Aspectul migrațional în securitatea economică a Republicii Moldova: Analiză instituțională

Transcription

1 Aspectul migrațional în securitatea economică a Republicii Moldova: Analiză instituțională DOCUMENT DE ANALIZĂ ȘI PROGNOZĂ ECONOMICĂ Autor: Iurie Morcotîlo Alexandru Fala Chișinău, februarie 2014

2 Disclaimer Acest material/publicație este realizat de Centrul Analitic Independent EXPERT- GRUP cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele acordate de Guvernul Suediei prin intermediul Agenției Suedeze pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională(Sida) și Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene, Guvernului Suediei, Sida sau al Ministerului Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA. 2

3 Cuprins: INTRODUCERE... 4 IMPACTUL ASUPRA SECURITĂȚII MACROECONOMICE... 5 CAZURI DE EXPULZARE ÎN MASĂ ȘI CONSECINȚELE LOR... 8 ASPECTUL INSTITUȚIONAL DE REGLEMENTARE A MIGRAȚIEI EXTERNE... 9 CONCLUZII ȘI OPȚIUNI DE POLITICI ANEXE

4 Introducere În ultimul deceniu importanța migrației forței de muncă și impactul acesteia asupra economiei au crescut esențial. Odată cu amplificarea procesului, statul face eforturi de a canaliza efectele migrației spre dezvoltarea economică a țării, însă structura instituțională și legislativă actuală rămân în urmă capacității sale de a face față noilor provocări în acest domeniu. O astfel de provocare este o ipotetică expulzare în masă a migranților moldoveni, care nu a putut fi prognozată în cadrul politicilor publice ce țin de migrație. În acest studiu se va arăta cauzele și consecințele unui astfel de șoc pentru economia națională, recurența a evenimentelor similare pe scară internațională și necesitatea de a lua în calcul probabilitatea și cuantumul consecințelor lor. În baza bunelor practici internaționale, se propune o ajustare a sistemului instituțional pentru abordarea mai comprehensivă și robustă a fluxurilor migraționale, capabilă să se ajusteze la astfel de șocuri. Migraţia a devenit un factor indispensabil pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova, precum şi un instrument de reducere a sărăciei. La moment peste hotarele ţării se află aproximativ 700 mii de cetăţeni, care transmit anual în țară circa 1,6 miliarde dolari SUA, ajungând la circa o pătrime din PIB-ul țării. Respectiv numărul de migranţi din total populaţie, volumul de remiteri şi ponderea acestora în PIB, fac ca aceste variabile economice să devină indicatori extrem de importanţi în politicile economice din Republica Moldova. Acest imperativ de a atribui o mai mare importanţă variabilelor sus menţionate reiese din ultimele evoluţii politice, economice şi sociale în ţările cu un număr mare de migranţi veniți din Moldova, în primul rând în Federaţia Rusă. Numărul de migranţi moldoveni în această ţară, estimat la 65% din total forţa de muncă aflată peste hotare, combinat cu efectul unei expulzări în masă la orizont, scot în evidenţă extrema vulnerabilitate a economiei moldoveneşti din acest aspect, precum şi nesustenabilitatea modelului actual de migraţie. Această situaţie tensionată poate servi un imbold în revizuire complexă a proceselor migraţionale şi rolul lor în securitatea economică. Actualul model de migraţie are un caracter spontan şi s-a dezvoltat intens în ultimul deceniu datorită creşterii discrepanţei în nivelurile de dezvoltare economică a Moldovei şi ţările din regiune. În perioada de creştere economică şi a volumului de remitenţe, procesul dat era abordat ca o soluţie favorabilă pentru creşterea economică şi, în acelaşi timp, subiectul a fost marginalizat în procesul politicilor publice. La momentul actual, Moldova fiind în faţa unui şoc extern economic de reîntoarcere în masă a lucrătorilor din Federaţia Rusă, apare necesitatea de a analiza complexitatea problemei date, calcularea consecinţelor economice şi de a revizui complet modelul curent de migraţie. Pentru aceasta este necesar de analizat experienţele precedente ale ţărilor cu mari tradiţii migraţionale, aprecierea riscurilor economice şi politice ce reies din acest flux migraţional, elaborarea unui model naţional de reglementare a migraţiei şi încorporarea lui în planificarea strategică de dezvoltare. Respectiv, acest studiu are drept scop de a contribui la examinarea locului migraţiei în dezvoltarea economică, consecinţelor unui şoc extern eventual, precum şi a vastei experienţe internaţionale în acest domeniu pentru o ajustare a economiei şi restructurarea politicilor din domeniu. În capitolul 1 se analizează structura socio-economică generală a migraţiei moldoveneşti, cu atenţie specială asupra problemei migranţilor în relaţiile bilaterale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă. În capitolul 2 se analizează impactul şocului migraţional asupra unor ţări cu grade diferite de diversificare a fluxurilor migraţionale. În capitolul 3 se abordează aspectul instituţional de management al migraţiei naţionale şi internaţionale. Aici sunt investigate în profunzime modelul filipinez care a fost adoptat de alte state în procesul reglementării migraţiei şi încorporării acesteia în dezvoltarea economică durabilă. În sfârşit, în capitolul 4 se propun măsuri de ajustare a cadrului naţional de reglementare a migraţiei. 4

