Analele Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2014

Transcription

1 EROAREA DIN PERSPECTIVA DREPTULUI PENAL ERROR FROM THE PERSPECTIVE OF CRIMINAL LAW Elena-Giorgiana SIMIONESCU * Elena-Giorgiana SIMIONESCU ** Abstract: Se află în eroare de drept penal persoana care, săvârşind o faptă oarecare, nu a cunoscut că aceasta este interzisă de lege. Eroarea de drept penal are ca efect înlăturarea caracterului imputabil al faptei săvârşite şi deci, posibilitatea ca aceasta să mai poată fi considerată infracţiune ori să nu producă aceste consecinţe, dar să poată fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară. Cuvinte cheie: cauză de neimputabilitate, eroare de fapt, eroare de drept I. Noţiuni introductive Eroarea ca noţiune generală, presupune necunoaşterea sau cunoaşterea greşită, de către cel care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, fie a unei stări, fie a unui element circumstanţial de agravare, fie a unei dispoziţii legale nepenale sau a caracterului ilicit al unei fapte 1. În doctrina penală, eroarea este definită ca o cunoaştere falsă, greşită a unui lucru sau a unei chestiuni 2, o falsă cunoaştere a realităţii naturale sau normative 3 ori ca o discordanţă între cunoaştere şi obiectul acesteia 4. Potrivit dispoziţiilor art. 30 C.p., (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvârşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori împrejurării respective nu este Abstract: It is misleading criminal person committing an act some, did not know that it is prohibited by law. Error criminal law has the effect of removing the chargeability of the offense and therefore, the possibility that it can still be considered a criminal offense or not produce these effects, but it can be harnessed as a mitigating legal. Key words: nonimputable cause, error of fact, error of law I. Introduction The error that the general notion implies ignorance or wrong knowledge, the one who has committed an offense under the criminal law or of a state, or a circumstantial element of aggravation or of a non-criminal legal provisions or the illegality of an act 17. The criminal doctrine, the error is defined as false knowledge, something wrong or issues 18, a false understanding of natural reality or normative 19 or as a mismatch between knowledge and its object 20. Under the provisions of art. 30 C.p., (1) No act is an offense under the criminal law committed by a person who, at the time of its commission, was not aware of the existence of a condition, situation or circumstances on which the criminal nature of the act. (2) The provisions of par. (1) shall apply to offenses committed by negligence the criminal law punishes them only if ignorance condition, situation or circumstance that is not itself the result of * Lect. univ. dr., Departamentul Ştiinţe Juridice, Facultatea de Relaţii Internaţionale, Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu ** University Lecturer, PhD, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and Administrative Sciences Constantin Brâncuşi University of Tg-Jiu 37

2 ea însăşi rezultatul culpei. (3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. (4) Prevederile alin. (1) (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale. (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată. Eroarea ca noţiune cu semnificaţie penală, nu trebuie confundată cu: îndoiala, dubiul, nepriceperea, neglijenţa, fapta putativă 5. II. Formele erorii În teoria dreptului penal 6, eroarea cunoaşte mai multe forme, fiecare dintre acestea producând efecte diferite 7. A. După obiectul asupra căruia poartă, se distinge: a) eroarea de fapt, care există atunci când necunoaşterea sau cunoaşterea greşită poartă asupra unor date ale realităţii (stări, situaţii, împrejurări etc.). Reprezentarea greşită a realităţii din momentul săvârşirii faptei are influenţă asupra vinovăţiei făptuitorului, putând chiar s-o înlăture. Existenţa vinovăţiei în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este condiţionată de cunoaşterea de către făptuitor a tuturor împrejurărilor în care acţionează. Cunoaşterea îi permite acestuia să prevadă ori să poată prevedea rezultatul faptei sale. Spre deosebire de celelalte cauze justificative sau de neimputabilitate, analizate, unde vinovăţia era înlăturată datorită constrângerii la care era supus făptuitorul (legitimă apărare, stare de necesitate, constrângere fizică şi constrângere morală) ori datorită incapacităţii psiho-fizice a acestuia (iresponsabilitate, minoritate), în cazul erorii de fapt, făptuitorul are capacitatea psihonegligence. (3) There is circumstantial element aggravating or aggravating the condition, situation or circumstance that the offender not known when the offense. (4) The provisions of par. (1) - (3) shall apply accordingly to the ignorance of a statutory provision before other. (5) It is responsible for the event under the criminal law committed as a result of ignorance or wrong knowledge of the illegality of it due to circumstances which could not be avoided in any way. Error term significance as criminal, not to be confused with: doubt, doubt, ignorance, negligence, putative deed 21. II. Forms error In the theory of criminal law 22, the error