REVISTA ROMÂNĂ DE CONCURENŢĂ 2017

Transcription

1

2 REVISTA ROMÂNĂ DE CONCURENŢĂ 2017 ROMANIAN COMPETITION JOURNAL 2017

3 REVISTA ROMÂNĂ DE CONCURENŢĂ / ROMANIAN COMPETITION JOURNAL Apare sub egida Consiliului Concurenţei România Piaţa Presei Libere nr.1, sector 1, , Bucureşti, România competition@consiliulconcurentei.ro CONSILIUL ŞTIINŢIFIC Adriana Almăşan Universitatea din Bucureşti Mihai Berinde Universitatea din Oradea Anca Chiriţă Durham Law School Bogdan Chiriţoiu Universitatea din Bucureşti Anthony Collins Tribunalul General al Uniunii Europene Sorin David Universitatea din Bucureşti Daniel Dăianu Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Dalina Dumitrescu Academia de Studii Economice Ioannis Lianos University College London Csongor István Nagy Universitatea din Szeged Mónika Papp Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta Theodor Purcărea Universitatea Româno Americană Cătălin S. Rusu Universitatea din Nijmegen Jean Marc Thouvenin Université de Paris Ouest Nanterre de la Défense Liviu Voinea Academia de Studii Economice Peter Whelan University of Leeds Acad. Lucian Albu Academia Română COMITETUL EDITORIAL Florin Andrei George Angliţoiu Teodora Carţiş RECENZENŢI Prof. univ. dr. Gabriela Ţigu Prof. univ. dr. Adriana Almăşan Prof. univ. dr. Mihaela Mosora Prof.univ.dr. George Angliţoiu ISSN Copyright 2017, Consiliul Concurenţei România Opiniile exprimate în cuprinsul articolelor constituie păreri personale ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Consiliului Concurenţei. The opinions expressed in the content of the articles are the authors personal opinions and do not necessarily represent the points of view of the Romanian Competition Council.

4 CUPRINS 1. Efectele politicii de concurență la nivel macroeconomic. Cazul României / p. 2 Ionuț Bușega Consiliul Concurenței, Direcția Cercetare, Compartiment Economist-Șef 2. Concurența în sectorul energiei regenerabile din România / p. 22 Mihail Bușu Consiliul Concurenţei, Direcţia Cercetare, Compartimentul Economist Şef 3. Piața relevantă în ipoteza piețelor bi-fațetate / p. 31 O analiză empirică Mihai Minel Stahie Facultatea de Drept, Universitatea din București 4. Economia colaborativă Reglementări la nivelul Uniunii Europene și impactul asupra mediului concurențial / p. 42 Mihaela Daniela Iacob Facultatea de Relații Economice Internaționale Academia de Studii Economice din București 1

5 Efectele politicii de concurență la nivel macroeconomic. Cazul României Rezumat Dr. Ionuț Bușega * Consiliul Concurenței, Direcția Cercetare, Compartiment Economist-Șef Concurența reprezintă unul dintre mecanismele fundamentale pentru funcționarea optimă a piețelor. O lungă serie de studii științifice susțin faptul că simpla prezență a politicii de concurență la nivelul unei economii reprezintă un factor esențial în ceea ce privește evoluția pozitivă a economiei în ansamblu și creșterea bunăstării pentru consumatori. Cercetarea actuală are ca obiectiv identificarea unora dintre cele mai importante studii empirice din literatura de specialitate în ceea ce privește efectele politicii de concurență la nivelul indicatorilor macroeconomici, dar și efectuarea unor analize cantitative la nivel internațional și la nivelul economiei românești. Cuvinte cheie: Politică concurențială, concurență, macroeconomie, eficiență alocativă, eficiență productivă; 1. Efectele economice ale concurenței în literatura de specialitate Potrivit teoriilor economice convenționale, concurența conduce la îmbunătățirea alocării resurselor în economie, deoarece permite firmelor mai eficiente și mai bine adaptate nevoilor consumatorilor să-și mărească cota de piață în detrimentul firmelor mai puțin eficiente. În schimb, reglementările excesive sau comportamentele cu caracter anticoncurențial pot fi dăunătoare pentru funcționarea eficientă a piețelor, generând o serie de efecte negative asupra variabilelor macroeconomice și activității economice în ansamblu (OECD, pag. 2) 1. Astfel, în cadrul literaturii economice de specialitate, există numeroase studii ce au ca obiectiv relevarea legăturilor de cauzalitate între nivelul de concurență de pe piață, politica în domeniul concurenței și rezultatele macroeconomice, precum: (1) productivitatea factorilor de producție; * Inspector de Concurență; ionut.busega@consiliulconcurentei.ro Citare recomandată: Buşega I. (2017), Efectele politicii de concurență la nivel macroeconomic. Cazul României, Revista Română de Concurenţă 1 OECD, Factsheet on how competition policy affects macro-economic outcomes, octombrie 2014; 2

6 (2) procesul de creștere economică; (3) gradul de inovare; (4) ocuparea forței de muncă sau (5) reducerea inegalităților de venit. Unul dintre cele mai importante beneficii ale concurenței reprezintă impactul acesteia asupra productivității factorilor de producție. Astfel, într-un studiu elaborat de Nickell 2 (1996) la nivelul a 670 de companii din Regatul Unit, sunt prezentate rezultate conform cărora concurența sporită de pe piață (cuantificată prin prisma numărului mare de concurenți, respectiv, cu niveluri mai scăzute ale rentelor) tinde să fie asociată cu o creștere mai rapidă a productivității factorilor de producție. De asemenea, cercetările efectuate de Disney, Haskell și Heden (2003) 3, vin să susțină rezultatele obținute de Nickell. Aceștia au aprofundat analiza privind rata de creștere a productivității în industria prelucrătoare din Regatul Unit, pentru perioada la nivelul a de întreprinderi. Autorii au concluzionat faptul că unul dintre factorii determinanți ai restructurării interne a companiilor (cum ar fi introducerea de noi tehnologii și ajustarea organizațională) a fost concurența externă. Cealaltă sursă de creștere a productivității a fost reprezentată de procesul de selecție al pieței, prin care companiile ineficiente sunt înlocuite în timp de cele cu o productivitate mai ridicată. Blundell, Griffith și van Reenen (1999) 4 au analizat relația de cauzalitate dintre inovațiile tehnologice, cota de piață a companiilor și valoarea acestora pe piața de capital. Prin examinarea unui set de date referitoare la firmele din domeniul producției industriale din Marea Britanie, aceștia au observat un efect pozitiv și robust asupra creșterii productivității, generat de nivelul concurenței de pe piață. Mai mult de atât, creșterea gradului de concurență pe piața produselor industriale tinde să stimuleze activitatea inovatoare a companiiilor și numărul de inovații și brevete. Similar, cercetările lui Januszewski 5 (2002) efectuate pe un eșantion de 500 de firme germane, de-a lungul anilor , relevă faptul că există o relație pozitivă între creșterea productivității și un grad intens de concurență pe piață. Hasken și Sadun (2009) 6 au examinat efectele introducerii unor reglementări pe piața de retail din Regatul Unit, între anii 1997 și Conform autorilor, aceste reglementări s-au materializat în costuri superioare de intrare pe piața de retail a magazinelor de mari dimensiuni și implicit o reducere a eficienței. Rezultatele analizei cantitative elaborate de către autori relevă faptul că aceste reglementări au cauzat o încetinire a ratei de creștere a productivității factorilor de producție de 0.4% pe an. Această pierdere de eficiență se explică prin pierderea economiilor de scară generată de tranziția către magazine mai mici și prin faptul că know-how-ul 2 Nickell, S., Competition and Corporate Performance. Journal of Political Economy 104(4), , ; 3 Disney, R., Haskel, J., & Heden, Y., Restructuring and productivity growth in UK manufacturing, The Economic Journal, 113(489), ; 4 Blundell, R., Griffith, R., van Reenen, J., Market Share, Market Value and Innovation in a Panel of British Manufacturing Firms, Review of Economic Studies, 66(3), , 1999, 5 Januszewski, S. I., Köke, J., Winter, J. K., Product market competition, corporate governance and firm performance: an empirical analysis for Germany, Research in Economics, 56(3), , Haskel, J., & Sadun, R. (2009), Regulation and UK retailing productivity: evidence from microdata. Economica, 79(315), , 3

7 organizațional specific magazinelor mari nu este perfect substituibil cu cel necesar magazinelor de mici dimensiuni. Rezultate similare, cu privire la relația inversă dintre prezența barierelor la intrare pe piață și creșterea performanțelor economice au fost observate și de către Cincera și Galgau (2005). Analizând economia europeană, autorii au constatat faptul că piețele reglementate mai strict (ce reduc rata de intrare a firmelor pe piață și implicit nivelul de concurență) sunt supuse unor efecte economice nefavorabile, precum: reducerea investițiilor, scăderea productivității muncii și creșterea prețurilor 7. Conform autorilor, reformele întreprinse pe piețele de bunuri și servicii tind să exercite un impact direct și indirect asupra productivității și performanțelor macroeconomice. Impactul direct constă în reducerea costurilor de desfășurare a afacerilor și de penetrare a noi piețe, în timp ce impactul indirect al reformelor de reducere a barierelor de intrare/ieșire se răsfrânge asupra productivității prin intermediul a trei canale principale: o Distrugerea creativă : mecanismul de selecție al pieței permite o mai bună alocare a resurselor pe măsură ce companiile mai puțin eficiente ies de pe piață și sunt înlocuite de companii nou-intrate mai productive (canalul eficienței alocative); o Procesul de restructurare internă a companiilor: amenințarea intrării pe piață a unor competitori mai eficienți determină companiile existente să-și reorganizeze activitatea, minimizând astfel sub-utilizarea factorilor de producție (canalul eficienței productive); o Creșterea stimulentelor agenților economice de a desfășura activități de cercetare și inovare care să le permită să se deplaseze către frontiera de tehnologie mai rapid (canalul eficienței dinamice). Tabelul nr. 1 rezumă principalele domenii în care pot avea loc intervenții la nivelul reglementărilor curente, precum și impactul așteptat al acestora asupra performanțelor economice și intrării de noi companii pe piețele de bunuri și servicii. Pe scurt, procesul de dereglementare și scăderea a costurilor de intrare conduce la o creștere a numărului de firme de pe piață, scăderea prețurilor, creșterea stocului de capital și a investițiilor pe termen lung. De asemenea, reformele generează o cerere mai mare de muncă și creșterea salariului de echilibru. 7 Cincera, M., & Galgau, O, Impact of market entry and exit on EU productivity and growth performance, Economic Paper n.222. European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, 2015, 4

8 Tabelul nr. 1: Tipuri de reglementări pe piața de bunuri și servicii și impactul asupra performanțelor economice și intrării de noi firme Reglementările pieței de bunuri și servicii - obstacole în calea antreprenoriatului; - constrângeri pentru desfășurarea afacerilor; - birocrație și sarcini administrative; - proprietate publică; - controlul prețurilor; - bariere comerciale (tarifare sau nontarifare); - restricții privind investițiile străine directe. Impactul dereglementării asupra intrării și performanțelor economice - creșterea investițiilor și a stocului de capital; - creșterea ocupării forței de muncă; - creșterea salariului de echilibru; - efect neclar asupra productivității (majoritatea studiilor economice au relevat efecte pozitive); - un impact pozitiv asupra intrării de noi competitori (în special IMM-uri). Sursa: Cincera, Galgau (2005), p. 30 Studii similare, cu privire la absența barierelor de intrare și ieșire de pe piață au fost efectuate și către Scarpetta et al. (2002). Aceștia au analizat evoluția mai multor țări OECD și au constatat faptul că mecanismul de selecție al pieței a contribuit cu o rată cuprinsă între 20% și 40% la creșterea productivității agregate 8. Potrivit lui Foster, Haltiwanger și Krizan (1998), contribuția intrării de noi companii asupra creșterii productivității agregate depinde de orizontul de timp în care se efectuează analiza. Rezultatele obținute de Foster et al. arată faptul că atunci când se utilizează date cu un orizont de timp scăzut, contribuția intrării/ieșirii de pe piață a companiilor este relativ mică. Însă atunci când se utilizează un set de date cu un orizont de timp mediu (5 ani) sau lung (10 ani) contribuția intrării nete asupra productivității este una majoră 9. În Australia, National Productivity Commission 10 (2005) a efectuat un studiu empiric la nivel macroeconomic cu privire la efectele intervențiilor sale în domeniul concurenței (cu precădere în sectoarele: energie electrică și termică, telecomunicații, transportul urban de pasageri, transportul de marfă portuar și feroviar). Rezultatele modelului cantitativ utilizat indică faptul că variația productivității în sectoarele analizate au stimulat Produsul Intern Brut al Australiei cu 2,5%, fără ca acest model estimativ să acopere exhaustiv sectoarele asupra cărora au avut loc intervenții și nici reformele întreprinse începând cu anul În plus față de cercetările ce indică legătura dintre sporirea concurenței într-un anumit sector economic și îmbunătățirea rezultatelor economice dintr-un sector, există numeroase alte studii în cadrul cărora sunt analizate efectele concurenței și ale politicii de concurență la nivel macroeconomic. 8 Scarpetta, S., P. Hemmings, T. Tressel and J. Woo, The role of policy and institutions for productivity and firm dynamics: evidence from micro and industry data, Economic Working Paper, OECD: Paris, 2002; 9 Foster, L., J. Haltiwanger, C. Krizan, Aggregate productivity growth: Lessons from microeconomic evidence, NBER working paper n 6803, 1998; 10 National Productivity Commission (2005), Review of National Competition Policy Reforms, Report no. 33, Canberra, 5

9 Unul dintre cele mai importante lucrări din această arie de interes reprezintă analiza efectuată de Bucirossi et. al (2013) 11. Autorii au colectat date cu privire la 7 aspecte ale politicii concurențiale pentru 12 țări OECD (dintre care 9 dintre ele din Uniunea Europeană), pentru perioada Aceștia au urmărit să cuantifice relația dintre creșterea productivității totală a factorilor (PTF) și aplicarea normelor de concurență, estimată prin intermediul unui indicator agregat (Competition Policy Indicators CPIs) 12. Conform rezultatelor empirice obținute de autori, există o legătură directă pozitivă între nivelul CPI și rata de creștere a PTF (o creștere a indicelui CPI de 0,1 generează o creștere de 0,9 puncte procentuale a TFP). La nivel dezagregat, efectul sub-indicatorilor asupra creșterii PTF este puternic în special în ceea privește aspectele specifice politicii de concurență legate de activitățile sale instituționale antitrust (și nu pe cele de control al concentrărilor). Efectul pozitiv este întărit de bunele sisteme juridice, sugerând complementaritatea dintre politica în domeniul concurenței și eficiența instituțiilor de aplicare a legii. Într-un alt studiu, efectuat de Gutman și Voigt (2014) 13, e sugerat faptul că în cadrul economiilor unde există o politică concurențială, rata de creștere a PIB a fost mai mare cu 2-3% comparativ cu țările unde nu există o astfel de legislație specifică. Rezultatele sunt cu atât mai semnificative la nivelul țărilor în dezvoltare, acolo unde aplicarea normelor concurențiale tinde să fie asociată cu creșterea fluxurilor de investiții străine directe și scăderea corupției. 2. Metodologia de cercetare În cadrul studiului, au fost utilizate două abordări privind estimarea efectelor generate de intensitatea concurenței de pe piață și a politicii de concurență la nivel macroeconomic. Prima abordare se bazează pe analiza evaluărilor naționale efectuate de către World Economic Forum în ceea ce privește eficacitatea politicii anti-monopol, respectiv a intensității concurenței locale, în raport cu principalii indicatori macroeconomici (rata de creștere economică anuală, PIB per locuitor și productivitatea muncii). A doua abordare presupune utilizarea altor indicatori economici, care să reflecte barierele de intrare pe piață, intensitatea concurenței în economia românească și impactul acesteia la nivel sectorial și la nivel macroeconomic. În ceea ce privește prima abordare, trebuie menționat faptul că sub-indicatorii Eficacitatea politicii anti-monopol (Effectiveness of anti-monopoly policy) și Intensitatea concurenței locale (Intensity of local competition), fac parte din Indicele Competitivității Globale (Global Competitiveness Index), dezvoltat de către Xavier Sala-i-Martín împreună cu experții World Economic Forum și actualizat anual începând cu anul Acest indice agregat este format din 12 piloni principali, organizați în 3 grupe ce sunt asimilate stagiilor de dezvoltare: 11 Buccirossi, Paolo, Lorenzo Ciari, Tomaso Duso, Giancarlo Spagnolo, Cristiana Vitale, Competition policy and productivity growth: an empirical assessment, Review of Economics and Statistics 95, no. 4, 2013, pag. 43; 12 CPI are o structură piramidală, ce cuprinde un set de subindicatori combinați liniar, fiecăruia fiindu-i atribuit o anumită pondere la fiecare nivel de agregare. Acesta poate varia în intervalul [0,1], unde 1 reprezintă cazul celei mai eficiente politici anticoncurențiale. Indicatorii cuprind informații privind: (1) independența autorității de concurență; (2) separația puterilor; (3) calitatea legii concurenței; (4) puterea în timpul investigațiilor; (5) politica de sancționare; (6) resursele autorității de concurență (buget, numărul și calitatea staff-ului); (7) numărul de cazuri și sancțiuni aplicate. 13 Gutmann, Jerg; Voigt, Stefan, Lending a Hand to the Invisible Hand? Assessing the Effects of Newly Enacted Competition Laws, (February 8, 2014). 6

10 (1) cerințe de bază; (2) amplificatori de eficiență; (3) factori de inovare. Indicatorii utilizați în cadrul studiului prezent fac parte din Pilonul 6 Eficiența pieței de bunuri (Goods market efficiency). Conform modului de clasificare a Indicelui Competitivității Global, indicatorii sunt exprimați prin scoruri numerice ce variază de la 1 la 7 (unde 7 este considerat cel mai bun scor) 14. Din perspectiva autorilor Indicelui Competitivității Globale, legătura dintre politica de concurență și competitivitatea unei economii este următoarea: concurența puternică de pe piață, atât internă cât și externă, reprezintă un factor esențial pentru funcționarea eficientă a pieței de bunuri și servicii, impulsionând astfel productivitatea factorilor de producție și favorizându-i pe cei mai eficienți ofertanți. De asemenea, un alt factor ce determină eficiența funcționării pieței reprezintă condițiile cererii. Exigența clienților poate forța generarea unor anumite avantaje competitive în rândul producătorilor, deoarece aceștia sunt impulsionați să devină mai inovatori și mai orientați înspre nevoile clienților, impunând astfel o eficiență mai mare în piață și o alocare mai bună a factorilor de producție 15. Datele utilizate în studiu acoperă 137 de țări, la nivelul ultimelor date disponibile în Raportul Competitivității Globale elaborat de World Economic Forum, ultimele date disponibile în baza de date a Băncii Mondiale în privința indicatorilor economici (2016 și 2017), respectiv datele United Nations Conference on Trade and Development în ceea ce privește stocul de investiții străine directe și deschiderea economică (2015). Principala limitare a cercetării constă în dificultatea identificării/utilizării unor indicatori relevanți pentru cuantificarea concurenței și a eficienței politicii de concurență, în condiții de rigurozitate analitică înaltă. Mai mult de atât, este cu atât mai dificilă demonstrarea empirică directă a existenței unor relații de cauzalitate între politica de concurență și efectele acesteia la nivel macroeconomic. Spre exemplu, evaluarea impactului politicii de concurență asupra procesului de creștere economică poate fi limitată ca urmare a faptul că efectele politicii de concurență sunt dificil de izolat față de celelalte politici publice (fiscală-bugetară, monetară etc.). În literatura de specialitate au fost utilizați mai mulți indicatori legați de structura piețelor pentru a estima nivelul concurenței pe piață, precum numărul de firme concurente și densitatea acestora raportată la numărul de locuitori, gradul de concentrare pe piață sau marjele de profit ale firmelor. Însă chiar și acești indicatori pot fi contestabili din mai multe considerente: (1) în unele cazuri, piețele pot fi extrem de competitive chiar și cu doar câteva firme concurente; (2) profiturile considerate excesive pot fi rezultatul unor factori ce nu au legătură cu nivelul concurenței de pe piață. Având în vedere obiectivele studiului, dar și limitările metodologice specifice menționate, cercetarea a presupus efectuarea unor analize prin care să se reflecte legătura dintre politica de concurență și principalii indicatori macroeconomici. Astfel, pentru a testa relațiile dintre acești indicatori, datele la nivel de țară au fost agregate în cinci intervale egale (în funcție de valoarea

11 ascendentă a indicatorilor ce reflectă eficiența politicii de concurență) și analizate în raport cu indicatorii macroeconomici. Motivația agregării pe intervale constă în faptul că această metodă permite observarea la nivel general a efectelor generate de o politică de concurență mai eficientă pe piață. De asemenea, pentru confirmarea rezultatelor agregate, au fost utilizate și datele individuale (la nivel de țară) pentru a observa în ce măsură rezultatele corespund. 3. Rezultatele cercetării 3.1 Impactul politicii de concurență și a concurenței la nivel internațional Analiza datelor la nivel internațional indică faptul că există o legătură directă între eficacitatea politicii anti-monopol și nivelul de dezvoltare al unei economii. Cu alte cuvinte, cu cât politica de concurență este mai eficace într-o țară, cu atât nivelul PIB per locuitor și al productivității muncii (estimat ca PIB per persoană ocupată) este mai ridicat, prin prisma unei eficiențe alocative și productive mai mare. În rândul grupului de țări unde eficacitatea politicii anti-monopol este percepută ca fiind cea mai ridicată, media PIB per locuitor este de ,7 $, în timp ce media productivității muncii este de $. Această legătură poate fi observată și dacă sunt analizate datele la nivel de țară. Țări aflate în topul elaborat de World Economic Forum în ceea ce privește eficacitatea politicii anti-monopol, precum Finlanda (scor 5,68) înregistrau în 2016 un nivel al PIB de ,7 $ per locuitor, alături de alte economii dezvoltate precum Olanda (5, $), Statele Unite ale Americii (5, ,7$) sau Suedia (5, ,8$). În schimb, economii europene considerate emergente, precum Ucraina (2, ,7$), Moldova (2, ,6$) sau Serbia (3, ,7$) înregistrau valori ale PIB per locuitor mult mai reduse în același an. Conform estimărilor World Economic Forum, România înregistrează un scor al eficacității politicii antimonopol de 3,35 și un nivel al PIB per locuitor de ,3$. Acest șablon național se aplică inclusiv dacă ne raportăm la nivelul productivității muncii pentru cele cinci grupe de țări. Figura nr. 1: Eficacitatea politicii anti-monopol la nivel agregat ( ) $ (exprimat la PPC, 2016/2017) 120, ,000 80,000 60,000 40,000 20,000 0 $52, PIB per capita $98, Productivitatea muncii (PIB per persoană ocupată) Cea mai mare eficacitate a politicii anti-monopol Eficacitate ridicată Eficacitate medie Eficacitate redusă Cea mai redusă eficacitate a politicii anti-monopol Sursa datelor: World Economic Forum, Banca Mondială 8

