Piaţa muncii din România - persoane vulnerabile şi vulnerabilităţi*

Transcription

1 Piaţa muncii din România - persoane vulnerabile şi vulnerabilităţi* Conf. univ. dr. Cristina BOBOC Prof. univ. dr. Emilia ŢIŢAN Lector univ. dr. Daniela TODOSE Academia de Studii Economice, Bucureşti Abstract Procesul de tranziţie al economiei româneşti a început brusc şi a fost însoţit de dezintegrarea fostului sistem politic şi economic. În termeni de PIB pe cap de locuitor, România a fost una dintre cele mai sărace ţări din Europa Centrală şi de Est (ECE). De asemenea, economia României a fost una dintre cele mai agrare economii din Europa. Complet izolată din punct de vedere informaţional, România a avut un sistem economic complet centralizat. Începutul tranziţiei a fost haotic, în special din cauza complexităţii de a integra fundamentele democraţiei şi economiei de piaţă. Problemele interne, instabilitatea, corupţia politică sau lipsa de reforme adecvate au condus la un proces de restructurare şi privatizare dificil. În articol sunt prezentate şi analizate tendinţele şi vulnerabilităţile de pe piaţa forţei de muncă româneşti între 1991 şi 2009 comparativ cu cele ale statelor membre ale UE. Au fost identificate trei şocuri cu impact major social în România: Revoluţia din decembrie 1989; Aderarea la Uniunea Europeană în ianuarie 2007 şi Criza economică mondială începută în Cele trei şocuri au marcat profund şi marchează încă evoluţia pieţei forţei de muncă româneşti. Cuvinte cheie: piaţa muncii, indicatori macroeconomici, rata ocupării, şomaj, migraţie, vulnerabilităţi. *** Pentru a înţelege evoluţia şi a identifica vulnerabilităţile pieţei forţei de muncă româneşti după 1990, trebuie cunoscut contextul economic al * Articolul are la bază lucrarea realizată în cadrul Proiectului «Cercetarea ştiinţifică economică, suport al bunăstării şi dezvoltării umane în context european», cofinanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (Contract de finanţare nr. POSDRU/89/1.5/S/62988)

2 perioadei. Sunt descrise pe scurt tendinţele generale economice cu o serie de indicatori: PIB-ul (PIB-ul real pe cap de locuitor, rata de creştere anuală a PIBului), rata inflaţiei, rata de creştere a comerţului exterior, precum şi investiţiile străine directe nete. Până în anul 2000, România a înregistrat o tranziţie deosebit de neregulată, în special datorită discontinuităţii reformelor politice. Din anul 2000, s-a înregistrat o creştere continuă atât în termeni de PIB, cât şi privind PIB-ul pe cap de locuitor. Au fost eforturi pentru reformă depuse din perspectiva integrării în Uniunea Europeană (UE). Eforturile s-au intensificat, începând cu anul 2004, când Consiliul European a confirmat decizia de aderare a României în Pe baza progresului intern realizat în vederea aderării, economia românească a suferit o liberalizare a preţurilor destul de lungă şi neregulată în perioada , inflaţia anuală ajungând la niveluri foarte mari. România a fost implicată într-un proces de dezinflaţie graduală, care a contribuit la reducerea ratei inflaţiei sub 10% în Creşterea economică a României poate fi explicată în principal prin creşterea consumului intern de bunuri şi servicii, cât şi prin creşterea investiţiilor străine. Creşterea consumului în fapt nu conduce la creştere economică decât pe termen scurt, dacă nu este însoţită de creşterea producţiei şi a productivităţii. Creşterea economică a României a dat primele semne de fragilitate imediat după aderarea în UE. Alinierea la standardele europene a degradat activitatea economică la începutul anului Între 2006 şi 2007, rata de creştere a PIB-ului a scăzut de la 8% la 6%. Cu toate acestea, creşterea economică a continuat în 2008, alimentată de creşterea cheltuielilor de consum şi creşterea deficitului public de la 2,6% din PIB în 2007 la 5,7% din PIB în Între 2008 şi 2009, cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei (un factor important al creşterii economice româneşti) au mers în jos în mod semnificativ, conducând parţial la deteriorarea economiei în 2009, mai ales că ţara a fost în imposibilitatea de a investi în muncă şi capital (pârghie de creştere potenţială). Între 2008 şi 2009, rata de creştere a PIB-ului a trecut de la plus 7,3% în 2008 la minus 7,1% în În 2008 şi 2009, deficitul bugetar a crescut rapid, ajungând la 8,6% în Datoria publică a crescut brusc între 2008 şi 2009 (de la 13% la 24%), fiind încă scăzută în comparaţie cu alte ţări europene (exemplu, pentru Franţa, datoria publică era de 78% din PIB în 2009). Criza a continuat în 2010, astfel că între 2009 şi 2010, PIB a scăzut cu 2,6%. Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

