DE LICENŢĂ - 27 IUNIE PROBA

Transcription

1 NUMĂR TEST: 4 Facultatea de Drept EXAMEN DE LICENŢĂ - 27 IUNIE PROBA 1 "Instituţii fundamentale în drept privat şi public" Din categoria avânzilor cauză fac parte: a) creditorii ipotecari; b) moştenitorii unor bunuri determinate din succesiunea defunctului; c) creditorii gajişti. După rămânerea definitivă a hotărârii declarative de moarte a tatălui său, fiul vinde lui X un autoturism moştenit. Ulterior, se dovedeşte că tatăl este în viaţă şi se anulează hotărârea declarativă de moarte; acesta cere restituirea bunurilor sale de la moştenitori. Contractul de vânzare dintre fiu şi X: a) nu se desfiinţează, dacă se face dovada că X ştia la data încheierii contractului că tatăl este în viaţă; b) nu se desfiinţează, dacă X a fost de bună credinţă la data încheierii contractului; c) se desfiinţează cu repunerea părţilor în situaţia anterioară în toate situaţiile. Contractul la încheierea căruia una dintre părţi se afla în stare de necesitate: a) nu poate fi anulat decât dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare; b) este anulabil pentru leziune; c) este anulabil, dacă ameninţarea pe care o resimte partea se referă la propria persoană sau la bunurile sale. Tăcerea: a) nu valorează, în nici o situaţie, manifestare de voinţă negativă; b) este producătoare de efecte juridice; c) reprezintă manifestare de voinţă pozitivă în cazul tacitei relocaţiuni. Un act juridic civil solemn trebuie să respecte forma: a) autentică a actului notarial, sub sancţiunea nulităţii absolute; b) expres prevăzută de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute; c) expres prevăzută prin voinţa comună a părţilor, sub sancţiunea nulităţii relative. Reprezintă o cauză de nulitate relativă: a) dolul, viciu de consimţământ; b) imoralitatea sau ilicitatea cauzei actului juridic civil; c) nerespectarea formei solemne legale. Fructele culese ori încasate înaintea îndeplinirii condiţiei rezolutorii: a) se cuvin proprietarului sub condiţie rezolutorie; b) se restituie proprietarului iniţial; c) se cuvin proprietarului sub condiţie rezolutorie, dacă a fost de bună credinţă. Pagina 1 din 14

2 8. Termenul de 30 de zile pentru repunerea în termenul de prescripţie extinctivă: 9. a) priveşte atât cererea de repunere în termen, cât şi introducerea cererii de chemare în judecată privind valorificarea dreptului subiectiv civil; b) se calculează din ziua în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau trebuia să cunoască motivele care au justificat depăşirea termenului de prescripţie; c) este întotdeauna un termen de decădere. Normele juridice aplicabile prescripţiei extinctive sunt: a) imperative; b) dispozitive; c) parţial dispozitive. 10. Reprezintă o cauză legală de amânare a începutului prescripţiei extinctive: a) gestiunea de afaceri; b) mandatul, când mandatarul administrează bunurile mandantului, atât timp cât administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; c) situaţia în care debitorul renunţă la prescripţia extinctivă. 11. Prin prescripţia extinctivă se stinge: a) dreptul la acţiune; b) însuşi dreptul subiectiv civil; c) dreptul material la acţiune neexercitat în termenul stabilit de lege. 12. Renunţarea la prescripţia extinctivă: a) poate fi făcută de orice persoană care justifică un interes; b) poate fi făcută numai de cel în folosul căruia curge prescripţia, dacă are capacitate civilă; c) este un act juridic de dispoziţie. 13. Suspendarea prescripţiei extinctive produce efecte şi faţă de: a) ceilalţi creditori ai unei obligaţii indivizibile, când numai unul dintre aceştia a invocat-o; b) ceilalţi debitori ai unei obligaţii divizibile, când numai unul dintre aceştia a invocat-o; c) terţi, care sunt obligaţi să se abţină de la orice acte care ar afecta cursul prescripţiei. 14. Solicitarea pe care debitorul o face creditorului pentru a-i acorda un termen de plată: a) suspendă prescripţia dreptului la acţiune a creditorului; b) întrerupe prescripţia extinctivă, cu consecinţa începerii unei noi prescripţii de o natură diferită de cea iniţială; c) reprezintă un caz de recunoaştere tacită a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. 15. Acţiunea posesorie: a) este o acţiune personală; b) apără starea de fapt a posesiei, fără a pune în discuţie însuşi dreptul asupra lucrului; c) este o acţiune petitorie. Pagina 2 din 14

