MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE. Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) TEZĂ DE DOCTORAT

Transcription

1 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) TEZĂ DE DOCTORAT (Rezumat) UTILIZAREA MECANISMELOR SPECIFICE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ A UNIUNII EUROPENE PENTRU CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII REGIONALE A ROMÂNIEI Conducător ştiinţific: Prof. univ.dr. Mihai Berinde ORADEA

2 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României CUPRINS Lista de acronime Cuprins tabele și figuri Lista anexelor Introducere Capitolul I. Politica de dezvoltare regională a UE 1.1. Cadrul conceptual al politicii de dezvoltare regională a UE Dezvoltare și economia dezvoltării versus regiuni și economia regională Dezvoltare regională şi specificitatea cadrului conceptual al politicii de dezvoltare regională a UE Scurt istoric al politicii de dezvoltare regională a UE 1.2. Aplicarea politicii de dezvoltare regională a UE și evoluția instrumentelor acesteia 1.3. Principiile și obiectivele politicii de dezvoltare regională a UE Politica de dezvoltare regională a UE în perioada Concluzii parțiale Capitolul II. Politica de dezvoltare regională în România 2.1. Evoluția și caracterizarea actualei politicii de dezvoltare regională a României 2.2. Planificarea şi guvernarea strategică a politicii de dezvoltare regională în România 2.3. Poziția României în perioada nivelul absorbției și tendința de convergență regională comparativ cu alte state Est-Europene Studiu de caz: Tendința de convergență/divergență regională în statele Est-Europene. Cazul României 2.4. Câteva consideraţii cu privire la dezbaterea actuală despre regionalizarea şi reorganizarea administrativ-teritorială a României Concluzii parţiale Capitolul III. Competitivitatea regională 3.1. Cadrul conceptual al competitivității Evoluția conceptului de competitivitate Perspective complementare și direcții de dezvoltare viitoare ale conceptului de competitivitate 3.2. Evoluția conceptului și factorii care determină competitivitatea regională Implicațiile teoriilor competitivității asupra competitivității regionale Factorii competitivității regionale: 3.3. Indicatorii competitivității regionale Indicatorul competitivității regionale la nivelul UE Indicatori ai competitivității regionale la nivel național Studiu de caz: Marea Britanie Concluzii parţiale Capitolul IV. Competitivitatea regională versus politica de dezvoltare regională 4.1. Rolul instrumentelor politicii de dezvoltare regională în stimularea competitivității regionale Fondul de Coeziune FC Fondul European de Dezvoltare Regională FEDER Fondului Social European FSE: 4.2. Implicaţiile competitivităţii regionale asupra politicii de dezvoltare regională

3 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat 4.3. Inovarea regională pilon al competitivității regionale și obiect al politicii de dezvoltare regională Concluzii parţiale Capitolul V. Competitivitatea regională și inovarea în România 5.1. Determinanţii competitivităţii regionale matricea de evaluare a competitivităţii regionale 5.2. Analiza comparativă a competitivității regionale a României 5.3. Inovarea regională în România Concluzii parțiale Capitolul VI. Stadiul implementării POR și impactul asupra competitivității regiunii Nord-Vest 6.1. Situația actuală a implementării POR la nivel național și regional 6.2. Studiu de caz: Evaluarea impactului POR asupra competitivității în regiunea Nord-Vest a României Metodologia de cercetare Rezultatele cercetării 6.3. Recomandări de programare a POR în perioada pentru regiunea Nord-Vest și România în baza rezultatelor cercetării Concluzii parțiale Concluzii și recomandări finale Bibliografie Anexa 1 - Chestionar evaluare impact POR Regiunea Nord Vest Anexa 2 - Interviu evaluare impact POR Regiunea Nord Vest 3

4 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României Introducere Tema de cercetare pe care ne-am propus să o investigăm în prezenta lucrare constă în identificarea impactului politicii de dezvoltare regională a UE asupra competitivităţii regiunilor europene, în general, a regiunilor României, în particular, prin utilizarea instrumentelor specifice de care dispune politica regională. Analiza evoluţiei şi stadiului actual ale politicii de dezvoltare regională a UE, precum şi identificarea efectelor pe care implementarea acestei politici le are asupra competitivităţii regionale are ca scop final identificarea unui model de creştere a competitivităţii regionale prin intermediul fondurilor structurale. Actualitatea temei este asigurată de dezbaterile care au loc la ora actuală atât pe plan naţional, cât şi european și internațional. În momentul de faţă, ştiinţa regională este un subiect de maximă actualitate care se dezvoltă accelerat sub impactul unor fenomene ce marchează puternic acest secol: dezvoltarea tehnologiilor avansate; evoluţiile ocupării şi șomajului; schimbările în plan ecologic şi în planul mediului natural; conştientizarea identităţii regionale şi locale. Dezvoltarea regională a devenit o preocupare importantă nu numai a decidenţilor la nivel naţional, dar şi a organizaţiilor internaţionale în urma accentuării fenomenului globalizării şi a unor factori ce au amplificat diviziunea spaţială a muncii (Fistung et al. 2005, p.72). La nivelul UE, principala provocare este, în special, identificarea surselor care determină variaţia performanţelor obţinute la nivel regional şi identificarea nevoilor de asistenţă financiară ale regiunilor pentru a putea formula politici eficiente în rezolvarea problemelor de ordin social sau economic care pot apărea ca urmare a disparităţilor regionale (Stierle-Von Schutz et al., 2008, p.3). Obiectivul general pe care ni l-am propus prin cercetarea științifică intitulată UTILIZAREA MECANISMELOR SPECIFICE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALĂ A UNIUNII EUROPENE PENTRU CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII REGIONALE A ROMÂNIEI este prezentarea cadrului actual al politicii de dezvoltare regională a UE, a evoluţiei în timp şi a perspectivelor de viitor ale acestei politici și implicațiile asupra competitivității regionale a implementării fondurilor structurale pentru facilitarea înţelegerii importanţei şi a implicaţiilor pentru România ale aplicării politicii de dezvoltare regională a UE, dar şi a provocărilor care stau în faţa României în contextul dezbaterii actuale despre regionalizare şi restructurare administrativ-teritorială. Obiectivele specifice pe care ni le-am propus prin realizarea cercetării științifice vizează: - evaluarea impactului fondurilor structurale absorbite până la momentul desfășurării cercetării pentru a supune atenției publice măsurile care trebuie luate pentru a crește gradul absorbției fondurilor structurale; - identificarea unui model de creştere a competitivităţii regionale prin intermediul fondurilor structurale utilizând ca indicatori PIB-ul regional, venitul regional, rata ocupării şi rata şomajului la nivel regional, valoarea totală a veniturilor/cheltuielilor gospodăriilor la nivel regional, nivelul investiţiilor la nivel regional etc.; - determinarea impactului real pe care politica de dezvoltare regională l-a avut până în prezent asupra Statelor Membre UE care au implementat-o cu succes, respectiv asupra României, precum şi rolului acestei politici în competitivitatea regională. Prezenta lucrare urmăreşte să clarifice o serie de aspecte privind impactul politicilor de dezvoltare regională asupra competitivităţii regionale în UE şi încearcă să explice, pe baza

