SUMAR / CONTENTS 7/2008

Transcription

1 REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUMAR / CONTENTS 7/ CONTURILE NAȚIONALE PE SECTOARE INSTITUȚIONALE NATIONAL ACCOUNTS ON INSTITUTIONAL SECTORS Conf. univ. dr. Ion GHIZDEANU Dr. Tiuța BRIA Drd. Dana Ioana ȚAPU Comisia Națională de Prognoză 3 UN DOMENIU IMPORTANT AL CERCETĂRII ECONOMICE CONTEMPORANE: CORUPȚIA A MAJOR FIELD OF CONTEMPORARY ECONOMIC RESEARCH: CORRUPTION ANALYSIS Prof. univ. dr. Tudorel ANDREI Academia de Studii Economice Bucureşti Conf. univ. dr. Daniela ŞTEFĂNESCU Univesitatea Spiru Haret Bucureşti Conf. univ. dr. Andreea IACOB Academia de Studii Economice Bucureşti 20 DEMOGRAFIILE INTERDISCIPLINARE SAU MULTIDISCIPLINARE - ABORDĂRI CANTITATIVE ŞI CALITATIVE, ISTORIC ŞI ACTUALITATE INTERDISCIPLINARY OR MULTIDISCIPLINARY DEMOGRAPHY QUANTITATIVE AND QUALITATIVE APPROACH, HISTORY AND REAL EVENTS Conf. univ. dr. Gheorghe SĂVOIU Universitatea din Piteşti - România 38 FLEXIBILITATEA SALARIALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ WAGE FLEXIBILITY IN CONTEMPORARY SOCIETY Dr. Silviu Alexandru ȚECULESCU Institutul Național de Cercetare Ştiințifi că în Domeniul Muncii şi Protecției Sociale (I.N.C.S.M.P.S.) 50 UTILIZAREA SONDAJULUI STATISTIC ÎN CERCETAREA PREFERINȚELOR CONSUMATORILOR USING THE STATISTIC SURVEY IN RESEARCHING CONSUMER PREFERENCES Asistent univ. drd. Mirela-Cristina VOICU Universitatea Artifex, Bucureşti 68

2 Revista Română de Statistică, editată de Institutul Național de Statistică, este unica publicație de specialitate din țara noastră în domeniul teoriei şi practicii statistice. Articolele publicate se adresează oamenilor de ştiință, cercetătorilor, precum şi utilizatorilor de date şi informații statistice interesați în lărgirea şi aprofundarea orizontului cunoaşterii prin asimilarea noțiunilor de specialitate, abordarea de noi lucrări şi studii de referință pe care să le aplice ulterior în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea. Prin prezentarea unor lucrări ştiințifice şi de promovare a culturii statistice, necesară în economia de piață funcțională, revista se doreşte a fi un spațiu propice schimbului de idei şi, totodată, o provocare. Orice studiu sau opinie care poate contribui la dezvoltarea gradului de înțelegere a statisticii ca ştiință este binevenit. The Romanian Statistical Review, published by the National Institute of Statistics is the only specialized statistical publication in Romania.The articles published apply to the scientists, researchers, and users of data and statistical information, interested in enlarging the knowledge horizon with specialty notions, new work papers and reference studies, to apply in their own field. Through the presentation of some scientific paper works and statistical culture promotion, necessary for a functional market economy, the review wants to be a favorable space for debates and a challenge at the same time. Any study or opinion that can contribute to the development of the understanding degree of the statistics as a science is welcome. La Revue Statistique Roumaine, editée par l Institute National des Statistiques, est l unique publication de spécialité de notre pays dans le domaine de la théorie et de la pratique statistique. Les articles publiés s adressent aux scientifiques, aux chercheurs, ainsi qu aux utilisateurs de données et d informations statistiques, interesés de développer leur horizon de conaissances avec des notions de spécialité, avec de nouveaux travaux et études de référence qu on les applique ultériorement dans le domaine dans lequel ils déroulent leur activite. Par la présentation des certaines ouvrages scientifiques et de promotion de la culture statistique, nécessaire dans l économie de marché fonctionelle, la Revue se désire etre un espace propice pour l échange des idées et en meme temps, une provocation. Chacune étude et opinion qui peut contribuer a la développement du degré de compréhension de la statistique comme science est bienvenue. 2

3 Conturile Naționale pe sectoare instituționale Conf. univ. dr. Ion GHIZDEANU Dr. Tiuța BRIA Drd. Dana Ioana ȚAPU Comisia Națională de Prognoză Abstract Analiza şi prognoza macroeconomică au, ca o primă preocupare, evidențierea tendințelor ce caracterizează evoluția fenomenelor şi proceselor economice, tendințe rezultate din diversitatea complexă a comportamentelor unităților economice. Dincolo de evoluțiile conjuncturale sau influențele posibile ale factorilor externi, economia depinde de răspunsul unităților la stimuli. Comportamentul economic este relativ stabil, dar are în acelaşi timp şi un pronunțat caracter specific. Contabilitatea Națională oferă, prin modalitățile de agregare a activităților, posibilitatea de evidențiere a diverselor tipuri de comportament. Acest demers s-a realizat prin gruparea în sectoare instituționale, care aşează alături unități cu comportamente economice asemănătoare. Tabelul conturilor economice integrate, precum şi conturile detaliate pe principalele sectoare instituționale oferă un ansamblu de informații statistice suficient de bogat şi expresiv pentru dezvoltarea analizei şi prognozei macroeconomice pe sectoare instituționale. Cuvinte-cheie: Conturi naționale, sectoare instituționale, valoare adăugată brută. 1. Sectoare instituționale Economie şi statistică Contabilitatea Națională grupează ansamblul unităților instituționale care au un comportament economic asemănător în sectoare instituționale Gruparea s-a realizat în funcție de două caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic, respectiv în funcție de categoria de producători şi natura activităților desfăşurate şi a funcțiilor lor principale. Descompunerea în subsectoare după criteriul propriu fiecărui sector permite să se caracterizeze la un nivel mai analitic comportamentul economic al unităților instituționale. O unitate instituțională nu poate aparține decât unui singur sector sau subsector. Revista Română de Statistică nr. 7 /

4 Economie şi statistică Gruparea în sectoare instituționale presupune cunoaşterea atât a statutului juridic, a funcției principale pe care o exercită în economie, cât şi a naturii resurselor de care unitatea dispune, ceea ce presupune o examinare completă şi în detaliu a contabilității sale. Atunci când funcția principală a unității instituționale constă în producția de bunuri şi servicii, este necesar, pentru a decide apartenența sectorială, să se distingă în prealabil categoriile de producători la care ea aparține. În Contabilitatea Națională se disting trei categorii de producători: de piață privați sau publici; privați pentru consum final propriu; non - piață privați sau publici. Aceste categorii de producători se grupează în următoarele sectoare instituționale: societăți nefinanciare; societăți financiare; administrația publică; gospodăriile populației; instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației. Cele cinci sectoare constituie, împreună, economia totală. Sector Categorii de producători Activități şi funcții principale Resurse principale Societăți nefinanciare Producători de piață Producția de bunuri şi servicii nefinanciare de piață Venituri din vânzarea producției Societăți financiare Administrația publică Gospodăriile populației - în calitatea lor de consumatori; - în calitatea lor de producători. Producători de piață Alți producători non-piață publici Producători de piață sau producători privați pentru utilizarea finală proprie Intermediere financiară, exclusiv asigurare Activități financiare auxiliare Societăți de asigurare şi fonduri de pensii Producția şi furnizarea de alte bunuri şi servicii non-piață destinate consumului individual şi colectiv; realizarea operațiilor de redistribuire a venitului şi a avuției naționale Consum Producția de bunuri şi servicii de piață şi de bunuri şi servicii pentru consumul final propriu Fonduri nete provenind din angajamente contractuale Vărsăminte obligatorii efectuate de alte sectoare Remunerare, transferuri, venituri din vânzarea producției Instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației Alți producători non-piață privați Producția şi furnizarea de alte bunuri şi servicii non-piață destinate consumului individual Contribuții voluntare ale gospodăriilor populației 4

5 Gruparea producătorilor pe sectoare Economie şi statistică 1.1. Sectorul societăților nefinanciare Societățile nefinanciare grupează unitățile instituționale rezidente ale căror operații de repartiție şi financiare sunt distincte de cele ale proprietarilor lor, iar funcția principală este de a produce bunuri şi servicii nefinanciare. Resursele principale ale unităților aparținând acestui sector provin din vânzarea producției lor. În cadrul sectorului respectiv sunt grupate următoarele unități instituționale: societățile cu capital privat şi public, producători de piață a căror funcție principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare; societățile cooperatiste şi asociațiile dotate cu personalitate juridica care sunt producători de piață, a căror funcție principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare; producători publici dotați cu un statut care le conferă personalitate juridică, care sunt producători de piață şi a căror funcție principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare; instituțiile şi asociațiile fără scop lucrativ în serviciul societăților nefinanciare dotate cu personalitate juridică care sunt producători de piață, a căror funcție principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare; societățile holding ce controlează un grup de societăți care sunt producători de piață, dacă activitatea preponderentă a acestui grup, măsurată pe baza valorii adăugate, este producția de bunuri şi servicii nefinanciare; cvasi-societățile private şi publice care sunt producători de piață, a căror funcție principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare. Sectorul societăți nefinanciare este format din trei subsectoare: societăți nefinanciare publice ; societăți nefinanciare private naționale ; societăți nefinanciare sub control străin Sectorul societăților financiare Sectorul societăților financiare cuprinde ansamblul de societăți şi cvasi-societăți a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară şi/sau în exercitarea de activități financiare auxiliare (auxiliari financiari). Intermedierea financiară este activitatea prin care o unitate instituțională achiziționează active financiare şi, simultan, contractează angajamente pentru interesul propriu prin intermediul operatorilor financiari de pe piață. Sectorul societăți financiare cuprinde cinci subsectoare: banca centrală; alte instituții financiare monetare; alți intermediari financiari, exclusiv societățile de asigurare şi fondurile de pensii; auxiliari financiari; societăți de asigurare şi fondul de pensii. Revista Română de Statistică nr. 7 /

6 Economie şi statistică 1.3. Sectorul administrației publice Sectorul administrației publice cuprinde toate unitățile instituționale care sunt alți producători non-piață a căror producție este destinată consumului individual şi colectiv. Resursele provin, în cea mai mare parte, din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare şi/sau toate unitățile instituționale, a căror activitate principală o constituie efectuarea de operații de redistribuire a veniturilor şi a bogăției naționale. Sectorul administrației publice este subdivizat în subsectoarele: administrația centrală; administrațiile locale; administrațiile de securitate socială Sectorul gospodăriilor populației Gospodăriile populației cuprind indivizi sau grupuri de indivizi atât în calitatea lor de consumatori cât şi eventual, de întreprinzători, producători de bunuri de piață sau servicii financiare şi nefinanciare de piață. Resursele principale ale unităților acestui sector provin din: venitul patronilor; venitul lucrătorilor pe cont propriu; venituri din salarii; venituri din proprietate sau din transferuri efectuate de alte persoane; venituri imputate pentru producția destinată consumului final propriu. Sectorul gospodăriile populației este format din: indivizii sau grupurile de indivizi a căror funcție principală constă în a consuma; persoanele care trăiesc în permanență în colectivitate şi a căror autonomie de acțiune sau de decizie în materie economică este foarte limitată sau inexistentă (exemplu: membri cultelor religioase care trăiesc în mănăstiri, pacienții spitalizați pe perioade lungi etc.); se consideră că aceste persoane constituie împreună o singură unitate instituțională, adică o singură gospodărie; indivizii sau grupurile de indivizi a căror funcție principală constă în a consuma şi care produc bunuri şi servicii nefinanciare numai pentru propriul consum; întreprinderile individuale şi asociațiile de persoane fără personalitate juridică (altele decât cvasi - societățile) care sunt producători de piață; instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației care nu sunt dotate cu personalitate juridică, precum şi cele care au personalitate juridică, dar a căror importanță este redusă. Sectorul gospodăriilor populației se împarte în patru subsectoare, în funcție de natura şi sursa veniturilor gospodăriilor: patroni (inclusiv lucrători pe cont propriu), care regrupează gospodăriile populației a căror principală sursă de venit este constituită din veniturile primite de către proprietarii de întreprinderi individuale neconstituite în societăți, care au sau nu personal salariat; salariați, care cuprinde gospodăriile populației a căror sursă principală de venit este constituită din remunerarea salariaților; beneficiari de venituri din proprietate, din pensii şi din alte transferuri; alte gospodarii ale populației, care cuprind toate persoanele ce trăiesc în permanență în colectivitate. 6

7 Economie şi statistică 1.5. Sectorul instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (IFSLSGP) Sectorul grupează unitățile instituționale rezidente care produc, în principal, servicii de non-piață pentru gospodăriile populației şi ale căror resurse, în cea mai mare parte, provin din vânzări ocazionale, contribuții voluntare efectuate de gospodării, vărsăminte provenite de la administrațiile publice şi din veniturile din proprietate. Sunt incluse: sindicatele, grupurile profesionale, societățile ştiințifice, asociațiile de consumatori, partidele politice, bisericile şi comunitățile religioase (inclusiv cele finanțate, dar necontrolate de administrațiile publice), cluburile sociale, culturale, recreative şi sportive; organizațiile de caritate şi asociațiile de binefacere finanțate prin transferuri voluntare, în numerar sau în natură, provenite de la alte unități instituționale. 2. Producția şi valoarea adăugată brută pe sectoare instituționale Analiza rezultatelor economice ale sectoarelor instituționale obținute în perioada , s-a realizat pe baza datelor din Tabelul conturilor economice integrate publicat anual de Institutul Național de Statistică. În perioada , s-a înregistrat o creştere a contribuției sectoarelor concurențiale ale societăților nefinanciare (de la 63,3% la 66,4%) şi reducerea sectorului gospodăriilor populației (de la 24,9% la 21,5%) în concordanță cu îmbunătățirea funcționalității economiei de piață. Participarea sectorului gospodăriilor populației la formarea valorii adăugate brute din economie a fost, în mare parte, influențată de evoluția agriculturii, ceea ce a făcut ca în anii cu recolte bune, ponderea acestui sector să crească (exemplu anul 2004, când s-au înregistrat creşteri record pentru agricultură, şi o creştere a ponderii sectorului gospodăriilor populației de la 21,8% în 2003 la 23,2% în 2004). Structura producției pe sectoare instituționale în anii procente Societăți nefinanciare Gospodăriile populației Societăți fi n anciare Administrațiile publice IFSLSGP ,3 24,9 2,1 8,8 0, ,0 24,8 2,3 8,2 0, ,9 23,4 1,7 8,4 0, ,5 21,8 1,5 10,5 0, ,6 23,2 1,7 8,7 0, ,4 21,5 1,6 9,6 0,8 Revista Română de Statistică nr. 7 /

8 Economie şi statistică Distribuția volumului de activitate pe sectoare instituționale este concentrată, în proporție de circa două treimi, în cadrul societăților nefinanciare, restul fiind deținut de celelalte patru sectoare instituționale. Din structura valorii adăugate brute pe sectoare instituționale mai mult de jumătate este rezultatul activității societăților nefinanciare. O pondere importantă, de circa 30%, o au gospodăriile populației, urmate de administrațiile publice care dețin 10-15% din valoarea adăugată brută națională, restul fiind reprezentat de societățile financiare (în jurul a trei procente) şi de instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației cu mai puțin de un procent. Decalajul care există între ponderea pe care sectorul societăților nefinanciare o are în volumul total de activitate (producția totală) şi valoarea adăugată brută pe economie este dat de faptul că acest sector prezintă o rată a valorii adăugate brute (sub 40%) inferioară mediei pe economie (circa 45%) şi care se situează mult sub nivelul altor sectoare, cum sunt de exemplu societățile financiare (peste 65%) sau administrațiile publice (peste 60%). Rata valorii adăugate brute pe sectoare instituționale în anul 2005 procente Societăți nefinanciare Gospodăriile populației Societăți fi n anciare Administrațiile publice IFSLSGP Total economie 39,8 58,3 66,3 61,9 58,3 46,5 Analiza structurii valorii adăugate brute, pe sectoare instituționale, după anul 2000, arată că nu au avut loc mutații spectaculoase, ponderile celor cinci sectoare instituționale oscilând de la un an la altul cu un procent până la două procente în plus sau în minus. Este de remarcat saltul pe care l-a avut sectorul administrație publică în anul 2003, cu o creştere a ponderii, de la 10,5% în anul 2002 la 15,1% în anul 2003, aceasta în condițiile în care cheltuiala pentru consumul colectiv a crescut cu 8,5% în anul 2003 față de Structura valorii adăugate brute pe sectoare instituționale în anii procente Societăți Gospodăriile Societăți Administrațiile nefinanciare populației fi n anciare publice IFSLSGP ,4 31,6 3,2 10,1 0, ,8 32,9 3,9 9,5 0, ,1 30,3 2,6 10,5 0, ,8 27,6 2,1 15,1 0, ,2 29,0 2,5 12,3 0, ,9 27,0 2,3 12,8 1,0 8

9 Economie şi statistică Comparând structura valorii adăugate brute pe sectoare instituționale la începutul anilor 90 cu cea din 2005 sunt de evidențiat unele modificări substanțiale: Societățile nefinanciare dețineau o pondere mult mai mare atât în producția totală (80%), cât şi în valoarea adăugată brută (71%) acestea reducându-se de-a lungul anilor şi situându-se în jurul a 65% din producție şi 55% din valoarea adăugată brută totală; Sectorul gospodăriile populației participa, la începutul anilor 90, cu circa 18% la valoarea adăugată brută națională, în timp ce în 2005 se situează la aproximativ 30%. Pentru celelalte trei sectoare instituționale (societăți financiare, administrații publice şi IFSLSGP) diferențele nu sunt semnificative ținând cont de ponderea pe care aceste sectoare o au în valoarea adăugată brută totală. În cadrul sectorului societăți nefinanciare - care cuprinde unitățile instituționale cu personalitate juridică care sunt producători de piață şi a căror activitate principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare, incluzând în sector activitatea regiilor autonome şi a societăților comerciale nefinanciare, precum şi a cvasi-societăților nefinanciare evoluțiile din perioada arată că ponderea valorii adăugate brute a acestui sector în valoarea adăugată brută totală nu s-a modificat semnificativ, situându-se între 55 şi 57 procente. Revista Română de Statistică nr. 7 /

10 Economie şi statistică Evoluția structurii sectorului societăți nefinanciare în anii procente Pondere sector în total VAB 55,4 54,8 57,1 55,8 55,2 56,9 Rata valorii adăugate brute 40,5 39,2 40,0 39,1 38,4 39,8 Sectorul gospodăriile populației (care cuprinde indivizi sau grupuri de indivizi, atât în calitatea lor de consumatori, cât şi eventual, de întreprinzători, producători de bunuri de piață sau de servicii financiare şi nefinanciare de piață) şi-a diminuat uşor ponderea în valoarea adăugată brută din economie, de la 31,6% în anul 2000 la 27% în 2005, cu un nivel maxim, de circa 33% în anul Evoluția structurii sectorului gospodăriile populației în anii procente Pondere sector în total VAB 31,6 32,9 30,3 27,6 29,0 27,0 Rata valorii adăugate brute 58,7 60,9 59,8 58,2 57,1 58,3 Rata valorii adăugate brute se situează peste media națională, înscriindu-se pe o traiectorie descendentă în ultimii ani. Sectorul societăților fi n anciare care grupează societățile şi cvasisocietățile a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară şi/sau în exercitarea de activități financiare auxiliare deține o pondere relativ mică şi cu o uşoară tendință de reducere. Evoluția structurii sectorului societăți financiare în anii procente Pondere sector în total VAB 3,2 3,9 2,6 2,1 2,5 2,3 Rata valorii adăugate brute 69,7 78,4 70,9 63,8 68,9 66,3 Rata valorii adăugate brute deşi este în scădere, rămâne cea mai ridicată în comparație cu nivelul celorlalte sectoare instituționale. Sectorul administrațiilor publice - care cuprinde unitățile instituționale care sunt producători non-piață a căror producție este destinată consumului individual şi colectiv are o pondere însemnată în valoarea adăugată brută națională şi prezintă, de asemenea, o rată ridicată a valorii adăugate brute. 10

11 Evoluția structurii sectorului administrațiile publice în anii procente Pondere sector în total VAB 10,1 9,5 10,5 15,1 12,3 12,8 Rata valorii adăugate brute 52,9 53,0 58,0 66,4 64,8 61,9 Instituțiile fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației care cuprind unitățile instituționale rezidente care produc, în principal, servicii de non piață pentru gospodării produc mai puțin de 1% din valoarea adăugată brută națională. Evoluția structurii IFSLSGP în anii procente Pondere sector în total VAB 0,9 0,6 0,7 0,7 0,9 1,0 Rata valorii adăugate brute 50,8 40,2 41,9 46,1 47,2 58,3 Elementele contului de producție, la nivelul sectoarelor instituționale, au avut, în anul 2005, următoarea evoluție (creşteri nominale): procente Societăți nefinanciare Gospodăriile populației Societăți fi n anciare Administrațiile publice IFSLSGP Producție 14,7 5,4 9,2 25,7 9,2 Consum intermediar 12,0 2,5 18,5 35,9-13,8 Valoare adăugată brută Economie şi statistică 19,2 7,5 5,0 20,2 34,9 Creşteri spectaculoase s-au înregistrat atât la producție (peste 25%), cât şi la consum intermediar (peste 35%) în sectorul administrație publică. Creşterea valorii adăugate brute în sectoarele Societăți nefinanciare şi Administrație publică a fost de circa 20%, şi cea din sectorul IFSLSGP de circa 35%. Concluzii Articolul aduce în atenția economiştilor domeniul Conturilor Naționale, mai puțin abordat în literatura de specialitate, punând alături aspectele conceptuale şi metodologice cu o analiză concretă a evoluției valorii adăugate brute pe sectoare instituționale. Revista Română de Statistică nr. 7 /

12 Economie şi statistică Bibliografie selectivă: - Ghizdeanu, Ion; Bria, Tiuța Contribution of Institutional Sectors to Economic Growth, Romanian Journal of Economic Forecasting 3/2007, Institute of Economic Forecasting; - Anghelache, C. şi colaboratorii Sistemul Conturilor Naționale, Editura Economică, Bucureşti, 2005; - Ivan Ungureanu, Clementina Contabilitate Națională concepte, metodologii şi aplicații, Editura Irecson, Bucureşti, 2003; - *** Conturi Naționale, INS, Edițiile 2003, 2005, 2006, 2007, 2008; *** - Anuarul Statistic al României, INS, 2008; *** - European System of Accounts ESA 1995, Eurostat, Luxemburg, 1995; NATIONAL ACCOUNTS ON INSTITUTIONAL SECTORS PhD. Univ. Reader Ion GHIZDEANU PhD. Tiuța BRIA PhD. Candidate Dana Ioana ȚAPU National Commission for Economic Forecasting Abstract Macroeconomic analysis and forecast, as a main concern, mark out the trends characterising the evolution of the economic phenomena and processes, which derive from the complex diversity of the economic actors behaviour. Beyond the conjuncture evolutions or the possible influences of the external factors, the economy depends on the actors answer to stimulus. The economic behaviour is relatively stable, but in the same time it has a pronounced specific character. The national accounting gives the possibility, by the ways of aggregating activities, to highlight different types of behaviour by grouping them in institutional sectors, putting together units with proximate economic behaviours. Both the integrated economic accounts table and the detailed accounts table on the main institutional sectors give a panel of wide and expressive statistics information in order to develop the macroeconomic analysis and forecast on institutional sectors. Key words: national accounts, institutional sectors, gross value added. 1. Institutional sectors National Accounts groups the institutional units ensemble which have a proximate economic behaviour in institutional sectors. The split into groups is made taking into account two representative characteristics for their economic behaviour, namely by the producers category and the nature of the activities and second by their main function. The split on sub sectors by the specific criteria of each sector facilitates the characterisation at a more analytical level of the institutional units economic 12

