FACULATEA DE ŞTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE LUCRARE DE LICENȚA Coordonator stiintific, Absolvent, 2009

Transcription

1 FACULATEA DE ŞTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE LUCRARE DE LICENȚA Coordonator stiintific, Absolvent, 2009

2 UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATAE DE ŞTIINȚE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITE ŞI INF ORMATICĂ DE GESTIUNE GESTIUNEA RISCULUI DE CREDIT ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ (PE EXEMPLUL UNICREDIT ȚIRIAC BANK BACAU) Coordonator stiintific, Absolvent, 2009 CUPRINS 2

3 Introducere 5 Capitolul I. RISCUL DE CREDIT cul în activitatea bancară Riscul de credit Riscul aferent particularilor şi intreprinderilor Prevenirea riscului de cre dit Masurarea riscului de credit Gestiunea riscului de credit Metodologia de analiză şi evaluare a riscului în activitatea de creditare prin metoda punctajelor Sectorul bancar românesc şi riscuri le asociate acestuia Indici de masurare şi control a riscurilor bancare Capitolul II. MANAGEMENTUL ACORDARI I DE CREDITE Informații generale pentru acordarea creditului Garantarea creditelor Garanții deductibile din expunera bancii față de client in determinarea provizio anelor de risc in creditare Urmarirea creditelor Monitorizarea cred itelor Responsabilitațile ofiterului de credit Controlul creditelor bancare şi masuri ce pot fi luate în urma controlului Creditele neperformante Erori comise de catre creditor (banca ofiterul de credit) Identificarea creditelor neperforma nte Aparitia unor situatii nefavorabile Solutionarea cr editelor neperformante Capitolul III. NOUL ACORD DE LA BASEL Acordul Basel II Obiectivele Acordului Basel II

4 3.3 Structura Acordului Basel II Implementarea Basel II în România Rolul BNR in procesul supravegherii prudenței bancare Schimbarile aparute în si stemul bancar român odata cu implementarea Acordului Basel II Infrastructura de piață rea cție a grupului de interes la riscul operațional P rincipiile Acordului Basel 2- noi teme de strategie bancară Capitolul IV. STUDIU DE CAZ Scurt istoric al UniCredit Țiriac Bank Organigrama UniCredit Țiri ac Bank Bacau Managementul creditarii in cadrul UniCredit Țiriac Bank Termeni şi definiții la nivelul băncii Clasificarea creditelor şi plasamentelor Determinarea ne cesarului de provizioane de risc de credit Constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor spec ifice de risc de credit Garanții acceptate de banca în proces ul de creditare Condiții de creditare Metodologia privind evaluarea garanțiilor şi determinarea valorii juste Paşii în procesul de creditare Revizuirea credite lor acordate clienților personae juridice corporate Identificarea starilor de nerambursare pentru personae juridice Capitolul V.INFORMATIACĂ BANCARĂ Inform atica bancara Principiile organizării, funcționării şi ef icienței sisitemului informațional bancar Descrierea unei aplicații informatice în vederea calculării riscul de credit are CONCLUZII BI BLIOGRAFIE

5 INTRODUCERE În ultimele două decenii, inovațiile rapide de pe piețele financiare şi internaționalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar făcandu-l aproape de nerecunosc ut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunități pentru bănci instituțiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor doua entități. Profiturile asociate unor astfel de instrumente inovatoare sunt mari dar d e asemenea sunt şi volatile şi, în acest fel, expun băncile la grade noi sau ridicate de risc. Corelația dintre diferitele tipuri de risc, atât in cadrul unei banci indivi duale cât şi în interiorul sistemului bnacar privit în ansamblu, s-a accentuat şi a deveni t mai complexă. Internaționalizarea şi liberalizarea au crescut posibilitățile de contagie re de la o zonă la alta cu efecte asupra sistemului bancar din întreaga lume. Obiect ivul managementului financiar este maximizarea valorii unei banci, aceasta dete rminandu-se în funcție de profitabilitate şi nivelul de risc. Având în vedere că în mediul car riscul este inerent şi inevitabil, sarcina managementului financiar este să gest ioneze riscul în aşa fel încat diferitele tipuri de risc să fie păstrate la nivele accepta bile, iar profitabilitatea să fie menținută. În acest sens sunt necesare : - o identific are, cuantificare si monitorizare continuă a expunerilor la risc, care solicită, in schimb, politici sănătoase, o organizare adecvată, procese eficiente, analişti cu experi ență şi sisteme informaționale computerizate care să fie extrem de elaborate. - capacitate de a anticipa schimbările şi de a acționa în aşa fel încat activitățile unei bănci să poat urate şi restructurate în scopul obținerii de profit de pe urma schimbărilor, sau cel puți n al minimizării pierderilor; - autorități de supraveghere care să nu recomande modul în c are trebuie conduse afacerile, ci să mențină o supraveghere prudentă a băncilor, evaluând s ructura riscului aferent acestora şi insistând ca o valoare corespunzătoare de capital şi rezerve să fie disponibilă pentru garantarea şi apărarea solvabilității. Inovația în si bancar a făcut ca practicii tradiționale - bazată pe constituirea de depozite şi acordar ea de credite, adesea cel mai puțin profitabilă - să i se adauge noi activități bazate pe informații, care țin cont de cerințele de capital prudent şi care reprezintă acum sursele majore de profitabilitate ale băncilor. De exemplu tranzacționarea pe piețele financia re şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, tranzacționarea activelor ban care prin introducerea instrumentelor extrabilanțiere etc. 5