5 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat cercetării teoretice, statistice şi econometrice, cantitative şi calitative, măsura în care abordările teoretice pot fi confirmate, respectiv aplicate în România. Lucrarea analizează cazul Marii Britanii - ca model de politică de dezvoltare regională și de determinare a competitivității regionale prin intermediul fondurilor structurale, respectiv cazul României şi regiunii Nord-Vest a României. Pentru ilustrarea impactului fondurilor structurale asupra competitivităţii regionale în România, cercetarea de faţă şi-a propus analiza cazului României în contextul evoluției tendinței de convergență/divergență în statele din Estul Europei în corelație cu stadiul absorbției fondurilor europene pentru a sublinia impactul utilizării eficiente a fondurilor europene asupra disparităților regionale și asupra dezvoltării economice. În vederea analizei convergenței a fost utilizată baza de date europeană Eurostat, statistici regionale. Au fost incluse în studiu 54 de regiuni aferente a 10 state Est-Europene analizate. Metodologia de cercetare a constat în utilizarea unui model econometric pentru a observa evoluția convergenței regionale în regiunile din statele Est europene de nivel NUTS II și compararea rezultatelor obținute cu rata de absorbție a fondurilor structurale. Din motive de omogenitate au fost alese regiunile de nivel NUTS II. Pentru a investiga poziţia competitivă a regiunilor României, a fost calculat indicele competitivităţii regionale pe baza metodologiei propusă de Grupul de Economie Aplicată în Manualul de evaluare a competitivităţii regionale (2007) şi în Reindustrializarea României: Politici şi Strategii (2010). Pentru ilustrarea impactului fondurilor structurale asupra competitivităţii regionale a regiunii Nord-Vest a României, în cadrul cercetării a fost aplicat un chestionar on-line beneficarilor Programul Operaţional Regional din regiunea Nord- Vest. Rezultatele cercetării cantitative au fost nuanţate printr-o cercetare calitativă, bazată pe aplicarea unui interviu structurat deschis reprezentanților Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest, reprezentanților principalilor beneficiari, precum şi unor firme de consultanță specializate în domeniul accesării fondurilor europene, în general, POR, în particular. Rezultatele cercetării teoretice, statistice şi econometrice, cantitative şi calitative realizate ne-au furnizat informaţiile care stau la baza modelului de dezoltare regională prin creşterea competitivităţii regionale şi ne-au condus spre estimarea impactului fondurilor structurale asupra acesteia, respectiv spre formularea unor recomandări de politici care să ajute România să exploateze şansa de dezvoltare care i-a fost pusă la dispoziţie odată cu aderarea la UE. Lucrarea este structurată în șase capitole, care reprezintă cuprinsul propriu-zis, sunt precedate de Introducere şi sunt completate la finalul lucrării prin Concluzii și recomandări finale. Cercetarea se fundamentează pe o largă consultare a literaturii de specialitate în domeniu, începând cu tratatele şi cărţile de specialitate de referinţă în domeniul Economiei Europene şi competitivității, și anume: Regional Economics and Policy (Armstrong, Taylor, 2009), The Economics of European Integration (Baldwin, Wyplosz, 2009), Handbook of Regional Growth and Development Theories (Capello, Nijkamp, 2009), Regional Economic Policy in Europe. New challenges for Theory, Empirics and Normative Interventions (Stierle von Schutz coord., 2009), The European Union, Economics and Policies (El Agraa, 2007), Handbook of Regional Growth and Development Theories (Capello, Nijkamp, 2009), Handbook of Economic Growth (Aghion, P. și Durlauf, S. 2005), The competitive advantage of nations (Porter, M. E., 1998), Critical Reflections on Regional Competitiveness (Bristow, 2010), European Competitiveness (Hughes și Kirsty, 2008), Regional Competitiveness (Martin, Kitson, și Tyler, 2006), etc., a documentelor oficiale şi publicaţiilor instituţiilor, agenţiilor şi organismelor UE, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, EUR-Lex - baza de date care permite consultare on-line a tratatelor, legislaţiei în vigoare, seriilor de documente ale Comisiei Europene, jurisprudenţei Curţii de 5