3 16. Nudul proprietar are dreptul: a) să cedeze beneficiul (emolumentul) dreptului său de uzufruct; b) de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele, fără a se atinge de substanţa lucrului; c) de a dispune de lucru, respectând atributele ce aparţin uzufructuarului. 17. Dreptul de proprietate privată: a) este un drept real accesoriu; b) poate avea ca titulari persoanele fizice, persoanele juridice, inclusiv statul şi unităţile administrativ - teritoriale; c) este un drept de creanţă. 18. Dacă proprietarul unui teren ridică o construcţie cu materiale aparţinând altei persoane atunci acesta: a) dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei, dacă este de bună credinţă; b) este obligat la plata contravalorii materialelor de la momentul efectuării construcţiei precum şi la daune interese, dacă este cazul; c) este obligat să plătească o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului. 19. Proprietatea este anulabilă: a) atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un act juridic translativ de proprietate lovit de nulitate absolută; b) atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un act juridic translativ de proprietate lovit de nulitate relativă; c) dacă rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută. 20. Acţiunea în revendicare: a) este o acţiune reală şi posesorie; b) este o acţiune reală şi petitorie; c) are acelaşi regim juridic indiferent de obiectul dreptului de proprietate. 21. Răspunderea civilă se întemeiază: a) pe ideea pedepsirii celui ce a săvârşit o faptă ilicită, incriminată de lege ca fiind infracţiune; b) pe ideea reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de drept; c) pe principiul legalităţii incriminării. 22. Principiul relativităţii efectelor contractului presupune: a) contractul produce, ca regulă, efecte numai între părţi, el neputând să profite sau să dăuneze unor terţe persoane; b) una dintre părţi nu poate să pună capăt efectelor actului juridic prin voinţa sa exclusivă; c) îmbogăţirea fără justă cauză este subînţeleasă în contractele sinalagmatice cu executare succesivă. Pagina 3 din 14

4 23. Plata poate să fie făcută: a) numai de către debitor; b) de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie; c) doar de către debitor şi de către fidejusor. 24. Pentru realizarea cesiunii de creanţă: a) în toate cazurile, este necesar acordul debitorului cedat; b) este suficientă încheierea unei convenţii între creditorul cedent şi cesionar; c) debitorul trebuie să fie prezent la locul încheierii convenţiei între creditorul cedent şi cesionar. 25. Spre deosebire de rezoluţiune, rezilierea: a) are în toate cazurile caracter judiciar; b) nu presupune un contract sinalagmatic valabil încheiat; c) are ca efect doar încetarea efectelor viitoare ale contractului. 26. Compensaţia este exclusă: a) când una din datorii îşi are izvorul într-o sentinţă pronunţată în materia partajului; b) când datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat; c) când toate datoriile reciproce sunt exigibile. 27. Contractul de vânzare prin care un practician în insolvenţă dobândeşte proprietatea asupra unui imobil aflat în patrimoniul unei societăţi a cărei administrare o supraveghează: a) este nul absolut; b) poate fi acoperit prin confirmare, doar de către creditori; c) este nul relativ. 28. A şi B încheie un contract de întreţinere. B, întreţinător, prestează pentru foarte puţin timp întreţinere lui A, ceea ce conduce la deteriorarea stării materiale şi de sănătate a celui din urmă. Cu toate acestea, A nu introduce nicio acţiune împotriva lui B. În această situaţie, creditorii întreţinutului: a) au la dispoziţie cel puţin acţiunea oblică; b) pot cere numai revocarea contractului pentru cazul special de revocare prevăzut de art C. civ., ceea ce în cazul de faţă prezintă interes, fiindcă A s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiilor sale; c) nu au la dispoziţie nicio acţiune, deoarece contractul de întreţinere este intuitu personae, incesibil şi neurmăribil. 29. Noţiunile de lucruri care nu sunt în comerţ, respectiv scoase din comerţ vizează: a) alienabilitatea unor bunuri; b) o falsă excepţie de la principiul liberei circulaţii a lucrurilor; c) regimul juridic special al circulaţiei anumitor bunuri. Pagina 4 din 14

