Using the GDP Deflator in the Process of Transition to Market Economy

Transcription

1 Using the GDP Deflator in the Process of Transition to Market Economy Professor Constantin ANGHELACHE PhD Artifex University of Bucharest Mihai GHEORGHE, PhD Student Ec. Oana NUŢĂ Financial-banking specialist, EximBank Abstract This paper describes the evolution of various de-flation indicators used as instruments to favor the appreciation of national accounts in constand prices, but also important in revealing the correlation with the price index. The authors focused on the analysis of the main landmarks in the dynamics of the studied phenomenon. Key words: consumption, index, prices, households, deflation Pentru cazul concret al conturilor naţionale româneşti în perioada , se poate observa evoluţia diferiţilor deflatori utilizaţi în cadrul aprecierii conturilor naţionale în preţuri constante, cât şi relaţia dintre deflatorul implicit al PIB, ca o rezultantă, şi IPC. În acest context, se mai poate avea în vedere şi evoluţia a altor doi deflatori: deflatorul implicit al consumului final al gospodăriilor şi deflatorul implicit al formării brute de capital fix. Motivaţia acestei alegeri rezidă din capacitatea de evidenţiere a evoluţiei aproape similare a deflatorului implicit al consumului final al gospodăriilor cu cea a IPC, deoarece acest indice şi componente ale sale sunt utilizate pentru deflatarea elementelor de consum final al gospodăriilor, la cel mai mare nivel de dezagregare. Diferenţe importante în ceea ce priveşte evoluţia acestor indici sunt evidente pentru anul 1993, an în care distorsiunile induse de procesul inflaţionist au fost semnificative. În schimb, în cazul formării brute de capital fix (FBCF), dinamicile deflatorilor ar trebui să fie aproximativ aceleaşi cu cele ale elementelor corespunzătoare IPPI. Evoluţia deflatorilor PIB şi IPC Sursa: Broşura Conturilor Naţionale Anuale, Anuarul statistic al României, INS. Revista Română de Statistică Supliment Trim II/

2 Pentru anumiţi ani, valorile deflatorilor FBCF sunt cele mai înalte sau cele mai scăzute faţă de celelalte valori ale indicilor. Cea mai importantă variaţie a acestui indicator a avut loc în anul 1993, când a înregistrat cea mai mică creştere comparativ cu anul precedent faţă de ceilalţi deflatori, dar şi în anul 1997, fapt ce a coincis cu înregistrarea unor schimbări majore în structura economiei. Aceste puncte critice sunt datorate unor numeroase dezechilibre acumulate la nivel micro şi macro economice. Anul 1999 a fost un an critic, deoarece deciziile politice care au fost luate s-au concentrat pe încercarea de a evita o criză financiară de proporţii ce ameninţa România. Ca efect, în acest an se poate observa o convergenţă a indicilor, respectiv a deflatorilor. Următoarea perioadă s-a caracterizat printr-o tendinţă de scădere a inflaţiei, înregistrânduse rate de creştere a preţurilor din ce în ce mai reduse. Această evoluţie a oferit posibilitatea factorilor de decizie să stabilească ancore inflaţioniste pentru a putea pregăti politica de ţintire a inflaţiei. Evoluţia galopantă a preţurilor este, fără îndoială, unul din fenomenele marcante ale economiei româneşti de după anul Este de subliniat că amploarea variaţiilor de preţ nu se limitează numai la nivel, ci, îndeosebi, la modificări în structura preţurilor din economie, în sensul reaşezării sistemului de preţuri în raport cu piaţa şi al eliminării dezechilibrelor induse de raporturile de preţ lipsite de realism moştenite din economia centralizată. Mai mult, pe termen mediu, fiecărei perioade îi este caracteristică o anumită configuraţie a preţurilor, exprimată prin raporturile dintre diversele categorii de preţuri. Diferenţe între deflatorul PIB şi indicele preţurilor de consum în unele ţări dezvoltate - Puncte procentuale - Sursa: OECD - Economic Outlook, nr.74, Comparativ cu IPC, deflatorul PIB şi variatele sale componente reprezintă indicatorii cei mai adecvaţi şi expresivi pentru reflectarea modificării preţurilor relative. Deflatorul PIB reprezintă "un indice de preţ care acoperă toate bunurile şi serviciile finale produse în economie" (Dolan E.G., 1987), fiind un macro indicator important nu numai pentru că permite estimarea valorii nominale a produsului intern brut, ci mai ales pentru că este unul din principalii indicatori de apreciere a inflaţiei (Raportul Băncii Mondiale, 1991). Pentru actualizări - indexări, însă, rămâne mai adecvat indicele preţului de consum (IPC), deoarece măsoară costul de cumpărare a unui coş stabil de bunuri şi servicii, reprezentativ pentru consumul urban. 402 Revista Română de Statistică Supliment Trim II/2012