has several forms, each producing different effects 23. A. After the object on which gate stands: a) error actually exists when ignorance or wrong knowledge of data bearing on reality (conditions, situations, circumstances, etc.). Misrepresentation of reality in the time of the offense has influence on the guilt of the perpetrator, and may even eliminate it. The existence of guilt in committing an offense under the criminal law is conditioned by the knowledge of all the circumstances of the offender acts. Knowledge allows him to provide or can predict the outcome of his act. Unlike other causes justifying or nonimputable analyzed, where guilt was removed because it was subject to the constraint that the perpetrator (self-defense, necessity, physical restraint and moral constraint) or due its inability psychophysical (irresponsible minority) where the error actually is able psychophysical perpetrator normal, but his will and conscience were wrong data format of reality committing an offense under the criminal law. b) error of law or rule, which consists of ignorance or wrong knowledge 38

3 fizică normală, dar voinţa şi conştiinţa lui s- au format pe date greşite ale realităţii săvârşind o faptă prevăzută de legea penală. b) eroarea de drept sau de normă, care constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei norme juridice. Efectele erorii de drept poartă asupra unei norme penale sau a unei norme extrapenale. Erorii de drept nu i-au fost recunoscute, vreme îndelungată, efecte privind înlăturarea culpabilităţii penale. Ulterior, în cadrul erorii de drept, s-a făcut distincţie între eroarea de drept penal şi eroarea de drept nepenal. Opinia doctrinară dominantă a considerat eroarea de drept extrapenal ca eroare de fapt, producând aceleaşi efecte juridice 8. Există şi opinia 9 care refuză asimilarea erorii de drept extrapenal cu eroarea de fapt, considerând-o o formă a erorii de drept. În prezent, caracterul exonerator de culpabilitate al erorii de drept nepenal/extrapenal este recunoscut de actuala reglementare, art. 30 alin. 4 C.p. Atât eroarea de fapt, cât şi eroarea de drept pot fi principale, când privesc însăşi existenţa entităţii sau a normei, şi secundare, când se referă la unul sau altul din aspectele care caracterizează entitatea sau norma 10. B. După factorii care determină eroarea, aceasta poate fi: a) eroare proprie (prin necunoaştere sau ignoranţă), reprezentând o stare psihică determinată de regulă de lipsa de cultură, exclusiv a făptuitorului (fie a uitat, fie nu a fost atent). b) eroare provocată (amăgirea sau inducerea în eroare), reprezentând o stare psihică provocată de acţiunea de înşelare exercitată de o persoană asupra alteia (similiară dolului în dreptul civil), fie prin intermediul direct al amăgitorului, fie prin intermediul unui lucru sau chiar a altei persoane. Ceea ce este interesant este faptul că dacă amăgirea a fost intenţionată, cel ce a comis fapta va fi exonerat de răspundere penală, cel mult va răspunde pentru culpă, iar of legal rules. Effects of error as it relates to a criminal norms or rules before other. Error of law have not been recognized for a long time, effects on removing criminal culpability. Later, the error of law made a distinction between error of law as criminal and non-criminal error. Dominant doctrinal opinion held that error before other error of law actually produce the same legal effects 24. Opinion 25 is refusing assimilation error as before other error actually considering it a form of error of law. Currently, the guilt exemption from error as non-criminal / before other is recognized by current regulation art. 30 para. 4 C.p. Both error of fact and error of law can be key when watching the very existence of the entity or the norm, and second, when referring to one or another of the aspects that characterize the entity or norm 26. B. By the factors that determine the error, it may be: a) own fault (through ignorance or ignorance), representing a mental state usually caused by lack of culture, only the perpetrator (either forgot or was not careful). b) caused the error (deception or misleading), representing a mental state caused by the action of deception exercised by one person over another (similar deception in civil law) or through direct deceiver or through something or even another person. What is interesting is that if it was intentional deception, the one who committed the act will be relieved of criminal responsibility, the more will be liable for negligence, and who misled be liable for the act committed with direct intent. C. When consequences can be error could be: a) essential or major error when the perpetrator was in error is a justification of his work and excludes guilt. This data 39