6 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României Justiţie şi Tribunalului de Primă Instanţă şi ansamblului legislaţiei consolidate, registrele instituţiilor UE, alte site-uri legislative ale UE şi ale statelor membre etc. Culegerea datelor din documentele oficiale şi publicaţiile instituţiilor, agenţiilor şi organismelor UE etc. şi analiza juridică şi documentară aprofundată prin intermediul bazelor de date ne-au permis analiza cadrului instituţional, juridic, organizatoric etc., al reglementărilor şi procedurilor naţionale în domeniul politicii de dezvoltare regională. O categorie aparte care a făcut obiectul documentării o reprezintă site-urile dedicate politicii de dezvoltare regională a UE, dezvoltării regionale, finanţărilor europene în România, cele mai importante în acest sens fiind: Capitolul I. Politica de dezvoltare regională a UE Scopul capitolului I intitulat Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene este de a prezenta aspectele principale legate de politica de dezvoltare regională pentru înţelegerea contextului cu care vom opera pe parcursul lucrării. Este alcătuit din patru subcapitole, astfel: 1.1. Cadrul conceptual al politicii de dezvoltare regională prezintă termenii specifici și cadrul conceptual precum și istoricul evoluției conceptului la nivel general și la nivel particular, în cadrul UE; 1.2. Aplicarea politicii de dezvoltare regională a UE și evoluția instrumentelor acesteia prezintă modul de aplicare a politicii de dezvoltare regională prin intrumentele specifice pe care le utilizează precum și efectele așteptate atât la nivel general cât și la nivelul UE; 1.3. Principiile și obiectivele politicii de dezvoltare regională a UE prezintă principiile și obiectivele actuale care guvernează politica de dezvoltare regională a UE în perioada Capitolul I se finalizează prin subcapitolul 1.4., intitulat Politica de dezvoltare regională a UE , care realizează o prezentare a următoarei perioade de programare, , a alocărilor și direcțiilor principale de finanțare în vederea înțelegerii provocărilor care ne stau înainte. Obiectivul general al acestui prim capitol este de a introduce cititorul în contextul politicii de dezvoltare regională, în general, și a politicii de dezvoltare regională a UE, în particular, oferind o imagine de ansamblu asupra conceptelor de bază şi termenilor specifici, asupra stadiului, evoluției și direcțiilor viitoare de dezvoltare a politicii de dezvoltare regională a UE. Tendința pe care am observat-o pe parcursul cercetării în ceea ce privește definirea și abordarea politicii de dezvoltare regională este de a înclina balanța factorilor care determină dezvoltarea la nivel regional, factori decisivi care pot contribui la procesul de convergență regională dinspre factori precum dotarea cu resurse naturale, înspre factorii tehnologici și de inovare sau specializare. Cu cât o regiune este mai specializată, mai creativă și inovatoare cu atât va oferi un nivel de trai mai înalt locuitorilor săi și va genera venituri mai mari la nivel regional. Considerăm propunerile pentru programarea perioadei ca fiind bine fundamentate, iar atenția înspre îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa binevenită deoarece astfel se asigură tangibilitatea obiectivelor stabilite și asumate la nivel național pentru creșterea economică inteligentă. Cu toate că perioada este o perioadă care a fost marcată de criza economică, observăm faptul că politica de dezvoltare regională a reușit să sprijine regiunile Europene în procesul de dezvoltare economică, fapt relevat de tranziția unor regiuni slab dezvoltate înspre categoria regiunilor de tranziție, și mai departe a unor regiuni de

7 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat tranziție în perioada înspre categoria regiunilor mai dezvoltate în perioada , ceea ce demonstrează viabilitatea politicii și faptul că, în ciuda impedimentelor și a problemelor de implementare adecvată întâmpinate, a reușit să contribuie la dezvoltarea economică regională. Capitolul II. Politica de dezvoltare regională în România Scopul Capitolului al II-lea intitulat Politica de dezvoltare regională în România este de a prezenta cadrul apariției și evoluției politicii de dezvoltare regională în România, organismele și instituțiile care sunt implicate în gestionarea politicii, precum și starea actuală a gestionării politicii și absorbției fondurilor europene în contextul Est european. De asemenea, ne propunem să identificăm cea mai bună soluție cu privire la regionalizarea și reorganizarea administrativteritorială a României. În acest sens, prezentul capitol este împărțit în patru subcapitole, și anume: 2.1. Evoluția politicii de dezvoltare regională în România tratează aspecte privind contextul istoric și influența asupra politicii din perioada Primului Război Mondial până în prezent; 2.2. Planificarea și guvernarea strategică a politicii de dezvoltare regională în România tratează problema planificării și guvernării politicii de dezvoltare regională în România în prezent, subliniind efectul nefast al schimbărilor instituționale și a transpunerii responsabilităților organismelor implicate în implementarea politicii de dezvoltare regională asupra succesului implementării politicii; 2.3. Poziția României în perioada nivelul absorbției și tendința de convergență regională comparativ cu alte state Est-Europene în cadrul acestui subcapitol este prezentat nivelul absorbției fondurilor structurale în România în momentul aderării comparativ cu alte state Est-Europene și de asemenea este realizat un studiu utilizând un model de calcul econometric cu privire la tendința de convergență/divergență regională în statele Est europene cu o atenție specială acordată României; 2.4. Câteva considerații cu privire la dezbaterea actuală privind regionalizarea și reorganizarea administrativ-teritorială a României acest subcapitol prezintă dezbaterile actuale și soluțiile propuse pentru reorganizarea administrativ-teritorială a României argumentând cât de adânc poate România să meargă în procesul de regionalizare și care este soluția considerată de către autor ca fiind cea mai potrivită. Obiectivul general al acestui capitol este de a prezenta situația concretă a României în domeniul politicii de dezvoltare regională și implicit al absorbției fondurilor europene, contribuind la procesul de sensibilizare a opiniei publice cu privire la nevoia de a realiza reorganizarea teritorial-administrativă a României în vederea creșterii performanței în domeniul atragerii fondurilor europene și nu numai și pentru a facilita creșterea și dezvoltarea regională, specializarea și inovarea la nivel regional în contextul unei guvernări regionale eficiente. Dezvoltarea regională în România a cunoscut valențe diferite, în funcție de perioada și sfera de influență politică în care s-a aflat. Primele încercări concrete de a reduce diferențele de dezvoltare între regiuni au fost realizate în perioada comunistă, dar rezultatul politicii socialiste a fost unul nefast. În ceea ce privește planificarea și guvernarea politicii de dezvoltare regională în România dorim să tragem un semnal de alarmă cu privire la modificările succesive care au avut loc începând din anul 2007 până în prezent în ceea ce privește instituțiile responsabile cu programarea și implementarea politicii de dezvoltare regională, modificări care au avut un efect nefast asupra implementării politicii și asupra absorbției fondurilor europene. Inadaptarea României la modul de abordare al politicii de dezvoltare regională a UE s-a dovedit încă din 7