13 Economics And Statistics behaviour. An institutional unit can pertain only to one sector or sub sector. Grouping the institutional units in institutional sectors supposes the knowledge of both the juridical status, namely the main function in the economy and also the nature of the units disposable resources, which needs a complete and detailed analysis of its accounting. When the main function of the institutional unit is to produce goods and services, it is necessary to distinguish before the producers categories that it belongs, in order to decide to which sector belongs. In the national accounting there are three types of producers, namely private or public market producers; private producers for final self consumption; private or public non-market producers. These types of producers are grouped in the following institutional sectors: non-financial corporations; financial corporations; general government; households; non profit institutions serving households. Together, these 5 sectors constitute the total economy. Briefly, these classifications are presented in the following table: Sector Producers categories Activities and the main functions Main resources Non-financial corporations Financial corporations General government Households - as consumers - as producers Non profit institutions serving households Market producers Market producers Other non market public producers Market producers or private producers for own final use Other non market private producers Non-financial market goods and services production Financial intermediation, excluding insurance Auxiliary financial activities Insurance corporations and pension funds Other non market goods and services production and provide for individual and collective consumption; Redistribution operations of the revenues and the national wealth Consumption Market goods and services production and also goods and services production for final self consumption Other non market goods and services production and provide for individual consumption Revenues from production selling Net funds resulting from contractual engagement Compulsory payments made by other sectors Remuneration, transfers, revenues from production selling Voluntary contributions of the households Group of producers by sectors 1.1 Non financial corporations sector Non-financial corporations gather resident institutional units having as a main function non-financial goods and services production. Their allotment and financial operations are distinct of their possessors operations. The main resources of the units belonging to this sector come from their production selling. Revista Română de Statistică nr. 7 /

14 Economics And Statistics Within this sector there are the following institutional units: corporations with private and public capital, market producers who produce non-financial goods and services; cooperative corporations and legal person associations who are market producers and who produce non-financial goods and services; public producers having the statute of a legal person, who are market producers and who have as the main function non-financial goods and services production; institutions and associations without lucrative object for non-financial corporations, which are legal entities, being market producers and having as the main function non-financial goods and services production; holding corporations which control a group of corporations which are market producers, if the preponderant activity of this group, quantified by the value added, is non-financial goods and services production; public and private quasi corporations which are market producers, having as the main function non-financial goods and services production. Non-financial corporations sector is split into three sub-sectors, namely: public non-financial corporations sub-sector; private national non-financial corporations sub-sector; non-financial corporations with foreign control sub-sector. 1.2 Financial corporations sector Financial corporations sector includes the ensemble of corporations and quasi corporations which provide financial intermediation services and / or achieve auxiliary financial activities (financial auxiliaries). Financial intermediation represents the activity in which an institutional unit purchases financial assets and simultaneously, contracts engagements for their own interest through the agency of the financial operators on the market. Financial corporations sector includes 5 sub sectors, namely: Central Bank; Other monetary financial institutions; Other financial intermediaries, excluding the insurance corporations and pension funds; Financial auxiliaries; Insurance corporations and pension funds. 1.3General government sector General government sector includes all the institutional units which are other non-market producers, its production being intended for individual and collective consumption. Mostly of the own resources derive from the compulsory contributions paid by the units pertaining to other sectors and/ or all institutional units, having as the main activity the redistribution of the revenues and national wealth. General government sector is split into the following sub-sectors: central administration; local administrations; social security administrations. 1.4 Households sector The households include individuals or a group of individuals both as consumers and eventually, entrepreneurs, which produce market goods or financial and non-financial market services. The main resources of this sector derive from: patrons revenues; revenues of the unpaid family workers; revenues from wages; revenues deriving from property or from other individuals transfers; revenues deriving from the production intended for final own consumption. 14

15 Economics And Statistics Households sector includes: individuals or a group of individuals having as the main function the consumption; persons who permanently live in community, and who have very limited or inexistent autonomy in economic action or decision (for example: members of the religious cults living in monasteries, patients who are hospitalised for a long period, etc); it is considered that these persons form a single institutional unit, namely a single household; individuals and groups of individuals having as the main function the consumption and who produce non-financial goods and services only for self consumption; individual enterprises and persons associations without legal entity (others than quasi - corporations) who are market producers; institutions without lucrative object for households which don t have legal personality, and which are not very important. Households sector includes four sub-sectors, taking into account the nature and the revenues source, namely: patrons (including unpaid family workers), who regroups households having as the main revenue source, the revenues of self enterprises possessors who are not constituted in corporations and who might have or not employees; employees, who have as the main revenue the remuneration of employees; beneficiaries of property revenues, pensions and other transfers; other households which include all the persons who permanently live in community. 1.5 Non profit institutions serving households sector (NPISH) This sector includes resident institutional units which mainly produce non market services for households, their main resources mostly deriving from occasional sells, voluntary contributions of the households, payments of the general governments and revenues from property. In these sector there are included: unions, professional groups, scientific societies, consumer associations, parties, churches and religious communities (including those financed but uncontrolled by the general governments), social, cultural, playtime and sport clubs, charity organisations and beneficence associations fi n anced by voluntary transfers of other institutional units, in cash or in kind. 2. The production and the gross value added on institutional sectors The analysis of the economic results of the institutional sectors during was based on the data published by the National Institute of Statistics in the Integrated economic accounts table. During , it was recorded an increase of the non-financial corporations competitive sectors contribution (from 63.3% to 66.4%) and a decrease of the households sector (from 24.9% to 21.5%) in accordance with the improvement of the market economy functionality. It is important to mention that the share of the households sector to the formation of the gross value added in the economy is mostly influenced by the evolution of the agriculture, which leads to an increase of this sector s share in years with a good harvest (for example in 2004, when there was an important increase of the agricultural sector, the share of the households sector has increased from 21.8% in 2003 to 23.2% in 2004). Revista Română de Statistică nr. 7 /

16 Economics And Statistics Structure of the production on institutional sectors during % - Nonfi n ancial corporations Households Financial corporations General government NPISH The distribution of the activity volume on institutional sectors is concentrated, of about two third, within non-financial corporations and one third in the other four institutional sectors. As regards the structure of the gross value added on institutional sectors, more than a half is the result of the non-financial corporations activity. The households have an important share, of about 30% and they are followed by the general government with 10-15% of the national gross value added, the rest being represented by the financial corporations (about 3 percent) and non profit institutions serving households (less than 1 percent). The gap between the share of the non-financial corporations in the total activity volume (total production) and the gross value added in the economy derives from the fact that this sector presents a gross value added rate (less than 40%) below the average on the whole economy (about 45%) and which is much below the level of the other sectors, for example financial corporations (more than 65%) or general government (more than 60%). Gross value added rate on institutional sectors in %- Non-financial corporations Households Financial corporations General government NPISH Total economy After 2000, the analysis of the gross value added structure on institutional sectors shows that there weren t spectacular changes, the share of the 5 institutional sectors has oscillated by 1 until 2 percent in plus or minus from one year to another. It is remarkable the increase of 4.6 percentage points of the general government sector s share in 2003, from 10.5% in 2002 to 15.1% in 2003, in conditions of an 8.5% increase in 2003 as against 2002 of the collective consumption expenditure. 16

17 Structure of the gross value added on institutional sectors between % - Non-financial corporations Households Financial corporations Economics And Statistics General government NPISH If we compare the structure of the gross value added on institutional sectors at the beginning of nineties with the present structure the following substantial changes might be highlighted: Non-financial corporations had a much higher share both in the total production (80%) and in the gross value added (71%); there followed a decreasing trend and now the shares are about 65% of the total production and 55% of the total gross value added; Households sector participated at the beginning of 90 with about 18% to the national gross value added, while nowadays there is approximately 30%. For the other three institutional sectors (financial corporations, general government and NPISH) the differences are not significant taking into account the share of these sectors in the total gross value added. Within the non-financial corporations sector which includes institutional units having legal personality which are market producers, and which have as the main function non-financial goods and services production, including also the activity of the autonomous companies and non-financial companies and also of the quasi-nonfi n ancial corporations the evolutions during reveals that the share of this sector gross value added in total gross value added has not changed significantly, being between 55 and 57 percent. Revista Română de Statistică nr. 7 /

18 Economics And Statistics The evolution of the non-financial corporations sector structure during % The share of the sector in total GVA Gross value added rate The households sector (which includes individuals and groups of individuals both as consumers and eventually, entrepreneurs, who produce market goods or financial and non-financial market services) has decreased its share in the gross value added in the economy, from 31.6% in 2000 to 27% in 2005, with a maximum level of 33% in The evolution of the households sector structure during The share of the sector in total GVA - % Gross value added rate The gross value added rate is above the national average, but on a descending trend during the latest years. Financial corporations sector which groups corporations and quasi - corporations having as the main function to provide financial intermediation services and/or to realize auxiliary financial activities has a relative low share followed by a light decreasing trend. The evolution of the financial corporations sector structure during % The share of the sector in total GVA Gross value added rate The gross value added share, even if it decreases, is still the highest as against the values of the other institutional sectors. General government sector which includes institutional units which are non-market producers, their production being oriented for individual and collective consumption has an important share in the national gross value added and also presents, a high gross value added rate. The evolution of the general government sector structure during % The share of the sector in total GVA Gross value added rate

19 The non profit institutions serving households sector (NPISH), which include resident institutional units which mainly produce non-market services for households, achieve less than 1% of the national gross value added. The evolution of the NPISH sector structure during The share of the sector in total GVA Gross value added rate % - In 2005, the elements of the production account, on institutional sectors had the following evolution (nominal increases): Non-financial corporations Households Financial corporations General government - % - NPISH Production Intermediary consumption Gross value added Spectacular increases were recorded both for production (above 25%) and also for intermediate consumption (above 35%) in general government sector. It is also remarkable the increase of the gross value added in Non-financial corporations and General government sectors, of about 20%, and also in NPISH sector of about 35%. Conclusions The aim of this paper is to highlight to different economists this area, less broached in the speciality literature, putting together conceptual and methodological aspects and also a concrete analysis of the gross value added evolution on institutional sectors. Selective bibliography: Economics And Statistics - Ghizdeanu, Ion; Bria, Tiuța Contribution of Institutional Sectors to Economic Growth, Romanian Journal of Economic Forecasting 3/2007, Institute of Economic Forecasting; - Anghelache, C. and collaborators National Accounts System, Economica Publishing house, Bucharest, 2005; - Ivan Ungureanu, Clementina National Accounting concepts, methodologies and applications, Irecson Publishing house, Bucharest, 2003; - *** National Accounts, NIS, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008 Editions; *** Romanian Statistical Yearbook, NIS, 2008; *** - European System of Accounts ESA 1995, Eurostat, Luxemburg, 1995; Revista Română de Statistică nr. 7 /

20 Economie şi statistică Un domeniu important al cercetării economice contemporane: analiza corupției Prof. univ. dr. Tudorel ANDREI Academia de Studii Economice, Bucureşti Conf. univ. dr. Daniela ŞTEFĂNESCU Universitatea Spiru Haret Bucureşti Conf. univ. dr. Andreea IACOB Academia de Studii Economice, Bucureşti Abstract Articolul este o descriere succintă a demersului întreprins de echipa proiectului de cercetare de excelență Corupția şi calitatea servicilor din sectorul public în perspectiva integrării europene derulat în perioada de Academia de Studii Economice din Bucureşti, Şcoala Națională de Studii Politice şi Administrative, Universitatea Spiru Haret. S-a avut în vedere inclusiv faptul că, în ultimii ani, din partea mediului universitar şi de cercetare a organizațiilor internaționale: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială etc. s-a constatat un interes sporit pentru estimarea nivelului corupției, pentru identificarea cauzelor şi a mecanismelor de organizare a cercetării şi transmiterii acesteia în cadrul unui Sistem. Cuvinte cheie: corupție, factori de influență, nivelul şi efectele corupției. *** În literatura de specialitate se identifică mai mulți indicatori pentru măsurarea nivelului corupției, fiecare exprimând aspecte ale fenomenului, fi i nd calculați pentru anumite țări şi pentru diferite perioade de timp. Unul din primii indicatori folosiți pentru măsurarea corupției a fost publicat în International Country Risk Guide (ICRG). Este o realitate faptul că multe fi r me consultă datele publicate de ICRG pentru luarea de decizii referitoare la localizarea investițiilor şi dezvoltarea afacerilor în diferite regiuni economice. Un alt indicator, des uzitat pentru măsurarea nivelului corupției: Indicele 20

21 Economie şi statistică de Percepție al Corupției (Corruption Perception Index), publicat anual de Transparency International (TI). Un altul, Controlul Corupției (CC) a fost propus de către Kaufmann, Kraay şi Mastruzzi (2003) şi recurge la alte strategii decât cele propuse de TI pentru agregarea indicatorilor ce măsoară aspecte variate ale corupției. Sunt instituții care calculează şi alți indicatori ai corupției. Identificarea cauzelor ce generează corupție într-un sistem public este o altă problemă dificil de abordat în procesul de analiză a corupției. Sunt identificați în literatura de specialitate patru categorii de factori ce influențează direct corupția dintr-un Sistem: factori politici şi juridici, istorici, sociali şi culturali şi factori economici. În categoria factorilor politici şi juridici se includ: calitatea sistemului politic, caracteristicile sistemului juridic (Leite şi Weidmann (1999), în special legislația şi instituțiile ce se referă la lupta împotriva corupției, calitatea sistemului democratic, caracteristicile sistemului electoral dintr-o țară, caracteristicile sistemului administrativ, gradul de descentralizare administrativă dintr-o țară etc. O serie de studii, precum La Porta (1999), Treisman (2000) etc. pun în evidență influența tradițiilor şi a factorilor istorici asupra nivelului corupției dintr-o țară şi a caracteristicilor mecanismelor de formare şi transmitere a acesteia. Factorii sociali şi culturali au un rol aparte în evidențierea caracteristicilor corupției dintr-o țară (La Porta (1999), Treisman (2000), Alesina (2003). În egală măsură, factorii religioşi joacă un rol important în propagarea corupției la nivelul unui sistem social. Factorii economici, precum nivelul de deschidere al economiei (de exemplu Dreher (2003), Treisman (2000), Wei (2001)), mărimea sectorului public (Tanzi (1998), Treisman (2000)), nivelul salariilor din sectorul public (van Rijckeghem 1997) etc. influențează direct nivelul corupției dintr-o țară. Există o întreagă literatură ce descrie cele mai potrivite modele econometrice pentru estimarea nivelului corupției şi a efectelor acesteia asupra unor sectoare de activitate. Dintre cele mai importante direcții de cercetare care urmăresc estimarea efectelor corupției asupra mediului economic şi social ne referim la cele privind creşterea economică, în general (Mauro [1995], Abed şi Davoodi [2000], Krueger [1974]); la dezvoltarea unor sectoare ale economiilor naționale (Tanzi [1998], Shang-Jin Wei [2001]); efectele procesului de descentralizare asupra nivelului şi a formelor de manifestare a corupției (Shah [2006]) etc.; calitatea sistemelor de finanțare a unor sectoare de activitate, precum cel militar, Gupta [2001], a salariilor din sectoarele publice (van Rijckeghem si Weder [1997]); politicilor industriale dintr-o țară (Emerson [2002], Bhagwati [1982]) şi asupra eficienței investițiilor Revista Română de Statistică nr. 7 /

22 Economie şi statistică (Sarkar [2001], Mauro [2002]). În majoritatea lucrărilor respective privind estimarea impactului corupției asupra aspectelor economice şi sociale, de la nivel național, sectorial sau regional, se recurge, în general, la folosirea Modelelor de regresie, a modelelor de tip VAR şi la analiza seriilor cointegrate. În Kaufman (1999) şi Andrei (2008) se propune folosirea modelelor cu ecuații simultane. În acest caz, variabilele modelului sunt împărțite în endogene şi exogene, iar parametrii sunt estimați prin Metoda celor mai mici pătrate în două stadii (TSLS) şi Metoda generală a momentelor (General Method of Moments (GMM). Prin folosirea acestor procedee se ține seama de caracterul endogen sau exogen al fiecarei variabile din cadrul modelului. În legătură cu aplicarea acestei metode semnalăm că, în literatura de specialitate nu există o abordare convenabilă în alegerea listei de variabile instrumentale pentru estimarea parametrilor modelelor cu ecuații simultane folosite pentru analiza corupției la nivelul unui sistem public (Bai şi Wei [2000] şi Kaufmann, Kraay şi Zoido-Lobaton [1999]). Dintre cele mai importante lucrări clasice în acest domeniu de cercetare amintim: A. Krueger [1974], S. Rose-Ackerman [1975] etc. Perioada ce a urmat schimbărilor politice şi economice din estul Europei după căderea sistemului socialist au apărut noi factori de formare a corupției, cu mecanisme tot mai rafinate de transmitere a acesteia în cadrul noilor sisteme sociale aflate în plin proces de transformare. Noile condiții au stimulat, în egală măsură, dezvoltarea cercetărilor în acest domeniu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Banca Mondială (2001) a identificat corupția ca singurul mare obstacol în dezvoltarea economică şi socială. În această perioadă au apărut o serie de articole remarcabile în domeniul economiei corupției, mai exact al analizei cantitative al acesteia. Dintre cele mai importante lucrări apărute în perioada anilor 90 rețin atenția: P. Mauro [1995], P. Bardhan [1997], V. Tanzi [1998], Shang-Jin Wei (1997) etc. În prezent, sunt calculați la nivel mondial o serie de indicatori pentru măsurarea nivelului corupției, iar cel mai cunoscut este cel determinat anual de Transparency International (T.I.). În România au fost realizate o serie de estimări ale nivelului şi efectului corupției asupra procesului de reformă din administrația publică: Andrei [2007], Profiroiu[2005], Teodorescu [2007]; a corupției din universitățile din România: Teodorescu [2006, 2007] şi a efectelor corupției asupra calității fi n anțării unor sectoare de activitate: Andrei [2002] şi Matei [2007]. În domeniul învățământului, în general, şi al celui universitar, în particular există corupție, în măsura în care aceasta este prezentă la nivelul țării respective (Rumyantseva, 2002). Diferite, față de alte sectoare de activitate, sunt mecanismele de formare şi impactul asupra acestui domeniu şi al societății în general (Rumyantseva, 2005). Corupția în domeniul educației generează o serie de probleme legate de finanțarea şi utilizarea banului public, 22

23 Economie şi statistică dacă ne referim la corupția de la nivelul ministerului sau a instituțiilor ce asigură administrarea sistemului de învățământ, dar poate acționa direct şi asupra sistemului de valori al tinerilor şi modelului cultural de la nivelul unei regiuni sau al unei țări, dacă avem în vedere actele de corupție ce privesc direct elevul şi studentul. Aceste consecințe sunt dificil de cuantificat în termeni cantitativi pe termen scurt, dar pot determina o scădere a performanței şcolare şi a competitivității economice pe termen lung la nivelul acelor zone în care corupția din domeniul educației se manifestă în termeni evidenți. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale (2003) realizat în Kazakhstan, corelația dintre percepția calității şi corupția din educație era -0,27. În domeniul învățământului universitar, la nivelul țărilor în tranziție nu există cercetări şi studii care să măsoare exhaustiv nivelul corupției şi particularitățile acesteia. Potrivit clasificării Chapman, citată în Rumyantseva (2005), corupția din domeniul educației se manifestă pe urmatoarele paliere: Minister, nivel regional (județe), unități de învățământ, la nivel de clasăprofesor şi agenții internaționale. În cazul unei adaptări a acestei clasificări pentru învățământul universitar, se identifică următoarele paliere pe care s-ar putea genera corupție în sistem: Minister şi agențiile guvernamentale abilitate cu reglementarea, finanțarea şi monitorizarea unor activități legate de învățământul universitar, conducerea universităților şi a facultăților, nivelul profesor-student şi agenții internaționale din domeniul învățământului universitar. Pe primul palier, fenomenul corupției nu priveşte în mod direct relația cu studentul, pârghiile de propagare fiind, de cele mai multe ori, aceleaşi ca în orice minister. La nivelul doi, cel al conducerii universităților şi facultăților, studentul nu intervine direct în actul de corupție decât în foarte puține cazuri. Fenomenul corupției, în care studentul apare în mod explicit, este cel de pe nivelul trei, care priveşte relația student-profesor. Dacă în prima situație, în care studentul nu este implicat în actul de corupție, efectele sunt percepute prin utilizarea ineficientă a fondurilor, scăderea calității procesului de învățământ şi a prestigiului sistemului universitar la nivelul societății. În a doua situație, în care studentul participă activ şi este beneficiar al actului de corupție, efectele sunt dintre cele mai nocive şi greu de cuantificat în termeni cantitativi. Una dintre particularitățile evidente ale corupției din acest domeniu este cea a căilor de manifestare şi a efectelor acesteia pe termen mediu şi lung aupra mediului economic şi social. În timp ce corupția din administrație sau din alte sectoare de activitate produce efecte imediate, în sensul reducerii eficienței utilizării banului public, corupția din mediul universitar generează, în plus, pe termen mediu şi lung, o schimbare de atitudine la nivelul deciziilor morale şi etice ale unui grup de persoane. Un student care şi-a trecut examenele cu predilecție prin fraudă este greu de conceput ca el să aibă o atitudine morală la locul de muncă sau în afacerile pe care le dezvoltă după încheierea cursurilor universitare. Revista Română de Statistică nr. 7 /

24 Economie şi statistică Analiza corupției se recomandă din următoarele motive: (i) În prezent, nu există un sistem de indicatori şi o metodologie pentru măsurarea corupției la nivelul domeniilor de activitate. Există din partea societății civile şi a diverselor organisme internaționale o percepție negativă asupra unor sectoare de activitate (juridic, sănătate, educație, administrație publică etc.), dar nu există măsurări cantitative ale dimensiunii acesteia. Se recomandă dezvoltarea unui sistem adecvat de indicatori pentru măsurarea nivelului corupției şi a unei metodologii aferente la nivelul acestor domenii care să asiste, să contribuie ulterior la elaborarea unor mecanisme eficiente de luptă împotriva corupției. (ii) Rapoartele anuale ale Comisiei Europene au subliniat necesitatea şi pentru România a continuării procesului de descentralizare. Prin folosirea unor tehnici de simulare se recomandă estimarea nivelului corupției acestui proces. Prin procesul de descentralizare pot fi transferate în egală măsură şi o serie de mecanisme de generare a corupției de la nivel central la nivel local. (iii) Nu exista un model de analiză cantitativă a impactului corupției asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional şi național. Soluția: tehnici econometrice folosite pentru estimarea efectelor corupției asupra unor aspecte legate de dezvoltarea economică şi socială a unei regiuni de dezvoltare, a unui sector de activitate sau a unei țări. Procesul de descentralizare poate îmbrăca multe forme, depinzând de natura funcțiilor descentralizate, de nivelul controlului exercitat de autoritățile locale asupra acestor funcții şi de tipul instituției căreia îi sunt transferate responsabilitățile. În țările în curs de dezvoltare, obiectivele descentralizării sunt, în general, axate pe îmbunătățirea eficienței, echității, accesibilității şi calității serviciilor furnizate, precum şi a gradului în care acestea acoperă nevoile locale. În fapt, descentralizarea este legată atât de dezvoltarea economică, cât şi de sistemele democratice de guvernare. Prin descentralizare se caută îmbunătățirea performanțelor unui anumit serviciu prin schimbarea autorității şi responsabilității, îmbunătățirea fluxului informațional pentru fundamentarea deciziilor şi evaluarea performanței, stabilirea mecanismelor de responsabilizare şi modalități de motivare a tuturor pentru a deveni responsabili în îndeplinirea sarcinilor care le revin (Paul L. Hutchinson - Monitoring and Evaluation of Decentralization Reforms, 2004). Un mecanism pentru evaluarea schimbărilor în ce priveşte responsabilitatea este reprezentat de cadrul responsabilității (Brinkerhoff [2003], Aucoin and Heintzman [2000]). Aceste schimbări, afirmă autorii, aplicate într-o manieră consistentă şi coerentă, vor conduce, implicit şi la reducerea nivelului de corupție în sistemul public. România a făcut paşi importanți în decursul ultimului deceniu în planul descentralizării financiare; procesul de implementare a politicii fi n anciare a întâmpinat probleme datorită absenței unei Strategii naționale a descentralizării. În cadrul acestui proces au putut fi identificate trei cicluri. 24