4 cel ce a indus în eroare va răspunde pentru fapta comisă cu intenţie directă. C. După consecinţele ce le poate avea, eroarea poate fi: a) eroare esenţială sau principală, când reprezintă pentru făptuitorul aflat în eroare o justificare a activităţii lui şi exclude vinovăţia. Aceasta priveşte date de fapt referitoare la elementele constitutive ale infracţiunii, de care depinde însăşi existenţa infracţiunii. Stările, situaţiile şi împrejurările de fapt care aparţin conţinutului constitutiv al infracţiunii (art. 30 alin. 1 C.p.) sau care îi agravează imputabilitatea (art. 30 alin. 3 C.p.), în măsura în care nu sunt cunoscute la momentul săvârşirii infracţiunii, configurează eroarea esenţială. b) eroarea neesenţială sau secundară, când apare ca o scuză pentru făptuitorul aflat în eroare şi priveşte o stare, o situaţie, o împrejurare, iar pe planul consecinţelor juridice reprezintă o circumstanţă. Eroarea de fapt care se referă la alte stări, situaţii, împrejurări decât cele stabilite în art. 30 alin. 1 şi 3 C.p., este o eroare neesenţială care nu are efect exonerator de imputabilitate. D. După posibilitatea de evitare a erorii, aceasta poate fi: a) eroare de neînlăturat sau invincibilă (de gradul I, sinceră şi verosimilă), când se datorează completei necunoaşteri a realităţii şi care nu ar fi putut fi înlăturată oricâtă diligentă ar fi depus făptuitorul; ea exonerează complet de răspundere penală. b) eroare vincibilă (de al doilea grad, culpabilă sau înlăturabilă) care, cum arată şi denumirea, ar fi putut fi înlăturată dacă făptuitorul era mai atent, mai diligent; ea nu exonerează de răspundere penală, lăsând astfel posibilitatea pedepsirii inculpatului cel puţin pentru culpă. E. Prin raportare la trăsăturile infracţiunii 11, eroarea poate fi: a) eroare asupra elementelor actually on the elements of the offense upon which the very existence of the offense. States, situations and circumstances which belong to the contents of the crime of association (article. Paragraph Cp) or worsens imputability (art. 30 para. 3 Cp), as they are not known at the time of the offense, configure critical error. b) the error insignificant or secondary, it appears as an excuse for the perpetrator was in error and the state, a situation, circumstances and legal consequences of the plan is a circumstance. Error which refers to other states, situations, circumstances than those set out in art. 30 para. 1 and 3 Cp is a slight error that has no effect exemption from imputability. D. By avoiding the possibility of error, it may be: a) unavoidable error or invincible (grade I, honest and credible), it is due to the complete ignorance of reality and could not be removing any diligent as submitted perpetrator; It completely exempt from criminal liability. b) error vince (second degree, guilty or removable) which as the name would have been removed if the perpetrator was more careful more diligent; it does not exempt from criminal liability, leaving the possibility of punishing the defendant at least negligence. E. The reporting features of the offense 27, the error might be: a) Error on the constitutive elements (error on typicality act) - art. 30 para. 1, 2 and 4 C.p. Error on constituent has the effect, as far as is invincible, removing guilt subjective side structure. Since the author is wrong about a circumstance specified in the offenses, the error affects one of the intent, the intellectual element. In its absence can not talk about intent, so it is excluded liability for willful misconduct. Error leaves usually subsist liability for an act of negligence, to the extent that this method is criminalized. For example, if inadvertently, 40

5 constitutive (eroare asupra tipicităţii faptei) - art. 30 alin. 1, 2 şi 4 C.p. Eroarea asupra elementelor constitutive are ca efect, în măsura în care este invincibilă, înlăturarea vinovăţiei din structura laturii subiective. Deoarece autorul se înşeală în privinţa unei împrejurări indicate în conţinutul infracţiunii, eroarea afectează unul dintre elementele intenţiei, elementul intelectiv. În absenţa acestuia nu se mai poate vorbi despre o intenţie, astfel că este exclusă răspunderea pentru o faptă intenţionată. Eroarea lasă, de regulă, să subziste răspunderea pentru o faptă din culpă, în măsura în care această modalitate este incriminată. Spre exemplu, dacă din neatenţie, un vânător trage asupra unei persoane, pe care o confundă cu un mistreţ, eroarea sa exclude răspunderea pentru fapta intenţionată (omor), dar autorul va răspunde pentru o ucidere din culpă. Dacă însă eroarea ar fi fost invincibilă, cu alte cuvinte dacă nu s-ar fi datorat culpei subiectului, ea ar fi exclus şi răspunderea pentru fapta din culpă. În situaţia în care eroarea nu poartă asupra unui element constitutiv propriu-zis al infracţiunii, ci asupra unei circumstanţe agravante, circumstanţa nu se va reţine în sarcina inculpatului. Spre exemplu, în cazul omorului calificat, săvârşit asupra unei femei gravide (art. 189 lit. g C.p.), dacă autorul nu cunoaşte starea de graviditate a victimei, răspunderea sa va fi antrenată pentru un omor simplu (în măsura în care nu sunt incidente alte circumstanţe de calificare). b) eroare asupra antijuridicităţii - art. 30 alin. 5 C.p. Eroarea asupra caracterului ilicit al faptei poartă asupra interdicţiei privind comportamentul în cauză, asupra caracterului său ilegal. În acest caz, autorul este conştient de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, dar consideră că fapta sa este autorizată de ordinea juridică, ceea ce în realitate nu se întâmplă. Spre exemplu, comite fapta sub imperiul erorii asupra caracterului justificat cel care consideră în mod eronat că aceasta nu este prevăzută de o normă