CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL. JULIANE KOKOTT prezentate la 27 septembrie II Istoricul şi cadrul juridic al cauzei

Transcription

1 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL JULIANE KOKOTT prezentate la 27 septembrie I Introducere II Istoricul şi cadrul juridic al cauzei 1. Prezentul recurs a fost formulat de domnul Osman Ocalan în numele Partidului Muncitorilor din Kurdistan (Partiya Karkeren Kurdistan PKK) şi de domnul Serif Vanly în numele Congresului Naţional din Kurdistan (Kongra Netewiya Kurdistan KNK). Domnul O. Ocalan este fratele domnului Abdullah Ocalan, conducătorul PKK, aflat în închisoare în Turcia. 2. Ambii recurenţi contestă înscrierea de către Consiliu a PKK pe o listă de organizaţii teroriste. Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene a respins acţiunea introdusă de PKK, întrucât, conform propriilor susţineri, organizaţia nu mai există şi, prin urmare, domnul O. Ocalan nu poate dovedi că o reprezintă. Acţiunea introdusă de KNK a fost de asemenea respinsă ca inadmisibilă, întrucât KNK nu este vizat individual de decizia Consiliului. 3. La punctele 1-9 din ordonanţa atacată, pronunţată la 15 februarie 2005 în cauza PKK şi KNK/Consiliul 2, Tribunalul prezintă istoricul şi cadrul juridic al cauzei după cum urmează: 1 Din dosar rezultă că Kurdistan Workers' Party (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) (PKK) a fost constituit în 1978 şi a început o luptă armată împotriva guvernului turc, în scopul recunoaşterii dreptului kurzilor la autodeterminare. Conform mărturiei scrise a domnului O. Ocalan, în iulie 1999, PKK ar fi declarat un armistiţiu unilateral, sub rezerva dreptului la autoapărare. Conform aceleiaşi mărturii, pentru a reflecta această reorientare, în aprilie 2002, congresul PKK ar fi decis ca «toate activităţile exercitate sub numele de PKK" să înceteze la 4 aprilie 2002 şi toate activităţile desfăşurate în numele PKK să fie considerate nelegitime» (anexa 2 la cerere, punctul 16). O nouă grupare, 1 Limba originală: germana. 2 T-229/02, Rec., p. II-539. I-444

2 PKK ŞI KNK/CONSILIUL Kongreya AzadÓ š Demokrasiya Kurdistan (Congresul pentru Libertate şi Democraţie în Kurdistan K ADEK), a fost constituită în scopul îndeplinirii pe cale democratică a obiectivelor politice în numele minorităţii kurde. Domnul A. Ocalan a fost numit preşedinte al KADEK. 2 Kurdistan National Congress (Congresul Naţional din Kurdistan) (KNK) este o federaţie compusă din aproximativ treizeci de organizaţii. KNK are ca obiectiv «întărirea unităţii şi a cooperării kurzilor în toate părţile Kurdistanului şi sprijinirea luptei lor în lumina intereselor superioare ale naţiunii kurde» (articolul 7 litera A din carta constitutivă a KNK). Conform mărturiei scrise a domnului S. Vanly, preşedinte al KNK, conducătorul onorific al PKK s-a aflat printre cei care au favorizat crearea KNK. PKK a fost membru al KNK, iar membrii individuali ai PKK finanţau parţial KNK. 4 Conform articolului 2 din Poziţia comună 2001/931: «Comunitatea Europeană, acţionând în limitele competenţelor pe care i le conferă Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, ordonă îngheţarea fondurilor şi a altor active financiare sau resurse economice ale persoanelor, grupurilor şi entităţilor a căror listă este prevăzută în anexă.» 5 La 27 decembrie 2001, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane şi entităţi în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70, Ediţie specială, 18/vol. 1, p. 169). 6 Potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 2580/2001: 3 La 27 decembrie 2001, considerând că este necesară o acţiune a Comunităţii în vederea aplicării Rezoluţiei 1373 (2001) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliul a adoptat Poziţia comună 2001/930/PESC privind combaterea terorismului (JO L 344, p. 90, Ediţie specială, 18/vol. 1, p. 175) şi Poziţia comună 2001/931/PESC privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO L 344, p. 93, Ediţie specială, 18/vol. 1, p. 179). (1) Cu excepţia derogărilor autorizate în temeiul articolelor 5 şi 6: (a) se îngheaţă toate fondurile, alte active financiare şi resurse economice care aparţin, se află în posesia sau sunt deţinute de o persoană fizică sau juridică, grup sau entitate inclusă pe lista menţionată la alineatul (3); I-445

3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P (b) fondurile, alte active financiare şi resurse economice nu se pun, direct sau indirect, la dispoziţia unei persoane fizice sau juridice, unui grup sau unei entităţi incluse pe lista menţionată la alineatul (3) şi nici nu pot fi utilizate în beneficiul acestora. (ii) persoanele juridice, grupurile sau entităţile care săvârşesc sau încearcă să săvârşească un act de terorism, participă la un astfel de act sau facilitează săvârşirea acestuia; (2) Cu excepţia derogărilor autorizate în temeiul articolelor 5 şi 6, se interzice furnizarea de servicii financiare către sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entităţilor incluse pe lista menţionată la alineatul (3). (iii) persoanele juridice, grupurile sau entităţile deţinute sau controlate de una sau mai multe persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi menţionate la punctele (i) şi (ii) sau (iv) persoanele fizice sau juridice, grupurile sau entităţile care acţionează în numele sau la ordinul uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi menţionate la punctele (i) şi (ii)." (3) Consiliul, hotărând în unanimitate, stabileşte, revizuieşte şi modifică lista persoanelor, grupurilor şi entităţilor cărora li se aplică prezentul regulament, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1 alineatele (4), (5) şi (6) din Poziţia comună 2001/931/PESC Această listă enumeră: 7 La 2 mai 2002, Consiliul a adoptat Decizia 2002/334/CE de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 şi de abrogare a Deciziei 2001/927/CE (JO L 116, p. 33). Această decizie a inclus PKK în lista prevăzută de articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 (denumită în continuare lista în litigiu"). (i) persoanele fizice care săvârşesc sau încearcă să săvârşească un act de terorism, participă la un astfel de act sau facilitează săvârşirea acestuia; 8 Prin cererea înregistrată sub numărul T-206/02, KNK a introdus o acţiune în anulare împotriva Deciziei 2002/334. I-446

