ACŢIUNEA CIVILĂ. CONDIŢII DE EXERCITARE

Transcription

1 Acţiunea Revista Universul civilă. Condiţii Juridic de nr. exercitare 1, ianuarie 2017, pp ACŢIUNEA CIVILĂ. CONDIŢII DE EXERCITARE Robert-Adrian Deliu Grefier Judecătoria Constanţa Abstract Starting from the definition that the new legislation civil procedure gives the concept of civil action that all of means procedural law provides for the protection of the subjective right claimed by either party or any other legal situations and for defense in litigation. Definite opportunity through which we look out their protection litigant in civil proceedings as a civil subjective or, where appropriate, of other legal situations proteguite law by creating the start and progress of the civil trial. Definition of civil action is one of the doctrinal inspiration, Viorel Mihai Ciobanu reputed professor since 1997 defined the civil action was taken just as the legislature of the new Code of Civil Procedure, which look to manifest our every consideration. The need to define civil action came amid confusion it as holistic procedural means that the legislature makes available to individuals with subjective right itself or with application of summons. If civil action is a holistic means procedural action once exercised atarage per se and need subjects parties justifying and meet certain conditions for the express purpose of the exercise civil action. Article 32 of the new Code of Civil Procedure requires that in formulating and supporting any applications author cumulatively meet four conditions, namely: 1. legal capacity; 2. locus; 3. to make a claim; 4. prove an interest. The same applies in the case of defense. All four conditions must endure throughout the development process, instructions cover all the trial documents made by hand in the process, their existence is not enough being met only the start of the dispute. Conditions civil action must be examined in relation to each part of the process, regardless of his position proceedings plaintiff or defendant as the law does not distinguish. Similarly, the code refers to any claim for which all parties disputed legal relationship must be subordinate to the overriding rule prescribed by art. 32 of the new Code of Civil Procedure. Failure of one or more of the conditions attract civil action, as appropriate, nullity, anulabilitatea or reject the application as lacking interest or as made by a person lacks locus standi or against a person with passive standing. Keywords: civil action, quality, capacity, pretension, interest.

2 28 ROBERT ADRIAN-DELIU Demararea şi purtarea unui proces civil implică o serie de cerinţe impuse reclamantului pentru ca dreptul subiectiv civil pretins să fie recunoscut şi protejat prin concursul forţei coercitive a statului. Dreptul subiectiv este definit ca fiind posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ persoană fizică sau juridică în virtutea căreia aceasta poate, în limitele dreptului şi moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o conduită corespunzătoare să dea, să facă ori să nu facă ceva de la subiectul pasiv şi să ceară concursul forţei coercitive a statului, în caz de nevoie 1. Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecţia dreptului subiectiv civil sau a unor situaţii ocrotite de lege este acţiunea civilă 2. Noul Cod de procedură civilă a realizat o importantă reglementare. Pentru prima dată a încercat să pună capăt controversei născute în doctrina procesual civilă sub aspectul definirii acţiunii civile. Astfel, conform art. 29 NCPC acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. Dispoziţia noului Cod de procedură civilă trebuie corelată şi cu cea a art. 21 din Constituţia României conform căreia (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Nu trebuie să confundăm sfera largă a noţiunii de acţiune civilă şi să o limităm numai la sensul de act de sesizare a instanţei, ea trebuie interpretată extensiv, ca ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acţiune, instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului poate porni procesul, se poate apăra şi demonstra afirmaţia din cuprinsul petitului. Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională, excepţiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de executare silită, contestaţia la executare silită, etc. În legislaţia procesual civilă franceză şi belgiană, printre puţinele de altfel, acţiunea civilă a fost definită dreptul, pentru autorul unei pretenţii, de a fi ascultat asupra fondului acesteia, astfel ca judecătorul să spună dacă este sau nu fondată. Pentru adversar, este dreptul de a discuta temeinicia acestei pretenţii 3. Profesorul V.M. Ciobanu preciza faptul că, pentru a pune în mişcare formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii, este necesară, în primul rând, voinţa de a acţiona 4, voinţă care odată ce există trebuie îndeplinite o serie de condiţii de exerciţiu. 1 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I, Teoria generală, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, p A. Tabacu, Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p Apud V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu şi Marian Nicolae, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, vol. I, ed. a II-a revizuită şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, pp V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu şi Marian Nicolae, op. cit., 2016, p. 157; V.M. Ciobanu, op. cit.,1997, p. 266.