5 30. Proba mandatului tacit se face: a) prin orice mijloc de probă admis de lege; b) urmând regula simetriei formelor; c) printr-un înscris sub semnătură privată atunci când valoarea actului încheiat de către mandatar depăşeşte valoarea de 250 lei. 31. A şi B încheie un contract de locaţiune. B, în calitate de locatar, încheie un contract de sublocaţiune totală cu C. În cazul neachitării chiriei, A are dreptul de a-l urmări direct pe C până la concurenţa chiriei pe care acesta o datorează lui B: a) nu şi dacă creanţa având ca obiect chiria datorată în temeiul sublocaţiunii a fost cedată; b) chiar dacă C a achitat anticipat chiria către B; c) niciodată, având în vedere principiul relativităţii actului juridic, întrucât un act juridic, ca regulă, nu poate să dea naştere la drepturi subiective şi obligaţii decât în beneficiul, respectiv în sarcina părţilor actului juridic. 32. Darul manual poate avea ca obiect: a) drepturi de creaţie intelectuală; b) bunuri viitoare; c) bilete de bancă. 33. Soţul supravieţuitor: a) este chemat la moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori; b) dobândeşte o cotă de 1/3 din moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi sau colateralii privilegiaţi; c) nu este moştenitor sezinar. 34. Dacă la moştenirea lui de cuius vin soţul supravieţuitor, un nepot de fiu, doi fii, un frate uterin şi un frate consangvin: a) situaţia nu este posibilă, deoarece fiii înlătură atât nepotul de fiu, cât şi pe cei doi fraţi prin aplicarea principiului proximităţii gradului de rudenie; b) situaţia nu este posibilă, deoarece clasa întâi de moştenitori înlătură de la moştenire pe colateralii privilegiaţi; c) soţul supravieţuitor primeşte cota sa succesorală în raport cu clasa I de moştenitori. 35. Ascendenţii privilegiaţi ai lui de cuius nu au vocaţie concretă la moştenirea acestuia: a) dacă de cuius a fost adoptat cu efecte restrânse de altă familie; b) dacă, deşi nu există alte rude ale lui de cuius, acesta i-a dezmoştenit; c) dacă de cuius are un descendent. 36. Actele juridice referitoare la bunurile moştenirii, încheiate de un nedemn cu terţe persoane: a) în măsura în care sunt menţinute ca valabile, obligă nedemnul la plata de despăgubiri către adevăraţii moştenitori ca şi un posesor de rea-credinţă; b) sunt desfiinţate toate cu caracter retroactiv; c) sunt menţinute valabile numai şi numai dacă sunt acte de conservare şi de administrare. Pagina 5 din 14

6 37. Poate fi declarată nedemnă de către instanţa de judecată persoana care: a) l-a împiedicat pe de cuius, din eroare, să modifice testamentul; b) a încercat să îl omoare pe de cuius ; c) a săvârşit cu intenţie, împotriva lui de cuius, fapte care au avut ca urmare moartea acestuia. 38. Indicaţi care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte: a) nedemnitatea îl decade pe nedemn din dreptul de moştenire; b) nedemnitatea anulează dreptul nedemnului la moştenire; c) nedemnitatea atrage calificarea nedemnului ca străin de moştenire. 39. Acţiunea în realizarea unui drept de creanţă afectat de o condiţie suspensivă este: a) lipsită de interes; b) neîntemeiată; c) prematură. 40. Lipsa dovezii calităţii de reprezentant: a) poate fi acoperită în termenul acordat de instanţă; b) poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac; c) poate atrage suspendarea procesului. 41. Acţiunea civilă poate fi promovată: a) numai de către subiectele raportului juridic litigios; b) de procuror; c) de oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice. 42. Arătarea titularului dreptului: a) poate fi făcută de reclamant sau de intervenientul principal cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe; b) poate fi făcută de pârât în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării în faţa primei instanţe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată; c) dacă este admisă în principiu, conduce la scoaterea din proces a pârâtului. 43. Sunt nule sau, după caz, anulabile: a) cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală; b) cererile formulate de o persoană care nu are calitate procesuală; c) cererea îndreptată împotriva unei persoane care deţine un bun pentru altul. 44. Poate fi făcută chiar înainte de împlinirea termenului cererea pentru: a) predarea unui bun imobil înainte de împlinirea termenului, atunci când s-ar preîntâmpina o pagubă pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea acestuia; b) executarea înainte de termen a obligaţiei de întreţinere sau a altei prestaţii periodice; c) predarea unui bun mobil la împlinirea termenului contractual. Pagina 6 din 14