6 Capitolul I. RISCUL DE CREDIT I.1.Creditul Definitie. Importanța economică a creditului Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiții sau activități curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de tim p, precum şi fondurile strânse prin vânzarea de acțiuni şi obligațiuni, pot fi folosite pen ru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat şi particulare. Creditul este ori ce angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sume i plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă s au orice prelungire a scadenței unei datorii şi orice angajament de achiziționare a un ui titlu care încorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani. IMPORTANȚA ECONOMICĂ A CREDITULUI În economia de piață, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele p rincipale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea rațională a creditului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producției de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vân zare pe credit). Sub aspect economic, creditul reprezintă operațiunea prin care o pe rsoană fizică sau juridică (debitor) obține fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică s juridică (creditor), asumânduşi obligația să le restituie sau să le plătească la termen/sca editul a apărut din necesitatea stingerii obligațiilor dintre diferiții agenți economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face față. In acest context, un rol deosebit d e important îl dețin băncile. In conformitate cu legea 58/ şi modificărilor ulterioa re, banca "este persoana juridică autorizată să desfasoare in principal, activități de atr agere de depozite şi de acordare de credite în nume şi cont propriu". Cu toate că activi tatea băncilor comerciale a devenit foarte complexă, totuşi esența acesteia este mijloci rea creditului şi efectuarea plăților între agenții economici şi/sau persoanele fizice. Dec, băncile comerciale reprezintă instituții primitoare şi distribuitoare de capital. I.2. Trasaturile şi funcțiile creditului În orice operațiune de credit, de regulă, intervin doi subiecți: cel care acordă creditul numit creditor şi cel care primeşte creditul, numit debitor. Un element esențial al c reditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-un interval de timp a m omentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia. 1 Legea 58/ 2006 privind institutiile de credit 6

7 Pentru timpul care va trece între primirea sumei şi rambursarea sa, beneficiarul ope rațiunii va plăti o dobândă concretizată în suma de bani plătită de către debitor creditoru entru creditul acordat pe un timp determinat. Rata dobânzii este în strânsă corelație cu r ata profitului, trebuind să fie mai mică decât aceasta. Altfel, întreprinzătorii nu vor an gaja credite, deoarece din valorificarea acestora, prin investiții, ar trebui să con sume întregul profit sau chiar mai mult, pentru a plăti dobândă, ceea ce ar face nerenta bilă activitatea lor. Rata dobânzii este prețul plătit pentru a dispune timp de un an de o anumită cantitate de monedă. Rata dobânzii reprezintă raportul procentual dintre: mărim ea absolută a dobânzii anuale plătite şi creditul acordat. Rata dobânzii depinde însă şi de inflației, adică de rata deprecierii monetare. Rambursarea creditului la o anumită da tă reciproc convenită, denumită scadență (momentul sau momentele stabilite pentru rambursa rea creditului, ratele parțiale care se rambursează eşalonat, la anumite termene, conf orm înțelegerii stipulate în contractul de credit). Garantarea creditului Perioada de grație (perioada între momentul angajării creditului şi începerea rambursării sale). Pe măs dezvoltării economico-sociale, rolul şi importanța creditului în economia fiecărei țări au rcat o creştere considerabilă, având loc totodată, diversificarea funcțiilor îndeplinite de credit. In primul rând, creditul îndeplineşte o funcție distributiva prin faptul că redist ribuie rezervele băneşti disponibile la un moment dat în economie sub forma împrumutiiri lor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanțare. Prin disponibilități sunt desemnate atât excedentele din contu rile întreprinderilor deschise la bănci şi aflate temporar în stare inactivă, rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi la bănci, cât şi sumele economisite de populație pent diferite scopuri şi depuse spre păstrare la casele de economii şi/sau la bănciie comerci ale. Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilități, băncile, prin creditarea ace stora, transformă economiile sterile î n capitaluri productive, contribuind astfel l a creşterea avuției reale a societății. De aceea se poate spune că, creditul sporeşte puter a de acțiune productivă a capitalului. Printr-o analiză atentă a cererilor de credite se favorizează orientarea disponibilităților spre ramurile sau activitățile mai rentabile, a cest lucru asigurând o mai mare posibilitate de adaptare la cerințele pieței interne şi externe. Având în vedere cele prezentate, creditul, prin funcția sa distributivă, partic ipă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului. 7

8 Economisirea fără investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune. Nu orice individ poate fi întreprinzător - nu dispune de calitățile necesare sau nu dispun e de capitalul necesar. De aici se poate observa importanța pe care o are creditul în procesul de transformare a economiilor în investiții. Cu alte cuvinte, creditul es te un importanț factor al creşterii economice. Prin urmărirea şi verificarea atentă a modu lui de utilizare a sumelor primite, creditul joacă un rol de diminuare a inițiativel or nerentabile, care provoacă pierderi. Un întreprinzător care prezintă inițiative riguros fundamentate şi însoțite de garanții reale acoperitoare poate să obțină un credit. Astfel, editul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovației ceea ce favorizează concurența, cu efectele sale pozitive asupra econom iei în ansamblul său. O altă funcție importantă a.creditului este cea de emisiune monetara. O dată cu diversificarea tehnicii de plată (virament, cec, trată etc.) s-a ajuns la diminuarea folosirii numerarului şi în consecință la creşterea în proporții mari a monedei cont (scripturale). Prin aceasta s-a asigurat şi importanta reducere a cheltuielil or cu circulația banilor, noile tehnici şi, instrumente de plată oferite de existența cr editului făcând față creşterii volumului de tranzacții. Reglând dimensiunile cererii şi ale tei de mărfuri tocmai prin creditarea consumului pe de o parte şi creditarea stocuri lor pe de altă parte, creditul contribuie, alături de alți factori, la stabilitatea pr ețurilor. Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotație a banil or, la multiplicarea monedei scripturaie, la rularea continuă a fondurilor. Nu tre buie neglijată nici prezența din ce în ce mai masivă a creditului în rândul populației sub mele sale de credit de consum, credit ipotecar, ş.a. Un rol deosebit îl are creditul în promovarea relațiilor economice internaționale prin creditarea activităților de comerț xterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru producător.nu putem ignora n ici importanța creditului în acoperirea deficitului bugetului de stat prin creditul public.de asemenea, creditul exercită o influență benefică asupra consumului, prin cumpăra rea pe credit şi plata în rate a unor bunuri de folosință îndelungată. Pe acest fond, rolul amploarea creditului au crescut mult, o dată cu dezvoltarea economicosocială, deven ind o activitate economică deosebit de importantă. O dată cu relevarea acestor funcții i mportante, trebuie menționat, în acelaşi timp, că abuzul de credit prezintă şi dezavantaje mportante, putând să determine pierderi pentru instituțiile de credit, falimente ale i nstituțiilor insolvabile sau influențe negative asupra conjuncturii economice. 8