5 Impactul asupra securității macroeconomice Emigrarea forţei de muncă din Republica Moldova este un proces proeminent din punct de vedere economic, social şi politic. Numărul de persoane aflate peste hotare şi volumul remitenţelor transmise fac ca dinamica acestora sa fie resimţită la nivel macroeconomic cu implicaţii critice pentru dezvoltarea sustenabilă. În pofida acestui fapt, statul s-a implicat postfactum și insuficient la reglementarea acestui proces. Până în prezent problema migraţiei şi a remitenţelor a fost abordată doar din punct de vedere a parametrilor demografici, economici şi sociali, precum şi căilor de valorificare a acestora în economia naţională. Cum se va arăta mai jos, pentru a înțelege pe deplin complexitate acestor procese şi prognozarea lor, este necesar de a examina procesele şi din punct de vedere a economiei politice. Ignorând factorii politico-economici putem să primim o imagine incompletă cu rezultate sesizabile negative ulterior. Figura 1. Dinamica numărului de persoane aflate la lucru peste hotare (mii persoane) Sursa: Biroul Național de Statistică Recent, a fost anunțată interdicția oficialităților rusești de intrare pe teritoriul Rusiei pentru de moldoveni, în timp ce numărul celor aflați în grupul de risc se estimează între și Având în vedere faptul că pe parcursul ultimului deceniu ponderea migranţilor moldoveni în Federația Rusă a ajuns la cota de 69,2% (vezi Figura 1) din total forţa de muncă emigrată, iar remitenţele din această ţară constituie circa 65% din total (vezi Figura 2), interdicția respectivă ar putea avea efecte nefaste asupra economiei naționale Datele au fost prezentate de către reprezentanta Serviciului Federal de Migraţiune din Rusia, Tamara Roşcina la întrevederea cu viceministrul muncii Sergiu Sainciuc, 2 Conform datelor Congresului Diasporelor Moldovenești. 3 BNS, Migraţia forţei de muncă în Republica Moldova,

6 Figura 2. Dinamica remitențelor per total și din Federația Rusă (mln. USD) Sursa: Banca Națională a Moldovei Costurile posibilelor interdicții o sa varieze în dependență de numărul final de migranți expulzați. Sunt două scenarii, unul optimist cuprinzând doar cei de migranți cu interdicție de a întra pe teritoriul Federației Ruse și cel mai pesimist cu o probabilăă expulzaree a circa 2888 mii persoane. Luând în considerare ponderile remitențelor și migranților din aceastăă țară, estee de așteptat la o scădere cu circa 35% din total remitențe în scenariul pesimist. Conform estimărilor în baza unui model structural al economiei moldovenești elaborat de Expert-Grup lui cumulativ asupra indicatorilor principali este prezentat în Tabelul 4, un șoc momentan o să ducă la o recesiune a economiei de patru trimestre și impactul 1. Tabelul 1. Impactul cumulativ al șocului migrațional asupra principalelor indicatori economici. Consumul Cheltuieli Import Investiții PIB Venituri bugetare bugetare Modificarea, % -9,4-10,5-6,4-4 -4,3-8,3 Sursa: Calcule Expert Grup Un aspect important de dependenţă excesivă de o singură piaţă migraţională, se manifestă prin comportamentul pro-ciclic al remitenţelor. Cum se vede în Figura 2, după criza economică globală remitenţele au scăzut cu aproximativ 30% faţă de anul 2008, în timp ce în ţările din Asia ele au crescut cu 2% în aceeaşi perioadă. 5 Dinamica remitenţelor în ciclul economic variază de la ţară la ţară, cum a arătat Sayan (2006) şi depinde în mare parte de distribuţia geografică a migraţiei. 6 Ţările cu export migraţional diversificat tind să aibă o dinamică contra-ciclic că a remitenţelor, în timp ce ţărilee cu dependență majoră de un număr mic de piețe, cum este și cazul Republicii Moldova, demonstrează un comportament opus. Alt punct vulnerabil al migranţilor din Rusia este nivelul scăzut de maturizare a procesului dat. Datorită coincidenței mai multor factori cum este lipsa regimului de vize, imperfecțiunea sistemului instituţional şi legislativ în domeniul migraţiei şi nivelului de corupție o mare parte din migranţii moldoveni nu au un statut oarecare de legalizare în Rusia (Figura 3), spre deosebire de.. 4 Mai multe detalii privind specificările modelului sunt disponibile la solicitare. 5 UNDP, Towards Human Resilience: Sustaining MDG Progress in an Age of Economic Uncertainty, Chapter 4, SayanSerdar, Business Cycles and Workers Remittances: How do Migrant Workers Respond to Cyclical Movements of GDP at Home?, IMF Working Paper WP/06/52,