25 Economie şi statistică În primul ciclu ( ) au fost inițiate schimbări importante în structura şi finanțarea autorităților locale, care au inclus şi introducerea sistemului de taxe şi impozite locale. În ciclul al doilea al politicii de reformă ( ) s-au făcut noi paşi pentru realizarea descentralizării administrative şi fi n anciare. În acest sens, pe baza noii legislații privind finanțele autorităților publice locale (amendamente la Legea nr.69/1991 şi la Legea nr. 189/1998 privind finanțele publice locale) a crescut nu numai partea din Produsul Intern Brut pentru bugetele locale, dar şi proporția corespunzătoare a cheltuielilor locale din totalul cheltuielilor publice (între procentul din PIB a crescut de la 3,6 la 6,5% şi cheltuielile locale de la 14,4 la 26,6%). În timpul celui de al treilea ciclu (2001 până în prezent) prin noile legi s-au adoptat şi stabilit reguli pentru anumite funcții ale autorităților locale (Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală) şi în special privind serviciile/utilitățile publice (Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală, OG nr.86/2001 privind serviciile de transport public local de călători, OG nr.84/2001 privind serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor, OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situații de urgență, OUG nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, OG nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane şi rurale, OG nr. 32/2002 privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, OG nr.71/2002 privind înființarea de servicii publice locale pentru administrarea patrimoniului public şi privat de interes local). Corupția şi aplicarea unui model incoerent şi inconsistent de descentralizare determină o diminuare puternică a disponibilităților băneşti proprii fiecărui stat, precum şi o scădere a eficienței utilizării acestor fonduri. În acest context, (i) dezvoltarea unui Sistem adecvat de indicatori pentru măsurarea nivelului corupției şi a unei metodologii aferente, (ii) Stabilirea unui mecanism eficient de implementare a descentralizării serviciilor, (iii) Evaluarea impactului corupției şi a descentralizării asupra serviciilor publice, precum şi (iv) Evaluarea asigurării transparenței utilizării banului public - reprezintă priorități majore actuale pentru toate țările candidate şi membre ale Uniunii Europene. În recomandările Comisiei Europene şi ale altor organisme internaționale (Banca Mondiala) s-au înscris ca priorități majore în procesul de integrare a României la Uniunea Europeană, reducerea corupției şi continuarea procesului de descentralizare. Elementele cele mai importante ale metodologiei de măsurare a nivelului şi impactului corupției se referă la: culegerea datelor şi informațiilor, instrumentele statistice, econometrice şi macroeconomice folosite pentru analiza caracteristicilor legate de coruptie, performanța sistemelor publice şi dezvoltarea economico-socială la nivel național, regional şi instrumentele informatice folosite pentru crearea bazelor de date şi exploatarea acestora. Prezentăm elementele relevante privind aceste aspecte. Revista Română de Statistică nr. 7 /

26 Economie şi statistică Alegerea celor mai potrivite metode de culegere a datelor folosite pentru estimarea parametrilor modelelor econometrice defi n ite pentru caracterizarea unor aspecte legate de nivelul corupției, pentru surprinderea relației dintre corupție şi performanța sectorului public, a relației dintre nivelul şi caracteristicile corupției şi gradul de satisfacție a beneficiarilor serviciilor oferite de o instituție, impactul corupției asupra dezvoltării regionale etc au reprezentat cele mai importante probleme. Seriile de date folosite în estimarea parametrilor şi în realizarea analizelor economice au fost obținute, în principal, prin tehnica sondajului statistic, prin exploatarea bazelor de date de la nivelul diverselor instituții publice şi prin aplicarea unor metode de simulare şi calibrare a modelelor econometrice. Tehnica sondajului statistic a fost aplicată la nivelul mai multor colectivități țintă. S-au utilizat metode specifice, precum: estimări cu informații auxiliare şi plan simplu, estimări cu informații auxiliare şi plan complex, estimări de variantă prin liniarizare etc. În acest context, s-a apelat la metodologiile specifice propuse în Cochran, W., Sampling Technique, 3 rd edition, Wiley, New York, 1977;. Soon, R, Practical Sampling Techniques, Wiley, New York, 2004; Dumitrescu, M., Sondaje statistice şi aplicații, Editura Tehnică, Bucureşti, Instrumentele statistice folosite pentru măsurarea unor caracteristici ale corupției şi performanțelor la nivel sectorial sau regional au fost testate într-o Cercetare pilot. Pentru culegerea datelor la nivelul eşantioanelor reprezentative s-a recurs la metoda chestionarului statistic şi în urma discuțiilor cu specialişti în statistică, analiza corupției, descentralizare, calitatea serviciilor, dezvoltare regională, învățământ etc. Exploatarea seriilor de date statistice complementare existente la nivelul diverselor instituții şi organizații naționale şi internaționale a reprezentat o sursă importantă pentru analiza impactului corupției asupra proceselor economice, sociale şi politice dintr-o țară. Pentru estimarea parametrilor unor modele econometrice au fost folosite serii de date pentru analiză: (i) Evoluția macroeconomică şi dezvoltarea regională [Surse de date: Institutul Național de Statistică (INS), Banca Națională a României (BNR), Banca Mondială, OECD etc]; (ii) corupției în abordare clasică, folosind date provenind de la Transparency International, Banca Mondială etc. Ca tehnici statistice de simulare şi de calibrare a modelelor econometrice, au fost folosite o serie de tehnici clasice: Monte-Carlo, Gibbs etc, dar şi simulări pe baza inferenței bayesiene nonparametrice. Materialul bibliografic bogat a fundamentat demersul ştiițific în această privință: în principal, lucrările Congdon P., Bayesian Statistical Modelling (Wiley Series în Probability and Statistics), Wiley, New York, 2007, Greenberg, E., Introduction to Bayesian Econometrics, Cambridge, 2007; West, M., Harrison,P.J., Bayesian Forecasting and Dynamic Models, 2 nd edition, Springer-Verlag, New York, 1997, Favero, C., Applied Macroeconometrics, Oxford University Press, 2001 etc. 26

27 Economie şi statistică Dintre instrumentele statistice, econometrice şi macroeconomice folosite pentru analiza caracteristicilor legate de corupție, performanța sistemelor publice şi dezvoltarea economico-socială la nivel național şi regional ne referim la faptul că: (i) pentru prelucrarea datelor au fost folosite metode statistice specifice unor asemenea analize: metoda grupării, metoda regresiei, metode neparametrice, metode de analiza datelor. În literatura de specialitate din țară există lucrări documentate pe această temă: Voineagu V. Teorie şi practică econometrică, Editura Meteor Press 2007; Isaic-Maniu, Al. şi colectivul, Statistica pentru managementul afacerilor, ediția a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2000; Jaba, E., Statistica, Editura Economică, Bucureşti, 1998; Andrei, T., Statistică şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2003 etc. (ii) Instrumente econometrice ce privesc exploatarea unor serii de natură longitudinală: deoarece estimarea parametrilor are un rol important în înțelegerea mecanismelor de propagare a corupției, ținând seama de particularitățile cu totul aparte a seriilor de date din acest domeniu fi i nd folosite filtrele de tip Kalman a căror prezentare din Dejong, Ingram şi Whiteman (2000), Chari, Kehoe şi McGrathan (2004) şi Clement şi Hendry (1998) propun noi rafinări ale abordării Box-Tiao (1976) pentru analiza variației parametrilor unui model şi a tratării punctelor de schimbare la nivelul unei serii de date; (iii) instrumente econometrice pentru măsurarea impactului corupției la nivel național sau la nivelul unui domeniu de activitate. Au fost adaptate metodologii aplicate în analiza seriilor de date, prin introducerea unei serii de variabile pentru cuantificarea unor aspecte legate de corupție şi de caracteristicile acesteia, de performanțele unui sector public etc. În abordarea clasică, modelele sunt definite pe baza unor variabile şi relații ce sunt supuse la constrângeri a priorice, ce nu sunt justificate, nu de puține ori, din punct de vedere statistic (Pesaran, 1988). În urma formulării acestei critici sunt propuse modele de tip VAR, care au cunoscut diverse aplicații şi rafinări. Modelele derivate permit estimarea efectelor multiplicatoare instantanee şi dinamice pentru diverse caracteristici economice: (1) Sims (1992), Leeper, Sims, Zha (1996), Christiano, Eichenbaum şi Evans (1999) cuantifică efectele surpriză ale politicii monetare asupra economiei reale; (2) Blanchard si Quah (1989), Gali (1999), Christiano, Eichenbaum si Vigfusson (2004) estimează efectul şocului tehnologic asupra economiei reale; (3) Blanchard şi Perotti (2002), Favero (2002) şi Biau, Girard (2004) estimează o serie de efecte ale politicilor fi s cale şi bugetare. În această abordare, lucrările teoretice de econometrie sunt clasificate pe următoarele paliere: (a) Tehnici şi metode pentru analiza proceselor staționare (modele autoregresive, modele de tip VAR şi derivate ale acestora); (b) Econometria proceselor nestaționare (teste statistice, filtre de tip HP, BN, teoria cointegrării şi abordarea Johansen, teoria anticipațiilor raționale şi modelul de corecție a erorilor, abordarea Hendry etc.); (c) econometria proceselor neliniare şi a proceselor cu memorie lungă (procese Revista Română de Statistică nr. 7 /

28 Economie şi statistică de tip ARFIMA (Robinson, 2004).Modelul echilibrului general intertemporal stocastic a determinat diverse dezvoltări econometrice (Favero şi Rovelli (2003), Del Negro (2005)) asigurând o mai bună explicare a seriilor de timp cu conținut macroeconomic şi previziuni de calitate mai bună. Dintre abordările recente din acest domeniu specificăm abordarea bayesiana (Favio (2007)). O problemă importantă în această arie de cercetare este cea a calibrării modelelor (Dawkins, Srinivasan si Whalley (2001)). Luând în considerare particularitățile proceselor de culegere a seriilor de date şi caracteristicile instrumentelor statistice şi econometrice au fost folosite programele informatice: SPSS, EViews şi Statistica ca instrumente informatice potrivite pentru crearea bazelor de date şi exploatarea acestora. Un element important a fost nevoia alegerii celor mai bune mijloace de consultare a specialiştilor importanți din domeniile de interes a propunerii de proiect, avându-se în vedere: Alegerea corectă a colectivității țintă asupra căreia se organizează cercetarea pe bază de sondaj statistic. Pentru a măsura nivelul şi impactul corupției din perspectiva cauzelor acesteia şi nu ca un efect al acestora au fost alese mai multe colectivități țintă. Dacă subiectul Cercetării pilot a fost nivelul învățământului universitar, s-a apelat la: studenți, cadre didactice, administratorii universităților (şefii de departament, prodecani, decani, rectori, alte persoane cu funcții de conducere); angajați din ministere şi agenții guvernamentale cu atribuții în domeniul învaățământului universitar; reprezentanți ai unor ONG ce au ca obiect de interes învățământul universitar. Alegerea corectă a instrumentelor de consultare. Au fost utilizate metodele: chestionarul statistic, mesele rotunde şi întâlnirile cu specialişti importanți din instituții publice etc. Concluzii Cercetarea corupției înseamnă, în opinia noastră nu doar studiul aspectelor ce privesc definirea şi măsurarea nivelului corupției, ci şi măsurarea efectelor corupției asupra mediului economic şi social dintr-o țară sau regiune de dezvoltare. Stabilirea celui mai potrivit indicator pentru măsurarea nivelului corupției şi asigurarea universalității acestuia este una din problemele de bază ale acestui domeniu de cercetare. Prin demersul prezentat am încercat nu doar măsurarea efectivă a corupției, ca efect, ci şi evaluarea caracteristicilor mecanismelor ce o generează. În acest sens, abordarea proiectului de cercetare Corupția şi calitatea serviciilor din sectorul public în perspectiva integrării europene aduce ca noutate în planul metodologiei o serie de aspecte legate de procesul de culegere a datelor, instrumentele statistice şi econometrice folosite pentru 28

29 Economie şi statistică expoatarea bazelor de date, conturarea domeniului temei, consultarea celor implicați în evaluarea nivelului corupției şi al impactului acesteia în plan economic şi social. Bibliografie selectivă - Abed, G., Davoodi, H. (2000), Corruption, Structural Reforms, and Economic Performance in the Transition Economies, IMF Working Paper No 00/ S. Rose-Ackerman (1975), The economics of corruption, Journal of Public Economics, n o 5617, June Andrei, T. (2002), The cost of integration in NATO for aspiring countries - a quantitative model, NATO (Brussels) Working Paper. - Andrei, T., Statistică şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, Isaic-Maniu, Al. şi colectivul, Statistica pentru managementul afacerilor, ediția a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2000; - Jaba, E., Statistica, Editura Economică, Bucureşti, 1998; - Kaufmann, D., Kraay, A., Zoido-Lobaton, P., (1999), Gouvernance Matters, World Bank Working Paper. - Mauro, P. (1995), Corruption and growth, Quarterly Journal of Economics, 110, p Rumyantseva, L., Nataliya (2002), Corruption in Higher Education., Retrieved XXmonth dayxx, 2004, from Rumyantseva2002C_Higher_ Education doc - Voineagu V. Teorie şi practică econometrică, Editura Meteor Press 2007; - Wei, S. (2001), Corruption in economic development:grease or sand?, Economic Survey of Europe, n o 2, UN. A MAJOR FIELD OF CONTEMPORARY ECONOMIC RESEARCH: CORRUPTION ANALYSIS PhD Univ. Professor Tudorel ANDREI Academy of Economic Studies, Bucharest PhD Univ. Reader Daniela ŞTEFĂNESCU Spiru Haret University PhD Univ. Reader Andreea IACOB Academy of Economic Studies, Bucharest Abstract The article is intended as a brief description of the scientific undertaking achieved by the excellence research project team Corruption and services quality within the public sector in the perspective of European integration carried out during by the Academy of Economic Studies, the National School of Political and Administrative Studies and Spiru Haret University. It was also taken into account the high interest of academic and research Revista Română de Statistică nr. 7 /

30 Economics And Statistics environment of international organisations International Monetary Fund, World Bank, etc. in the estimation of corruption level, in view to identify the causes and mechanisms of research organisation and transmission within a System. Key words: corruption, corruption causese, corruption level and effects *** Several indicators for measuring corruption were identified within the specialised literature, each of them expressing certain aspects of the phenomenon, being compiled for certain countries and various periods. One of the first indicators used for measuring corruption was published in International Country Risk Guide (ICRG). Actually, many companies consult the data published by ICRG in view to adopt decisions related to investments localisation and business developments in certain economic areas. Another indicator, frequently used for measuring the corruption level is Corruption Perception Index, yearly published by Transparency International (TI). Another one, Corruption Control (CC) was proposed by Kaufmann, Kraay and Mastruzzi (2003) and makes use of other strategies than those proposed by TI for the aggregation of indicators measuring various aspects of corruption. There are also some institutions that compile other corruption indicators. The identification of causes generating corruption within a public system is another problem subject to a difficult approach in the corruption analysis process. Four categories of factors directly influencing the corruption within a system were identified in the specialised literature: political and juridical factors, historical factors, social and cultural factors and economic factors. The category of political and juridical factors includes: the political system quality, the juridical system features (Leite and Weidmann, 1999), particularly the legislation and the institutions dealing with the fight against corruption, the democratic system quality, the characteristics of the electoral system of a country, the administrative system features, the administrative decentralisation level of a country etc. A series of studies, such as La Porta (1999), Treisman (2000) etc. point out the influence of traditions and historical factors upon the corruption level in a country and upon the characteristics of its generation and transmission mechanisms. Sociali and cultural factors play a special role in pointing out the characteristics of corruption in a certain country (La Porta (1999), Treisman (2000), Alesina (2003)). At the same time, religious factors play a major role in corruption propagation at the social system level. Economic factors, such as economy openness level (e.g. Dreher (2003), Treisman (2000), Wei (2001)), public sector size (Tanzi (1998), Treisman (2000)), public sector earnings level (van Rijckeghem (1997)) etc. directly influence the corruption level in a country. A large amount of literature exists, describing the most appropriate econometric models for the estimation of corruption level and of its effects upon certain activity fields. Among the most important research directions aiming at the estimation of corruption effects upon the economic and social environment, we refer to those related to economic growth, in general (Mauro [1995], Abed and Davoodi [2000], Krueger [1974]); to the development of certain sectors of national economies 30

31 Economics And Statistics (Tanzi [1998], Shang-Jin Wei [2001]); to the effects of decentralisation upon the corruption level and its manifestation forms (Shah [2006]) etc.; to the quality of fi n ancing systems for certain activity sectors, such as the military one, Gupta [2001], of public sectors earnings (van Rijckeghem and Weder [1997]); to the industrial policies of a country (Emerson [2002], Bhagwati [1982]) and to investments efficiency (Sarkar [2001], Mauro [2002]). In most of the respective papers on the estimation of corruption impact upon the economic and social aspects, either on national, sectoral or regional level, the regression models, the VAR type models and the co-integrated series analysis are used. Kaufman (1999) and Andrei (2008) suggest the use of models with simultaneous equations. In this case, the model s variables are broken-down into endogenous and exogenous variables, while the parameters are estimated based on the smallest squares method in two steps (TSLS) and on the General Method of Moments (GMM). The use of these procedures takes into account the endogenous or exogenous nature of each variable within the model. Related to the application of this method, we have to point out that no appropriate approach exists in the specialised literature on the selection of instrumental variables list for the estimation of parameters belonging to the models with simultaneous equations used for the analysis of corruption at the level of a public system (Bai and Wei [2000] and Kaufmann, Kraay and Zoido-Lobaton [1999]). Among the most important classic papers in this research field we are mentioning: A. Krueger [1974], S. Rose-Ackerman [1975] etc. The period that followed the political and economic changes in Eastern Europe after the socialist system falling down is characterised by the occurrence of new corruption generating factors, with more and more refined mechanisms of its transmission within the new social systems, under transformation. The new conditions equally stimulated the development of researches in this field. The more so as the World Bank (2001) identified corruption as the unique big obstacle to economic and social development. A series of remarkable articles related to corruption analysis were published during this period, more precisely related to its quantitative analysis. Among the major papers published during the 90s we have to mention: P. Mauro [1995], P. Bardhan [1997], V. Tanzi [1998], Shang-Jin Wei (1997) etc. At present, a series of indicators measuring the corruption level are compiled at world level, the most well-known being the one yearly compiled by Transparency International. In Romania, several estimates of corruption level and of its effects upon the reform process of public administration: Andrei [2007], Profiroiu[2005], Teodorescu [2007a], of the corruption in Romanian universities: Teodorescu [2006, 2007] and on corruption effects upon the quality of financing certain activity sectors: Andrei [2002] and Matei [2007] were published. In Education field, in general, and of the university one, in particular corruption exists, to the extent to which it is present at the respective country level (Rumyantseva, 2002). The generation mechanisms and the impact upon this field and upon the society, in general, are different as compared to other sectors (Rumyantseva, 2005). In the educational field, corruption generates a series of problems related to fi n ancing and to the public money expenses, if referring to the corruption at the level Revista Română de Statistică nr. 7 /

32 Economics And Statistics of the ministry or of the institutions that ensure the education system management, but it could also directly influence the youth s system of values and the cultural pattern at the level of a region or of a country, if taking into account the corruption deeds directly affecting the pupils and the students. The quantification of these consequences is difficult in term of quantity, on the short run, but could entail a decrease in school performances and in economic competitiveness, on the long run, at the level of those areas where the corruption from the educational field is obvious. According to a study carried out by the World Bank (2003) in Kazakhstan, the correlation between quality perception and the corruption from education was In the field of tertiary education, at the level of transition countries there are no researches or studies exhaustively measuring the corruption level and its peculiarities. According to Chapman classification, quoted in Rumyantseva (2005), the corruption from education is manifest on the following floors: Ministry, regional level (counties), educational units, at class teacher level and international agencies. In case of an adaptation of this classification for tertiary education, the following fl o ors where corruption could be generated in the system were identified: Ministry and the governmental agencies entrusted with regulating, financing and monitoring certain activities related to tertiary education, universities and faculties leadership, professor student level and the level of international agencies in tertiary education fi e ld. On the first floor, the corruption is not directly linked with the relationship with the students, the propagation mechanisms being often the same with those from any ministry. On the second floor, the one of universities and faculties leadership, the student is directly involved in the corruption phenomenon in only few and rare cases. The corruption phenomenon where the student is explicitly involved is the one from the third floor, namely the student professor relationships. If, in the first case, where the student is not directly involved in the corruption deed, the effects are perceived through the inefficient use of funds, the decrease in educational process quality and in the prestige of the tertiary system at the level of the whole society, in the second situation, where the student actively participate in the corruption deed, whose beneficiary he is, the effects are harmful and hardly quantified in terms of quantity. One of the obvious peculiarities of corruption in this field is that of manifestation ways and of its effects on the medium and on the long run upon the economic and social environment. While the corruption from administration or from other activity sectors entails immediate effects, in the sense of diminishing the efficiency of spending public money, the corruption from academic environment also generates, on the medium and on the long run, a change in the attitude of a group at the level of moral and ethic decision making. It is hard to believe that a student who passed his exams with predilection by fraud would have a moral attitude at his job or in the business he develops after graduation. Corruption analysis is recommended for the following reasons: (i) at present, there is no system of indicators and no methodology for measuring the corruption at the level of activity fields. The civil society and various international bodies have a negative perception of certain activity sectors (juridical, health, education, public administration etc.), but no quantitative measure of its size exists. It is strongly recommended the development of an appropriate system of indicators 32

33 Economics And Statistics measuring the corruption level and a related methodology at these fields level, able to assist and further contribute to the setting up of certain effective mechanisms for fighting against corruption. (ii) The annual reports of the European Commission have stressed that Romania should continue the decentralisation process. By using simulation techniques, it is recommended to estimate the corruption level of this process. It should be borne in mind that a series of mechanisms generating corruption could be also transferred through the decentralisation process from the central to the local level. (iii) No model of quantitative analysis of the corruption impact upon the economic and social development at regional and national level exists. The solution: econometric techniques used for estimating the corruption effects upon certain aspects related to the economic and social development of a region, of an activity sector or of a country. The decentralisation process could take various forms, depending on the nature of decentralised functions, on the level of control exercised by local authorities over these functions and on the type of institution where responsibilities are transferred. In the developing countries, the decentralisation objectives are generally focussing on increasing the effectiveness, equity, accessibility and the quality of rendered services, as well as the degree to which these cover the local needs. In fact, decentralisation relates both to the economic development and to the democratic governing systems. Decentralisation aims at the improvement of performances for a certain service, by changing the authority and responsibility, by improving the information fl o w in view to substantiate decision making and performances evaluation, for setting up the commitment mechanisms and the incentives for making responsible everyone for their commitments (Paul L. Hutchinson - Monitoring and Evaluation of Decentralization Reforms, 2004). A mechanism for the assessment of changes in responsibility is the commitments frame (Brinkerhoff [2003], Aucoin and Heintzman [2000]). In the authors opinion, these changes applied in a consistent and coherent manner would implicitly lead to the diminution of corruption within the public system. Romania took major steps during the last decade in the field of financial decentralisation; the process of financial policy implementation faced problems due to the absence of a National Strategy on Decentralisation. Three cycles were identified within this process. In the first cycle ( ) major changes in local authorities structure and financing were initiated, including the introduction of local taxes system. In the second cycle of reform policy ( ) new steps were taken in view to achieve administrative and financial decentralisation. In this sense, based on the new legislation on local public authorities finances [(amendments to Law no.69/1991 and to Law no. 189/1998 on local public finances) an increase was noticed not only related to the share of local budgets in the Gross Domestic Product, but also in the corresponding share of local expenses in total public expenditure (between the GDP percentage rose from 3.6 to 6.5% and the local expenses from 14.4 to 26.6%). During the third cycle (2001 so far) the new legislation adopted and set out rules for certain functions of local authorities (Law no. 215/2001 on local public administration), particularly in relation with public services / utilities] (E.g.: Revista Română de Statistică nr. 7 /