penală, ori că în cazul a hunter shot at a person, which merges with a boar error to exclude liability for willful misconduct (murder), but the author will be responsible for manslaughter. However, if the error would have been invincible, in other words if fault could be due to the subject, it would be excluded and liability for the acts of negligence. If the error does not bear on a constitutive element of the crime itself, but on a circumstance aggravating circumstance will not allege that the defendant. For example, if qualified murder, committed against a pregnant woman (art. 189 C.p. letter g.), if the author does not know the pregnancy status of the victim, responsibility will be held for a single kill (to the extent that there are incidents other circumstances of qualification). b) error on antijuridicitate - art. 30 para. 5 C.p. The error on the illegal nature of the act bearing on the conduct at issue ban on it is unlawful. In this case, the author is aware of having committed an offense under the criminal law, but believes that his action is authorized by law, which really does not happen. For example, commits the offense under the influence of the nature of the error warranted who wrongly that it is not provided by a penal provision, or if the state of emergency that need not save action is the only way to remove the danger. The actual design error on illegal character does not affect constitutive subjective element content (guilt), but its effect in terms of imputability. Consequently, this error remove imputability invincible only when and if the fault is due to the offender, he will continue to respond to an intentional act, but it will retain a mitigating circumstance. The error on the constituents and error on illegal character error can appear both as fact and as error of law. F. After the criterion duration in time, the error can be: a) error continues, which is maintained throughout the execution of the 41

6 stării de necesitate nu este necesar ca acţiunea de salvare să fie singura modalitate de a înlătura pericolul. Potrivit concepţiei actuale, eroarea asupra caracterului ilicit nu afectează elementul subiectiv al conţinutului constitutiv (vinovăţia), ci îşi produce efectele în planul imputabilităţii. În consecinţă, această eroare înlătură imputabilitatea doar atunci când este invincibilă, iar în situaţia în care se datorează culpei făptuitorului, el va continua să răspundă pentru o faptă intenţionată, însă se va putea reţine o circumstanţă atenuantă. Eroarea asupra elementelor constitutive şi eroarea asupra caracterului ilicit se pot înfăţişa atât ca eroare de fapt, cât şi ca eroare de drept. F. După criteriul duratei în timp, eroarea poate fi: a) eroare continuă, care se menţine pe toată perioada executării acţiunii. b) eroare trecătoare sau temporară, care există în situaţiile în care făptuitorul, aflat iniţial în eroare, continuă exercitarea acţiunii şi după ce şi-a dat seama de eroarea sa. Numai eroarea continuă înlătură vinovăţia. G. După momentul la care intervine asupra făptuitorului, eroarea poate fi: a) eroare motiv, care intervine în momentul formării voinţei făptuitorului. b) eroare asupra abilităţii sau eroare aberativă, care cade asupra momentului executării hotărârii determinând capacitatea de execuţie a făptuitorului. Ea cunoaşte diferite forme: aberratio ictus, aberratio delicti şi aberatio causae. În art. 30 C.p. sunt reglementate expres: eroarea de fapt principală (art. 30 alin. 1-2 C.p.); eroarea de fapt secundară (art. 30 alin. 3 C.p.); eroarea de drept extrapenal (art. 30 alin. 4 C.p.); eroarea de drept penal (art. 30 alin. 5 C.p.). III. Eroarea de fapt: modalităţi, condiţii, efecte Eroarea de fapt principală reprezintă action. b) temporary or transient error that exists in situations where the perpetrator initially found error continues pursuit action after he realized his error. Only error continues removes guilt. G. After that comes the time offender, the error might be: a) Error reason that training will occur when the perpetrator. b) the ability or error error aberration, which falls on the timing of settlement resulting implementation capacity of the perpetrator. She knows various forms: aberratio stroke, aberratio delicti and aberatio causae. In art. 30 C.p. expressly covered: main mistrial (art. paragraph C.p.); mistrial secondary (art. 30 para. 3 C.p.); before other error of law (article. paragraph C.p.); error criminal law (article. paragraph C.p.). III. Error of fact: ways, conditions, effects Error which is the main cause that removes chargeability of the offense and whose effects and conditions are set out in art. 30 paragraph 1-3 C.p. Of legal regulation is observed that the error may concern: a) a condition, a situation, a circumstance actually depends chargeability of the offense, where the offense is not a crime; b) an aggravating circumstance of the crime, in which case it is removed this circumstance, the act remaining option type offense. The main effects of the error actually different, as the facts provided by the criminal law of error are punishable only if committed intentionally or criminalized when committed by negligence. Error which excludes main intention; deed under such errors can not be attributed to deliberate crime, but the crime of negligence than to the extent that that error 42