12 Desigur, nivelul PIB per capita și al productivității muncii nu depinde integral de eficacitatea politicii anti-concurențiale, ci și de un set de alți factori specifici fiecărei economii, fapt evidențiat și de rapoartele de determinare estimate în cadrul analizei (R 2 =0,391 pentru PIB per capita și R 2 =0,398 pentru productivitatea muncii). Însă chiar și în acest context analitic, datele indică faptul în cadrul statelor mai dezvoltate eficacitatea politicii anti-monopol tinde să fie mai ridicată comparativ cu cea a piețelor emergente sau a statelor în dezvoltare. 6 Figura nr. 2: Eficacitatea politicii anti-monopol la nivel individual ( ) 7 Eficacitatea politicii de anti-monopol (1-7) R² = ,000 40,000 60,000 80, R² = , , ,000 Productivitatea muncii PIB per locuitor ($, exprimat la PPC, 2016) (PIB per persoană ocupată, 2017) Sursa datelor: World Economic Forum, Banca Mondială De asemenea, în cadrul statelor cu un nivel mediu al eficienței politicii anti-monopol superior gradul de deschidere al economiei 16 tinde să mult mai ridicat (125,9% ca pondere în PIB), comparativ cu statele clasificate cu un scor mai scăzut. Acest aspect este important din perspectiva avantajelor ce derivă dintr-un nivel ridicat al integrării economiei autohtone în lanțurile de producție globale. Conform literaturii de specialitate, comerțul internațional liber permite prețuri mai mici și creșterea gamei de produse și servicii disponibile pentru consumatori. Mai mult de atât, deschiderea către exterior a economiei contribuie la procesul de creștere economică deoarece: - permite specializarea economiilor și exploatarea avantajelor comparative de care dispun anumite economii; - permite firmelor naționale să-și mărească piața potențială și să beneficieze de economii de scară; - contribuie la difuzarea inovațiilor tehnologice, a know-how-ului și a practicilor manageriale moderne; - comerțul liber contribuie la diminuarea activităților de rent-seeking ale firmele locale necompetitive 17 ; 16 suma dintre exporturilor și importurilor totale ca pondere în PIB; 17 Loayza, N. V., Soto, R., On the measurement of market-oriented reforms, World Bank Policy Research Working Paper 3371, 2003; 9

13 % din PIB - eliminarea măsurilor restrictive din calea capitalului străin, oferă noi oportunități investitorilor externi, creând astfel premisele intrărilor nete de investiții străine directe. De altfel, se observă în graficul de mai jos faptul că în cadrul grupului de țări orientate către comerțul exterior, stocul de investiții străine ca pondere în PIB național este mai mare, comparativ cu celelalte țări. Figura nr. 3: Eficacitatea politicii anti-monopol și deschiderea economică și stocul de investiții străine directe ( ) 140% 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% 126% Gradul de deschidere economică 79% Stocul de ISD Cea mai mare eficacitate a politicii anti-monopol Eficacitate ridicată Eficacitate medie Eficacitate redusă Cea mai redusă eficacitate a politicii anti-monopol Sursa datelor: World Economic Forum, United Nations Conference on Trade and Development Ipoteza conform căreia gradul de liberalizare mai mare a unei economii este specific statelor mai dezvoltate tinde să fie susținută din punct de vedere empiric și dacă este utilizat împreună cu alt indicator compozit. Analiza datelor Băncii Mondiale privind PIB per locuitor exprimat la paritatea puterii de cumpărare și a Indicelui Libertății Economice 18 din același an relevă o relație de legătură directă între gradul de liberalizare al piețelor și producția per locuitor. Așa cum arată figura de mai jos, țările considerate dezvoltate (ce fac parte din OECD sau nu) înregistrează atât un nivel al producției mai ridicat per locuitor, cât și un grad de liberalizare al piețelor superior în comparație cu celelalte grupe de țări analizate. 18 Indicele Libertății Economice este elaborat de către Fraser Institute. Indicele acoperă cinci categorii generale privind orientate către piață a politicilor și instituțiilor: (1) mărimea statului în economie, (2) structura juridică și securitatea drepturilor de proprietate, (3) accesul la surse sigure de finanțare, (4) schimbul cu actorii externi și (5) reglementarea creditelor, pieței muncii și a mediului de afaceri. Fiecare indice variază între 0-10, unde 10 arată cea mai mare valoare a libertății economice. 10

14 Figura nr. 4: Indicelui Libertății Economice și PIB per locuitor exprimat la PPC, la nivel agregat și la nivel național ($, prețuri curente, 2015) PIB per locuitor (PPC - $ exprimat în prețuri curente) 45,000 40,000 y = 34431x R² = ,000 30,000 țări țări dezvoltate dezvoltate (nonoecd) (OECD) 25,000 20,000 15,000 10,000 5,000 țări sărace țări mediubogate țări mediusărace Indicele Libertății Economice 100,000 90,000 80,000 70,000 60,000 50,000 40,000 30,000 20,000 10, Sursa datelor: reprezentare și calculele autorului pe baza datelor Băncii Mondiale ( respectiv Fraser Institute (Economic Freedom of the World 2015) De asemenea, conform Raportului Anual Economic Freedom of the World , țările cu un indice al liberalizării mai mare au înregistrat în perioada o rată de creștere economică medie anuală mai înaltă comparativ cu celelalte grupe de țări. Din această perspectivă, implementarea reformelor structurale înspre liberalizarea piețelor și desfășurarea fără obstacole a concurenței pare să fie un factor de dezvoltare economică al țărilor rămase în urmă. Figura nr. 5: Rata de creștere economică și Indicele Libertății Economice Rata de creștere economică medie per locuitor ( ) 3.50% 3.00% 2.50% 2.00% 1.50% 1.00% 0.50% 1.17% 2.81% 2.75% 3.27% 0.00% Q1: Cele mai puțin libere Q2 Q3 Q4: Cele mai libere Indicele Libertății Economice organizat pe quantile (2015) Sursa: Fraser Institute (Economic Freedom of the World 2015) 19 Gwartney, J., Lawson, R., & Hall, J., Economic Freedom of the World 2015 Annual Report. Fraser Institute, 2015, pag. 23; 11

15 Aceste date sunt confirmate inclusiv de către alte cercetări empirice. Schmitz (2005) a efectuat o analiză de impact la nivelul minelor de minereu de fier din SUA și Canada în urma procesului de liberalizare a comerțului, ce a permis creșterea competiției din partea minelor din Brazilia. Rezultatele lui Schmitz arată că în cadrul minelor din America de Nord principalele efecte au fost: (1) productivitatea muncii s-a dublat în numai câțiva ani după o lungă perioadă de stagnare (2) productivitatea resurselor a crescut cu mai mult de jumătate iar (3) productivitatea capitalului a crescut, în special datorită modificării practicilor de lucru 20. Analizând la nivel agregat cel de-al doilea sub-indicator din Indicele Competitivității Globale, reiese faptul că dimensiunea intensității competiției locale este corelată pozitiv cu un PIB per capita și o productivitate a muncii mai mare. Aceeași situație se observă la nivelul celor 5 grupe de țări și în cazul legăturii dintre nivelul concurenței de pe piață și gradul de deschidere al economiei, respectiv stocului de investiții străine directe (vezi grafice anexate). Figura nr. 6: Intensitatea competiției locale la nivel agregat ( ) $ (exprimat la PPC) 80,000 70,000 60,000 50,000 40,000 30,000 20,000 10, $ PIB per capita $ Productivitatea muncii (PIB per persoană ocupată) Cea mai mare intensitate a competiției locale Intensitate ridicată Intensitate medie a competiției locale Intensitate redusă Cea mai redusă intensitate a competiției locale Sursa datelor: World Economic Forum, Banca Mondială De altfel, rezultatele în oglindă provin ca urmare a faptului că există o corelație directă semnificativă între intensitatea competiției locale și eficacitatea politicii anti-monopol, așa cum Figura nr. 7 o arată. Prin urmare, datele empirice relevă faptul că pentru a beneficia de pe urma unui mediul economic competitiv, a efector pozitive generate de comerțul exterior și a intrărilor de investiții străine directe, este necesară o politică concurențială eficientă. 20 Schmitz Jr, J. A. (2005). What determines productivity? Lessons from the dramatic recovery of the US and Canadian iron ore industries following their early 1980s crisis, Journal of Political Economy, 113(3), pag , 2005, 12

16 Figura nr. 7: Legătura dintre intensitatea competiției locale și eficacitatea politicii antimonopol ( ) Eficacitatea politicii anti-monopol (1-7) y = x R² = Intensitatea competiției locale (1-7) 3.2 Impactul politicii de concurență și a concurenței în România Sursa datelor: World Economic Forum Evoluția economiei românești în perioada poate fi împărțită în 3 perioade, în funcție de orientarea politicii de concurență și de principalele cicluri economice și politice: 1. Perioada de tranziţie către economia de piaţă ( ); 2. Perioada de preaderare: ; 3. Perioada post-aderare: Perioada de tranziţie către economia de piaţă ( ) În cadrul procesului de tranziție, politica românească în domeniul concurenţei a jucat un rol important, în primul rând prin prevenirea închiderii pieţelor şi comiterii de abuzuri asupra consumatorilor de către fostele monopoluri de stat care au devenit întreprinderi private, în al doilea rând prin protejarea consumatorilor de comportamentele anticoncurenţiale pe pieţe unde controlul preţurilor a fost eliminat, iar în al treilea rând prin susţinerea activă a eliminării reglementărilor anticoncurenţiale; Progresele în domeniul politicii concurenţei s-au înregistrat mai târziu în raport cu liberalizarea preţurilor şi a tranzacţiilor internaţionale. Cu toate că procesul de liberalizare a generat o presiune concurenţială pe pieţele bunurilor şi serviciilor, cadrul legal şi administrativ de prevenire a practicilor anti-concurenţiale s-a conturat cu un ritm inegal în ţările considerate. În România, Legea Concurenței a intrat în vigoare abia în anul 1996, ceea ce a marcat un salt în evoluţia politicii concurenţiale, dar decalat faţă de restul ţărilor din Europa Centrală și de Est (ECE) 21, conform evaluărilor Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare. 21 Bușega Ionuț, Dachin Anca, Aspects of structural adjustments în CEE countries during the economic crisis, Theoretical and Applied Economics, Vol. 22, Special Issue, 2015, 75-84, ISSN , 13

17 Figura nr. 8: Indicele tranziției: politica de concurență Bulgaria Croația Ungaria Polonia România Slovenia Slovacia Medie ECE Sursă: BERD Transition Report, Perioada de preaderare ( ) În această perioadă, politica de concurență s-a concentrat mai mult pe îndeplinirea condițiilor legate de capacitatea administrativă și ajutorul de stat. Astfel, obligațiile ce au decurs din îndeplinirea condițiilor de aderare la Uniunea Europeană au accelerat procesul de compatibilizare legislativă cu normele europene. Figura nr. 9: Evoluția numărului de concentrări economice autorizate de Consiliul Concurenței : trend ascendent generat de privatizări : Trend descendent - epuizarea activelor de vânzare ale statului : Efectul post-aderare: jurisdicţia CE pe părţi care erau analizate local din tranzacţii comunitare : Volatilitate mare pe piețele financiare internaționale: creștere economică în România urmată de prăbușire în ultimul semestru : trend normal corelat cu evoluţia PIB Sursa datelor: Consiliul Concurenței 14

18 Perioada post-aderare ( ) Această perioadă a coincis cu cea mai adâncă criză economică din România din ultimii 20 de ani. Criza economică a fost generată atât de factori structurali (lipsa implementării unor reforme substanțiale), cât și de conjuncturali (efectele politicii economice profund pro-ciclice din anii precedenți, efectul de contagiune al crizei financiare globale etc.). Pe parcursul acestei perioade, aplicarea regulilor antitrust a devenit principalul factor determinant pentru politica de concurență, cu creșteri atât la nivelul parametrilor cantitativi, cât şi a celor calitativi. De altfel, efectele politicii de concurență în România au fost estimate în cadrul unui studiu efectuat de către Academia de Studii Economice București. Conform estimărilor conservatoare, impactul economic generat de 19 intervenții ale Consiliului Concurenței în 10 sectoare economice cheie, a fost de aproximativ 1 miliard de euro în termeni de economii generate consumatorilor. 22 În toată perioada analizată, creșterea numărului de companii a contribuit la dezvoltarea concurenței pe piață. Astfel, în perioada , rata de creștere a întreprinderilor a fost de 56,8%, cea mai mare creștere înregistrându-se în rândul microîntreprinderilor (creștere absolută de de agenți economici 54,3%). 600, , , ,000 Figura nr. 10: Evoluția numărului de întreprinderi active între 1997 și % 0% 50% 100% 150% 0-9 persoane 54.3% persoane 109% 200, , persoane 250 persoane si peste -38% Total 30% 57% 0-9 persoane persoane persoane 250 persoane si peste Rata de creștere a întreprinderilor (2016/1997) Sursa: calcule proprii pe baza datelor Institutului Național de Statistică În schimb, numărul întreprinderilor active cu peste 250 de angajați a scăzut progresiv de la în 1997 la în 2015, fapt ce condus inclusiv la scăderea gradului de concentrare pe anumite piețe. Conform unui studiu elaborat de BNR, în care este analizat gradul de concentrare 23 în funcție de sectorul de activitate al companiilor şi județul în care acestea sunt înregistrate, relevă tendința de atomicizare din ultimele două decenii în cadrul principalelor ramuri economice din România. 22 Dinu Eduard (coord.), Studiu privind evaluarea impactului politicii de concurență, Academia de Studii Economice București, Aprilie 2017; 23 calculat pe baza cifrei de afaceri a întreprinderilor; 15

19 Figura nr. 11: Evoluția gradului de concentrare mediu înregistrat la nivel de județ, măsurat prin indicelui Herfindahl-Hirschman, în funcție de cifra de afaceri și sectorul de activitate al companiilor Sursa datelor: F. Neagu, F. Dragu, A. Costeiu, Caiet de studii Nr. 42, După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele decenii postdecembriste, BNR, 2016, pag. 59 În ciuda acestor evoluții pozitive din punct de vedere concurențial, există încă anumite ramuri economice unde gradul de concentrare este relativ ridicat, cele mai evidente cazuri fiind cele din sectorul industrial. Conform lui Neagu et. al (2016), acest fapt se datorează atât specificului pieței (număr redus de întreprinderi, bariere înalte de intrare pe piață etc.) dar și faptului că aceste companii existente la nivelul unui județ, exercită o importanță socioeconomică ridicată la nivel local, fiind cel mai probabil vorba de fostele regii autonome și/sau monopoluri naturale din industriile de rețea. O altă relație ce se stabilește la nivel sectorial în România privește legătura directă dintre numărul de companii și productivitatea muncii 24. Conform datelor AMECO și ale Institutului Național de Statistică (INS), în perioada există o evoluție foarte similară a celor două variabile în sectoarele avute în vedere. Aceste evoluții tind să confirme și în cazul României ipoteza conform căreia creșterea concurenței pe piață generează sporuri de productivitate în rândul agenților economici Agricultură Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Utilități Construcții Comerț Servicii Imobiliare 24 Cuantificată ca valoare adăugată brută per persoană angajată; 16

20 Numărul de companii active Figura nr. 12: Evoluția numărului de companii active și a productivității muncii la nivel sectorial în România (valoare adăugată brută / persoană ocupată la nivel de sector, euro) 500, , , , , , , , ,000 50, Agricultura Industrie Servicii Sursa datelor: INS, AMECO Principalele efecte generate de creșterea numărului de firme se reflectă și la nivel regional. Astfel, în rândul județelor cu o densitate mai mare a companiilor (implicit și a concurenței), rata de ocupare a forței de muncă și nivelul câștigurilor salariale sunt superioare. Această situație este explicată inclusiv de studiile ce privesc economiile de aglomerare, ce permit companiilor să atragă forță de muncă înalt calificată și să ofere salarii superioare comparativ cu companii aflate în alte regiuni. Economiile de aglomerare reprezintă avantajele economice ce decurg de pe urma localizării companiilor în jurul polilor urbani sau a clusterelor industriale. Acestea se materializează în costuri de tranzacționare mai reduse pentru companii, ca urmare a dimensiunii superioare a pieței de desfacere, a puterii de cumpărare mai mare a consumatorilor, dar și de utilizarea mai eficientă a factorilor de producție dată de proximitatea față de furnizori specializați, infrastructura mai dezvoltată și alte efecte de spillover 25. Însă pe lângă efectele microeconomice generate la nivelul companiilor și gospodăriilor (prin prisma veniturilor ridicate, oportunitatea locurilor de muncă și a ofertei variate de bunuri și servicii disponibile), economiile de aglomerare determină efecte pozitive și la nivel regional sau macroeconomic. Conform studiilor lui Dinu et. al 26, rata de creștere economică națională este influențată pozitiv și semnificativ de apariția unor poli de creștere, capabili să atragă investiții și resurse umane, generând astfel un randament superior al factorilor de producție. Productivitatea muncii 25,000 22,500 20,000 17,500 15,000 12,500 10,000 7,500 5,000 2, Agricultură Industrie Servicii 25 Clipa Raluca Irina, Pohoață Ion, Clipa Flavian, Noua geografie economică şi politica regională a României, Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX (2012), No. 8(573), pp. 7-9, 26 Dinu, Marin Dinu, Socol Cristian, Marinaș Marius, Mecanisme de convergență și coeziune, Editura Economica, București, 2005, pag. 68; 17

21 Figura nr. 13: Corelația dintre densitatea numărului de companii, câștigul salarial și ocupare la nivel județean % rata de Castigul salarial nominal mediu brut (2015, lei) Densitatea numărului de firme la de locuitori (2015) Rata de ocupare a resurselor de munca (2015) 90% 80% 70% 60% 50% 40% Densitatea numărului de firme la de locuitori (2015) Sursa: calcule proprii pe baza datelor Institutului Național de Statistică Prin urmare, o densitatea ridicată a companiilor generează efecte pozitive la nivel local și național atât prin natura eficientizării utilizării factorilor de producție determinată de presiunea concurențială de pe piața relevantă, dar și prin intermediul economiilor de aglomerare. Însă pentru ca acest deziderat să aibă loc într-o economie, barierele de intrare pe piață trebuie să fie cât mai reduse. Iar la acest lucru poate contribui atât cadrul de reglementare specific fiecărui sector economic (în termeni de reducere a birocrației, a perioadei necesare obținerii de avize de funcționare și a costurilor deschiderii unei afaceri), dar și în ceea ce privește politica de concurență prin prisma asigurării unui mediu concurențial adecvat. Concluzii Concurența dintre companii reprezintă un mecanism fundamental pentru funcționarea eficientă a piețelor și pentru dezvoltarea sustenabilă a unei economii. Acest fapt se datorează efectelor benefice pe care competiția le generează la nivelul producătorilor: restructurarea și optimizarea proceselor din cadrul companiilor; atragerea și încurajarea investițiilor; stimularea inovațiilor și în general utilizarea mai eficientă a factorilor de producție. Aceste efecte se transmit la nivelul consumatorilor prin prețuri mai reduse, o ofertă de bunuri și servicii mai variate și mai calitative. Așa cum analiza empirică o arată, toate aceste efecte se reflectă și la nivel macroeconomic, prin prisma relațiilor de cauzalitate pozitive ce se stabilesc între nivelul concurenței pe piață și principalii indicatori macroeconomici: rata de creștere economică, PIB per locuitor și productivitatea muncii. Având în vedere aceste deziderate, autoritatea de concurență trebuie să se concentreze asupra implementării cât mai eficace a principalelor activități prevăzute în politica de concurență: (1) monitorizarea piețelor și supravegherea comportamentului companiilor; (2) sancționarea practicilor anticoncurențiale și asigurarea dezvoltării unui mediu economic corect. 18

22 Mai mult de atât, autoritatea de concurență, dar și celelalte autorități publice, pot influența manifestarea liberă a concurenței pe piață prin intermediul cadrului legislativ care reglementează activitatea economică. În acest sens, este primordială eliminarea pe cât posibil a barierelor de intrare și de ieșire a firmelor de pe piață. Principalul efect așteptat al acestor reforme îl reprezintă stimularea investițiilor străine pe piețele locale, dar și creșterea numărului de companii active autohtone, cu impact direct asupra variabilelor macroeconomice. Bibliografie Blundell, R., Griffith, R., van Reenen, J., Market Share, Market Value and Innovation in a Panel of British Manufacturing Firms, Review of Economic Studies, 66(3), , 1999; Buccirossi, Paolo, Lorenzo Ciari, Tomaso Duso, Giancarlo Spagnolo, Cristiana Vitale, Competition policy and productivity growth: an empirical assessment, Review of Economics and Statistics 95, no. 4, 2013; Bușega Ionuț, Dachin Anca, Aspects of structural adjustments în CEE countries during the economic crisis, Theoretical and Applied Economics, Vol. 22, Special Issue, 2015; Cincera, M., & Galgau, O, Impact of market entry and exit on EU productivity and growth performance, Economic Paper n.222. European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, 2015; Clipa Raluca Irina, Pohoață Ion, Clipă Flavian, Noua geografie economică şi politica regională a României, Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX, No. 8(573), 2012; Dinu Eduard (coord.), Studiu privind evaluarea impactului politicii de concurență, Academia de Studii Economice București, Aprilie 2017; Dinu, Marin, Socol Cristian, Marinaș Marius, Mecanisme de convergență și coeziune, Editura Economica, București, 2005; Disney, R., Haskel, J., & Heden, Y., Restructuring and productivity growth in UK manufacturing, The Economic Journal, 113(489), , 2003; Foster, L., J. Haltiwanger, C. Krizan, Aggregate productivity growth: Lessons from microeconomic evidence, NBER working paper n 6803, 1998; Gutmann, Jerg; Voigt, Stefan, Lending a Hand to the Invisible Hand? Assessing the Effects of Newly Enacted Competition Laws, 2014; Gwartney, J., Lawson, R., & Hall, J., Economic Freedom of the World 2015 Annual Report, Fraser Institute, 2015; Haskel, J., & Sadun, R., Regulation and UK retailing productivity: evidence from microdata. Economica, 79(315), , 2009; Januszewski, S. I., Köke, J., Winter, J. K., Product market competition, corporate governance and firm performance: an empirical analysis for Germany, Research in Economics, 56(3), , 2002; Loayza, N. V., Soto, R., On the measurement of market-oriented reforms, World Bank Policy Research Working Paper 3371, 2003; Neagu F., Dragu F., Costeiu A., După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele decenii postdecembriste, BNR, Caiet de studii Nr. 42, 2016; Nickell, S, Competition and Corporate Performance. Journal of Political Economy 104(4), ; 19

23 Scarpetta, S., P. Hemmings, T. Tressel and J. Woo, The role of policy and institutions for productivity and firm dynamics: evidence from micro and industry data, Economic Working Paper, OECD: Paris, 2002; Schmitz Jr, J. A., What determines productivity? Lessons from the dramatic recovery of the US and Canadian iron ore industries following their early 1980s crisis, Journal of Political Economy, 113(3), pag , 2005; OECD, Factsheet on how competition policy affects macro-economic outcomes, octombrie 2014; National Productivity Commission, Review of National Competition Policy Reforms, Report no. 33, Canberra, 2005; 20

24 Anexe 7 Figura nr. 14: Intensitatea competiției locale la nivel național ( ) 7 Intesitatea competiției locale (1-7, ) R² = ,000 40,000 60,000 80,000 3 R² = ,000 40,000 60,000 80,000 PIB per locuitor ($, exprimat la PPC, 2016) Productivitatea muncii (PIB per persoană ocupată, 2017 Sursa datelor: World Economic Forum, Banca Mondială Figura nr. 15: Intensitatea competiției locale și deschiderea economică și stocul de investiții străine directe ( ) 140% (% în PIB) 120% 100% 80% 60% 40% Cea mai mare intensitate a competiției locale Intensitate ridicată Intensitate medie a competiției locale Intensitate redusă 20% 0% Gradul de deschidere economică Stocul de ISD Cea mai redusă intensitate a competiției locale Sursa datelor: World Economic Forum, United Nations Conference on Trade and Development 21