7 cei din ţările UE. 7 Acest motiv este deseori invocat în ţările recipiente de a merge la expulzări în masă în cazul conjuncturii economice sau politice negative. Figura 3. Distribuția migranților salariați după tipul relațiilor de muncă Sursa: Biroul Național de Statistică Finalmente, este important de luat în calcul factorul uman al revenirii masive a migranților. Conform lui Galbraith (1979) majoritatea din migranţii expulzați caută căi de a re-emigra pentru a scăpa din echilibrul sărăciei de acasă 8 și în lumina regimului liberalizat de vize cu UE, apare tentativa de a prognoza reorientarea unui număr semnificativ din ei spre această regiune. Însă contingentele de migranți din aceste regiuni au profiluri socio-demografice diferite și aceasta diminuiază probabilitatea acestui scenariu. Acest fapt, precum și discrepanța dintre numărul celor returnați și numărul locurilor vacante pe piața de muncă locală ar putea crea presiuni suplimentare asupra pieței locale de muncă BNS, Migraţia forţei de muncă în Republica Moldova, Galbraith J.K., The Nature of Mass Poverty, Penguin Books, Harmondsworth, Morcotîlo Iurie, Problema migranților moldoveni în contextul înăspririi legislației migraționale în Federația Rusă, februarie, 2014, EXPERT GRUP 7

8 Cazuri de expulzare în masă și consecințele lor Autorităţile de resort în orice ţară, inclusiv şi în Moldova, trebuie să analizeze şi să ia în calcul eventuale șocuri legate de activitatea migranților şi consecinţele acestora. Privitor la incidenţa repatrierilor în masă, ele au avut o frecvenţă destul de înaltă în ultimii 50 de ani suprapunându-se cu amplificarea proceselor migraţionale. Cele mai semnificative fiind expulzările din Nigeria la începutul anilor 1980 a migranţilor din ţările Africii de Vest, din Orientul Apropiat în perioada Războiului din Golf 1990/91 şi cea mai recentă este înăsprirea legislaţiei migraţionale în Arabia Saudită, ducând la repatrierea de peste 1 milion de migranţi. 10 Deci expulzările în masă sunt procese nu atât de rare pe plan mondial. Identificarea cauzelor acestora, o să faciliteze la elaborarea politicilor migraţionale în ţările de origine şi la minimizarea riscurilor. Respectiv în ţările de destinație, printre cauzele principale putem enumera: a) Instabilitatea politică; b) Perioade de mişcări naţionaliste; c) Schimbarea regimului politic; d) Declin economic cu creştere a şomajului; e) Instrument al politicii externe; Procentul de remitenţe pierdute drept rezultat al expulzărilor depind în mod direct de nivelul de diversificare geografică a fluxurilor migraţionale. Cum se vede din tabelul 2, cel mai mult a avut de suferit Yemenul, care a pierdut circa 90% din remitenţe şi 5,5% din PIB, iar de lucrători s-au reîntors. Diferenţa majoră a acestei ţări de India şi Filipine, care aveau o prezenţă semnificativă în ţările din Golf şi pierduse o cotă nesemnificativă din remitenţe, era că majoritatea covârşitoare a migranţilor activau doar într-o singură ţară - Arabia Saudită. 11 Tabela 2. Pierderile estimative a remitențelor pentru principalele țări de origine a migranților (mln. USD) Țara Remitențe pierdute Total remitențe Yemen India Bangladesh Pakistan Șri Lanka Filipine Sursa: UN Research Institute for Social Development, DP 38, The Economist, Deported Yemeni migrant workers: Down and out, migrant workers. 11 Van Hear Nicholas, Consequences of the Forced Mass Repatriation of Migrant Communities: Recent Cases from West Africa and the Middle East, Discussion Paper 38, 1992, UN Research Institute for Social Development. 8