34 Economics And Statistics Law no. 326/2001 on public services of communal management, GO no.86/2001 on the services of local public transport of passengers, GO no.84/2001 on public services of civil registration, GO no.88/2001 on the public services for emergency cases, UGO no. 202/2002 on the integrated management of coast area, GO no. 21/2002 on urban and rural localities management, GO no. 32/2002 on public services for water supply and sewerage, GO no.71/2002 on setting up local public services for the management of public and private patrimony of local interest). The corruption and the application of an incoherent and inconsistent decentralisation model determine a sharp diminution of money availabilities of each country, as well as a decrease in the efficiency of using these funds. In this context, (i) the development of an appropriate System of indicators measuring the corruption level and of the related methodology, (ii) the setting up of an efficient mechanism implementing services decentralisation, (iii) the assessment of corruption and decentralisation impact upon public services, as well as (iv) the assessment of transparency related to public money spending represent actuality major priorities for all the candidate countries and for the European Union Member States. The recommendations of the European Commission and of other international bodies (World Bank) included as major priorities for Romania s integration into the European Union, corruption diminution and keeping on the decentralisation process. The most important elements of the methodology on measuring corruption level and impact refer to data collection, statistical, econometric and macroeconomic tools used for the analysis of corruption characteristics, public systems performances and the economic and social development at national and at regional level as well as to the IT tools used for the setting up of databases and to their exploitation. The relevant elements concerning these issues are presented below. The choice of the most appropriate methods of data collection used for the estimation of econometric models parameters defined for characterizing certain issues related to corruption level, in view to point out the relation between corruption and the public sector performance, of the relation between corruption level and characteristics and the satisfaction degree of those who benefit of services rendered by an institution, the corruption impact upon regional development etc were the most important issues. The data series used for parameters estimation and for drawing up economic analyses were mainly achieved by the statistical sampling technique, by exploiting the databases existing in various public institutions and by applying certain methods for the simulation and calibration of econometric models. The statistical sampling technique was applied at the level of several target collectivities. Specific methods were used, such as: estimations with auxiliary information and simple plan, estimations with auxiliary information and complex plan, estimations of variant through linearization etc. In this context, the specific methodologies proposed in Cochran, W., Sampling Technique, 3 rd edition, Wiley, New York, 1977; Soon, R, Practical Sampling Techniques, Wiley, New York, 2004; Dumitrescu, M., Statistical sampling and applications, Technical Publishing House, Bucharest, 2000 were used. The statistical tools used for measuring certain characteristics of corruption and the performances at sectoral or regional level were tested through a pilot survey. For the data collection at the level of representative samples, the statistical questionnaire 34

35 Economics And Statistics method was used further to the discussions with experts in statistics, corruption analysis, decentralisation, quality of services, regional development, education etc. The exploitation of complementary statistical data existing at the level of various national and international institutions and organisations accounted for a major source for the analysis of corruption impact upon the economic, social and political processes in a country. In view to estimate the parameters of certain econometric models, statistical data were used for analysing : (i) Macroeconomic evolution and regional development (data sources: National Institute of Statistics (NIS), National Bank of Romania (NBR), World Bank, OECD etc); (ii) corruption n a classic approach, using data taken over from Transparency International, World Bank etc. As statistical techniques for simulation and calibration of econometric models, several classic techniques were used: Monte-Carlo, Gibbs etc, but also simulations based on non-parametric Bayesian inference. The rich bibliography substantiated the scientific undertaking in this sense: mainly the papers Congdon P., Bayesian Statistical Modelling (Wiley Series în Probability and Statistics), Wiley, New York, 2007, Greenberg, E., Introduction to Bayesian Econometrics, Cambridge, 2007; West, M., Harrison,P.J., Bayesian Forecasting and Dynamic Models, 2 nd edition, Springer- Verlag, New York, 1997, Favero, C., Applied Macroeconometrics, Oxford University Press, 2001 etc. Among the statistical, econometric and macroeconomic models used for the analysis of corruption characteristics, the performance of public systems and the economic and social development at national and regional level we have to mention that: (i) for data processing statistical methods specific to such analyses were used: grouping method, regression method, non-parametric methods, data analysis methods. In the national specialised literature, several well documented papers exist on this topics: Voineagu V. Econometric theory and practice, Meteor Press 2007; Isaic-Maniu, Al. and collective, Statistics for business management, second edition, Economic Publishing House, Bucharest, 2000; Jaba, E., Statistics, Economic Publishing House, Bucharest, 1998; Andrei, T., Statistics and econometrics, Economic Publishing House,, Bucharest, 2003 etc. (ii) econometric tools related to the exploitation of longitudinal series: since parameters estimation plays a major role for the understanding of corruption propagation mechanisms, taking into account the specific peculiarities of data series in this field, Kalman type filters were used, whose presentation in Dejong, Ingram and Whiteman (2000), Chari, Kehoe and McGrathan (2004) and Clement and Hendry (1998) propose new refinements of Box-Tiao approach (1976) for the analysis of a model parameters variance and for the treatment of inflexion points at the level of a data series; (iii) econometric tools for measuring the corruption impact at national level or at the level of an activity field. The methodologies applied in international literature for data series analysis were adapted by introducing a series of variables for the quantification of certain aspects of corruption or of its characteristics, of the performances of a certain public sector etc. In the classic approach, models are defined based on certain variables and relations subject to a priori constraints, often unjustified from statistical point of view (Pesaran, 1988). Further to this criticism, VAR type models were proposed, which knew over time several applications and refinements. The derived models allow for the estimation of instantaneous and dynamic multiplying effects for various Revista Română de Statistică nr. 7 /

36 Economics And Statistics economic characteristics: (1) Sims (1992), Leeper, Sims, Zha (1996), Christiano, Eichenbaum and Evans (1999) quantify the aberrant effects of monetary policy upon real economy; (2) Blanchard and Quah (1989), Gali (1999), Christiano, Eichenbaum and Vigfusson (2004) estimate the effect of technological boom upon real economy; (3) Blanchard and Perotti (2002), Favero (2002) and Biau, Girard (2004) estimate several effects of fiscal and budgetary policies. In this approach, the econometrics theoretical papers are classified on the following floors: (a) Techniques and methods for the analysis of stationary processes (self-regressive models, VAR type models and derivates); (b) Econometrics on non-stationary processes (statistical tests, HP, BN type filters, co-integration theory and Johansen approach, the theory of rational forecasts and the errors correction model, Hendry approach etc.); (c) Econometrics on non-linear processes and of long lasting memory processes (ARFIMA type processes (Robinson, 2004). The stochastic inter-temporal general equilibrium model entailed various econometric developments (Favero and Rovelli (2003), Del Negro (2005)) ensuring a better explanation of time series with macroeconomic content and higher quality forecasts. Among the recent approaches in this field, we have to mention the Bayesian approach (Favio (2007)). A major problem in this research area is the one of models calibration (Dawkins, Srinivasan si Whalley (2001)). Taking into account the peculiarities of data series collection processes and the characteristics of statistical and econometric tools, the following software were used: SPSS, EViews and Statistics as IT tools appropriate for the databases setting up and exploitation. A major element of scientific building up was the need for choosing the best means of consulting well-known experts from the fields of interest of this project, taking into account: The appropriate choice of target collectivity on which the statistical sample survey is organised. In view to measure the corruption level and impact from the perspective of its causes, not as an effect, several target collectivities were chosen. Since the pilot survey was related to the corruption level in tertiary education, the respondents were: students; teaching staff; universities administrators (department leaders, deputy deans, deans, rectors and other persons with leadership positions); employees from ministries and governmental agencies with tertiary education related tasks; representatives of certain NGOs with tertiary education as topic of interest. The appropriate choice of consulting means. The following methods were used: statistical questionnaire, round tables and meetings with well-known experts from public institutions etc. Conclusions In our opinion, the corruption analysis means not only the study of aspects related to defining and measuring corruption level, but also measuring the corruption effects over the economic and social environment of a country or of a development region. Setting out the most suitable indicator measuring the corruption level and ensuring its universality is one of the important problems in this field of research.. Through this undertaking we have tried not only to effectively measure corruption as an effect, but also to assess the characteristics of generating 36

37 Economics And Statistics mechanisms. In this sense, the approach of the project Corruption and services quality within the public sector in the perspective of European integration brings as novelty at methodological level several issues related to data collection process, statistical and econometric tools used for databases exploitation, outlining the topic field, the consultation of all those involved in assessing the corruption level and of its impact at economic and social level. Selective Bibliography - Abed, G., Davoodi, H. (2000), Corruption, Structural Reforms, and Economic Performance in the Transition Economies, IMF Working Paper No 00/ S. Rose-Ackerman (1975), The economics of corruption, Journal of Public Economics, n o 5617, June Andrei, T. (2002), The cost of integration in NATO for aspiring countries - a quantitative model, NATO (Brussels) Working Paper. - Andrei, T., Statistica and econometrics, Economic Publishing House, Bucharest, Isaic-Maniu, Al. and collective, Statistics for business management, second edition, Economic Publishing House, Bucharest, 2000; - Jaba, E., Statistics, Economic Publishing House, Bucharest, 1998; - Kaufmann, D., Kraay, A., Zoido-Lobaton, P., (1999), Gouvernance Matters, World Bank Working Paper. - Mauro, P. (1995), Corruption and growth, Quarterly Journal of Economics, 110, p Rumyantseva, L., Nataliya (2002), Corruption in Higher Education., Retrieved XXmonth dayxx, 2004, from Rumyantseva2002C_Higher_ Education doc - Voineagu V. Econometrics theory and practice, Meteor Press 2007; - Wei, S. (2001), Corruption in economic development: grease or sand?, Economic Survey of Europe, n o 2, UN. Revista Română de Statistică nr. 7 /

38 Demografie Demografiile interdisciplinare sau multidisciplinare abordări cantitative şi calitative, istoric şi actualitate Conf. univ. dr. Gheorghe SĂVOIU Universitatea din Piteşti - România Abstract Demografia a trecut de la starea de captivitate în raport cu statistica la subordonarea completă față de biologie, pentru a fi subjugată, la final, de sociologie, istorie şi economie. Demografiile interdisciplinare par a fi astăzi expresia adecvată a abordărilor integrative ale populației umane, prin sfera reîntregită a preocupărilor acestor numeroase ştiințe, care caută a explica tot mai variat şi mai detaliat, dinamica umană, atât în latura sa cantitativă, cât mai ales în aceea calitativă. Cuvinte cheie: demografii interdisciplinare, obiect şi metode, demografie matematică, demografie socială şi economică, biometrie, demometrie *** Creşterea continuă a numărului de discipline ştiințifice distincte, număr ce pare a fi depăşit o mie cinci sute, amplificarea categoriilor de discipline care se referă la populația umană ca obiect de studiu sau care se află în contact cu evoluția acesteia, multiplicarea contactelor şi interfețelor demografiei cu mediul extern, ca şi înmulțirea conexiunilor populației umane cu tot mai diferitele şi limitatele resurse ce-i permit supraviețuirea, au avut drept consecință finală, părăsirea conceptului aparent limitat al demografiei originare, mai mult sau mai puțin captiv de-a lungul istoriei şi intrarea în universul extins al demografiilor interdisciplinare Am selectat din variata ofertă a acestor ştiințe multidisciplinare având ca obiect de studiu comun populația umană, primele zece capete de 38

39 Demografie pod ale asaltului contemporan al demografiilor asupra cunoaşterii ştiințifice contemporane, într-o lume a exploziei informaționale, lume în care unica soluție salvatoare pare a fi teoria informației utile descrescânde, cum plastic a denumit-o profesorul polonez de logică Jan Lukasiewicz. Am apreciat că este cazul să fie prezentată, pe scurt, poziționarea prin latitudine şi longitudine interdisciplinară sau locație ştiințifică cele zece abordări interdisciplinare ale asaltului demografiilor, ştiințe ale populației umane, prin obiectul lor de studiu comun şi totuşi atât de diferențiate prin policromia argumentației şi finalității lor. Statistica demografică este definită drept ştiința socială care asigură culegerea, centralizarea şi gruparea datelor privind fenomenele specifice populației umane, prin tehnici şi metode de cercetare totală sau exhaustivă şi parțială sau prin sondaj, având ca rezultat final tabele şi grafice statistico demografice, precum şi indicatori sub formă de rapoarte, proporții, indici, ritmuri şi rate caracteristice. Şcolile demografice anglo-saxonă, franceză, germană, italiană, americană, indiană şi rusă se succed în evoluția spectaculoasă a statisticii demografice. Chiar de la apariția acestei ştiințe, cu aproape trei secole în urmă, Şcoala românească a constituit şi ea o prezență remarcabilă, Dimitrie Cantemir şi a sa Descriptio Moldavie constituind, în acest sens, un argument semnificativ şi suficient. Un prim grup de demografi valoroşi este cel din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, cuprinzând numele lui Dionisie Pop Marțian, Ion Ionescu de la Brad, Leonida Colescu, Constantin Crupenski, Ion Nicolae Angelescu, Ion Scărlătescu, Alexandru Pencovici. Un al doilea grup s-a format în jurul lui Dimitrie Gusti şi al lui Sabin Manuilă şi va cuprinde realizatorii Recensământului din 1930, considerat la vremea lui unul dintre cele mai moderne recensăminte realizate în Europa. Nu pot fi omise contribuțiile independente ale medicilor Gheorghe Banu, cu celebra lucrare Biologia poporului român şi ale lui Petru Râmneanțu, prin cursul tipărit sub titlul Elemente de biometrie medicală şi statistică vitală, realizarea primei prognoze a populației României pe baza unei curbe logistice; precum şi cele ale matematicienilor Nicolae Praporgescu şi M. Sanielevici, realizatorii primei Tabele româneşti de mortalitate, ulterior ale academicienilor Octav Onicescu şi Gheorghe Mihoc. Pentru Recensămintele din 1941 şi 1948, consemnăm pe cel mai bun reprezentant, în opinia noastră, al noii şcoli demografice româneşti, pe Anton Golopenția, urmat de viitorului academician Vladimir Trebici, şi în prezent de profesorul Vasile Ghețău, ultimul făuritor de Şcoală demografică națională. După cum economia se regăseşte prin exces matematic în econometrie, biologia în biometrie, sociologia în sociometrie, psihologia în psihometrie, tot astfel şi demografia dominată de metode şi modele matematice de analiză devine firesc demometrie. Revista Română de Statistică nr. 7 /

40 Demografie Demografia teoretică sau demometria, conform termenului creat de demograful suedez Hannes Hyrenius, în anul 1966, şi împrumutat pentru a-i fi extinsă utilizarea de către un alt demograf celebru austriacul Wilhelm Winkler după 1969, tratează statistico-matematic sau abstract populația umană, studiază relațiile de natură funcțională dintre fenomenele demografice, analizează dependențele şi interdependențele dintre factorii demografici şi schimbările demografice, apelând la metodele de analiză statistico-matematice, alături de modele matematice, pentru a interpreta dinamica şi a realiza proiectarea populației pe termen scurt, mediu sau lung. Demografia matematică aplică exclusiv metodele matematice la studiul problemelor populației. Variabila de tip discret sau finit specifică analizelor cu conținut statistic este substituită aici de variabila de tip infinit, analiza demografică devenind exclusiv o analiză matematică, cu prioritate, a populației stabile şi a formării continue a acesteia. Proiecția populației stabile devine principalul deziderat, iar modelul matematic explicativ principala construcție teoretică. Însemnate realizări ale demografiei matematice au fost determinate şi de descrierea matematică multifactorială a fluxurilor populației şi a stărilor acesteia. Dintre reprezentanții importanți ai acestui asalt demografic se pot enumera, alături de ctitorul ei, recunoscut şi ca inițiator al teoriei privind populația stabilă, respectiv James Alfred Lotka, alți valoroşi demografi americani ca Ansley Coale, Nathan Keyfitz, Louis Henry, precum şi reprezentanții merituoşi ai şcolii franceze de analiză demografică, îndeobşte recunoscuți ca având o contribuție aparte, precum A. Sauvy, L. Henry, J. Bourgeois-Pichat, R. Pressat. Demografia descriptivă are ca obiect de studiu numărul, repartizarea, structura şi evoluția populației umane, prin intermediul datelor statistice. A fost adesea considerată o fază de început a demografiei ca şi statistica descriptivă în raport cu ştiința statistică, fiind asociată descrierii populației statului, iar contemporan este asimilată ideii de stadiu inițial al cercetării demografice ce cuprinde cele trei etape clasice ale cercetării în general: observare, culegere şi prelucrare, analiză şi interpretare. Numele lui John Graunt este legat în egală măsură şi de apariția statisticii ca ştiință independentă, ca şi de aceea a demografiei descriptive. Demografia socială încearcă să comensureze şi să explice raportul dintre societate şi populație, fiind delimitată de intersecția celor două sisteme caracteristice ale acestora, respectiv sistemul social şi cel demografic. Demografia socială consideră structurile sociale ale populației ca fiind conceptele sale fundamentale şi studiază populația pornind de la mobilitatea socială a acesteia, delimitând dinamic rolurile şi status-urile în societate. Descriind populația umană ca o reunire de status-uri individuale sau inventarierea cu caracter individual a tuturor drepturilor şi îndatoririlor indivizilor umani în cadrul grupurilor sau comunităților de care aparțin, 40

41 Demografie demografia socială ierarhizează indivizi şi comunități locale, pe baza acestui tip de zestre alocată în mod variat sau divers în populația umană. Rezultatul acestei scalări ierarhice, prin intermediul unor variabile cum sunt prestigiul şi puterea deținute de indivizi în context democratic, cuantifică rolul lor social, individual sau agregat în grupurile sau comunitățile existente în societatea umană. Dezvoltarea umană şi indicele specific al acesteia (IDU), ca şi coeziunea socială cu instrumentele sale caracteristice de măsurare, devin practic țintele cu adevărat sintetice şi finale ale demografiei sociale. Thomas Ford şi Gordon de Jong îi definesc obiectul de studiu intersectat în lucrarea Social Demography, încă din Tradițiile româneşti sunt remarcabile şi în acest domeniu prin intermediul Şcolii monografice naționale, celebră în plan european, prin rezultatele ei excepționale: Şcoala sociologică a profesorului Dimitrie Gusti, precum şi a regretaților Mircea Vulcănescu, Traian Herseni, Henri H. Stahl. Demografia economică are ca principală preocupare estimarea cât mai exactă a raportului existent între economie şi populație. Balanța resurselor de muncă şi a forței de muncă devin instrumentele fundamentale de lucru iar conceptele de populație activă şi inactivă, precum şi cele de populație ocupată şi de şomeri capătă semnificații esențiale. Metodele, conceptele şi instrumentele conduc la un sistem de indicatori absoluți şi relativi în care dependențele şi interdependențele sunt evaluate economic şi demografic prin rate specifice (rata de activitate, rata de ocupare, rata de şomaj, rata de dependență economică, rata de dependență demografică, rata de înlocuire etc.).variabila demografică devine la rândul ei o variabilă explicativă a creşterii economice, şi a măsurării intensității corelației de natură demo-economică. Cel mai cunoscut reprezentant al începuturilor demografiei economice rămâne Giorgio Mortara, reprezentant de vârf al demografiei italiene dar şi inițiatorul unei valoroase Şcoli de economia populației în Brazilia. Demografia teritorială (regională) cuprinde ca principale componente ale obiectului ei specific de studiu populația sistemelor de aşezări umane (populația teritorială sau regională de tip urban şi de tip rural), populația zonelor delimitate riguros administrativ, migrația internă teritorial sau regional, distribuția teritorială sau regională a populației conform principalelor variabile de grupare (sex, vârstă, stare civilă, etnie, religie etc.). Deşi demografia regională s-a dezvoltat cu precădere în cadrul țărilor membre ale Uniunii Europene, conform priorităților regionale specifice organizării sale administrative, anticipându-i importanța deosebită încă din anul 1986, prin publicarea lucrării Demografi a teritorială a României, academicianul român Vladimir Trebici plasează şcoala românească de demografie în rândul celorlalte şcoli demografice europene, cu mult înainte ca România să opteze pentru aderare. Demografia istorică are ca obiect de studiu populația umană în trecut concentrându-şi atenția asupra familiei umane şi reconstituind informațiile Revista Română de Statistică nr. 7 /

42 Demografie perioadei,,prestatistice (caracterizată de lipsa recensămintelor, registrelor). Demografia istorică a apărut ca un domeniu autonom de cercetare în deceniul şase al secolului trecut în cadrul lucrărilor demografului Louis Henry şi ale istoricului-arhivist Michel Fleury care propuneau o metodă modernă, inedită, de despuiere şi valorificare a registrelor parohiale de stare civilă. Populația este privită aici într-un sens dublu, mai întâi ca factor al schimbărilor sociale, politice, economice, culturale, psihologice, pe de o parte, ca rezultat al schimbărilor din societate, economie, ca factori explicativi ai fenomenelor demografice. Apariția demografiei istorice este strâns legată de apariția istoriei mentalităților, ca produs al aceleiaşi şcoli franceze, reprezentate de L. Lefevre, F. Braudel, J. Delumeau şi J. Le Goff, mentalități care au permis interpretarea mai corectă a fenomenelor demografice, înzestrate cu grad ridicat inerțial, atât în ceea ce priveşte structurile, cât şi comportamentele umane. Demografia istorică a fost considerată o speranță a ambelor ştiințe care au generat-o şi pentru care ea reprezintă vârful de lance al demografiei şi al istoriei moderne. Demografia istorică s-a delimitat, nu atât prin tipul populației cercetate ca aparținând unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, ci mai ales prin investigarea atentă şi detaliată a surselor trecute de date, respectiv a registrelor parohiale şi prin metoda de microanaliză longitudinală, valorificând unele surse neutilizate şi introducând microanaliza bazată pe confruntarea şi reunirea acestor date nominative, ceea ce permite astfel restituirea în întregime a vieții biologice a familiei, ca instituție fundamentală a societății moderne, devenită un microlaborator de observație pentru istorici şi pentru demografi. Cercetările de demografie istorică au înregistrat în SUA, Anglia, Canada, Germania şi Italia o dezvoltare continuă, ceea ce a condus la înființarea de centre şi de catedre specializate în demografie istorică. Încă din 1960, se remarcă şi prezența activă a României, profesorul Ştefan Pascu participând la Congresul Mondial de Ştiințe Istorice de la Stockolm, unde s-a decis înființarea Comisiei de demografie istorică. Profesorului Ştefan Pascu îi revine meritul de a fi reunit la Universitatea şi Institutul de Istorie din Cluj o echipă de cercetători, care au acordat populației Transilvaniei un interes extins în activitatea lor specifică. În acelaşi timp, profesorul Pascu a introdus Cursul de demografie istorică la Facultatea de Istorie şi Filozofie, unde tot mai mulți studenți alegându-şi teme de demografie istorică pentru teza de licență. La Cluj, între 1972 şi 1980, sub coordonarea aceluiaşi neobosit demograf şi istoric Ştefan Pascu, au fost publicate patru volume de studii de demografie istorică, sugestiv intitulate Populație şi societate. Au colaborat numeroşi istorici, sociologi, demografi printre care: Gheorghe Platon, Ecaterina Negruți, Simion Retegan, Ştefan Ştefănescu, Louis Roman, Elek Csetri, Istvan Imreh, Akos Egyed, Haralambie Chircă. Congresul Internațional de Ştiințe Istorice de la Bucureşti din 1980, prin secțiunea Comisiei de demografie istorică a consemnat, în mod natural, prestigiul Şcolii demografice istorice româneşti, 42

43 care, deşi nu a fost comparabilă ca impact cu alte şcoli europene occidentale, a devenit treptat una dintre cele mai consistente prin rezultate. Demografia potențială a înlocuit numărul populației la o anumită dată cu noțiunea de om-ani viață sau potențial-viață, apelând la speranța de viață la naştere, asociată numărului fizic al populației. Această nouă abordare a populației umane este legată de lucrările demografului elvețian Liebmann Hersh privind demografia potențială, lucrări publicate în perioada celui De-al Doilea Război Mondial. Demografia calitativă studiază exclusiv variabilele de stare sau calitative şi distribuțiile generate de către aceste variabile în cadrul populației umane (caracteristicile fizice, spirituale). Demografia calitativă se intersectează într-un mod consistent cu genetica umană, obiectul lor de studiu fi i nd unul demografic, strict calitativ. Tradiția românească enumeră în acest sens personalități apărute încă din perioada interbelică întrunind simultan şi pregătirea superioară de ordin medical şi cunoştințele demografice absolut necesare demersului lor inovator, cum au fost Iuliu Moldovan, Mircea Banu şi Francisc Rainer. Dintre lucrările lor remarcabile se pot aminti Sănătatea poporului român, Medicina socială ca ştiință. Eugenia. Demografia, Biologia poporului român, Anchete antropologice în trei sate din Carpați. Urmaşii acestor pioneri ai demografiei calitative rămân Petre Râmneanțu, discipol şi colaborator activ al lui Iuliu Moldovan, prin lucrarea Elemente de biometrie medicală şi statistică vitală, precum şi academicianul Ştefan Milcu, Ana Aslan cunoscută ca reprezentant de frunte a şcolii de geriatrie şi din rândul statisticienilor cercetători, Roman Cresin. Concluzii Demografie Cele zece demografii contemporane se individualizează şi pot fi considerate ca fiind primele zece capete de pod, către tot atâtea noi abordări în asaltul cercetării populației umane. Expresii ale unui spectru biologic extins al cercetărilor umane, demografiile şi-au păstrat ca rădăcină comună biometria, ştiința care a studiat cu metode statistico-matematice fenomenele şi procesele biologice în ansamblu, evidențiind diferențele şi caracteristicile, apreciind gradul de dezvoltare şi de stabilitate al caracterelor tuturor ființelor vii. Ieşirea demografiei din captivitatea altor discipline ştiințifice s-a realizat printr-un original proces de segmentare comparabil cu fenomenul de fi s iune, urmat de alipirea liberă a noilor demografii la nucleul altor fragmente scindate din ştiințele clasice, şi ele la fel de libere, dar obligate să-şi afirme o nouă identitatea a obiectului şi metodelor caracteristice, în peisajul atât de complex al ştiinței contemporane. Demografiile au devenit recursuri la alianțe practice, interdisciplinare Revista Română de Statistică nr. 7 /