3 Pentru ţările Central şi Est-Europene, decalajul este mai pronunţat, în principal datorită inflaţiei înalte înregistrate, precum şi măsurilor iniţiate de reaşezare a sistemului de preţuri. Diferenţe între deflatorul PIB şi indicele preţurilor de consum în unele ţări în tranziţie - Puncte procentuale Sursa: OECD - Economic Outlook, nr.74, decembrie, Deflatorii valorii adăugate brute pe ramuri de activitate, deşi prezintă variaţii de la un an la altul, în funcţie de condiţiile concrete de pe piaţă, au înregistrat totuşi câteva trăsături cu caracter de generalitate pentru evoluţia preţurilor în perioada tranziţiei la economia de piaţă, după cum urmează: (i) primă trăsătură o reprezintă diferenţa semnificativă dintre deflatorul valorii adăugate brute totale şi deflatorul produsului intern brut, rezultat a deselor modificări în sistemul de impozitare şi subvenţionare şi, mai ales, în regimul taxelor vamale. Pe întreaga perioadă , deflatorul valorii adăugate a fost, în general, mai scazut faţă de deflatorul PIB. Perioadelor de creştere economică, şi respectiv , lea fost specific un raport între cei doi deflatori ce a fost în favorea deflatorului valorii adăugate brute totale. (ii) Altă caracteristică a reprezentat-o evoluţia contrară a deflatorilor ramurilor producătoare de bunuri şi a deflatorilor serviciilor. În perioada de recesiune , deflatorii ramurilor producătoare de bunuri (industrie, agricultură) au înregistrat niveluri inferiore deflatorului valorii adăugate totale şi implicit deflatorului PIB, iar deflatorii serviciilor (comerţ, servicii bancare şi financiare etc.) au avut o evoluţie superioară primilor. O posibilă explicaţie o constituie şi nivelul extrem de scăzut, în raport cu cerinţele economiei de piaţă, a unor categorii de servicii comerciale la începutul perioadei de tranziţie mult sub nivelul cererii. Totuşi, acest aspect nu a reprezentat un element hotărâtor în influenţarea evoluţiei deflatorului, întrucât, începând cu 1994, raportul dintre cele două grupe de deflatori se inversează. (iii) Comportamentul diferit al agenţilor economici şi a populaţiei în perioada de creştere economică comparativ cu perioada de recesiune, în ceea ce priveşte consumul de servicii şi cel de bunuri reprezintă o cauză mai sigură. În perioadele de recesiune, consumul relativ de servicii rămâne, mai ridicat decât cel de bunuri, care a fost mult mai fluctuant în raport cu veniturile. Astfel, pe de o parte, unele dintre servicii sunt "obligatorii", indiferent Revista Română de Statistică Supliment Trim II/