3 Acţiunea civilă. Condiţii de exercitare 29 Identificarea şi determinarea condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii civile, au suscitat numeroase controverse sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865, nu numai asupra numărului lor cât şi asupra conţinutului pe care acestea trebuie să îl poarte. Noul Cod de procedură civilă vine şi curmă aceste dispute doctrinare, astfel că prin dispoziţia art. 32 enumeră limitativ şi strict condiţiile esenţiale sine qua non pe care orice justiţiabil care doreşte să învestească o instanţă trebuie să le deţină. (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor. Articolul 32 alin. (1) instituie o regulă irefragabilă, aceea că orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întruneşte cumulativ cele 4 condiţii: capacitate procesuală, în condiţiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes. Foarte important de reţinut este că aceste condiţii, stabilite în art. 32 alin. (1), trebuie îndeplinite nu numai la declanşarea acţiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, ci şi pentru punerea în mişcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conţinutul acţiunii: excepţii, căii de atac, executare silită etc INTERESUL Interesul acţiunii în justiţie este reprezentat de avantajul, folosul practic, pe care-l speră reclamantul în urma câştigării procesului 6. Existenţa interesului este urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părţi pe parcursul desfăşurării procesului. Prin urmare, dacă activitatea judiciară nu-i poate procura părţii un interes practic, cererea sa va fi respinsă pentru lipsa acestei cerinţe 7. Cercetarea existenţei interesului de a acţiona, are o importanţă deosebită, dat fiind faptul că prin această condiţie se poate stabili dacă reclamantul a formulat cu adevărat o cerere justă, temeinică, prin intermediul căreia urmăreşte realizarea unui drept sau apărarea unui interes legitim, iar nu în scop pur şicanator, încărcând astfel, inutil rolul instanţelor de judecată cu cereri lipsite de un interes real şi realizabil. Excepţia lipsei de interes are caracter dirimant şi, atunci când este admisă, duce la respingerea acţiunii. 5 V.M. Ciobanu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae, op. cit., 2016, p A. Tabacu. op. cit., p I. Leş. Tratat de drept procesual civil, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 151.

4 30 ROBERT ADRIAN-DELIU Interesul este o condiţie distinctă de dreptul subiectiv, cu caracter obiectiv, a cărei existenţă trebuie apreciată concret în fiecare caz în parte 8. Natura interesului poate fi materială sau morală, bunăoară reclamantul urmăreşte satisfacerea unei nevoi materiale, prin realizarea creanţei pe care debitorul o are faţă de acesta, revendicarea unui bun aflat în mod nelegal în posesia pârâtului etc. Interesul este moral atunci când reclamatul tinde a se proteja de o atitudine necorespunzătoare din partea pârâtului şi de a obţine o satisfacţie morală, bunăoară procedura divorţului, stabilirea locuinţei minorului, punerea sub interdicţie judecătorească, etc. Sunt catalogate ca fiind lipsite de interes: cererea de reducere a pensiei de întreţinere formulată de cel întreţinut, formularea unei căi de atac de partea care a câştigat procesul sub toate aspectele, invocarea unei excepţii care nu vatămă partea care o invocă. Interesul trebuie să fie şi legitim, în conformitate cu ordinea de drept, să izvorască dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Este determinat interesul practic, concret, care se apreciază de către magistratul judecător de la speţă la speţă, iar nu de principiu. Interesul este legitim atunci când se află în concordanţă cu legea şi bunele moravuri. Când prin el se tinde la apărarea unui drept sau interes legitim proteguit de o normă de drept. Să fie personal, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său 9. Se arată uneori că această cerinţă a interesului personal suferă numeroase derogări, datorită faptului că legea recunoaşte legitimare procesuală activă şi altor persoane sau organe, precum procurorul, Avocatul Poporului etc. 10 În realitate nu este vorba de o excepţie de la această condiţie, faptul că o altă persoană sau un alt organ căruia legea îi recunoaşte legitimare procesuală şi exercită o acţiunea în folosul adevăratului titular al dreptului, reprezintă numai o derogare de la lege, însă efectele se produc în folosul adevăratului titular al dreptului. Interesul trebuie să fie născut şi actual. În principiu, interesul judiciar se consideră că există şi a devenit actul din momentul încălcării unui anumit drept subiectiv 11. Această cerinţă este îndeplinită întotdeauna când dreptul subiectiv invocat este şi actual, însă în anumite cazuri dreptul nu este actual, dar interesul promovării acţiunii subzistă A. Tabacu, op. cit., p V.M. Ciobanu, op. cit., 1997, p V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu, M. Nicolae, op. cit., p I. Leş, op. cit., p A. Tabacu, op. cit., p. 140.