9 Aspectul instituțional de reglementare a migrației externe Managementul fluxurilor migraţionale este un proces complex ce necesită o implicare activă a instituțiilor de resort pentru a asigura un cadru care ar maximiza efectul de dezvoltare şi ar minimiza consecinţele negative ale acestora. În pofida importanţei fenomenului de migraţie pentru economia naţională şi adoptarea Strategiei naţionale în domeniul migraţiei şi azilului ( ), din partea autorităţilor publice lipseşte o abordare sistematică a acestui proces. Printre instrumentele statului ce ţin de domeniul dat putem să menţionăm programul PARE, Acorduri bilaterale de protecţie socială cu 10 ţări, Acordul bilateral cu Statul Israel și Italia privind ocuparea temporară şi crearea Biroului pentru relaţii cu diaspora. 12 Mecanismele menţionate nu pot metodic şi complex aborda procese de aşa magnitudine, nemaivorbind de aşa provocări cum sunt expulzările în masă şi scădere drastică a remitenţelor. Pentru aceasta este necesar de construit un cadru instituţional care ar cuprinde cele mai reuşite soluţii din experienţa mondială. Tabela 3. Analiza SWOT al sistemului de gestionare a migraţiei forţei de muncă din Moldova Punctele tari a) Cadru instituţional şi legislativ de gestionare a proceselor migraţionale este relativ dezvoltat, cu o evoluţie de complicare structurală; b) Atragerea finanţării externe în proiecte de asistenţă tehnică şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale; c) Tema migraţiei, combaterea consecinţelor negative şi valorificarea oportunităţilor de dezvoltare se află permanent în vizorul instituţiilor publice şi pe agenda de discuţie; d) Biroul pentru Relații cu Diaspora este funcțional și destul de activ. Punctele slabe a) Dublarea competenţelor instituţionale şi suprapunerea documentelor de politici din sectorul dat. Ca exemplu, pentru relațiile cu diaspora sunt împuternicite două instituții publice Biroul pentru relații cu diaspora și Biroul relații interetnice al Republicii Moldova; 13 b) Caracterul spontan al proceselor de migraţie. Instituţiile de resort nu au demonstrat până în prezent o eficacitate în gestionarea migraţiei forței de muncă şi a remitenţelor; c) Incapacitate instituţională de a reintegra migranţii returnaţi; d) Lipsa acordurilor internaționale cu un şir de ţări în care sunt un număr semnificativ de migranţi moldoveni. Lipsa unor asemenea acorduri de protecție socială a migranților cu Italia și Rusia, sunt doar câteva exemple; 14 e) Constrângerile de resurse umane şi insuficiența resurselor.. 12 Conform datelor Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei, actualmente Republica Moldova are semnate Acorduri de protecție socială a migranților cu următoarele țări Portugalia, Polonia, România, Bulgaria, Estonia, Luxembourg, Cehia, Austria şi Croaţia. În 2014 este prognozat semnareaa cordurilor de acest tip cu Grecia, Turcia și Italia. 13 OIM Moldova, Profilul Migraţional Extins al Republicii Moldova, Republica Moldova a negociat un acord privind protecția socială cu Federația Rusă, însă partea rusă, probabil, din considerente politice tergiversează adoptarea lui. 9