4 de existenţa sau nu a crizei (chiriile, serviciile de comunicaţie etc.), iar pe de altă parte, dificultăţile financiare de achiziţionare a unor bunuri cu valori ridicate sau a celor necesare pentru reluarea producţiei (cazul agenţilor economici) fac ca operatorii economici să apeleze suplimentar la serviciile bancare. Evoluţia deflatorilor din unele ramuri economice în raport cu deflatorul PIB Sursa: Calculat pe baza datelor INS. (iv) Declinul producţiei industriale, structura sa inadecvată cererii interne, dar mai ales costurile ridicate necesare realizării produselor au făcut ca deflatorii valorii adăugate brute specifici pentru această ramură să prezinte, în general, niveluri inferioare altora şi, pe ansamblul perioadei, chiar mai mici decât deflatorul valorii adăugate brute totale. Practic, prin preţurile de desfacere practicate, industria a înregistrat o pierdere relativă de venit, cu repercursiuni asupra capacităţii de relansare a propriei activităţi. Este de remarcat că această tendinţă s-a manifestat în condiţiile preponderenţei proprietăţii de stat şi a unui mecanism controlat de stabilire a preţurilor. Aceeaşi poziţie defavorizantă este argumentată şi de nivelurile înregistrate de indicii preţurilor producţiei industriale, care au fost inferiori indicilor preţurilor de consum, îndeosebi datorită dinamicii preţurilor din industria extractivă. (v) Pe fondul insuficienţei ofertei de produse agroalimentare din producţia internă, agricultura, a fost influenţată, cu deosebire în perioada , de evoluţia preţurilor. Deflatorul valorii adăugate brute din agricultură a fost mai scăzut atât faţă de deflatorul PIB cât şi faţă de IPC, ca efect a unei ponderi importante deţinute de autoconsum în consumul final al gospodăriilor. (vi) Avantajul comparativ al ramurilor prestatoare de servicii pe piaţa românească, câştigurile realizate ca urmare a unui sistem avantajos de preţuri sunt argumentate şi de evoluţia deflatorilor. Evoluţia deflatorului valorii adăugate brute din principalele ramuri producătoare de bunuri în raport cu cel din sectorul terţiar - Modificări procentuale Sursa: Calculat pe baza datelor INS. 404 Revista Română de Statistică Supliment Trim II/2012

5 Bineînţeles, modificările de preţ influenţează cheltuielile totale de consum. În general, inflaţia va defavoriza unele din categoriile de populaţie, şi anume acelea care prezintă evoluţii ale veniturilor nominale inferioare trendului preţurilor de consum. Aceste categorii sunt înclinate să-şi modifice structura consumului pentru a echilibra cheltuielile şi veniturile. Menţionăm că astfel de diferenţieri sensibile între consumul efectiv şi coşul de bunuri şi servicii (luat în calcul la determinarea indicilor preţurilor de consum) pot să apară şi ele nu sunt o excepţie. De asemenea, cheltuielile totale de consum includ şi variaţia preţurilor bunurilor şi serviciilor, care nu sunt cuprinse în coşul consum. Deflatorul formării brute a capitalului ilustrează evoluţia preţurilor bunurilor şi serviciilor destinate investiţiilor şi formării stocurilor. Indirect, acest deflator arată în ce măsură piaţa, ca urmare a politicii economice, ajută acumularea prin sistemul de preţuri. Evoluţia deflatorilor de cheltuieli în raport cu deflatorul PIB - Modificări procentuale Sursa: Calculat pe baza datelor INS. Raportul dintre deflatorul formării brute de capital fix şi cel al produsului intern brut este variabil. În România acesta a fost 0,887 între anii şi respectiv 0,754 între anii În cele două perioade caracterizate de creştere economică raportul între deflatorul FBCF fix şi cel al PIB a fost favorabil deflatorului FBCF. Dacă luăm în considerare că în perioadele respective creşterea economică, în termeni reali, a investiţiilor a fost ridicată s-ar putea aprecia că evoluţia deflatorului formării brute a capitalului fix a reprezentat un răspuns la dinamica cererii interne. Deflatorii componentelor de cheltuieli ale produsului intern brut, deşi prezintă variaţii anuale, reflectă trăsăturile evoluţiei economiei româneşti ce au fost prezentate în paragrafele anterioare. În ţările dezvoltate, cu rare excepţii, deflatorul consumului privat rămâne superior deflatorului produsului intern brut, independent de ciclicitatea activităţii economice. Nivelul redus al deflatorului consumului public relevă nu atât o neglijare a sectoarelor respective, ci o cerinţă de a reduce această categorie de cheltuieli în perioadele de recesiune, mai ales, ca efect a restructurării instituţionale a administraţiei şi, de asemenea, a creşterii consumului administraţiei private, ca urmare a poziţiei pe care acesta începe să o deţină în sistemul democratic. Revista Română de Statistică Supliment Trim II/

6 Bibliografie selectivă Anghelache, C-tin (2011). România Starea economică în malaxorul crizei, Editura Economică, Bucureşti Anghelache, C., Mitruţ, C., Voineagu, V., Isaic-Maniu, Al. (2011) Sistemul Conturilor Naţionale Sinteze şi Studii de Caz, Editura Economică, Bucureşti Anghelache, C-tin (2010). România Starea economică sub impactul crizei, Editura Economică, Bucureşti Anghelache, C-tin (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti Revista Română de Statistică Supliment Trim II/2012