25 Concurența în sectorul energiei regenerabile din România Dr. Mihail Bușu * Consiliul Concurenţei, Direcţia Cercetare, Compartimentul Economist - Şef Rezumat Ultimii 20 de ani au adus schimbări semnificative în ceea ce privește evoluția sectorului energetic din România. Chiar dacă România este considerată o țară cu potențial ridicat pentru energia regenerabilă, resursele sale nu sunt pe deplin exploatate. Aderarea la Uniunea Europeană a determinat schimbări semnificative în politica energetică și în legislația energetică privind alinierea și promovarea energiei regenerabile. În acest context, acest articol își propune să ofere o imagine de ansamblu a sectorului energiei regenerabile din România. Bazat pe o analiză a energiei românești privind politica și legislația, lucrarea prezintă sectorul energetic românesc și statutul actual al principalelor surse regenerabile de energie. Informațiile au fost colectate din datele disponibile din rapoartele statistice anuale ale Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și Eurostat. Cuvinte cheie: Energie electrică, surse regenerabile, concurență, grad de concentrare, piață 1. Introducere O piață concurențială de energie electrică care funcționează în beneficiul tuturor consumatorilor constituie premisa dezvoltării sectorului energiei, sector care, la rândul său, reprezintă motorul dezvoltării economice și sociale. Concurența însă nu atrage după sine inutilitatea regulilor de protecție a consumatorilor, iar măsurile care promovează concurența nu sunt incompatibile cu cele care impun obligații privind protecția clienților finali. O piață liberalizată care funcționează într-un cadru de reglementare adecvat aduce o serie de avantaje rezultate din promovarea concurenței ca soluție pentru stabilirea prețului și a calității serviciilor prestate. Viziunea politicii energetice europene de astăzi corespunde conceptului de dezvoltare durabilă și se concentrează pe o serie de aspecte cheie cum sunt: accesul consumatorilor la sursele de energie la prețuri accesibile și stabile, dezvoltarea durabilă a producției, transportului * Inspector de concurenţă; mihai.busu@consiliulconcurentei.ro Citare recomandată: Buşu M. (2017), Concurența în sectorul energiei regenerabile din România, Revista Română de Concurenţă

26 și consumului de energie, siguranța în aprovizionarea cu energie, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În contextul instituirii și al funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de protecție și de conservare a mediului înconjurător, politica energetică a UE urmărește: asigurarea funcționării piețelor de energie în condiții de competitivitate; asigurarea siguranței aprovizionării cu energie în Uniune; promovarea eficienței energetice și a economiei de energie; dezvoltarea surselor regenerabile de energie; reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; promovarea interconectării rețelelor energetice. Obținerea integrării depline a rețelelor și sistemelor energetice ale Europei și continuarea deschiderii piețelor energiei sunt esențiale pentru realizarea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și menținerea aprovizionării în condiții de securitate și la cel mai scăzut cost posibil. 2. Sectorul energiei electrice din România Activitatea de monitorizare a funcționării pieței de energie electrică s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Metodologiei de monitorizare a pieței angro de energie electrică pentru aprecierea nivelului de concurență pe piață și prevenirea abuzului de poziție dominantă, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 35/2006 și ale Metodologiei de monitorizare a pieței de energie electrică cu amănuntul, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 60/2008, ambele cu modificările și completările ulterioare (Metodologii de monitorizare). Pornind de la datele raportate de participanții la piața de energie electrică care transmit lunar informații la ANRE (2016), se remarcă o creștere numărului de furnizori activi pe piața concurențială a clienților casnici. Analiza efectuată pentru datele furnizate pe o perioadă de 4 ani a relevat faptul că clienții casnici au fost alimentați în regim concurențial atât de furnizori concurențiali, de furnizori de ultimă instanță cât și de producători cu licență de furnizare. De asemenea, se remarcă o creștere substanțială a cantității de energie electrică furnizată clienților casnici în anul 2015 față de cei doi ani anteriori, cel mai probabil determinată de intrarea pe piața de energie electrică a noi furnizori orientați în special către clienții casnici, la care se adaugă în strategiile de marketing utilizate de către furnizorii de energie electrică activi pe piață. Prezentăm mai jos evoluția lunară a cantităților de energie electrică furnizate și numărul de furnizori activi pe piața concurențială a clienților casnici în perioada

27 Graficul nr. 1: Evoluţia numărului de furnizori activi şi a cantităţii de energie electrică furnizată clienţilor casnici, în perioada , , , , , ,000 80,000 60,000 40,000 20, ,343 4, , , GWh Nr. furnizori activi Sursa: ANRE 2.1. Producția de energie electrică Sectorul de producere a energiei electrice este organizat, în principal, pornind de la tipul de resursă primară utilizat în procesul de producere (eolian, hidro, nuclear, termo, fotovoltaic şi biomasă). Operatorii economici din domeniul producerii de energie electrcă, atât cei aparţinând sectorului de stat, cât şi celui privat îşi desfăşoară activitatea pe bază de licenţă de exploatare comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice emisă de către ANRE, participând la piaţa de energie electrică. În urma procesului de monitorizare lunară a activităţii producătorilor detinatori de unităţi dispecerizabile (UD) pe piaţa de energie electrică a rezultat faptul că, în anul 2016, a fost livrată în reţele o cantitate de energie electrică de 57,93 TWh (aceasta incluzând consumul propriu al unor producători şi energia electrică vândută direct centralelor), cu aproximativ 1% mai puţin decât în anul precedent. Conform rezultatelor obţinute din procesul de realizare a etichetei naţionale de energie electrică, cantitatea totală de energie electrică produsă în unităţi dispecerizabile şi nedispecerizabile a fost de 64,15 TWh în anul 2016, din care o cantitate de 60,13 TWh livrată în reţele de cei 732 de titulari de licenţă pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice care au raportat date către ANRE. Sectorul de producere al energiei electrice este dominat în continuare de producătorii de energie din surse convenţionale; cote de piaţă peste 5% din cantitatea totală produsă înregistrează primii 4 producători, care însumează cca. 75% din energia produsă în unităţile dispecerizabile. Cantităţi de energie electrică peste 1 TWh înregistrează un număr de 8 producători, care reprezintă cumulat cca. 86%, situaţie asemănătoare celei din anul precedent. Valorile din acest an ale indicatorilor de concentrare păstrează sectorul de producere a energiei electrice în zona limitelor care despart piețele cu un grad moderat de concentrare de cele cu un grad de concentrare ridicat. 24

28 Graficul nr. 2: Gradul de concentrare pe piața energiei electrice din România 40% 36% % % % 26% % % 31% 28% 27% % 15% % 500 5% 0% C1 HHI Sursa: ANRE Următorul grafic ne indică cantitățile de energie electrică exportate și importate de către România, în perioada Graficul nr. 3: Volumele de energie electrică (export/import), în perioada Sursa: ANRE În ceea ce privește raportul dintre export și import, se poate observa faptul că energia importată a fost în continua creștere față de cea exportată. Astfel, în anul 2014 importul de energie electrică se afla la un nivel de 13,1% din export, de 35,9% în 2015 și 41.57% în Graficul următor ne indică evoluția prețurilor anuale medii de import și export, în perioada Export Volum (GWh) Import Volum (GWh) 25

29 Graficul nr. 4: Evoluția prețurilor medii de export/import, în perioada Export Preț mediu (lei/mwh) Import Preț mediu (lei/mwh) Sursa: ANRE Din acest grafic se poate observa faptul că prețurile de import/export au fost într-o continuă scădere, datorate în special scăderii prețului la energia electrică la nivel mondial din ultimii ani. 3. Sectorul energiei regenerabile din România De peste 30 de ani, cea mai importantă sursă de energie curată din România este furnizată de centralele hidroelectrice mari. Până și inclusiv în 2012, alte surse regenerabile au reprezentat doar o mică parte a producției de energie electrică în România. În 2014, situația a început să se schimbe în mod dramatic în favoarea surselor regenerabile de energie (altele decât hidrocentralele mari) și, în special, a energiei eoliene. 26

30 Graficul nr. 5: Procentul consumului de energie electrică din surse regenerabile, în țările membre UE, la nivelul anului 2015 Malta Luxembourg Netherlands Belgium United Kingdom Ireland Cyprus Poland Slovakia Hungary Germany Czech Republic France Greece Spain EU Average Italy Bulgaria Slovenia Romania Lithuania Portugal Estonia Croatia Denmark Austria Latvia Finland Sweden Sursa: ANRE La nivel Mondial, China și India au fost primele țări care au propus obiective privind energia regenerabilă (Beck și Martinot, 2014). De-a lungul timpului, numărul țărilor care adoptă ținte de sursă de energie regenerabilă (SRE) a crescut. Raportul privind situația globală a energiei regenerabile (Renewables, 2012) din 2012 arată că cel puțin 118 țări au în vigoare diferite obiective privind energia din surse regenerabile. Statele Unite nu au un obiectiv național privind SRE, dar 30 de state și Washington DC au obiective obligatorii și alte 6 ținte de voluntariat (Solar, 2012). California este unul dintre statele americane cu cele mai mari obiective: până în 2020, ponderea energiilor regenerabile în energia electrică a statului ar trebui să fie de 33% (Carley, 2009). În Canada, de asemenea, nu există o țintă națională, dar 6 provincii au. În cadrul politicilor de reducere a energiei nucleare, Japonia are ca obiectiv ca, până în 2030, 25% -35% din producția totală de energie să fie livrată din surse regenerabile (Lesbirel, 2009). China are ca obiectiv cota de 15% din energia finală să provină din surse de combustibili nefosili până în 2020 (Martinot, 2010). Obiectivul australian este ca, până în 2020, cel puțin 20% din energia electrică 27

31 să provină din surse regenerabile (Martin și Rice, 2012). Uniunea Europeană a adoptat un obiectiv de 20% din energia din surse regenerabile în consumul final de energie (Union, 2009), statele individuale având ținte individuale mai mari sau inferioare acestei sume (Graficul nr. 6). Graficul nr. 6: Cotele naționale obligatorii pentru ponderea energiei din surse regenerabile, în consumul final de energie, pentru anul 2020 Malta Luxembourg Hungary Cyprus Czech Republic Belgium Slovakia Netherlands UnitedKingdom Poland Ireland Bulgaria Italy Greece Germany Spain Lithuania France Romania Slovenia Estonia Denmark Portugal Austria Finland Latvia Sweden 10% 11% 13% Sursa: Eurostat Din acest grafic, se poate observa faptul că România se află printre țările din UE ce au o cotă a energiei electrice regenerabile pentru anul 2020 foarte ridicată, cu 24% din total energie electrică. De asemenea, țările cu cele mai mari cote ale energiei regenerabile de atins până în anul 2020 sunt: Suedia (49%), Letonia (42%) și Finlanda (38%). La polul opus se află Ungaria (13%), Luxemburg (11%) și Malta (10%). Graficul următor ne indică evoluția ponderii de energie regenerabilă din România, totalul consumului de energie, în perioada % 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 38% 42% 49% 28

32 Graficul nr. 7: Procentul de energie regenerabilă consumată în România, din total energie, în perioada Sursa: ANRE Din acest grafic se poate observa faptul că ponderea energiei regenerabile din România a avut o evoluție crescătoare în ultimii 8 ani. Astfel, din 2007 până în 2015, aceasta a crescut de la 18,3% la 24,8%. Creșterea a fost relativ continu[, având o singură sincopă în anul La sfârșitul anului 2016, energia electrică produsă în România a fost de 61,8 TWh (terawatt oră), care a fost împărțită în: Putere termică convențională; Centrale hidroenergetice; Energie nucleară; Energie eoliană; Alte surse regenerabile de energie. Graficul următor prezintă ponderea fiecărui segment în totalul energiei electrice produse în România. Graficul nr. 8: Sursele de energie electrică din România, pe tipuri de sursă, 2016 păcură 0% gaz 15% hidro 29% cărbune 24% solar 3% eolian 10% biomasă 1% nuclear 18% Sursa: ANRE 29

33 Din acest grafic se poate observa faptul că ponderea cea mai mare din energia totală o are energia hitroelectrică, cu o pondere de 29%, urmată de energia produsă prin arderea cărbunelui, urmată de energia produsă de gaz, energia eoliană 10%, energia solară 3% și biomasă 1%. Concluzii și recomandări Poluarea, emisiile de gaz cu efect de seră, creșterea cererii de energie și dependența tot mai mare de importuri reprezintă o problemă importantă pentru orice țară. Surse de energie regenerabilă, cum ar fi biomasa, energia hidroelectrică, eoliană, solară și geotermală reprezintă principala soluție viabilă pentru un viitor sustenabil. Cum România este o țară cu multe resurse naturale, potențialul de regenerare ale surselor de energie sunt ridicate și, teoretic, pot acoperi un procent ridicat din cererea de energie la nivelul țării. Acest potențial relativ ridicat nu poate fi exploatat pe deplin datorită nivelurilor ridicate pentru investițiile necesare, limitărilor tehnologice, localizarea dispersată a resurselor și a restricții de mediu. La nivel european, România are una dintre cele mai mari ponderi de energie produsă din surse regenerabile, aceasta având o tendință de creștere în ultimii ani. Statul român are ca țintă pentru anul 2020 de a atinge procentul de energie generată de surse regenerabile la 24%. Până în prezent, România și-a atins acest obiectiv, dar are potențialul de a depăși această țintă. Investiția în surse regenerabile ar avea un impact direct asupra economiei românești, în principal prin contribuția la bugetul de stat, crearea de noi locuri de muncă și stimularea producției locale. În același timp, utilizarea resurselor de energie regenerabile disponibile va contribui la coeziunea dintre zonele izolate economic cu cele mai dezvoltate. Referinţe bibliografice Beck, F., & Martinot, E. (2004). Renewable energy policies and barriers. Encyclopedia of energy, 5(7), Renewables, R. (2012). Global status report. Renewable Energy Policy Network for the 21st Century. Solar, D. S. (2012). Database of state incentives for renewables & efficiency. Carley, S. (2009). State renewable energy electricity policies: An empirical evaluation of effectiveness. Energy policy, 37(8), Lesbirel, S. H. (2004). Diversification and energy security risks: the Japanese case. Japanese Journal of Political Science, 5(1), Martinot, E. (2010). Renewable power for China: Past, present, and future. Frontiers of Energy and Power Engineering in China, 4(3), Martin, N. J., & Rice, J. L. (2012). Developing renewable energy supply in Queensland, Australia: A study of the barriers, targets, policies and actions. Renewable Energy, 44, Union, E. (2009). Directive 2009/28/EC of the European Parliament and of the Council of 23 April 2009 on the promotion of the use of energy from renewable sources and amending and subsequently repealing Directives 2001/77/EC and 2003/30/EC. Official Journal of the European Union, 5,

34 Piața relevantă în ipoteza piețelor bi-fațetate O analiză empirică Mihai Minel Stahie* Facultatea de Drept, Universitatea din București Rezumat La momentul apariției teoriei piețelor bi-fațetate, practica comună era aceea de a auzi totul și nimic, de vreme ce orice pare să fie bi-fațetat. Una din problemele pe care le ridică analiza piețelor bi-fațetate este aceea că este dificil a se găsi principii formale care să limiteze definirea pieței relevante, întrucât creșterea mică, dar semnificativă și de durată a prețurilor (testul SSNIP) nu poate fi aplicată în forma tradițională. În special, vom argumenta dacă se impun a fi definite una sau două piețe relevante și dacă prezența unei a doua fațete a pieței influențează definirea pieței relevante. Cuvinte-cheie: Piețe bi-fațetate, definirea pieței relevante, comerț încrucișat prin canale diferite de vânzare Coduri Jel: K21, L40, L81 I. Introducere Odată cu dezvoltarea, în ultimii ani, a comerțului electronic, activitatea de vânzare a cunoscut schimbări semnificative. Apuse sunt vremurile în care majoritatea alegerilor noastre au fost limitate la câțiva distribuitori locali care controlau ce produse să fie plasate pe rafturile magazinelor, târgurile pe care le încheiam și, în mare măsură, informația ce stătea la baza deciziilor noastre. Evoluția Internetului și a tehnologiilor conexe a facilitat apariția unor noi modele economice ce cuprind adesea aspecte multi-fațetate, în special apariția de platforme ce permit interacțiunea diferitelor grupuri de utilizatori între care se stabilesc efecte de rețea. Potrivit lui Tesser (2002, p. 99) aceste noi instrumente generează tranziția de la marketplace la market-space, permițând accesul la produse și servicii la scară globală. Bazându-se pe studiile asupra platformelor bi-fațetate, numai câteva lucrări au tratat chestiunea pieţei relevante în situația piețelor bi-fațetate, dar neconcludent. În practică, însă, definirea pieței este extrem de importantă în cauzele privind practicile antitrust și cele legate de * Masterand, Master Ştiinţe Penale; stahie.mihai-minel@drept.unibuc.ro Citare recomandată: Stahie M.M. (2017), Piața relevantă în ipoteza piețelor bi-fațetate. O analiză empirică, Revista Română de Concurență

35 reglementare. Scopul principal al pieței relevante este acela de a defini un grup specific de produse considerate de către consumator ca fiind substituibile în așa măsură încât firmele producătoare să fie percepute concurente și care să exercite, una asupra celeilalte, o constrângere asupra abilității de a majora prețurile. Autoritățile de concurență trebuie să ia în considerare caracteristicile specifice ale multilateralității fațetelor, de vreme ce logica tradițională poate eșua în cazul în care firmele deservesc simultan grupuri diferite de cumpărători având cereri independente [a se vedea Wiesmer, Bongard și Rasek (2017, p. 257)]. Modesta noastră contribuție la această literatură este prezentată în acest articol. Corpul principal al lucrării este structurat după cum urmează: În Secțiunea a II-a, vom oferi unele informații cu privire la piețele multi-fațetate, relevând elementele specifice acestui tip de piață, precum și câteva concepte de bază 27. În special, ne vom concentra asupra substituției între publicitatea online și cea offline în industria ziarelor și revistelor. Pentru a înțelege comerțul prin canale multiple, este necesar să se înțeleagă în ce măsură canalele online și offline diferă unul de celălalt. Dacă acestea nu diferă, integrarea ambelor tipuri de canale s-ar vedea lipsită de sens. În Secțiunea a III-a, vom oferi sugestii cu privire la definirea pieței relevante în cauzele ce implică analiza unor piețe bi-fațetate, de vreme ce piața relevantă reprezintă piatra de temelie pe care sunt construite cauzele privind practicile antitrust, precum și orice intervenție normativă [a se vedea Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 3)]. II. Integrarea canalelor online și offline A. Tendințe recente în comerțul electronic Numeroasele interacțiuni, care înainte de evoluția Internetului erau posibile numai în offline, pot fi acum desfășurate online. Conceptul tradițional al vânzărilor offline, unde concurența se manifesta în spații fizice (marketplace) tinde să evolueze spre o situație concurențială în care dinamica pieței are loc într-un spațiu virtual. Nu numai că există echivalente online ale tradiționalelor spații fizice (market-space), dar în plus, au apărut noi piețe ce facilitează schimbul de informații și publicitatea. De vreme ce cifrele actuale indică potențialul viitor de creștere al marketingului online, comercianții sunt încurajați să adopte un nou rol într-un mediu multicanal (offline/online). Friederiszick și Głowicka (2015, p. 3) subliniază că într-un mediu digital rolul comerciantului a evoluat din acela al unui revânzător care vinde produse unei anumite baze de clienți în acela al unui broker care își pune la dispoziție platforma pentru a facilita într-un mod eficient interacțiunea dintre potențialii cumpărători și vânzători. Cu toate că distribuția produselor prin canale multiple de vânzare, atât direct (prin intermediul lanțului de magazine al comerciantului), cât și indirect (prin direcționarea conținutului digital către un website sau mijloc de comunicare socială 28 ) denumită adeseori 27 Pentru o introducere mai elaborată în ceea ce privește piețele multi-fațetate, incluzând o colecție cuprinzătoare a literaturii de specialitate, cf. Evans și Schmalensee (2015). 28 Cunoscută și sub denumirea de inbound marketing, o strategie care se axează pe atragerea clienților ori a investițiilor prin intermediul conținuturilor digitale create de companie în detrimentul altor comercianți care le vânează atenția. Acest tip de marketing încearcă să faciliteze situația consumatorilor care caută în mod activ pe Internet tipurile de bunuri și/sau servicii pe care companiile le au de oferit. Comerțul prin canale multiple combină practicile de inbound și outbound marketing (e.g. apelurile telefonice/mesajele electronice, panourile publicitare, publicitatea televizată, difuzată prin intermediul radioului, în mijloacele de informare tipărite ori prin intermediul unei alte persoane) având scopul de a ajunge la clienții de pe canalul care îi interesează. 32

36 comerț prin canale multiple reprezintă regula generală, întrebarea dacă comerțul online completează sau substituie comerțul în varianta tradițională a rămas fără răspuns. Potrivit lui Trenz (2015), între tranzacțiile desfășurate prin intermediul Internetului și cele desfășurate în mod tradițional, offline, putem identifica o serie de diferențe structurale. Pe de o parte, acest lucru se datorează schimbărilor în comportamentul consumatorilor și în dimensiunea piețelor geografice; pe de altă parte, acestea sunt cauzate de diferitele structuri de cost și modele de preț între piețele online și offline 29. O prezentare a diferențelor majore este oferită în Tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1: Diferențele majore între canalele online și offline Transparența informațiilor Informații despre preț Informații despre produs Informații despre vânzător Informații despre consumator Offline Efort ridicat în compararea prețurilor Evaluare facilă a atributelor nonsenzoriale Încrederea în inspecția personală Tranzacțiile anonime sunt posibile Interacțiuni Relație Personală: se poate stabili o relație personală Online Prețuri reduse Dispersie a prețurilor scăzută Prețurile competitorilor sunt observabile Gamă mai largă de produse și/sau servicii Evaluare facilă a atributelor senzoriale Feedback-ul detaliat este disponibil prin intermediul platformelor specializate Trebuie furnizate date cu caracter personal Consumatorii sunt ușor identificabili Anonimă: necesitate ridicată și dificultate în reducerea incertitudinilor specifice tranzacțiilor și a dependenței de sistem Comunicare 1:1, 1:n 1:1, n:m Intermediari Interacțiuni directe Necesitate crescută a prezenței intermediarilor (trust, logistică) Structura costurilor Locație Costuri operaționale Costuri de transport Piață și competitivitate limitate Costuri mari de personal și infrastructură Piață largă cu competitori naționali/transnaționali Bariere reduse la intrarea pe piață - Se impun a fi incorporate și pot fi folosite în mod strategic Costurile gamei Prețul cresc lent Price scad rapid și individualizat Adesea, este dificil a se răspunde la întrebarea dacă o piață este unică sau multi-fațetată, de vreme ce acestea din urmă existau încă dinaintea evoluției Internetului. Exemplele clasice din mediul offline sunt diverse și includ: cluburile de noapte, revistele destinate consumatorilor, 29 Aici urmăm orientările lui Trenz (2015, pp. 7-17). Trenz a fost primul care a clasificat diferențele fundamentale între canalele online și offline în trei mari grupuri: transparența informațiilor, interacțiuni și structura costurilor. 33