7 o cauză care înlătură caracterul imputabil al faptei şi ale cărei efecte şi condiţii sunt prevăzute în art. 30 alin 1-3 C.p. Din reglementarea legală se observă că eroarea poate privi: a) o stare, o situaţie, o împrejurare de fapt de care depinde caracterul imputabil al faptei, caz în care fapta nu este infracţiune; b) o circumstanţă agravantă a infracţiunii, situaţie în care este înlăturată această circumstanţă, fapta rămânând infracţiune în varianta tip. Efectele erorii de fapt principale sunt diferite, după cum faptele prevăzute de legea penală săvârşite din eroare sunt incriminate numai dacă sunt comise cu intenţie sau sunt incriminate şi când sunt comise din culpă. Eroarea de fapt principală exclude intenţia; fapta comisă în condiţiile unei astfel de erori nu poate fi imputată ca infracţiune intenţionată, ci, cel mult ca infracţiune din culpă în măsura în care respectiva eroare este rezultatul unei imprudenţe sau neglijenţe pedepsite de lege 12. În măsura în care este invincibilă, eroarea înlătură imputabilitatea atât pentru infracţiunile intenţionate, cât şi pentru cele din culpă; dacă este vincibilă, imputabilitatea va fi înlăturată numai pentru infracţiunile intenţionate, nu şi pentru cele din culpă (eroarea datorată culpei autorului - art. 30 alin. 2 C.p.). Pentru ca eroarea de fapt principală să îşi producă efectele, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală, deci să fie tipică, deoarece eroarea de fapt înlătură vinovăţia, ori problema vinovăţiei, se pune numai în legătură cu o faptă prevăzută de legea penală. b) în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul să nu fi cunoscut existenţa unor stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. În doctrina penală s-au conturat diferite sensuri pentru aspectele prevăzute în dispoziţiile art. 30 alin. 1 C.p., astfel: starea desemnează modul în care se prezintă o persoană (de pildă: starea civilă, is the result of a reckless or negligent punishable by law 28. As far as invincible error imputability removes both intentional offenses and for the breach; if vince imputability be removed only for intentional crimes, not for the fault (error due to the fault of the author - art. 30 para. 2 C.p.). For mistrial main takes effect, the following conditions must be met: a) to have committed an offense under the criminal law, so be typical because the error actually removes guilt or guilt problem arises only in connection with an offense under the criminal law. b) the time of the offense, the offender may not have known the existence of states, conditions or circumstances on which the criminal nature of the act. The criminal doctrine were outlined various ways to matters set out in the provisions of art. 30 para. 1 C.p., as state means the way in which an individual (for example: marital status, intellectual training, minority status, health status, etc.), a good (economic value, state of wear, etc.) or institution (technical equipment, tasks incumbent, etc.); Situation in the position of social relations that has a person (Romanian or foreign citizen, married person, next of kin, official, etc.), a good (Heritage, good that comes from committing an offense under the criminal law etc.) or an institution; Circumstance means a circumstance in which the commission of the offense (at night, in time of war, during a disaster, without authorization, public place etc.). Error must exist throughout the execution of the deed acts performing. c) condition, situation or circumstance that were not known to be of those that are necessary for the offense committed criminal offense. Condition, situation or circumstance may be a constitutive element in the offenses or circumstances thereof. As regards the effects mistrial main for intentional conduct, remember the 43

8 pregătirea intelectuală, starea de minoritate, starea de sănătate etc.), un bun (valoarea economică, stare de uzură etc.) sau o instituţie (utilare tehnică, sarcinile ce-i revin etc.); situaţia priveşte poziţia în cadrul relaţiilor sociale pe care o are o persoană (cetăţean român sau străin, persoană căsătorită, rudă apropiată, funcţionar etc.), un bun (aparţine patrimoniului, bun ce provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală etc.) ori o instituţie; împrejurarea desemnează o circumstanţă în care are loc săvârşirea faptei (în timpul nopţii, în timp de război, în timpul unei calamităţi, fără autorizare, în loc public etc.). Eroarea trebuie să existe pe tot parcursul efectuării actelor de executare a faptei. c) starea, situaţia sau împrejurarea care nu au fost cunoscute să fie dintre acelea care sunt necesare pentru ca fapta săvârşită să constituie infracţiune. Starea, situaţia sau împrejurarea pot să reprezinte un element constitutiv în conţinutul infracţiunii ori o circumstanţă a acesteia. Ca şi efecte în ceea ce priveşte eroarea de fapt principală, în cazul faptelor săvârşite cu intenţie, reţinem următoarele aspecte: a) Fapta prevăzută de legea penală săvârşită în eroare de fapt cu privire la o stare, situaţie sau împrejurare care sunt prevăzute de lege ca elemente constitutive ale