44 Demografie sau multidisciplinare, prin obiectul de studiu comun ale acestora, denumit populație, alianțe mai mult sau mai puțin statornice, aşa cum a cerut şi cum o cere în continuare, progresul general al ştiințelor. Bibliografie selectivă - Pescaru A. - Elemente de demografi e, Editura ştiințifică, Bucureşti, Trebici V.- Mică enciclopedie de demografie, Ed. ştiințifică şi enciclopedică, Bucureşti, *** - Genocid şi demografi e, Ed. Humanitas, Bucureşti, *** - Demogafi e. Excerpta et selecta, Ed. enciclopedică, Bucureşti, ***.- Demografi a teritorială a României, Ed.ştiințifică şi enciclopedică, Bucureşti, Țarcă M - Demografi e, Editura Economică, Bucureşti, 1997 INTERDISCIPLINARY OR MULTIDISCIPLINARY DEMOGRAPHY QUANTITATIVE AND QUALITATIVE APPROACH, HISTORY AND REAL EVENTS Ph.D. Univ. Reader Gheorghe SĂVOIU University of Piteşti Romania Abstract The interdisciplinary demographies seem to be nowadays the adequate expression of the integrating approached of the human population, through the reunited sphere of the preoccupations of these numerous sciences, which search to explain in a more and more various and detailed way, our human dynamic, both in its quantitative side, and, especially, in the qualitative one. The exit of the new demographies from the captivity of other scientific disciplines was accomplished through an original process of segmentation comparable to the phenomenon of fission, followed by the free joining of the new demographies to the nucleus of other divided fragments from the classical sciences, free as well, but forced to state a new identity of the object and characteristic methods, in the so complex field of the contemporary science, during this period of globalization. Key words: interdisciplinary demography; objects and methods; demometria, mathematic demography; potential demography; social and economic demography; biometry. *** The continuous increase of the number of distinct scientific disciplines, number which seems to have already exceeded the value of one thousand five hundred, the amplification of the categories of disciplines which have the human population as object of study or which are in contact with its evolution, the multiplication of the contacts and interfaces of demography with the external environment, as well as the increase 44

45 Demography of the human population s connections with the more and more different and limited resources which allow its survival, has as a final consequence the abandonment of the apparently limited concept of initial demography, more or less captive throughout history1 and the entrance in the extended universe of interdisciplinary demographies Demography passed from the state of captivity in comparison with statistics to the complete subordination towards biology, to be finally subjugated, by sociology, history and economy. The interdisciplinary demographies seem to be nowadays the adequate expression of the integrating approached of the human population, through the reunited sphere of the preoccupations of these numerous sciences, which search to explain in a more and more various and detailed way, our human dynamic, both in its quantitative side, and, especially, in the qualitative one. We selected from the various offer of these multidisciplinary sciences having as common object of study the human population, the first ten bridge ends of the contemporary assault of the demographies on the contemporary scientific knowledge, in a world of the informational explosion, a world in which the only saving solution seems to be the theory of the decreasing useful information, as graphically named it the Polish professor of logic, Jan Lukasiewicz. Here it is, in short, the positioning through interdisciplinary latitude and longitude or scientific location of the ten interdisciplinary approaches of the demographies assault, sciences of the human population, through their common object of study and yet so differentiated by the polychromy of the argumentation and their finality. The demographic statistics is defined as the social science which ensures the collecting, the centralizing and grouping of data about phenomena specific to the human population, through techniques and methods of total or exhaustive and partial research and by soundings, having as final result statistical-demographic tables and graphs, as well as indicators in the form of reports, proportions, indexes, rhythms and characteristic rates. The Anglo-Saxon, French, German, Italian, American, Indian and Russian demographic schools succeed themselves in the spectacular evolution of the demographic statistics. Ever since the appearance of this science, almost three centuries ago, the Romanian school also meant a remarkable presence, Dimitrie Cantemir and his Descriptio Moldavie making in this sense a significant and sufficient argument. A first wave of valuable demographers will be the one containing the names of Dionisie Pop Marțian, Ion Ionescu de la Brad, Leonida Colescu, Constantin Crupenski, Ion Nicolae Angelescu, Ion Scărlătescu, Alexandru Pencovici. A second wave will regroup around it Dimitrie Gusti and Sabin Manuilă and it will comprise the authors of the census from 1930, considered at that time one of the most modern censuses conducted in Europe. One cannot omit the independent contributions of the medics Gheorghe Banu, through his famous work The biology of the Romanian people, and those of Petru Râmneanțu, through his printed course with the title Elements of biometrical medicine and vital statistics and through the accomplishment of the first prognosis of Romania s population, accomplished on the basis of a logistics curve, as well as the contributions of the mathematicians Nicolae Praporgescu and M. Sanielevici, the authors of the first Romanian table of the death rate and, later on, those of the academicians Octav Onicescu and Gheorghe Mihoc. Revista Română de Statistică nr. 7 /

46 Demography For the censuses in 1941 and 1948, the courier was given to the best representative of the new Romanian demographic school, Anton Galopenția, after that to the future academician Vladimir Trebici, and finally to the professor Vasile Ghețău, the last founder of national demographic school. The theoretical demography or demometria, according to the term created by the Swedish demographer Hannes Hyrenius in 1966, and borrowed in order to extend its use by another famous demographer, the Austrian Wilhelm Winkler after 1969, treats the human population in a statistic-mathematic or abstract way, studies the functional relations between demographic phenomena, analyzes the dependences and interdependences between the demographic factors and the demographic changes, resorting to methods of statistic-mathematic analysis, next to mathematic models, in order to interpret the dynamic and to accomplish the population s projection on short, medium or long term. As economy is to be found through mathematic excess in econometry, biology in biometry, sociology in sociometry, psichology in psychometry, in the same way demography dominated by mathematical methods and models of analysis naturally becomes demometria. The mathematic demography exclusively applies the mathematic methods to the study of the population s problems. The discreet or finite variable specific to the analyses with statistic content is substituted here by the infinite variable, the demographic analysis becoming exclusively a mathematic analysis, with priority, of the stable population and of its continuous forming. The stable population s protection becomes the main desideratum, and the explanatory mathematic model becomes the main theoretical construction. Important achievements of the mathematic demography have also been determined by the multifactor mathematic description of the population s fluxes and their states. Among the important representatives of this demographic assault we can enumerate, next to its founder, also acknowledged as the initiator of the theory concerning the stable population, namely James Alfred Lotka, other valuable American demographers such as Ansley Coale, Nathan Keyfitz, Louis Henry, as well as meritorious representatives of the French school of demographic analysis, especially acknowledged as having an important contribution, such as A. Sauvy, L. Henry, J. Bourgeois-Pichat, R. Pressat. Descriptive demography has as object of study the number, the assignment, the structure and the evolution of the human population, by means of statistic data. It has often been considered a first stage of the demography, just as the descriptive demography as compared with the statistic science, being associated to the description of the state s population, and nowadays it is assimilated to the idea initial stage of the demographic research which contains the three classical stages of the research in general: observation, collection and processing, analysis and interpretation. The name of John Graunt is equally connected to the appearance of statistics as independent science, as well as to that of descriptive demography. Social demography tries to commeasure and to explain the report between society and population, being delimited by the intersection of the two systems characteristic to them, respectively, the social system and the demographic one. The social demography considers the population s social structures as being its fundamental concepts and its studies the population starting from its social mobility, dynamically delimiting the roles and statuses in society. Describing the human population as a reunion of individual statuses or the individual inventory of all the human beings rights and tasks within the groups 46

47 Demography or communities to which they belong, the social demography distributes in hierarchical order the individuals and the local communities, based on this type of dowry allotted in a various or diverse way among the human population. The result of this hierarchic scale, by means of some variables, such as prestige and power held by individuals in democratic context, quantifies their social, individual or aggregated role in the groups or communities existent in the human society. The human development and its specific index (HDI), as well as the social cohesion with its characteristic measurement instruments, practically become the actual synthetic and final targets of the social demography. Thomas Ford and Gordon de Jung defined its object of study intersected in the work Social Demography ever since The Romanian traditions are remarkable in this field by means of the national monographic school, famous on European level, through its exceptional results, the sociologic school of Professor Dimitrie Gusti, as well as of the regretted Mircea Vulcanescu, Traian Herseni, Henri H. Stahl. Economic demography has as main preoccupation the estimation as exact as possible of the relation between economy and population. The balance of the labor resources and the labor force become the fundamental working instruments, and the concepts of active and inactive population, as well as those of employed and unemployed population acquire essential significances. The methods, the concepts and the instruments lead to a system of absolute and relative indicators in which the dependences and interdependences are economically and demographically evaluated with the help of specific rates (activity rate, occupation rate, unemployment rate, economic dependence rate, demographic dependence rate, replacement rate, etc.). The demographic variable becomes in its turn an explanatory variable of the economic growth, and of the measurement of the intensity of the demo-economic correlation. The most famous representative of the beginnings of the economic demography remains Giorgio Mortara, main representative of the Italian demography, but also the initiator of a valuable school of the population s economy in Brazil. Territorial (regional) demography includes main components of its specific object of study, such as the population of the systems of human settlements (urban or rural territorial or regional population), the population of the rigorously administrative delimited areas, the territorial or regional internal migration, the territorial or regional distribution of the population according to the main grouping variables (sex, age, legal status, ethnicity, religion, etc.). Although the regional demography has mainly developed within the member states of the European Union, according to the regional priorities specific to its administrative organization, anticipating its special importance ever since 1986, by publishing his work Romania s territorial demography, the Romanian academician Vladimir Trebici places the Romanian school of demography among the other European demographic schools, long before Romania s option for the accession. The historical demography has as object of study the human population in the past, focusing its attention on the human family and reconstituting the information of the pre-statistical period (characterized by the lack of censuses, registers). The historical demography appeared as an autonomous field of research in the sixth decade of the past century in the works of the demographer Louis Henry and of the historian-archivist Michel Fleury who suggested a modern, unprecedented method of denudation and turning to Revista Română de Statistică nr. 7 /

48 Demography good account the parochial registers of the legal status. The population is seen here in a double sense, first as factor of the social, political, economic, cultural, psychological changes, on the one hand, and as explanatory factors of the demographic phenomena. The appearance of the historical demography is closely connected to the appearance of the history of mentalities, as product of the same French school, represented this time by L. Lefevre, F. Braudel, J. Delumeau and J. Le Goff, mentalities which allowed the more correct interpretation of the demographic phenomena, endowed with a high degree of inertia, both concerning the structures and the human components. The historical demography was considered a hope of both sciences which generated it and because it represents the point of the lance of the modern demography and history. The historical demography delimited itself, not so much through the type of population studied as belonging to a more or less remote past, but especially through the careful and detailed investigation of the past sources of data, respectively of the parochial registers, and through the method of longitudinal microanalysis, rendering profitable some unused sources and introducing the microanalysis based on the confrontation and reunion of these registered data, allowing thus the entire restoring of the family s biological life, as fundamental institution of the modern society, which has become an observing micro lab for historians and demographers. The historical demography researches registered a continuous development in the USA, England, Canada, Germany and Italy, a fact which led to the setting up of centers and specialized departments in historical demography. Ever since 1960, Romania s active presence has been remarked, by means of Professor Stefan Pascu, at the World Congress on Historical Sciences in Stockholm, where the setting up of the Commission of historical demography was decided. Professor Stefan Pascu has the merit of having reunited at the University and Institute of History in Cluj a team of researchers who have given an extended interest to the characteristic activity of the population in Transylvania. At the same time, Stefan Pascu also introduced the course of historical demography at the History and Philosophy Department, more and more students choosing subjects on historical demography for their university graduation thesis. In Cluj, between 1972 and 1980, under the coordination of the same tireless demographer and historian Stefan Pascu, four volumes of studies on historical studies were published, suggestively entitled Population and society. Numerous historians, sociologists or demographers collaborated, among which Gheorghe Platon, Ecaterina Negruți, Simion Retegan, Ştefan Ştefănescu, Louis Roman, Elek Csetri, Istvan Imreh, Akos Egyed, Haralambie Chircă, etc. The International Congress on Historical Sciences held in Bucharest in 1980, in the section of the Commission of historical demography, recorded, naturally, the prestige of the Romanian school of historical demography, which, although was not comparable as impact to the other Western European schools, gradually became one of the most important ones through its results. The potential demography replaced the number of the population at a certain date with the notion human being-years of life or potential-life, resorting to the life expectancy at birth, associated to the physical number of the population. This new approach of the human population is connected to the Swiss demographer s works, Liebmann Hersh concerning the potential demography, works published during the Second World War. The qualitative demography exclusively studies the state or qualitative variables and the distributions generated by them within the human population (physical, spiritual characteristics). The 48

49 Demography qualitative demography consistently intersects with the human genetics, their object of study being a demographic one, strictly qualitative. The Romanian tradition enumerates in this sense personalities who appeared ever since the inter-war period comprising simultaneously the medical superior training and the demographic knowledge absolutely necessary to their innovating approach, such as Iuliu Moldovan, Mircea Banu and Francisc Rainer. Among their remarkable works we can mention The health of the Romanian people, The social medicine as science. Eugenics. Demography, The biology of the Romanian people, Anthropological inquiries in three villages from the Carpathians. The followers of these pioneers of the qualitative demography remain Petre Râmneanțu, disciple and active collaborator of Iuliu Moldovan, with the work Elements of medical biometry and vital statistics, as well as the academician Ştefan Milcu, Ana Aslan known as main representative of the school of geriatrics, and even statistician researchers, such as Roman Cresin. Conclusions The ten contemporary demographies individualize themselves and can be considered as being the first ten bridge ends, towards as many new approaches in the assault of the human population s research, in a globalization era. Expressions of an extended biologic spectrum of the human research, the demographies have kept a common root, biometry, the science which studied with statistical-mathematical methods the phenomena and biological processes as a whole, emphasizing the differences and characteristics, appreciating the degree of development and stability of all living beings characters. Finally, the demographies have become references to practical, interdisciplinary or multidisciplinary alliances, through their common object of study, called population, more or less stable alliances, as it has been and still is requested by the general progress of the sciences. Selective bibliography - Pescaru A. - Elemente de demografi e, Editura ştiințifică, Bucureşti, Trebici V.- Mică enciclopedie de demografie, Ed. ştiințifică şi enciclopedică, Bucureşti, *** - Genocid şi demografi e, Ed. Humanitas, Bucureşti, *** - Demogafi e. Excerpta et selecta, Ed. enciclopedică, Bucureşti, ***.- Demografi a teritorială a României, Ed.ştiințifică şi enciclopedică, Bucureşti, Țarcă M - Demografi e, Editura Economică, Bucureşti, 1997 Revista Română de Statistică nr. 7 /

50 Analiză economică şi financiară Flexibilitatea salarială în societatea contemporană Dr. Silviu Alexandru ȚECULESCU Institutul Național de Cercetare Ştiințifi că în Domeniul Muncii şi Protecției Sociale (I.N.C.S.M.P.S.) Abstract Articolul oferă cele mai eficiente soluții pentru atingerea de către țara noastră a nivelului de dezvoltare economică asociat statelor vest europene. Se propune divizarea flexibilității în trei componente: fl e xibilitatea internă, flexibilitatea externă şi flexibilitatea salarială. Analiza pune accentul pe fl e xibilitatea salarială. Flexibilitatea plății poate fi clasificată în patru componente: - Planuri de stimulente individuale şi pentru grupuri; - Planuri de repartiție a câştigului din productivitate; - Planuri de distribuție a profiturilor - Planuri de sugestii. Planurile de stimulente se află sub incidența factorilor de influență interni şi externi. S-a întreprins o analiză a celor două dimensiuni. Flexibilitatea pieții muncii în general şi flexibilitatea salarială în special contribuie la creşterea motivației angajaților la locul de muncă, aspect ce se reflectă în sporirea productivității muncii, punându-se bazele dezvoltării economice pe termen mediu şi lung. Strategia guvernamentală, independent de orientare, urmează să îşi propună ca obiectiv o politică bugetară menită a garanta continua flexibilizare a pieții muncii, concomitent cu asigurarea securității angajaților la orice companie şi-ar desfăşura aceştia activitatea Cuvinte cheie: Flexibilitate, securitate, stimulente, eficiență, productivitate. *** Flexicuritatea, conform [Son Liana şi alții, 2007], are două dimensiuni biunivoce: o piață a muncii flexibilă concomitent cu garantarea securității angajaților, este actualmente una dintre cele mai importante probleme din lume în vederea asigurării dezvoltării economice pe termen mediu şi lung, motiv pentru care trebuie luată în considerare de către toți agenții economici la nivel mondial. Este necesar să fie aplicată în contextul respectării cu strictețe 50

51 Analiză economică şi financiară a direcțiilor de acțiune axelor aferente strategiei de la Lisabona revizuite formulate de către Jose Manuel Durao Barroso. Numai în acest fel strategia îşi poate atinge scopul acela ca la Orizontul anului 2010 să fie create nu mai puțin de 6 milioane de locuri de muncă pe fondul generării unei creşteri economice medii la nivelul Uniunii Europene de aproximativ 3% pe an. Axele Strategiei de la Lisabona revizuite: -A face din Europa un loc mai atractiv pentru investiții şi pentru a munci, prin realizarea unei piețe interne în acele domenii unde este loc de creştere şi angajare; - Este necesar ca inovația şi cunoaşterea să fie puse în slujba creşterii economice pe termen mediu şi lung, fără producție pe stoc, şi în acest scop trebuie ca 3% din PIB să fie canalizat spre domeniile de cercetare, dezvoltare, inovare; - Crearea de locuri de muncă tot mai atractive. Principiul este ca tot mai multe persoane să fie atrase pe piața forței de muncă prin reducerea şomajului în rândul tinerilor şi prin modernizarea sistemului de protecție socială. În privința tipologiei flexibilității, putem distinge între flexibilitatea internă, flexibilitatea externă şi fl e xibilitatea salarială. Flexibilitatea salarială care se prezintă în continuare, se traduce prin, conform [French Wendell, 2006], transpunerea în practică a unor planuri / programe de stimulente pentru angajați. Cuprind următoarele categorii: planuri de stimulente individuale şi pentru grupuri; planuri de împărțire a câştigului din productivitate; planuri de repartiție a profiturilor şi planuri de sugestii. 1. Planurile de stimulente individuale şi pentru grupuri Planul salarizării pe bază de merit Prin planul salarizării de merit creşterile salariale, cunoscute ca sporuri în funcție de merit, sunt determinate în corelație cu performanța la locul de muncă, angajații care ating un anumit nivel de performanță câştigă un spor la salariul de bază care variază între 15 şi 30% în funcție de organizație. Organizațiile cu capital exclusiv sau majoritar privat şi societățile publice au încercat să implementeze un sistem de stimulare a angajaților în vederea creşterii ataşamentului acestora pentru întreprindere, având repercusiuni pozitive atât asupra productivității muncii, cât şi asupra poziției ocupate de firme pe piețele interne şi internaționale. În ciuda relativei lor popularități, Planurile salalrizării pe bază de merit s-au dovedit a fi, câteodată, motivatori ineficienți ai performanței. Dacă, de exemplu, sistemul de apreciere al performanței în organizație nu distinge în mod adecvat nivelurile superioare ale performanței, este posibil ca deciziile privind creşterea ori scăderea salarială să fie influențate, pe lângă factori obiectivi realizarea obiectivelor organizației (atât a celor pe termen scurt, cât Revista Română de Statistică nr. 7 /

52 Analiză economică şi financiară şi a celor pe termen lung), observarea deprinderilor fiecărui angajat în parte, incidente critice (performanță deficitară) - inclusiv de variabile nerelevante pentru performanță cum ar fi percepția celorlalți, personalitate, vârstă, sex, rasă, ori anticiparea reacțiilor (pozitive ori negative) de la grupul de angajați sau de la sindicat. Totodată, mai intervin forțele interne şi externe în organizație care se traduc prin constrângeri bugetare, nevoia de a corecta nedreptățile, nevoia de a diferenția între grupuri şi niveluri, educație şi instruire, niveluri morale, inflație / costul vieții ori competiția pe piața muncii. Planul de stimulente pentru angajații din producție Oferă de obicei compensații suplimentare la acei angajați care produc bunuri peste o anumită cantitate/calitate specificată în prealabil. Când planurile sunt bine fundamentate, ele pot contribui la eficiența organizației prin sporirea productivității angajaților şi scăderea costurilor de producție pentru fiecare departament. Totuşi astfel de planuri tind, după opinia noastră, să contribuie la creşterea eficienței, dar nu s-o desăvârşească. În producția industrială, planurile de stimulente sunt deseori în corelație cu schimbări importante în metodele de lucru pentru a susține creşterea eficienței câştigate prin studii de timp şi mişcare sau prin simplificarea muncii. Câteva strategii de descriere a postului pot fi folosite pentru a organiza sarcinile mult mai eficient sau pentru a le simplifica, iar sistemul de stimulente este conceput în vederea folosirii de către salariat a unor metode tot mai eficiente. Un sistem tradițional de stimulente care se foloseşte pentru angajații din producție este Planul în funcție de cantitatea de piese în care plata este corelată cu numărul de piese produse. Muncitorului îi este garantat un salariu de bază, sau un venit orar minim care presupune un anumit număr de piese şi este plătit suplimentar pentru producția realizată peste această normă. Pentru fi e care piesă pe care o realizează suplimentar, angajatul este plătit cu o sumă mai mare decât salariații care au realizat doar standardul minim. Prin bonusul de producție, angajații care au depăşit standardele minime de producție primesc un supliment care este corelat cu diminuarea costurilor de producție şi cu sporirea productivității muncii. Un exemplu este Planul orar standard, prin care este stabilit timpul standard pentru realizarea unei sarcini particulare. Muncitorul este plătit cu rata standard chiar dacă şi-a atins norma într-un timp mai scurt. Dacă timpul standard asociat unei anumite sarcini este de nouă ore, iar angajatul o îndeplineşte în şase ore, câştigul acestuia reprezintă echivalentul a nouă rate orare. Planul de stimulente pentru angajații din sectorul vânzări Planul de salarizare aplicat în sectorul vânzări de către majoritatea organizațiilor presupune comisioane sau bonusuri care se acordă în funcție de numărul de produse vândute sau în corelație cu venitul obținut din vânzare. Comisioanele pot fi considerate planuri individuale de stimulente. 52

53 Analiză economică şi financiară Unul dintre avantajele salarizării bazată pe comisioane este acela că prezentul sistem este în strânsă legătură cu venitul şi profitul obținut de firmă. De obicei acestea sunt stimulate, dar când compania trece printr-o perioadă de recesiune, un sistem bazat pe comisioane permite diminuarea costurilor. Principalul dezavantaj al acestui sistem din punct de vedere al angajaților îl reprezintă faptul că standardul de viață al acestora poate fi mai scăzut decât dacă ar fi plătiți prin salariul de bază. Planul de stimulente pentru angajații din management Planurile de stimulente cel mai frecvent utilizate pentru personalul de conducere sunt reprezentate prin intermediul bonusurilor de performanță. Detaliile legate de aceste bonusuri variază însă în mare măsură de la o companie la alta. Ele pot fi acordate pe baza unei aprecieri generale referitoare la contribuția pe care a avut-o fiecare manager la îmbunătățirea activității fi r mei. Bonusul care poate fi acordat la sfârşitul fiecărui an, depinde de măsura în care persoana în cauză îşi atinge obiectivele care au fost convenite pe baza negocierilor colective anuale. Bonusurile, plătite o singură dată anual, reprezintă câştiguri graduale acceptate ca suplimente atât pentru personalul din conducere, cât şi pentru celelalte categorii de angajați. Unul dintre avantajele unor bonusuri este acela că ele nu complică suplimentar o structură de salarizare, dacă se stabileşte că această structură este prea stufoasă. Un dezavantaj, văzut mai ales în cazul angajaților, este că bonusurile nu sporesc beneficiile precum pensiile şi asigurările, care, de obicei sunt în strânsă legătură cu nivelul de salarizare. O altă formă de stimulente este reprezentată de vânzarea acțiunilor. Personalul de conducere sau cel de execuție are dreptul de a cumpăra un anumit număr de acțiuni ale companiei la prețul stabilit la o anumită dată. Numărul acțiunilor la care are dreptul fiecare persoană este în corelație directă cu performanța fiecărui salariat. Dacă valoarea acțiunilor este superioară prețului predeterminat, persoana care le deține obține un profit substanțial din exercitarea dreptului de vânzare asupra acestora. În situația contrară, dreptul nu se va exercita. În ultimii ani planurile de stimulente care vizează personalul din conducere au făcut obiectul a numeroase critici pe motiv că majoritatea acestora dau rezultate mai degrabă pe termen scurt decât pe termen lung. Un studiu efectuat asupra firmelor multinaționale din Statele Unite şi Europa Occidentală reliefează faptul că 85% dintre firmele intervievate recompensează personalul de conducere pe baza creşterii câştigurilor ce se pot realiza de pe urma acțiunilor companiei. Totuşi, sporirea câştigurilor pe acțiune nu trebuie în mod automat corelată cu creşterea prețului acțiunilor. Câştigurile pe acțiune pot fi uşor manipulate pe termen scurt, acest lucru necontribuind la succesul pe termen lung al organizației. Multe corporații din Marea Britanie şi Statele Revista Română de Statistică nr. 7 /

