Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania

Transcription

1 Contextul european si tendinte ale locuirii in Romania Cristina ALPOPI Academia de Studii Economice din Bucuresti Introducere In toate epocile autoritatile din diferite tari au urmarit o anumita politica de locuire ale carei obiective au evoluat in decursul timpului. Locuirea reprezinta o tematica aflata mereu in actualitate, atat pentru decidentii si administratorii responsabili cu gestionarea proceselor legate de acest subiect, cat si pentru profesionistii implicati in incercarea de rezolvare a problemelor specifice domeniului. De aceea, studiul permanent al diverselor aspecte ale locuirii apare ca fiind absolut necesar pentru intelegerea contextului general al dezvoltarii socio-economice, locuirea reprezentand o oglinda a dinamicii unei societati. 1. Context european 1.1 Documente europene cu relevanta asupra problematicii locuirii Tendintele generale ale locuirii in Romania pot fi mai bine intelese in contextul intelegerii continentului european. Viziunile politice privind viitoarea evolutie economica si sociala a Europei au fost formulate in deplina corelatie cu o serie de strategii privind dezvoltarea spatiala a teritoriului. Premisele abordarii amenajarii teritoriului in spiritul obiectivelor Dezvoltarii Durabile se regasesc formulate intr-un document al Consiliului Europei din anul Carta Europeana a Amenajarii Teritoriului (Carta de la Torremolinos) este primul dintre demersurile care vizeaza dimensiunea europeana a activitatilor orientate catre o organizare spatiala mai buna in Europa, militand pentru gasirea solutiilor problemelor care depasesc cadrul national si tinde astfel la crearea simtamantului de identitate comuna. In noul context european, amenajarea teritoriului necesita in acelasi timp actiune la nivel local si gandire la nivel global. Un alt document semnificativ il constituie aparitia Schemei de Dezvoltare a Spatiului Comunitar (SDEC) spre o dezvoltare spatiala echilibrata si durabila a teritoriului Uniunii Europene, document realizat de catre Comisia Europeana, Postdam Acest document stabileste cu claritate raporturile complexe dintre politicile de dezvoltare si dimensiunea spatiala a acestora. Politicile de dezvoltare spatiala vizeaza asigurarea unei dezvoltari echilibrate si durabile a teritoriului Uniunii Europene. Aceste politici sunt abordate in contextul celor trei obiective fundamentale ale politicii comunitare si anume: - coeziunea economica si sociala; - conservarea si gestionarea bazelor naturale ale vietii si ale patrimoniului cultural; - competitivitatea mai echilibrata a teritoriului european. Tot in acest document au fost identificate principalele directii de dezvoltare spatiala ale continentului european: dezvoltarea unui sistem urban policentric si o noua relatie urban-rural, asigurarea accesului la informatie si cunoastere si dezvoltarea durabila, gestionarea atenta si protectia 74

2 naturii si a mostenirii culturale. Problemele amenajarii teritoriului privind locuirea vor fi, prin urmare, subsumate acestor principale directii de dezvoltare spatiala. Tendintele pe termen lung ale dezvoltarii spatiale in UE sunt influentate in principal de urmatorii factori: - o integrare economica progresiva, care conduce la o mai buna cooperare intre statele membre; - importanta crescanda a colectivitatilor locale si regionale si a rolului lor in dezvoltarea spatiala; - largirea previzibila a UE si evolutia relatiilor sale cu vecinii. Un al treilea document important in privinta precizarii unor obiective de perspectiva ale amenajarii teritoriului cu relevanta asupra problematicii locuirii il constituie Conferinta Europeana a Ministrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, organizata de catre Comitetul Inaltilor Functionari din Consiliul Europei (CEMAT, Hanovra, 2000), unde au fost formulate principiile directoare pentru dezvoltarea teritoriala durabila a continentului european. Acest document identifica cele mai importante obiective din domeniul dezvoltarii spatiale, contribuind la elaborarea unei strategii de coeziune sociala. Obiectivul central al aplicarii acestor principii il reprezinta identificarea masurilor de amenajare a teritoriului prin care locuitorii tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei pot ajunge la un nivel de viata acceptabil. Aceasta este o conditie prealabila fundamentala pentru stabilizarea structurilor democratice in localitatile si regiunile Europei. Cele zece principii sunt urmatoarele: - Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si de imbunatatire a competitivitatii; - Promovarea incurajarii dezvoltarii generate de functiunile urbane si de imbunatatirea relatiilor dintre orase si sate; - Promovarea unor conditii de accesibilitate mai echilibrate; - Facilitarea accesului la informatie si cunoastere; - Reducerea degradarii mediului ; - Valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural; - Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare; - Dezvoltarea resurselor energetice in mentinerea securitatii; - Promovarea unui turism de calitate si durabil; - Limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale. (Conferinta Europeana a Ministrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, C.E.M.A.T., Hanovra, 7-8 septembrie 2000, Traducere C.D.C.A.S., 10) Aceste principii strategice reprezinta suportul flexibil si orientat spre viitor prin care se va actiona pana la nivelul autoritatilor locale pe baza suportului spatial oferit de amenajarea teritoriului pentru dezvoltarea durabila a continentului. Aceste principii se vor concretiza intr-o serie de masuri de amenajare a teritoriului continentului care sa tina cont de potentialul imens de dezvoltare pe care il reprezinta diversitatea naturala si culturala a acestui spatiu geografic. 1.2 Probleme ale locuirii pe continentul european Obiectivul tehnic al atingerii coeziunii sociale pe continentul European este reprezentat de un parametru sintetic ce caracterizeaza calitatea vietii din Europa, fiind denumit Indicele Dezvoltarii 75

3 Umane (IDU, Human Development Index) elaborat pentru toate tarile membre ale Natiunilor Unite prin Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite. Acest indice este o masura comparativa a sperantei de viata, a standardelor de educatie si a venitului pe cap de locuitor (nivelul de trai). Indicele Dezvoltarii Umane calculat pentru Romania indica nivelul obiectiv pentru tara, dar mai importanta in contextul problematicii locuirii este stabilirea unui indice sintetic al locuirii bazat pe analize din cadrul unor studii sectoriale. Locuirea este cel mai important element in necesitatile vietii umane si in dezvoltarea sociala. Are un rol radical in aspectul social si economic al evolutiei. Importanta sectorului locuirii pentru dezvoltarea teritoriala este evidentiata de o serie de considerente care se regasesc in documentul sus amintit. Functia sectorului locuirii in cadrul societatii este subliniata si de importanta cantitativa si de impactul major pe care il are asupra economiei si fortei de munca. (Conferinta Europeana a Ministrilor Responsabili cu Amenajarea Teritoriului, C.E.M.A.T., Hanovra, 7-8 septembrie 2000, Traducere C.D.C.A.S., 9) Efectele insumate dintre cresterea economica si evolutia demografica pe de o parte si modificarea cererii de locuinte pe de alta parte, din punct de vedere calitativ, cantitativ si de amplasare, implica un proces de dinamizare a constructiilor de locuinte dar si dezvoltarea tuturor componentelor legate de actul locuirii. Realizarea locuintelor presupune mobilizarea unor resurse insemnate de capital, in special a celui privat, ceea ce inseamna in cele din urma dinamizarea economiei. In acest sens, de o deosebita importanta in studiul evolutiei locuirii il are identificarea tendintelor de finantare si subventionare a acestei activitati. Investitiile private fac parte din fortele motrice ale dezvoltarii sociale si in mod egal ale dezvoltarii teritoriale. Una dintre sarcinile amenajarii teritoriului consta in a furniza investitorilor privati o perspectiva de dezvoltare prospectiva si o securitate in termeni de amenajare. In plus, politica amenajarii teritoriului va trebui sa contribuie impreuna cu politicile sectoriale adecvate, la cresterea atractivitatii municipalitatilor si regiunilor pentru investitii private la nivel local si regional. Principiile unei politici de amenajare durabila se refera la structurarea retelei de asezari umane. La acest nivel de abordare a locuirii in teritoriu, cel mai important principiu il constituie promovarea incurajarii dezvoltarii generate de functiunile urbane si de imbunatatire a relatiilor dintre orase si sate. Acest lucru se realizeaza prin structurarea sistemelor si functiunilor urbane, o atentie speciala acordandu-se dezvoltarii centrelor urbane de marime mica si mijlocie din regiunile rurale care vor facilita accesul acestor regiuni la functiunile urbane. Complementaritatea intre asezarile umane de scara diferita se va face prin