4 PKK ŞI KNK/CONSILIUL 9 La 17 iunie 2002, Consiliul a adoptat Decizia 2002/460/CE de punere în applicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 şi de abrogare a Deciziei 2002/334 (JO L 160, p. 26). Numele organizaţiei PKK a fost menţinut pe lista în litigiu. Ulterior, această listă a fost actualizată periodic prin decizii ale Consiliului." III Ordonanţa Tribunalului 6. în urma unei excepţii de inadmisibilitate ridicate de Consiliu, Tribunalul, prin ordonanţa atacată, a respins acţiunea ca inadmisibilă în ceea ce îi priveşte pe cei doi reclamanţi. 4. Complementar expunerii Tribunalului, trebuie să amintim, în cadrul analizei prezentei cauze, care este modul de redactare a articolului 1 alineatul (6) din Poziţia comună 2001/931: 7. La punctul 27 din respectiva ordonanţă, Tribunalul a recunoscut că PKK este vizat direct şi individual de Deciziile 2002/334 şi 2002/460. La punctul 28, Tribunalul a subliniat că, în astfel de cazuri, admisibilitatea acţiunii nu trebuie să facă obiectul unui formalism excesiv", întrucât, în caz contrar, nu ar fi posibilă o protecţie juridică efectivă. Numele persoanelor şi ale entităţilor incluse pe lista din anexă vor face obiectul unei revizuiri la intervale regulate, cel puţin o dată pe semestru, pentru a se asigura că menţinerea lor pe listă rămâne justificată." 5. KNK a introdus mai întâi o acţiune împotriva Deciziei 2002/334 în cadrul cauzei KNK/Consiliul 3, iar apoi, împreună cu domnul O. Ocalan, care acţiona în numele PKK, a introdus o acţiune împotriva Deciziilor 2002/334 şi 2002/460 în cadrul cauzei PKK şi KNK/Consiliul, citată anterior. Doar această din urmă acţiune exercitată de ambii reclamanţi face obiectul prezentului recurs. 3 A se vedea ordonanţa din 15 februarie 2005 (T-206/02, Rec, p. II-523). 8. Totuşi, la punctele din ordonanţa atacată, Tribunalul arată că domnul O. Ocalan nu a dovedit că reprezintă în mod valabil PKK şi că, dimpotrivă, afirmă că PKK a fost dizolvat şi că activităţile desfăşurate în numele PKK sunt considerate nelegitime. Prin urmare, Tribunalul constată că domnul O. Ocalan a introdus o acţiune în numele PKK din proprie iniţiativă, aceasta fiind, aşadar, inadmisibilă. 9. Calitatea procesuală activă a KNK este analizată de Tribunal la punctele în raport cu criteriul potrivit căruia o asociaţie constituită în scopul promovării intereselor colective ale unei categorii de justiţiabili nu I-447

5 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P poate fi considerată ca fiind vizată individual, în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE, de un act care afectează interesele generale ale acestei categorii decât în cazul în care membrii săi sunt afectaţi cu titlu individual Dat fiind că PKK nu mai există, acesta nu mai este nici membru al KNK şi nu poate, aşadar, să reprezinte elementul pe care să se întemeieze concluzia că organizaţia KNK este vizată individual Organizaţia care a succedat PKK, KADEK, nu este membră a KNK. Celelalte restricţii ale activităţilor KNK sau ale membrilor săi privind colaborarea cu PKK sau cu organizaţiile sale succesoare care rezultă din Deciziile 2002/334 şi 2002/460 nu îi afectează individual, ci în aceeaşi măsură ca pe orice altă persoană. 1) declararea ca admisibilă a cererii domnului O. Ocalan introduse în numele organizaţiei cunoscute anterior drept PKK; 2) declararea ca admisibilă a cererii domnului Serif Vanly introduse în numele organizaţiei cunoscute drept KNK; 3) pronunţarea cu privire la cheltuielile de judecată aferente procedurii referitoare la admisibilitate. 10. în sfârşit, calitatea procesuală activă a KNK nu este necesară nici pentru a se putea contesta în justiţie deciziile. Cel puţin organizaţiile succesoare ale PKK ar putea introduce acţiuni, ceea ce s-a întâmplat deja în cazul KONGRA-GEL (Kongra Gele Kurdistan Congresul Poporului din Kurdistan) Consiliul solicită Curţii: 1) respingerea recursului celor doi recurenţi ca fiind inadmisibil; 2) în subsidiar, respingerea recursului celor doi recurenţi ca fiind nefondat; IV Concluziile părţilor 3) dacă este cazul, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului; 11. Recurenţii solicită Curţii: 4 Tribunalul face trimitere la cauza aflată pe rol T-253/04, Aydar si alţii/consiliul, avizul referitor la aceasta fiind publicat în JO C 262, p ) obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată. I-448

6 PKK ŞI KNK/CONSILIUL V Apreciere Regulamentul de procedură al Tribunalului 5. Textul acestei dispoziţii este următorul: 13. Recursul priveşte respingerea acţiunii celor doi recurenţi. Se impune mai întâi să fie analizat recursul formulat în numele PKK, iar apoi recursul KNK. A Cu privire la recursul formulat domnul O. Ocalan în numele PKK de către în cazul în care cererea introductivă nu îndeplineşte condiţiile enumerate de alineatele (3)-(5) din prezentul articol, grefierul stabileşte un termen rezonabil pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii sau să depună înscrisurile sus-menţionate. în cazul în care, în termenul stabilit în acest scop, reclamantul nu procedează la îndreptarea neregularităţii sau nu depune înscrisurile, Tribunalul decide dacă nerespectarea acestor cerinţe determină inadmisibilitatea cererii introductive pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă." 14. Primul recurent invocă, în numele PKK, în total şapte motive care, parţial, pot fi analizate împreună. 16. Articolul 44 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prezintă un interes deosebit în ceea ce priveşte calitatea de reprezentant a avocatului şi a mandantului acestuia: 1. Cu privire la primul motiv Recunoaşterea calităţii de reprezentant în cazul în care reclamantul este o persoană juridică de drept privat, acesta ataşează la cererea sa: (a) [...] 15. Primul recurent susţine că Tribunalul a acţionat într-un mod contradictoriu atunci când a constatat că nu a introdus acţiunea în numele PKK, ci din proprie iniţiativă. Astfel, Tribunalul ar fi recunoscut deja că recurentul reprezintă în mod valabil PKK, întrucât a comunicat cererea, în loc să adopte măsurile prevăzute la articolul 44 alineatul (6) din (b) dovada că mandatul încredinţat avocatului a fost acordat în mod legal de către un reprezentant autorizat în acest scop." 5 Primul recurent face trimitere în mod eronat la articolele din Regulamentul de procedură al Curţii. I-449