3 Principalii indicatori macroeconomici ai României în anii Rata de creştere a PIB real (în %) 6,3 7,3-7,1 Investiţii (în % din PIB ; în preţuri curente) 30,2 31,9 25,6 Rata de creştere a cheltuielilor de consum final pentru gospodării şi instituţii fără scop lucrativ în serviciul 3,3 10,0 4,8 gospodăriilor Rata de creştere a cheltuielilor de consum final pentru administraţiile publice 16,1 22,0 1,3 Rata de creşte a cheltuielilor de consum finale totale 6,8 12,3 2,8 Deficit public (în % din PIB) - 2,6-5,7-8,6 Datoria publică (în % din PIB) 12,6 13,4 23,9 Rata anuală a inflaţiei 4,9 7,9 5,6 Sursa datelor: EUROSTAT. *** Piaţa forţei de muncă din România s-a schimbat dramatic în timpul tranziţiei economice. Una dintre principalele caracteristici a fost şi este reducerea numărului populaţiei ocupate. Restructurarea întreprinderilor a condus la pierderi de locuri de muncă care nu au fost compensate prin crearea de noi locuri de muncă. Procesul de îmbătrânire accentuată a populaţiei a condus la o scădere a soldului natural. România a înregistrat, de asemenea, şi o emigrare semnificativă (inclusiv emigraţie temporară), ceea ce a dus la un deficit de forţă de muncă. Valul de emigraţie ascunde în continuare două fenomene: plecarea muncitorilor destul de tineri şi cu înaltă calificare (fenomenul de brain drain a crescut semnificativ în timpul crizei pentru profesii cum ar fi medicii sau informaticienii) şi în acelaşi timp, lucrătorii foarte puţine calificaţi, dar care au dorit să câştige mai mult în străinătate. Migraţia a fost şi este una din vulnerabilităţile majore ale pieţei forţei de muncă româneşti din cauza lipsei de forţă de muncă calificată. O consecinţă a tranziţiei economice din România a fost mutaţia unei părţi a forţei de muncă rămasă fără locuri de muncă către forme informale de lucru. În pofida creşterii economice susţinute în ultimii ani, munca informală în România continuă să existe şi chiar în unele perioade să crească. Munca informală există în principal în agricultură (în formă de agricultură de subzistenţă), dar şi în sectoarele: construcţii, comerţ, servicii la domiciliu, transport, sănătate şi educaţie. Într-un document OECD, Xenogiani şi Parlevliet (2008) au estimat că munca informală reprezintă între 20 şi 50% din populaţia