9 În cadrul economiei de piață, creditul are o foarte mare răspândire, el reprezentând un mod de finanțare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite caz uri poate constitui chiar sursă unică de finanțare. Este oportun ca pentru realizarea unei creşteri economice să se apeleze la credite decât să se aştepte o perioadă îndelungată s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama capitalizării beneficiilor. Folosind creditele, agenții economici câştigă timp în lupta de concurență, pot să-şi adapteze operat vitatea în conformitate cu cerințele pieței şi totodată, printr-o activitate eficientă îşi ză şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor. Dacă fo losirea creditului este o operațiune necesară pentru agenții economici, mai ales în cond ițiile când capitalul propriu este neîndestulător pentru promovarea diverselor proiecte avute în vedere, tot atât de adevărat este că se impune o atitudine prudentă din partea de bitorului care să-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor împrumutate, a stfel încât să se realizeze o rentabilitate satisfăcătoare pentru a rambursa la timp credi tele, să plătească dobânzile aferente, în condițiile obținerii de profit. Sintetizând, cred deplineşte următoarele funcții în economie: înlesneşte sporirea capitalului real printr-o i bună utilizare a factorilor de producție existenți; facilitează distribuirea resurselo r băneşti între diferite întreprinderi şi ramuri care sunt bine situate pe piață, creditul tribuind la concentrarea întreprinderilor; accelerează tranzacțiile comerciale, amelio rând procesul de desfacere a mărfurilor la scară largă; sporeşte viteza de rotație a mone şi contribuie la dimensionarea ei, asigurând în acelaşi timp şi o reducere a cheltuielilo r în circulația banilor; creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilire a fenomenului de inflație; exercită o influență pozitivă asupra consumului în cazul acord de credite pentru consum; contribuie la apariția de firme mici, care adesea sunt p romotoare de inovație, ceea ce favorizează amplificarea concurenței - factor al creşteri i economice; creditul are un rol deosebit şi în promovarea relațiilor internaționale I.3. Tipuri de credite Creditele bancare pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii, astfel: 9

10 1.Înfunctie de perioada de acordare: Credite pe termen scurt respectiv operațiuni de împrumut pe termen până la 1 an pentru suplimentarea mijloacelor circulante; Credite pe termen mediu acordate pe o perioadă de până la 5 ani pentru operațiuni de export-impo rt sau investiții; acordate pe o perioadă de peste 5 ani pentru investiții de amploare, retehnologizare. În fiecare din cele 3 cazuri banca trebuie să se asigure că ramburs area creditului/ratelor de credit se va face la scadență, în caz contrar sunt afectate angajamentele asumate față de cei ce i-au încredințat fondurile spre păstrare 2.În funcție debitorii băncii (beneficiarul creditului): Credite acordate persoanelor fizice, în principal, pentru construcția de locuințe, achiziționarea de autoturisme, cărți de credit, etc. Credite acordate persoanelor juridice - agenți economici, Pentru a face față ch eltuielilor productive societățile comerciale apelează la credite bancare, banca urmând să satisfacă numai nevoile temporare de lichidități, sprijinind în principal, activitățile tabile. 3.Înfunctie de destinație: Credite pentru producție, acordate pentru activitat ea curentă şi de investiții acordate de bănci. - Creditele pentru activitatea curentă se s olicită de societățile comerciale pentru desfăşurarea activității curente (achiziționarea d erii prime, materiale, fond de marfa, prestarea unor lucrări şi servicii facturate l a sfârşitul perioadei, etc.) Aceste credite intră în categoria celor pe termen scurt, cu rambursare parțială sau integral la scadență, rata dobânzii stabilindu-se diferențiat de l bancă la bancă şi garantate cu gaj cu sau fără deposedare de mărfuri, ipotecă şi cesiunea lor. - Credite pentru investiții acordate pentru construirea unor obiective indust riale; ele fac parte din categoria creditelor pe termen mediu şi uneori chiar lung. Angajarea unor asemenea credite de valori mari, presupune un control riguros d in partea băncii începând cu faza de proiectare, de construcție şi apoi de exploatare, asu marea unui risc mai mare determinat de rezultatele calculului de actualizare, de ci a eficienței investiției. Specificul acestor credite este acordarea unor perioade de grație atât pentru rambursarea împrumutului (uzual 1 sau 2 ani, dar uneori şi 5 ani) cât şi pentru dobândă (pentru primele 6 sau 12 luni). 10 în perioada actuală, creditele pr ductive dețin ponderea cea mai mare din volumul creditelor Credite pe termen lung

11 Garanția materială a acestui credit este însăşi investiția plus alte garanții care aparțin ului economic. Acest tip de credit ridică o serie de riscuri deloc de neglijat din partea băncii, unul dintre ele materializându-se în dificultatea atragerii unor surse de creditare pe termen mediu şi lung. Credite pentru export-import - vizează activi tatea de comerț exterior. Diversitatea operațiunilor de comerț exterior a determinat c ondiții specifice de creditare pentru acest domeniu. Băncile comerciale sprijină reali zarea contractelor de export oferind o serie- de facilități producătorilor (prefinanțare, scontarea efectelor de comerț, asigurarea creditului de export) de multe ori la costuri mai mici decât cele ale creditelor obişnuite, premise notabile pentru ca ope rațiunile de export sa fie "motor" pentru economie, factor important în creşterea resu rselor valutare.. La rândul lor operațiunile de import generează elemente tehnice spec ifice, particularități în acordarea (credite sub formă de avansuri, credite pentru desch ideri de acreditive de import, etc), utilizarea, costul şi rambursarea acestui tip de credite. In plus, operațiunile de export şi import prevalează tehnicilor de finanțar e pe termen scurt, iar pentru investițiile internaționale specifice sunt finanțările pe termen lung ceea ce presupune-în majoritatea cazurilor surse externe, fie de la bănc i străine fie de la organisme internaționale. O altă particularitate pe care o implică c reditarea activității de export-import este varietatea şi dimensiunile considerabile, ale garanțiilor (de la gajul asupra bunurilor, cesiunea de creanțe prezente şi viitoar e, ipoteca, gajul asupra întregului patrimoniu, obiectivul care a fost finanțat). Cr edite de consum sunt tipul de credite pe termen scurt sau cel mult pe termen mij lociu acordate persoanelor fizice şi sunt destinate, să acopere costul bunurilor şi se rviciilor de care beneficiază prin rețeaua de comercializare. Un astfel de credit es te limitat şi prin costul pe care îl comportă. 4. În activitatea practică regăsim şi alte t ri speciale de credite ce se acordă agenților economici: Creditele de trezorerie rep rezintă raporturi de credit menite să satisfacă necesitățile curente ale societăților comer le de regulă, din sursele proprii ale băncii remunerate în strânsă corelare cu dobânda pieț garantate, de obicei, prin desfăşurarea întregii activități la banca creditoare. Liniile de credit presupun efectuarea creditării fie prin cont curent, fie prin cont de împr umut. Această linie de credit presupune un plafon maxim de creditare stabilit anua l, de regulă, un procent din cifra de afaceri sau procent din rulajul conturilorcu rente (lei/valută), bonitatea societății, notorietatea publică a acesteia, precum şi de po sibilitățile de garantare a liniei de credit. 11