7 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P 17. Primul recurent invocă o cauză în care Tribunalul, în urma unei critici a Comisiei privind faptul că persoana care împuternicise avocatul nu era abilitată să reprezinte societatea reclamantă, a solicitat reclamantei lămuriri în această privinţă 6. în cauza de faţă, nici Consiliul, şi nici Tribunalul însuşi nu au contestat în acest fel împuternicirea domnului O. Ocalan înainte de pronunţarea ordonanţei. ascultată cu privire la admisibilitate, chiar şi atunci când nu este încă sigur dacă persoanele care acţionează în numele acestei părţi sunt într-adevăr autorizate să o reprezinte. în caz contrar, părţile nu şi-ar putea prezenta poziţia cu privire la calitatea de reprezentant. Din punct de vedere practic, aceasta este singura soluţie raţională, întrucât, dintre participanţii la proces, pretinşii reprezentanţi sunt probabil cei mai în măsură să furnizeze dovezile necesare. 18. Cu toate acestea, Consiliul afirmă în replică în mod întemeiat că faptul că Tribunalul a comunicat cererea nu îl împiedicăpe acesta să constate ulterior lipsa capacităţii domnului O. Ocalan de a acţiona în calitate de reprezentant. Astfel, în cauza evocată de primul recurent, Tribunalul a analizat capacitatea mandantului de a acţiona în calitate de reprezentant doar în urma unei critici invocate de Comisie în măsura în care acest motiv cuprinde critica potrivit căreia Tribunalul a omis să îi solicite primului recurent să facă dovada calităţii sale de reprezentant, trebuie ca această critică să fie analizată împreună cu al şaptelea motiv, care priveşte lipsa posibilităţii de a-şi clarifica poziţia. 19. în plus, în opinia primului recurent, faptul că a fost ascultat la momentul examinării admisibilităţii şi că nu i se recunoaşte, pentru restul procedurii, capacitatea de a acţiona în calitate de reprezentant al organizaţiei pe care o reprezintă este contradictoriu. 22. Prin urmare, primul motiv trebuie respins. 20. Nici aceste susţineri nu sunt convingătoare, întrucât - după cum a arătat Consiliul - procedura legală impune ca o parte să fie 6 Hotărârea din 17 octombrie 2002, Astipesca/Comisia (T-180/00, Rec., p. II-3985, punctul 44 şi următoarele). 7 Hotărârea Astipesca/Comisia, citată la nota de subsol Cu privire la al doilea şi la al treilea motiv Anticiparea unor aspecte privind fondul 23. Prin aceste două motive, primul recurent arată că existenţa PKK nu trebuia abordată şi analizată separat în cadrul unei excepţii de inadmisibilitate şi că această chestiune pri- I-450

8 PKK ŞI KNK/CONSILIUL veste fondul litigiului. în această privinţă, primul recurent invocă articolul 114 alineatul (1) prima teză din Regulamentul de procedură al Tribunalului. 25. Acest motiv este însă neîntemeiat. în speţă, nu este important în ce măsură existenţa PKK are într-adevăr relevanţă pentru fondul litigiului, întrucât articolul 114 alineatul (1) prima teză din Regulamentul de procedură al Tribunalului nu interzice ca excepţia de inadmisibilitate să fie întemeiată pe argumente care au relevanţă şi pentru fondul litigiului. 26. Versiunea germană a acestei dispoziţii este redactată după cum urmează: 24. Consiliul consideră că acest motiv este inadmisibil, întrucât reprezintă o repetare a unor argumente invocate deja în primă instanţă. Totuşi, din moment ce recurentul contestă interpretarea sau aplicarea dreptului comunitar de către Tribunal, aspectele de drept analizate în primă instanţă pot fi rediscutate în cadrul unui recurs. într-adevăr, dacă un recurent nu ar putea să se bazeze astfel în recurs pe motive şi argumente utilizate deja în faţa Tribunalului, procedura de recurs ar fi lipsită de o parte din sensul său 8. în cadrul prezentului motiv de recurs, primul recurent reia, într-adevăr, argumentele prezentate în primă instanţă, dar repetarea aceasta are loc în cadrul contestării hotărârii Tribunalului. Prin urmare, motivul respectiv este admisibil. Will eine Partei vorab eine Entscheidung des Gerichts über die Unzulässigkeit, die Unzuständigkeit oder einen Zwischenstreit herbeiführen, so hat sie dies mit besonderem Schriftsatz zu beantragen". ( Cererea prin care se solicită Tribunalului să se pronunţe în prealabil asupra inadmisibilităţii, necompetenţei sau cu privire la un incident se formulează prin înscris separat".) 27. în schimb, versiunile engleză 9şi franceză 10 prevăd, păstrând sensul exact, că poate fi ridicată o excepţie de inadmisibilitate, de necompetenţă sau în legătură cu un alt aspect prealabil care nu priveşte fondul litigiului. 8 Ordonanţa din 11 noiembrie 2003, Martinez/Parlamentul European (C-488/01 P, Rec., p. I-13355, punctul 39), şi hotărârea din 23 martie 2004, Ombudsmanul European/ Lamberts (C-234/02 P, Rec., p. I-2803, punctul 75). 28. Primul recurent deduce din aceasta că nu poate fi ridicată o excepţie de inadmisibilitate şi că Tribunalul nu se poate pronunţa 9 A party applying to the Court of First Instance for a decision on admissibility, on lack of competence or other preliminary plea not going to the substance of the case shall make the application by a separate document. 10 Si une partie demande que le Tribunal statue sur l'irrecevabilité, l'incompétence ou sur un incident, sans engager le débat au fond, elle présente sa demande par acte séparé. I-451

9 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P asupra acesteia dacă astfel ajunge să se pronunţe asupra unui aspect legat de fondul litigiului. 30. Această din urmă interpretare a articolului 114 alineatul (1) prima teză din Regulamentul de procedură al Tribunalului corespunde şi structurii dispoziţiei respective. Dacă Tribunalul analizează admisibilitatea fără să fi fost ridicată o excepţie, acesta are posibilitatea să analizeze aspecte care pot prezenta importanţă şi pentru fondul litigiului. Conform articolului 113, Tribunalul poate oricând să se pronunţe, din oficiu, după ascultarea părţilor, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică. Conform articolului 111, dacă o acţiune este în mod vădit inadmisibilă, Tribunalul poate, fără continuarea procedurii, să o respingă printr-o ordonanţă motivată, în ambele cazuri nu este vorba de nicio limitare la aspectele care nu privesc fondul litigiului. 29. De fapt, versiunile franceză şi engleză ale articolului 114 alineatul (1) prima teză din Regulamentul de procedură al Tribunalului pot fi înţelese în sensul că excepţiile menţionate nu trebuie să privească şi aspectele care implică o analiză a fondului litigiului. Nu este exclus ca, în aceste două versiuni lingvistice, această restricţie să se aplice tuturor celor trei excepţii; totuşi, ţinând cont de contextul acestei dispoziţii, este mai firesc ca această restricţie să se aplice numai celei de a treia excepţii, şi anume celei care se referă la Zwischenstreit", la incident" sau la other preliminary plea". 31. Analiza fără restricţii a aspectelor de admisibilitate corespunde de asemenea logicii normelor de procedură în ansamblu, întrucât examinarea fondului presupune ca Tribunalul să fie competent şi ca acţiunea să fie admisibilă în plus, scopul articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului se opune limitării analizei unei excepţii de inadmisibilitate la aspecte care nu prezintă importanţă în ceea ce priveşte fondul cauzei. După cum în mod întemeiat a susţinut Consiliul, o excepţie de inadmisibilitate permite evitarea unei analize aprofundate a fondului. O astfel de analiză nu prezintă nicio importanţă pentru proces dacă acţiunea este inadmisibilă. Chiar dacă, în cadrul analizei admisibilităţii, trebuie abordate aspecte care prezintă importanţă şi pentru fond, aceasta nu înseamnă că trebuie să se realizeze o analiză detaliată a fondului. 11 La punctul 28 şi următoarele din concluziile sale prezentante la 4 octombrie 2001 în cauza Consiliul/Boehringer (hotărârea din 26 februarie 2002, C-23/00 P, Rec, p. I-1873), avocatul general Ruiz-Jarabo Colomer a considerat chiar că faptul de a se pronunţa asupra fondului atunci când acţiunea este inadmisibilă constituie o eroare de drept. Totuşi, în hotărârea sa (punctul 52), Curtea a considerat că această manieră de a proceda nu cauza vreun prejudiciu Consiliului şi a respins, prin urmare, recursul acestuia. I-452