8 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României primul an post-aderare, fiind singurul SM Est european care a fost contributor net la bugetul UE în primul an după aderare. Atât forma de regionalizare a României, cât și modul de planificare și guvernare a politicii de dezvoltare regională în România au contribuit la nivelul foarte scăzut al absorbției fondurilor structurale în România. După părerea noastră regiunilor de dezvoltare din România existente ar trebui să li se acorde personalitate juridică și statutul de nivel mezo în organizarea teritorial administrativă fără a dizolva județele existente. Argumentul ar fi că, actualele regiuni, fără personalitate juridică, respectă vechile regiuni istorice chiar dacă nu se suprapun perfect cu acestea, fiecare dintre ele înglobează câte o zonă metropolitană cu tradiție iar regiunile au fost deja create pe baza asocierii voluntare a județelor. De asemenea verifică principiul raționalității administrative întrucât corespund nivelului impus de NUTS II. După crearea nivelului mezo considerăm vitală crearea mecanismelor instituționale pentru a permite crearea de politici regionale incluzând în procesul decizional care se desfășoară atât la nivel național cât și european factorul regional ales prin vot universal direct de către locuitorii regiunilor. Astfel regiunile ar avea capacitate de decizie și eficiență în implementarea politicilor regionale și în eliminarea disparităților regionale. După părerea noastră România, având în vedere modul de organizare al statului în prezent, nu își poate permite să ducă regionalizarea spre o formă de regionalizare profundă, precum federalizarea, ci trebuie să se limiteze la o descentralizare economică însoțită de introducerea regiunii în Constituția României, și să confere acesteia atribute administrative și fiscale, acordând o independență regiunilor bazată în principiu pe capacitatea de planificare strategică, stabilirea politicii la nivelul regiunii și a priorităților de finanțare și administrarea la nivel regional a fondurilor europene destinate României. Autonomia locală ar trebui să aibă în vedere în primul rând o autonomie financiară a colectivităţilor teritoriale locale şi o descentralizare a serviciilor şi mai puţin să fie orientată în direcţia unei autonomii pe criterii etnocratice. În ceea ce privește impactul absorbției fondurilor europene asupra creșterii economice, în urma aplicării modelului econometric în cele 10 state analizate și identificării tendinței de divergență în statele din Centrul și Estul Europei datorită regiunii capitală care are un ritm mai accelerat de creștere economică, identificăm o legătură între nivelul de contractare și plăți al fondurilor europene și media anuală a creșterii economice, fapt care subliniază importanța creșterii nivelului absorbției fondurilor europene în România și luarea tuturor măsurilor necesare realizării acestui deziderat. Capitolul III. Competitivitatea regională Capitolul al III-lea, intitulat Competitivitatea regională, are rolul de a prezenta conceptul de competitivitate regională, începând cu o caracterizare generală a competitivității în subcapitolul 3.1. Cadrul conceptual al competitivității care prezintă atât definițiile termenului și evoluția conceptului de-a lungul timpului precum și perspectivele viitoare de dezvoltare a conceptului. Capitolul continuă cu subcapitolul 3.2. Evoluția conceptului și factorii care determină competitivitatea regională, în cadrul căreia este realizată o prezentare obiectivă a implicațiilor teoriilor competitivității asupra competitivității regionale și de asemenea sunt prezentați factorii care determină competitivitatea regională. Ultimul subcapitol al capitolului III, 3.3. Indicatorii competitivității regionale prezintă principalii indicatori prin care este măsurată competitivitatea regională atât la nivel mondial cât și la nivel european și național. Este realizată o prezentare detaliată a indicelui de determinare a competitivității regionale la nivelul UE și un caz național de determinare a competitivității regionale, cazul Marii Britanii. Scopul este de a