12 întrucât plafonul de credit are valori de obicei mai mari şi sursa acestui tip de cred it este una atrasă, costurile sunt implicit mai ridicate. Creditele pe obiect pres upun raporturi de credit în care obiectul creditării este foarte bine delimitat (de ex.: achiziționarea de material lemnos pentru fabricarea de mobilă, achiziționarea unu i anumit activ fix), rata dobânzii fiind determinată de costul sursei atrase şi este g arantat de regulă cu active fixe. Creditele preferențiale - raporturi de credit izvo râte din acte normative ale statului român care prin politica sa economică poate sprij ini o anumită ramură (de ex.: sprijinirea activității de export sau a agriculturii prin facilități de dobândă). Creditele pentru stocuri şi cheltuieli sezoniere - se acordă agen economici care constituie stocuri de materii prime şi produse, cum ar fi: produse agricole, agroalimentare, de proveniență vegetală sau animală etc. Ele se acordă, în speci l, pentru agricultură. Creditul de scont sau scontarea titlurilor de credit (cambi i, bilete la ordin) sau a altor instrumente de plată (scrisori de credit) ce repre zintă o relație de credit de un tip special, solicitat de agenții economici atunci când duc o lipsă acută de disponibilități. Menționăm că valoarea creditului acordat de băncile c ractică acest sistem de creditare este diminuată cu valoarea scontului. 5. In funcție de calitatea lor: Credite performante - reprezintă angajamente de plată ale societăților comerciale față de bancă, onorate la scadență. Derularea lor se face în conformitate cu co tractul de credit încheiat şi cu normele interne bancare. Credite neperformante - re prezintă angajamente de plată asumate de societățile comerciale care nu îşi achită la timp igațiile, generând credite restante şi dobânzi neachitate cu consecințe directe asupra act ivului, solvabilității şi a cheltuielilor băncii prin constituirea de provizioane într-un volum mai mare. I.4. Riscul în creditare.riscul în activitatea bancară. Riscul în creditare reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere datorită încălcării ob igațiilor debitorilor, prevăzute în contractul de credit. Pierderea constă în nerecuperare a sumelor avansate clientului, precum şi a dobânzilor aferente. Riscul de creditare mai este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare când împrumuturile nu sunt rambursate în volumul şi la termenul stabilit. Ris cul de credit este în corelare cu riscul de reinvestire. Banca înregistrează pierderi nu numai datorită faptului că împrumutul şi dobânzile aferente nu au fost rambursate în vol mul şi la 12

13 termenul stabilit, ci şi datorită faptului că nu a reinvestit la timp sumele pe care t rebuie să le primească. Astfel, dacă o bancă trebuie să încaseze o rată de credit şi dobând ntă la data de 1 martie şi le încasează abia pe 8 martie, banca pierde dobânda pe care ar fi obținut-o prin plasarea sumei respective pentru o săptămână. Pentru a reduce, până la el nare, riscul de credit banca trebuie să analizeze în amănunt activitatea clienților şi să e alueze factorii care ar putea influența negativ derularea afacerii şi pot induce pie rderi în firmă, periclitând rambursarea ratelor creditului în volumul şi la termenul stabi lit. Pentru o bună analiză de risc a clientului, banca, prin ofițerul de credit, trebu ie să realizeze o cât mai completă analiză non-financiară şi o cât mai precisă analiză fina Riscul în activitatea bancară Noțiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datori tă probabilității de câştig sau pierdere. Etimologic, termenul provine din latina re-secar " care înseamnă ruptură într-un echilibru. În activitatea bancară, asumarea riscurilor poat fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operațiunilor speculative pe piețele financiare sau de schimb, dar şi a posibilelor pierderi impr evizibile. În general, asumarea riscurilor este legată de funcția de bază pe care o au băn cile în economie, şi anume funcția de investiții. Or, riscul este atribut al investițiilor în general, asumarea riscului devine inevitabilă şi justifică existența băncilor. După cum ştie, băncile investesc resurse împrumutate - care sunt un multiplu substanțial al prop riului capital. Recuperarea cu întârziere a resurselor investite provoacă o serie de d ezechilibre la nivelul băncii care pot îmbrăca diferite forme şi se pot alimenta recipro c. Perioada actuală este denumită era managementului de risc" în domeniul bancar, iar m anagementul riscului constituie o sarcină extrem de complexă şi importantă a managementu lui bancar. De obicei, asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari. Lit eratura de specialitate clasifică riscurile specifice activității bancare în trei catego rii: riscuri financiare; riscuri comerciale; riscuri de mediu. Riscuri financiar e 13