54 Analiză economică şi financiară Unite au stabilit sisteme de stimulente care recompensează personalul de conducere pe baza randamentului investițiilor sau al creşterii economice. 2. Planuri de împărțire a câştigului din productivitate Din ce în ce mai multe companii oferă premii bazate pe productivitatea organizației. Premiile, adesea întâlnite sub denumirea de Planuri de distribuire a câştigului din productivitate, urmăresc să stimuleze eficiența producției, permițând salariaților să primească o cotă parte din economiile totale raportate la costurile cu munca şi producția, prin acordarea unor prime periodice. Larga participare a angajaților este o trăsătură definitorie pentru acest tip de planuri. În general, angajații participă în comitete care dezvoltă şi propun sugestii despre variatele probleme ale producției cum ar fi metodele de lucru, echipamentele şi materialele necesare, reducerea rebuturilor, planuri de amplasare etc. Planul Scanlon. Acesta este un bine cunoscut plan de distribuire a câştigului care nu numai că permite dar şi cere o participare masivă a salariaților. Planul se bazează pe un raport dintre costurile forței de muncă şi productivitate. Când costurile forței de muncă scad în raport cu productivitatea, salariații sunt îndreptățiți să primească bonificații. Când costurile legate de forța de muncă nu scad, nu există posibilități de împărțire a economiilor. În mod normal, toți angajații beneficiază de pe urma economiilor la costuri, incluzând şi angajații din producție, cei de la vânzări, supraveghetorii etc. Planul Scanlon se distinge prin faptul că pune accentul pe cooperarea dintre conducerea sindicatelor şi comitetele de producție formate din salariați, la toate nivelurile. De fapt, părintele acestui plan, Joseph Scanlon, nu ar fi elaborat un plan fără consensul dintre conducerea sindicatelor şi salariați. Un comitet de producție din cadrul fiecărui departament, care include acei membri aleşi de sindicat sau prin votul majoritar al salariaților unei organizații precum şi supraveghetorii, se întruneşte în mod regulat pentru luarea în discuție a unor modalități de sporire a producției şi pentru a evalua propunerile venite din partea angajaților în vederea îmbunătățirii eficienței activității desfăşurate. Planurile Rucker şi, respectiv Kaiser reprezintă alt grup de sisteme de premiere şi participare cu privire la primirea de bonusuri pentru diminuarea costurilor de producție. Planul Rucker, este asemănător cu planul Scanlon. Acordarea bonusurilor are la bază o analiză mai complexă incluzând aici auditul economic al activităților din anii precedenți. Auditul este folosit pentru a desemna verificarea profesională a unor activități, proceduri, procese în vederea exprimării unei opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la un standard de calitate. Prin Planul Kaiser, economiile la forța de muncă, la livrări sau materiale bazate pe creşterea eficienței 54

55 Analiză economică şi financiară sunt împărțite cu salariații. Compania beneficiază de avantajele rezultate în proporție de 67,5%, restul de 32,5% fiind distribuit angajaților sub forma beneficiilor lunare. Planul Lincoln de stimulente, aplicat în cadrul companiei americane Lincoln Electric, combină trăsăturile planurilor productivității planificate lărgită, planurile de premiere în grup, precum şi planurile individuale bazate pe numărul de piese realizate. La Lincoln Electric, angajații sunt recompensați individual în funcție de numărul de piese realizate, dar salariații lucrează împreună în cadrul comitetelor de productivitate pentru a stabili căi de reducere a costurilor şi creştere a profitului organizației. Fiecare angajat este plătit de către superior în funcție de calitatea şi cantitatea muncii iar bonusul este calculat corespunzător. Încasările cu care pleacă acasă un muncitor sunt aproximativ duble față de cei cu activități similare din firmele concurente. Acest plan este corelat şi cu alte beneficii cum ar fi asigurările de viață sau achiziționarea de acțiuni de către salariații companiei. Planul respectiv tinde să devină unul dintre cele mai răspândite instrumente utilizate în cadrul statelor puternic industrializate. Planul Improshare este unul dintre cele mai noi planuri de repartizare a câştigului din productivitate fiind corelat într-o mai mică măsură cu participarea față de celelalte planuri prezentate. Planul a fost dezvoltat la compania Mitchell Fein din Statele Unite, care a încorporat în plan îmbunătățirile sigure ale planurilor tradiționale de premiere individuale şi colective. Planul a fost adoptat de firme americane precum Firestone, Rockwell International Corporation, Stanley Home Products etc. Acest plan se bazează pe realizarea unui număr prestabilit de articole într-un timp, măsurat în ore, mai scurt decât cel preconizat. Exemplu, dacă la o companie este prevăzută realizarea a trei articole de îmbrăcăminte în opt ore, iar angajații firmei respective îndeplinesc acest obiectiv în şase ore, atunci, pentru economia de timp de două ore, aceştia primesc un bonus în valoare de 25% din remunerația lor zilnică. În situația în care se realizează acest obiectiv, câştigul rezultat este distribuit de firmă angajaților. Planul respectiv se distinge prin faptul că participarea angajațiilor în cadrul comitetelor şi considerarea sugestiilor salariaților în privința îmbunătățirii eficienței muncii sunt opționale. Din acest motiv conducerile companiilor pun mai puțin accentul pe participarea angajaților decât pe sistemul de premiere corespunzător. Pentru ca planul să aibă succes într-o fi r mă fără sindicate, este necesar să existe un nivel minim de încredere şi cooperarea între conducere şi salariați. Revista Română de Statistică nr. 7 /

56 Analiză economică şi financiară 3. Planuri de repartiție a profiturilor Printr-un astfel de plan se înțelege un sistem de premiere prin care o parte din câştigurile organizației este distribuită angajaților ca supliment la salariul lor obişnuit. În general, scopul acestor planuri este acela de a-i motiva pe angajați să contribuie la rentabilitatea organizației. Planurile de distribuire a profitului pot fi folosite în vederea încurajării cooperării, a creşterii moralului precum şi pentru sporirea securității financiare a angajaților. În cadrul unei organizații ele pot include toți salariații, numai un grup select al consiliului executiv sau personalul din management. Planurile de distribuție curentă - forme de stimulente numite şi Planuri în numerar. Prin intermediul lor, un anume procentaj din profiturile companiei (exemplu 25% din profitul net) este distribuit sub formă de numerar angajaților la intervale de un an sau mai puțin. Planurile repartitive diferențiate au în vedere o parte din profiturile fi r mei care sunt trecute într-un depozit urmând a fi creditate în conturile angajaților individuali. Banii devin disponibili în momentul pensionării angajaților. Unele planuri permit angajaților să contribuie cu sume suplimentare la conturile lor. Se folosesc metode variate pentru a aloca fondurile provenite din distribuirea profitului angajaților. Exemplu, suma pe care o primeşte un angajat poate avea drept fundament salariul de bază individual, vechimea în muncă, pe bază de merit sau o combinație între ele. 4. Planurile de sugestii Un Plan de sugestii este un sistem de premiere prin care angajații sunt recompensați dacă oferă idei folositoare pentru îmbunătățirea eficienței organizației. Recompensa uzuală este plata în numerar, cu toate că un număr de firme oferă în schimb produse sau călătorii în străinătate. Acest tip de planuri este de obicei folosit pentru a obține din partea angajaților sugestii referitoare la reducerea costurilor de producție, protecția muncii sau îmbunătățirea calității produselor. Câteva companii promovează planurile de sugestii în vederea acordării mai multor oportunități angajaților pentru a se implica în problemele companiei. Pe de altă parte, planurile respective pot fi benefice pentru îmbunătățirea comunicării cu conducerea. Supraveghetorii sunt adesea excluşi din aceste planuri deoarece controlul asupra costurilor face parte din atribuțiile posturilor acestora. Planurile de sugestii iau forma unor cutii plasate în locuri convenabile aproape de locurile de muncă, însoțite de o serie de formulare. Angajații folosesc formularele pentru a face proprii sugestii, apoi le depun pentru a fi evaluate de către comisie. Dacă sugestiile sunt acceptate, salariații sunt plătiți 56

57 Analiză economică şi financiară în numerar pe baza unui procentaj care ține cont de sporurile de productivitate ce se vor putea realiza în primii ani prin aplicarea sugestiilor respective. O sumă standard este plătită dacă reducerea costurilor este dificil de exprimat cantitativ, sau pentru sugestii care nu au legătură directă cu venitul, cum ar fi îmbunătățirea protecției muncii. Astfel de planuri se aplică în toate țările cu economie de piață, inclusiv în România ele încep să prindă contur. În ultimă instanță, conform [Halloren Jack ], nu sunt de neglijat nici factorii sub incidența cărora se află planurile de stimulente. Se disting factori de influență externi şi factori de influență interni. Factori de influență externi Legile cadru au un impact asupra sistemelor de stimulente în sensul că pun o limită inferioară în cadrul acestor planuri prin prevederi legate de salariul minim. Suplimentar, legile stabilesc reguli privitoare la salariul de bază şi plata orelor suplimentare şi specifică documentele care trebuie ținute la zi. Bonusurile sau comisioanele în funcție de producție, eficiență sau orele lucrate trebuie să fie incluse în ratele regulate de plată şi în calcularea plăților orelor suplimentare. Din aceste prevederi sunt excluse cadourile, bonusurile de sărbători sau cu alte ocazii speciale, plățile făcute ca urmare a repartizării profitului precum şi planurile de economii. Suplimentar, planurile de repartizare a profitului trebuie aprobate la Departamentele pentru Trezorerie pentru a se supune prevederilor din actele normative privind impozitul pe venit. Liderii sindicali nu împărtăşesc toate politicile în privința sistemelor de stimulente; de fapt, atitudinea sindicatelor variază de la împotrivire până la entuziasm. Câteva planuri de stimulente au fost adoptate la insistența sindicatelor. La altele s-a renunțat ca urmare a presiunii acestora. De-a lungul timpului, atitudinea sindicatelor a evoluat de la opoziția înverşunată la dorința de a negocia asupra detaliilor anumitor planuri şi de a monitoriza administrarea acestora. De remarcat faptul că angajații din cadrul industriei americane de automobile au făcut presiuni pentru repartizarea profitului aproximativ un sfert de secol, dar acest plan nu s-a adoptat până în 1982 când a fost negociat cu succes la Ford şi General Motors. Poziția sindicatelor muncitorilor auto față de aceste planuri nu este potrivnică; sindicatul crede că repartizarea profitului şi a productivității ar putea constitui un supliment la salariul de bază protejând salariații de sărăcie. Factori de influență interni Câțiva factori importanți influențează selecția şi administrarea planurilor de stimulente într-un cadru particular. Foarte importantă este tehnologia folosită de către organizație. Exemplu, sistemul de salarizare în funcție de numărul de piese este rar folosit dacă ritmul de muncă este dirijat de către maşini. Un alt factor important este reprezentat de dimensiunea unității pentru care sunt măsurate câştigurile în ceea ce priveşte performanța, Revista Română de Statistică nr. 7 /

58 Analiză economică şi financiară respectiv dacă planurile de stimulente se focalizează pe indivizi, grupuri, organizație în ansamblu sau pe o combinație a acestor factori. Participarea este un alt factor care urmăreşte în ce măsură aceasta are un impact asupra selecției, designului şi administrării planurilor şi în ce măsură angajații sunt încurajați să coopereze cu cei situați pe acelaşi nivel ierarhic şi cu supervizorii pentru îmbunătățirea productivității muncii. Psihologia managerială, cultura organizațională şi climatul sunt factori importanți. Dacă psihologia managerială se bazează pe ideea conform căreia toți angajații pot beneficia direct de câştigurile organizaționale, organizația se poate orienta către un plan larg de stimulente care va permite angajaților să repartizeze bunăstarea. Dacă cultura organizației presupune ca managementul de vârf să fie omniscient, că rolul angajaților este acela de a face ce li se spune şi că oamenii care pun întrebări sau fac sugestii sunt incomozi, un sistem de stimulente participativ nu poate fi pus în aplicare. Dacă climatul organizațional include multă neîncredere, un sistem de stimulente, pentru a avea succes trebuie să fie prezentat într-o manieră simplificată. Ținând cont de faptul că atât în cultura organizațională, cât şi în climatul firmei pot interveni anumite schimbări, sistemele de stimulente se pot modifica prin consens. Exemplu, având în vedere că într-o organizație domneşte un climat de încredere şi competență, o firmă poate trece de la un plan individual de stimulente la un plan participativ mai larg care să includă munca în colective extinse. Numărul firmelor care folosesc planuri individuale de stimulente tinde să se diminueze. Nu este clar dacă folosirea stimulentelor de grup creşte în importanță, dar anumite firme au trecut, cel puțin în ultimii ani de la planurile individuale la planurile de grup. Planurile de repartizare a câştigului din productivitate prezintă o importanță crescândă. Planurile salarizării pe bază de merit sunt folosite pe o scară mai largă decât celelalte sisteme stimulative. Concluzii Flexibilitatea pieții muncii în general şi fl e xibilitatea salarială în special contribuie la creşterea motivației angajaților la locul de muncă, ceea ce se reflectă în sporirea productivității muncii, punându-se bazele dezvoltări economice pe termen mediu şi lung. În scopul realizării acestui obiectiv strategic, în aşa fel încât până în 2030 România să recupereze decalajele existente actualmente față de țările cu ştate vechi ale Uniunii Europene, este necesar ca strategia guvernamentală, independent de orientare, să îşi propună ca obiectiv o politică bugetară menită a garanta continua flexibilizare a pieții muncii, concomitent cu asigurarea securității angajaților independent de compania la care şi-ar desfăşura aceştia activitatea. 58

59 Bibliografie selectivă Economic and financial analysis - French Wendell - Human Resources Management, 2006, Houghton Mifflin Company; Boston; - Halloran Jack - Personnel and Human Resource Management, 2006, Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs, NJ 07632; Santa Barbara City College. - Son Liana, Iordan Marioara, Stancu Stelian, Albu Lucian Liviu, Mladen Luise, Nicolae Mariana, Lupu Radu, Uzlau Carmen, Tudorel Andrei, Nițu Antonie Renata Dana, Marin Dumitru, Nora Mihail, Huidumac Catalin, Pele Daniel - Defi nirea flexisecurității din perspectiva strategică a Uniunii Europene şi armonizarea cu punctele de vedere ale partenerilor sociali, 2007, Editura Agora; Bucureşti. WAGE FLEXIBILITY IN CONTEMPORARY SOCIETY PhD Silviu Alexandru ȚECULESCU I.N.C.S.M.P.S. Abstract The present article has as an objective to offer the most efficient solutions so that our country reach the level of economic development associated to the West European states. It proposes the division of flexibility in three components, namely: internal fl e xibility, external flexibility and wage flexibility. The analysis performed within the present study will emphasize the wage flexibility. Wage flexibility can be classified in four components: - Plans of individual and group incentives; - Plans of assigning wages out of productivity; - Plans of distribution of profits and respectively - Plans of suggestions. At the same time, the incentive plans are under the incidence of internal and external influence factors. The present study proposes to undertake an analysis of the two dimensions. To sum up, flexibility of labour market in general and flexibility of wages in special, contribute to the increase of employees motivation at the workplace, an aspect that reflects in the increase of labour efficiency, through this the bases of economic development on a medium and long term being put. It is necessary that the governmental strayegy, independently of its orientation, propose as its objective a budgetary policy intended to guarantee the continuous fl e xibilization of labour market, concomitantly with the ensurance of employees security irrespective of the company where they develop their activity. Keywords: Flexibility, security, incentives, efficiency, productivity *** According to [Son Liana et al., 2007], flexicurity, that has two biunivocal dimensions, namely: a flexible labour market concomitantly with the guarantee of employees security, is nowadays one of the most important problems in the world for ensuring the economic development on a medium and long term, a reason for Revista Română de Statistică nr. 7 /

60 Economic and financial analysis which it has to be taken into account by all the economic agents worldwide. It is necessary that it be applied in the context of strictly complying with action directions axes afferent to the Lisbon Strategy, revised, formulated by Jose Manuel Durao Barroso. Only in this way the mentioned strategy can reach its purpose, namely the one that at the horizon of the year 2010 there be created not less but 6 million workplaces on the background of the generation of a medium economic increase at the European Union level of approximately 3% per year. The axes of the revised Lisbon Strategy are the following: - To make Europe a more attractive place for investments and for working, by accomplishing an internal market in those fields where there is place for increase and employment; - It is necessary that innovation and knowledge be put in the service of economic increase on a medium and long term, without overproduction, and on this purpose it is necessary that 3% of the GDP should be directed to the fields of research, development, innovation; - Creation of more and more attractive workplaces. The principle is that more and more individuals would be attracted on the labour force market by reducing unemployment among young people and by modernizing the social protection system. Regarding the flexibility typology, we can distinguish among internal fl e xibility, external flexibility and wage flexibility. The present study proposes to concentrate on the last of these categories. According to [French Wendell, 2006], wage flexibility is translated through transposing into practice some incentive plans / programs for employees. They divide into the following categories: 1. plans of individual and group incentives; 2. plans of assigning wages out of productivity; 3. plans of distribution of profits and 4. plans of suggestions. Following, we will undertake a detailed analysis upon these categories of plans. 1. Plans of Individual and Group Incentives Merit Payment Plan Through the merit payment plan, wage increases, known as raises depending on merit, are determined in correlation with the performance at workplace, the employees that reach a certain level of performance earn a raise to the basis salary that varies between 15 and 30 % depending on the organization. Organizations with exclusive or main private capital, but also public companies tried to implement a system to stimulate employees for increasing their attachment to the enterprise, an aspect that has positive repercussions both upon work effi c iency, and upon the position occupied by the firms on internal and international markets. Despite their relative popularity, the merit payment plans proved to be, sometimes, ineffective motivators of performance. If, for instance, the performance assessment system within the company does not adequately distinguish among superior levels of performance, it is possible that decisions regarding wage raise or fall would be influenced, along objective factors accomplishment of organization objectives (both the short-term ones, and the long-term ones), observation of each employee s habits in part, critical incidents (adverse performance) including variables that are 60

61 Economic and financial analysis irrelevant for performance, such as perception of others, personality, age, gender, race, or anticipation of (positive or negative) reactions of the group of employees or of the trade union. Along these aspects, there come also internal and external forces in the organization that translate through budget constraints, the need of correcting inequities, the need of making a difference among groups and levels, education and instruction, moral levels, inflation / cost of living or competition on the labour market. Incentive Plan for Employees in Production This type of plans usually offer additional compensations to those employees that produce goods over a certain quantity/quality previously specified. When these plans are well grounded, they can contribute to the organization s efficiency by increasing the employees effi c iency and decreasing production costs for each department. However, such plans tend, by our opinion, to contribute to the increase of efficiency, but not to perfect it. For instance, in industrial production, incentive plans are often in correlation with important changes in work methods for supporting the increase of efficiency gained through time and movement studies or through work simplification. Along another line, some strategies of job description can be used for organizing tasks more efficiently or for simplifying them, and the incentive system is intended so that the employee use some more and more efficient methods. A traditional incentive system that is used for the employees in production is the plan depending on the quantity of items where wage is correlated to the number of items produced. In many such plans, the worker is guaranteed a basic salary, or a minimum income per hour that supposes a certain number of items and is paid additionally for the production realized over this norm. For each item that he realizes additionally, the employee is paid a greater amount than the employees that realized only the minimum standard. Through the production bonus, employees that exceeded the minimum production standards receive a supplement that is correlated to the diminishing of production costs and to the increase of labour efficiency. An example is the standard-hour plan, through which the standard time for the realization of a particular task is established. The worker is paid with the standard ratio even if he reached his norm in a shorter time. For instance, if the standard time associated to a certain task is nine hours, and the employee fulfills it in six hours, his earning represents the equivalent of nine hour ratios. Incentive Plan for Employees in Sales Sector Wage plan applied in the sales sector by the majority of organizations supposes commissions or bonuses that are granted depending on the number of products sold or in correlation to the income obtained through their sale. These can be thus considered as being individual incentive plans. One of the advantages of commission-based payment is that the present system is closely linked to the income and profit obtained by the firm. Usually these are stimulated, but when the company passes through a recession period, a commissionbased system allows the diminishing of its costs. The main disadvantage of this system from the employees point of view is represented by the fact that their standard of living can be lower than if they were paid the basic wage. Revista Română de Statistică nr. 7 /

62 Economic and financial analysis Incentive Plan for Management Employees The most frequently used incentive plans for the management staff are represented by performance bonuses. Details linked to these bonuses vary, though, at a great extent from a company to another. For instance, they can be granted on the basis of a general assessment referring to the contribution that each manager had to the improvement of the firm activity. Regarding the bonus that can be granted at the end of each year, it depends on the extent in which the respective individual reaches the objectives that were agreed upon on the basis of annual collective negotiations. Bonuses, paid a single time annually, represent gradual wages accepted as supplements both for the managing staff and for the other categories of employees. One of the advantages of such bonuses is the one that they do not additionally complicate a waging structure, if it is established that this structure is too branchy. A disadvantage, seen especially in the case of employees, is the one that bonuses do not increase benefits such as pensions and insurances, that, usually are in close connection with the wage level. Another form of incentives is represented by the sale of shares. Through such a plan, the managing staff or the executional one has the right to buy a certain number of shares of the company to the established price on a certain date. The number of shares that each person is entitled is in direct correlation with the performance of each employee. If the value of shares is superior to the predetermined price, then the person that owns them obtains a substantial profit from the exercise of the right of sale upon these. In the contrary situation, this right will not be exercised. During the last years incentive plans that envisage the managing staff made the object of several criticisms for the reason that the majority of these give results rather on a short term than on a long term. For example, a study performed upon the multinational companies in the United States and the Occidental Europe emphasis the fact that 85% of the interviewed companies reward the managing staff on the basis of the increase of earnings that can be realized from the company s shares. However, the increase of earnings per share must not be automatically correlated with the increase of the price of shares. Earnings per share can be easily manipulated on a short term, this thing noncontributing to the long-term success of the organization. Therefore, many corporations from Great Britain and the United States established incentive systems that reward the managing staff on the basis of the efficiency of investments or of the economic growth. 2. Plans of Sharing Earning from Productivity More and more companies offer prizes based on the productivity of the organization. These prizes, often encountered under the denomination of plans of dividing earning from productivity, follow to stimulate the production efficiency, allowing the employees to receive a quota of the total economies reported to the costs with work and production, by the grant of some periodical prizes. The wide participation of the employees is a definitory characteristic for this type of plans. Generally, employees participate in commissions that develop and propose suggestions about the various problems of production such as work methods, necessary equipments and materials, reduction of rejactions, placement plans etc. The Scanlon Plan. This is a well-known plan of earning distribution that not only allows, but it also requires a massive participation of employees. The plan 62