9 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat înțelege nevoia și impactul determinării competitivității regionale, venind în întâmpinarea capitolului V în cadrul căreia vom prezenta un model de calcul al competitivității regionale în România. Obiectivul general pe care ni l-am propus prin acest capitol este de a prezenta conceptul de competitivitate regională și de a sublinia importanța determinării competitivității la nivel regional pentru a putea evalua corect șansele de dezvoltare a unei regiuni. Din punctul nostru de vedere măsurarea competitivității ar trebui să reprezinte un punct de interes pentru decidenți și formatorii de politici. Există institute de cercetare și organisme care calculează competitivitatea la nivel internațional (WEF, Eurochambers), la nivel european (UE) și chiar la nivel național. Motivul pentru care considerăm că este important să măsurăm competitivitatea este pentru a identifica punctele tari și punctele forte ale regiunii considerate și pentru a o putea îmbunătăți. Principalele deosebiri între indicii de măsurare a competitivității la nivel național sau regional de către institute internaționale și nivelul regional calculat de către instituții naționale constau în nivelul de omogenizare și generalizare a calculelor. În anumite situații pentru a putea obține o imagine elocventă la nivel internațional fie că este măsurată competitivitatea națională sau regională trebuie să se facă abstracție de anumite caracteristici naționale/regionale individuale care nu se regăsesc în cadrul celorlalte regiuni/state. Din acest motiv, pentru a putea ține seama de caracteristicile regionale dintr-un anumit stat, pentru a putea fi create politici luând în considerare aspecte ce individualizează regiunile componente ale unui stat, recomandăm identificarea unui Indice de calcul a competitivității la nivel național. Capitolul IV. Competitivitatea regională versus politica de dezvoltare regională Capitolul al IV-lea, intitulat Competitivitatea regională versus politica de dezvoltare regională are scopul de a evidenția utilitatea și legătura dintre competitivitatea regională și politica de dezvoltare regională. În cadrul acestui capitol este subliniat caracterul de interdependență dintre politica de dezvoltare regională și competitivitatea regională. Este evidențiat modul în care competitivitatea regională este stimulată prin instrumentele politicii de dezvoltare regională în cadrul subcapitolului 4.1. Rolul instrumentelor politicii de dezvoltare regională în stimularea competitivității regionale, sunt subliniate implicațiile competitivității regionale asupra dezvoltării regionale în cadrul subcapitolului 4.2. Implicațiile competitivității regionale asupra politicii de dezvoltare regională și în final este evidențiat pilonul inovării, în cadrul subcapitolului 4.3 Inovarea regională - pilon al competitivității regionale și obiect al politicii de dezvoltare regională. Obiectivul general pe care ni l-am propus în cadrul acestui capitol este de a sublinia interdependenţa dintre dezvoltarea regională și competitivitatea regională și modul în care politica de dezvoltare regională poate fi influențată de competitivitatea regională atât în procesul de planificare, cât și de evaluare a impactului acesteia. De asemenea, am dorit să evidențiem modul în care politica de dezvoltare regională poate influența competitivitatea regională, în special prin sprijinirea pilonului inovării, element constitutiv al competitivității care poate determina creștere economică independent de dotarea cu resurse naturale a regiunii. În ceea ce privește legătura dintre competitivitatea regională și politica de dezvoltare regională subliniem caracterul interdependent al acestora. Competitivitatea regională trebuie să fie un instrument utilizat în procesul de programare a politicii regionale și de asemenea în procesul de evaluare a impactului politicii. Considerăm că măsurarea competitivității regionale 9

10 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României trebuie să reprezinte o pârghie pentru evaluarea înaintea, pe parcursul și după finalizarea unei perioade de programare în vederea creșterii performanței politicii. Dorim să subliniem în mod special rolul dublu al inovării în cadrul celor două concepte analizate în cadrul acestui capitol, respectiv competitivitatea regională și politica de dezvoltare regională. Având în vedere tendința actuală de a investi în inovare, fiind recunoscut faptul că ea poate fi mijlocul de ieșire din criză și de înlăturare a efectelor nocive ale poluării, considerăm vitală investirea în special în inovare, acesta fiind un important pilon al competitivității și un factor determinant al dezvoltării regionale. După părerea noastră inovarea trebuie să ocupe un loc special în politica de dezvoltare regională, deoarece creșterea nivelului inovării în mod strategic, luând în calcul potențialul regiunii, factorul muncă și factorul capital poate determina o creștere economică sustenabilă, având la bază concepte noi atât la nivelul organizației, a serviciilor prestate cât și a produselor oferite pe piață de către sectorul privat sau cel public. Astfel, considerăm că inovarea este în momentul de față secretul obținerii bunăstării economice și sociale atât la nivel local cât și regional, național sau internațional. Capitolul V. Competitivitatea regională și inovarea în România Scopul capitolului V intitulat Competitivitatea regională și inovarea în România este de a prezenta situația în ceea ce privește competitivitatea și inovarea la nivel regional în România, trăgând un semnal de alarmă cu privire la direcțiile care trebuie îmbunătățite pentru a obține o creștere economică sustenabilă în România la nivel regional. În prima parte a capitolului, în subcapitolul 5.1. Determinanții competitivității regionale este prezentată matricea de evaluare a competitivității propusă de Grupului de Economie Aplicată cu privire la măsurarea competitivității regionale în România. Al doilea subcapitol, 5.2. Analiza comparativă a competitivității regionale a României, efectuează calculul competitivității regionale a României realizând o comparație între anul 2007 și anul 2011, evidențiind schimbările de poziție în clasamentul competitivității regiunilor din România. În ultima parte a capitolului, 5.3. Inovarea regională în România, este prezentată situația inovării la nivel regional, cu prezentarea regiunilor specializate în industrie și respectiv servicii. Obiectivul general pe care ni l-am propus prin capitolul V este de a realiza o analiză concretă a situației din România cu privire la competitivitatea și la inovarea regională pentru înțelegerea nevoii stringente de a investi în creșterea acestor elemente în vederea obținerii unei dezvoltări regionale sustenabile. Având în vedere rezultatele desprinse în urma studiului efectuat cu privire la competitivitatea regională, în special tendința Indicelui Competitivității Regionale de a înregistra valori mai ridicate în partea de Vest a țării, în special în ceea ce privește indicatori precum ocuparea forţei de muncă, producţia industrială, investiţiile şi veniturile, în timp ce în partea de Est a ţării nivelul de competitivitate regională este mai scăzut, precum și modelul de tip centruperiferie a competitivităţii regionale, recomandăm autorităților române adoptearea unor măsuri pentru a reduce decalajul dintre regiuni, pentru a facilita și pentru a încuraja dezvoltarea regională, precum: creșterea investițiilor în cercetare și dezvoltare și stimularea localizării companiilor străine în regiunile de provincie prin oferirea de scutiri de taxe și impozite, posibilitate de concesionare a terenurilor la prețuri scăzute, etc., în vederea atragerii investitorilor spre periferie și încurajarea acestora să creeze departamente de cercetare internă la nivelul organizației. Considerăm că măsurile propuse ar putea fi cel mai bine implementate de la nivel