14 Sunt riscuri specifice operațiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste ri scuri fac obiectul unor reglementări bancare. Formele sub care se manifestă sunt următ oarele: riscul de credit; riscul ratei dobânzii; riscul de lichiditate; riscul de schimb valutar; riscul insolvabilității. Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanțului contabil al băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele car e pot să apară în compoziția resurselor şi plasamentelor băncii. Riscurile financiare sunt ingurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de către managementul bancar. Datorită importanței pe care o au în gestiunea zilnică a băncii, le vom trata în mod individual acordându-le atenția ce li se cuvine. Riscuri comercial e Sunt riscuri generate de inadaptabilitatea băncii la noile servicii şi produse ca urmare a unui slab serviciu de marketing şi lipsa de talent managerial pentru noil e piețe. Formele sub care se manifestă sunt următoarele: a. riscul de produs/serviciu; b. riscul de piață; c. riscul de imagine comercială. a. Riscul de produs/serviciu est e rezultatul unei evoluții nefavorabile a valorificării unui produs nou sau serviciu, ca urmare a lipsei de abilitate a băncii privind distribuirea produselor. b. Ris cul de piață este efectul dependenței de piață a băncii. Dacă acesta nu este împărțit" înt piețe, rentabilitatea băncii este dependentă direct de evoluția unei singure piețe. c. Ris cul de imagine comercială constă în percepția negativă a unei bănci de către clienții trata prost al ei ca urmare a unei calități generale proaste de servire a clienților, reclam ațiilor clienților culminând cu articole de presă în defavoarea băncii. Riscuri de mediu Su t riscuri asupra cărora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Form ele sub care se manifestă sunt următoarele: -riscul de deficit - produs de către hoți sa u fraudă comisă de angajații băncii; -riscul economic - determinat de conjunctura econom ică la nivel național şi regional; 14

15 -riscul competițional - determinat de similitudinea produselor şi serviciilor oferit e de celelalte bănci sau instituții financiare; -riscul de reglementare - determinat de deciziile luate de autoritățile bancare, de cele mai multe ori într-o manieră nefavo rabilă pentru bancă. I.5.1. Riscul de credit Riscul de credit poate fi definit ca riscul ca dobânda, creditul sau ambele să nu fi e rambursate la scadență sau să fie rambursate parțial. Acest risc este specific băncilor a căror funcție importantă în economie este creditarea. Deşi motivul este acelaşi - incapac tatea de rambursare a creditului de către împrumutanți, cauzele sunt diferite, de acee a se impune o abordare distinctă a riscului de credit şi anume: -riscul aferent part icularilor şi întreprinderilor, -riscul de țară. I.5.2. Riscul aferent particularilor şi întreprinderilor În cazul particularilor şi întreprinderilor, incapacitatea de rambursare este, fie rez ultatul unui decalaj între venituri şi cheltuieli, riscul fiind ca venitul viitor al acestora să se diminueze sau să dispară, fie necinstea împrumutantului, care este un ri sc dificil de apreciat de către banca, care nu dispune de informații suficiente pent ru a anticipa un astfel de comportament. Riscul insuficienței venitului viitor est e mai greu de anticipat mai ales în condițiile în care evoluția inflației impune creşterea obânzilor bancare şi deci scumpirea creditului. În cazul întreprinderilor, incapacitatea de rambursare a creditului este cauzată de mediul înconjurător al întreprinderii sau de întreprindere. Mediul înconjurător, definit ca totalitatea factorilor exogeni întreprin derii de natură economică, politică, socială, precum şi situația ramurii (sectorului) în ca activează întreprinderea, îşi pun amprenta în mod decisiv asupra activității întreprinderii izii cu caracter politic, cum ar fi embargoul asupra vânzărilor unor produse (armame nt), acorduri regionale şi internaționale, au un impact profund asupra unor întreprind eri. Atunci când aceste decizii sunt luate sub presiunea faptelor, întreprinderea îşi ve de piața de desfacere modificată inopinat, ceea ce îi afectează activitatea. Riscurile e conomice provin din bulversările provocate de schimbări în structura economică şi socială a unei țări sau faze ale conjuncturii economice. În perioadele întreprinderile întâmpină, dif ltăți majore până la faliment. Situația şi evoluția ramurii influențează în mod contradicto itatea unor întreprinderi. Inovațiile pot modifica procedeele de fabricație, dar pot d etermina şi apariția unor produse noi, 15 de recesiune

16 mai competitive, determinând ca producția unor întreprinderi să fie mai puțin cerută pe pia e asemenea, şi evoluția gusturilor beneficiarilor unor produse pun în dificultate întrep rinderea. Deci banca trebuie să cunoască evoluția mediului înconjurător al întreprinderii ş rin analiza ramurii în care aceasta activează. Băncile trebuie să dispună de ofițeri specia izați pe sectoare de activitate (ramură), pentru ca acestea să şi adapteze în mod continuu normele interne de analiză a bazei de credit a solicitanților. Incapacitatea de ram bursare a cretiituiui poate proveni şi din cauza unor factori interni întreprinderii, cum ar fi: - calitatea şi moralitatea managementului - este greu de apreciat de către bancă, de aceea banca cere un curriculum vitae şi relații de la terți privind manage mentul întreprinderii şi relațiile managementului cu personalul; - incapacitatea întrepr inderii (incapacitate dată de tehnologie, dar şi de mentalitate) de a se adapta pieței sau noului în materie de brevete, invenții, inovații; - timpul în care se încasează creanț de la beneficiari poate determina biocaje financiare şi deci dereglări în producție şi în ctivitatea întreprinderii. Managementul riscului de credit presupune: prevenirea r iscului, măsurarea riscului şi gestiunea propriu-zisă. I.5.3. Prevenirea riscului de credit Prevenirea riscului vizează două aipecte: divizarea riscului şi constituirea garanțiilor Divizarea riscului are ca obiectiv disiparea riscurilor, astfel încât legea probabi lităților să reducă posibilitatea înregistrării unor pierderi mari din partea bărcii. Diviz a riscurilor se face mai întâi între particulari şi întreprinderi, băncile fixându-şi plafo e credite. Pentru întreprinderi, banca îşi va repartiza riscurile acordând credite atât pr oducătorilor mari, cât şi celor mici, lucrând cu sectoare de activitate diferite şi având o repartiție teritorială cât mai amplă. Pentru particulari, băncile vor acorda credite de pr eferință la salariați, liber profesionişti şi pensionari. Diversificarea domeniilor în care acționează banca permite menținerea riscului de credit în limite controlabile. Pe de altă parte, anumite întreprinderi de mari proporții au nevoi mari de credite, pe care o s ingură bancă nu poate să le satisfacă. In sistemul bancar francez se întâlnesc monopoluri s ecializate, constituite dintr-un număr mare de bănci organizate care finanțează aceeaşi înt eprindere. Fiecărei bănci din monopol îi revine o cotă-parte din volumul de credite aloc ate întreprinderii respective. Una sau două bănci din monopol care au cota-parte cea m ai ridicată sunt numite şefe de rețea (filieră). 16