37 paginile aurii și sistemele de plată prin card. Totuși, acest trend revoluționar a accentuat viziunea economiștilor asupra piețelor/tranzacțiilor în general, iar câteva piețe tradiționale offline (e.g. piața ziarelor și a revistelor, piața sistemelor de plată prin card) au fost catalogate drept multifațetate 30. Caracteristicile de rețea ale Internetului implică o puternică tendință în crearea de platforme având diferite grupuri de utilizatori și efecte de rețea intragrup 31. Prin urmare, o firmă care reunește tipuri distincte de actori economici pentru a interacționa (e.g. piețe online, motoare de căutare, platforme online de matrimoniale și sisteme de plată) operează într-o piață multifațetată [a se vedea Rochet și Tirole (2003), pp ]. Într-un sens mai larg, orice website în care o parte din utilizatori furnizează, iar o altă parte consumă conținut și/sau publicitate, poate fi considerat o piață bi-fațetată. B. Câteva informații cu privire la piețele multi-fațetate. Evidențe din industria ziarelor și a revistelor Potrivit lui Evans (2003), o piață bi-fațetată 32 este aceea în care o firmă acționează ca o platformă: vinde două categorii de produse către două grupuri de consumatori (cele două fațete ale pieței), recunoscând faptul că cererea din partea unui grup depinde de cererea celuilalt. În ceea ce privește piețele media, Bunderskartellamt a identificat cele două grupuri ca fiind cititorii și agenții de publicitate, platformele fiind reprezentate de media însăși [a se vedea ns. 2]. De pildă, profitul unei firme media este dat de profitul cumulat al publicației și website-ului pe care le deține. Acest model de afaceri are la bază o versiune adaptată a modelului lui Armstrong privind intermedierea exclusivă care surprinde fațetele celor două piețe, precum și legătura reciprocă dintre canalele online și offline pentru publicitate și lectură [a se vedea Armstrong (2002, pp )]. 30 Cf. eg. Funke/Springer Programmzeitschriften (Cauza B6-98/13) Decizia Bundeskartellamt din 25 Aprilie 2014, para 138; Zeitungsverlag Schwäbisch Hall (Cauza B6-150/08) Decizia Bundeskartellamt din 21 Aprilie 2009, para 33; Visa MIF (Cauza AR.39398) Decizia Comisiei din 26 Februarie 2014 OJ C 168, para Katz și Shapiro (1994), Economides (1996) și Shy (2001) oferă un excelent sumar al literaturii efectelor de rețea (cunoscută și sub denumirea de externalități de rețea). Katz și Shapiro (1985, p. 424) și, mult mai târziu, Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 5, ns. 12) disting între externalități de rețea directe și indirecte. Externalitățile directe de rețea apar ca urmare a efectului fizic direct între numărul cumpărătorilor datorat calității produsului de vreme ce externalitățile indirecte de rețea sunt legate de produsele complementare al căror preț și cantitate variază în funcție de numărul utilizatorilor produsului considerat ca fiind principal. Potrivit lui Hildebrand (2011, p. 3) definiția efectelor indirecte intragrup conduce la analiza formală a piețelor bi-fațetate de vreme ce pentru ca o piață să fie considerată bi-fațetată este necesară prezența a cel puțin unui efect indirect de rețea; Cf. eg. Liebowitz și Margolis (1994). 32 Rochet și Tirole (2006, p ) s-au axat pe structura prețurilor în definirea piețelor bi-fațetate: O piață este bifațetată dacă platforma poate influența volumul tranzacțiilor prin perceperea unei taxe mai mari pe o parte a pieței, reducând prețul plătit de către cealaltă parte cu o valoare echivalentă; ceea ce contează este structura prețurilor, iar platformele trebuie să o ajusteze în așa fel încât să implice ambele fațete ale pieței. Cu alte cuvinte, potrivit autorilor, pentru ca o piață să fie bi-fațetată, este suficient ca structura prețurilor să fie non-neutră. 34

38 Figura nr. 1: Modelul Așa cum se arată în Figura nr. 1, două platforme distincte (de ex. publicația și website-ul omolog) stabilesc cotizații de membru, iar utilizatorii de pe fiecare parte a pieței se abonează exclusiv la una din cele două platforme. Agenții de publicitate prețuiesc numărul cititorilor publicației, iar cititorii prețuiesc numărul reclamelor din aceasta. Cu alte cuvinte, oamenii formează obiceiuri. Dacă o publicație are mulți cititori, acest aspect va fi atractiv pentru agenții de publicitate pe când multitudinea reclamelor din conținutul acesteia nu va fi în mod necesar atractivă cititorilor 33. Pentru Wismer, Bongard și Rasek (2017) acest lucru pare a fi rezonabil de vreme ce publicațiile nu facilitează o tranzacție directă între cititori și agenții de publicitate; mai mult, acestea nu au nevoie, în principiu, de sprijinul agențiilor pentru a-și deservi cititorii, iar produsele considerate substitute 34 diferă între cititori și agenții de publicitate. O publicație își stabilește prețul de copertă, pentru publicitate, precum și conținutul pe care urmează să îl producă în vederea maximizării profitului. Conținutul reprezintă momeala (sau atracția) care, la rândul său, este fie denigrată de reclamele pe care le cuprinde (situație în care reclamele sunt un inconvenient), fie face într-adevăr parte din atracție (situație în care reclamele au o valoare pozitivă). În acest context, identificăm trei surse ale veniturilor obținute de către firmă: (i) venituri din partea cititorilor publicației, (ii) venituri generate de reclamele cuprinse în publicație și (iii) venituri generate de reclamele cuprinse în website-ul omolog. 33 Este posibil ca efectele de rețea intragrup într-unul sau ambele sensuri să fie negative (a se vedea Reisinger, 2004). Potrivit lui Wismer, Bongard și Rasek (2017, p. 258) dintr-o perspectivă concurențială, o caracteristică relevantă este aceea dacă ambele grupuri de consumatori sunt afectate de efecte indirecte pozitive de rețea. Chiar și în situația în care efectele de rețea sunt pozitive în ambele sensuri, acestea pot prezenta o importanță cantitativă diferită. 34 A se ține cont de faptul că într-o piață bi-fațetată de tipul media un produs se poate afla în piața relevantă pe o fațetă a pieței, dar nu și pe cealaltă. De exemplu, atunci când analizăm o concentrare între două publicații, întrebarea este dacă există o piață a agenților de publicitate (în ziare/reviste) și o piață a diseminării știrilor [de ex. din perspectiva agentului de publicitate, TV-ul poate reprezenta un substitut pentru publicații (de vreme ce pe acesta nu îl interesează decât să ajungă la potențialul consumator); acest lucru nu este valabil, însă, pentru un cititor/spectator (de vreme ce unei persoane îi face plăcere să citească publicația în metrou, în drum spre serviciu, iar alteia îi face plăcere să urmărească TV acasă, după-amiaza)]. 35

39 Nu se percepe o taxă pentru vizitatorii paginii de Internet. Așadar, problema firmei este aceea de a găsi un echilibru între extragerea veniturilor din partea agențiilor de publicitate și/sau cititori (după caz), furnizând cititori care ar putea fi descurajați de reclame. Cu alte cuvinte, cererea ce caracterizează cele două fațete ale pieței și structura prețurilor sunt legate prin efecte de rețea intragrup (a se vedea supra ns. 5 și textul ce o însoțește). III. Piața relevantă în ipoteza piețelor bi-fațetate A. Piețe tranzacții bi-fațetate și piețe non-tranzacții bi-fațetate În literatura de specialitate, există un consens în privința faptului că intervenția antitrust în piețele online presupune o definire corespunzătoare a pieței relevante și necesitatea unei analize adecvate a tuturor fațetelor pieței. Cea mai importantă pentru analiza pieței relevante este distincția 35 propusă de Damme et al. (2010) între: (i) piețe tranzacții bi-fațetate și (ii) piețe non-tranzacții bi-fațetate. Figura nr. 2: Piață non-tranzacție bi-fațetată. Media După cum au explicat Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 6), piețele non-tranzacții bi-fațetate (a se vedea Figura nr. 2) sunt caracterizate de absența unei tranzacții între cele două fațete ale pieței, astfel încât nu este posibilă o taxă per-tranzacție/interacțiune (o astfel de interacțiune o poate constitui, de exemplu, faptul că un consumator poate citi/da click pe o reclamă propusă de agentul de publicitate). Piețele online constituie o provocare pentru analiza tradițională antitrust, întrucât serviciile online sunt, de obicei, puse la dispoziția utilizatorilor în mod gratuit. De pildă, motoarele de căutare pe Internet furnizează un serviciu gratuit utilizatorilor, serviciu care este evaluat prin intermediul reclamelor legate de interogarea utilizatorului [a se vedea Manne și Wright (2011, p )]. Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 6, ns. 14) subliniază că abia recent, prin intermediul tehnologiilor de monitorizare, a devenit posibilă taxarea agenților de publicitate pentru tranzacțiile desfășurate online între un agent de publicitate și un utilizator de Internet care cumpără un produs, după ce a văzut, în prealabil, o reclamă online. Figura nr. 3: Piață tranzacție bi-fațetată. Platformă comercială 35 Această distincție a fost propusă inițial de Filistrucchi (2008), care a folosit, însă, termenii piață bi-fațetată de tipul media și piață bi-fațetată de tipul cardului de plată. 36

40 Piețele tranzacții bi-fațetate (a se vedea Figura nr. 3) sunt, în schimb, caracterizate de prezența unei tranzacții între cele două grupuri de utilizatori ai platformei. Prin urmare, platforma poate percepe un preț cu componentă dublă: un tarif pentru înscrierea pe platformă 36 (de ex. cumpărarea unui ziar sau publicarea unui anunț la ziar, deținerea unui card de plată sau a unei rețele de plată la punctele de desfacere, listarea unui produs la licitație sau participarea la o licitație), dar și un tarif pentru utilizarea acesteia 37 (de ex. plata sau acceptarea plății cu un card de plată, vânzarea sau cumpărarea unui produs la licitație). Având în vedere argumentele expuse, susținem că singurele diferențe prin raportare la o piață unică ar fi: (i) prezența efectelor indirecte de rețea între piețele primare ale celor două fațete și (ii) faptul că piața secundară este o piață de tranzacție care leagă cele două fațete. B. O singură piață (unică) vs. piețe diferite (interconectate) pentru grupuri distinct Un rol deosebit în analiza pieței relevante îl are înțelegerea caracterului multi-fațetat al piețelor online. Concentrându-ne asupra prezenței unei tranzacții între utilizatorii finali 38 (de ex. consumatorii de pe cele două fațete), identificăm, în principiu, două abordări care surprind structura specifică a piețelor bi-fațetate: (i) definirea unor piețe diferite pentru grupuri distincte sau (ii) definirea unei singure piețe (comune) care înglobează grupuri distincte. Una din consecințele reținerii unei piețe unice este aceea că o firmă s-ar poziționa fie pe ambele fațete ale pieței, fie pe niciuna 39. În schimb, reținerea a două piețe interconectate ar permite unei platforme să se poziționeze pe una din fațete, dar nu și pe cealaltă [a se vedea Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 9)]. În cele mai multe cazuri, Comisia Europeană nu a abordat în mod explicit chestiunea dacă o piață unică, cuprinzând mai multe grupuri de consumatori, ar trebui definită în cauzele ce 36 Cunoscut și sub denumirea de externalități de membru (sau efecte indirecte de rețea). 37 Cunoscut și sub denumirea de externalități de folosință. 38 Acest subiect a fost abordat en passant de către Wright (2004, p. 62), care a sugerat că o persoană poate defini piețe diferite pe fiecare fațetă sau o singură piață (comună), în funcție de taxa percepută de către platformă (de membru sau de utilizare). 39 Cf. ns

41 implică analiza unor piețe bi-fațetate 40. Cu toate acestea, după cum au subliniat Rooney și Park (2007), jurisprudența din SUA pare a fi constantă în reținerea unei piețe relevante unice a serviciilor care urmăresc, în principal, facilitarea unei tranzacții directe între grupuri distincte de consumatori [de ex. în cazul unei platforme comerciale (a se vedea Figura nr. 3) care reunește vânzătorii și cumpărătorii]. În concluzie, prima noastră sugestie este Sugestia 1: În ipoteza piețelor non-tranzacție bi-fațetate, două piețe (interconectate) se impun a fi definite. În ipoteza piețelor tranzacție bi-fațetate, numai o singură piață (unică) se impune a fi definită. În conformitate cu jurisprudența germană 41 și piața relevantă propusă de Rochet și Tirole (a se vedea ns. 6), Wismer, Bongard și Rasek (2017, p. 260) au identificat aspectul financiar drept un element esențial fără de care o piață nu ar exista. Prin urmare, ambele fațete ar trebui luate în considerare în ipoteza unei piețe tranzacție. Discuții apar în ceea ce privește piețele bi-fațetate în care serviciile oferite pe una dintre fațete sunt gratuite și dacă acea fațetă ar trebui să fie considerată ca (făcând parte dintr-)o piață. Am putea fi tentați să susținem că, de vreme ce o parte a pieței nu plătește 42, se impune a fi definită o piață unică, și anume aceea pe care se află consumatorii care plătesc. Potrivit lui Anderson și Jullien (2016, p. 3) astfel de cazuri sunt considerate, într-adevăr, piețe unice, în care firmele stabilesc prețurile, iar consumatorii aleg între opțiuni în mod standardizat, deși sunt rar întâlnite în practică Cf. eg. Google/DoubleClick (Cauza COMP/M.4731) Decizia Comisiei din 11 Martie 2008 OJ C 184; Microsoft/Yahoo (Cauza COMP/M.5257) Decizia Comisiei din 18 Februarie 2010 OJ C 020; Microsoft/Skype (Cauza COMP/M.6281) Decizia Comisiei din 7 Octombrie 2011 OJ C 341; Google/Motorola Mobility (Cauza COMP/M.6381) Decizia Comisiei din 13 Februarie 2012 OJ C 75; Facebook/WhatsApp (Cauza COMP/M.7217) Decizia Comisiei din 3 Octombrie 2014 OJ C Cf. Parship/Elitepartner (Cauza B6-57/16) Decizia Bundeskartellamt din 22 Octombrie 2015, parag Această abordare este cunoscută în literatura economică drept încurajarea concurenței pe alte criterii decât cel al prețului (non-price competition). De pildă, majoritatea piețelor media sunt finanțate în parte sau în totalitate de reclame (acesta este cazul publicațiilor gratuite). Desigur, există câteva media care nu sunt finanțate deloc de reclame. În această ipoteză, am fi tentați să afirmăm, la o primă privire, că firmele nu concurează pe acea fațetă a pieței. 43 Numai în cazul particular al piețelor non-tranzacții bi-fațetate cu o singură externalitate putem aplica exercițiul de definire a pieței pe acea fațetă a pieței care nu exercită nicio externalitate asupra celeilalte, indiferent de cea de-a doua fațetă [a se vedea Filistrucchi, Geradin, van Damme și Affeldt (2013, p. 28)]. 38

42 În concluzie, a doua noastră sugestie este Sugestia 2: În ipoteza piețelor bi-fațetate, instanțele și autoritățile de concurență ar trebui să ia în considerare albele fațete ale pieței, chiar și în ipoteza piețelor non-tranzacție bi-fațetate, caz în care două piețe (interconectate) se impun a fi definite. Aspecte importante ar putea fi omise prin faptul că una din fațete nu este luată în considerare în definirea pieței relevante. De pildă, dacă o platformă ar majora prețul pe una din fațete, acest lucru nu ar avea impact numai asupra numărului de consumatori care ar decide să părăsească acea fațetă, ci și asupra consumatorilor de pe cealaltă fațetă [a se vedea Sokol și Ma (2017, p. 47)]. Dar care dintre prețuri ar trebui să fie majorat de către monopolistul ipotetic 44? În unele lucrări, precum cea a lui Evans și Noel (2005, p. 33 și 2008, p. 5) și Hesse (2007, pp ) s-a atras atenția asupra aplicării tradiționalului test SSNIP pentru definirea pieței relevante în cauzele ce implică analiza unor piețe bi-fațetate. De vreme ce piața relevantă presupune analiza ambelor fațete ale pieței (adică acele efecte indirecte de rețea dintre cele două grupuri de consumatori), versiunea modificată a testului SSNIP ar trebui aplicată după cum urmează: În ipoteza piețelor tranzacție bi-fațetate, se impune a fi verificată rentabilitatea unei majorări a nivelului prețurilor (suma prețurilor plătite pentru o tranzacție de către cele două grupuri de consumatori). În ipoteza piețelor non-tranzacție bi-fațetate, ar trebui verificată rentabilitatea unei majorări a prețurilor pe fiecare fațetă în parte. Atât Emch și Thomson (2006, pp ), cât și Filistrucchi (2008, p ) susțin că, în mod ideal, ar trebui să i se permită monopolistului ipotetic să ajusteze structura prețurilor (i.e., aproximativ raportul celor două prețuri). Aceste motive conduc la Sugestia 3: În ipoteza piețelor bi-fațetate, instanțele și autoritățile de concurență ar trebui să aplice o versiune modificată a testului SSNIP care să surprindă caracterul bifațetat al pieței. 44 Creșterea mică, dar semnificativă și de durată a prețurilor (testul SSNIP), cunoscut și sub denumirea de testul Monopolistului Ipotetic (pe scurt, testul MI) reprezintă un instrument conceptual folosit în definirea pieței relevante, ce presupune reținerea celui mai mic set de produse substituibile pentru care creșterea mică, dar semnificativă și de durată a prețurilor de către monopolistul ipotetic ar fi profitabilă. 39

43 Referințe bibliografice Anderson, S. și Jullien, B. (2016). The advertising-financed business model in two-sided media markets. Toulouse School of Economics Working Papers, 632:1-56. Armstrong, M. (2006). Competition in two-sided markets. RAND Journal of Economics, 37(3): Van Damme, E., Filistrucchi, L., Geradin, D., Keunen, S., Klein, T., Michielsen, T. și Wileur, J. (2010). Mergers in Two-Sided Markets A Report to the NMa. Netherlands Competition Authority, 0: Economides, N. (1996). The economics of networks. International Journal of Industrial Organization, 14(6): Emch, E. și Thomson, T.S. (2006). Market Definition and Market Power in Payment Card Networks. The Review of Network Economics, 5(1): Evans, D.S. (2003). The Antitrust Economics of Multi-Sided Platform Markets. Yale Journal on Regulation, 20(2): Evans, D.S. și Noel, M.D. (2005). Defining Antitrust Markets When Firms Operate Two- Sided Platforms. Columbia Business Law Review, 2005(3): Evans, D.S. și Noel, M.D. (2008). The Analysis of Mergers that involve Multisided Platform Businesses. Journal of Competition Law & Economics, 4(3): Evans, D.S. și Schmalensee, R. (2015). The Antitrust Analysis of Multi-Sided Platform Businesses. Oxford Handbook of International Antitrust Economics, 1: Filistrucchi, L. (2008). A SSNIP Test for Two-Sided Markets: The Case of Media. NET institute Working Paper, 08-34:1-45. Filistrucchi, L., Geradin, D., van Damme, E. și Affeldt, P. (2013). Market Definition in Two-Sided Markets: Theory and Practice. Tilburg Law School Legal Studies Research Paper Series, 9:1-48. Friederiszick, H.W. și Głowicka, E. (2015). Competition policy in modern retail markets, Journal of Antitrust Enforcement, first published online November 26, 0:1-42. Hesse, R.B. (2007). Two-Sided Platform Markets and the Application of the Traditional Antitrust Analytical Framework. Competition Policy International, 3(1): Hildebrand, T. (2011). Two-Sided Markets in the Online World. Wirtschaftswissenschaftlichen Fakultät Humboldt-Universität zu Berlin, 0:1-91. Katz, M.L. și Shapiro, C. (1985). Network Externalities, Competition, and Compatibility. American Economic Review, 75(3): Katz, M.L. și Shapiro, C. (1994). Systems Competition and Network Effects. Journal of Economic Perspectives, 8(2): Liebowitz, S.J. și Margolis, S.E. (1994). Network Externality: An Uncommon Tragedy. Journal of Economic Perspectives, 8(2): Manne, G.A. și Wright, J.D. (2011). Google and the Limits of Antitrust: The Case Against the Case Against Google. Harvard Journal of Law & Public Policy, 34(1): Reisinger, M. (2004). Two-Sided Markets with Negative Externalities. Munich Discussion Paper 27:1-30. Rochet, J.-C., Tirole, J. (2003). Platform Competition in Two-Sided Markets. Journal of the European Economic Association, 1(4):

44 Rooney, W.H. și Park, D.K. (2007). The Two-Sided Market Literature Enriches Traditional Antitrust Analysis. Competition Policy International, 3(1): Rochet, J.-C., Tirole, J. (2006). Two-Sided Markets: A Progress Report. RAND Journal of Economics, 37(3): Shy, O. (2001). The Economics of Network Industries. Cambridge University Press. Sokol, D.D. și Ma, J. (2017). Understanding Online Markets and Antitrust Analysis. Northwestern Journal of Technology and Intellectual Property, 15(1): Tesser, E. (2002) Business-to-Consumer Multi-Channel Distribution Policies: From Marketplace to Market-Space Management. Symphonya. Emerging Issues in Management, 1: Trenz, M. (2015) Multichannel Commerce. A Consumer Perspective on the Integration of Physical and Electronic Channels. Springer International Publishing Switzerland. Wismer, S., Bongard, C. și Rasek, A. (2017). Multi-Sided Market Economics in Competition Law Enforcement. Journal of European Competition Law & Practice, 8(4): Wright, J. (2004). One-sided Logic in Two-Sided Markets. Review of Network Economics, 3(1):

45 Economia colaborativă Reglementări la nivelul Uniunii Europene și impactul asupra mediului concurențial Rezu mat Mihaela Daniela Iacob * Facultatea de Relații Economice Internaționale Academia de Studii Economice din București Inovațiile și progresele tehnologice au schimbat structura piețelor din întreaga lume. Astfel, apariția piețelor on-line și a modelelor de afaceri bazate pe împărțirea bunurilor au determinat un puternic efect disruptiv asupra relațiilor care se stabilesc între întreprinderi și consumatori. În prezent, economia de tip colaborativ ridică o serie de probleme în ceea ce privește aplicarea legislației existente, diminuând liniile stabilite între consumator și furnizor, angajat și lucrător pe cont propriu, dar și între activitate independentă, respectiv furnizarea unor de servicii profesionale. Această situație poate determina un grad ridicat de incertitudine în ceea ce privește normele aplicabile, în special atunci când acțiunile de reglementare sunt necoordonate sau sunt divergente la nivel național sau local. Lucrarea curentă analizează eforturile de reglementare ale instituțiilor europene în această direcție, dar și potențialele efecte concurențiale pe care economia colaborativă le poate genera la nivelul Pieței Unice. Cuvinte cheie: Economia colaborativă, cadrul de reglementare, platforme digitale 1. Introducere Economia colaborativă reprezintă un sistem socio-economic construit în jurul partajării resurselor umane, fizice și intelectuale (Matofska, 2016). Acest nou tip de economie funcționează, de regulă, prin intermediul unor platforme online, ce permit accesul consumatorilor la o variată ofertă de bunuri și servicii, dar totodată și la utilizarea excesului de bunuri și servicii de la nivelul unei economii (Sundararajan, 2013). Cel mai cunoscut model de partajare a economiei este modelul peer-to-peer (P2P) (Figura 1), în cadrul căruia bunurile sau serviciile sunt împărțite între persoane fizice, platforma acționând ca un intermediar între cerere și ofertă. Acest nou model economic este utilizat cu succes în prezent pe o paletă largă de piețe: de la platforme în cadrul cărora sunt tranzacționate bunuri cu caracter general (ebay, Amazon, Olx) și până la piețe specializate, precum transportul urban * Student, Facultatea de Relații Economice Internaționale; danaaiacob@yahoo.com Citare recomandată: Iacob M.D., Economia colaborativă Reglementări la nivelul Uniunii Europene și impactul asupra mediului concurențial, Revista Română de Concurenţă

46 (Uber, Zipcar), industria hotelieră (Airbnb), serviciile financiare (sau chiar serviciile de schimb valutar (Midpoint). Figura nr. 1: Structura modelului economiei de la persoană la persoană (peer-to-peer) Cerere Platformă Ofertă Sursă: Vera Demary, Competiton in the Sharing Economy, 2015, pag. 5 Economia colaborativă are deja un punct de sprijin pe piața serviciilor de înnoptare pe termen scurt, care a reprezentat 9% din piața hotelieră tradițională din Această piață devine din ce în ce mai organizată și câștigă o utilizare mai largă, pe măsură ce încrederea în aceste servicii crește. Platforme precum HomeAway și Airbnb sunt prezente în peste 200 de țări, cu 1,5 milioane de oferte de cazare și 10 milioane de rezervări. În viitor, rezervările Airbnb sunt estimate să ajungă la aproape 60 de milioane până în 2020 potrivit unui studiu Credit Suisse 45. Deși în prezent serviciile hoteliere tradiționale dețin cea mai mare parte din piața de înnoptare, apariția companiilor precum HomeAway și Airbnb, ar putea să conducă la schimbări structurale la nivelul cererii și ofertei de astfel de servicii. Grupurile hoteliere tind să fie orientate către segmente de piață mai puțin expuse acestor platforme, cum ar fi călătoriile de afaceri pe termen scurt. Însă, pe măsură ce rezervările pe noile platforme cresc și se concentrează din ce în ce mai mult pe segmentul de afaceri, companii precum Airbnb ar putea absorbi cea mai mare parte a diferenței dintre cerere și ofertă, iar hotelurile ar putea pierde capacitatea de stabilire a prețurilor pe termen lung. Figura nr. 2: Evoluția rezervărilor Airbnb (în milioane euro, scala dreaptă) și rata de creștere (%, scala stângă) Sursa: datele companiei, estimări ale Credit Suisse