4 ocupată din România. Aderarea României la UE în 2007 a avut un impact pozitiv asupra atractivităţii şi competitivităţii întreprinderilor locale. În 2007 şi 2008, rata ocupării forţei de muncă s-a îmbunătăţit uşor, iar emigraţia şi munca informală au fost în scădere. Cu toate acestea, criza economică şi politică care a lovit România în perioada a stopat însănătoşirea pieţei forţei de muncă româneşti. România se afla printre statele europene cu cele mai mici rate ale ocupării forţei de muncă (58,6% în 2009). Între 2008 şi 2009, ocuparea forţei de muncă a scăzut cu 1,3% (o scădere cu de locuri de muncă). Scădere a fost mică, dar fenomenul sa extins în 2009 şi Industria a fost sectorul cel mai afectat de declinul în ocuparea forţei de muncă, cu o scădere cu 7%. În domeniul imobiliar au intervenit schimbări. În construcţii a rezultat o scădere cu 3% a locurilor de muncă între 2008 şi În contrast, ocuparea forţei de muncă a crescut cu aproape 2% în domeniul serviciilor. Nici în ceea ce priveşte rata ocupării la femei, România nu se situează mai bine ( 52,5% în anul 2008). În cazul României, femeile au fost şi sunt mai afectate de criză, declinul ocupării forţei de muncă fiind mai accentuat pentru populaţia de sex feminin decât pentru cea de sex masculin (1,6% pentru femei faţă de 1,1% pentru bărbaţi). În domeniul de activitate cel mai afectat de criză, industria s-a înregistrat o scădere a ocupării forţei de muncă de 10% pentru femei comparativ cu 5% pentru bărbaţi. În privinţa ocupării în rândul vârstnicilor, România se situează puţin sub medie cu o rată a ocupării de 42,6%. Înaintea anului 2000, România se situa printre ţările cu cea mai mare ocupare în rândul vârstnicilor, de peste 50%. După intrarea în vigoare a Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ocuparea în rândul vârstnicilor a scăzut cu peste 10%. România se situează peste media europeană în ceea ce priveşte nivelul ocupării în rândul persoanelor cu un nivel ridicat de educaţie cu o rată a ocupării cu 26% mai mare faţă de ocuparea totală şi cu 42% mai mare decât ocuparea persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie. Ocuparea forţei de muncă în timp parţial a fost de 9,8% din ocuparea totală a forţei de muncă în 2009 în scădere semnificativă cu aproape 7% faţă de anul În 2008, numărul mediu de ore lucrate pe săptămână în România a fost de 41,1 oră pentru full-time şi 24,4 ore pentru cei part-time. De remarcat că la 76% din locurile de muncă cu normă întreagă a fost respectată durata de lucru legală de 40 de ore. La 18% durata de lucru legală a fost depăşită. Criza a dus la modificări în primul rând în numărul de locuri de muncă cu o durată de lucru de peste 40 de ore (o scădere cu 9% între 2008 şi 2009). Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

5 Proporţia populaţiei ocupate angajată cu timp parţial de lucru, în ţările UE în anul 2009 Sursă: EUROSTAT În ceea ce priveşte natura contractului de muncă, proporţia populaţiei angajată cu contract de muncă pe perioadă determinată a fost doar de 1,3% în România. Criza a avut un efect negativ şi asupra acestui gen de contracte, înregistrându-se o scădere cu 21% între 2008 şi Şomajul a reacţionat cu întârziere la schimbările economice şi cu o evoluţie contra-ciclică. În condiţiile unei recesiuni economice, durează câteva luni înainte ca rata şomajului să înceapă să crească. Odată ce economia reîncepe să crească, angajatorii sunt de obicei prudenţi şi poate dura mai multe luni înainte ca rata şomajului să înceapă să scadă din nou. În România, pentru prima dată în peste zece ani, şomajul a crescut: între 2008 şi 2009 de la 5,8% la 6,9%. Creşterea a început la sfârşitul anului Cheltuielile publice pentru şomeri s-au dublat în perioada , datorită creşterii puternice a cheltuielilor privind ajutoarele de şomaj (o creştere de 160%). Paradoxal, cheltuielile pentru stimularea angajării categoriilor defavorizate de şomeri sau în cazul restructurării sau lichidării întreprinderilor publice a scăzut între 2008 şi Factori discriminanţi pentru cei ce sunt în căutarea unui loc de muncă pot fi: sexul, vârsta sau nivelul de educaţie. În România rata şomajului a fost mai mare cu aproximativ 2% pentru femei decât pentru bărbaţi, înregistrând o