5 Acţiunea civilă. Condiţii de exercitare 31 În rândurile de mai sus am arătat că instanţa va respinge ca lipsită de interes cererea căreia îi lipseşte această condiţie, tot astfel se va proceda şi atunci când, deşi reclamantul justifică un interes însă acestuia îi lipseşte unul dintre elementele componente enumerate mai sus. Invocarea lipsei de interes se face prin intermediul excepţiei, care, întrucât priveşte exerciţiul dreptului la acţiune, poate fi calificată ca excepţie de fond, iar fiindcă efectul ei este respingerea, ca o excepţie peremptorie (dirimantă) CAPACITATEA PROCESUALĂ Deşi nu este reglementată alături de celelalte condiţii ale acţiunii civile, ea este cuprinsă în Capitolul II referitor la părţi. Capacitatea procesuală reprezintă transpunerea în plan procesual a capacităţii civile, de folosinţă şi de exerciţiu 14. Tot astfel, Codul de procedură civilă distinge între capacitate procesuală de exerciţiu şi capacitate procesuală de folosinţă. Mutatis mutandis, condiţiile, modalităţile de dobândire şi pierdere a celor două forme ale capacităţii de folosinţă, respectiv de exerciţiu procesuale se subscriu reglementării din Codul civil. O normă specială, vizează asociaţiile, societăţile sau alte entităţii fără personalitate juridică care pot sta în judecată atât ca reclamante, cât şi ca pârâte, sub condiţia de a fi constituite potrivit legii. Capacitatea procesuală de folosinţă este aptitudinea persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii procesuale, astfel cum orice persoană are capacitate de folosinţă civilă şi, pe cale de consecinţă, este titular de drepturi şi obligaţii. Codul civil consacră în art. 28 regula capacităţii de folosinţă arătând că orice persoană are capacitate de folosinţă, aceasta fiind recunoscută tuturor persoanelor. Capacitatea procesuală de exerciţiu este acea parte a capacităţii procesuale care constă în aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept, de a valorifica singură acest drept în justiţie, exercitând personal drepturile procesuale şi îndeplinind tot astfel obligaţiile procesuale. Cu alte cuvinte este capacitatea de a angaja şi de a conduce personal procesul, capacitatea de a sta în judecată 15. Atât dobândirea, cât şi pierderea capacităţii procesuale de exerciţiu sunt supuse reglementării Codului civil. Este de remarcat faptul că, spre deosebire de lipsa capacităţii procesuale de folosinţă sancţionată cu imposibilitatea unei persoane de a sta în justiţie, lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu nu îngrădeşte acesteia dreptul de a sta în justiţie. Pe cale de consecinţă, pentru aceasta va exista o persoană care îi va reprezenta interesele în cadrul procesului. Această posibilitate este realizată prin intermediul instituţiei reprezentării judiciare. 13 V.M. Ciobanu, op. cit., 1997, p A. Tabacu, op. cit., p V.M. Ciobanu, op. cit., 1997, p. 273.