constituirea unei structuri echilibrate a armaturii urbane in conditiile unor parteneriate intre colectivitatile teritoriale. Preocuparile europene privind atingerea obiectivelor amintite mai sus pe baza principiilor enuntate sunt sustinute de o serie de masuri specifice pentru diferite regiuni ale Europei. Astfel, problemele specifice ale tarilor noi membre privind locuintele sunt legate de finantarea constructiei de locuinte, intretinerea stocului imobiliar, precum si de problemele generate de potentialul diferit de accesibilitate la proprietatea rezidentiala, care pot fi atenuate prin cresterea ofertei de terenuri pentru construirea de locuinte. Problemele locuirii in zonele rurale sunt legate de accesul populatiei la servicii furnizate de orase mici si mijlocii din teritoriu, cresterea accesibilitatii si cresterea atractivitatii pentru locuire in spatiu rural. 1.3 Caracteristici ale dinamicii urbanizarii in spatiul european si in Romania La nivelul continentului european exista o structura densa de asezari umane care acopera partea centrala a Europei, incepand cu Marea Britanie, continuand cu Olanda, Belgia si Vestul Germaniei, pana la Estul si Vestul Alpilor si anume Italia, Cehia, Sudul Poloniei si Slovacia spre Ungaria. Tarile de la Nord si Sud fata de aceste zone sunt mai putin populate si au un sistem urban mai putin dens. Acest lucru este adevarat pentru Irlanda, zonele nordice ale Marii Britanii, Norvegia, 76

4 Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia si Lituania, dar si portiuni din Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria si Romania. (ESPON Potentials for polycentric development in Europe, March 2005). Una dintre caracteristicile dinamicii urbanizarii in spatiul european o constituie dinamicile diferite din zonele vestice, in raport cu estul Europei. Dupa cresteri mari in anii 80, aceste tari cunosc o temperare a dinamicii. O caracteristica a spatiului Est-European o constituie,,ruralitatea unei mari parti a acestuia. Analiza densitatilor populatiei urbane ilustreaza o densitate scazuta a locuitorilor din mediul urban. Aceste caracteristici sunt completate si de faptul ca zona estica a Europei este grevata de o serie de disparitati in ceea ce priveste raportul urban/rural, situatie care este agravata si de scaderea ritmului gradului de urbanizare. Analizele corelative dintre accesibilitatea sau PIB-ul oraselor din Romania si numarul respectiv marimea acestora, conduc la concluzia ca majoritatea oraselor, in general de rang II si mai mic (orasele de grad II fiind municipiile de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de echilibru in reteaua de localitati) au o forta economica redusa, ceea ce in conditii actuale sugereaza cresterea rolului oraselor de categoria I (municipiile de importanta nationala cu influenta potentiala la nivelul european). Aceasta tendinta poate deveni contrara evolutiei spre coeziune economica si sociala, in conditiile in care orasele mici si chiar mijlocii traverseaza o perioada de stagnare. De asemenea, accesibilitatea mult mai redusa a oraselor mici, reduce si mai mult sansele acestora de a-si dezvolta rolul teritorial. Analizele efectuate in ultimul timp reflecta disparitati in ceea ce priveste dezvoltarea spatiala echilibrata a retelei de orase, dintre spatiul central European si Romania si arata distanta dintre elementele care definesc locuirea la nivelul teritoriului dintre cele doua spatii. In plus, fata de teritoriul continetului, Romania apare, in cea mai mare parte, ca o regiune cu un puternic declin demografic, cu exceptia Moldovei. Aceste elemente, accentueaza decalajul in ceea ce priveste potentialul de structurare in tara noastra a unui sistem policentric puternic. In acest context, se poate afirma ca Romania nu dispune in prezent de mai multe Arii Metropolitane de crestere (MEGAS Metropolitan Growth Areas), in afara de Bucuresti si Timisoara. Aceasta inseamna ca una dintre prioritati o reprezinta identificarea celor mai favorabile aglomerari urbane capabile sa sustina in viitor o astfel de dezvoltare. Integrarea in relatiile spatiale cu centrul Europei se poate obtine prin intalnirea policentrismului la toate nivelele de agregare spatiala in cadrul teritoriului national si prin deschiderea catre estul continentului, atunci cand conditiile o vor permite. 