6 creştere cu aproximativ 1% pentru ambele sexe din 2008 în Rata şomajului pe grupe de vârstă demonstrează faptul că tinerii cu vârste între ani, întâmpină dificultăţi mai mari decât cei mai maturi în găsirea şi păstrarea locului de muncă. Rata şomajului atingea în 2009 un nivel de 20,8%, criza neafectând mult mai mult tinerii decât vârstnicii, creşterea ratei şomajului în rândul tinerilor în 2009 faţă de 2008 fiind de doar 2%. Interesant este că în România criza economică a avut un impact mai mare asupra persoanelor cu un nivel ridicat de calificare decât asupra celor cu un nivel scăzut de calificare. Rata şomajului în rândul persoanelor cu un nivel de educaţie ridicat a crescut cu 1,3% în 2009 faţă de 2008, în timp ce rata şomajului în rândul celor cu un nivel scăzut de educaţie a crescut cu doar 0,5% în 2009 comparativ cu Procesul de tranziţie al economiei româneşti a condus şi la modificări majore pe piaţa muncii, aşa cum rezultă din reprezentarea grafică a indicilor de creştere cu bază fixă 2000 ai PIB-ului, şomajului şi ocupării. În grafic se pune în evidenţă caracterul contra-ciclic al şomajului. Frontiera între şomaj, inactivitate şi ocupare a fost destul de imprecisă, cifrele relative la şomaj fiind sub-evaluate. Scăderea numărului populaţiei ocupate se poate datora, de asemenea, şi evoluţiei demografice ce a avut loc în România în ultimii 10 ani. O mare parte a populaţiei şomere nu a fost înregistrată deoarece au lucrat pe piaţa muncii la negru sau erau emigranţi temporari. Indici de creştere a PIB, şomaj şi ocupare până în 2009, raportaţi la anul 2000 Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

7 Condiţiile economice dificile şi creşterea nivelului de sărăcie în perioada de tranziţie au condus la extinderea ocupării informale şi a migraţiei externe, atât în România, cât şi în celelalte ţări Est Europene. Cele două fenomene, al migraţiei şi al muncii informale, sunt prezentate în continuare. Scăderea numărului populaţiei României de la 22,45 milioane de locuitori în 2000 la 21,46 milioane de locuitori în 2010 se datorează atât scăderii natalităţii şi îmbătrânirii demografice, cât şi emigraţiei masive. Impactul migraţiei asupra pieţii muncii în special şi asupra economiei României în general, a fost cu atât mai important cu cât acest fenomen s-a produs în special în rândul tinerilor şi mai mult decât atât, se produce foarte des în rândul celor cu o foarte bună pregătire. Resursa umană, cea mai importantă pentru dezvoltarea sustenabilă şi pe termen lung este insuficient valorificată şi păstrată. În ceea ce priveşte emigraţia definitivă (cu schimbare de domiciliu) din lucrările elaborate de Institutul Naţional de Statistică) rezultă că din anul 1990 până în 2008, şi-au stabilit domiciliul în străinătate de români. Deoarece o mare parte din emigraţia românească nu a avut loc în cadru oficial, aceste valori sunt mult subevaluate. Aproximativ 40% dintre emigranţii români definitivi au ales ca ţară de destinaţie Italia, 11% Statele Unite ale Americii şi 10% Ungaria. În ceea ce priveşte profilul emigrantului definitiv, 75% dintre aceştia erau sub 40 de ani şi 55% de sex feminin. În ultimii ani migraţia pentru muncă, temporară sau circulatorie, a devenit cea mai importantă componentă a emigraţiei româneşti. Potrivit Raportului Naţional al Dezvoltării Umane 2007, aproximativ 2 milioane de români (10% din populaţia ţării) erau angajaţi în străinătate în activităţi nesezoniere. În ultimii ani, conform unui studiu realizat de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD), principalele ţări de destinaţie ale emigranţilor pentru muncă au fost: Italia (40% dintre emigranţii pentru muncă), Spania (18%), Germania (5%), Ungaria (5%), Israel (6%). Şi în cazul migraţiei temporare datele oficiale furnizate de Departamentul pentru Muncă în Străinătate sunt subevaluate, referindu-se numai la numărul contractelor de muncă încheiate prin Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă. În ceea ce priveşte profilul emigrantului pentru muncă, a rezultat în principal: muncitor cu un nivel mediu sau scăzut de calificare, cu vârsta între 25 şi 35 de ani, provenind din centrul, vestul, sudul şi sud-estul ţării. Dintre cei care au emigrat au fost femei 52,65%, cu un număr important de copii lăsaţi acasă, având consecinţe negative asupra evoluţiei ulterioare, în special asupra stării lor de sănătate fizică şi psihică.* Migraţia definitivă şi migraţia pentru muncă au influenţat evoluţia pieţii muncii şi în unele regiuni au creat un deficit de forţă de muncă. Migraţia * Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă

8 populaţiei tinere a pus, în opinia noastră, în pericol funcţionarea mecanismelor tradiţionale de solidaritate inter-generaţională de la nivel comunitar, agravând numeroase probleme sociale. Orientarea către investiţii în economia locală sau iniţierea unor afaceri pe cont propriu apreciem că ar putea contribui la dezvoltarea mediului de afaceri, la dezvoltarea locală/comunitară de o manieră sustenabilă. O consecinţă a perioadei de tranziţie în România a fost transferul unei părţi importante a muncii formale (în urma restructurărilor masive ce au avut loc în industrie) spre forme de muncă informale, emigraţie definitivă sau temporară (descrisă anterior) sau chiar spre inactivitate (indivizi descurajaţi care au devenit inactivi). Fenomenul muncii la negru în România reprezintă o componentă semnificativă a pieţei muncii având o legătură strânsă cu corupţia. Corupţia a antrenat întreprinderile în economia subterană, ceea ce a dus la diminuarea impozitelor colectate de stat, concretizată în final în creşterea poverii fiscale pentru un număr din ce în ce mai mic de contribuabili. Într-un studiu realizat de F.M.I., în anul 1998, se aprecia că, pe o scară de la 0 la 6, creşterea cu un punct a nivelului corupţiei a dus la o diminuare a P.I.B. cu 0,84%. Un studiu recent al Băncii Mondiale, realizat pe un eşantion de 41 de ţări, concluzionează că o diminuare cu un procent a indicelui corupţiei are ca efect o reducere a economiei subterane cu 8%-10%. La nivelul anului 1999, potrivit estimărilor realizate de F. Schneider, forţa de muncă care activa în economia subterană, în România, reprezenta 25,3% din populaţia aptă de muncă (cu vârsta cuprinsă între 15 şi 65 de ani). Pentru perioada , numărul celor care lucrau fără forme legale, în România, a fost estimat* la 1,8-2 milioane de persoane. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, la începutul anului 2005, numărul românilor care activau în economia ascunsă se ridica la aproape un milion. În urma analizei prezentate anterior a fost realizată o sinteză a principalelor vulnerabilităţi întâlnite pe piaţa muncii din România şi câteva propuneri de politici ce ar putea contribui la reducerea acestora sau a efectelor lor negative. * Studiul privind fenomenul muncii la negru în România, întocmit de UCECOM (Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti), site-ul Camerei de Comerţ şi Industrie din România Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

9 Vulnerabilităţi pe piaţa muncii: comparaţii între UE şi România România Politici Politici de stimulare a natalităţii - procent mic de tineri sub 15 ani cu Politici sociale sustenabile pentru Îmbătrânirea efect pe termen lung asupra structurii vârstnici demografică demografice a pieţei muncii şi Stimularea ocupării în rândul sustenabilităţii sistemului social vârstnicilor Sexul feminin - ocuparea mai redusă - şomaj mai mare - mai afectat de criză decât sexul masculin - migraţie temporară şi circulatorie - munca informală Politici de stimulare a ocupării în rândul femeilor Politici de sprijinirea a mamelor pentru reîntoarcere pe piaţa muncii după o întrerupere în activitate Stimularea ocupării formale prin oferirea de avantaje fiscale, sociale Educaţia - ocuparea mai redusă şi şomaj mai mare în Educaţia pe tot parcursul vieţii rândul persoanelor slab calificate Reorientarea profesională - criza a afectat mai puţin persoanele cu nivel Stimularea ocupării formale prin scăzut de educaţie decât cele cu nivel ridicat oferirea de avantaje fiscale de educaţie - migraţie temporară şi circulatorie - muncă informală Emigraţia Munca informală - emigraţia definitivă în scădere: în special în rândul persoanelor calificate - emigraţia temporară sau circulatorie în Politici pentru atragerea de creştere pentru persoanele slab calificate şi de specialişti în România sex feminin - a contribuit la reducerea şomajului Cel mai mare nivel din UE În special întâlnită în rândul persoanelor cu nivel scăzut de educaţie În agricultură, construcţii, servicii casnice Stimularea afacerilor în sectorul agricol Ajutor acordat pentru accesarea fondurilor europene Avantaje fiscale acordate atât firmelor de construcţii, beneficiarilor finali pentru lucrări de amenajare şi construcţie cât şi salariaţilor firmelor de construcţii