47 Conform experților World Economic Forum, creșterea exponențială a digitalizării și a conectivității la Internet reprezintă pilonul celei de-a patra revoluții industriale, prin prisma faptului că permite aceste modele inovatoare de afaceri (World Economic Forum, 2016). Mai mult de atât, tehnologia facilitează desfășurarea acestor activități economice și le face mai accesibile prin reducerea costurilor tranzacțiilor. În cazul piețelor tradiționale, costurile de tranzacție implică de regulă o interacțiune directă și mai costisitoare între consumatori și furnizori, aceștia fiind nevoiți să ajungă la o înțelegere. Internetul și noile dispozitive inteligente minimizează aceste costuri (în special cele legate de costurile de căutare și informare) în comparație cu interacțiunea directă. Utilizând exemplul partajării de autoturisme, Demary (2014) sintetizează principalele diferențe dintre partajarea tradițională și partajarea prin intermediul unei platforme online (Tabelul 1). Tabelul nr. 1: Reducerea costurilor de tranzacție în economia colaborativă Costurile de informare și căutare Negocierea și costurile de decizie Politica și costurile de executare Economia Tradițională Găsirea unei persoane în apropierea dvs. care deține o mașina și care este dispus să o împrumute Negocierea prețului și a condițiilor tranzacției individual Stabilirea metodei de plată și plata efectivă; Economia Colaborativă Găsirea unei platforme de internet care specifică furnizarea de autovehicule în vecinătatea dvs. Verificarea prețului și a condițiilor specificate de platformă; Plată directă prin intermediul platformei; Negocierea cu Proceduri clare în caz de accident. asiguratorul și furnizorul în caz de accident. Sursă: Vera Demary, Competiton in the Sharing Economy, 2015, pag Economia colaborativă în uniunea europeană. eforturile de reglementare la nivelul uniunii europene și potențialul economic Conform multor aspecte, economia colaborativă nu este suficient de reglementată sau cel mult, activitatea firmelor din această ramură economică tinde să fie acoperită numai parțial de cadrele de reglementare specifice piețelor tradiționale. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei din ultimele decenii a generat implicații semnificative la nivelul unuia dintre pilonii Uniunii Europene: Piața Unică. Pentru a veni în întâmpinarea acestor modificări structurale de anvergură ale economiei europene, o serie de reglementări au fost actualizate, iar altele urmează să fie adoptate. În ciuda faptului că 44

48 reglementatorii UE conștientizează creșterea fenomenală a economiei colaborative în multe sectoare noi, tratarea acesteia nu este încă o sarcină ușoară. În această direcție, Comisia Europeană a adoptat, în 2015, Strategia Digitală privind Piața Unică (Digital Single Market Strategy), setând practic principalele căi de acțiune pentru a aborda provocările aduse de noile modele economice și de expansiunea rapidă a globalizării. Acțiunile esențiale vizează: Un acces mai bun al consumatorilor la bunuri și servicii digitale în spațiul Uniunii Europene (eliminarea barierelor transfrontaliere privind comerțul online); Crearea condițiilor adecvate și a unor condiții de concurență echitabile pentru dezvoltarea rețelelor și a serviciilor digitale inovatoare (revizuirea normelor privind o serie de sectoare economice, precum serviciile de telecomunicații, mass-media, dar și consolidarea securității cibernetice și încrederii consumatorilor în serviciile digitale); Valorificarea la maximum a potențialului de creștere al economiei digitale în Uniunea Europeană (investiții în infrastructura de comunicații și în tehnologii precum cloud computing sau sisteme de tip Big Data). Un sondaj Eurobarometru din a arătat că majoritatea respondenților au folosit sau au fost conștienți de platforme de colaborare. De asemenea, aproximativ o treime dintre respondenții care au utilizat serviciile platformelor colaborative au oferit un serviciu pe acest tip de platformă cel puțin o dată. Acest lucru indică faptul că utilizatorii sunt, de asemenea, susceptibili să acționeze ca furnizori de astfel de servicii. Utilizatorii au apreciat în special că serviciile de colaborare în economie sunt ușor accesibile și mai ieftine decât serviciile tradiționale. Principalele dezavantaje identificate de respondenți au fost: (1) lipsa conștientizării responsabilității în cazul apariției unei probleme; (2) lipsa încrederii în tranzacțiile pe Internet și (3) lipsa încrederii în furnizor/vânzător. Un bun punct de plecare pentru reglementarea și promovarea acestui sector în mod eficient reprezintă comunicarea Comisiei Europene intitulată Agenda europeană pentru economia colaborativă. În aceasta, Comisia Europeană a prezentat o serie de orientări menite să sprijine consumatorii, întreprinderile și autoritățile publice să se implice cu încredere în economia colaborativă. În cadrul comunicării au fost publicate și o serie de declarații ale oficialilor Comisiei Europene. Astfel, Jyrki Katainen, vicepreședinte al Comisiei, responsabil pentru locuri de muncă, creștere economică, investiții și competitivitate, a declarat: O economie europeană competitivă are nevoie de inovare, fie că e vorba de domeniul produselor sau de cel al serviciilor. Următorul «unicorn» european și-ar putea avea originea în economia colaborativă. Rolul nostru este de a încuraja un mediu de reglementare care să permită dezvoltarea unor noi modele comerciale, asigurând în același timp protecția consumatorilor, precum și o impozitare echitabilă și condiții de muncă echitabile. De altfel, comisarul pentru piața internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri, Elżbieta Bieńkowska, a declarat: Economia colaborativă este o oportunitate pentru 46 Sondajul Eurobarometru Flash 438 (martie 2016) privind utilizarea platformelor colaborative; 45

49 consumatori, antreprenori și întreprinderi cu condiția să o înțelegem corect. Dacă permitem ca piața noastră unică să fie fragmentată de-a lungul unor linii naționale sau chiar locale, Europa, în ansamblul ei, are de pierdut. Astăzi, oferim orientări juridice pentru autoritățile publice și operatorii de pe piață în vederea dezvoltării echilibrate și sustenabile a acestor noi modele de afaceri. Invităm statele membre să își revizuiască reglementările, ținând seama de aceste orientări și să fie pregătite să le sprijine în acest proces. În prezent, cele mai importante preocupări în domeniul reglementării economiei colaborative privesc protecția consumatorilor, reglementarea protecției muncii și fiscalitatea. Scopul legislației Uniunii Europene în domeniul comercializării și al protecției consumatorilor este acela de a proteja acea parte a tranzacției care este mai vulnerabilă, și anume consumatorul 47. În ceea ce privește potențialul noilor modele de afaceri de a contribui la dezvoltarea economiei europene, pot fi menționate o serie de aspecte relevante. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) constituie motorul principal al economiei europene, reprezentând, potrivit cifrelor din 2014, 99,8% din toate întreprinderile din sectorul nefinanciar și asigurând două din trei locuri de muncă. Digitalizarea tuturor sectoarelor este esențială pentru a menține și a îmbunătăți competitivitatea UE. Doar 1,7% din întreprinderile din UE utilizează pe deplin tehnologiile digitale avansate, în timp ce 41% nu le utilizează deloc. Însă chiar și în această situație, venitul brut din Uniunea Europeană în anul 2015 provenit din platformele colaborative a fost estimat la 28 miliarde de euro. În viitor, conform studiului efectuat de Credit Suisse, este estimat că economia colaborativă ar putea contribui cu de miliarde euro la economia Uniunii Europene. Din această perspectivă, economia colaborativă poate reprezenta un factor de eficiență la nivel european. Companiile din acest nou domeniu au arătat faptul că pot concura eficient cu modelele de afaceri tradiționale în multe sectoare. Mai mult de atât, dezvoltarea acestei noi economii are și implicații sociale, fiind un mijloc de acces pe piața forței de muncă pentru tineri, imigranți, persoane în vârstă sau lucrători cu fracțiune de normă. O bună metodă pentru susținerea creșterii economice este reducerea sarcinii administrative asupra persoanelor fizice și asupra întreprinderilor. Astfel, un schimb eficient de informații referitoare la domeniul fiscal între platforme, autorități și prestatorii de servicii poate contribui la reducerea costurilor de funcționare. De asemenea, utile pot fi și ghișeele unice și dezvoltarea unor mecanisme online de apreciere. 3. Impactul economiei colaborative asupra mediului concurențial la nivel european Conform literaturii de specialitate, intrarea pe piață a unor noi competitori generează efecte benefice la nivelul consumatorilor prin prisma mai multor aspecte: noi servicii și inovații, dar și prețuri mai reduse. Acest efect s-a putut observa în ultimii ani, când intrarea pe piețele tradiționale a unor noi competitori s-a materializat în servicii mai adaptate cerințelor actuale ale

50 consumatorilor. În prezent, avansul tehnologic facilitează intrarea pe piață a unor actori economici atipici, ce rivalizează cu succes cu cei de pe piețele tradiționale. Figura nr. 3: Potențialul piețelor colaborative și maturitatea acestora în prezent Sursă figură: Solange Le Jeune, The Sharing Economy, Schroders 2016, pag.10 Conform unui studiu elaborat de Solange Le Jeune (2016), în fiecare sector economic există riscul disruptivității ca metodele tradiționale de desfășurare a afacerilor să fie înlocuite de întreprinderile specifice economiei colaborative. Rezumatul acestor analize poate fi observat în Figura 3, în care este prezentat potențialul acestor piețe de a se plia pe mecanismele economiei colaborative în raport cu gradul de maturitate sau dezvoltare din prezent al acestor piețe. Cele mai relevante exemple în acest sens reprezintă cazurile de pe piața de transport pasageri (Uber vs. Taxi) sau de pe piața de înnoptare pe termen scurt (Airbnb/HomeAway vs. serviciile de cazare de tip hotelieră). Tocmai ca urmare a acestor evoluții rapide, există o serie de preocupări privind efectele economiei colaborative în raport cu normele primare ale UE în privința dreptului concurenței 48. Aceste preocupări vizează în special interzicerea acelor practici de natură să restricționeze concurența pe piață, indiferent dacă aceasta este tradițională sau inovativă. În această categorie intră acordurile verticale, deciziile diverselor asociații de întreprinderi, practicile concertate, dar 48 Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene16 ("TFUE") și Regulamentul UE privind concentrările economice; 47

51 și conduita unilaterală a întreprinderilor dominante care acționează în mod abuziv (Vitkovic, 2016, p.81). În ceea ce privește modelele de afaceri specifice economiei colaborative, preocupările se referă, în special, la cazurile de abuz de poziție dominantă, ce ar putea include obligațiile de natură contractuale sau restricțiile de prețuri aplicate terților. Alte preocupări în acest sens privesc situațiile de stabilire a unor prețuri de ruinare, efectul câștigătorului 49, impunerea de obstacole în calea multi-homing -ului 50, asimetrii importante în ceea ce privește puterea de negociere a părților. Mai mult de atât, preocupările se extind și în ceea ce privește controlului concentrărilor economice, în special în ceea ce privește integrarea pe verticală a anumitor activități esențiale și utilizarea bazelor de date de tip Big Data (Vitkovic, 2016). Concluzii Modelele de afaceri din cadrul economiei colaborative reprezintă un domeniu nou, însă cu un rol din ce în ce mai important pentru economiile europene. Deși companiile europene din acest sector se află în urma celor din Statele Unite ale Americii, acest lucru nu exclude faptul că există suficiente premize de dezvoltate. Într-un mediu atât de dinamic, noile idei de afaceri sunt dezvoltate zilnic și noile companii se înființează frecvent. Mai mult de atât, comparativ cu afacerile tradiționale, cele specifice economiei colaborative tind să atingă o dimensiune largă mult mai rapid, deoarece utilizează în mod extensiv noile tehnologii și Internetul și, deseori, companiile nu se simt limitate de reglementările existente pe piața relevantă. În acest sens, astfel de afaceri au un potențial caracter disruptiv și oferă totodată o concurență mai abruptă, materializată într-o varietate mai mare de bunuri și servicii, la prețuri mai mici, și ce au capacitatea de a răspunde noilor cerințe ale consumatorilor. Din perspectivă europeană, actuala discuție privind reglementarea companiilor cu economie colaborativă, respectiv a platformelor, în general așa cum este abordată în strategia Comisiei Europene pentru Piața Unică Digitală justifică modul în care instituțiile europene ar trebui să reacționeze, având în vedere implicațiile economice. Astfel, din perspectiva Pieței Unice, o economie colaborativă puternică, cu companii care își au rădăcinile în Europa ar fi foarte benefică. Nu doar din perspectiva fiscală, ci și prin prisma potențialului inovativ și a modului în care noile modele de afaceri pot contribui la facilitarea concurenței pe piață, în beneficiul consumatorilor finali. Însă, având în vedere rapiditatea cu care economia colaborativă evoluază, întreprinderile sale specifice pot intra sub incidența normelor legislației UE în materie de concurență. În această situație sunt incluse în special cazurile de abuz de poziție dominantă. Prin urmare, pe lângă eforturile de reglementare în direcția protecției consumatorilor este necesară o adaptare continuă 49 Denumit și efect de bulgăre, se referă la situația în care un anumit agent economic capătă tot mai multă putere pe piață și atrage din ce în ce mai mulți clienți. Această situație poate fi considerată anticoncurențială în măsura în care puterea pe piață este folosită în detrimentul concurenților sau al consumatorilor (Carl Shapiro, Hal R. Varian, Information Rules: A Strategic Guide to the Network Economy, Harvard Business School Press, pag. 174, 1998); 50 Multi-homing se referă la situația în care un anumit furnizor de servicii poate utiliza mai multe platforme concurente (situația ipotetică în care un anumit furnizor de servicii de transport poate alege să colaboreze atât cu platforma furnizată de Uber, cât și de Taxify sau alți concurenți similari). Afectarea concurenței în acest caz constă în situația în care un anumit furnizor este constrâns să efectueze tranzacții exclusiv printr-o anumită platformă; 48

52 a instrumentelor specifice politicii de concurență, în vederea descurăjării unor potențiale fapte anticoncurențiale și impunerea unui mediu economic competitiv. În concluzie, se poate afirma faptul că, în ansamblu, economia colaborativă reprezintă un nou mod de desfășurare a afacerilor, oferind o alternativă la piețele tradiționale, atât prin prisma posibilității utilizării eficiente a resurselor neutilizate, dar și prin intermediul valorificării inovațiilor. Ținând cont de beneficiile semnificative pe care economia colaborativă le poate aduce economiei europene, reglementările Uniunii Europene trebuie să sprijine inovarea și competitivitatea, dar și să asigure o protecție a consumatorului și sprijin pentru aplicarea coerentă a legislației în materie de concurență. Referinţe bibliografice Carl Shapiro, Hal R. Varian, Information Rules: A Strategic Guide to the Network Economy, Harvard Business School Press, 1998; Cristiano Codagnone, Bertin Martes, Coping the Sharing Economy: Origins, Definitions, Impact and Regulatory Issues, Institute For Prospective Technological Studies Digital Economy Working Paper 2016/01, 2016, Matofska Benita, What is the Sharing Economy?, The People Who Share Blog, 2016, Solange Le Jeune, The Sharing Economy, Schroders, 2016; Sundararajan Arun, From Zipcar to the Sharing Economy, Harvard Business Review, 2013; Vera Demary, Competiton in the Sharing Economy, Institut der deutschen Wirtschaft, IW policy paper 19/2015, Köln; Vitkovic Deni, The Sharing Economy: Regulation and the EU Competition Law, Global Antitrust Review, Issue 9, 2016; Comisia Europeană, O agendă europeană pentru economia colaborativă, 2015; Credit Suisse, The Sharing Economy, 2015; Parlamentul European, //EP//TEXT+TA+P8-TA DOC+XML+V0//RO World Economic Forum, 2017, 49

53 TABLE OF CONTENTS 1. The effects of the competition policy at macroeconomic level. The case of Romania / p. 51 Ionuț Bușega Competion Council, Research Directorate, Chief Economist Unit 2. Competition in the renewable energy sector in Romania / p. 70 Mihail Bușu Competion Council, Research Directorate, Chief Economist Unit 3. Market Definition in Two-Sided Markets. An Empirical Analysis / p. 80 Mihai Minel Stahie Faculty of Law, University of Bucharest 4. Collaborative economy - Regulations at European Union level and the impact on the competitive environment / p. 91 Mihaela Daniela Iacob Faculty of International Business and Economics, The Bucharest University of Economic Studies 50

54 The effects of the competition policy at macroeconomic level. The case of Romania Abstract PhD. Ionuț Bușega * Competion Council, Research Directorate, Chief Economist Unit Competition is one of the fundamental mechanisms for the optimal functioning of markets. A long series of scientific studies support the fact that the mere presence of the competition policy in the economy is a key factor for the positive evolution of the economy as a whole and the increase in the welfare of consumers. The current research aims at identifying some of the most relevant empirical studies in the economic literature regarding the effects of the competition policy at the level of macroeconomic indicators, as well as accomplishing quantitative analyzes at international level and at the level of the Romanian economy. Keywords: Competition policy, competition, macroeconomics, allocative efficiency, productive efficiency 1. The economic effects of competition in the literature According to the conventional economic theories, competition leads to improved allocation of resources in the economy because it allows companies that are more efficient and better suited to the needs of consumers to increase their market share to the detriment of the less efficient firms. Instead, excessive regulation or anti-competitive behavior can be harmful to the efficient functioning of markets, generating a number of negative effects on the macroeconomic variables and on the economic activity on the whole. (OECD, pag. 2) 51. Thus, in the specialized economic literature, there are numerous studies aimed at revealing the causal links between the level of competition in the market, competition policy and macroeconomic outcomes such as: (1) the productivity of the production factors; (2) the process of economic growth; (3) the degree of innovation; (4) employment or * Competition Inspector; ionut.busega@consiliulconcurentei.ro Recommended citation: Buşega I. (2017), The effects of the competition policy at macroeconomic level.the case of Romania, Romanian Competition Journal OECD, Factsheet on how competition policy affects macro-economic outcomes, octomber 2014; 51

55 (5) the reduction of income inequality. One of the most important competition benefits is its impact on the productivity of the production factors. Thus, in a study by Nickell 52 (1996) regarding 670 companies in the United Kingdom, the results indicate that increased market competition (quantified by the large number of competitors, respectively, lower levels of rents) tends to be associated with a faster increase in the productivity of the production factors. Also, research by Disney, Haskell and Heden (2003) 53 comes to support Nickell's results. They have deepened the analysis regarding the manufacturing productivity growth rate in the United Kingdom for the period between , thus examining enterprises. The authors concluded that external competition was one of the key drivers of the internal restructuring of companies (such as the introduction of new technologies and organizational adjustment). The other source of productivity growth was the market selection process, whereby inefficient companies are replaced in time by those with higher productivity. Blundell, Griffith and van Reenen (1999) 54 analyzed the causal relationship between technological innovations, the market share of companies and their value on the capital market. By examining a set of data on the UK manufacturing companies, they noticed a positive and robust effect on the productivity gains generated by the level of competition in the market. Moreover, increasing competition in the market of industrial products tends to stimulate innovative business activity and the number of innovations and patents. Similarly, Januszewski s research (2002) 55, conducted on a sample on 500 German companies between the years , that reveal that there is a positive relationship between productivity growth and intense competition on the market. Hasken and Sadun (2009) 56 examined the effects of introducing regulations in the United Kingdom retail market between 1997 and According to the authors, these regulations materialized in higher entry costs for the high dimensioned stores of the retail market and implicitly a reduction in efficiency. The results of the quantitative analysis elaborated by the authors reveal that these regulations caused a slowdown in the productivity of the production factors rate of 0.4% per year. This loss of efficiency is explained by the loss of economies of scale generated by the transition to smaller shops and by the fact that the organizational knowhow specific to large shops is not perfectly substitutable with the one needed for small shops. Similar results regarding the reverse relationship between the presence of the market entry barriers and the economic performance were also observed by Cincera and Galgau (2005). Analyzing the European economy, the authors found that the more strictly regulated markets (which reduce the market entry rate and, implicitly, the level of competition) are subject to 52 Nickell, S., Competition and Corporate Performance. Journal of Political Economy 104(4), , ; 53 Disney, R., Haskel, J., & Heden, Y., Restructuring and productivity growth in UK manufacturing, The Economic Journal, 113(489), ; 54 Blundell, R., Griffith, R., van Reenen, J., Market Share, Market Value and Innovation in a Panel of British Manufacturing Firms, Review of Economic Studies, 66(3), , 1999, 55 Januszewski, S. I., Köke, J., Winter, J. K., Product market competition, corporate governance and firm performance: an empirical analysis for Germany, Research in Economics, 56(3), , Haskel, J., & Sadun, R. (2009), Regulation and UK retailing productivity: evidence from microdata. Economica, 79(315), , 52

56 unfavorable economic effects, such as: reduced investment, decrease in labor productivity and rising prices 57. According to the authors, reforms in the markets of goods and services tend to exert a direct and indirect impact on productivity and macroeconomic performance. The direct impact refers to smaller costs for businesses and for entering new markets, while the indirect impact of reforms is reflected in the productivity gains through three main channels: o "Creative Destruction": The market selection mechanism allows a better allocation of resources as less efficient companies exit the market and are replaced by more productive entrants (the allocation channel); o Internal restructuring of companies: threatened by the entry of more efficient competitors into the market causes existing companies to reorganize their activity, thus minimizing the under-use of production factors (productive efficiency channel); o Increasing incentives for companies to carry out research and innovation activities that allows them to reach faster the technology frontier (dynamic efficiency channel). Table no. 1 summarizes the main areas where interventions can occur at the level of the current regulations as well as their expected impact on the economic performance and on the entry of new companies into the markets of goods and services. Briefly, the process of deregulation and lower entry costs leads to an increase in the number of firms in the market, decreasing prices, increasing stock capital and long-term investments. Reforms also generate more demand for work and higher salary growth. Table no. 1: Types of regulations on the market of goods and services and the impact on the economic performance and the entry of new firms Market and service market regulations - obstacles to entrepreneurship; - constraints for doing business; - bureaucracy and administrative burdens; - public property; - price control; - commercial barriers (fares or non-fares); - restrictions on the direct foreign investments. Impact of deregulation on input and economic performance - increasing employment; - increasing the salary balance; - unclear effect on productivity (most economic studies have shown positive effects); - a positive impact on the entry of new competitors (especially SMEs). Source: Cincera, Galgau (2005), p. 30 Similar studies with regard to the absence of entry and exit barriers were also made by Scarpetta et al. (2002). They analyzed the evolution of several OECD countries and found that the market selection mechanism contributed between 20% and 40% to the increase of the 57 Cincera, M., & Galgau, O, Impact of market entry and exit on EU productivity and growth performance, Economic Paper n.222. European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, 2015, 53