infracţiunii, nu este infracţiune şi pe cale de consecinţă nu atrage răspunderea penală (art. 51 alin. 1 C.p.). Fapta este săvârşită fără vinovăţie, deoarece făptuitorul, datorită necunoaşterii ori cunoaşterii greşite a unei stări, situaţii sau împrejurări, de care depinde de caracterul penal al faptei, nu a avut reprezentarea caracterului periculos al acesteia. b) Dacă fapta este incriminată atât atunci când este săvârşită cu intenţie, cât şi atunci când este săvârşită din culpă, eroarea de fapt va înlătura vinovăţia şi deci caracterul penal al faptei şi atunci când este săvârşită din culpă, numai dacă se constată că eroarea nu este ea însăşi rezultatul culpei following: a) act under the criminal law committed error of fact regarding condition, situation or circumstance which are prescribed by law as an element of the crime is not a crime and consequently does not attract criminal liability (article. paragraph C.p.). The act is committed without guilt, since the offender, because of ignorance or wrong knowledge of states, situations, or circumstances on which the criminal nature of the offense, did not represent its dangerous character. b) If the offense is criminalized so when committed intentionally and when committed by negligence, error will eliminate guilt and therefore the criminal nature of the offense and when committed intentionally if it is found that the error is itself the result of negligence (article. 51 para. 3 C.p.). So to remove the criminal nature of the offense committed by negligence, error of fact should not be attributed to the perpetrator herself. If the perpetrator acts in haste and carelessness, without knowing the existence of states, situations, circumstances constituting element of a crime of negligence, error does not result in the removal of the criminal nature of the act being attributable offender to act more diligently. Secondary error actually has the effect of removing the liability for the contents of that essential element of criminal offenses or of such aggravating circumstances (article 30 Paragraph 3 C.p.) when the offense is criminalized not only in variant type, and a qualified version. Operates as error the constituents, if premeditated crimes, not those committed by negligence (except where the error is not attributable to the author, that is an error invincible assumption that the offenses of operating and fault. Are considered essential errors: error on the person, object, aberratio stroke. There are situations where the error on the object, the person becomes crucial, for 44

9 (art. 51 alin. 3 C.p.). Aşadar pentru a înlătura caracterul penal al faptei săvârşite din culpă, eroarea de fapt nu trebuie să fie ea însuşi imputabilă făptuitorului. Dacă făptuitorul acţionează din grabă şi neatenţie, fără să cunoască existenţa unei stări, situaţii, împrejurări care constituie element al unei infracţiuni din culpă, eroarea nu mai conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei, fiind imputabilă făptuitorului, care trebuia să acţioneze mai diligent. Eroarea de fapt secundară are ca efect înlăturarea imputabilităţii acelui element esenţial din conţinutul incriminării sau a acelei circumstanţe agravante (art. 30 alin. 3 C.p.), atunci când fapta este incriminată nu numai în varianta tip, dar şi într-o variantă calificată. Operează, ca şi eroarea asupra elementelor constitutive, în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie, nu şi al celor săvârşite din culpă (cu excepţia situaţiilor când eroarea nu este imputabilă autorului, adică este o eroare invincibilă, ipoteză în care operează şi în cazul infracţiunilor din culpă). Sunt considerate erori neesenţiale: eroarea asupra persoanei, obiectului, aberratio ictus. Există şi situaţii în care eroarea asupra obiectului, persoanei devine esenţială, de pildă, autorul sustrage un bun pe care îl consideră, din eroare, ca aparţinând unei alte persoane, dar, în realitate, sustrage bunul propriu; autorul intenţionează să îşi omoare soţul, însă, din eroare, ucide o altă persoană. În acest ultim caz, eroarea este esenţială în ceea ce priveşte circumstanţa agravantă prevăzută de art. 175 lit. c C.p. anterior. Caracterul de eroare esenţială sau neesenţială al lui aberratio ictus este controversat. Majoritar se consideră ca fiind o eroare neesenţială, urmând a fi reţinută o singură infracţiune intenţionată în raport cu persoana sau bunul efectiv lezat; actul comis prin aberratio ictus va fi imputat ca şi cum nu ar fi intervenit aberratio. Într-o altă opinie, în caz de aberratio ictus există pluralitate de infracţiuni, două infracţiuni: tentativă în raport cu obiectul sau persoana instance, a good author evade it believes, erroneously, as belonging to another person, but in reality, its good escape; author intends to kill her husband, but by mistake kills another person. In the latter case, the error is essential regarding the aggravating circumstance provided for by art. 175 letter c C.P. above. Essential or nonessential character error aberratio of stroke is controversial. Majority shall be considered as a slight error and will be retained only deliberate crime against the person or property actually harmed; act committed by aberratio stroke will be