2. Tendinte ale locuirii in Romania 2.1 Aspecte demografice Numarul locuitorilor din Romania a inregistrat in ultimii ani o scadere. Migratia masiva spre marile orase de la inceputul anilor 90, a fost urmata de o tendinta inversa. Explozia demografica din anii 1967 si 1980 are drept consecinta in prezent parcurgerea unei perioade de criza a locuintelor, generata de ajungerea generatiilor respectivelor boom-uri demografice la varsta formarii cuplurilor familiale. Analiza structurii populatiei active arata o puternica deplasare a populatiei catre mediul urban, si o dramatica scadere a celei active din mediul rural (inca din 1992, la sate mai lucra doar 67% din populatia din 1966). Acest fapt ne conduce la concluzia ca in urmatorii ani va creste cererea pentru locuintele urbane. In realitate, distributia spatiala a realizarii de locuinte confirma dinamica populatiei: astfel, in perioada cele mai multe locuinte s-au construit in Moldova. Alte judete cu o dinamica pozitiva importanta sunt: Ilfov, Dambovita, Gorj, Ialomita, Constanta, Bistita-Nasaud. Aceasta tendinta trebuie corelata cu alte elemente care definesc calitatea locuintei si actul locuirii (materiale de constructie, dotari), precum si cu mediul in care s-au realizat (urban/rural). Calitatea locuirii este definita si de accesul populatiei la utilitatile edilitare (tabelul 1). Cele mai multe deficiente exista in mediul rural, dar se constata ca exista si un segment al populatiei urbane care nu are acces la utilitati. 77

5 Procentul persoanelor care au acces la utilitati Tabelul 1 Utilitati % din populatia %din populatia % din populatia totala urbana rurala alimentare cu apa 54.29% 88.04% 17.51% canalizare 53.23% 87.15% 16.26% energie electrica 97.97% 99.40% 96.42% gaze 42.86% 74.65% 8.21% incalzire centrala 38.55% 71.83% 2.27% Sursa: Statistica teritoriala 2003 Cererea mare de locuinte, corelata cu fenomenele de polarizare sociala si economica, precum si cu tendinte de marginalizare si excluziune, ridica problema respectarii proprietatii. Un studiu efectuat pentru 58 de orase din Europa releva procentul ridicat al locuintelor sociale si al celor ocupate cu chirie (figura 1). Procentul locuintelor proprietate particulara din figura de mai jos este 46.5% +31.9% =78.4% Figura 1 O comparatie cu situatia proprietatii asupra locuintelor din alte tari europene arata diferente categorice fata de situatia din Romania in ceea ce priveste proprietatea asupra locuintelor, procentele fiind mult mai mici decat in tara noastra, unde procentul este in jur de 97% (tabelul 2). Regiuni Fondul de locuinte pe forme de proprietate si pe regiuni de dezvoltare Total locuinte (nr) Proprietate de stat (nr) Proprietate privata (nr) Regiuni Proprietatea de stat (%) Tabelul 2 Proprietatea privata (%) ROMANIA ROMANIA Nord-Est Nord-Est Sud-Est Sud-Est Sud Sud Sud-Vest Sud-Vest Vest Vest Nord-Vest Nord-Vest Centru Centru

6 8. Bucuresti Bucuresti Mun. Bucuresti Mun. Bucuresti Sursa: Statistica teritoriala Probleme ale extinderii zonelor de locuit in Romania Cresterea cererii pentru locuinte trebuie verificata in corelare cu cererile de teren pentru spatiile de locuinte individuale, atat in mediul urban, cat si rural. Cresterea suprafetelor intravilane nu reflecta intotdeauna o presiune pentru construirea de locuinte a populatiei localnice tinere, ci mai degraba cererea pentru a doua resedinta sau una principala a unor segmente ale populatiei din marile centre urbane. Dincolo de limitele oraselor si ale comunelor, dupa 1990, s-au construit in ritm rapid si cu fonduri private, in zone diferite si cu motivatii diferite, locuinte individuale. Este vorba despre o categorie de proprietari care doresc sa-si schimbe modul de viata din locuintele colective cu unul adecvat standardelor de confort si noii situatii economice. Zonele tinta sunt cele cu potential peisagistic, dar in dinamica raspandirii acestora, rolul principal il are distanta si calitatea cailor de acces dintre locuinta si orasul unde exista locurile de munca. Realizarea acestor zone de locuinte se face prin parcelarea terenurilor, de folosinta agricola, iar asigurarea cu utilitati edilitare reprezinta rodul demersurilor individuale. Consecinta o constituie marele impact negativ asupra factorilor de mediu, in special asupra apelor de suprafata, padurilor si chiar a straturilor de apa freatica. Extinderea zonelor de locuinte cu standard de confort urban se realizeaza prin construirea de loturi libere (cel mai frecvent terenuri agricole supuse parcelarii) sau pe loturi in vatra satului care se elibereaza, in zone cu locuinte rurale traditionale, dar in cautarea avantajului unui amplasament favorabil, in acest caz fiind vorba in special de locuinte de