57 aggregate productivity 58. According to Foster, Haltiwanger and Krizan (1998), the contribution of new companies to the growth of the aggregate productivity depends on the horizon of time of the analysis. The results obtained by Foster et al. shows that when using data with a low time horizon, the input / output contribution of companies is relatively small. However, when a data set with a medium (5 years) or long (10 year) time horizon is used, the net input contribution to productivity is a major one 59. In Australia, the National Productivity Commission 60 (2005) conducted an empirical study at macroeconomic level on the effects of its competition interventions (particularly in the sectors of electricity and heat, telecommunications, urban passenger transport, port and rail freight transport). The results of the quantitative model used indicate that the productivity variation in the analyzed sectors has stimulated the Australian Gross Domestic Product by 2.5%, even though this model does not cover exhaustively the sectors affected by the interventions and the reforms undertaken since In addition to the research showing the link between the increasing competition in a particular economic sector and improving the economic performance in a sector, there are many other studies that analyze the effects of competition and competition policy at a macroeconomic level. One of the most important works in this area of interest is the analysis by Bucirossi et. al (2013) 61. The authors collected data on seven aspects of the competition policy for 12 OECD countries (9 Member States of the European Union) for the period betwee They sought to quantify the relationship between the total factor productivity growth (TFP) and the enforcement of the competition rules, as estimated by the Competition Policy Indicators (CPIs) 62. According to the empirical results obtained by the authors, there is a positive direct link between the CPI level and the TFP growth rate (an increase in the CPI of 0.1 generates an increase of 0.9 percentage points of TFP). At a disaggregated level, the effect of the subindicators on PTF growth is particularly strong with respect to the competition-specific aspects related to its antitrust (rather than merger control) activities. The positive effect is reinforced by good legal systems, suggesting the complementarity between the competition policy and the effectiveness of the law enforcement agencies. 58 Scarpetta, S., P. Hemmings, T. Tressel and J. Woo, The role of policy and institutions for productivity and firm dynamics: evidence from micro and industry data, Economic Working Paper, OECD: Paris, 2002; 59 Foster, L., J. Haltiwanger, C. Krizan, Aggregate productivity growth: Lessons from microeconomic evidence, NBER working paper n 6803, 1998; 60 National Productivity Commission (2005), Review of National Competition Policy Reforms, Report no. 33, Canberra, 61 Buccirossi, Paolo, Lorenzo Ciari, Tomaso Duso, Giancarlo Spagnolo, Cristiana Vitale, Competition policy and productivity growth: an empirical assessment, Review of Economics and Statistics 95, no. 4, 2013, pag. 43; 62 The ICP has a pyramidal structure, comprising a set of linearly combined subindexers, each being assigned a certain weight at each level of aggregation. It can vary in the range [0,1], where 1 represents the most effective anticompetitive policy. The indicators include information on: (1) the independence of the competition authority; (2) the separation of powers; (3) the quality of competition law; (4) powers during investigations; (5) sanction policy; (6) the resources of the competition authority (budget, number and quality of staff); (7) the number of cases and penalties applied. 54

58 In another study, conducted by Gutman and Voigt (2014) 63, it is suggested that in the economies where there is a competitive policy, the GDP growth rate was 2-3% higher compared to countries where there is no such specific legislation. The results are more significant in developing countries, where the enforcement of the competition rules tend to be associated with the increased foreign direct investments (FDI) inflows and a declining corruption. 2. Research methodology In the study, two approaches were used to estimate the effects of the intensity of competition in the market and macroeconomic competition policy. The first approach is based on the analysis of the national assessments made by the World Economic Forum regarding the effectiveness of anti-monopoly policy and the intensity of local competition in relation to the main macroeconomic indicators (annual growth rate, GDP per capita and labor productivity). The second approach involves the use of other economic indicators reflecting the entry barriers on the market, the intensity of competition in the Romanian economy and its impact at sectorial and macroeconomic level. Regarding to the first approach, it should be noted that the sub-indicators "Effectiveness of the anti-monopoly policy" and "Intensity of local competition" are part of the Global Competitiveness Index, developed by Xavier Sala-Martín, together with the World Economic Forum experts and updated annually since This aggregate index is formed by 12 main pillars, organized into 3 groups that are assimilated to the development stages: (1) basic requirements; (2) efficiency amplifiers; (3) innovation factors. The indicators used in this study are part of Pillar 6 - Market Efficiency of Goods. According to the Global Competitiveness Index classification, indicators are expressed by numerical scores ranging from 1 to 7 (where 7 is considered the best score) 64. From the perspective of the Global Competitiveness Index authors, the link between the competition policy and the competitiveness of an economy is the following: strong market competition, both domestic and external, is a key factor for the efficient functioning of the market of goods and services, thus boosting the productivity of the production and favoring the most efficient bidders. Also, another factor determining the efficiency of the market is the conditions of demand. Customer demand may force certain competitive advantages to be generated by producers as they are motivated to become more innovative and more customeroriented, thus imposing greater market efficiency and a better allocation of inputs 65. The data used in the study covers 137 countries at the latest data available in the World Economic Forum's Global Competitiveness Report , the latest data available in the World Bank database on economic indicators (2016 and 2017), namely the data of the United 63 Gutmann, Jerg; Voigt, Stefan, Lending a Hand to the Invisible Hand? Assessing the Effects of Newly Enacted Competition Laws, (February 8, 2014)

59 Nations Conference on Trade and Development regarding to the stock of direct foreign investment and economic opening (2015). The main limitation of the research lies in the difficulty of identifying / using relevant indicators to quantify competition and the effectiveness of the competition policy under high analytical strictness. Moreover, the direct empirical demonstration of the existence of causal relations between competition policy and its effects at macroeconomic level is all the more difficult. For example, the assessment of the impact of the competition policy on the economic growth process may be limited as the effects of the competition policy are difficult to isolate from other public policies (fiscal, budgetary, monetary, etc.). Several market-related indicators have been used in the literature to assess the level of competition on the market, such as the number of competing firms and their density relative to the number of inhabitants, the degree of concentration on the market or the profit margins of the firms. But even these indicators may be disputed for several reasons: (1) in some cases, markets can be extremely competitive even with only a few competing firms; (2) profits considered excessive may be the result of factors unrelated to the level of the competition in the market. Considering the objectives of the study and the specific methodological limitations mentioned, the research implied performing analyzes to reflect the link between the competition policy and the main macroeconomic indicators. Thus, in order to test the relationships between these indicators, country-wide data were aggregated in five equal intervals (depending on the upward trend of indicators reflecting the effectiveness of the competition policy) and analyzed in relation to macroeconomic indicators. The inter-aggregation motivation is based on the fact that this method allows the general observation of the effects of a more competitive competition policy on the market. Also, to confirm the aggregate results, individual data (country-wide) was used to see to what extent the results correspond. 3. Results 3.1 The impact of competition policy and competition at international level Data analysis at international level indicate that there is a direct link between the effectiveness of the anti-monopoly policy and the level of development of an economy. In other words, as the competition policy is more effective in a country, the higher the GDP per capita and labor productivity are (estimated as GDP per person employed) in terms of higher allocation and productivity. Among the group of countries where the effectiveness of anti-monopoly policy is perceived as the highest, the average GDP per capita is $ 52,359.7, while the average work productivity is $ 98,089. This link can also be observed if data is analyzed at country level. The countries in the World Economic Forum's ranking of anti-monopoly policies such as Finland (5,68) recorded a GDP of $ 43,052.7 per capita in 2016, along with other developed economies such as the Netherlands ( $ $ ), the United States of America ($ $ 57,466.7) or Sweden ($ $ ). In contrast, emerging European economies such as Ukraine ($ ), Moldavia ($ ), or Serbia ($ ) recorded GDP per capita much lower in the same 56

60 year. According to the World Economic Forum s assessments, Romania has a score of 3,35 antimonopoly policy effectiveness and a GDP per capita of $ 23, This national template also applies if we relate to the level of labor productivity for the five groups of countries. $ (PPS, 2016/2017) Figure no. 1: Efficiency of the anti-monopoly policy at aggregate level ( ) 120, ,000 80,000 60,000 40,000 20,000 0 $52, GDP per capita $98, Labor productivity (GDP per person employed) The greatest effectiveness of antimonopoly policy High efficacy Average efficacy Low efficacy The least effective anti-monopoly policy Data source: World Economic Forum, World Bank Of course, the level of GDP per capita and labor productivity does not depend entirely on the effectiveness of the anti-competitive policy, but also on a set of other factors specific to each economy, as pointed out by the estimated assessment ratios in the analysis (R2 = for GDP per and R2 = 0,398 for labor productivity). But even in this analytical context, the data indicates that within the more developed countries the effectiveness of anti-monopoly policy tends to be higher than that of emerging markets or developing countries. Effectiveness of anti-monopoly policy, 1-7 (best) Figure no. 2: Efficiency of the anti-monopoly policy at individual level ( ) R² = ,000 40,000 60,000 80,000 GDP per capita (PPP, current international $, 2016) R² = , , ,000 GDP per person employed (constant 2011, PPP $, 2017) Data source: World Economic Forum, World Bank 57

61 Also, in countries with a medium level of higher anti-monopoly policy, the degree of openness 66 of the economy tends to be much higher (125.9% as a share of GDP), compared to the lower-ranking countries. This is important in terms of the benefits deriving from a high level integration of the domestic economy into the global production chains. According to the economic literature, free international trade allows lower prices and an increase in the range of products and services available to consumers. Moreover, the openness of the economy contributes to the economic growth process because: - allows the specialization of economies and the exploitation of the comparative advantages of certain economies; - allows national firms to increase their potential markets and benefit from economies of scale; - contributes to the diffusion of technological innovations, know-how and modern managerial practices; - free trade contributes to reducing the rent-seeking activities of the local non-competitive firms; - eliminates the restrictive measures against the foreign capital, offers new external investor opportunities, thus creating the premises for net inflows of direct foreign investment. Moreover, it can be seen in the chart below that in the group of the foreign trade oriented countries, the foreign investment stock as a share in the national GDP is higher than in other countries 67. Figure no. 3: Effectiveness of the anti-monopoly policy, the economic opening and the foreign direct investment stock ( ) % of Gross Domestic Product 140% 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% % Economic openness 79.10% FDI Stock The greatest effectiveness of anti-monopoly policy High efficacy Average efficacy Low efficacy The least effective antimonopoly policy Data source: World Economic Forum, United Nations Conference on Trade and Development The hypotesis according to which the higher degree of liberalization inside an economy is specific to the better developped countries tends to be empiricaly supported even if used toghether with another composite indicator. The analysis of the World Bank data regarding the 66 the sum of exports and total imports as a share of GDP; 67 Loayza, N. V., Soto, R., On the measurement of market-oriented reforms, World Bank Policy Research Working Paper 3371, 2003; 58

62 GDP per capita expressed at the parity of the purchasing power and at the Econonomic Freedom Index 68 from the same year discloses a direct link relationship between the liberalization of the markets and the production per capita. As it results in the figure below, the countries that are considered to be developped (which are part of the OCDE or not) register both a higher level of production per capita and a superior degree of liberalization of the markets compared with the other groups of countries analized. Figure no. 4: Index of Economic Freedom and GDP per capita expressed at PPP at aggregate and national level ($, current prices, 2015) GDP per capita (PPP, current international $, 2016) 45,000 y = 34431x ,000 R² = ,000 30,000 developed countries (non-oecd) 25,000 20,000 15,000 10,000 medium-poor countries 5,000 poor contries developed countries (OECD) medium developed countries Index of Economic Freedom 100,000 90,000 80,000 70,000 60,000 50,000 40,000 30,000 20,000 10, Data Source: Representation and author calculations based on World Bank data ( and Fraser Institute (Economic Freedom of the World 2015) Also, according to the Economic Freedom of the World 2015 Annual Report, countries with a higher liberalization index recorded an average annual growth rate in the period compared to other groups of countries. From this perspective, the implementation of structural reforms towards market liberalization and the unobstructed deployment of competition seems to be a factor in the economic development of the lagging countries. 68 The Economic Freedom Index is developed by the Fraser Institute. The index covers five general market-oriented policies and institutions: (1) the size of the state in the economy, (2) the legal structure and security of property rights, (3) the access to safe sources of financing, (4) the exchange with external actors and (5) regulation of credit, labor market and business environment. Each index varies from 0-10, where 10 shows the highest value of economic freedom; 59

63 Growth rate (%) of GDP per capita, Figure no. 5: Economic Freedom Index and the economic growth rate 3.50% 3.00% 3.27% 2.50% 2.81% 2.75% 2.00% 1.50% 1.00% 1.17% 0.50% 0.00% Q1: Least Free Q2 Q3 Q4: Most free Economic Freedom Quartile Source: Fraser Institute (Economic Freedom of the World 2015) These data are also confirmed by other empirical research. Schmitz (2005) conducted an impact analysis of the iron ore mines from the USA and Canada right after the trade liberalization process, which allowed to an increase of the competition of the Brazilian mines. Schmitz's results show that the main effects in the North American mines were: (1) labor productivity doubled only a few years after a long period of stagnation; (2) resource productivity has increased by more than half and (3) capital productivity has increased, mainly due to the changes in the working practices 69. By analyzing at an aggregate level the second sub-indicator from the Global Competitiveness Index, it appears that the intensity of the local competition intensity is positively correlated with a higher GDP per capita and a higher labor productivity. The same situation is observed at the level of the five groups of countries and in the case of the link between the level of competition on the market and the degree of opening the economy, respectively the direct foreign investment stock (see attached charts). Figure no. 6: Intensity of local competition at aggregate level ( ) $ (PPS, 2016/2017) 90,000 80,000 70,000 60,000 50,000 40,000 30,000 20,000 10,000 0 $42, GDP per capita $80, Labor productivity (GDP per person employed) The greatest intensity of local competition High intensity Average intensity of local competition Low intensity The least intensity of local competition Data source: World Economic Forum, World Bank 69 Schmitz Jr, J. A. (2005). What determines productivity? Lessons from the dramatic recovery of the US and Canadian iron ore industries following their early 1980s crisis, Journal of Political Economy, 113(3), pag , 2005, 60

64 In fact, the mirror results come from the fact that there is a significant direct correlation between the intensity of local competition and the effectiveness of anti-monopoly policy, as Figure no. 7 shows. Consequently, empirical data reveals that an effective competition policy is needed to benefit from a competitive economic environment, the positive effects generated by foreign trade and FDI inflows. Figure no. 7: The link between the effectiveness of anti-monopoly policy and the intensity of local competition ( ) Effectiveness of anti-monopoly policy, 1-7 (best) y = x R² = Intensity of local competition, 1-7 (best) Data source: World Economic Forum 3.2 Impact of competition policy and competition in Romania The evolution of the Romanian economy during the period can be divided into 3 periods depending on the orientation of the competition policy and the main economic and political cycles: 1. The transition period to the market economy ( ); 2. Pre-accession period: ; 3. Post-accession period: The transition period to the market economy ( ) As part of the transition process, the Romanian competition policy has played an important role, primarily by preventing market closures and abusive behavior by former state monopolies that have become private enterprises, secondly by protecting consumers from the anticompetitive behavior on the markets where price control has been eliminated, and thirdly by actively supporting the elimination of the anti-competitive regulation; Progress in the field of competition policy was later achieved in relation to the liberalization of the international prices and transactions. Although the liberalization process has generated competitive pressure on the markets of goods and services, the legal and administrative framework to prevent anti-competitive practices has been unevenly shaped in the analysed countries. In Romania, the Competition Law entered into force only in 1996, which was marked by a leap in the evolution of the competition policy, but shifted to the rest of the Central and 61

65 Eastern European countries (CEE) 70, according to the European Bank for Reconstruction and Development Figure no. 8: Transition index: competition policy Bulgaria Croatia Hungary Poland Romania Slovenia Slovakia CEE average Data source: BERD Transition Report, Pre-accession period ( ) During this period, the competition policy focused more on meeting the conditions for administrative capacity and state aid. Thus, the obligations that have resulted from the fulfillment of the conditions for the accession to the European Union have accelerated the process of legislative compatibility with the European norms Figure no. 9: Number of mergers authorized by the Competition Council : general privatization trend : Downward trend - Exhaustion of state sales assets : Post-accession effect: EC jurisdiction of the parties that were analyzed locally from Community transactions : High volatility in international financial markets: economic growth in Romania followed by collapse in the last semester : Normal trend correlated with GDP growth Data source: Competition Council 70 Bușega Ionuț, Dachin Anca, Aspects of structural adjustments în CEE countries during the economic crisis, Theoretical and Applied Economics, Vol. 22, Special Issue, 2015, 75-84, ISSN , 62

66 Post-accession period ( ) This period co-occured with the deepest economic crisis in Romania from the last 20 years. The economic crisis has been generated both by structural factors (lack of implementation of substantial reforms) and by conjunctural factors (the effects of profound pro-cyclical economic policy from the previous years, the contagion effect of the global financial crisis, etc.). During this period, the application of the antitrust rules has become the main determinant of the competition policy, with increases in both quantitative and qualitative parameters. In fact, the effects of the competition policy in Romania were estimated in a study made by the Bucharest Academy of Economic Studies. According to the conservative assessments, the economic impact generated by 19 interventions of the Competition Council in 10 key economic sectors was of about 1 billion EUR in terms of savings generated by consumers. 71 Throughout the analyzed period, the increase in the number of companies has contributed to the development of competition in the market. Thus, in the period, the growth rate of enterprises was 56.8%, the highest increase recorded among micro-enterprises (absolute growth of economic agents %). 600, , , , ,000 Figure no. 10: Evolution of active enterprises between 1997 and % 0% 50%100%150% 0-9 employees employees employees 100, employees and over Total 0-9 employees employees employees 250 employees and over Growth rate (2016/1997) Source: own calculations based on data from the National Institute of Statistics Instead, the number of active enterprises with more than 250 employees declined progressively from 2,781 in 1997 to 1,715 in 2015, which also led to a decrease in concentration in certain markets. According to a study by the National Bank of Romania, which analyzes the degree of concentration according to the sector of activity of the companies and the county in which they are registered, it reveals the atomization tendency of the last two decades in the main economic branches in Romania. 71 Dinu Eduard (coord.), Study on Impact Assessment of Competition Policy, The Bucharest University of Economic Studies, April 2017; 63

67 Figure no. 11: Evolution of the average concentration level recorded at the county level, measured by the Herfindahl-Hirschman index, according to the turnover and the main activity of the companies Data source: F. Neagu, F. Dragu, A. Costeiu, Study book Nr. 42, "After 20 Years: Structural Changes in the Romanian Economy in the First Decades Post-December", NBR, 2016, p. 59 Despite these competitive developments, there are still some economic branches where the degree of concentration is relatively high, the most obvious cases being those in the industrial sector. According to Neagu et. al (2016), this is due both to the specificity of the market (low number of enterprises, high barriers to entry on the market, etc.), but also to the fact that these existing companies at the level of a county have a higher socio-economic importance at a local level, most likely being former autonomous administrations and / or natural monopolies in the network industries. Another relationship established at sectorial level in Romania concerns the direct link between the number of companies and labor productivity 72. According to AMECO and the National Institute of Statistics (NIS) data, during the period of , there is a very similar evolution of the two variables in the analized sectors. These developments tend to confirm the hypothesis that the increase of competition in the market generates productivity gains among the economic agents, which is also valid in the case of Romania Agriculture Extractive industry Manufacturing Utilities Constructions Trade Services Real estate Quantified as gross added value per employed person; 64

68 Figure no. 12: The number of active companies and labor productivity at sector level in Romania (gross value added / person occupied at sector level, euro) Number of companies Agriculture Industry Services Labour productivity Agriculture Industry Services Data source: INS, AMECO The main effects generated by the increase in the number of firms are also reflected at regional level. Thus, among the counties with a higher density of companies (implicitly also of competition), the employment rate and the level of wage earnings are higher. This is also explained by the studies regarding agglomeration economies, that allow companies to attract highly qualified workforce and provide higher wages than companies in other regions. Agglomeration economies are the economic benefits of locating companies around urban poles or industrial clusters. These are materialized in lower transactional costs for companies, due to the higher retail market size, higher purchasing power of consumers, but also in a more efficient use of production factors due to the proximity of specialized suppliers, more developed infrastructure and other spillover effects. But in addition to the microeconomic effects generated at the level of companies and households (in terms of high incomes, job opportunities and a wide range of available goods and services), agglomeration economies cause positive effects at both regional or macroeconomic level. According to Dinu et al. 73 the rate of national economic growth is positively and significantly influenced by the emergence of growth poles, able to attract investment and human resources, thus generating higher efficiency of the production factors. 73 Dinu, Marin Dinu, Socol Cristian, Marinaș Marius, Convergence and Cohesion Mechanisms (Mecanisme de convergență și coeziune), Editura Economică, București, 2005, p. 68; 65

69 Figure no. 13: The correlation between the density of the number of companies, the earning and the employment rate at the county level % Gross average nominal earning (2015, lei) Business density (number of companies per 1,000 inhabitants, 2015) Employment rate (2015) 90% 80% 70% 60% 50% 40% Business density (number of companies per 1,000 inhabitants, 2015) Source: own calculations based on data from the National Institute of Statistics Therefore, the high density of companies generates positive effects at local and national level, both through the efficiency of the use of the production factors determined by the competitive pressure on the relevant market, but also through agglomeration economies. However, in order to achieve this goal in an economy, barriers to market entry must be as low as possible. And to this achievement, both the regulatory framework specific to each economic sector (in terms of reducing bureaucracy, the period required to obtain operating permits and the costs of opening a business) and the competition policy, through the assurance of a competitive environment, can contribute. Conclusions The competition between companies is a fundamental mechanism for the efficient functioning of markets and for the sustainable development of an economy. This is due to the beneficial effects that competition generates at the level of producers: restructuring and optimising the processes within the companies; attracting and encouraging investments; stimulating innovation and generally more a efficient use of the production factors. These effects are passed on to consumers through lower prices, a more diverse and better supply of goods and services. As the empirical analysis shows, all these effects are also reflected at the macroeconomic level through the positive causality relationships established between the level of competition on the market and the main macroeconomic indicators: economic growth rate, GDP per capita and labor productivity. In view of these objectives, the competition authority should focus on the most effective implementation of the main competition policy activities: (1) monitoring markets and supervising company behavior; (2) sanctioning anti-competitive practices and ensuring the development of a fair economic environment. 66

70 Moreover, the competition authority, as well as other public authorities, can influence the manifestation of the free competition on the market by means of the legislative framework regulating the economic activity. In this respect, the elimination of the entry and exit barriers of the firms in the market are essential. The main expected effect of these reforms is the stimulation of foreign investments in the local markets, but also the increase of the number of domestically active companies, with a direct impact on the macroeconomic variables. Bibliography Blundell, R., Griffith, R., van Reenen, J., Market Share, Market Value and Innovation in a Panel of British Manufacturing Firms, Review of Economic Studies, 66(3), , 1999; Buccirossi, Paolo, Lorenzo Ciari, Tomaso Duso, Giancarlo Spagnolo, Cristiana Vitale, Competition policy and productivity growth: an empirical assessment, Review of Economics and Statistics 95, no. 4, 2013; Bușega Ionuț, Dachin Anca, Aspects of structural adjustments în CEE countries during the economic crisis, Theoretical and Applied Economics, Vol. 22, Special Issue, 2015; Cincera, M., & Galgau, O, Impact of market entry and exit on EU productivity and growth performance, Economic Paper n.222. European Commission, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, 2015; Clipa Raluca Irina, Pohoață Ion, Clipă Flavian, Noua geografie economică şi politica regională a României, Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX, No. 8(573), 2012; Dinu Eduard (coord.), Studiu privind evaluarea impactului politicii de concurență, Academia de Studii Economice București, Aprilie 2017; Dinu, Marin, Socol Cristian, Marinaș Marius, Mecanisme de convergență și coeziune, Editura Economica, București, 2005; Disney, R., Haskel, J., & Heden, Y., Restructuring and productivity growth in UK manufacturing, The Economic Journal, 113(489), , 2003; Foster, L., J. Haltiwanger, C. Krizan, Aggregate productivity growth: Lessons from microeconomic evidence, NBER working paper n 6803, 1998; Gutmann, Jerg; Voigt, Stefan, Lending a Hand to the Invisible Hand? Assessing the Effects of Newly Enacted Competition Laws, 2014; Gwartney, J., Lawson, R., & Hall, J., Economic Freedom of the World 2015 Annual Report, Fraser Institute, 2015; Haskel, J., & Sadun, R., Regulation and UK retailing productivity: evidence from microdata. Economica, 79(315), , 2009; Januszewski, S. I., Köke, J., Winter, J. K., Product market competition, corporate governance and firm performance: an empirical analysis for Germany, Research in Economics, 56(3), , 2002; Loayza, N. V., Soto, R., On the measurement of market-oriented reforms, World Bank Policy Research Working Paper 3371, 2003; Neagu F., Dragu F., Costeiu A., După 20 de ani: schimbări structurale în economia României în primele decenii postdecembriste, BNR, Caiet de studii Nr. 42, 2016; Nickell, S, Competition and Corporate Performance. Journal of Political Economy 104(4), ; 67