17 Monopolul bancar, pe lângă faptul că divizează riscurile, permite şi băncilor mai mici să f nțeze întreprinderile mari, iar în cazul când întreprinderile au dificultăți, monopolul are terea de a impune acestora să aplice un plan de redresare. Băncile anglo-saxone nu a u practica monopolului bancar, fiecare întreprindere este clientul unei singure bănc i. În Japonia, banca îndeplineşte pe lângă funcția clasică de asigurare a resurselor de fin e a marilor grupuri industriale zaibatsu şi de supervizare a împrumuturilor pe care acestea le fac (procentul împrumuturilor întreprinderilor nipone raportate la capita lul lor este superior celui acceptat de țările occidentale) adesea din rândul personal ului băncii numindu-se directorul general. In România, până în 1989 funcționau trei bănci s ializate: Banca Română de Comerț Exterior, Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Banca de Investiții, care erau organizate şi funcționau pe baza propriului statut, ap robat prin Decret. După 1989, cele trei bănci specializate au fost transformate în bănci comerciale cu capital de stat, având dreptul de a efectua întreaga gamă de operațiuni s pecifice activității bancare: atragere de resurse, acordarea de credite, efectuarea de plăți şi încasări, precum şi alte servicii bancare. Intervenția Executivului a determina a băncile de stat să-şi concentreze creditele în unele sectoare nerentabile ale economie i, ducând astfel la creşterea riscului de creditare în băncile de stat (numai Banca Agri colă a înregistrat 3000 mild. lei credite neperformante). Acoperirea creditelor nepe rformante şi a dobânzilor restante de către băncile de stat s-a făcut în principal prin sur e de la bugetul de stat, astfel în perioada s-au alocat 776,8 mild. lei de la buget, iar în 1997, 7875 mild. lei au fost preluate la datoria publică, reprez entând credite neperformante şi dobânzi restante ale Băncii Agricole şi Bancorex. La 31 de cembrie 2008, în România, există 42 de bănci ceea ce înseamna o crestere favorabila pe piaț economica. Constituirea garanțiilor Deşi constituirea garanțiilor în favoarea băncilor nu este obligatorie în uzanțele bancare din țările dezvoltate, în sistemul bancar românesc ga anția constituie condiția de bază în acordarea creditelor, acestea fiind constituite înain te de acordarea creditelor, îmbrăcând diferite forme: gaj, ipotecă etc. În mod practic, ga ranțiile nu trebuie să fie privite decât ca o siguranță subsidiară, decizia de a acorda cre itul trebuie să fie luată în funcție de posibilitatea de rambursare a creditului, care r ezultă din analiza afacerii pe care o bancă o creditează. 17

18 Banca, trebuie să ia în calcul faptul că primii despăgubiți vor fi creditorii privilegiați iscul, statul, deci garanția nu va acoperi niciodată valoarea creditului acordat. Ga ranțiile ar trebui considerate în condițiile în care banca acordă un credit foarte riscant, asumându-şi practic responsabilitatea recuperării creditului prin executarea garanției. I.5.4. Măsurarea riscului de credit Măsurarea riscului de credit se face în două etape. Prima etapă constă în stabilirea unei l mite maxime a activelor cu risc față de fondurile proprii ale băncii prin calcularea r aportului de solvabilitate (norma Cooke) şi pe care banca va trebui să o respecte - de altfel, respectarea raportului de solvabilitate este impus de Banca Națională. A doua etapă constă în măsurarea riscurilor la care banca este expusă prin evaluarea periodi că a portofoliului de credite. Banca Națională impune băncilor să-şi clasifice portofoliul e credite şi să-şi constituie provizioane de două ori pe an, respectiv la sfârşitul lunilor iunie şi decembrie şi să raporteze situația, în termen de 30 zile, Direcției de Autorizare Supraveghere Prudențială a societăților bancare din cadrul B.N.R. Măsurarea riscului de cr edit în vederea constituirii provizioanelor de risc impune evaluarea performanțelor financiare ale tuturor clienților băncii pe baza bilanțurilor contabile de la 30 iunie, respectiv 30 decembrie, evaluare care este identică cu cea utilizată la acordarea creditelor. In urma evaluării performanțelor financiare ale clienților, creditele vor fi incluse în una din următoarele categorii; standard - categoria A" cuprinde clienții a căror performanțe economice şi financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scad ență a dobânzii şi a ratelor. Totodată, din analiza efectuată rezultă că se prefigurează me în perspectivă a performanțelor financiare la un nivel ridicat; în observație - categoria B" - performanțele financiare sunt bune sau foarte bune, substandard - categoria C" - performanțele financiare sunt satisfăcătoare, îndoielnic - categoria D" - performanța f nanciară este scăzută şi cu o evidentă pierdere - categoria E" - performanțele financiare tă pierderi şi există perspective dar nu pot menține acest nivel în perspectivă mai îndelun dar au o evidentă tendință de înrăutățire; ciclicitate la intervale scurte de timp; clare pot fi plătite nici ratele, nici dobânzile. Serviciul datoriei, respectiv capacitat ea agentului economic de a rambursa creditele la scadență şi a plăti dobânzile datorate la termenele stabilite, va fi apreciat ca: 18