6 32 ROBERT ADRIAN-DELIU Persoana care nu are capacitate de exerciţiu va fi reprezentată, în condiţiile legi de un reprezentant legal ori convenţional, în funcţie de izvorul juridic al reprezentării. Reprezentarea intervine numai în cazul în care persoana reprezentată nu are capacitate de exerciţiu. Sunt reprezentanţi legali, părinţii pentru copii lor minori, tutorele pentru cel dat în plasament, curatorul special până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească. Asistarea, este necesară pentru ocrotirea minorului cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, care va sta în justiţie, fiind citat, participând fizic, însă într-un mod pasiv. Lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu se invocă în cursul procesului civil pe cale de excepţie, fiind peremptorie, dirimantă şi de fond. Fiind o excepţie absolută, aceasta poate fi invocată în orice stare a procesului, chiar direct în apel. Tot ca urmare a acestor calităţii excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu poate fi invocată nu numai de parte care justifică interes, ci şi de partea care este în situaţia juridică discutată, de procuror şi de instanţă din oficiu. Sancţiunea îndeplinirii unor acte juridice de către o persoană lipsită de capacitate procesuală de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, sunt supuse anulării. Anularea din această materie suportă o limitare temporală, instanţa fiind obligată să dea termen de judecată în interiorul căruia şi până la şedinţa de judecată reprezentantul sau ocrotitorul legal va putea ratifica ori nu actele făcute cu nesocotirea condiţiei capacităţii de exerciţiu. 3. CALITATEA PROCESUALĂ Calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii 16. Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalenţa dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului, respectiv pârâtul şi cel obligat la respectarea dreptului şi, pe cale de consecinţă, se întruneşte condiţia calităţii procesuale. Într-o altă accepţiune 17, prin calitate procesuală se înţelege îndreptăţirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară. Putem pe scurt să definim calitatea procesuală ca fiind legitimatio ad causam, legitimare procesuală. Uneori legea prevede posibilitatea şi unor alte persoane de a intenta acţiunea în locul titularului, cu scopul de a proteja tocmai interesele celui care nu are posibilitatea reală de a-şi susţine interesele în faţa judecătorului. Procurorul, sindicatele, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor etc., sunt personalităţi care pot sta în justiţie şi promova acţiuni în faţa judecătorului civil. Nu ne aflăm într-o astfel de ipoteză, în cazul Legii nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terţilor, fie ei chiriaşi, legitimaţi de un interes 16 A. Tabacu, op. cit., p I. Leş, op. cit., p. 262.

7 Acţiunea civilă. Condiţii de exercitare 33 actual, de a ataca dispoziţia de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naştere între deţinătorul imobilului şi persoana îndreptăţită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii. Faptul că actualii chiriaşi invocă beneficiul contractului de închiriere, care le legitimează speranţa că, în viitor, îşi vor conserva locaţiunea şi posibilitatea cumpărării imobilului, nu le conferă dreptul şi calitatea de a solicita în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 anularea dispoziţiei prin care li s-au conferit intimaţilor măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv. Mijlocul procesual prin care se pune în discuţie lipsa calităţii procesuale active sau pasive, este excepţia. Dacă excepţia este admisă, fiind găsită întemeiată, acţiunea se va respinge fie ca formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, fie ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, ulterior acţiune putând fi formulată pârâtului de adevăratul titular al dreptului sau reclamatul putând formula împotriva celui obligat într-adevăr prin raportul juridic civil 18. Calitatea procesuală se poate transmite pe cale convenţională, prin act juridic ori pe cale legală cu titlu particular, cu titlu universal sau universal. Aceeaşi posibilitate de transmitere a calităţii procesuale din prima fază a procesului judecata se manifestă şi în faza a doua a executării silite, atunci când oricare dintre cele două părţi creditor şi debitor îşi pot transmite calitatea procesuală. 4. PRETENŢIA Pretenţia acţiunii civile reprezintă însuşi scopul pentru care reclamantul a pornit procesul. Pretenţia constituie mobilul sau motivul determinant pentru care reclamantul solicită instanţei de judecată ajutorul fie pentru realizarea unui drept, fie pentru protecţia unei alte situaţii juridice. Aşadar, pentru exercitarea acţiunii civile este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare este necesară calea judecăţii, deci să supună judecăţii o pretenţie 19. Noul Cod de procedură civilă a renunţat la formularea Codului de procedură de la 1865 (art. 109 care făcea referire la cei care pretind un drept împotriva unei alte persoane). Noţiunea era puţin desuetă şi restrictivă în opinia noastră, de vreme ce nu este sine qua non necesar să pretinzi un drept faţă de o altă persoană pentru a porni un litigiu, a fortiori dacă ne imaginăm situaţiile în care reclamantul nu pretinde niciun drept, ci doreşte numai simpla clarificare a unei situaţii juridice incerte. Drept urmare, formularea unei pretenţii nu poate fi limitată numai la situaţiile în care se invocă un drept subiectiv, atâta timp cât însăşi legea supremă Constituţia României în art. 21 alin. (1) acordă justiţiabilului vătămat accesul la o instanţă şi atunci când vătămarea vizează un interes legitim ori o libertate. 18 A. Tabacu, op. cit., p G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 34.