7 45. Minuta: a) cuprinde soluţia dată excepţiilor procesuale şi capetelor de cerere cu privire la care instanţa a rămas în pronunţare; b) trebuie semnată pe fiecare pagină de către judecători şi, după caz, de magistratul asistent sau de grefier, sub sancţiunea nulităţii; c) se comunică părţilor, în copie. 46. Excepţia poate fi unită cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei: a) dacă pentru judecarea ei este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului; b) dacă este o excepţie de procedură de natură să ducă la respingerea sau anularea cererii; c) dacă excepţia este strâns legată de fondul pricinii. 47. Cererea de asigurare a probelor: a) se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac; b) poate fi formulată numai dacă există urgenţă; c) este de competenţa judecătoriei, în toate cazurile în care este formulată pe cale principală. 48. Cursul perimării se suspendă: a) pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive justificate; b) de la momentul îndeplinirii unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes; c) cât timp durează suspendarea facultativă a judecăţii. 49. Modificarea cererii de chemare în judecată: a) poate fi făcută de către reclamant numai până la primul termen la care părţile sunt legal citate; b) poate fi făcută de reclamant până la începerea dezbaterilor asupra fondului; c) se comunică pârâtului, în vederea formulării întâmpinării care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. 50. Hotărârea judecătorească: a) se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către membrii completului de judecată; b) se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare; c) se comunică părţilor, în copie, atunci când este necesar pentru curgerea termenului de apel sau de recurs. 51. Sub aspectul naturii juridice, împiedicarea săvârşirii infracţiunii reprezintă: a) o cauză generală de înlăturare a executării pedepsei pentru participantul care, înainte de descoperirea faptei, denunţă săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau împiedică el însuşi consumarea infracţiunii; b) o cauză specială de excludere a infracţiunii comise de participantul care, înainte de descoperirea acesteia, împiedică el însuşi punerea în executare a hotărârii de comitere a faptei; c) o cauză generală şi personală de nepedepsire a participantului, operantă atât în cazul participaţiei proprii, cât şi în cazul participaţiei improprii. Pagina 7 din 14

8 52. Vinovăţia penală: a) există când fapta prevăzută de legea penală este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită; b) există atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia sau putea să-l prevadă (culpa simplă); c) este prezumată de lege. 53. În dreptul penal, spre deosebire de: a) elementul material, obiectul material poate lipsi în cazul anumitor infracţiuni; b) cauzele justificative, nicio cauză de neimputabilitate nu produce efecte "in rem"; c) intenţia premeditată, care agravează răspunderea penală, culpa cu premeditare atenuează răspunderea penală. 54. Complicele este persoana care: a) înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, putând fi şi un iresponsabil; b) va răspunde în calitate de coautor, dacă, anterior, a determinat la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală la care asistă; c) nu poate lucra cu orice formă a vinovăţiei penale. 55. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre următoarele cauze de neimputabilitate: a) legitima apărare; b) starea de intoxicaţie (involuntară şi completă); c) minoritatea infractorului. 56. În materie penală, nu este posibilă coexistenţa (în raport de aceeaşi faptă incriminată concret săvârşită): a) participaţiei proprii şi a celei improprii; b) mobilului şi scopului, în cazul infracţiunilor din culpă.; c) mai multor cauze generale de neimputabilitate. 57. Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune când: a) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului; b) autorul acţiunii, printr-o inacţiune anterioară sau concomitentă a creat, pentru valoarea socială protejată, o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului; c) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune posterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului. 58. Legiuitorul penal prevede pe latura subiectivă a conţinutului constitutiv al unor infracţiuni: a) condiţii speciale referitoare la mobil sau timp; b) condiţii speciale referitoare la subiectul activ sau pasiv; c) condiţii speciale referitoare la mobil sau scop. Pagina 8 din 14