71 Scarpetta, S., P. Hemmings, T. Tressel and J. Woo, The role of policy and institutions for productivity and firm dynamics: evidence from micro and industry data, Economic Working Paper, OECD: Paris, 2002; Schmitz Jr, J. A., What determines productivity? Lessons from the dramatic recovery of the US and Canadian iron ore industries following their early 1980s crisis, Journal of Political Economy, 113(3), pag , 2005; OECD, Factsheet on how competition policy affects macro-economic outcomes, octombrie 2014; National Productivity Commission, Review of National Competition Policy Reforms, Report no. 33, Canberra, 2005; 68

72 Annexes Figure no. 14: The intensity of local competition and economic performance at national level ( ) 7 7 Intesitatea competiției locale (1-7, ) R² = ,000 40,000 60,000 80,000 R² = ,000 40,000 60,000 80,000 PIB per locuitor ($, exprimat la PPC, 2016) Productivitatea muncii (PIB per persoană ocupată, 2017 Data source: World Economic Forum, World Bank ercentage of Gross Domestic Product Figure no. 15: The intensity of local competition and the economic openness and the stock of foreign direct investment ( ) 140% 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% Economic openness FDI Stock The greatest intensity of local competition High intensity Average intensity of local competition Low intensity The least intensity of local competition Data source: World Economic Forum, United Nations Conference on Trade and Development 69

73 Competition in the renewable energy sector in Romania Abstract PhD. Mihail Bușu * Competion Council, Research Directorate, Chief Economist Unit The last 20 years have brought significant changes in the evolution of the Romanian energy sector. Even though Romania is considered a country with high potential for renewable energy, its resources are not fully exploited. Accession to the European Union has led to significant changes in energy policy and legislation on the alignment and promotion of renewable energy. In this context, this article aims to provide an overview of the renewable energy sector in Romania. Based on an analysis of the Romanian energy policy and legislation, the paper presents the energy sector and the current status of the main renewable energy sources. The information was collected from the available data from the annual statistical reports of the National Regulatory Agency for Energy (ANRE) and Eurostat. Keywords: Electricity, renewable sources, competition, degree of concentration, energy market 1. Introduction A competitive electricity market operating for the benefit of all consumers is the premise of the development of the energy sector, a sector which, in turn, is the engine of economic and social development. However, competition does not entail the utility of consumer protection rules, and the measures on promoting competition are not incompatible with those that impose obligations on the protection of final customers. A liberalized market operating within an appropriate regulatory framework brings a number of advantages which result from the promotion of competition as a solution for determining the price and quality of the services provided. The vision of today's European energy policy is in line with the concept of sustainable development and focuses on a number of key issues, such as: access for consumers to affordable and stable energy sources, sustainable development of energy production, transport and consumption, security of supply energy, reducing greenhouse gas emissions. In the context of the establishment and functioning of the internal market and in terms of the need to protect and preserve the environment, the EU energy policy pursues: ensuring the functioning of energy markets in a competitive environment; ensuring the security of energy * Competition Inspector; mihai.buşu@consiliulconcurentei.ro Recommended citation: Buşu M. (2017), Competition in the renewable energy sector in Romania, Romanian Competition Journal

74 supply in the Union; promoting energy efficiency and energy saving; developing renewable energy sources; reducing greenhouse gas emissions; promoting the interconnection of energy networks. Achieving full integration of Europe's energy networks and systems and continuing to open up energy markets is crucial to achieving the transition to a low-carbon economy and maintaining security at the lowest possible cost. 2. The electricity sector in Romania The electricity market monitoring activity was carried out in accordance with the provisions of the Wholesale Electricity Market Monitoring Methodology for assessing the level of competition on the market and preventing the abuse of dominant position, approved by the Romanian Energy Regulatory Authority (ANRE) Order no. 35/2006 and the Methodology for monitoring the retail electricity market, approved by ANRE Order no. 60/2008, both with subsequent amendments and completions (Monitoring Methodologies). Starting from the data reported by the electricity market participants, which are transmitting information to ANRE (2016) on a monthly basis, there is an increase in the number of active suppliers on the competitive market of household customers. The analysis for the data provided over a 4 year period, revealed that domestic customers were supplied in competition with both competitive suppliers, suppliers of last instance and suppliers with a supply license. There is also a substantial increase in the amount of electricity supplied to household customers in 2015 compared to the previous two years, most likely due to the entry of new suppliers to the domestic electricity market, and to the marketing strategies used by active electricity suppliers on the market. We present below the monthly evolution of the supplied electricity quantities and the number of active suppliers on the competitive market of household customers during

75 200, , , , , ,000 80,000 60,000 40,000 20,000 Graph no. 1: Evolution of the number of active suppliers and the amount of electricity supplied to household customers in the period ,343 4, , , GWh Nr. furnizori activi Source: ANRE 2.1. Electricity production The electricity production sector is mainly based on the type of primary resource used in the production process (wind, hydro, nuclear, thermal, photovoltaic and biomass). The economic operators in the field of power generation, both state and private sector, are operating on the basis of the commercial exploitation license of the electricity generation capacities issued by ANRE, participating in the electricity market. As a result of the monthly monitoring of the activity of the producers of dispatching units on the electricity market, the electricity supply of TWh was delivered to the grids in 2016 (including the own consumption of some producers and electricity sold directly to plants), about 1% less than in the previous year. According to the results of the National Electricity Labeling process, the total amount of electricity produced in dispatchable and non-dispatchable units was TWh in 2016, of which TWh was supplied to the networks by those 732 license holders for the commercial exploitation of electricity generation capacities reporting data to ANRE. The electricity sector is still dominated by conventional energy producers; market shares of over 5% of the total quantity produced are recorded by the first four producers, totaling approx. 75% of the energy produced in the dispatchable units. Quantities of electricity above 1 TWh register a number of 8 producers, which represents cumulative approx. 86%, a situation similar to that of the previous year. The concentration indicators values for 2016 keep the electricity sector within the boundaries of the markets with a moderate degree of concentration. 72

76 40% 35% 30% 25% 20% 15% 10% 5% Graph no. 2: The degree of concentration on the electricity market in Romania % % % % 31% 28% 27% % C1 HHI Source: ANRE The following chart shows the quantities of electricity exported and imported annually by Romania in the period of Graph no. 3: Volumes of electricity (export / import) in Export Volume (GWh) Import Volume (GWh) Source: ANRE Regarding the export / import ratio, it can be noticed that the imported energy has been steadily increasing compared to the exported energy. Thus, in 2014, the import of electricity was at 13.1% of exports, 35.9% in 2015 and 41.57% in The following graph shows the evolution of average annual import and export prices over the period

77 Graph no. 4: Evolution of average export / import prices over the period Export Average price (lei/mwh) Import Average price (lei/mwh) Source: ANRE From this chart, it can be seen that import / export prices have been continually decreasing, mainly due to the fall in world electricity prices in recent years. 3. Renewable energy sector in Romania For over 30 years, the most important clean energy source in Romania is supplied by large hydropower plants. Even in 2012, other renewable sources represented only a small part of the electricity production in Romania. In 2014, the situation has begun to change dramatically in favor of renewable energy sources (other than large hydropower plants) and, in particular, wind energy. 74

78 Graph no. 5: Percentage of electricity consumption from renewable sources in EU member countries at the level of 2015 Malta Luxembourg Netherlands Belgium United Kingdom Ireland Cyprus Poland Slovakia Hungary Germany Czech Republic France Greece Spain EU Average Italy Bulgaria Slovenia Romania Lithuania Portugal Estonia Croatia Denmark Austria Latvia Finland Sweden Source: ANRE Worldwide, China and India were the first countries to propose renewable energy targets (Beck and Martinot, 2014). Over time, the number of countries adopting Renewable Energy Sector (RES) targets increased. The Renewables 2012 report shows that at least 118 countries have different renewable energy targets in place. The United States does not have a national RES objective but 30 states and Washington DC have binding targets and 6 other volunteer targets (Solar, 2012). California is one of the US states with highest targets and by 2020 the share of renewables in state's electricity should be 33% (Carley, 2009). In Canada, there is also no national target, but 6 provinces have. In the framework of nuclear energy reduction policies, Japan aims to deliver 25% -35% of total energy production by renewable sources by 2030 (Lesbirel, 2009). China aims to share 15% of its final energy from non-fossil fuel sources by 2020 (Martinot, 2010). The Australian goal is that at least 20% of electricity will come from renewable sources by 2020 (Martin and Rice, 2012). The European Union has adopted a target of 20% of renewable energy 75

79 in final energy consumption (Union, 2009), individual states with individual targets higher or lower than this amount (see Chart 6). Graph no. 6: National mandatory quotas for the share of energy from renewable sources in final energy consumption for 2020 Malta Luxembourg Hungary Cyprus Czech Republic Belgium Slovakia Netherlands UnitedKingdom Poland Ireland Bulgaria Italy Greece Germany Spain Lithuania France Romania Slovenia Estonia Denmark Portugal Austria Finland Latvia Sweden 10% 11% 13% 24% 0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% Source: Eurostat From this chart, it can be seen that Romania is among the EU countries targeting the renewable electricity share for the year 2020, with 24% of the total electricity. Also, the countries with the highest renewable energy shares by 2020 are: Sweden (49%), Latvia (42%) and Finland (38%). The opposite is Hungary (13%), Luxembourg (11%) and Malta (10%). The following graph shows the evolution of Romania's share of renewable energy in total energy consumption in % 42% 49% 76

80 Graph no. 7: Percentage of renewable energy consumed in Romania, of total energy, in % % Source: ANRE From this graph it can be noticed that the share of renewable energy in Romania has been increasing in the last 8 years. Thus, from 2007 to 2015, it rose from 18.3% to 24.8%. The increase was relatively continuous, with only one syncope in At the end of 2016, the electricity produced in Romania was 61.8 TWh (terawatt per hour), which was divided into: Conventional thermal power; Hydro power plants; Nuclear energy; Wind power; Other renewable energy sources. The following graph shows the share of each segment in the total electricity produced in Romania. 77

81 Graph no. 8: Electricity sources in Romania, by type of source, 2016 Oil Fuel 0% Gas 15% Hydro 29% Coal 24% Solar 3% Wind 10% Biomass 1% Nuclear 18% Source: ANRE From this graph we can see that the largest share of the total energy is the hi-power-electric energy, with a weight of 29%, followed by the energy produced by the burning of coal, followed by the energy produced by gas, wind energy 10%, solar energy 3 % and 1% biomass. 4. Conclusions and recommendations Pollution, greenhouse gas emissions, rising energy demand and increasing dependence on imports are important issues for any country. Renewable energy sources such as biomass, hydropower, wind, solar and geothermal energy are the main viable solution for a sustainable future. Given that Romania is a country with many natural resources, the potential for regeneration of energy sources is high and, in theory, it can cover a high percentage of the energy demand in the country. This relatively high potential cannot be fully exploited due to high levels of necessary investment, technological limitations, dispersed resource location and environmental restrictions. At European level, Romania has one of the largest shares of energy produced from renewable sources, which has a tendency to increase in recent years. The Romanian state aims for 2020 to reach the percentage of renewable energy to 24%. So far, Romania has achieved this goal, but has the potential to overcome this target. Investing in renewable sources would have a direct impact on the Romanian economy, mainly by contributing to the state budget, creating new jobs and stimulating local production. At the same time, the use of available renewable energy resources will contribute to the cohesion between economically isolated and most developed areas. 78

82 Bibliography Beck, F., & Martinot, E. (2004). Renewable energy policies and barriers. Encyclopedia of energy, 5(7), Renewables, R. (2012). Global status report. Renewable Energy Policy Network for the 21st Century. Solar, D. S. (2012). Database of state incentives for renewables & efficiency. Carley, S. (2009). State renewable energy electricity policies: An empirical evaluation of effectiveness. Energy policy, 37(8), Lesbirel, S. H. (2004). Diversification and energy security risks: the Japanese case. Japanese Journal of Political Science, 5(1), Martinot, E. (2010). Renewable power for China: Past, present, and future. Frontiers of Energy and Power Engineering in China, 4(3), Martin, N. J., & Rice, J. L. (2012). Developing renewable energy supply in Queensland, Australia: A study of the barriers, targets, policies and actions. Renewable Energy, 44, Union, E. (2009). Directive 2009/28/EC of the European Parliament and of the Council of 23 April 2009 on the promotion of the use of energy from renewable sources and amending and subsequently repealing Directives 2001/77/EC and 2003/30/EC. Official Journal of the European Union, 5,

83 Market Definition in Two-Sided Markets An Empirical Analysis Mihai Minel Stahie * Faculty of Law, University of Bucharest Abstract When the theory of two-sided markets was first introduced it was common to hear a theory of everything, and therefore nothing, since everything seems to be two-sided. One of the problems with two-sided market analysis is that is hard to find formal limiting principles to market definition since the small significant non-transitory increase in price test (SSNIP test) cannot be applied in its traditional form. In particular, we argue whether one or two relevant markets need to be defined and whether the presence of another side of the market should influence market definition. Keywords: Two-sided markets, market definition, cross-channel shopping Jel classification: K21, L40, L81 I. Introduction With e-commerce having accelerated over recent years, retailing has changed significantly. Gone are the days when many of our choices were restricted to a few local retailers who controlled which products were placed on the shelves, the deals we struck, and largely the information on which we based our decisions. The rise of the internet and related technologies has facilitated new business models that frequently comprise multi-sided aspects, oftentimes platforms that enable certain interactions between different groups of users between which network effects are present. According to Tesser (2002, p. 99) these new tools generate the transition from marketplace to market-space, by allowing access to products and services on a global scale. Drawing from the economics of two-sided platforms, only a few papers have dealt with market definition in two-sided markets and in no way conclusively. In practice, however, market definition is of great importance for antirust and regulatory cases. The main purpose of market definition is to define a group of products, which are substitutable to such an extent that the firms * Master of Laws, Criminal Law; stahie.mihai-minel@drept.unibuc.ro Recommended Citation: Stahie M.M. (2017), Market Definition in Two-Sided Markets. An Empirical Analysis. Romanian Competition Journal

84 producing them can be perceived as competing against each other and which therefore constrain each other s ability to increase prices. Competition authorities should account for the specific characteristics of multi-sidedness as traditional one-sided logic may fail if firms simultaneously serve different customer groups with independent demand [see Wiesmer, Bongard and Rasek (2017, p. 257)]. Our modest contributions to this literature are presented in this thesis. The main body of this thesis is structured along the following lines: In Section II, we give some brief insights into the economics of multi-sided markets, highlighting some specifics of these markets and some basic concepts 74. In particular, we focus on the substitution between offline and online advertising in the magazines industry. To understand multichannel commerce, it is necessary to understand how online and offline channels differ from each other. If they would not differ from each other, an integration of both channels types would be meaningless. In Section III, we provide suggestions for the definition of the relevant market in cases involving two-sided markets as market definition is the founding stone on which an antitrust case or a regulatory intervention is built [see Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 3)]. II. The integration of online and offline channels A. Recent trends in E-commerce Numerous interactions, which before the rise of the Internet were only possible offline, can now be carried out online as well. The concept of traditional offline retailing in which competition takes place in physical spaces (marketplace) evolves toward a competitive situation where the dynamics take place in a virtual space. Not only are there online equivalents of traditional marketplaces, but additionally, new markets for information exchange and advertising have emerged. As current figures indicate future growth in online marketing, retailers are encouraged to find a new role in a multichannel (offline/online) environment. Friederiszick and Głowicka (2015, p. 3) outline that in a digital environment a retailer s role is transformed from that of a reseller selling products to its local customer base into that of a broker offering a platform to connect potential buyers and sellers efficiently. While the distribution of products via multiple sales channels, both direct (the retailer s physical store network) and indirect (in which the retailer pushes content via websites or social media 75 ) often referred to as multi-channel marketing is the norm today, the question whether online retailing is a complement or a substitute to traditional retailing is still unanswered. According to Trenz (2015), transacting on the internet has some structural differences to traditional, offline trading. On the one hand, this is due to changes in consumer behavior and in the size of geographic markets; on the other hand, it is due to differences in cost structures and 74 For a more elaborate introduction into multi-sided markets, including a comprehensive collection of literature, cf. Evans and Schmalensee (2015). 75 Also known as inbound marketing, a strategy that focuses on attracting customers, or leads, via company-created Internet content, thereby having potential customers come to the company rather than marketers vying for their attention. This type of marketing tries to make it easier for customers, who are already actively looking for goods or services via the Internet, to find what a company offers. Multichannel marketing combines the practices of inbound and outbound marketing (e.g. cold-calling/ ing, billboards, advertising though TV, radio, print or through inperson contact) with the goal of reaching customers on the channel of their choice. 81

85 pricing models between offline and online retail markets 76. An overview of the major differences is given in Table no. 1. Information transparency Table no. 1: Major differences between online and offline channels Price information Product information Vendor information Consumer information Offline High effort to compare prices Easy evaluation of non-sensory attributes Rely on personal inspection or acquaintances Anonymous transactions possible Interactions Relationship Personal: personal relationship can be established Cost structures Online Communication 1:1, 1:n 1:1, n:m Lower prices Lower price dispersion Competitors prices are visible Larger choice set Easy evaluation of sensory attributes Detailed feedback is available via specialized platforms Personal data has to be provided Consumers are easily identifiable Anonymous: higher need and difficulty to mitigate transactionspecific and system-dependent uncertainties Intermediaries Direct interactions Increased need for intermediaries (trust, logistics) Location Operational costs Limited market and competition Higher personnel and infrastructure cost Larger market with nation-wide or transnational competitors Lower entry barriers Shipping costs - Have to be incorporated and can be used strategically Menu costs Price changes costly and slow Price changes cheap, fast and individualized 76 We here follow Trenz (2015, pp. 7-17). Trenz was the first to classify the fundamental differences between online and offline channels into three major groups: information transparency, interactions and cost structures. 82

86 Sometimes, the question whether a market is one-sided or multi-sided is difficult to answer, as two-sided markets already existed before the rise of the Internet. Classical examples in the offline world are manifold and include nightclubs, consumer magazines, yellow pages and payment card systems. However, this revolutionary trend has sharpened the way economists think about markets/ transactions in general and several traditional offline markets such as markets for newspapers or magazines as well as the payment card markets have been identified to be multi-sided 77. The network character of the Internet implies a particularly strong tendency for the creation of platforms with different user groups and inter-group network effects 78. Therefore, a firm that brings together distinct types of economic actors together to interact (e.g. online marketplaces, news engines, online dating platforms and payment systems) operates in a multi-sided market [see Rochet and Tirole (2003), pp ]. More broadly, any website where some users provide and some user consume content and/or advertising can be regulated as a twosided market. B. Some economics of multi-sided markets. Evidence from the Magazines Industry According to Evans (2003), a two-sided market 79 is a market in which a firm acts as a platform: it sells two products to two groups of consumers (the so called two sides of the market), while recognizing that the demand from one group of consumers depends on the demand from the other group. In media markets, Bunderskartellamt identified the two groups as readers and advertisers, the platform being the media themselves [see fn. 2]. A given firm maximizes joint profit from its magazine and its website. The business model is based on an adapted version of Armstrong s model with exclusive intermediation that captures the two-sidedness of both markets as well as the interrelation between the offline and the online channel for both advertising and reading [see Armstrong (2002, pp )]. 77 Cf. eg. Funke/Springer Programmzeitschriften (Case B6-98/13) Bundeskartellamt Decision 25 April 2014, para 138; Zeitungsverlag Schwäbisch Hall (Case B6-150/08) Bundeskartellamt Decision 21 April 2009, para 33; Visa MIF (Case AR.39398) Commission Decision 26 February 2014 OJ C 168, para Katz and Shapiro (1994), Economides (1996) and Shy (2001) provide excellent overviews on the literature on network effects (also known as network externalities). Katz and Shapiro (1985, p. 424) and much later Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 5, fn. 12) distinguish between direct and indirect network externalities. Direct network externalities occur through a direct physical effect of the number of purchasers on the quality of the product while indirect network externalities are related to complementary goods whose price and quantity vary with the number of users of the considered principal good. According to Hildebrand (2011, p. 3) the definition of indirect, inter-group network effects leads directly to the formal analysis of two-sided markets as for a market to be two-sided it is enough that one indirect network effect is present; Cf. eg. Liebowitz and Margolis (1994). 79 Rochet and Tirole (2006, p ) focused on the price structure in defining two-sided markets: A market is two-sided if the platform can affect the volume of transactions by charging more to one side of the market and reducing the price paid by the other side by an equal amount; in other words, the price structure matters, and platforms must design it so as to bring both sides on board. In other words, according to the authors, for the market to be two-sided, it is sufficient that the price structure is non-neutral. 83

87 Figure no. 1: The model As shown in Figure no. 1, two differentiated platforms (i.e. magazine and corresponding website) set joining fees and users on each side exclusively subscribe to one of the platforms. Advertisers value the number of readers of the magazine and readers value the number of ads in the magazine. In other words, people form habits. If a magazine has many readers, this will be attractive for advertisers but too many magazine ads will not necessarily be attractive to readers 80. For Wismer, Bongard and Rasek (2017) this seems reasonable since magazines usually do not enable a direct transaction between readers and advertisers, as they do not necessarily need to get advertisers on board to serve readers, and as the products considered substitutes 81 usually differ between readers and advertisers. A magazine chooses a cover price, an advertising price and the amount of content to produce in order to maximize its profits. The content is the bait (or lure) which in turn is either denigrated by the ads upon it (when ads are a nuisance) or indeed part of the attraction (when ads have a positive value). In this context, there are three sources of revenue for the firm: (i) revenues from the readers of the magazine, (ii) revenues from advertisements in the magazine and (iii)revenues from advertisements on the corresponding website. 80 It is possible that the inter-group network effects in one or both directions are negative (see Reisinger, 2004). According to Wismer, Bongard and Rasek (2017, p. 258) from a competition perspective, a relevant characteristic is whether both customer groups are affected by positive indirect network effects. But even if network effects in both directions are positive, they can still be differently shaped and/or of different quantitative importance. 81 Note that in a two-sided market of the media type a product can be in the relevant market on one side but not on the other. For instance, when analysing a merger among newspapers, the question is whether there is a market for newspapers or there is a market for advertising (on newspapers) and a market for dissemination of news [e.g. TV might be a substitute for magazines for an advertiser (as he just cares to reach his potential consumers) but not for a reader/viewer (as for instance a person can/likes to read the magazine on the metro on his way to work and can/likes to watch TV at home in the evening)]. 84

88 There is no price charged to consumers for surfing over the website. Therefore, the firms problem is to balance between extracting revenue from advertisers and/or readers (where applicable), while delivering readers who might be put-off by the ads. In other words, the demands on the two sides of the market and the structure of price-cost margins across readers and advertisers are linked by inter-group network effects (see supra fn. 5 and accompanying text). III. Market definition in two-sided markets A. Two-sided transaction and non-transaction markets There is a consensus in the literature on the fact that the case for antitrust intervention in online markets require proper market definition and the need for a proper analysis of all sides of a market. Most important for the analysis of market definition is the distinction 82 proposed by Damme et al. (2010) between: (i) two-sided transaction and (ii) non-transaction markets. Figure no. 2: Two-sided non-transaction market. Media As explained by Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 6), two-sided nontransaction markets (see Figure no. 2) are characterized by the absence of a transaction between the two-sides of the market so that a per-transaction/interaction fee or a two-part tariff is not possible (such interaction is present in that, for instance, a reader may read/click on an ad placed by the advertiser). Online markets challenge traditional antitrust analysis because online services are often available to users for free. For example, internet search engines provide a free service to users, but monetize the free service through advertising related to the user query [see Manne and Wright (2011, p )]. Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 6, fn. 14) 82 This distinction was originally proposed by Filistrucchi (2008), who used however the terms two-sided markets of the media type and two-sided markets of the payment cards type. 85