vacanta ocupate fie la sfarsit de saptamana, fie in perioada vacantelor. Asadar casele individuale de retragere, desi la noi prezente inca in mica masura, vor constitui o prezenta semnificativa a locuintelor din perimetrul marilor orase sau din spatiul rural. Cresterea gradului de concentrare urbana, distribuirea neuniforma a cresterii demografice, schimbarile legislative, depasirea perioadei de serviciu pentru un numar mare de imobile de locuinte, uzura morala specifica unei parti a fondului de locuinte, scaderea importanta a ritmului de constructie a noilor locuinte colective, ne conduc la concluzia ca strabatem o puternica criza de locuinte, care se va accentua in urmatorii ani (Sarbu Catalin, 1998). Cresterea gradului de concentrare urbana in Romania determina, impreuna cu alti factori socio-economici, cresterea complexitatii sistemului oras-teritoriu periurban. Astfel, se poate formula concluzia ca incepand cu anii 90, asistam la faze succesive ale expansiunii locuirii urbane in teritoriul periurban, situatie in care zonele situate la periferia marilor orase devin puncte sensibile in ceea ce priveste actul locuirii. Problematica locuirii si a locuintei reprezinta un element cheie in strategia dezvoltarii socialeconomice, atat la nivel national cat si la nivel local. Ea trebuie corelata cu toate aspectele complementare si necesare locuirii in ceea ce privesc politicile de dezvoltare a retelelor de servicii si tehnico-edilitare, precum si a infrastructurilor de transport si comunicatii din intreg teritoriul national. Concluzii In urma tuturor celor afirmate anterior, se poate aprecia ca locuirea este considerata din punct de vedere analitic ca fiind un domeniu al evaluarii calitatii vietii, participand prin componentele sale la definirea unor elemente de evaluare a calitatii asezarilor umane. Aspectele relevate mai sus pot fi analizate si rezolvate doar in corelatie cu situatia asezarilor umane din teritoriu; extinderea teritoriala a oraselor mari in Romania, consecinta a cresterii populatiei urbane dar si a tendintei de realizare a locuintelor individuale, devenita posibila din punct de vedere 79

7 legal, nu reprezinta inca o solutie pentru rezolvarea crizei locuintei la noi in tara, dat fiind faptul ca realizarea unei locuinte individuale in conditii bune de calitate (conceptie, materiale, executie), este accesibila sub aspect financiar unui segment redus al populatiei. Eventuala eliberare a spatiului locativ din mediul rural, ca urmare a tendintelor de depopulare a satelor, nu constituie o rezerva pentru rezolvarea acestei probleme, atat timp cat vechimea si starea tehnica a unei insemnate parti a locuintelor rurale nu mai pot asigura conditiile pentru o locuire eficienta, chiar si in conditii minimale. Aceste considerente, precum si unele dintre aspectele enuntate mai sus, ne conduc catre aprecierea ca problematica locuirii si a locuintei reprezinta un element cheie in strategia de dezvoltare social-economica, atat la nivel national cat si local. Ea trebuie corelata cu toate aspectele complementare si necesare locuirii in privinta politicilor de dezvoltare a retelelor de servicii si tehnicoedilitare, precum si a infrastructurilor de transport si comunicatii din intreg teritoriul national. Bibliografie: 1. DAN ADRIAN, Accesul la locuire in Romania, astazi, Calitatea Vietii, XIV, nr. 3-4, 2003, Editura Academiei Romane. 2. GHETAU VASILE, Situatia demografica a Romaniei: stadiul actual, factori de influenta si perspective, Populatie si societate, numar special, decembrie 2003, Centrul de Cercetari Demografice Vladimir Trebici, din cadrul Institutului National de Cercetari Economice al Academiei Romane. 3. IANOS IOAN, Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, MIHAILESCU VINTILA M., Evolutia geografica a unui oras Bucuresti, Editura Paideia, Bucuresti, SARBU CATALIN, Habitatul urban in expansiune periurbana, Editura Universitara Ion Mincu, SARBU CATALIN, Din nou despre criza de locuinte, Arhitect-Design, nr. 7/ * * * Conferinta europeana a Ministrilor responsabili cu amenajarea Teritoriului (CEMAT): Principii directoare pentru Dezvoltarea teritoriala durabila a Continentului european, Hanovra, 7-8 septembrie 2000, Traducere C.D.C.A.S. 8. * * * Raportul National al Dezvoltarii Umane : Guvernare locala si dezvoltare umana, PNUD Romania. 9. * * * European sustainable cities, Expert Group on the Urban Environment, European Commision, Brussels, March, * * * Comisia Nationala de Statistica Anuarul statistic al Romaniei, 2003,