11 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat regional, acest fapt presupunând constituirea unui nivel de guvernare regional cu toate prerogativele aferente. Concluzionând cu privire la stadiul inovării regiunilor româneşti putem afirma faptul că discrepanţele în ceea ce priveşte investiţia în inovare sunt mari. La momentul actual, România se mulțumește să adopte și să importe tehnologii și cunoștințe descoperite și puse în aplicare de țările mai dezvoltate din UE, fără însă a avea inițiativa de a organiza activități de cercetare internă. Din punctul nostru de vedere guvernul ar trebui să redescopere rolul său de motor al inovării și să investească în centre de cercetare, luând măsuri pentru a încuraja cercetare internă. Considerăm că în planificarea strategică a investițiilor viitoare din regiunile României este bine să se țină cont de specificul activității lor și să se investească în sectoarele unde activitatea este mai dezvoltată, determinând astfel o specializare a regiunilor României. Capitolul VI. Stadiul implementării POR și impactul asupra competitivității regiunii Nord-Vest Capitolul VI, intitulat Stadiul implementării POR și impactul asupra competitivității regiunii Nord-Vest are scopul de a sublinia impactul pozitiv pe care implementarea eficientă a fondurilor structurale la nivel regional îl poate avea asupra competitivității regionale, realizând o cercetare cantitativă şi calitativă asupra impactului POR în regiunea Nord-Vest. În prima parte a capitolului, subcapitolul 6.1. este prezentată Situația actuală a implementării POR la nivel național și regional, după care în a doua parte, subcapitolul 6.2. Studiu de caz: Evaluarea impactului asupra competitivității a POR în regiunea Nord-Vest a României, sunt prezentate și interpretate rezultatele cercetării cu privire la impactul POR asupra dezvoltării economice și competitivității regiunii Nord-Vest, urmând ca în ultima parte a capitolului să fie prezentate o serie de Recomandări de programare a POR în perioada pentru regiunea Nord-Vest și România în baza rezultatelor cercetării, după cum prevede și titlul subcapitolului 6.3. Obiectivul general pe care ni l-am propus prin realizarea acestui capitol este de a releva situația concretă din regiunea Nord-Vest cu privire la impactul POR asupra competitivității regiunii în vederea formulării de propuneri de măsuri și politici concrete pentru stimularea nivelului absorbției fondurilor structurale în regiunea Nord-Vest, în particular, și România, în general. POR este cel mai de succes PO din România, având cel mai mare grad de absorbție și fiind cel mai bine gestionat, fapt datorat, în opinia noastră, gestionării la nivel regional al acestui PO. În ceea ce privește implementarea POR în regiunea Nord-Vest, în urma aplicării chestionarului de monitorizare și evaluare beneficiarilor și a interviului reprezentanților organismelor de monitorizare și reprezentanților instituțiilor publice, concluzionăm că impactul implementării POR este unul pozitiv datorită rezultatelor obținute, chiar dacă procesul de implementare a proiectelor trebuie îmbunătățit în continuare. Considerăm componenta inovării de o importanță crucială în obținerea unei creșteri economice sustenabile și pentru creșterea competitivității regiunii Nord-Vest, motiv pentru care recomandăm acordarea unei atenții sporite în procesul de programare a perioadei financiare multianuale a POR - competitivității regionale și în mod special pilonului inovării - prin stabilirea unor indicatori specifici precum: numărul de patente, mărci înregistrate, modele, desene sau număr de locuri de muncă create în sectorul de cercetare-dezvoltare-inovare, număr de centre de cercetare, institute de transfer tehnologic, clustere și alte tipuri de aglomerări 11