charged as aberratio not intervened. In another opinion, if there are several offenses aberratio stroke two offenses: attempted in relation to the object or person that the author wanted to harm and offense of misconduct in relation to the object or person to which the outcome occurred. For the second error actually takes effect, the following conditions must be met: a) to have committed an offense under the criminal law. Nature of the offense is irrelevant, as the commit or quality that contributed to its commission. b) during or during the offense, the offender to be in error. c) the error must bear the aggravating circumstances or aggravating circumstantial element. Slight error which has no effect on the imputability of the offense, just remove the aggravation of punishment, which means that the offender will be liable for the offense variant type. IV. Error of law: means, conditions, effects Before other error of law is regulated in art. 30 para. 4 C.p. as an error on typicality (which results from the reference made in the preceding paragraphs or 1-3). The provisions of art. 30 para. 4 C.p. regulates an error refers to a concept of law or determine form a constituent element of 45

10 pe care autorul a voit să îl lezeze şi infracţiune din culpă în raport cu obiectul sau persoana asupra cărora s-a produs rezultatul. Pentru ca eroarea de fapt secundară să îşi producă efectele, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Nu are relevanţă natura infracţiunii, forma de săvârşire sau calitatea în care a contribuit la săvârşirea acesteia. b) în timpul sau pe durat comiterii infracţiunii, făptuitorul să se afle în eroare. c) eroarea trebuie să poarte asupra unei circumstanţe agravante sau a unui element circumstanţial agravant. Eroarea de fapt neesenţială nu are nici un efect asupra imputabilităţi faptei, doar înlăturarea agravării pedepsei, ceea ce presupune că făptuitorul va răspunde pentru infracţiunea în varianta tip. IV. Eroarea de drept: modalităţi, condiţii, efecte Eroarea de drept extrapenal este reglementată în art. 30 alin. 4 C.p. ca o eroare asupra tipicităţii (fapt ce rezultă din trimiterea făcută la alineatele precedente, respectiv 1-3). Dispoziţiile art. 30 alin. 4 C.p. reglementează o eroare care se referă la o noţiune de drept ce formează sau determină un element constitutiv al infracţiunii, un element circumstanţial agravant sau circumstanţă agravantă a acesteia, aşadar, o eroare asupra tipicităţii. Produce aceleaşi efecte ca şi eroarea de fapt. Eroarea de drept extrapenal constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei norme de drept extrapenal: drept civil, drept administrativ, dreptul muncii etc., de a cărei cunoaştere depinde existenţa infracţiunii. Eroarea de drept penal este reglementată în art. 30 alin. 5 C.p. ca o eroare asupra caracterului ilicit al faptei. Se află în eroare de drept penal persoana care, săvârşind o faptă oarecare, nu a cunoscut că aceasta este interzisă de lege. Spre exemplu, se poate reţine o eroare de drept penal invincibilă, în cazul unei fapte incriminate în the offense, circumstantial element aggravating or aggravating its therefore an error of typicality. Same effect as the error actually. Before other error of law lies in ignorance or wrong knowledge of law rules Before other: civil law, administrative law, labor law, etc., the knowledge of which depends on the existence of the crime. Error criminal law is regulated in art. 30 para. 5 C.p. as an error on the illegal nature of the act. It is misleading criminal person committing an act some, did not know that it is prohibited by law. For example, we can retain a criminal error invincible when acts complained the previous day by emergency decree and committed in the early hours of the entry into force of the text, when there is no possibility to get acquainted with its contents. Similarly, it may invoke error when the author is misled even by a representative of the authority. For example, he seeks authorization and the competent authority to issue replies that the work does not require authorization. If subsequently be prosecuted for the crime of unauthorized practice of activity concerned, it may invoke error of law. The error is not retained when the act was due to a wrong advice given by the lawyer in question 29. There are also criminal unavoidable error in case of typographical errors in the Official Gazette or the Gazette nondissemination due to natural calamities etc. 30 For the error of law takes effect, the following conditions must be met: a) to have committed an offense under the criminal law. Nature of the offense is irrelevant, as the commit or quality that contributed to its commission. b) during or during the offense, the offender is not known or to be known as the unlawful nature of the act wrong, that is not allowed by the criminal law. c) error as to be invincible. 46