10 financiare. Oportunități a) Valorificarea programelor de atragere a remitenţelor; b) Negocierea unui număr mai mare de acorduri bilaterale de protecţie socială şi muncă a migranţilor; c) Restructurarea sistemului instituţional şi legislativ pentru a maximiza complementaritatea instituţională; d) Adoptarea unui şir de instrumente şi politici care să mărească capacitatea de reglementare a migraţiei forței de muncă; Riscuri a) Dependenţa excesivă de remitenţele şi fluxul migraţional din anumite ţări, în primul rând ponderea excesivă a acestor variabile în Rusia; b) Vulnerabilitatea economiei naţionale la şocurile migraţionale externe de returnare şi stopare a remitenţelor; c) Incapacitatea instituţională curentă de a reacţiona rapid la astfel de şocuri prin mecanisme bine stabilite; Pentru construcţia unui sistem migraţional eficient este necesar de luat în considerare variaţia programelor naționale, atât celor exportatoare, cât şi celor importatoare de forţă de muncă. Luarea în calcul a componenţei şi evoluţiilor programelor migraţionale din ţările importatoare, o să faciliteze la echilibrarea cererii şi ofertei de pe piaţa migraţională. Ţările dezvoltate au elaborat un şir larg de politici migraţionale, un loc însemnat ocupând acordurile bilaterale şi programele temporare şi sezoniere de atragere a muncitorilor străini. Aceste programe variază în detalii, dar ca scop au suplinirea forţei de muncă necalificată în anumite ramuri ale economiei. Ca răspuns la migraţia forţei de muncă, în ţările de origine pe parcursul ultimelor decenii s- au implementat un şir de măsuri pentru reglementarea şi optimizarea acestui proces. În majoritatea cazurilor, aceste sisteme naţionale se compun dintr-un cadru legislativ naţional, acorduri bilaterale în domeniul protecţiei migranţilor, programelor de informare şi atragere a remitenţelor. Acest tip de reglementare presupune o implicare nesemnificativă a statului în procesul de migraţie şi are loc prin coordonarea activităţii mai multor instituţii publice cum sunt Ministerele de Interne, Muncii, Educaţiei, Afacerilor Externe, etc. 15 Al doilea model presupune o abordare centralizată şi crearea unei instituţii responsabile pentru politicile din domeniul respectiv. Pe această cale au mers mai multe state din Asia cu semnificative fluxuri migraţionale: India: Oficiul pentru protejarea emigranţilor creat în 1983; Șri Lanka: Biroul pentru angajare peste hotare creat în 1985; Pakistan: Biroul pentru emigrare şi angajare peste hotare creat în 1972; Filipine: Administraţia filipineză de angajare peste hotare creată în 1982; Tajikistan: Serviciul de stat pentru migraţie creat în Aceste instituţii publice nu monopolizează procesul de migraţie, dar se implică activ în formarea şi ajustarea pieţii, prin implementarea centralizată a politicilor naţionale şi oferirea.. 15 ILO, IMO, OSCE, Handbook of Establishing Effective Labour Migration Policies in Countries of Origin and Destination, Samriddhi Foundation, Foreign Employment for Economic Growth, Discussion Paper,