10 PKK ŞI KNK/CONSILIUL 33. Aspecte de natură să prezinte importanţă pentru fondul acţiunii pot fi, aşadar, examinate şi în cadrul excepţiei de inadmisibilitate invocate conform articolului 114 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin urmare, eventuala importanţă pe care ar fi avut-o existenţa PKK pentru fondul cauzei nu împiedica nici invocarea excepţiei de inadmisibilitate, nici pronunţarea asupra acesteia de către Tribunal. principiu, PKK nu mai există, trebuie să i se recunoască cel puţin o capacitate juridică reziduală în vederea desfăşurării prezentei proceduri. în cazul în care PKK ar fi interzis, ar trebui să i se recunoască o capacitate juridică suficientă pentru a putea ataca în justiţie respectiva măsură. 34. Prin urmare, al doilea şi al treilea motiv trebuie respinse. 37. Consiliul consideră aceste motive inadmisibile, întrucât ele nu fac decât să repete argumentarea din faţa Tribunalului şi să conteste aprecierea faptelor efectuată de către acesta. 3. Cu privire la al patrulea şi la al cincilea motiv Denaturarea declaraţiei domnului O. Ocalan şi capacitatea juridică reziduală a PKK 35. Prin cel de al patrulea motiv, primul recurent arată că Tribunalul a interpretat greşit declaraţia sa. Din cererea introductivă şi dintr-o declaraţie a domnului O. Ocalan ar rezulta clar că PKK şi-a încetat activităţile sub acest nume şi că a creat o nouă organizaţie aliată, KADEK. Domnul O. Ocalan nu a recunoscut nicicând, în vederea acţiunii, că PKK nu ar mai exista sau că ar fi fost dizolvat. 38. După cum s-a arătat deja, este posibil să se invoce din nou argumente care au fost expuse în faţa primei instanţe atunci când - precum în cazul de faţă - prin acestea se contestă aprecierea juridică efectuată de Tribunal. în schimb, este adevărat că aprecierea faptelor nu constituie o chestiune de drept care să fie supusă, ca atare, controlului Curţii. Totuşi, această regulă este valabilă doar în măsura în care Tribunalul nu a denaturat elementele de probă care i-au fost prezentate 12. Prin urmare, ambele motive sunt admisibile în măsura în care primul recurent susţine că Tribunalul a denaturat elementele de probă. 36. în cadrul celui de al cincilea motiv, primul recurent arată că, chiar dacă, în 12 Hotărârea din 15 iunie 2000, Dorsch Consult/Consiliul şi Comisia (C-237/98 P, Rec., p. I-4549, punctul 35 şi următoarele), si hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland si alţii/comisia (C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P şi C-219/00 P, Rec., p. I-123, punctul 49). I-453

11 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P 39. Se poate totuşi pune la îndoială pertinenţa acestor motive, mai precis aptitudinea lor de a repune în discuţie ordonanţa. în absenţa acestei aptitudini, ar fi vorba, conform terminologiei franceze, de un moyen inopérant", mai precis de un motiv care nu permite să se atingă scopul recursului şi care este, prin urmare, nefondat. înscrisurile de la dosar 13. Totuşi această formulare nu este clară, întrucât constatarea denaturării elementelor de probă presupune efectuarea măcar într-o anumită măsură a unei aprecieri. O denaturare a elementelor de probă are loc mai degrabă dacă, fără a recurge la noi elemente de probă, aprecierea elementelor de probă existente apare ca fiind vădit greşită. 40. Pentru a aprecia eventuala pertinenţă a argumentelor privind existenţa PKK, trebuie amintit că Tribunalul nu a respins acţiunea - conform excepţiei ridicate de Consiliu - pe motivul lipsei capacităţii juridice şi a calităţii procesuale active a PKK, ci pentru că domnul O. O calan nu este reprezentant al PKK. 41. Totuşi, Tribunalul îşi întemeiază concluzia privind nerecunoaşterea capacităţii domnului O. Ocalan de a acţiona în calitate de reprezentant exclusiv pe susţinerea acestuia conform căreia PKK nu mai există. Dacă primul recurent obţine câştig de cauză în privinţa acestor motive, ansamblul motivaţiei referitoare la acest aspect decisiv îşi pierde relevanţa. Aceste motive sunt, în consecinţă, potenţial pertinente. 42. Prin urmare, se impune a se examina dacă Tribunalul a denaturat elementele de probă. O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident - fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor şi a probelor - din 43. Până în prezent, Curtea şi-a întemeiat cel mai adesea concluzia privind existenţa unei denaturări a elementelor de probă pe faptul că Tribunalul a stabilit în mod greşit, din punct de vedere obiectiv, conţinutul unor elemente de probă 14. Totuşi Curtea s-a referit deja la raporturile reciproce dintre anumite declaraţii pentru a constata denaturarea conţinutului unui document 15, dar şi pentru a respinge un argument privind denaturarea elementelor de probă Hotărârea din 28 mai 1998, New Holland Ford/Comisia (C-8/95 P, Rec., p. I-3175, punctul 72), şi hotărârea din 6 aprilie 2006, General Motors Nederland şi Opel Nederland/ Comisia (C-551/03 P, Rec., p. I-3173, punctul 54). 14 A se vedea hotărârea din 27 ianuarie 2000, DIR International Film şi alţii/comisia (C-164/98 P, Rec., p. I-447, punctul 43 şi următoarele), privind o referinţă greşit înţeleasă din motivarea unei decizii a Comisiei, hotărârea din 3 aprilie 2003, Parlamentul European/Samper (C-277/01 P, Rec., p. I-3019, punctul 45 şi următoarele), privind reproducerea incorectă a unui proces-verbal, hotărârea din 2 octombrie 2003, International Power si alţii/naloo (C-172/01 P, C-175/01 P, C-176/01 P şi C-180/01 P, Rec., p. I-11421, punctul 156), privind greşita interpretare a motivării unei decizii, şi hotărârea din 1 iunie 2006, în cauzele conexate P&O European Ferries (Vizcaya)/Comisia si Diputación Foral de Vizcaya/Comisia (C-442/03 P şi C-471/03 P, Rec., p. I-4845, punctul 63 şi următoarele), privind denaturarea motivării unei decizii. 15 Hotărârea Parlamentul European/Samper (citată la nota de subsol 14, punctul 40) şi hotărârea din 11 septembrie 2003, Belgia/Comisia (C-197/99 P, Rec., p. I-8461, punctul 64 şi următoarele). 16 Hotărârea din 14 iulie 2005 în cauzele conexe ThyssenKrupp/ Comisia (C-65/02 P şi C-73/02 P, Rec., p. I-6773, punctul 83 şi următoarele), hotărârea din 6 ianuarie 2004 în cauzele conexe BAI/Bayer şi Comisia (C-2/01 P şi C-3/01 P, Rec., p. I-23, punctul 53 şi următoarele) şi hotărârea din 7 octombrie 2004, Mag Instrument/OAPI (C-136/02 P, Rec., p. I-9165, punctul 63). I-454