11 ziua precedentă prin ordonanţă de urgenţă şi comisă în primele ore de la intrarea în vigoare a textului, când nu exista nicio posibilitate de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia. Tot astfel, se poate invoca eroarea atunci când autorul este indus în eroare chiar de către un reprezentant al autorităţii. De pildă, el solicită o autorizaţie, iar autoritatea competentă să o elibereze îi răspunde că pentru activitatea respectivă nu este nevoie de autorizaţie. Dacă ulterior va fi urmărit penal pentru infracţiunea de exercitare fără autorizaţie a activităţii în cauză, el va putea invoca eroarea de drept. Eroarea nu se reţine atunci când comiterea faptei s-a datorat unui sfat greşit dat de avocatul celui în cauză 13. De asemenea, există eroare de drept penal de neînlăturat, în cazul unei erori de tipar în Monitorul Oficial, ori a nedifuzării Monitorului Oficial din cauza unor calamităţi naturale etc. 14 Pentru ca eroarea de drept să îşi producă efectele, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală. Nu are relevanţă natura infracţiunii, forma de săvârşire sau calitatea în care a contribuit la săvârşirea acesteia. b) în timpul sau pe durata comiterii infracţiunii, făptuitorul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit caracterul ilicit al faptei, adică nepermis de legea penală. c) eroarea de drept trebuie să fie invincibilă. Eroarea de drept extrapenal produce aceleaşi efecte ca şi eroarea de fapt, adică înlătură intenţia sau, după caz, culpa ca subelement al laturii subiective 15. Eroarea de drept penal invincibilă are ca efect înlăturarea caracterului imputabil al faptei săvârşite şi deci, posibilitatea ca aceasta să mai poată fi considerată infracţiune. Eroarea de drept penal vincibilă nu produce aceleaşi consecinţe, dar poate fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară 16. Before other error of law and error the same effect as actually removes that intention or, where appropriate, the subelement of the subjective side fault 31. Error is invincible criminal law ceases to be attributable to the offense committed and therefore, the possibility that it can still be considered a crime. Vince criminal error does not cause the same consequences, but it can be harnessed as a mitigating legal

12 1 V. Paşca, Cauzele de neimputabilitate, în G. Antoniu (coordonator), C. Bulai, C. Duvac, I. Griga, Gh. Ivan, C. Mitrache, I. Molnar, I. Pascu, V. Paşca, O. Predescu, Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 262; L. M. Trocan, Annals of the Constantin Brancusi University of Târgu-Jiu, Juridical Sciences Series, No. 4, 2013, p T. Pop, Drept penal comparat. Partea generală, Cluj, 1923, p F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, volumul I, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p Idem, p L. M. Stănilă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, p E. G. Simionescu, Drept penal. Partea generală 1, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2014, p V. Paşca, op. cit., pp ; L. M. Stănilă, op. cit., pp Eroarea se întâlneşte şi în alte ramuri de drept, drept viciu de consimţământ. (Vezi în acest sens L. M. Trocan, Drept internaţional public, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 54). 8 T. Pop, op. cit., p F. Streteanu, op. cit., p V. Paşca, op. cit., p F. Streteanu, op. cit., p T. Pop, op. cit., p F. Streteanu, R. Moroşanu, Instituţii şi infracţiuni în Noul Cod penal, Manual pentru uzul formatorilor SNG, Bucureşti, 2010, p I. Pascu, Cauzele de neimputabilitate, în I. Pascu (coordonator), V. Dobrinoiu, T. Dima, M. A. Hotca, C. Păun, I. Chiş, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p Idem, p Gh. Ivan, M. C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2013, p ** University Lecturer, PhD, Department of Juridical Sciences, Faculty of International Relations, Law and Administrative Sciences Constantin Brâncuşi University of Târgu-Jiu, Romania. 17 V. Paşca, Cauzele de neimputabilitate, in G. Antoniu (coordonating), C. Bulai, C. Duvac, I. Griga, Gh. Ivan, C. Mitrache, I. Molnar, I. Pascu, V. Paşca, O. Predescu, Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, vol. I, Universul Juridic Publishing, Bucharest, 2010, p. 262; L. M. Trocan, Consent Vices - Nullity Causes of the International Treaties, Annals of the Constantin Brancusi University of Târgu-Jiu, Juridical Sciences Series, No. 4, 2013, p T. Pop, Drept penal comparat. Partea generală, Cluj, 1923, p F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, C.H.Beck Publishing, Bucharest, 2008, p Idem, p L. M. Stănilă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Hamangiu Publishing, Bucharest, 2012, p E. G. Simionescu, Drept penal. Partea generală 1, Didactic and Pedagogic Publishing, Bucharest, 2014, p V. Paşca, op. cit., pp ; L. M. Stănilă, op. cit., pp The error is into another branches of law, as a consent vices. (See L. M. Trocan, Public International Law, C.H. Beck Publishing House, Bucharest, 2014, p. 54). 24 T. Pop, op. cit., p F. Streteanu, op. cit., p V. Paşca, op. cit., p F. Streteanu, op. cit., p T. Pop, op. cit., p F. Streteanu, R. Moroşanu, Instituţii şi infracţiuni în Noul Cod penal, Manual for use by trainers SNG, Bucharest, 2010, p I. Pascu, Cauzele de neimputabilitate, in I. Pascu (coordonator), V. Dobrinoiu, T. Dima, M. A. Hotca, C. Păun, I. Chiş, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat. Partea generală, vol. I, Universul Juridic Publishing, Bucharest, 2012, p Idem, p Gh. Ivan, M. C. Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, C.H.Beck Publishing, Bucharest, 2013, p