11 unui set de servicii pentru migranţi. În linii generale instituțiile statului responsabile de gestionarea fluxurilor migraționale îndeplinesc următoarele funcții: Organizarea unor seminare de orientare şi informare a potențialilor migranţi privind procesul de migraţie, regulile şi legislaţia în ţările de destinaţie, ramurile economice cu cerere ridicată faţă de migranţi, drepturilor migranţilor, etc; Crearea cadrului juridic şi monitorizarea agenţiilor de recrutare pentru evitarea abuzurilor şi protejarea drepturilor migranţilor. Statul stabileşte reguli clare privind procesul de înregistrare, activitate, raportare şi monitorizare a acestor agenţi economici. Asigură ca plăţile pentru recrutare, instruire şi transportare să nu fie plătite de migrant, dar de potenţialii angajatori; Organizarea sistemului de instruire profesională conform standardelor din ţările gazdă. Procesul dat se implementează prin organizarea centrelor de pregătire profesională, cu implicarea resurselor şi programelor din ţările de destinaţie; Stabilirea unor reguli şi contracte standard pentru toţi potenţialii migranţi, în care să se stabilească un anumit salariu minim, condiţii de muncă, asigurare medicală, repatriere, etc.; Cercetarea pieţelor de muncă şi a noilor destinaţii geografice cu legislaţie migraţională mai puternică, regiuni cu creştere economică robustă şi cu minime încălcări şi abuzuri privitor la migranţi; Crearea mecanismelor de asigurare socială şi asistenţă a migranţilor aflaţi în situaţii dificile. Pentru aceasta s-au creat fonduri de protecţie socială ce oferă asistenţă migranţilor şi familiilor lor în caz de moarte, pierdere a serviciului în străinătate, asigurarea sănătăţii şi sume compensatorii în caz de expulzare. În unele țări, finanțarea acestor fonduri se face prin încasarea unei taxe fixe (ex: 25 dolari SUA) de la migranţii care pleacă la muncă cu un contract asigurat; Cooperarea cu ţările de destinaţie în domeniul protecţiei drepturilor migranţilor şi supravegherea stării migranţilor din aceste ţări. Aici se include atât negocierea acordurilor bilaterale, cât şi delegarea reprezentanților instituţiei date în ambasadele şi consulatele naţionale de peste hotare; Servește ca sursă de finanțare netă a bugetului naţional, deoarece cheltuielele pe această structură sunt mai mici decât încasările din gestionarea migraţiei controlate. Tabela 4. Modelul filipinez de management al migrației forței de muncă Un model reușit de management proactiv al fluxurilor migraționale a fost creat și activează în Filipine. Cadrul instituțional a fost creat ca răspuns la creșterea emigrării și dorința autorităților de a profita de pe modelul exportului de muncă, până la atingerea unui nivel de dezvoltare capabil să stopeze migrația. Acest model a fost înalt apreciat de experții internaționali și a fost transpus în alte țări afectate de migrația forței de muncă. Principalele instituții care coordonează procesul se subordonează Ministerului Muncii și includ: 1. Administrația filipineză de angajare peste hotare (Philippine Overseas Employment Administration) responsabilă în linii generale de cadrul legislativ și supervizarea procesului de angajare, recrutare și respectării drepturilor migranților peste hotare. Ea acordă licențe agențiilor de recrutare și stabilește periodic ratingul lor. De asemenea prin intermediul Oficiilor externe și atașații responsabili de migrație din ambasade monitorizează respectarea drepturilor peste hotare. Altă instituție importantă este Administrația protecției sociale a migranților muncitori (Overseas Workers Welfare Administration). Funcția principală este asigurarea și protecția socială a tuturor migranților muncitori, și este finanțat prin plata obligatorie a 25$ USD de către toți migranții muncitori înainte de plecare. 2. Autoritatea pentru educația vocațională a migranților implementează un șir de programe de instruire conform standardelor țărilor în care se îndreaptă migranții muncitori și oferă servicii celor returnați pentru integrarea pe piața locală de muncă. 3. Pentru toți cei care pleacă peste hotare la muncă este obligatoriu trecerea unui seminar de instruire incluzând informații despre țara gazdă, contactele persoanelor 11

12 la care de adresat în cazuri de emergență, detalii despre transmiterea banilor prin căi formale, etc. Acest proces se face în cooperare cu ONG. Acest model este în permanentă schimbare și ajustare la vicisitudinile economiei mondiale și locale. Cu toate neajunsurile depistate în funcționarea lui, acest sistem de gestionare a migrației a contribuit la reducerea sărăciei, dezvoltarea capitalului uman, stabilitatea macroeconomică și schimbări sociale. 17 Ca rezultat al activităţii instituţiilor menţionate migraţia a fost integrată într-un cadru instituţional bine-definit, ceea ce a permis descreşterea numărului de migranţi ilegali din aceste ţări, protecţia drepturilor migranţilor în ţările de destinaţie și reorientarea remitenţelor în sistemul financiar-bancar. Alt punct important este diversificarea geografică a migraţiei din aceste ţări şi independenţa lor faţă de ţările de destinaţie din punct de vedere a remitenţelor şi returnărilor. Diversificarea geografica a contribuit la securitatea macroeconomică din aceste considerente şi la o stabilitate a economiilor naţionale, datorită caracterului contra-ciclic al remitențelor. 18 Conform datelor Băncii Mondiale în urma crizei mondiale în majoritatea țărilor recipiente de remitențe, acestea au descrescut în Dacă luăm în calcul doar țările cu o pondere majoră în PIB al remitențelor (>10% din PIB), observăm că din total 26 de țări, 10 au avut creștere în remiteri. În lista acestor 10 țări întâlnim toate țările cu sistem centralizat de reglementare a migrației, cu excepția Tadjikistanului (Vezi Anexa 1). Cu toate acestea, sistemele centralizate au anumite neajunsuri şi insuccese în procesul de implementare. Gravitatea acestora depinde de nivelul de dezvoltare a instituțiilor şi priorităţile statului, variind de la cel mai performant sistem, în cazul Filipinelor, la cel mai puțin eficient din Tadjikistan. Punctele slabe a acestor sisteme, care trebuie luate în calcul la proiectarea analogilor în alte ţări, sunt: Incapacitate de a controla modul şi gradul de respectare a contractelor de muncă şi a drepturilor migranţilor din ţările de destinaţie; Slăbiciunea instituţională şi corupţia duc la apariţia cazurilor de încălcare a legislaţiei din domeniu a agenţiilor de recrutare şi angajatorilor străini; Incapacitatea de a minimiza migraţia ilegală; Crearea distorsiunilor pe piaţa de muncă locală ca răspuns la unele programe bilaterale de migrație. Prioritizarea unor specialități în cadrul acestor programe duce la scădere ofertei forței de muncă pe piața internă în aceste ramuri; Incapacitatea autorităților de a îndrepta rezultatele migraţiei reglementate spre dezvoltarea sustenabilă a economiei. Drept rezultat, sistemul provizoriu de export al forţei de muncă se transformă în unul permanent şi rezultatele mediocre de dezvoltare le putem vedea în toate aceste ţări Rannveig Aguinas Dovelyn, Managing Temporary Migration: Lessons from the Philippine Model, Insight 2008, Migration Policy Institute 18 Sharma Krishnan, The Impact of Remittances on Economic Insecurity, DESA Working Paper No.78, DESA UN,