12 PKK ŞI KNK/CONSILIUL 44. Pe baza acestor criterii, trebuie analizat dacă remarca potrivit căreia domnul O. O calan a afirmat că PKK nu mai există şi concluzia conform căreia PKK nu a putut, aşadar, să îl împuternicească în vederea introducerii acţiunii reprezintă o denaturare a elementelor de probă. 47. De asemenea, de la punctul 29 şi următoarele din declaraţie rezultă că înscrierea PKK pe lista organizaţiilor teroriste este contestată îndeosebi pentru că aduce atingere activităţii KADEK. 45. Constatarea Tribunalului se poate întemeia pe punctul 16 din cererea introductivă şi pe punctul 27 din declaraţia domnului O. Ocalan 17, în care este vorba despre dizolvarea PKK. Totuşi, acest fapt este descris mai precis în alt punct al declaraţiei. La punctul 1 din ordonanţa atacată, Tribunalul citează punctul 16 din declaraţie astfel: Congresul PKK a decis, în aprilie 2002, pentru a reflecta această reorientare a PKK, că toate activităţile excercitate sub numele de «PKK» vor înceta la 4 aprilie 2002 şi toate activităţile desfăşurate în numele PKK vor fi considerate nelegitime [«illegitimate» în versiunea originală]." 48. în sfârşit, domnul O. Ocalan a întocmit mandatul de reprezentare al avocaţilor implicaţi în numele organizaţiei cunoscute anterior sub numele de PKK. 49. De asemenea, trebuie să se ia în considerare că, dată fiind natura sa, organizaţia în cauză nu putea dispune de un statut definitiv şi întocmit formal cu ajutorul căruia să se poată stabili cu claritate începutul şi sfârşitul existenţei sale din punct de vedere juridic. 46. în plus, conform punctului 18 din declaraţie, a fost adoptată o nouă constituţie, care modifică structura şi organizarea PKK. O organizaţie de coordonare trebuia să reunească diferitele organizaţii care vor fi create în diverse părţi ale Kurdistanului. în acest scop a fost înfiinţat KADEK. 50. Prin urmare, nu se poate deduce pur şi simplu din elementele de probă că PKK nu mai există şi că nu îl putea, aşadar, împuternici pe domnul O. Ocalan. Este mai potrivit să se considere KADEK ca fiind doar noul nume al PKK. 17 Anexa II la cererea introductivă de instanţă. 51. Chiar dacă organizaţia denumită KADEK este considerată - astfel cum a procedat Consiliul în cursul şedinţei - ca fiind succesoarea organizaţiei PKK, aceasta din urmă nemaiexistând, trebuie în orice caz - contrar celor susţinute de Consiliu - să se pornească de la principiul că prezenta I-455

13 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P acţiune a fost într-adevăr introdusă de KADEK sub numele de PKK şi în vederea apărării drepturilor dobândite de la PKK. 52. Schimbarea numelui sau calitatea de succesoare este confirmată de asemenea de faptul că, prin Decizia 2004/306/CE din 2 aprilie 2004 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 şi de abrogare a Deciziei 2003/902/CE 18, Consiliul a înscris pe lista în litigiu KADEK şi KONGRA-GEL ca alte denumiri ale PKK, după cum a indicat Tribunalul la punctul 55 din ordonanţa atacată. Prin urmare, organizaţia desemnată cu aceste nume continuă să existe. 53. în plus, primul recurent arată în mod întemeiat, în cadrul celui de al cincilea motiv, că desemnarea în continuare a PKK drept organizaţie teroristă în lista în litigiu impune cel puţin recunoaşterea capacităţii juridice a acesteia şi a calităţii sale procesuale active în vederea contestării în justiţie a înscrierii pe listă. Prin urmare, PKK trebuie de asemenea să fie în măsură să numească persoane care pot introduce o acţiune în numele său. 54. Acesta nu este un argument pur formal. Este evident că, într-adevăr, şi în prezent Consiliul pleacă de la principiul că PKK încă mai există, întrucât menţine în vigoare împotriva lui măsuri de combatere a terorismului. După cum a constatat Tribunalul la punctul 44, acest fapt se bazează, conform articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001, pe o reexaminare permanentă care stabileşte dacă menţinerea pe listă este justificată. Conform articolului 1 alineatul (6) din Poziţia comună 2001/931 19, la care face trimitere dispoziţia sus-menţionată, această revizuire trebuie să aibă loc cel puţin o dată la şase luni. 55. în ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia toate activităţile desfăşurate în numele PKK trebuie considerate nelegitime ( illegitimate" în versiunea originală), aceasta trebuie privită - astfel cum a susţinut PKK în cursul şedinţei - în raport cu dorinţa de a se distanţa de acţiunile violente, cel puţin la momentul respectiv. Astfel de activităţi nu mai erau autorizate politic de către PKK. Totuşi, această afirmaţie nu poate fi raportată la prezenta acţiune. 56. într-adevăr, nu este încă clar dacă domnul O. Ocalan acţionează legal în numele PKK. Se poate însă afirma cel puţin că Tribunalul a denaturat declaraţia domnului O. Ocalan atunci când a constatat lipsa capacităţii acestuia de a acţiona în calitate de reprezentant. Din acest motiv, ordonanţa atacată a Tribunalului de Primă Instanţă este deja viciată de o eroare de drept şi trebuie, prin urmare, anulată. 18 JO L 99, p Dispoziţia este reprodusă la punctul 4. I-456

14 PKK ŞI KNK/CONSILIUL 4. Cu privire la al şaselea motiv Protecţia juridică efectivă 57. Prin al şaselea motiv sunt criticate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească acţiunile individuale introduse în faţa instanţelor europene şi în special necesitatea de a demonstra existenţa interesului individual Această condiţie ar încălca Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, în ciuda existenţei unei încălcări directe a drepturilor omului, posibilitatea unei acţiuni este exclusă dacă reclamantul nu este de asemenea vizat individual 60. în ceea ce priveşte protecţia juridică efectivă, se arată în continuare că decizia Tribunalului cu privire la existenţa PKK 1-a lipsit pe acesta de o protecţie juridică eficientă. Nici aceste argumente nu sunt convingătoare. Protecţia juridică efectivă nu impune ca anumite persoane să poată acţiona în numele terţilor dacă nu sunt autorizate să îi reprezinte. 61. Prin urmare, acest motiv trebuie respins în întregime. 58. Consiliul consideră acest motiv inadmisibil, întrucât Tribunalul nu a analizat în primă instanţă argumentele respective. Totuşi, această obiecţie nu este convingătoare, întrucât faptul că Tribunalul nu a analizat sau a analizat insuficient unele argumente poate reprezenta de asemenea o eroare de drept. 59. Acest motiv nu indică însă împotriva cărei părţi a hotărârii Tribunalului este îndreptat, mai precis unde ar fi trebuit Tribunalul să analizeze aceste argumente. Din acest punct de vedere, motivul este, aşadar, inadmisibil. Pe de altă parte, cerinţele referitoare la condiţia existenţei interesului individual în raport cu acţiunea introdusă în numele PKK nu pot constitui un motiv întemeiat de recurs, întrucât Tribunalul a recunoscut în mod expres, la punctul 27, că această organizaţie este vizată individual şi că domnul O. Ocalan nu acţionează în nume propriu. 5. Cu privire la al şaptelea motiv Posibilitatea de clarificare 62. în final, primul recurent afirmă că Tribunalul ar fi trebuit să îi ofere posibilitatea să prezinte lămuriri cu privire la capacitatea sa de a acţiona în calitate de reprezentant. Abordarea adoptată de Tribunal ar fi abuzivă, disproporţionată şi ar încălca dreptul natural. 63. Totuşi, primul recurent a avut, în principiu, suficiente posibilităţi pentru a prezenta lămuriri cu privire la capacitatea sa de a acţiona în calitate reprezentant - şi anume, mai întâi, în cererea sa şi apoi în răspunsul la excepţia ridicată de Consiliu, întrucât Consiliul şi-a întemeiat excepţia de inadmisibilitate, între altele, pe faptul că, I-457