89 point out that only recently, using tracking technology, it has become possible to charge advertisers for online transactions between an advertiser and an internet user which buys a product online after having seen an online advertisement. Figure no. 3: Two-sided transaction market. Trading platform Two-sided transaction markets (see Figure no. 3) are instead characterized by the presence of a transaction between the two groups of platform users. As a result, the platform is able to charge a two-part tariff: a price for joining the platform 83 (e.g. buying a newspaper or placing an ad in a newspaper, holding a payment card or having a point-of-sale terminal, listing a product at an auction or attending an auction) but also one for using it 84 (e.g. paying or accepting a payment with a card, selling and buying a product at an auction). Given the discussion above, we submit that the only differences with respect to a singlesided market are: (i) the presence of indirect network effects between the primary markets on the two sides and (ii) the fact that the secondary market is a transaction market linking the two sides. B. One single market vs. different markets for distinct groups Understanding the multi-sided nature of online markets is very important to market definition analysis. Focusing on the presence of a transaction among the so-called end-users 85 (i.e. customers on the two sides of the market), there are in principle two approaches to capture the specific structure of two-sided markets: (i) defining separate markets for different groups or (ii) defining a single (common) market encompassing distinct groups. 83 Also known as membership externalities (or indirect network effects). 84 Also known as usage externalities. 85 This topic has been addressed en passant by Wright (2004, p. 62), who suggested that one might want to define separate markets on each side or a single (common) market depending on whether the platforms charge membership fees or transaction fees. 86

90 One of the consequences of defining only one market is that a firm would be either on both sides of the market or on none 86. Defining instead two interrelated markets would allow a platform to be on one side of the market but not on the other [see Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 9)]. In most cases, the European Commission did not explicitly address the question whether one single market including several groups of customers should be defined in cases concerning two-sided markets 87. Yet, as noted by Rooney and Park (2007), the case law in the US seems consistent in defining only one relevant market for services which mainly aim at enabling a direct transaction between different groups [e.g. in case of a trading platform (see Figure no. 3) that brings together sellers and buyers]. To sum up, our first suggestion is Suggestion 1: In two-sided non-transaction markets, two (interrelated) markets need to be defined. In two-sided transaction markets, only one market should be defined. Following the German case law 88 and the market definition proposed by Rochet and Tirole (see fn. 6), Wismer, Bongard and Rasek (2017, p. 260) identified the monetary turnover as an essential feature without a market would not exist. Hence, one always needs to consider both sides in a transaction market. Debate arises around the question whether in two-sided markets where services on one side are offered free of charge that side should be considered as (part of) a market. One might be tempted to argue that, when one side of the market does not pay 89, only one market should be defined, namely the one with paying customers. According to Anderson and Jullien (2016, p. 3) such cases are easily treated as standard one-sided markets, whereby firms set prices and consumers choose among options in a standard manner, although such cases are rare In a case involving magazines, a product might be in the relevant market on the advertising side but not on the readers side; cf. eg. fn Cf. eg. Google/DoubleClick (Case COMP/M.4731) Commission Decision 11 March 2008 OJ C 184; Microsoft/Yahoo (Case COMP/M.5257) Commission Decision 18 February 2010 OJ C 020; Microsoft/Skype (Case COMP/M.6281) Commission Decision 7 October 2011 OJ C 341; Google/Motorola Mobility (Case COMP/M.6381) Commission Decision 13 February 2012 OJ C 75; Facebook/WhatsApp (Case COMP/M.7217) Commission Decision 3 October 2014 OJ C Cf. Parship/Elitepartner (Case B6-57/16) Bundeskartellamt Decision 22 October 2015, paras This approach is known in the economic literature as non-price competition. For instance, most media markets are financed all in part by advertising (this is the case with free magazines). To be sure, some media are not financed by advertising at all. In such case, one may, at first sight, think that firms are not competing on that side. 90 It is only in the particular case of a two-sided non-transaction market with only one externality, that one could safely perform a market definition exercise on the side of the market which exerts no externality on the other irrespective of the other side [see Filistrucchi, Geradin, van Damme and Affeldt (2013, p. 28)]. 87

91 To sum up, our second suggestion is Suggestion 2: In two-sided markets, courts and completion authorities should take into account both sides of the market, even in the case of two-sided non-transaction markets, when they should define two (interrelated) markets. By failing to consider one side in the definition of the relevant market, important aspects might be missed. For instance, if a platform would raise its price on one side, this may have an effect not merely on how many customers would leave that side of the platform but could also impact customers on the other side of the platform [see Sokol and Ma (2017, p. 47)]. But which price should the hypothetical monopolist be thought as raising 91? Some papers, such as Evans and Noel (2005, p. 33 and 2008, p. 5) and Hesse (2007, pp ) warned against the application of a traditional SSNIP test in defining markets when twosided platforms are involved. As already noted, market definition should account for both sides of the market (i.e. for the indirect network effects between the two sides of the market). Thus, for two-sided transaction markets, one should check the profitability of an increase in the price level (that is, the sum of the prices paid for the transaction by the two groups). For the two-sided non-transaction market, one should check the profitability (considering both sides) of a price increase in each side. Both Emch and Thomson (2006, pp ) and Filistrucchi (2008, p ) claim that, ideally, one should allow the hypothetical monopolist to adjust the price structure (i.e., roughly, the ratio of the two prices). These reasons lead to our Suggestion 3: In two-sided markets, courts and competition authorities should employ a modified version of the SSNIP test that takes into account the two-sided nature of the market. 91 The Small-But-Significant-Non-Transitory Increase-in-Price test (in short, the SSNIP test), also known as Hypothetical Monopolist test (in short, HM test) is a conceptual tool used for relevant market definition, which defines the market as the smallest set of substitute products such that a substantial and non-transitory price increase by a hypothetical monopolist would be profitable. 88

92 Bibliography Anderson, S. and Jullien, B. (2016). The advertising-financed business model in twosided media markets. Toulouse School of Economics Working Papers, 632:1-56. Armstrong, M. (2006). Competition in two-sided markets. RAND Journal of Economics, 37(3): van Damme, E., Filistrucchi, L., Geradin, D., Keunen, S., Klein, T., Michielsen, T. and Wileur, J. (2010). Mergers in Two-Sided Markets A Report to the NMa. Netherlands Competition Authority, 0: Economides, N. (1996). The economics of networks. International Journal of Industrial Organization, 14(6): Emch, E. and Thomson, T.S. (2006). Market Definition and Market Power in Payment Card Networks. The Review of Network Economics, 5(1): Evans, D.S. (2003). The Antitrust Economics of Multi-Sided Platform Markets. Yale Journal on Regulation, 20(2): Evans, D.S. and Noel, M.D. (2005). Defining Antitrust Markets When Firms Operate Two-Sided Platforms. Columbia Business Law Review, 2005(3): Evans, D.S. and Noel, M.D. (2008). The Analysis of Mergers that involve Multisided Platform Businesses. Journal of Competition Law & Economics, 4(3): Evans, D.S. and Schmalensee, R. (2015). The Antitrust Analysis of Multi-Sided Platform Businesses. Oxford Handbook of International Antitrust Economics, 1: Filistrucchi, L. (2008). A SSNIP Test for Two-Sided Markets: The Case of Media. NET institute Working Paper, 08-34:1-45. Filistrucchi, L., Geradin, D., van Damme, E. and Affeldt, P. (2013). Market Definition in Two-Sided Markets: Theory and Practice. Tilburg Law School Legal Studies Research Paper Series, 9:1-48. Friederiszick, H.W. and Głowicka, E. (2015). Competition policy in modern retail markets, Journal of Antitrust Enforcement, first published online November 26, 0:1-42. Hesse, R.B. (2007). Two-Sided Platform Markets and the Application of the Traditional Antitrust Analytical Framework. Competition Policy International, 3(1): Hildebrand, T. (2011). Two-Sided Markets in the Online World. Wirtschaftswissenschaftlichen Fakultät Humboldt-Universität zu Berlin, 0:1-91. Katz, M.L. and Shapiro, C. (1985). Network Externalities, Competition, and Compatibility. American Economic Review, 75(3): Katz, M.L. and Shapiro, C. (1994). Systems Competition and Network Effects. Journal of Economic Perspectives, 8(2): Liebowitz, S.J. and Margolis, S.E. (1994). Network Externality: An Uncommon Tragedy. Journal of Economic Perspectives, 8(2): Manne, G.A. and Wright, J.D. (2011). Google and the Limits of Antitrust: The Case Against the Case Against Google. Harvard Journal of Law & Public Policy, 34(1): Reisinger, M. (2004). Two-Sided Markets with Negative Externalities. Munich Discussion Paper 27:1-30. Rochet, J.-C., Tirole, J. (2003). Platform Competition in Two-Sided Markets. Journal of the European Economic Association, 1(4):

93 Rooney, W.H. and Park, D.K. (2007). The Two-Sided Market Literature Enriches Traditional Antitrust Analysis. Competition Policy International, 3(1): Rochet, J.-C., Tirole, J. (2006). Two-Sided Markets: A Progress Report. RAND Journal of Economics, 37(3): Shy, O. (2001). The Economics of Network Industries. Cambridge University Press. Sokol, D.D. and Ma, J. (2017). Understanding Online Markets and Antitrust Analysis. Northwestern Journal of Technology and Intellectual Property, 15(1): Tesser, E. (2002) Business-to-Consumer Multi-Channel Distribution Policies: From Marketplace to Market-Space Management. Symphonya. Emerging Issues in Management, 1: Trenz, M. (2015) Multichannel Commerce. A Consumer Perspective on the Integration of Physical and Electronic Channels. Springer International Publishing Switzerland. Wismer, S., Bongard, C. and Rasek, A. (2017). Multi-Sided Market Economics in Competition Law Enforcement. Journal of European Competition Law & Practice, 8(4): Wright, J. (2004). One-sided Logic in Two-Sided Markets. Review of Network Economics, 3(1):

94 Collaborative economy - Regulations at European Union level and the impact on the competitive environment Abstract Mihaela Daniela Iacob * Faculty of International Business and Economics, The Bucharest University of Economic Studies Innovation and technological progress have changed the markets structure in the entire world. Thus, the emergence of online markets and business models based on sharing goods have resulted in a strong disruptive effect on the relations established between firms and customers. Currently, the collaborative economy raised a number of problems regarding the implementation of the existing legislation by reducing the lines laid down between customer and supplier, freelancer employee and worker, but also between independent activities, namely the provision of professional services. This may lead to a high degree of uncertainty regarding the applicable rules, in particular when the regulatory actions are not coordinated or are divergent at national or local level. The current study analyzes the efforts of regulation made by the European institutions in this direction, but also the effects on the potential competition which the collaborative economy could generate at the level of the Single Market. Keywords: Collaborative economy, regulatory framework, digital platforms 1. Introduction The collaborative economy represents a socio-economic system built around the sharing of physical and intellectual human resources (Matofska, 2016). This new type of economy usually operates by means of online platforms, which allow the access of consumers to a wide offer of goods and services, but also to the use of the excess of goods and services at the level of an economy (Sundararajan, 2013). The best known model of collaborative economy is the model peer-to-peer (P2P) (Figure no. 1), within which the goods or services are divided between individuals, the platform acting as an intermediary between supply and demand. This new economic model is currently used successfully on a wide range of markets: from the platforms within which goods of a general nature are traded (ebay, Amazon, Olx) and up to specialized markets, like the urban transport (Uber, Zipcar), the hotel industry (Airbnb), financial services [or even exchange services (Midpoint)]. * Student, Faculty of International Business and Economics; danaaiacob@yahoo.com Recommended citation: Iacob M.D. (2017), Collaborative economy - regulations at European Union level and its impact on the competitive environment, Romanian Competition Journal

95 Figure no. 1: Structure of the economy "from person to person." (peer-to-peer network) Supply Platform Demand Source: Vera Demary, Competiton in the Sharing Economy, 2015, p. 5 The collaborative economy already has a support point on the housing services market on the short term, which represented 9% of the traditional hospitality market in This market becomes more organized and wins a wider use, as the reliance in these services increases. Platforms like Airbnb and HomeAway are present in over 200 countries, with 1.5 million accommodation offers and 10 million reservations. In the future, Airbnb bookings are estimated to reach almost 60 million by 2020, according to a study made by Credit Suisse.92 Although nowadays traditional hotel services own the largest part of the accommodation market, the emergence of companies like HomeAway and Airbnb, might lead to structural changes at the level of demand and supply for such services. Hotel groups tend to be oriented towards market segments that are less exposed to these platforms, such as short term business trips. Nevertheless, as the reservations on the new platforms grow and concentrate more and more the business segment, companies like Airbnb could absorb the greater part of the difference between supply and demand and hotels might lose the ability of setting prices on the long term. Figure no. 2: The evolution of the reservations Airbnb (in million euros, right scale) and the rate of increase (% scale left) Source: company data, estimates of Credit Suisse According to the World Economic Forum experts, the exponential growth in digitalization and connectivity to the internet is the pillar of the fourth industrial revolution, judging by the fact that these innovative business models are allowed (the World Economic Forum, 2016). More than that, technology facilitates carrying out such economic activities and makes them more accessible by reducing the costs of transactions. In the case of traditional markets, the cost of a

96 transaction usually involves a direct and more costly interaction between consumers and suppliers, both of them being forced to reach an agreement. The internet and new smart devices minimize these costs (in particular those relating to the costs of search and information) in comparison with direct interaction. Using the example of sharing the passenger cars, Demary (2014) summarizes the main differences between the traditional sharing and sharing via an online platform (Table no. 1). Table no. 1: Reducing the costs of transaction in the collaborative economy Search and information costs Bargaining and decision costs Policy and enforcement costs Traditional economy Finding someone close who owns a car and is willing to lend it Negotiating the price and the conditions of the deal individually Establishing the payment method and the effective payment Negotiating with the insurer and the supplier in case of an accident Collaborative economy Finding the internet platform that specifies the supply of cars located nearby Checking the price and the conditions specified by the platform Direct payment via the platform Clear procedures in case of an accident Source: Vera Demary, Competiton in the Collaborative Economy, 2015, p Collaborative economy in the European Union. The regulatory efforts at the European Union level and the economic potential According to several aspects, the collaborative economy is not sufficiently covered or, at the most, the activity of the firms in this economic branch tend to be only partially covered by the regulatory frameworks specific to the traditional markets. The unprecedented development of technology in recent decades has generated important implications at the level of one of the pillars of the European Union: the Single Market. In order to meet these proportional structural changes in the European economy, a series of regulations have been updated, and others are to be adopted. Despite the fact that the EU legislators acknowledge the phenomenal growth of the collaborative economy in many new sectors, dealing with it is not an easy task. In this direction, the European Commission adopted in 2015 the Digital Single Market Strategy, setting the main ways of practical action to tackle the challenges brought by the new economic models and the fast expansion of globalization. The essential actions aim at: 93

97 A better access to digital goods and services for the consumers in the European Union (the removal of barriers to online cross-border trade); Making appropriate conditions and fair competition conditions for the development of networks and innovative digital services (reviewing the rules concerning a number of economic sectors like telecommunications services, mass-media, but also consolidating cyber security and consumer confidence in the digital services); Maximum exploitation of the growth potential of the digital economy in the European Union (investments in the communication infrastructure and in the cloud computing technologies or in the Big Data type of systems). The Flash Eurobarometer survey made in showed that most of the respondents have used or have been aware of the collaborative platforms. Also, about a third of the respondents who have used the services of the collaborative platforms have offered a service on this type of platform at least once. This indicates that users are also likely to act as suppliers of such services. Users have appreciated, in particular, that the collaboration services in the economy are easily accessible and cheaper than the traditional services. The main disadvantages identified by the respondents were: (1) The lack of awareness concerning the responsibility in the event of a fault, (2) The lack of faith in the transactions on the internet and (3) The lack of faith in the supplier/seller. A good starting point for regulating and promoting this sector in an efficiently manner is represented by the European Commission Communication entitled "European Agenda for the collaborative economy". In this communication, the European Commission presented a series of guidelines to assist consumers, enterprises and public authorities to get involved with confidence in the collaborative economy. A series of statements made by officials from the European Commission have been published in the communication. Thus, Jyrki Katainen, vice president of the Commission, responsible for employment, economic growth, investment and competition, said: "A competitive European economy needs innovation, both in the field of products and services. The next European "unicorn" could have its origins of the collaborative economy. Our role is to encourage a regulatory environment which would allow the development of new commercial models, while ensuring, at the same time, the protection of consumers, as well as a fair taxation and fair labor conditions." Moreover, the commissioner for the internal market, industry, entrepreneurship and SMES, Elżbieta Bieńkowska, said: "The collaborative economy is an opportunity for consumers, entrepreneurs and enterprises - provided that we understand it correctly. If we allow our single market to be fragmented along national lines or even local lines, Europe as a whole, stands to lose. Today, we provide legal guidelines for public authorities and market operators with the purpose of a sustainable and balanced development for these new business models. We invite the Member States to revise their regulations, taking into account these guidelines and to be prepared to support the guidelines in this process." 93 Flash Eurobarometer survey 438 (March 2016) on the use of collaborative platforms; 94

98 Currently, the most important concerns in the field of regulating the collaborative economy relates to the protection of customer, regulating labor protection and taxation. The purpose of the European Union legislation in the field of marketing and customer protection is to protect that part of the transaction which is more vulnerable, namely the consumer 94. Regarding the potential of new business models that contribute to the development of the European economy, a series of relevant issues should be mentioned. Small and medium-sized enterprises (SMES) constitute the main engine of the European economy, representing, according to the figures in 2014, 99,8 % of all undertakings in the nonfinancial sector and they provide two of the three jobs. The digitization of all sectors is essential to maintain and improve the competitiveness of the European Union. Only 1.7% of the undertakings in the EU use the advanced digital technologies fully, while 41% do not use them at all. Even in this situation, the gross income of the European Union in 2015 from collaborative platforms was estimated at 28 billion Euros. In the future, according to the study conducted by Credit Suisse, it is estimated that the collaborative economy could contribute with billion Euro in the economy of the European Union. From this point of view, the collaborative economy could represent a factor of efficiency at European level. The companies in this new field have shown that they can efficiently compete with traditional business models in many sectors. Moreover, the development of this new economy has also social implications, being a mean of access to the labor market for young people, immigrants, elderly persons or part-time workers. A good method for sustaining the economic growth is to reduce the administrative burden on individuals and firms. Thus, an efficient exchange of information referring to the fiscal field between authorities, platforms and providers of services can help reduce operating costs. Also, unique counters and the development of online mechanisms of appreciation could be useful. 4. The impact of the collaborative economy on the competition environment at European level According to the economic literature, the entry on the market of new competitors generates beneficial effects at the level of consumers, judging by several aspects: new services and innovations, but also lower prices. This has been observed in recent years, when entering the traditional markets for new competitors materialized in more adapted services to the current needs of the consumers. At the moment, the technological advance facilitates the entry on the market of unusual economic actors, which successfully rival with those on the traditional markets

99 Figure no. 3: The current potential of the collaborative markets and their maturity Source: Solange Le Jeune, The Sharing Economy, Schroders 2016, pag.10 According to a study made by Solange Le Jeune (2016), in each economic sector there is "the disruptiveness risk" that the traditional methods of unfolding businesses are to be replaced by undertakings specific to the collaborative economy. The summary of these analyzes can be observed in Figure no. 3, in which the potential of these markets to fold with the mechanisms of the collaborative economy in relation to the degree of the current maturity or development on these markets is presented. The most relevant examples in this respect are the cases on the market of passenger transport (Uber vs. Taxi) or on the market of short-term housing (Airbnb/HomeAway vs. hotel type services of accommodation). As a result of these fast developments, there are a number of concerns regarding on the effects of the collaborative economy in relation to the basic rules of the EU in respect of the competition law 95 and the EU regulation concerning the economic concentrations. These concerns relate in particular to the prohibition of those practices likely to restrict competition in the market, regardless of whether the market is traditional or innovative. In this category various vertical agreements, decisions of the associations of undertakings and concerted practices are 95 Articles 101 and 102 of the Treaty on the functioning of the European Union ("TFUE") and the EU regulation concerning the economic concentrations; 96

100 included, but it also concerns the unilateral conduct of the dominant companies which act abusively (Vitkovic, 2016, p.81). Regarding the business models specific to the collaborative economy, these concerns relate in particular to the cases of abuse of a dominant position, which could include the obligations assumed by contract or the restrictions on the prices applied to the third parties. Other concerns in this respect are the situations of fixing predatory prices, "the effect of the winner 96, imposing obstacles to "multi-homing 97 ", important asymmetries in the negotiating power of the parties. Moreover, the concerns extend also to the control of mergers, in particular regarding the vertical integration of certain essential tasks and the use of Big Data type data bases (Vitkovic, 2016). Conclusions Business models in the collaborative economy are a new field, but with an increasingly important role in the European economies. Although the European companies in this sector are behind the United States of America, this does not exclude the fact that there are sufficient premises of development. In such a dynamic environment, new business ideas are developed on a daily basis and new companies are frequently founded. Moreover, compared with the traditional business, those specific to the collaborative economy tend to reach a larger size much faster, because they extensively use new technologies and the internet and often, companies do not feel limited by the existing rules in the relevant market. In this regard, such businesses have a potential disruptive character, in the same time, they offer a sharp competition, materialized in a greater variety of goods and services at lower prices, also having the capacity to meet the new requirements of the consumers. From the perspective of the European Union, the current debate on the regulation of the companies with collaborative economy, namely platforms, in general - as it is approached in the strategy of the European Commission for the Digital Single Market - justifies the manner in which the institutions of the European Communities should react, considering the economic implications. Thus, from the point of view of the Single Market, a powerful collaborative economy, with companies that have their roots in Europe would be very beneficial. Not only from the fiscal perspective, but also through the prism of the innovative potential and the manner in which new business models can help to facilitate the competition on the market, to the benefit of the final consumers. However, in view of the speed in which the collaborative economy grows, its specific undertakings may fall under the incidence of the EU competition legislation. In this situation, the cases of abuse of a dominant position are particularly included. Therefore, in addition to the efforts of the regulations in the direction of the consumer s protection, an adaptation of the specific instruments of the competition policy is necessary, in order to discourage the potential anticompetitive activities and the imposition of a competitive economic environment. 96 Also called "the snowball effect", refers to a situation in which a certain economic agent gets more power on the market and attract more customers. This situation can be considered anti-competitive to the extent in which the market power is used at the expense of their competitors or consumers (Carl Shapiro, Hal R. Varian, Information Rules: A Strategic Guide to the Network Economy, Harvard Business School Press, p. 174, 1998); 97 "Multi-homing" refers to a situation in which a particular service provider may use several competing platforms (a hypothetical situation in which a specific provider of transport services may choose to collaborate with both the platform provided by Uber and Taxify or other similar competitors). The reallocation of competition in this case consists in a situation in which a particular vendor is forced to transact only in a specific platform; 97

101 In conclusion, we can affirm that, as a whole, the collaborative economy represents a new way of unfolding businesses, offering an alternative to the traditional markets, both in the light of the possibility of using unused resources efficiently, but also through the fructification of innovation. Taking into account the significant benefits that the collaborative economy could bring to the European economy, the regulations of the European Union must support innovation and competitiveness, but also ensure consumer protection and support for the application of a coherent competition legislation. Bibliography Carl Shapiro, Hal R. Varian, Information Rules: A Strategic Guide to the Network Economy, Harvard Business School Press, 1998; Cristiano Codagnone, Bertin Martes, Coping the Sharing Economy: Origins, Definitions, Impact and Regulatory Issues, Institute For Prospective Technological Studies Digital Economy Working Paper 2016/01, 2016, Matofska Benita, What is the Sharing Economy?, The People Who Share Blog, 2016, Solange Le Jeune, The Sharing Economy, Schroders, 2016; Sundararajan Arun, From Zipcar to the Sharing Economy, Harvard Business Review, 2013; Vera Demary, Competiton in the Sharing Economy, Institut der deutschen Wirtschaft, IW policy paper 19/2015, Köln; Vitkovic Deni, The Sharing Economy: Regulation and the EU Competition Law, Global Antitrust Review, Issue 9, 2016; European Comission, European agenda for the collaborative economy, 2015; Credit Suisse, The Sharing Economy, 2015; European Parlament, World Economic Forum, 2017, 98

102