9 59. Potrivit reglementării penale actuale, reprezintă o condiţie de existenţă prevăzută de lege: a) cerută complicelui, aceea de a înlesni sau ajuta, în mod injust, la comiterea unei infracţiuni; b) cerută persoanelor cu rol de coautori, aceea de a săvârşi nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală; c) cerută persoanelor cu rol de coinstigatori (autori morali), aceea de a săvârşi nemijlocit actul de determinare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 60. Principiul indivizibilităţii pasive este operant: a) în cazul retragerii plângerii prealabile, cauză care înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, semnificând, sub acest din urmă aspect, o răspundere civilă solidară; b) în materia lipsei plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, existând atunci când infracţiunea s-a comis în participaţie; c) în caz de amnistie şi de graţiere colectivă, cauze care înlătură consecinţele condamnării şi care nu produc efecte asupra drepturilor persoanei vătămate. 61. În materie penală: a) este posibilă înlăturarea răspunderii penale, prin amnistie, pentru o lovire comisă în stare de legitimă apărare; b) este posibilă remiterea, reducerea ori comutarea de pedeapsă, prin intermediul unui act de graţiere; c) este posibilă înlăturarea, în tot, sau în parte, a răspunderii penale a unui infractor minor. 62. Prescripţia executării pedepsei: a) este o cauză generală care înlătură executarea pedepsei principale aplicate persoanei fizice, dar nu şi executarea pedepselor complementare; b) are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei principale; c) are ca efect comutarea pedepsei principale într-una complementară. 63. Legea penală consacră expres: a) imprescriptibilitatea măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative; b) limitele comune ale efectelor actelor de clemenţă; c) prescripţia specială în cazul prescripţiei executării pedepsei. 64. În cazul unei infracţiuni de durată, reprezentată de o infracţiune de obicei: a) amnistia va înlătura răspunderea penală, dacă actul de clemenţă intervine după epuizarea activităţii infracţionale; b) graţierea va înlătura răspunderea penală, dacă actul de clemenţă intervine după epuizarea activităţii infracţionale; c) după fiecare repetare a acţiunii sau inacţiunii incriminate, începe să curgă, separat, câte un termen de prescripţie a răspunderii penale. Pagina 9 din 14

10 65. Sub aspectul naturii juridice, sunt cauze care înlătură răspunderea penală: a) amnistia antecondamnatorie şi graţierea individuală; b) medierea (încheierea unui acord de mediere cu privire la latura penală a cauzei), intervenită până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, precum şi graţierea colectivă; c) lipsa plângerii prealabile, precum şi retragerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, de către persoana vătămată. 66. Graţierea individuală: a) se acordă prin lege organică şi produce efecte "in rem"; b) înlătură executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării; c) se acordă prin decret prezidenţial, producând efecte "in personam". 67. În cazul infracţiunilor prescriptibile, termenele de prescripţie a executării pedepsei principale se întrerup: a) prin începerea executării pedepsei, dar şi prin săvârşirea, din nou, a unei infracţiuni; b) prin îndeplinirea oricărui act de procedură în acea cauză, dar şi prin începerea executării pedepsei; c) prin săvârşirea, din nou, a unei fapte prevăzute de legea penală, dar şi pe calea medierii. 68. Pentru a produce efectele prevăzute de lege (în materie penală), prescripţia specială: a) înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele generale sunt depăşite cu încă jumătate; b) înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele generale sunt depăşite cu încă odată; c) înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele generale sunt depăşite cu încă o treime. 69. La infracţiunea constând în uciderea la cererea victimei: a) tentativa se pedepseşte; b) tentativa nu se pedepseşte; c) sancţiunea constă în închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi. 70. Infracţiunea de abuz de încredere: a) se săvârşeşte doar prin acţiune; b) se săvârşeşte prin acţiune sau inacţiune; c) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală. 71. Infracţiunea de furt calificat: a) se reţine întotdeauna în concurs cu violarea de domiciliu sau violarea sediului profesional; b) are formă agravată când se săvârşeşte prin violarea de domiciliu sau a sediului profesional; c) are forma agravată când se săvârşeşte prin folosire de arme. Pagina 10 din 14