15 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P potrivit declaraţiei primului recurent, PKK nu mai există şi, prin urmare, este lipsit de capacitate juridică şi nu are calitate procesuală activă, exista o posibilitate de a se clarifica acest aspect Primul recurent a şi folosit această posibilitate. Europeană a Drepturilor Omului apreciază că nici indicaţiile potenţial înşelătoare ale unei instanţe judecătoreşti în cadrul unei proceduri penale nu reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când persoana în cauză este reprezentată de un avocat Totuşi, atunci când a fost întrebat în cursul şedinţei cu privire la acest aspect, primul recurent a subliniat că nu s-a exprimat în faţa Tribunalului cu privire la aprecierea juridică pe care acesta a efectuat-o în final referitor la susţinerile sale privind situaţia de fapt. într-adevăr, spre deosebire de modul în care a procedat Consiliul în excepţia sa de inadmisibilitate, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra chestiunii referitoare la capacitatea juridică a PKK şi la calitatea procesuală activă a acestuia, dar, în schimb, a stabilit că domnul O. Ocalan nu avea capacitatea de a acţiona în calitate de reprezentant. 67. Necesitatea de a furniza indicaţii poate însă rezulta din principiul contradictorialităţii. Acesta are ca obiectiv, între altele, să evite ca hotărârea judecătorească să fie influenţată de un argument care nu a putut fi discutat de către părţi 21. Procedând astfel, se încearcă evitarea unei hotărâri surprinzătoare. 65. Prin urmare, primul recurent consideră că Tribunalul ar fi trebuit să îl informeze cu privire la aprecierea juridică pe care o avea în vedere, mai precis cu privire la îndoielile pe care le avea referitor la capacitatea sa de a acţiona în calitate de reprezentant, pentru a-i permite să elimine aceste îndoieli. 68. Susţinerea decisivă, în opinia Tribunalului, şi anume declaraţia privind existenţa PKK, a fost totuşi discutată de către părţi, astfel încât, în principiu, nu se impunea altă dezbatere contradictorie. 66. Totuşi, în principiu, instanţele judecătoreşti nu trebuie să acorde părţilor dreptul de a fi ascultate cu privire la fiecare aspect al aprecierii lor juridice înainte de a pronunţa o hotărâre. De fapt, instanţele comunitare sunt rezervate în această privinţă. Această rezervă le garantează neutralitatea. Dat fiind că reprezentarea părţilor de către un avocat este obligatorie, astfel de indicaţii nu se impun de regulă. în acelaşi sens, Curtea 69. în ceea ce priveşte chestiunea dacă era suficient demonstrată capacitatea de acţiona în calitate de reprezentant, Regulamentul de 20 A se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, decizia Coghlan împotriva Regatului Unit din 29 decembrie 2004, p. 18, privind admisibilitatea plângerii 8535/02. Soluţia va fi însă contrară în cazul modificării neaşteptate a capetelor de acuzare în cadrul unei proceduri penale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea I. H. şi alţii împotriva Austriei din 20 aprilie 2006, plângerea 42780/98, 32 şi următoarele). 21 Ordonanţa din 4 februarie 2000, Emesa Sugar (C-17/98, Rec., p. I-665, punctul 18). I-458

16 PKK ŞI KNK/CONSILIUL procedură al Tribunalului conţine o dispoziţie care impune, cu titlu excepţional, acordarea de indicaţii privind eventuale neclarităţi şi care prevede posibilitatea clarificării acestora. Dacă persoane juridice de drept privat nu anexează la cererea introductivă dovada că mandatul încredinţat avocatului a fost acordat în mod legal de către un reprezentant autorizat în acest scop, grefierul stabileşte, în conformitate cu articolul 44 alineatele (5) şi (6), un termen rezonabil pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii sau să depună înscrisurile sus-menţionate 22. Nu pare neobişnuit ca Tribunalul să solicite astfel de informaţii şi la un moment ulterior Prin urmare, în cazul în care nu există dovezi suficiente privind calitatea de reprezentant a persoanei care acţionează în numele acestora, grupurilor incluse pe lista în litigiu trebuie să li se mai acorde o posibilitate de a obţine respectivele dovezi. 72. Nu acesta a fost cazul în speţă, întrucât Tribunalul, înainte de a se pronunţa, nu i-a atras atenţia primului recurent asupra îndoielilor pe care le avea cu privire la calitatea sa de reprezentant. 70. în speţă, nu se susţine că PKK este o persoană juridică de drept privat. Totuşi, Tribunalul a recunoscut în mod corect la punctul 28 din ordonanţă că, pentru grupurile şi entităţile incluse pe lista în litigiu, poate fi deosebit de dificil să se facă dovada admisibilităţii. Prin urmare, aceste grupuri şi entităţi trebuie cel puţin să beneficieze de aceleaşi garanţii precum persoanele juridice de drept privat care, în general, pot dovedi relativ uşor faptul că persoana care a împuternicit avocatul avea capacitatea corespunzătoare de a acţiona în calitate de reprezentant. 73. Prin urmare, respingerea acţiunii în ceea ce îl priveşte pe primul recurent este afectată de un viciu de procedură în această privinţă, întrucât Tribunalul nu i-a dat domnului O. Ocalan posibilitatea de a clarifica aspectele legate de calitatea sa de reprezentant. Ordonanţa Tribunalului de Primă Instanţă trebuie anulată şi pe acest temei. B Cu privire la decizia privind admisibilitatea acţiunii domnului O. Ocalan în numele PKK 22 Textul acestor dispoziţii este reprodus mai sus, la punctele 15 şi următoarele. 23 A se vedea hotărârea Astipesca/Comisia, citată la nota de subsol Se impune să se analizeze dacă, potrivit cererii primului recurent, Curtea poate să se pronunţe în mod definitiv asupra admisibilităţii cererii domnului O. Ocalan în numele PKK sau dacă - astfel cum solicită în subsidiar Consiliul - cauza trebuie trimisă în întregime Tribunalului spre rejudecare. în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) teza I-459