12 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României economice create, în locul structurilor de sprijinire a afacerilor care au în prezent mai mult forma unor centre de afaceri caracterizate strict prin construcții destinate găzduirii diverselor afaceri. Concluzii și recomandări finale În vederea identificării unor soluţii concrete pentru formularea unei politici de dezvoltare regională specifică României, având în vedere potențialul regional și impactul asupra competitivității regionale ca element-suport în determinarea și evaluarea potențialului de creștere economică, în condiţii de criză economico-financiară pentru România, în general, pentru regiunea de dezvoltare Nord-Vest a României, în particular, cercetarea noastră a urmărit şi realizat analiza aspectelor semnificative legate de: politica de dezvoltare regională, evoluția ei la nivel european și la nivel național, în cazul României, regionalizarea și reorganizarea administrativ-teritorială a României ca element cheie al implementării politicii de dezvoltare regională în România bazată pe analiza literaturii de specialitate şi analiza politicii regionale în Uniunea Europeană şi în România, precum și analiza dezbaterilor și propunerilor de reorganizare administrativ-teritorială a României; competitivitatea regională și modelele de determinare a acesteia la nivel internațional și european, inovarea regională ca pilon al competitivității precum și impactul politicilor de dezvoltare regională asupra competitivităţii regionale în UE și relația dintre politica de dezvoltare regională și competitivitate - bazată pe analiza literaturii de specialitate şi încercând să explice, pe baza cercetării teoretice, statistice şi econometrice, măsura în care absorbția fondurilor europene influențează competitivitatea regională și creșterea economică în statele UE din Europa Centrală și de Est, respectiv în România, precum și sublinierea rolului inovării regionale și a nevoii de a investi în inovare în România pentru stimularea competitivității; impactul utilizării eficiente a fondurilor europene asupra disparităților regionale și asupra dezvoltării economice prin analiza evoluția tendinței de convergență/divergență economică în statele din Centrul și Estul Europei, cu o atenție deosebită asupra României; analiza evaluării şi impactului Programului Operaţional Regional în Regiunea Nord-Vest, ca prim exerciţiu de regionalizare în România bazată pe analiza datelor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administrației Publice şi Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest cu privire la stadiul implementării şi rezultatele evaluării ex-ante şi continue a POR , precum şi a datelor obținute prin cercetarea calitativă și cantitativă întreprinsă de autor prin aplicarea unui chestionar de monitorizare și evaluare și respectiv a unui interviu reprezentanţilor Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, Primăriei Oradea şi beneficiarilor de proiecte din regiunea Nord-Vest cu privire la proiectele finanţate prin POR în Regiunea Nord-Vest. Concluziile rezultate din direcţiile de cercetare mai sus-menţionate le vom grupa pe trei nivele de guvernare implicate în procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională a UE, după cum urmează: 1. Nivelul european concluzii și recomandări cu privire la direcțiile viitoare a politicii de dezvoltare regională a UE în contextul statelor din Estul Europei; 2. Nivelul național concluzii și recomandări cu privire la politica de dezvoltare regională națională, reorganizarea teritorial-administrativă a României și gestiunea fondurilor europene; 3. Nivelul regional concluzii și recomandări cu privire la strategia de dezvoltare a regiunii Nord-Vest și la nevoia de a adopta o politică de dezvoltare la nivel regional, în contextul României.

13 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat 1. Nivelul european Aflată în zona de interferenţă a geografiei economice, economiei regionale sau a ştiinţelor regionale şi teoriilor creşterii şi dezvoltării economice, dezvoltarea regională se referă la geografia bunăstării şi evoluţia ei. Dezvoltarea regională a devenit o preocupare importantă în urma accentuării fenomenului globalizării şi a unor factori ce au amplificat diviziunea spaţială a muncii, atât a decidenţilor la nivel naţional, cât şi a organizaţiilor internaţionale. După inventarierea varietăţii definiţiilor din literatura de specialitate, definiţiile pe care le-am considerat cele mai sintetice pentru dezvoltarea regională şi politica de dezvoltare regională sunt următoarele: dezvoltarea regională reprezintă procesul prin care se urmăreşte creşterea calităţii vieţii unei regiuni prin încurajarea interdependenţei regionale economice mai mult în cadrul regiunii considerate decât între această regiune şi restul regiunilor; politica de dezvoltare regională este o formă de implicare a statului în viața cetățenilor și a regiunilor care îl formează, în scopul înlăturării diferențelor dintre regiuni și pentru asigurarea unui nivel uniform al bunăstării. În lucrarea de faţă, am preferat denumirea de politică de dezvoltare regională a UE considerând-o mai cuprinzătoare decât alte denumiri specifice utilizate, precum politica regională a UE sau politica de coeziune a UE. De asemenea, considerăm acest termen ca fiind mobilizator pentru România având în vedere poziția pe care o ocupă pe plan european în ceea ce privește nivelul dezvoltării. Problema dezvoltării regionale a fost prezentă atât în discuțiile creatorilor de politici, cât și ale teoreticienilor fenomenului din dorința de a cunoaște care sunt factorii care determină dezvoltarea regională și diferențele de dezvoltare între regiuni. Preocupările cu privire la dezvoltarea regională au condus la crearea unui cadru specific, o terminologie adecvată și metode avansate de calcul și determinare a diferențelor de dezvoltare între regiuni. Cu toate acestea, încă nu s-a ajuns la o metodă de determinare a nivelului dezvoltării regionale general acceptată, iar explorările științifice în acest domeniu nu s-au finalizat, motiv pentru care afirmăm că este încă un domeniu deschis pentru noi cercetări. Tendința pe care am observat-o pe parcursul cercetării în ceea ce privește definirea și abordarea politicii de dezvoltare regională este de a înclina balanța factorilor care determină dezvoltarea la nivel regional, factori decisivi care pot contribui la procesul de convergență regională dinspre factori precum dotarea cu resurse naturale, înspre factorii tehnologici, inovare şi specializare. Cu cât o regiune este mai specializată, mai creativă și inovatoare cu atât va oferi un nivel de trai mai înalt locuitorilor săi și va genera venituri mai mari la nivel regional. Căutările economiei regionale au condus la identificarea așa-numiților factori soft și hard ai localizării și, progresiv, la afirmarea regiunii, dincolo de viziunea administrativă simplistă, ca un spațiu de dezvoltare sub-naţional şi supra-local, iar preocupările teoretice privind dezvoltarea economică s-au concentrat asupra problemelor legate de sărăcie și diferențele de dezvoltare dintre state, iar ulterior au legat problema dezvoltării economice de imperfecţiunile pieţelor, intervenţia guvernului, libertatea şi îmbunătăţirea capacităţilor umane. La nivelul UE, politica de dezvoltare regională a devenit o prioritate abia după aderarea statelor mai sărace în anii 80 (Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia). Treptat această politică a crescut în importanță datorită valului de extindere înspre Est și aderarea statelor foste comuniste care au contribuit la creșterea decalajelor de dezvoltare între regiunile europene. Chiar dacă nu a generat efecte negative evidente, cum este cazul politicii agricole comune a UE, politica de dezvoltare regională a suferit numeroase modificări și îmbunătățiri datorită disfuncțiunilor 13