63 Economic and financial analysis grounds on a ratio between the costs of labour force and productivity. When the costs of labour force decrease compared to productivity, employees are entitled to receive bonifications. When costs related to labour force do not decrease, there are no possibilities of dividing savings. Normally, all the employees benefit from the cost savings, also including employees from production, the ones in sales, supervisors etc. The Scanlon Plan distinguishes through the fact that it puts the accent on the cooperation among the leadership of trade unions and the production commissions formed of employees, at all the levels. In fact, the father of this plan, Joseph Scanlon, would have not elaborated a plan without the agreement between the leadership of trade unions and employees. A production commission from each department that includes those members chosen by the trade union or by the majoritary vote of the employees of an organization and the supervisors, gathers regularly for taking into discussion of some modalities of increasing production and for assessing the proposals coma from the part of the employees for improving the efficiency of the activity developed. Rucker and, Respectively Kaiser Plans. Another group of systems of rewarding and participating regarding the receiving of bonuses for diminishing the costs of production is represented by the Rucker respectively Kaiser plans. The Rucker Plan ressembles to the Scanlon Plan, but the granting of bonuses has at its basis a more complex analysis including here the economic audit of activities for the preceding years. This audit is used for designating the professional verification of some activities, procedures, processes for expressing a competent, well-founded and independent opinion on the basis of reporting to a quality standard. Through the Kaiser Plan, savings to the labour force, deliveries or materials based on the oncrease of efficiency are shared with the employees. The company benefits of the of the advantages resulted in a ratio of 67.5%, the rest of 32.5% being distributed to the employees under the form of monthly benefits. The Lincoln Plan. The Lincoln Incentive Plan, applied within the American company Lincoln Electric, combines the characteristics of the plans of widened planned productivity, plans of group rewarding and individual plans based upon the number of accomplished pieces. At Lincoln Electric, employees are rewarded individually depending on the number of pieces accomplished, but employees work together within the productivity commissions for establishing ways to reduce costs and to increase the profit of the organization. Each employee is paid by the superior depending on the quality and quantity of work and the bonus is calculated accordingly. The payment that an employee takes at home is approximately double compared with those that perform similar activities in competition companies. This plan is correlated also with other benefits, such as life insurances or the purchase of shares by the company s employees. The present plan tends to become one of the most widespread instruments used within strongly industrialized states. The Improshare Plan. One of the newest plans of allocate earning from productivity is the Improshare Plan that is correlated in a less extent with participation compared to the other plans mentioned. This plan was developed at the Mitchell Fein Company from the United States, that incorporated in the plan the seif improvements of traditional plans of individual and collective rewarding. The plan was adopted by Revista Română de Statistică nr. 7 /

64 Economic and financial analysis American companies such as Firestone, Rockwell International Corporation, Stanley Home Products etc. This plan is based on the accomplishment of a pre-established number of items in a time, measured in hours, shorter than the envisaged one. For example, if in a company there is envisaged to accomplish three clothing items in eight hours, and the employees of the respective company fulfill this objective within six hours, then for the time savings of two hours they receive a bonus with a value of 25% from their daily remuneration. In the situation this objective is realized, the resulted earning is distributed by the company to the employees. The present plan distinguishes by the fact that the participation of employees within the commissions and the consideration of employees suggestions regarding the improvement of work efficiency are optional. For this reason the leading staffs of the companies put a smaller accent on the employees participation than on the corresponding rewarding system. For a plan to have success in a company without trade unions, it is necessary to exist a minimum level of confidence and cooperation between the managing staff and employees. 3. Plans of Profit Allocation Through such a plan there is understood a rewarding system through which a part of the organization s earnings is distributed to the employees as a supplement to their usual salary, generally, the purpose of these plans is that of motivating the employees to contribute to the organization s yield. The plans of profit distribution can be used for encouraging cooperation, increasing moral and for increasing the fi n ancial security of the employees. Within an organization they can include all the employees, but a selected group of the executive council or the management staff. Following, we will analyze the typology of these plans. Plans of Current Distribution. The respective forms of incentives are also called cash plans. Through them, a certain percentage of the company s profits for example 25% of the net profit - is distributed under the form of cash to employees at intervals of one year or less. Differenced Repartitive Plans. Through this type of plans, a part of the company s profits are transferred into a deposit following that the accounts of individual employees be credited. Money becomes available at the moment the employees retire. Some plans allow employees to contribute with supplementary amounts to their accounts. There are used various methods for allocating the funds resulted from the distribution of profit to employees. For example, the amount that an employee receives can have as a ground the individual basic salary, years of service, merit-based or a combination of these factors. 64

65 4. Suggestion Plans Economic and financial analysis A suggestion plan is a rewarding system through which employees are rewarded if they provide useful ideas for the improvement of the organization efficiency. The usual reward is payment in cash, although a number of companies provide in exchange products or trips abroad. This type of plans is usually used for obtaining from the part of employees suggestions referring to the reduction of production costs, work protection or the improvement of products quality. However, some companies promote suggestion plans for granting employees more opportunities to get involved in the company s problems. On the other side, these plans can be beneficial for the improvement of the communication with the managing staff. However, supervisors are often excluded from these plans because the control upon costs is a part of their job description. Suggestion plans take the form of some boxes placed in convenient places close to the workplaces, accompanied by some forms. Employees use these forms for writing their own suggestions, then they put them in the boxes for being assessed by a commission. If suggestions are accepted, employees are paid in cash on the basis of a percentage that takes into account the productivity increases that will be possible to be obtained during the first years through the application of the respective suggestions. A standard amount is paid if the reduction of costs is difficult to be quantitatively expressed, or for suggestions that do not have a direct relation with the income, such as the improvement of work protection. Such plans are applied in all the market economy countries, including in our country beginning to take a shape. Ultimately, according to [Halloren Jack], there are not to be neglected also the factors under the incidence of which the incentive plans are. We can distinguish between: A. external influence factors and B. internal influence factors. External Influence Factors The framework laws have an impact upon incentive systems in the respect they put an inferior limit within these plans through provisions linked to the minimum salary. Additionally, laws establish rules referring to the basic salary and payment of supplementary hours and specify the documents that have to be kept updated. Bonuses or commissions depending on production, efficiency or worked hours have to be included in the regular installments of payment and in the calculation of the payment of supplementary hours. From these provisions there are excluded presents, bonuses for Christmas or for other special occasions, payments made following allocation of profit and the savings plans. Additionally, plans for allocation of profit have to be approved to the Departmens of Treasury for obeying the laws regarding the income taxes. Trade union leaders do not share all the policies with respect to the incentives systems; in fact, the attitude of trade unions varies from opposition up to enthusiasm. Some incentives plans were adopted at the trade unions insistence. Others were dropped dead following their pressure. Along the time, the attitude of trade unions evoluted from bitter opposition to the desire of negotiating upon the details of certain plans and of monitoring their administration. It is to be remarked the fact Revista Română de Statistică nr. 7 /

66 Economic and financial analysis that the employees within the American motor cars industry had put pressures for the allocation of profit for approximately a quarter of a century, but this plan was not adopted until 1982 when it was successfully negotiated with Ford and General Motors. However, the position of the workers from the motor cars industry upon these plans is not an opposite one; the trade union thinks that the allocation of profit and of productivity could constitute a supplement to the structure of basic salary that would protect workers against poverty. External Influence Factors Some important factors influence the selection and administration of incentive plans in a particular framework. Very important is the technology used by the organization. For example, the payment system depending on the number of pieces is rarely used if the work rhythm is governed by machines. Another important factor is represented by the dimension of the unit for which are measured earnings regarding the performance, that is if the incentive plans are focused on individuals, groups, organization as a whole or a combination of these factors. Another factor is participation, at what extent this has an impact upon selection, design and administration of plans and at what extent employees are encouraged to cooperate with those situated at the same hyerarchical level and with the supervisors for the improvement of work productivity. Another important factor refers to the managerial psychology, the organizational culture and the climate. If the managerial psychology bases upon the idea according to which all the employees can directly benefit of the organizational earnings, the organization can orient to a wide incentive plan that will allow the employees to allocate the welfare. If the culture of the organization supposes that the top management would be omniscient, that the role of the employees is that of doing what they are said to and that people that ask questions or make suggestions are troublesome, a participative incentive system cannot be put into work. If the organizational climate includes much inconfidence, an incentive system, for being successful, has to be presented in a simplified manner. Taking into account the fact that both in the organizational culture and in the company s climate certain changes can occur, incentive systems can be modified by consensus. For example, having in view that in an organization reigns a climate of trust and competence, a company can pass from an individual incentive plan to a wider participative plan that would include work in extended collectives. The number of companies that use individual incentive plans tends to diminish. It is not clear if the use of group incentives increases its importance, but certain companies passed, at least during the last years, from the individual plans to the group ones. It seems that plans for allocating earnings from productivity present an increasing importance. The plans of merit payments are used on a more larger scale than the other incentive systems. 66

67 Economic and financial analysis Conclusions Therefore, we can draw the conclusion without the possibility of any doubt that the flexibility of the labour market in general and the wage flexibility in special contributes to the increase of the employers motivation at the workplace, an aspect that is reflected in the increase of the work productivity, through this being put the bases of the economic development on medium and long term. At the same time, on the purpose of realizing this strategic objective, so that as until 2030 Romania would recover the differences existing at present in comparison with the countries that are senior in the European Union, it is necessary that the governmental strategy, independently of its orientation, should propose as an objective a budgetary policy intended to guarantee the continuous flexibilization of the labour market, concomitantly with the insurance of employees security irrespective of the company where they develop their activity. Selective bibliography - French Wendell - Human Resources Management, 2006, Houghton Mifflin Company; Boston; - Halloran Jack - Personnel and Human Resource Management, 2006 Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs, NJ 07632; Santa Barbara City College. - Son Liana, Iordan Marioara, Stancu Stelian, Albu Lucian Liviu, Mladen Luise, Nicolae Mariana, Lupu Radu, Uzlau Carmen, Tudorel Andrei, Nitu Antonie Renata Dana, Marin Dumitru, Nora Mihail, Huidumac Catalin, Pete Daniel - Defi nition of Flexisecurity from the Strategic Perspective of the European Union and Harmonization with the Points of View of Social Partners, 2007, Agora Publishing House; Bucharest; Revista Română de Statistică nr. 7 /

68 Statistică teoretică Utilizarea sondajul statistic în cercetarea preferințelor consumatorilor Asistent univ. drd. Mirela-Cristina VOICU Universitatea Artifex Bucureşti Abstract Deşi, prin intermediul Metodei sondajului statistic se determină comportamentul declarat al consumatorului şi nu cel efectiv, ca în cazul observării, metoda este utilizată frecvent în cercetarea preferințelor consumatorilor datorită timpului destul de scurt în care acesta poate fi realizat precum şi a costului redus în comparație cu alte metode destinate atingerii aceluiaş obiectiv. Articolul surprinde principalele aspecte în realizarea unui sondaj statistic pentru cercetarea preferințelor consumatorilor în vederea stabilirii unor caracteristici pentru realizarea unei astfel de cercetări. Cuvinte cheie: sondaj statistic, comportamentul consumatorilor, preferințele consumatorilor, chestionar * * * Cercetările referitoare la comportamentul consumatorilor privesc dimensiunile acestuia şi relațiile existente. Finalitatea investigațiilor o reprezintă anticiparea şi canalizarea viitoarelor reacții ale purtătorilor cererii pentru o cât mai exactă corelare a ofertei cu cererea. Sunt determinate dimensiunile ce duc la manifestarea unui anumit comportament. Fiecare dintre dimensiunile comportamentului consumatorilor asupra cărora dorim să ne oprim atenția în cadrul unei cercetări de marketing imprimă o anumită specificitate acesteia, o modalitate deosebită de abordare. Cunoaşterea consumatorilor nu reprezintă deloc un domeniu simplu, şi cu atât mai mult, surprinderea numai unui singur aspect al acestuia, cum este în cazul de față, preferința consumatorilor pentru un anumit bun sau serviciu. Este posibil ca ei să-şi exprime nevoile şi dorințele şi să acționeze într-un mod total opus; uneori, este posibil chiar să nu-şi cunoască adevăratele motivații care-i determină să cumpere, ori să reacționeze la factorii care le schimbă decizia de cumpărare în ultima clipă. Dacă actele consumatorilor 68

69 Statistică teoretică sunt relativ uşor de observat şi cuantificat, procesele psiho fiziologice care au determinat aceste acte sunt foarte greu de luat în calcul 1. Putem defini preferințele consumatorilor ca reprezentând o motivație pozitivă, exprimată prin compatibilitatea afectivă față de o marfă, serviciu sau formă de comercializare. Este vorba nu despre o funcție interioară a organismului, ci de o calitate a obiectelor prin care se satisfac trebuințele, calitate dobândită în cadrul legăturii dintre om şi mărfurile ce-i satisfac necesitățile. Cunoaşterea preferințelor consumatorilor joacă un rol deosebit de important în cadrul diverselor activități desfăşurate la nivelul organizației, necesare supraviețuirii acesteia. În cazul în care un întreprinzător doreşte să stabilească ce caracteristici trebuie să posede produsul pe care acesta urmează să-l creeze, întreprinzătorul intervievează mai mulți cumpărători potențiali cerându-le să menționeze nivelul preferat pentru fiecare caracteristică în parte. Preferințele şi comportamentul consumatorilor constituie baza modelelor de pretestare a noilor produse (ASSESSOR, COMP, DEMON, NEWS, SPRINTER) care implică determinarea relațiilor funcționale dintre impresia cumpărătorului despre un produs, testarea lui şi intenția de cumpărare. Nivelul preferințelor reprezintă una dintre variabilele ce trebuie avute în vedere la identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale concurenților. Măsurând preferințele auditoriului înainte şi după derularea unei campanii publicitare, emițătorul poate aprecia succesul sau insuccesul acesteia 2. Preferințele față de anumite produse sau mărci poate constitui tema unei anchete care să furnizeze informații despre nonconsumatorii relativi, atragerea acestora constituind o cale importantă de lărgire a volumului vânzărilor până la limitele maxime ale potențialului pieței. Firmele care îşi sporesc în mod constant nivelul reamintirii, cât şi nivelul preferințelor vor obține o creştere inevitabilă a cotei de piață şi a profitabilității. Nu contează mărimea profitului pe care o firmă o realizează într-un an, ci dacă ea a reuşit să consolideze preferințele consumatorilor pentru produsele sale. Şi, exemplele privind implicațiile preferințelor în activitatea organizației ar putea continua. Preferința este rezultatul unei relații îndelungate dintre marcăcumpărător, acesta ajungând să o asocieze cu un simbol şi să o perceapă ca având calitate ridicată. Ca urmare a legăturilor stabile în timp, se dezvoltă un puternic afect, care stă la baza preferinței, şi care se menține chiar în absența prietenosului simbol sau a oricărui atribut constitutiv. Pentru înțelegerea mai completă a coordonatelor fidelității față de marcă se consideră utilă şi prezentarea unor aspecte privitoare la măsurarea preferințelor. Preferința este considerată o atitudine favorabilă față de o marcă, adesea exprimată prin formularea intenției de cumpărare. Revista Română de Statistică nr. 7 /

70 Statistică teoretică Formarea şi intensificarea preferințelor pentru o marcă poate fi rezultatul unei condiționări clasice de tip pavlovian, izvorâtă din repetarea achiziționării, a faptului că un individ se familiarizează tot mai mult cu marca şi doreşte să evite situații nefamiliare optând pentru alte mărci sau, pur şi simplu, pentru că în familia în care s-a născut a fost preferată marca respectivă 3. Preferința pentru o anumită marcă, din setul alternativ de mărci ale unui produs sau serviciu, reprezintă una dintre variabilele învățării aşa după cum ne arată Modelul Howard Sheth de modelare a comportamentului consumatorilor. Potrivit acestui model, consumatorul îşi formează o anumită atitudine (preferință), în funcție de gradul său de cunoaştere şi de criteriile de alegere pe care şi le-a definit, care, la rândul ei, reprezintă un determinant de prim ordin al intenției de cumpărare. Atitudinea formată exercită o influență prin retroacțiune asupra căutării şi prelucrării informațiilor. În urma determinării preferinței consumatorilor pentru o marcă, producătorul poate lua următoarele măsuri în vederea sporirii preferinței pentru marcă: - modificarea produsului; - schimbarea convingerilor legate de marcă; - schimbarea convingerilor legate de mărcile concurente; - modificarea importanței acordată atributelor; - să atragă atenția asupra atributelor neglijate; - schimbarea idealurilor cumpărătorilor. Pentru atragerea preferințelor consumatorilor pentru propriile mărci, producătorii sau detailiştii pot apela la varianta închirierii acelor nume care au câştigat preferințele cumpărătorilor (numele sau simbolurile create anterior de alți producători, numele unor celebrități, numele personajelor unor filme etc.). Cunoscutul specialist George S. Day, profesor la Wharton School, consideră că pentru a fi cu adevărat fidel, consumatorul trebuie nu numai să cumpere o marcă în mod repetat, ci să o şi prefere. Cercetarea preferințelor are o arie mai restrânsă dar mai profundă decât studiul motivelor, căruia i se poate subsuma. Iar, în evaluarea intensității preferințelor intervin aceleaşi instrumente ca în cazul motivelor. Chiar dacă prin intermediul metodei sondajului statistic se determină comportamentul declarat al consumatorului şi nu cel efectiv, ca în cazul observării, această metodă este utilizată frecvent în cercetarea preferințelor consumatorilor datorită timpului destul de scurt în care aceasta poate fi realizată precum şi a costului redus în comparație cu alte metode. Organizarea unei cercetări selective de marketing reprezintă un proces deosebit de complex. Pentru a maximiza contribuția cercetării de marketing la procesul decizional, această activitate trebuie organizată cu cea mai mare atenție. 70

71 Statistică teoretică Înfăptuirea cercetării de marketing presupune parcurgerea unor faze succesive, în cadrul întregului proces, începând cu stabilirea scopului cercetării şi a obiectivelor, terminând cu prezentarea concluziilor şi a recomandărilor. Identificarea problemelor şi definirea scopului cercetării reprezintă una dintre fazele cele mai importante în procesul cercetării, cu influențe hotărâtoare asupra celorlaltor faze. Chiar dacă se iau decizii perfecte în celelalte faze, cercetarea va fi totuşi compromisă dacă problema de investigat şi scopul cercetării nu au fost definite cu claritate. Cercetarea se poate realiza numai printr-o strânsă colaborare între executantul şi beneficiarul rezultatelor 4. Pentru a exemplifica o astfel de cercetare vom presupune că scopul îl constituie: Studierea preferinței cititorilor pentru săptămânalul Formula AS în vederea înbunătățirii acestuia conform preferințelor. În procesul organizării cercetării de marketing, prin formularea obiectivelor, o altă etapă extrem de importantă, se precizează la nivel operațional ce informații sunt necesare în vederea fundamentării alternativelor decizionale optime pentru fiecare dimensiune a problemei investigate. Fiecare obiectiv trebuie să fie relevant pentru scopul cercetării. Stabilirea cu claritate a obiectivelor cercetării ajută la fundamentarea priorităților în ceea ce priveşte informația necesară şi serveşte ca standard în evaluarea rezultatelor finale. Obiectivele corespunzătoare scopului cercetării propuse pot fi formulate în următorul mod: D eterminarea importanței acordate de cititori principalelor caracteristici ale publicațiilor săptămânale; I d entificarea principalilor concurenți ai Formulei AS, din punct de vedere al numărului de cititori; I d entificarea preferinței cititorilor pentru săptămânalul Formula AS ; D eterminarea modului de apreciere de către cititorii care preferă Formula AS, a principalelor caracteristici ale acesteia; I d entificarea modului de apreciere de către cititorii care preferă Formula AS a tematicii acesteia; I d entificarea principalelor rubrici preferate de cititorii Formulei AS, pe categorii de vârstă; D eterminarea modului de apreciere de către cititorii Formulei AS, a principalelor rubrici ale acesteia; I d entificarea principalelor segmente de cititori pe categorii de vârstă, sex, ocupație şi venit. Odată fixate obiectivele cercetării, este necesară, în continuare, formularea ipotezelor ce urmează a fi testate în cadrul cercetării. Revista Română de Statistică nr. 7 /

72 Statistică teoretică Pe baza unei analize logice a tuturor ipotezelor posibile, legate de problema studiată, sunt selecționate acelea care pot fi verificate prin cercetarea întreprinsă. Formularea unor ipoteze valide, poate avea ca punct de plecare: baza teoretică a unor discipline, experiența acumulată de unii specialişti, rezultatele unor cercetări anterioare sau rezultatele unei cercetări exploratorii organizate în prealabil. Pentru cazul luat ca exemplu, ipotezele corespunzătoare pot fi următoarele: P r incipalele săptămânale concurente ale Formulei AS sunt Magazin şi Acasă Magazin ; S ă ptămânalul Formula AS se află în topul preferințelor cititorilor de săptămânale de acest profil; Preferințele privind rubricile Formulei AS sunt variate: - principalele rubrici preferate de persoanele până în 35 ani sunt: Lumea românească, Galeria vedetelor, Cronici bizare şi Enigme ; - p r incipalele rubrici preferate de persoanele cu vârsta peste 35 ani sunt : Sănătate, Spiritualitate, Forma maximă ; Tematica Formulei AS este apreciată de cititori ca fiind foarte variată şi detaliată; F r ecvența de citire a săptămânalului Formula AS diferă semnificativ în funcție de vârstă şi sex. Esențial în desfăşurarea unei cercetări de marketing îl reprezintă stabilirea elementelor legate de eşantionul cercetării. Eşantionarea se referă la determinarea dimensiunii şi structurii eşantionului, astfel încât să fie îndeplinită o condiție de bază: reprezentativitatea eşantionului în raport cu colectivitatea cercetată. Se va stabili baza de eşantionare (colectivitatea generală, colectivitatea de selecție şi unitatea de observare), dimensiunea eşantionului, dimensiune care va produce cele mai bune rezultate cu costuri minime (fapt ce nu asigură neapărat reprezentativitatea informațiilor). Dimensiunea unui eşantion, pe lângă fundamentele sale teoretice, trebuie să răspundă obiectivelor concrete asociate studiului preconizat. În practică, deosebit de important, deşi este posibil să se stabilească o mărime a eşantionului care să asigure reprezentativitatea tuturor informațiilor care urmează a fi culese, aproape niciodată nu se procedează astfel, datorită costurilor cercetării. Se acceptă un compromis între obiective şi costuri, în sensul că se stabileşte acea dimensiune a eşantionului care produce cele mai bune rezultate 5. Chestionarul reprezintă instrumentul cel mai des utilizat pentru obținerea datelor primare şi constă dintr-un set de întrebări la care subiecții 72

73 trebuie să răspundă. Flexibilitatea acestui instrument constă în faptul că o întrebare se poate pune în nenumărate feluri 6. Chestionarul reprezintă unul din cele mai importante elemente de care depinde reuşita unei cercetări selective. În privința metodologiei de elaborare a chestionarului se consideră că reprezintă, încă, mai mult o artă decât o ştiință. Prezentăm un chestionar care să cuprindă cât de mult posibil preferințele consumatorilor față de săptămânalul Formula AS, şi să răspundă cât mai bine obiectivelor şi ipotezelor pe care le-am fixat: 1. Presa scrisă face obiectul lecturii dumneavoastră? Frecvent Nici frecvent, Nici rar Rar Niciodată (Persoanele care au răspuns Niciodată vor trece la întrebarea 17). 2. Care este genul de publicație pe care-l citiți? a) Ziare cotidiene; b) Ziare cu mai multe apariții pe săptămână; c) Ziare săptămânale; d) Reviste bilunare/lunare. (Persoanele care nu au răspuns cu varianta ziare săptămânale vor trece la întrebarea 17). 3. Ce domeniu vă interesează mai mult în săptămânalele citite? a) Sănătate; d) Economie; b) Cultură; e) Ştiință; c) Politică; f) Altele. Care? Puteți preciza ce vi se pare important sau neimportant la un săptămânal? Caracteristica Claritatea informațiilor Varietatea tematică Utilitatea informațiilor Autorii articolelor Actualitatea informațiilor Prețul Important Nici important Nici neimportant Statistică teoretică Neimportant Revista Română de Statistică nr. 7 /