10 Persoane vulnerabile şi vulnerabilităţi pe piaţa muncii Tineri (sub 30 ani) Înalt califica i (ISCED 5 6) Sexul feminin Politici familiale Emigran i Stimularea afacerilor Adul i (30 65 ani) Sexul masculin Slab califica i (ISCED 0 2) Peste 65 ani Pia a muncii formal omaj Pia a muncii informal Educa ie pe tot parcursul vie ii Politici salariale Politici fiscale Pentru a putea identifica ţările al căror comportament pe piaţa muncii este apropiat de cel al României, s-a utilizat Metoda centrelor mobile pentru determinarea unor clustere omogene. Variabilele utilizate au fost: Rata şomajului anuală pe total; Rata anuală a şomajului pentru femei; Rata şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani; Rata şomajului în rândul populaţiei cu un nivel al educaţiei ISCED 0-2; Rata ocupării forţei de muncă ani; Rata ocupării în rândul celor cu vârste cuprinse între ani; Rata ocupării persoanelor de sex feminin; Proporţia populaţiei cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani; Proporţia populaţiei cu vârste de peste 60 ani; Migraţia netă: Diferenţa dintre numărul imigranţilor (cei ce îşi stabilesc reşedinţa în ţara de referinţă) şi numărul emigranţilor (cei ce îşi schimbă reşedinţa din ţara de referinţă) raportată la de persoane; Ocuparea vulnerabilă (% în ocuparea totală) calculată ca procent al muncitorilor neremuneraţi în cadrul familiei sau pe cont propriu în ocuparea totală. Unităţile observate sunt ţările UE, anul de referinţă 2009, şi sursa datelor: EUROSTAT.* În urma aplicării Metodei centrelor mobile s-au obţinut patru grupe de ţări omogene. Între mediile variabilelor Şomaj total, Şomaj femei, Şomaj tineri, * Excepţii: Migraţia netă ce are ca sursă CIA World Factbooks şi Ocuparea vulnerabilă ce are ca sursă World Bank Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

11 Şomaj - educaţie ISCED 0-2, Ocuparea (15-64), Rata ocupare vârstnici, Ocuparea - sex feminin, Munca informală pe cele patru grupe există diferenţe pentru un nivel de semnificaţie de 0,0001. Între mediile variabilei Populaţia 0-15 ani (%) există diferenţe pe cele patru grupe pentru un nivel de semnificaţie de 0,1. Pentru migraţia netă s-a obţinut un nivel de semnificaţie de 0,341, existând diferenţe între mediile de grupe, însă omogenitatea acestora nefiind foarte mare din punctul de vedere al acestei variabile. Pentru variabila populaţia peste 60 de ani nu există diferenţe semnificative între mediile pe grupe (nivelul de semnificaţie fiind de 0,792). ANOVA Cluster Error F Sig. Mean Square df Mean Square df Şomaj total 72, , ,017,000 Şomaj femei 50, , ,597,000 Şomaj tineri 284, , ,603,000 Şomaj - educaţie ISCED , , ,288,000 Ocuparea (15-64) 212, , ,741,000 Rata ocupare vârstnici 512, , ,640,000 Ocuparea persoanelor de sex feminin 179, , ,857,000 populaţia 0-15 ani,001 3, ,209,114 populaţia peste 60 ani,000 3,001 23,347,792 Migraţia netă , , ,175,341 Munca informală (% în ocuparea totală) , , ,252,000