19 - bun - în situația în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadență cu o întârziere ma ile; - slab - în situația în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până zile; - necorespunzător - în situația în care ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârzi peste 30 de zile. La terminarea provizioanelor, expunerea debitorului poate fi m icşorată cu valoarea unor angajamente, cum ar fi: garanții necondiționale de la Guvernul României sau de la B.N.R.; garanții necondiționate de la băncile din țările care nu pun pr bleme în ceea ce priveşte riscul garanții necondiționate de la altă banca din România; depo ite gajate, plasate la banca, creditoare; colaterale acceptate de conducerea bănci i. Pentru persoanele fizice, clasificarea portofoliului de credite se face în funcți a de serviciul datoriei astfel: categoria A - foarte bun - clientul nu are rate şi /sau dobânzi restante; categoria B - bun - clientul a înregistrat accidental rate sa u dobânzi restante pe perioade de categoria C - slab - clientul are o rata şi dobânzil e aferente restante de până la 30 de zile; categoria D - foarte slab - clientul are două rate şi dobânzile aferente restante; categoria E - necorespumăior - clientul are pe ste două rate şi dobânzile aferente restante. Sumele aferente provizioanelor de risc s e includ în cheltuieli. Utilizarea şi deductibilitatea fiscală a provizioanelor de ris c este reglementată de B.N.R. şi Ministerul Finanțelor. În această etapă, se pot determina e sectoare de activitate (ramuri industriale, zone geografice şi pe categorii soci oprofesionale de clienți) ponderea împrumuturilor slabe în total împrumuturi acordate de bancă, ponderea pierderilor din împrumuturi acordate acestor ramuri şi categorii de c lienți în total împrumuturi acordate de bancă, ponderea provizioanelor în total împrumuturi etc. Comparând cele două sume ale activelor cu risc determinate în cele două etape, banc a poate să intervină în vederea diminuării riscului fie prin stabilirea unor plafoane de credite pe sectoare şi categorii de clienți, fie nemaiacordând credite sectoarelor ca re aduc pierderi băncii. Aceasta presupune o adaptare din mers a politicii de cred itare a băncii la condițiile reale ale economiei şi orientarea ei către alte categorii d e clienți. de țară; până la maxim 7 zile; 19

20 Suma împrumuturilor neperformante sau pierdute trebuie să fie mai mică sau cel mult eg ală cu limita stabilită în prima etapă, adică de maxim 8% din fondurile proprii ale băncii. I.5.5. Gestiunea riscului de credit Gestiunea riscului constă în utilizarea unor tehnici prin care banca poate să diminuez e (elimine) pierderile sau poate să salveze creditul. În vederea diminuării sau eliminăr ii pierderilor, băncile monitorizează calitatea portofoliului de credit printr-un au dit period (revizuire) în funcție de notarea internă a creditului care a fost făcută cu oc azia instrumentării dosarului de credit.2 Monitorizarea permite detectarea din tim p a creditelor care ar putea deveni credite problemă. Revizuirea creditelor pe lângă f aptul că reduce pierderile, permite atingerea şi a altor probleme cum ar fi: asigură a plicarea uniformă a documentației de creditare; verificarea că politica de credit, nor mele băncii şi reglementările bancare sunt respectate; informarea managementului băncii despre situația generală a portofoliului de credite; monitorizarea ofițerilor de credite care sunt răspunzători de evoluția nefavora bilă a creditelor, Organizarea operațiunii de revizuire ține de mărimea băncii. în băncile i trebuie să existe un personal care se ocupă numai de revizuire sub coordonarea Com itetului de Risc, pentru a-şi asigura independența față de personalul de creditare. în caz ul când nu au luat nici o măsură. I.6. Metodologia de analiză şi evaluare a riscului în activitatea de creditare prin me toda punctajelor.3 Banca, are organizată ca activitate distinctă analiza şi evaluarea riscului de credita re, folosind în acest sens diferite metode de analiză, cu scopul de a lua măsurile car e se impun în vederea diminuării acestui risc. Analiza riscului de credit conține în pri ncipal două etape: evaluarea riscului; gestionarea riscului. 2 Ion Nițu - "Managementul Riscurilor Bancare.", ed.expert Bucureşti, Luminița Roxin, Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2001; 20

21 Analiza şi evaluarea riscului de credit prin metoda punctajelor, se efectuează avânduse în vedere următoarele categorii de riscuri: Riscul financiar Riscu l comercial Riscul de garanție Riscul managerial Riscul de senzitivitate 1.Riscul financiar (RF) reflectă dificultățile ce pot apare în activitatea financiară a firmei lega te mai ales de posibilitățile de rambursare la termen a obligațiilor către bancă. Document ele care conțin datele necesare desfăşurării acestei analize sunt: situațiile financiare âl firmei, date statistice oficiale, evidențele băncii. Datele de referință la care se vor efectua aceste analize vor fi finele ultimului an, precum şi luna anterioară solicităr ii creditului. Pentru societățile comerciale cu activitate mai mică de un an datele de referință sunt finele ultimului semestru şi luna anterioară solicitării creditului. Anali za riscului financiar se efectuează cu ajutorul'metodei punctajelor (Z) bazată pe mo delul J.Conan şi M.Holder, care permite evaluarea riscului de faliment şi are la bază "următoarea formulă de calcul: în care variabilele Xi. Z = 0,24Xi + 0,22X2+ 0,16X3-0, 87X4-0,10Xs X5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sun t amplificați aceştia sunt indicatori de natură statistică, exprimând ponderea variabilelo r în evaluarea riscului de faliment. X1 = excedent brut_ de _ exploatare _ datorii totale _.. ' Excedentul brut de exploatare = venituri din exploatare - cheltuieli din exploat are permanent X2 = capital pe rm an en t _ activ_ total active_ circulante stocuri activ_ tota l Capitalul permanent = capital propriu + datorii pe termen lung Active circulante stocuri X3 = X4 = X5 = ch eltu ieli fin an cia re _ cifr_ d e_ a faceri c h e ltu ie d e_ p e r s o n a l _ li v a lo a _ a d a u g a ta re 21