17 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P a doua din Statutul Curţii de Justiţie, pronunţarea unei hotărâri definitive cu privire la litigiu presupune ca acesta să se afle în stare de judecată. 75. Admisibilitatea acţiunii introduse în numele PKK ridică semne de întrebare în privinţa a patru aspecte. 78. în final, a patra întrebare care se pune este aceea dacă domnul O. Ocalan poate fi recunoscut ca fiind reprezentantul PKK. întrebarea a apărut pentru prima dată în ordonanţa Tribunalului, care - cu încălcarea drepturilor procedurale ale primului recurent - s-a pronunţat asupra acesteia fără a oferi posibilitatea unei clarificări. Prin urmare, la momentul la care a fost pronunţată ordonanţa, aceasta nu era în stare de judecată. Totuşi, procedura în recurs a dat suficient ocazia primului recurent şi celorlalţi participanţi să prezinte argumente cu privire la calitatea de reprezentant a domnului O. Ocalan. Prin urmare, şi cu privire la acest aspect, cauza este în stare de judecată. 76. Mai întâi, nu s-a statuat încă asupra excepţiei ridicate de Consiliu conform căreia PKK nu poate fi considerat ca având capacitate juridică şi calitate procesuală activă în prezenta procedură. în al doilea rând, Consiliul apreciază că nu s-a stabilit încă dacă acţiunea referitoare la Decizia 2002/334 a fost introdusă în termen. Aceste două aspecte au făcut obiectul unui incident de procedură în faţa Tribunalului. Ele sunt, prin urmare, în stare de judecată. 1. Cu privire la capacitatea juridică şi la calitatea procesuală activă a PKK 79. S-a arătat deja că PKK trebuie considerat ca având capacitate juridică şi calitate procesuală activă cel puţin în ceea ce priveşte înscrierea sa pe lista în litigiu 24. Prin urmare, excepţia Consiliului referitoare la acest aspect trebuie respinsă. 77. A treia problemă privind admisibilitatea este strâns legată de cea de a doua excepţie, respectiv dacă al doilea obiect al acţiunii, Decizia 2002/460, reprezintă, în ceea ce priveşte PKK, un act supus căilor de atac sau o simplă decizie de confirmare. Comisia a ridicat această problemă în procedura în primă instanţă. Tribunalul s-a exprimat asupra acestui aspect în ceea ce priveşte KNK. Prin urmare, şi această chestiune este în stare de judecată. 2. Respectarea termenului de introducere a acţiunii 80. în primă instanţă, Consiliul a invocat faptul că acţiunea împotriva Deciziei 24 A se vedea mai sus, punctul 45 şi următoarele. I-460

18 PKK ŞI KNK/CONSILIUL 2002/334 nu a fost introdusă în termen. Termenul pentru introducerea acţiunii a expirat la 29 iulie 2002, iar acţiunea a fost introdusă abia la 31 iulie Date fiind aceste circumstanţe, trebuie să se plece de la principiul că primul document calificat drept cerere introductivă nu prezenta, într-adevăr, semnături în original şi că era vorba, probabil, despre o copie a unei variante nefinalizate a cererii. 81. Astfel cum au arătat cei doi recurenţi în faţa Tribunalului, un document calificat drept cerere introductivă fusese totuşi primit de către Tribunal la 24 iulie 2002, aşadar înainte de expirarea termenului. Recurenţii susţin că sunt ferm convinşi că au trimis un original semnat al cererii intorductive; totuşi, ei nu prezintă nicio dovadă în acest sens. 85. O cerere conformă cu prevederile legale - al doilea document - a fost primită de Tribunal doar după expirarea termenului de introducere a acţiunii. 82. Recurenţii au arătat în continuare că Tribunalul i-a informat spre sfârşitul dupăamiezii de 29 iulie 2002 despre faptul că niciun exemplar al cererii introductive nu conţinea semnături în original. Exemplarul acestui document care mai poate fi consultat la grefa Tribunalului este copia unei cereri semnate de unul dintre cei trei reprezentanţi ai părţii şi prezintă iniţialele unui alt reprezentant al acesteia. în plus, pagina 4 a documentului conţine copia unei instrucţiuni de corectură scrise de mână. 86. în conformitate cu articolul 43 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, documentele primite la 24 iulie 2002 nu pot fi considerate nici ca fiind un fax sau o altă copie care produce efecte în privinţa respectării termenului. într-adevăr, atunci când se transmite o copie, se consideră că se respectă termenele procedurale, cu condiţia ca originalul semnat al actului să fie depus la Tribunal în cel mult zece zile. Totuşi, în speţă, nu s-a transmis originalul a cărui copie fusese depusă anterior, ci o altă cerere care prezintă o altă semnătură. 83. Cererea introductivă trimisă după această remarcă a Tribunalului a fost primită de acesta abia la 31 iulie 2002, fiind semnată de doi reprezentanţi ai părţii şi prezentând iniţialele celui de al treilea reprezentant. 87. Cererea prin care se contestă Decizia 2002/334 a fost, într-adevăr, tardiv introdusă şi este, prin urmare, inadmisibilă. Excepţia ridicată de Consiliu era, aşadar, admisibilă cu privire la acest aspect. Din acest motiv, ordonanţa atacată a Tribunalului poate fi menţinută în măsura în care se referă la Decizia 2002/334. I-461

19 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P 3. Cu privire la posibilitatea de a ataca Decizia 2002/ în ceea ce priveşte Decizia 2002/460, termenul de introducere a acţiunii a fost incontestabil respectat. Totuşi, Comisia a susţinut în faţa Tribunalului că, în ceea ce priveşte PKK, această decizie reprezintă doar un act de confirmare a deciziei anterioare, într-adevăr, PKK figurează în acelaşi mod în Decizia 2002/ O dispoziţie care nu face decât să confirme un act anterior nu ar reprezenta un act juridic care poate face obiectul unei acţiuni în anulare 2 5. Totuşi, situaţia este diferită atunci când decizia atacată reprezintă rezultatul definitiv al unei reexaminări a situaţiei 26. în ceea ce priveşte Decizia 2002/460 (denumită în continuare «decizia în litigiu»), rezultă clar că această decizie este o decizie nouă în raport cu Decizia 2002/334, pe care o abrogă. Pe de o parte, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001, Consiliul stabileşte, revizuieşte şi modifică lista persoanelor, grupurilor şi entităţilor cărora li se aplică respectivul regulament. Rezultă că, prin fiecare nou act, Consiliul revizuieşte lista în litigiu. Pe de altă parte, o astfel de revizuire nu poate fi limitată la înscrierea de noi persoane sau entităţi sau la scoaterea de pe listă a anumitor persoane sau entităţi, dat fiind că, într-o comunitate caracterizată prin preeminenţa dreptului, nu se poate admite ca un act care instaurează măsuri restrictive continue faţă de anumite persoane sau entităţi să poată fi aplicat în mod nelimitat fără ca instituţia care le-a dispus să le adopte din nou în mod regulat, în urma unei reexaminări. Prin urmare, faptul că a contestat Decizia 2002/334, care a înscris pentru prima dată PKK pe lista în litigiu, nu poate împiedica organizaţia KNK, în temeiul excepţiei de litispendenţă, să conteste Decizia 2002/460, care menţine PKK pe lista respectivă." 90. La punctul 44 din ordonanţa atacată, Tribunalul a stabilit, în ceea ce priveşte KNK, că este vorba despre o nouă decizie care poate fi, aşadar, contestată separat: 25 Hotărârea din 5 mai 1998, Regatul Unit/Comisia (C-180/96, Rec., p. I-2265, punctul 27 şi următoarele), hotărârea din 9 decembrie 2004, Comisia/Greencore (C-123/03 P, Rec., p. I-11645, punctul 39). A se vedea de asemenea hotărârea din 22 martie 1961, SNUPAT/Înalta Autoritate (42/59 şi 49/59, Rec., p. 101), hotărârea din 15 decembrie 1988, Irish Cement/Comisia (cauzele conexate 166/86 şi 220/86, Rec., p. 6473, punctul 16), hotărârea din 11 ianuarie 1996, Zunis Holding şi alţii/comisia (C-480/93 P, Rec., p. I-1, punctul 14), si ordonanţa din 21 noiembrie 1990, Infortec/Comisia (C-12/90, Rec., p. I-4265, punctul 10). 26 Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia (C-138/03, C-324/03 şi C-431/03, Rec., p. I-10043, punctul 37). 91. Tot astfel precum o fac cele două părţi, ne raliem la această apreciere privind Decizia 2002/460, în special dat fiind că reexaminarea menţionată la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 trebuie realizată conform dispoziţiilor articolului 1 alineatul (6) din Poziţia comună 2001/931. Potrivit acestor dispoziţii, numele persoanelor şi ale entităţilor incluse pe lista din anexă fac obiectul unei revizuiri la intervale regulate, cel puţin o dată pe semestru, pentru a se I-462