74 Statistică teoretică Formula As Magazin 5. Care dintre următoarele săptămânale le citiți în mod obişnuit? Săptămânalul Frecvent Nici frecvent,nici rar Rar Nu citesc Magazin Internațional Blitz Magazin Jurnal TV Acasă Magazin Flacăra Altele (Persoanele care nu citesc Formula AS vor trece la întrebarea 17). 6. Dintre săptămânalele enumerate mai sus, pe care-l preferați? (Persoanele care nu au răspuns cu varianta Formula AS vor trece la întrebarea 17). 7. Vă numărați printre posesorii de abonament la Formula AS? a) Da; b) Nu. 8. Cum considerați formula abonamentului? a) Avantajoasă; b) Nici avantajoasă, nici dezavantajoasă; c) Dezavantajoasă. 9. Când citiți Formula AS : a) O răsfoiți uitându-vă la poze; b) Citiți doar articolele care vă interesează; c) O citiți din scoarță în scoarță. 10. Cum apreciați următoarele trăsături ale Formulei AS? Cantitatea informațiilor Grafica Utilitatea informațiilor Claritatea informațiilor Trăsătura Foarte bună Bună Potrivită Slabă Foarte slabă 74

75 11. Exprimați, vă rog, acordul sau dezacordul în legătură cu următoarele afirmații referitoare la Formula As : Afirmații Tematica este extrem de variată Articolele sunt pe înțelesul tuturor Tematica este foarte detaliată Temele sunt extrem de educative Prețul este foarte avantajos Acord Total Acord Indiferent Dezacord Statistică teoretică Dezacord Total 12. Enumerați rubricile dumneavoastră preferate ale săptămânalului: 13. Cum apreciați rubricile din tabelul următor? Bifați calificativul cu o cruce (x). Rubrica 1. Actualitate politică 2. Spectator 3. Cititorii întreabă, Cititorii răspund 4. Sănătate 5. Forma maximă 6. Frumusețe 7. Cazuri de extremă urgență 8. Lumea românească 9. Cultură 10. Galeria vedetelor 11. Acasă 12. Spiritualitate 13. Enigme şi Cronici bizare 14.Aşii adolescenților lor şi Seriale TV Foarte bună Bună Potrivită Slabă Foarte Slabă 14. Puteți indica domeniul care v-a atras cel mai mult atenția? a) Sănătate; d) Cultură; b) Spiritualitate; e) Societate; c) Ştiință şi paranormal; f) Altul. Care? Puteți preciza numele unui autor de articole din Formula AS pe care-l preferați?. Revista Română de Statistică nr. 7 /

76 Statistică teoretică 16. Ați dori să găsiți în Formula AS mai multe informații despre: a) Cultură; e) Ştiință, paranormal; b) Sănătate; f) Spiritualitate; c) Politică; g) Personalitate; d) Tradiții, obiceiuri; h) Altele. Care? În ce grupă de vârstă vă încadrați? Sub 20 ani ani ani ani 66 ani şi peste 18. Sexul dumneavoastră este: a) Feminin; b) Masculin. 19. Ocupația dumneavoastră este: a) Elev/Student; e) Şomer; b) Salariat cu studii medii; f) Casnică; c) Salariat cu studii superioare; g) Pensionar. d) Patron; 20. Care este venitul net personal realizat în ultima lună? a) Până în 250 lei; b) lei; c) lei; d) 750 lei şi peste. Pentru a putea răspunde obiectivelor şi ipotezelor pe care ni le-am propus, o simplă analiză asupra răspunsurilor la întrebările adresate nu este suficientă. În consecință urmează să se realizeze o analiză prin corelarea întrebărilor din chestionar cum este cazul prezentat în continuare, luând binenînțeles în considerare exemplificarea anterioară: 76

77 Statistică teoretică * * * * * După administrarea chestionarului şi prelucrarea datelor colectate are loc analiza şi interpretarea acestora în vederea prezentării la final a concluziilor cercetării. Concluziile urmăresc să răspundă obiectivelor şi ipotezelor formulate în faza preliminară a cercetării reprezentând o sursă importantă de date pentru decident. Concluzii Determinarea preferințelor consumatorilor face parte din categoria informațiilor strategice. Acest tip de informație permite adoptarea la nivelul organizațiilor a unor decizii care să ducă la fructificarea preferințelor ceea ce va asigura succesul acesteia pe piața pe care activează. Caracteristicile preferințelor, şi în general, a comportamentului consumatorilor, impun o adaptarea corespunzătoare a sondajului statistic pentru a surprinde un aspect al comportamentului ce are mai mult natură calitativă şi în consecință greu de surprins printr-o metodă cantitativă. Pe parcursul realizării sondajului este necesar să se țină cont de câteva Revista Română de Statistică nr. 7 /

78 Statistică teoretică etape cheie, de realizarea cărora depinde obținerea unor informații calitativ superioare. O mare influență asupra calității datelor obținute prin intermediul sondajului statistic o au etapele de formulare a problemei şi a obiectivelor cercetării precum şi cea de elaborarea a chestionarului, paşi importanți în surprinderea preferințelor consumatorilor la un moment dat. Sondajul statistic reprezintă una dintre cele mai rapide şi mai ieftine modalități de obținere a informațiilor. Utilizarea acestei metode în vederea obținerii unor informații de finețe, cum sunt cele referitoare la preferințele consumatorilor, impune adaptarea metodei astfel încât succesul unui astfel de obiectiv să fie asigurat. Note 1. Kotler, Ph., Wong, V., Saunders, J., Armstrong, G., 1998, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti 2. Kotler, Ph., 1999, Managementul marketingului analiză, planificare, implementare, control, Editura Teora, Bucureşti 3. Cătoiu, I., Teodorescu, N., 2001, Comportamentul consumatorului. Abordare instrumentală, Editura Uranus, Bucureşti 4. Balaure, V. (coordonator), Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., 2000, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti 5. Anghelache, C., Baron, T., Țițan, E., 1995, Statistică aplicată, Omnia Group S. A., Bucureşti 6. Kotler, Ph., 1999, Managementul marketingului analiză, planificare, implementare, control, Editura Teora, Bucureşti Bibliografie - Anghelache, C., 2004, Statistică teoretică şi practică (Teorie şi aplicații), Editura Economică, Bucureşti - Anghelache, C., Baron, T., Țițan, E., 1995, Statistică aplicată, Omnia Group S. A., Bucureşti - Balaure, V. (coordonator), Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., 2000, Marketing, Editura Uranus, Bucureşti - Biji Mircea, Biji Elena Maria, Eugenia Lilea, Anghelache Constantin, 2002, Tratat de statistică, Editura Economică, Bucureşti - Cătoiu, I. (coordonator), Bălan, C., Onete, B., Popescu, I. C., Vegheş, C., 1999, Metode şi tehnici utilizate în cercetările de marketing. Aplicații, Editura Uranus, Bucureşti - Cătoiu, I., Teodorescu, N., 2001, Comportamentul consumatorului. Abordare instrumentală, Editura Uranus, Bucureşti - Florescu, C. (coordonator), Balaure, V., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., 1992, Marketing, Editura Marketer, Bucureşti - Kotler, Ph., 1999, Managementul marketingului analiză, planificare, implementare, control, Editura Teora, Bucureşti - Kotler, Ph., Wong, V., Saunders, J., Armstrong, G., 1998, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti - Voicu, M., mai 2004, Cercetarea preferințelor consumatorilor studiu de caz la Sesiunea de Comunicări Ştiințifice a Cadrelor Didactice, Universitatea Artifex, Bucureşti *** - Săptămânalul Capital, numărul 44/1 noiembrie 2001, numărul 49/7 decembrie *** - Săptămânalul Formula AS, numărul 500/28 ian.- 3 feb *** - Cotidianul Ziarul fi nanciar din 8 mai *** - w.w.w.formula-as.ro. 78

79 USING THE STATISTIC SURVEY IN RESEARCHING CONSUMER PREFERENCES PhD Candidate, Univ. Asist. Mirela-Cristina VOICU Universitatea Artifex Bucureşti Statistical Theory Abstract Even though the Selective enquiry based on a written questionnaire determines solely the declared behavior of consumers and not the actual one, as in the case of observation, this method is used in studying consumer preferences because of the advantages of time and money that it provides, in comparison with all the other methods meant to reach the same objective. The paper underlines the main issues regarding the use of the statistic survey in researching consumer preferences in order to pin-point some important characteristics of such an research. Key words: statistic survey, consumer behavior, consumer preferences, questionnaire, sample * * * Research related to the consumer behavior looks upon its different dimensions and their relationship. The final aim of these investigations is to foresee and channel the future reactions of the demand agents, for a precise correlation between demand and supply. All dimensions leading to a certain behavior are determined. Each facet of consumer behavior we wish to analyze in-depth within the marketing research imprints certain specificity, special means of approaching the issue. Know your consumer. This is no simple task, and more so, isolating a single feature, as we do here, the consumers preference for a certain good or service, is particularly difficult. It may happen for them to express their needs and desires and yet act in an entirely different way; at times, it s possible that they aren t even aware of the true motivations behind their buying behavior, or they could react to factors determining last minute changes to their buying decision. Although the consumer decisions are relatively easy to notice and quantify, the psycho-physiological processes behind them are very difficult to take into account 1. We can define consumer preferences as a positive motivation, expressed by the emotional compatibility with a certain merchandise, service or form of sale. We re not dealing with an internal bodily function, but a quality of objects that aims to fulfill our needs, quality acquired within the connection between man and the merchandise able to fulfill these needs. Knowledge of consumer preferences is especially important with respect to the various activities carried out at the organizational level, necessary for its survival. In case an entrepreneur needs to establish the characteristics the product he intends to produce needs to hold, he must interview several potential buyers, asking them to mention the preferred level of each individual characteristic. The consumer preferences and behavior represent the basis of the pretesting models for the new products (ASSESSOR, COMP, DEMON, NEWS, SPRINTER), which implies Revista Română de Statistică nr. 7 /

80 Statistical Theory determining the functional relationships between the buyer s opinion concerning a product, testing it and the purchase behavior. The level of preferences is one of the variables that need to be taken into account when identifying the strong and weak points of the competitors. By measuring the consumer preferences before and after carrying out an advertising campaign, the transmitter may evaluate its success or failure2. The preferences towards certain products or brands may constitute the theme of a survey supplying information concerning the relative non-consumers, since attracting these represents an important means of increasing the sales volume up to the maximum limits of market potential. The companies constantly increasing the level of reminding and of preference shall attain an inevitable increase in market share and profitability. The size of profits is less important than managing to consolidate consumer preferences towards its products. Examples concerning the implications of preferences in the organization s activity could continue. Preferences are the result of a long-term relationship between the brand and the consumer, as the latter learns to associate the brand with a symbol and perceive it as having high quality. Following these deep connections created over the course of time, a strong emotion is developed which lies and the basis of preferences, remaining present even in the absence of the friendly symbol or of any other component feature. In order to fully understand the coordinates of loyalty towards a brand, it may prove useful to present certain aspects related to measuring preferences. Preference is a favorable attitude towards a brand, often expressed by creating the intent to purchase. Forming and intensifying preferences towards a brand could be the result of a classic Pavlov-type conditioning, arising from buying repeatedly, from the fact that the individual becomes more and more accustomed to the brand and wishes to avoid unfamiliar situations by choosing other brands or, possibly, the family he/she was born in preferred the respective brand 3. Preferences towards a certain brand, out of the set of alternative brands available for a product or service constitute one of the variables of learning, according to the Howard Sheth pattern of influencing the consumer behavior. As per this pattern, the consumer develops a certain attitude (preference), in accordance with the level of knowledge and the choice criteria he/she has defined which, in turn, constitute an essential determinant of the purchase intent. The attitude developed exerts its influence as a reactive action over obtaining and processing information. After determining consumer preferences towards a brand, the producer may take the following measures, with a view to increase preferences for that brand: - change the product; - change beliefs concerning the brand; - change beliefs concerning the competing brands; - change the importance of features; 80

81 Statistical Theory - attract attention towards neglected features; - change the consumers ideals. In order to attract consumers preferences towards their own brands, producers and retailers may chose the option of renting those brands having won the preferences of consumers (names or symbols previously created by other producers, names of celebrities, names of movie characters etc.). The renowned specialist George S. Day, professor at Wharton School, believes that for a consumer to be truly loyal, he/she must not only repeatedly purchase a certain brand, but he/she must prefer it as well. Researching preferences is not as wide, but more in-depth than studying motivations, being a component of the latter. In evaluating the intensity of preferences, the same instruments are used as in the case of motivations. Even though the selective enquiry based on a written questionnaire determines solely the declared behavior of consumers and not the actual one, as in the case of observation, this method is used in studying consumer preferences because of the advantages of time and money that it provides, in comparison with all the other methods meant to reach the same objective. Organizing a selective marketing research is an especially complex process. In order to maximize the contribution of the marketing research to the decision-making process, this activity must be organized with most care. Carrying-out the marketing research involves going through certain successive phases, within a complex process, starting with determining the research aim and objectives and finishing with presenting conclusions and recommendations. Identifying the issues and defining the research purpose is one of the most important phases of the research process, having decisive influences over the subsequent phases. Even if perfect decisions are taken during the other phases, the research is compromised if the issue to be investigated and the research purpose were not clearly defined. This can only be attained through a close collaboration between the person conducting the research and its beneficiary 4. In order to exemplify such a research, we will assume that the purpose is studying readers preferences for the Formula AS weekly magazine, with a view to improve it in accordance with the preferences. In the process of organizing the marketing research, formulating objectives involves determining on an operational level which information is necessary for grounding the optimal decision alternatives for each dimension of the issue investigated. Each objective must be relevant for the research purpose. Establishing clearly the research objectives are useful in fundamenting the priorities concerning the necessary information and serves as a standard in evaluating the final results. The objectives corresponding to the research purpose may be formulated as follows: Determining the importance readers invest in the main characteristics of weekly magazines; Identifying the main competitors of Formula AS, from the number of Revista Română de Statistică nr. 7 /

82 Statistical Theory readers point of view; Identifying readers preference for the Formula AS weekly magazine; Determining how the readers preferring Formula AS appraise its main characteristics; Identifying how the readers preferring Formula AS appraise its topics; Identifying the main sections preferred by the readers of Formula AS, by age groups; Determining how the readers preferring Formula AS appraise its main sections; Identifying the main reader segments by age groups, sex, employment and income. Once the research objectives are set, it is necessary to decide on the hypotheses to be tested within the research. Based on a logical analysis of all possible hypotheses related to the issue under research, those hypotheses that can be tested by the research conducted are selected. Stating a valid hypothesis may have as a starting point the theory of a discipline, the experience acquired by certain specialists, the results of previous researches or the results of an exploratory research conducted in advance. For our example, the corresponding hypotheses may include: The main weekly magazines competing with Formula AS are Magazin and Acasă Magazin ; The weekly magazine Formula AS is on top of weekly magazines readers preferences; The preferences for the sections of Formula AS are varied: - the main sections preferred by persons under 35 are: Romanian world, Stars gallery, Bizarre chronicles and Enigmas ; - the main sections preferred by persons over 35 are: Health, Spirituality, Top Shape ; The topics covered by Formula AS are appraised by readers as extremely varied and detailed; The frequency of reading the Formula AS weekly magazine differs significantly according to age and sex. It is essential in carrying out a marketing research to determine the elements concerning the research sample. Sampling relates to establishing the sample size and structure, so that one basic condition is fulfilled, for the sample to be representative with respect to the population researched. The sampling base is to be determined (general population, population of selection and unit of observation) and the sample size, size which is to produce optimal results with minimum costs (it does not necessarily ensure representativeness of information). The sample size, apart from its theoretic foundations, must answer to the concrete objectives associated to the study under scrutiny. In practice, while it is possible to determine a sample size ensuring representativeness of all information to be gathered, is very seldom used, due to the costs involved. A compromise is usually 82

83 accepted between objectives and costs, by choosing that sample size producing the best results 5. The questionnaire is the instrument most frequently used in obtaining primary data and consists in a set of questions the respondents must reply to. The flexibility of such instrument lies in the fact that a question may be asked in countless different ways 6. The questionnaire is one of the most important elements the success of a selective research depends upon. Concerning the methodology of elaborating the questionnaire, it is believed it is more of answer art than a science. You may review below such a questionnaire, identifying to the largest extent possible the consumer preferences concerning the Formula AS weekly magazine, in other words answering best to the objectives and hypotheses set: 1. Do you read the written press? Frequently Neither frequently, nor rarely Rarely Never (For the respondents having answered Never, skip to question 17). 2. What type of publications do you read? a) Daily newspapers; b) Newspapers having several issues a week; c) Weekly magazines; d) Bimonthly/monthly magazines; (For the respondents having chosen an answer different than weekly magazines, skip to question 17). 3. What topic are you most interested in when reading the weekly magazines? a) Health; d) Economics; b) Culture; e) Science; c) Politics; f) Other. Which one? Can you define what is important and what is not in a weekly magazine? Characteristic Important Neither important nor unimportant Unimportant Clarity of information Variety of topics Usefulness of information Authors of articles Topicality of information Price Statistical Theory Revista Română de Statistică nr. 7 /

84 Statistical Theory 5. Which of the following weekly magazines do you usually read? Weekly magazine Frequently Neither frequently, nor rarely Rarely I don t read it Formula As Magazin Magazin Internațional Blitz Magazin Jurnal TV Acasă Magazin Flacăra Other (For the respondents not reading Formula AS, skip to question 17). 6. Out of the weekly magazines listed above, which is your favorite? (For the respondents not answering Formula AS, skip to question 17). 7. Are you among the owners of a Formula AS subscription? a) Yes; b) No. 8. What do you think of your subscription formula? a) Advantageous; b) Neither advantageous, nor disadvantageous; c) Disadvantageous. 9. When you read Formula AS : a) You skim through it, looking at photos; b) You only read the articles of interest to you; c) You read every single article. 10. What s your opinion concerning the following features of Formula AS? Quantity of information Graphics Feature Very good Good Average Poor Very poor Usefulness of information Clarity of information 84

85 11. Please express your agreement or disagreement concerning the following statements referring to Formula As : Statements Full Agreement Agreement Indifferent Disagreement Full Disagreement The topics are extremely varied The articles may be understood by everyone The topics are very detailed The topics are extremely educational The price is very advantageous 12. Please list your favorite columns within the weekly magazine: 13. What is your opinion concerning the following table? Tick the corresponding rating (x). 1. Politics news 2. Spectator 3. Readers ask, readers reply 4. Health 5. Top shape 6. Beauty 7. Extreme emergency situations 8. Romanian world 9. Culture 10. Stars gallery 11. At home 12. Spirituality Column Very good Good Average Poor Very poor 13. Enigmas and bizarre chronicles 14. Adolescents aces and TV Series Statistical Theory 14. Could you point out the field that caught your attention most of all? a) Health; d) Culture; b) Spirituality; e) Society; c) Science and paranormal; f) Other. Which one? Can you tell us the name of your favorite Formula AS column writer?. 16. Would you like to find in Formula AS more information concerning: a) Culture; e) Science, paranormal; b) Health; f) Spirituality; c) Politics; g) Personality; d) Customs, traditions; h) Other. Which one?... Revista Română de Statistică nr. 7 /

86 Statistical Theory 17. What is your age group? Under 20 years old years old years old years old 66 years old and over 18. Your sex is: a) Female; b) Male. 19. Your occupation is: a) Pupil/Student; e) Unemployed; b) Employed, graduate of secondary school; f) Stay-at-home; c) Employed, graduate of higher education; g) Retired. d) Company owner; 20. What is your net personal income for the past month? a) Less than 250 lei; b) lei; c) lei; d) 750 lei and over. In addition, in order to answer to the objectives and hypotheses we have set out, a simple analysis of the replies to the questions asked is not enough. Therefore, a more in-depth analysis may be necessary, by correlating the questionnaire questions, as presented below for the previous example * * * * *

87 Statistical Theory After applying the questionnaire and processing the data collected, we proceed to analyzing and interpreting the data in order to reach the research conclusions. The research conclusions aim at answering to the objectives and hypotheses set out in the preliminary phase of the research, and shall constitute an important source of data for the decision-maker. Conclusions Determination of consumer preferences belongs to the category of strategic information. This type of information allows to adopt at level of organizations some decisions in order to fructifay the preferences assuring its success on the market. Characteristics of consumer preferences, and generally, of behaviour, impose an appropriate adapting the statistical sample to point out an aspect of behaviour more qualitative and consequently hard to point out through a quantitative method. During the sample it is necessary to take into account few key stages, on whose carrying out depends to get highly qualitative information. A great influence over data quality obtained from statistical sample is given by formulation stages of issue and of survey objectives as well as that carrying out the questionaire and important steps to point out consumer preferences at a given moment. Revista Română de Statistică nr. 7 /

88 Statistical Theory Statistical sample represents one of the quickest and cheapest modalities to get information. Using this method in order to get some information of finess, such as those regarding consumer preferences, it is imposed to adapt this method so that the success of such an objective should be ensured. Notes 1. Kotler, Ph., Wong, V., Saunders, J., Armstrong, G., 1998, Marketing Principles, Teora Publishing House, Bucharest 2. Kotler, Ph., 1999, Marketing Management Analysis, Planning, Implementation, Control, Teora Publishing House, Bucharest 3. Cătoiu, I., Teodorescu, N., 2001, Consumer Behavior. Instrumental Approach, Uranus Publishing House, Bucharest 4. Balaure, V. (coordinator), Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., 2000, Marketing, Uranus Publishing House, Bucharest 5. Anghelache, C., Baron, T., Țițan, E., 1995, Applied statistics, Omnia Group S. A., Bucureşti 6. Kotler, Ph., 1999, Marketing Management Analysis, Planning, Implementation, Control, Teora Publishing House, Bucharest Bibliography - Anghelache, C., 2004, Theoretical and applied statistics (Theorie and applications), Economic Publishing House, Bucharest - Anghelache, C., Baron, T., Țițan, E., 1995, Applied statistics, Omnia Group S. A., Bucharest - Balaure, V. (coordinator), Adăscăliței, V., Bălan, C., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Teodorescu, N., Marketing, Uranus Publishing House, Bucharest, Biji Mircea, Biji Elena Maria, Eugenia Lilea, Anghelache Constantin, 2002, Statistics treatise, Economic Publishing House, Bucharest - Cătoiu, I. (coordinator), Bălan, C., Onete, B., Popescu, I. C., Vegheş, C., Methods and Techniques Applied to Marketing Research. Applications, Uranus Publishing House, Bucharest, Cătoiu, I., Teodorescu, N., Consumer Behavior. Instrumental Approach, Uranus Publishing House, Bucharest, Florescu, C. (coordinator), Balaure, V., Boboc, Şt., Cătoiu, I., Olteanu, V., Pop, N. Al., Marketing, Marketer, Publishing House, Bucharest, Kotler, Ph., Marketing Management Analysis, Planning, Implementation, Control, Teora Publishing House, Bucharest, Kotler, Ph., Wong, V., Saunders, J., Armstrong, G., Marketing Principles, Teora Publishing House, Bucharest, Voicu, M., May 2004, Consumer preferences research study case, Scientific Communication Session for Professors, Artifex University, Bucharest *** - Capital weekly newspaper, issue 44/1 nov 2001, issue 49/7 December *** - Formula AS weekly newspaper, issue 500/28 Jan.- 3 Feb *** - Ziarul fi nanciar daily newspaper, May 8, 2001 issue. *** - w.w.w.formula-as.ro. 88

89 Responsabil de număr: Beatrix GERED Consilier artistic: Mihai ŞURUBARU Echipa logistică: Nicolae IONESCU, Iancu UCEANU, Gheorghe VAIDA-MUNTEAN, Constantin Gabriel BUJOREANU, Iuliana MARIN, Oana BURDUŞEL, Tiberiu PREDA, Remus HORNOIU, Alin SPÂNU, Luiza NEDELCU Condiții pentru prezentarea materialelor spre publicare Lucrările ştiințifice sau tehnice, originale, se pot prezenta redacției spre publicare fie sub formă de articole, fie sub formă de scurte comunicări în limba română şi în limba engleză (traducere integrală). Precizările privind condițiile tehnice pentru predarea materialelor se află pe site-ul secțiunea Procesul de recenzare. Conditions for the articles designated for the Romanian Statistical Review The original scientific or technical works can be sent to be published either under article form or short communications in Romanian and English (complete translation). The technical conditions for the articles to be presented can be found at www. revistadestatistica.ro in the Peer review section. Cititorii din țară şi străinătate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A cu sediul în Piața Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România tel/fax sau şi ISSN X Reproducerea articolelor fără acordul Institutului Național de Statistică - Editura Revista Română de Statistică este interzisă, iar utilizarea conținutului acestei publicații, cu titlul explicativ sau justificativ, în diferite lucrări este autorizată numai cu precizarea clară a sursei. Redacția Editurii Revista Română de Statistică precizează că punctele de vedere, datele şi informațiile cuprinse în articolele publicate aparțin autorilor şi nu angajează răspunderea Institutului Național de Statistică Revista Română de Statistică nr. 7 /