11 72. Infracţiunea de vătămare corporală există: a) dacă se produce sluţirea victimei; b) numai dacă se săvârşeşte cu intenţie directă; c) dacă se pune în primejdie viaţa persoanei. 73. În cazul infracţiunii de înşelăciune: a) nu contează scopul inducerii în eroare; b) fapta se săvârşeşte în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial; c) fapta se săvârşeşte în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust. 74. La infracţiunea de distrugere: a) tentativa se pedepseşte pentru toate formele; b) obiect material poate fi orice înscris sub semnătură privată; c) se reţine forma agravată dacă sunt distruse bunuri care fac parte din patrimonial cultural. 75. Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă: a) poate fi săvârşită în coautorat; b) poate fi săvârşită numai de către mama aflată în stare de tulburare psihică gravă pricinuită de naştere; c) poate fi săvârşită numai de către mama aflată în stare de tulburare psihică. 76. Infracţiunea constând în act sexual cu un minor este mai gravă: a) dacă se săvârşeşte asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b) dacă fapta a fost comisă de un major cu un minor cu vârsta între ani; c) potrivit alineatului (3), dacă minorul este membru de familie al majorului. 77. Uzurparea de calităţi oficiale se reţine: a) indiferent de natura calităţii uzurpate; b) atunci când se foloseşte o calitate oficială care implică exerciţiul autorităţii de stat; c) indiferent de actul îndeplinit. 78. La infracţiunea de abandon de familie: a) subiect activ poate fi numai persoana care are obligaţia legală de întreţinere faţă de cel îndreptăţit la întreţinere; b) împăcarea înlătură răspunderea penală; c) reaua-credinţă semnifică săvârşirea infracţiunii cu intenţie, neavând relevanţă juridică penală împrejurarea că făptuitorul avea sau nu posibilitatea îndeplinirii obligaţiei. 79. Infracţiunea de fals intelectual se săvârşeşte: a) de orice persoană; b) concomitent cu momentul întocmirii înscrisului oficial; c) numai asupra unui înscris oficial de natură să producă efecte juridice. Pagina 11 din 14

12 80. Infracţiunea de delapidare poate fi săvârşită: a) de orice funcţionar public; b) numai de către un funcţionar public care are bunurile spre a le gestiona sau administra; c) numai cu intenţie directă. 81. Infracţiunea de tortură: a) absoarbe în forma de bază lovirile sau alte violenţe şi vătămarea corporală; b) absoarbe în forma de bază numai lovirile şi alte violenţe; c) se poate săvârşi cu intenţie directă sau indirectă. 82. Infracţiunea de mărturie mincinoasă: a) se consumă indiferent dacă afirmaţiile mincinoase sau omisiunea martorului influenţează sau nu hotărârea finală; b) se consumă numai dacă afirmaţiile mincinoase sau omisiunea martorului influenţează sau nu hotărârea finală; c) pedeapsa se reduce la jumătate dacă martorul îşi retrage mărturia în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. 83. În cazul infracţiunii de luare de mită în conţinut de bază: a) subiect activ poate fi orice funcţionar; b) subiect activ poate fi numai un funcţionar public; c) elementul material al laturii obiective se poate realiza prin acţiune sau inacţiune. 84. Când fapta de inducere în eroare a organelor judiciare se săvârşeşte prin producere sau ticluire de probe nereale: a) intenţia poate fi directă sau indirectă; b) intenţia poate fi numai directă; c) scopul este acela de a dovedi existenţa unei infracţiuni ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană. 85. În ceea ce priveşte avocatul din oficiu pentru inculpat, în faza de judecată: a) acesta este desemnat de către Baroul de Avocaţi la solicitarea inculpatului; b) delegaţia apărătorului din oficiu încetează în momentul în care inculpatul solicită amânarea cauzei pentru a-şi angaja un apărător ales; c) poate fi desemnat şi în cazul în care avocatul ales de către inculpat lipseşte nejustificat, iar asistenţa juridică este obligatorie în cauză. 86. În cazul în care termenul procedural stabilit pe ore se împlineşte în cursul unei zile nelucrătoare (de exemplu, duminică): a) acesta nu va fi prelungit până la prima zi lucrătoare ce urmează, împlinindu-se indiferent dacă ziua respectivă este lucrătoare sau nu; b) acesta va fi prelungit automat până la prima zi lucrătoare imediat următoare; c) acesta va fi prelungit cu cel mult 24 de ore. Pagina 12 din 14