8 34 ROBERT ADRIAN-DELIU Nu vom face o analiză asupra exegezei şi disputei doctrinare asupra posibilităţii ori imposibilităţii de a cataloga ca şi pretenţie interesele legitime şi libertăţile, respectiv sensul drepturilor subiective, dat fiind faptul că nu este nici locul oportun. Aşa fiind, pentru ca reclamantul să poată exercita acţiunea civilă, el trebuie să afirme doar o pretenţie sau o situaţie juridică care se bucură de protecţie juridică 20. Dacă la finalul procesului se dovedeşte că dreptul invocat nu există, nu îndeplineşte cerinţele bunei-credinţe ori ale limitelor legalităţii şi bunelor moravuri, acţiunea va fi respinsă ca nefondată, ori reclamantul va fi sancţionat pentru abuz de drept. Dacă însă, judecătorul va constata că dreptul nu este actual şi născut, cererea va fi respinsă ca prematură, fapt care nu îl va împiedica pe reclamant să formuleze o nouă cerere în justiţie la momentul la care dreptul poate fi supus judecăţii. Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile. După cum art. 32 statorniceşte patru condiţii de exercitare a acţiunii civile, dispoziţia art. 40 NCPC, instituie sancţionarea numai a trei dintre cele patru condiţii respectiv, capacitatea procesuală, calitatea procesuală şi interesul de a acţiona. Astfel fiind, codul nu face nicio referire la formularea unei pretenţii, după cum apare firesc. Formularea unei pretenţii aşa cum am definit-o în rândurile de mai sus, se materializează în apărarea unui drept subiectiv sau a unei situaţii juridice. Sancţiunea care intervine în cazul lipsei pretenţiei este respingerea cererii ca nefondată ori, reclamantul poate fi sancţionat pentru abuz de drept. În cazul unei acţiuni formulate de o persoană care nu are capacitate procesuală am făcut distincţia după cum lipsa capacităţii procesuale de folosinţă atrage nulitatea absolută a actelor de procedură îndeplinite, iar lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu atrage anulabilitatea acestora. Dacă instanţa constată lipsa calităţii procesuale active, va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar nu ca o acţiune nefondată, iar dacă acţiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea sau apărarea va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respingerea cererii nu este una irefragabil, reclamantul putând introduce o nouă cerere împotriva adevăratului pârât, fără a fi ţinut de autoritatea de lucru judecat din primul dosar. Tot astfel, lipsa interesului atrage respingerea cererii ori apărării formulate ca lipsită de interes, independent de cum cerinţei interesului îi lipseşte una dintre condiţiile prevăzute ori acesta lipseşte în integralitate. Invocarea lipsei de interes pe calea excepţiei trebuie analizată prioritar de către instanţă, întrucât excepţia este peremptorie şi tinde la stingerea pricinii. Excepţia 20 I. Leş, op. cit., p. 272.

9 Acţiunea civilă. Condiţii de exercitare 35 lipsei de interes poate fi invocată şi de către procuror cât şi de către instanţă din oficiu. Alineatul 2 al art. 40 NCPC, stabileşte alături de sancţiunile prezentate în rândurile de mai sus şi alte sancţiuni aplicabile în cazul lipsei uneia sau unor dintre condiţiile acţiunii civile şi anume, aplicarea amenzii judiciare la introducerea cu rea-credinţă a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice. Concluzii Acţiunea civilă reprezentând ansamblul unor mijloace procesuale puse la dispoziţia părţilor litigante prin intermediul cărei acestea să ceară protecţia dreptului subiectiv pretins ori a unei alte situaţii juridice sau pentru asigurarea apărării în proces, este firesc să aibă anumite elemente specifice. Când acţiunea civilă este exercitată, este nevoie ca cele două părţi în ipoteza raportului juridic litigios simplu să îndeplinească cele patru condiţii prevăzute de art. 32 NCPC. Aşa fiind, nu putem încheia studiul de faţă fără a relua aspectele de o deosebită importanţă şi anume, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia îndeplineşte cumulativ cele patru condiţii şi faptul că, aceste condiţii stabilite prin art. 32 alin. (1) trebuie îndeplinite nu numai la formularea cererii şi învestirea instanţei ci şi ulterior pentru punerea în mişcare a tuturor formelor procesuale care alcătuiesc noţiunea de acţiune civilă ansamblu de mijloace procesuale.