22 Valoarea adăugată este diferența dintre valoarea veniturilor în perioada analizată şi valoa ea bunurilor sau serviciilor cumpărate şi folosite pentru producerea acestor venitur i, în aceeaşi perioadă. Interpretarea riscului de faliment se va efectua după cum urmează: 10%. b. 0,10 < Z < 0,16 - situația financiară a firmei este buna, riscul de falimen t fiind cuprins între 10% şi 30%. c. 0,04<Z<0,10 - situația financiară a firmei este în ob servație, riscul de faliment fiind cuprins între 30% şi 65%. d. Z< 0,04 - riscul de fa liment este mai mare de 65%. 2. Riscul comercial (RC) reprezintă incertitudinea ce.poate să apară la încasarea creanțelor şi /sau la plata furnizorilor, şi va fi evaluat cu jutorul următorilor indicatori: a.perioada medie de încasare a creanțelor (PrIC), repr ezentând numărul mediu de zile în care se încasează creanțele față de cifra de afaceri din ada respectivă, se determină pe baza formulei: Pm IC = creante debitori ( ) numar_ de _ zile cifra_ de _ afaceri. a. Z>0,16 - situația financiară a firmefeste foarte bună, riscul de faliment este mai mic de b.perioada medie de plată a furnizorilor (PmPjF), reprezentând numărul de zile în care s unt plătiți furnizorii față de cifra de afaceri din perioada respectivă, se determină pe ba a formulei: Pm P F = fu rn izo _ n e p la titi ri n u m a_ d e_ zile r c ifr a d e_ a fa c e r i _ Evaluarea riscului pe baza indicatorilor calculați se face astfel: PmIC > PraPF -* risc mare PmIC = PmPF -* risc mediu PmIC < PJPF -> risc redus 3. Riscul de gara nție (RG) este reprezentat de posibilitatea apariției unor dificultăți legate de valorif icarea bunurilor aduse în garanție în situația în care împrumutul nu rambursează creditul ş plăteşte dobânzile aferente conform contractului de credite. Evaluarea riscului de gar anție se face în funcție de nivelul valoric al acestora şi al rapidității posibilităților d orificare: a. siguranța maximă: garanții necondiționate şi irevocabile emise de Ministerul Finanțelor pe baza mandatului Guvernului României acordat prin acte normative, scri sori de garanție emise 22

23 de bănci, necondiționate, bilete la ordin avalizate de bănci, gaj cu deposedare, depoz ite"1 bancare în valută sau lei, după caz, precum şi garanții emise de Fondul Român de Gara tare a Creditelor; b. siguranța medie: ipoteci asupra clădirilor cu destinație spații in dustriale (fabrici, ateliere, firme), spații comerciale (magazine şi sedii), precum şi asupra, terenurilor din intravilan din oraşe mari şi localități turistice; bunuri mobil e procurate din credite, cesiuni asupra creanțelor din exporturi cu plata prin acr editive irevocabile emise de bănci agreate; c. garanții nesigure: clădiri cu destinația de locuință, stocuri de produse agroalimentare, industriale, semifabricate, materii prime, ipoteci asupra clădiril or din zonele rurale şi terenurilor din extravilan, alte garanții. 4. Riscul manager ial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei şi va fi anali zat pe baza cunoaşterii directe a acesteia de către ofițerul de credit. Evaluarea risc ului managerial se va face în funcție de următoarele caracteristici ale echipei de con ducere: a. este (nu-aste) calificată şi are (nu are) experiență îndelungata în domeniul în e firma îşi desfăşoară activitatea; b. în funcție de evoluția în timp a indicatorilor econo nanciari a demonstrate (nu a demonstrat) capacitatea necesară în conducerea eficientă a afacerii; c. d. calitatea relațiilor cu proprietarii (asociații), cu salariații, spi ritul organizatoric şi de a avut (nu a avut) relații corespunzătoare cu banca, a (nu a ) efectuat operațiuni prin echipă, adaptarea la schimbări etc; contul deschis; a (nu a ) deschis conturi la alte bănci; a (nu a rambursat) la termen împrumuturile; a (nu a ) plătit le termen dobânzile etc, iar cu partenerii de afaceri: sunt (nu sunt) parte neri permanenți, şi-a (nu şi-a) plătit la timp furnizorii, şi-a (nu şi-a) încasat la timp d torii, a avut (nu a avut) litigii cu partenerii, dacă a fost implicată în evaziuni fis cale etc. 5. Riscul de senzitivitate (RS) Pentru investițiile pe termen mediu şi lun g (la agenți economici şi persoane fizice), în analiza şi evaluarea riscului de credit s e face şi o analiză de senzitivitate. Analiza de senzitivitate este o tehnică de anali ză a riscului individual al unui proiect de investiții care indică cât de mult se va mod ifica VNA (valoarea netă de actualizare) sau RIR (rata 23

24 internă de rentabilitate) ca reacție la modificarea unei variabile de intrare, celel alte elemente rămânând constante. Orice decizie a agenților economici, în ceea ce priveşte ezvoltarea şi restructurarea producției, retehnologizarea sau modernizarea fondurilo r fixe care poate fi pusă în aplicare cu ajutorul creditelor pe termen mediu şi lung, antrenează un risc în obținerea rezultatelor estimate inițial, datorită influenței schimbăr r ce se manifestă neîncetat în mediul tehnic, financiar, economic, social, intern şi ext ern. De aici, necesitatea analizei senzitivității variantelor studiate față de schimbările probabile precum şi a coeficientului de risc sub influența factorilor ce nu au putu t fi luați în considerare în mod explicit. Asemenea schimbări pot fi: creşterea prețului ma eriilor prime; creşterea costului creşterea salariilor; creşterea valorii investiției pe parcursul realizării acesteia; majorarea costurilor de producție; neatingerea capac ității de producție proiectată (se menține la un anumit procent din total); prelungirea ne justificată a duratei de execuție fața de prevederile proiectului; riscul concurenței ex terne;. riscul producerii unor calamități etc. În analiza senzitivității se folosesc doi indicatori: RIRB - rata de rentabilitate financiară calculată pe baza fluxului de di sponibilități echipamentului (între momentul elaborării proiectului şi achiziționarea acestuia); monetare pentru varianta de bază; RIRF - rata de rentabilitate financiară calculată pe baza aceluiaşi flux de disponibilități, la care se aplică o creştere de 1% a costurilor de producție față de venituri, ca urmare a acț unii cumulate a factorilor sus-menționați. Coeficientul de risc față de varianta de bază ( r), se calculează după formula: r= RIRB RIFF 100% RIRB 24