12 Mediile indicatorilor pe cei 4 clusteri Migraţia netă Populaţia peste 60 ani Munca informală Şomaj total 80,00 70,00 60,00 50,00 40,00 30,00 20,00 10,00 0,00-10,00 Cluster 1 Cluster 2 Şomaj femei Cluster 3 Cluster 4 Şomaj tineri Şomaj - educaţie ISCED 0-2 Populaţia 0-15 ani Ocuparea (15-64 ani) Ocuparea - sex feminin Rata ocupare vârstnici Centre finale ale clusterilor Cluster Şomaj total Şomaj femei Şomaj tineri Şomaj - educaţie ISCED Ocuparea (15-64) Rata ocupare vârstnici Ocuparea persoanelor de sex feminin Populaţia 0-15 ani (%) Populaţia peste 60 ani (%) Migraţia neta Munca informală (% în ocuparea totală) Ţările din Nordul Europei (Finlanda, Suedia, Danemarca, Germania, Marea Britanie), aflate în cluster-ul 3, au în medie un nivel ridicat al ocupării pe total dar şi pentru categoriile mai vulnerabile, vârstnici şi persoanele de sex Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

13 feminin. Şomajul este redus atât pe total, cât şi pentru categoriile defavorizate. În privinţa îmbătrânirii demografice, aceste ţări au o populaţie vârstnică numeroasă, însă şi proporţia populaţiei foarte tinere (până în 15 ani) este mare. În statele respective, îmbătrânirea demografică se va reduce treptat. Migraţia netă a fost aproximativ zero. Soldul celor care se stabilesc în aceste ţări cu cei care părăsesc ţările respective, tinde către zero. În aceste ţări munca informală a fost redusă. Clusterul 2, din care fac parte România, Grecia, Italia şi Polonia, este opus cluster-ului 3. Rata ocupării în rândul vârstnicilor este mică şi munca informală este ridicată. În aceste ţări proporţia populaţiei tinere este redusă, ceea ce ne conduce la ideea necesităţii introducerii unor măsuri de stimulare a ocupării formale în rândul vârstnicilor, datorită presiunii extrem de mari pe care aceştia o vor pune în viitorul apropiat asupra sistemelor de asigurări sociale şi de pensii. Din cluster-ul 1 fac parte ţările: Spania, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria şi Slovacia, caracterizate în special prin nivele extrem de ridicate ale şomajului. Tinerii, femeile şi mai ales persoanele cu un nivel scăzut de calificare sunt extrem de vulnerabile în faţa acestui fenomen. Din cluster-ul 4 fac parte ţări precum Franţa, Irlanda, Portugalia, Austria, Belgia - ţări cu un nivel mediu atât al ocupării cât şi al şomajului, cu un nivel ridicat al imigraţiei şi fără vulnerabilităţi majore pe piaţa muncii. Concluzii Cu toate că în perioada de dinaintea aderării la UE şi imediat după aderare în România a avut loc o creştere economică continuă, munca informală şi emigraţia au persistat. În timpul crizei economice din ultimii doi ani ambele fenomene s-au amplificat, punând în pericol sustenabilitatea statului. Principalul sector afectat de munca informală este sectorul agricol. Stimularea afacerilor în sectorul agricol prin acordarea de beneficii şi ajutor în deschiderea de ferme agricole, prin crearea unui cadru de asociere a mai multor mici producători pentru producerea, colectarea şi distribuţia produselor agricole şi nu în ultimul rând prin acordarea de beneficii fiscale şi sociale celor ocupaţi în sectorul agricol, s-ar putea reduce substanţial ocuparea informală în acest sector şi dezvoltarea lui. Un alt sector de activitate cu un nivel extrem de ridicat al muncii informale este cel al construcţiilor. Prin acordarea de avantaje fiscale atât firmelor de construcţii, beneficiarilor finali pentru lucrări de amenajare şi construcţie, cât şi salariaţilor firmelor de construcţii s-ar putea reduce mult munca informală. Printre avantajele ce ar putea fi oferite: reduceri de impozite la amenajarea sau construcţia unui imobil, avantaje fiscale (eventual reduceri de impozite) progresiv