13 Concluzii și opțiuni de politici Migrația forței de muncă și remitențele joacă la momentul actual un rol important în economia Republicii Moldova. Pe lângă cifrele absolute ale migrației, un rol important îl are și distribuirea geografică a fluxurilor migraționale, deoarece concentrarea unei cote importante de emigranți într-o regiune expune țara de origine la unele riscuri externe. În cazul Moldovei această vulnerabilitate rezultă din numărul extrem de mare a migranților moldoveni în Federația Rusă și calitatea relațiilor bilaterale. Ţinând cont de mărimea proceselor migraţionale şi de importanţa remitenţelor pentru economia naţională, consolidarea cadrului instituţional care reglementează procesele migraționale este crucială. Necesitatea respectivă reiese nu doar din importanţa variabilelor menţionate pentru economia naţională, dar şi din vulnerabilitate ei la şocurile migraţionale externe. Incapacitatea instrumentelor ad-hoc precum şi recurența astfel de şocuri pentru ţările cu migraţie masivă servesc ca argumente adiţionale pentru crearea unui mecanism consolidat, capabil să combine aspectele de dezvoltare şi cele de securitate economică în politica migraţională a statului. În procesul de proiectare este necesar de analizat toate punctele forte şi neajunsurile programelor similare în ţările cu experienţă mai vastă, precum şi programele de migrație din ţările de destinaţie. Acest mecanism instituțional are ca scop optimizarea cadrului instituțional și legislativ în domeniul migrației forței de muncă, abordând problema într-un mod comprehensiv, excluzând dublările de politici și amplificând rezultatele atinse de către Republica Moldova în gestionare migrației. Astfel, cadrul instituțional sugerat ar putea fi bazat pe o instituție specializată, creată sau formată în rezultatul consolidării unei agenții deja existente (putând fi subordonată unei instituții publice de resort). Atribuțiile principale ale instituției ar putea fi: Coordonarea, elaborarea și implementarea politicilor în domeniul migrației; Reglementarea agențiilor de recrutare, elaborarea în acord cu angajatorii a contractelor-tip și intermedierea primară în cazul litigiilor dintre migrați, agenții și angajatorii străini; Analiza permanentă a dinamicii piețelor externe a muncii, programelor de migrație temporară și a indicatorilor macroeconomici în țările recipiente; Negocierea acordurilor bilaterale cu principalele țări recipiente de migranți; Prestarea unui set de servicii destinate migranților, inclusiv informarea privind procedurile de migrare, oportunitățile de angajare peste hotare, reprezentarea și promovarea intereselor acestora în țările de recepție prin intermediul reprezentanților din cadrul ambasadelor și consulatelor; Colectarea datelor statistice privind structura socio-economică și geografică a migranților moldoveni, acest mecanism fiind un produs colateral al sistemului oferind datele necesare pentru planificarea și implementarea politicilor; Crearea unui fond de asigurare socială a migranților pentru situațiile de excepție, inclusiv și returnarea. Fondul dat putând fi alimentat din plata voluntară a unei sume fixe anuale de către migranți sau din contul unui anumit procent din salariile stipulate în contract; Formalizarea procesului de angajare prin intermediul relațiilor contractuale oferă posibilitatea de monitorizat veniturile migranților și condiționarea semnării contractului de deschiderea a unui cont bancar salarial de către angajator în țara de destinație și de către migrant în țara de origine. Aceasta ar putea contribui la creșterea cotei remitențelor transmise prin canale oficiale; Oferirea unor instrumente financiare (credite garantate în baza veniturilor viitoare din contractul de muncă) pentru cele mai sărace pături ale populației, contribuind la micșorarea inegalității de venituri. 13