20 PKK ŞI KNK/CONSILIUL asigura că menţinerea lor pe listă este justificată Prin urmare, şi în ceea ce priveşte PKK, Decizia 2002/460 este un act care poate fi atacat. aibă o existenţă legală sau să nu fie în măsură să respecte normele juridice care se aplică în mod normal persoanelor juridice. Prin urmare, un formalism excesiv ar însemna în unele cazuri negarea oricărei posibilităţi de a introduce o acţiune în anulare, în ciuda faptului că aceste grupuri şi entităţi au făcut obiectul unor măsuri restrictive comunitare." 4. Cu privire la calitatea de reprezentant 93. în sfârşit, trebuie să se analizeze dacă domnul O. Ocalan era într-adevăr abilitat să împuternicească avocaţii în vederea introducerii unei acţiuni în numele PKK. 94. în vederea analizei acestui punct, trebuie reamintite constatările Tribunalului de la punctul 28 din ordonanţa atacată: 95. Aceste consideraţii ni se par convingătoare, în special în raport cu analiza calităţii de reprezentant ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii. Această analiză nu trebuie să împiedice introducerea unei acţiuni în cazul în care reclamantul este vizat direct şi individual. Trebuie mai degrabă să se asigure că organizaţia afectată de măsura contestată este cea care introduce cu adevărat acţiunea, şi nu terţi care introduc, în realitate, o aşa numită actio popularis sau care chiar acţionează împotriva intereselor organizaţiei despre care afirmă că este reclamantă. Apoi, trebuie precizat că normele aplicabile admisibilităţii unei acţiuni în anulare în ceea ce priveşte o persoană care figurează pe lista în litigiu - respectiv lista persoanelor, grupurilor şi entităţilor cărora li se aplică măsuri restrictive în vederea combaterii terorismului - trebuie interpretate în funcţie de circumstanţele cauzei. într-adevăr, mai ales în ceea ce priveşte aceste grupuri sau entităţi, se poate întâmpla ca acestea să nu 27 Dispoziţia este reprodusă la punctul 4 de mai sus. 96. Ar fi, prin urmare, disproporţionat să se solicite o dovadă completă a calităţii de reprezentant a persoanei care introduce acţiunea în numele unei astfel de organizaţii. Dimpotrivă, ar trebui să fie suficient, în principiu, să existe argumente credibile în sensul că acea persoană este abilitată să reprezinte organizaţia. Dacă totuşi instituţia pârâtă continuă să aibă îndoieli în privinţa faptului că respectiva persoană reprezintă organizaţia reclamantă, îi revine sarcina de a dovedi netemeinicia argumentelor reclamantului prezentând elemente care să justifice în mod corespunzător aceste îndoieli. I-463

21 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KOKOTT CAUZA C-229/05 P 97. Dacă se aplică aceste criterii în cazul argumentării susţinute în procedura în primă instanţă, subzistă totuşi îndoieli importante cu privire la aspectul dacă domnul O. Ocalan reprezintă PKK. într-adevăr, acesta este fratele lui A. Ocalan, conducătorul PKK aflat în închisoare în Turcia, şi se presupune că a fost membru al conducerii PKK 28. Totuşi, în mandatul dat avocaţilor, acesta se prezintă ca fost membru al PKK. între timp, domnul O. Ocalan, precum şi alte persoane ar fi părăsit organizaţia care poartă în prezent denumirea de KONGRA-GEL 29. Prin urmare, există îndoieli serioase cu privire la faptul că acesta reprezenta PKK sau, conform spuselor sale, organizaţia cunoscută anterior sub numele de PKK" atunci când i-a împuternicit pe avocaţi să introducă acţiunea în numele PKK. care ar trebui să dovedească faptul că acţiunea este într-adevăr introdusă în numele PKK. Domnul Muller îl reprezintă pe domnul A. Ocalan în cadrul unei proceduri în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Domnul A. Ocalan este 31 figura conducătoare cea mai importantă a PKK şi, conform declaraţiei domnului O. Ocalan, a fost ales preşedinte al KADEK 32. Domnul Muller a declarat că domnul A. Ocalan l-a însărcinat să conteste înscrierea PKK pe lista în litigiu. Alţi reprezentanţi ai conducerii PKK şi ai organizaţiei care afirmă că este succesoarea acestuia, KADEK, l-ar fi însărcinat în acelaşi sens. 98. După cum s-a arătat deja, aceste îndoieli nu îi permiteau totuşi Tribunalului să respingă acţiunea fără o nouă ascultare a părţilor. Dimpotrivă, aceste îndoieli ar fi trebuit să determine Tribunalul să îi acorde primului recurent posibilitatea de a-şi clarifica poziţia Pentru a se conforma regulilor de procedură ale Tribunalului, acesta a solicitat să fie mandatat de domnul O. Ocalan care, la acel moment, era un înalt reprezentant atât al organizaţiei cunoscute anterior sub numele de PKK, cât şi al KADEK. 99. în cadrul prezentului recurs, primul recurent a prezentat o clarificare din partea domnului Mark Muller, unul dintre avocaţi, 28 A se vedea înscrierea în Terrorism Knowledge Base a National Memorial Institute for the Prevention of Terrorism, şi articolul BBC privind înscrierea PKK pe lista în litigiu, bbc.co.uk/2/hi/europe/ stm 29 Ministerul Federal de Interne (Germania), Verfassungsschutzbericht 2004 (2005), p. 228, A se vedea de asemenea referinţa care figurează la nota de subsol A se vedea mai sus, punctul 67 şi următoarele Conform acestei declaraţii, conducerea organizaţiei cunoscute anterior sub numele de PKK este cea care a solicitat introducerea acţiunii. Dacă, în plus, se ţine cont de interesele PKK şi de informaţiile furnizate de mass-media cu ocazia înscrierii sale pe listă 33, trebuie plecat de la principiul că, într- 31 Aceasta rezultă şi din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârile Ocalan împotriva Turciei din 12 mai 2005 şi din 12 mai 2003, privind plângerea 46221/ Punctul 19 din declaraţia care figurează în anexa II la cererea din primă instanţă. 33 A se vedea articolul BBC citat la nota 28. I-464