14 în funcţie de numărul de salariaţi, reduceri la plata contribuţiilor sociale şi a impozitelor pentru angajaţii în construcţii. Prin stimularea educaţiei pe tot parcursul vieţii şi prin oferirea sprijinului în reorientarea profesională, persoanele cu un nivel scăzut de educaţie vor fi mai puţin vulnerabile. Stimularea ocupării formale prin descurajarea implicării în activităţi informale şi încurajarea prin avantaje fiscale a ocupării formale, va reduce mult vulnerabilitatea persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie, ce sunt adesea tentate să lucreze pe piaţa muncii informale. Femeile sunt adesea întâlnite în activităţile informale. Implementarea unor politici de stimulare a ocupării formale vulnerabile în rândul femeilor: acordarea de reduceri de impozite oferite persoanelor fizice ce angajează bone, menajere sau persoane pentru orice alte activităţi casnice, reduceri la plata asigurărilor sociale şi la impozite pentru persoanele ocupate în aceste activităţi etc, vor conduce la reducerea diferenţelor existente pe piaţa muncii între cele două sexe. Ajutorul acordat în accesarea fondurilor europene ar putea conduce la dorinţa formalizării mai multor activităţi ce în prezent se desfăşoară în mediul informal. În unele regiuni din România migraţia masivă definitivă sau temporară a creat un deficit de forţă de muncă agravând o serie de probleme sociale. Orientarea către investiţii în economia locală sau iniţierea unor afaceri pe cont propriu ar putea contribui la dezvoltarea mediului de afaceri, producând dezvoltare locală/ comunitară de o manieră sustenabilă. Ar trebui pus accent, în opinia noastră, pe politicile naţionale de atragere a specialiştilor în România prin: stimularea afacerilor prin ajutoare acordate la demararea unui proiect nou; stimularea tinerilor pentru demararea unei afaceri; stimularea inovării; dezvoltarea cercetării. Toate aceste măsuri ar putea conduce la o echilibrare a pieţei muncii interne în ceea ce priveşte cererea şi oferta de forţă de muncă tânără şi înalt calificată. Bibliografie selectivă - Albu L.L. (2004), Estimating the Size of Underground Economy in Romania, The Economics of Transition, Project: Tax Evasion, Underground Economy and Fiscal Policies in Candidate Countries (Case of Romania), June Cazes S., Verick S., and Heuer C. (2009) Labour market policies in times of crisis, Employment Working Paper No.35, Geneva: ILO. - EUROSTAT, Europe in figures Eurostat yearbook French R., Bălăiţa M., Ticşa M. (1999), Estimating the Size and Policy Implications Underground Economy in Romania, US Department of the Treasure, Office of Tehnical Assistance, Bucharest, OECD, 2010 International Migration Outlook: Migration key to long-term economic growth, SOPEMI OIM, Global employment trends : January 2010 / International Labour Office. - Geneva: ILO, Revista Română de Statistică nr. 5 / 2011

15 - OIM, Global Employment Trends 2011: The challenge of a jobs recovery / International Labour Office. - Geneva: ILO, Parlevliet J., Xenogiani T. (Ghinăraru C., Stănculescu M.) - Report on Informal Employment in Romania, OECD DEVELOPMENT CENTRE, Working Paper No. 271, July Pestieau P. (1989), L Economie Soutterraine, Hachette, Paris, Rosanvallon P. (1996), L économie souterraine, Revue française de finances publiques, 1996, citat de N. Craiu în Taxonomia activităţilor subterane, Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.6/ Schneider F. (2007), Shadow Economies and Corruption All Over the World: New Estimates for 145 Countries, Economics - The Open-Access, Open-Assessment E-Journal, Kiel Institute for the World Economy, issue