14 Tabela 4. Schema generală de funcționare a unui cadru instituțional de reglementare a proceselor migraționale Agenţia naţională responsabilă de reglementarea migraţiei forţei de muncă Guvernul ţării-gazdă Potenţialii migranţi Agenţii de recrutare Angajator străin 1. Programele și acordurile bilaterale privind migrația forței de muncă; 2. Complexul de activități și reglementări ce țin de potențialii migranți (stabilirea unui contract model, asigurarea socială a migranților, informarea și pregătirea profesională, etc.); 3. Procesul de reglementare a intermediarilor (criterii de constituire, rating, etc.) 4. Procesul de recrutare a migranților de către intermediari; 5. Setul de relații contractuale dintre intermediari și angajatorii străini; 6. Cadrul legislativ de reglementare a relațiilor dintre angajatori și lucrătorii migranți. Ca rezultat al creării unui sistem de management al proceselor migraționale o să fie posibil abordarea complexă și sistematică a migrației. Rezultatele scontate o să fie diversificarea geografică a fluxurilor migraționale și micșorarea dependenței de unele destinații, protecția drepturilor migranților și micșorarea ratei migrației ilegale, reorientare remitențelor în canalele formale de transfer, colectarea datelor veridice în domeniul respectiv și planificarea cadrului de reîntoarcere a forței de muncă. În același timp, sunt un set de riscuri de implementare a unui nou sistem instituțional. Identificarea riscurilor și metodelor de reducere a lor o să faciliteze procesul de implementare și ajustare la condițiile naționale a unui nou sistem instituțional. Tabela 5. Riscurile și metodele de atenuare în procesul de implementare a unui sistem centralizat de management al migrației Riscuri Metode de atenuare a riscurilor 1. Lipsa experienței și cunoștințelor în domeniul respectiv; - Programe de instruire a personalului și transfer de experiență; 2. Constrângeri de finanțare; - Atragerea surselor financiare din partea donatorilor externi; 3. Monopolizarea tuturor proceselor de - Asigurarea la nivel statutar că organul către organul public responsabil de dat o să fie responsabil de migrație; reglementarea pieții și asigurării concurenții. 14

15 Anexe Anexa 1. Dinamica remiterilor în primul an de criză 2009 în țările cu cota remiterilor mai mare de 10%. Țara/Anul Δ, % Cota remiterilor în PIB Armenia 1052,75 762,75-28% 21% Bangladesh 8940, ,65 18% 12% Bosnia și Herțegovina 2717, ,03-22% 11% Salvador 3754, ,34-9% 16% Gambia 64,81 79,80 23% 15% Georgia 1065, ,62 4% 11% Guatemala 4459, ,30-10% 10% Guyana 273,90 262,07-4% 16% Haiti 1369, ,55 0% 21% Honduras 2821, ,34-12% 16% Jamaica 2156, ,49-12% 14% Jordan 3794, ,04-5% 11% Kosovo 1042, ,27 1% 17% Republica Kârgâzstan 1223,27 981,96-20% 31% Liban 7180, ,14 5% 17% Lesoto 575,86 547,93-5% 25% Liberia 58,12 25,12-57% 20% Moldova 1888, ,63-37% 24% Nepal 2727, ,06 9% 25% Nicaragua 819,90 770,30-6% 10% Filipine 18628, ,00 6% 10% Samoa 111,37 122,34 10% 21% Senegal 1476, ,40-9% 10% Sri Lanka 2924, ,70 14% 10% Tajikistan 2544, ,15-31% 48% Timor-Leste 17,66 112,69 538% 10% Sursa: Banca Mondială 15