13 87. Intervine sancţiunea excluderii probelor derivate: a) atunci când probele sunt obţinute direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod; b) atunci când probele sunt obţinute fie direct, fie indirect din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod; c) atunci când probele sunt obţinute direct din probele obţinute în mod nelegal, indiferent dacă puteau fi obţinute şi în alt mod. 88. Pot fi asistaţi juridic în cadrul aceluiaşi proces penal, de către acelaşi avocat: a) coinculpaţii, indiferent dacă au aceleaşi interese ori dacă au interese contrare; b) martorii acuzării şi persoana responsabilă civilmente; c) inculpatul şi partea responsabilă civilmente, dar doar dacă nu au interese contrare. 89. Este considerat a fi un termen procedural şi nu substanţial: a) termenul de 24 de ore pentru care se poate dispune măsura reţinerii; b) termenul de 30 de zile pentru care se poate dispune măsura arestării preventive a inculpatului; c) termenul de 30 de zile pentru promovarea căii de atac a recursului în casaţie. 90. În ipoteza declarării nulităţii unui act, organul judiciar: a) dispune întotdeauna refacerea actului respectiv în condiţii de legalitate; b) este obligat să îşi decline competenţa; c) dispune să fie refăcut respectivul act în condiţii de legalitate numai dacă acest lucru este posibil şi dacă se consideră necesar. 91. Nulitatea relativă se acoperă atunci când: a) procurorul declară că nu îşi însuşeşte excepţia de nulitate invocată de partea civilă; b) când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege; c) când actul de urmărire penală afectat de nelegalitatea invocată ar putea fi refăcut în faza de judecată. 92. Avocatul inculpatului: a) nu are dreptul de a consulta dosarul cauzei în faza de urmărire penală, urmărirea penală fiind nepublică; b) nu are dreptul de a solicita să asiste la audierea persoanei vătămate în faza de urmărire penală; c) are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi la care avocatul participă. 93. Obiectul judecăţii în primă instanţă: a) este limitat la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei; b) poate fi extins dacă în cursul judecăţii se descoperă fapte noi în sarcina inculpatului trimis în judecată; c) poate fi extins cu privire la alte persoane despre care se descoperă, în cursul judecăţii, că au participat la comiterea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Pagina 13 din 14

14 94. Judecătorul de cameră preliminară investit cu judecarea unei plângeri formulate de un suspect împotriva unei soluţii de clasare dispusă faţă de acesta: a) nu poate modifica temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate; b) nu poate dispune începerea judecăţii; c) nu poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. 95. În faza de judecată, cu ocazia audierii inculpatului, se citesc în mod obligatoriu declaraţiile date de acesta anterior, în cursul urmăririi penale: a) ori de câte ori inculpatul solicită acest lucru instanţei de judecată; b) ori de câte ori inculpatul nu îşi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări; c) ori de câte ori inculpatul refuză să dea declaraţii. 96. Reluarea dezbaterilor are loc: a) ori de câte ori, cu ocazia ultimului cuvânt, inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei; b) ori de câte ori instanţa administrează probe noi în cursul cercetării judecătoreşti; c) ori de câte ori se schimbă, după începerea dezbaterilor, compunerea completului de judecată. 97. Împotriva soluţiei de clasare dispusă printr-un rechizitoriu (prin care acelaşi inculpat a fost trimis în judecată pentru alte fapte): a) nu se poate face plângere de către persoana vătămată; b) persoana vătămată va putea face plângere direct la judecătorul de cameră preliminară investit cu analiza acelui dosar în procedura de cameră preliminară; c) inculpatul va putea face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare. 98. În cazul în care din deliberare rezultă mai mult decât două păreri: a) hotărârea se ia în raport de opinia preşedintelui completului de judecată; b) este obligatorie în toate cazurile reluarea judecăţii în complet de divergenţă; c) judecătorul ce are opinia cea mai severă trebuie să se alăturate opiniei care este cea mai apropiată de a sa. 99. Dacă judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularităţi ale rechizitoriului şi a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare al instanţei: a) reluarea urmăririi penale se dispune de către procurorul de caz prin ordonanţă; b) reluarea urmării penale are loc doar atunci când se constată că e necesară efectuarea unor acte de urmărire penală pentru remedierea neregularităţii constatate; c) reluarea urmăririi penale se dispune prin încheierea judecătorului de cameră preliminară Încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei la instanţa de fond: a) poate fi atacată separat, cu contestaţie, la instanţa ierarhic superioară; b) poate fi atacată cu apel odată cu sentinţa dată asupra fondului, alături de celelalte încheieri; c) este definitivă de la pronunţare, neputând fi atacată. Pagina 14 din 14