14 Utilizarea mecanismelor specifice politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene pentru creşterea competitivităţii regionale a României sesizate în implementare. Dintre acestea, amintim adâncirea disparităților dintre regiunile statelor membre, incapacitatea de adaptare a statelor Est Europene la criteriile de finanțare prin politica de dezvoltare regională și de aici nivelul scăzut al absorbției fondurilor europene (44% media absorbției în statele CEE la finalul lui 2012), creșterea economică nesustenabilă în cazul statelor precum Irlanda, Grecia, state de coeziune, care deși au crescut din punct de vedere economic foarte mult din momentul aderării, ajungând să aibă un PIB/cap de locuitor peste media UE15, s- a dovedit a nu avea o economie solidă în fața crizei economice. Apreciem propunerile pentru perioada de programare ca fiind bine fondate, iar atenția înspre îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 binevenită deoarece astfel se asigură tangibilitatea obiectivelor stabilite și asumate la nivel național pentru creșterea economică inteligentă. Cu toate că perioada este o perioadă care a fost marcată de criza economică, observăm faptul că a reușit să sprijine regiunile Europene în procesul de dezvoltare economică, fapt relevat de tranziția unor regiuni slab dezvoltate înspre categoria regiunilor de tranziție, și mai departe a unor regiuni de tranziție în perioada înspre categoria regiunilor mai dezvoltate în perioada , fapt îmbucurător deoarece demonstrează viabilitatea politicii și faptul că, în ciuda impedimentelor și a problemelor de implementare adecvată, a reușit să contribuie la dezvoltarea economică regională. Dorim să subliniem efectul benefic pe care implementarea cu succes a fondurilor europene îl poate avea asupra dezvoltării economice a unei regiuni, în acest sens am utilizat un model econometric cu ajutorul căruia am determinat tendința de convergență/divergență de la nivel regional din cadrul a 10 state CEE, utilizând rezultatul obținut pentru a efectua o comparație cu rata de creștere economică și nivelul absorbției fondurilor europene. Din acest model a rezultat că statele CEE înregistrează o tendință de divergență regională la nivel național, efect produs de tendința regiunii-capitală de a se dezvolta într-un ritm mai alert decât celelalte regiuni, beneficiind de privilegiile care decurg din statutul de capitală a statului în cauză. Având în vedere tendința națională a statelor CEE determinată în urma aplicării modelului econometric, respectiv divergență prin adâncirea diferențelor de dezvoltare între regiunea capitală și celelalte regiuni, recomandăm pentru următoarea perioadă de programare, , urmărirea efectului de stimulare a răspândirii creșterii economice dinspre regiunile-capitală înspre celelalte regiuni, prin acordarea finanțării țintit regiunilor periferice pentru a genera creșterea economică sustenabilă în aceste regiuni. Considerăm că acest lucru se poate realiza doar printr-o strânsă colaborare între SM și UE, astfel încât la baza alocării fondurilor pentru fiecare SM și regiune să stea o analiză fidelă realității care să releve punctele tari și punctele forte ale regiunii, direcțiile prioritare de investiții care pot genera creșterea economică, creând prin investițiile realizate un avantaj comparativ al regiunii în domeniul de interes identificat față de celelalte regiuni. Astfel, dacă finanțarea ar viza prioritar, pe lângă elementele de infrastructură socială și transport, specializarea regiunii într-un anumit domeniu, obligatoriu cu componenta de inovare, considerăm că ar fi posibilă o reducere a disparităților și obținerea unei creșteri economice sustenabile la nivelul tuturor regiunilor. De asemenea, în urma studiului realizat, am identificat faptul că statele cu cel mai mare nivel al contractării și plăților fondurilor europene efectuate către beneficiari în perioada analizată, și anume Letonia, Lituania și Estonia (94% Letonia și 91% în cazul Lituaniei și Estoniei în ceea ce privește nivelul contractărilor și 56% Letonia respectiv 59% în cazul Lituaniei și Estoniei în ceea ce privește nivelul plăților efective) sunt statele care au obținut cel mai mare nivel al creșterii economice în perioada analizată ( creștere economică medie de 6,2% anual în cazul Letoniei și Lituaniei și 5,6% în cazul Estoniei). Propunem

15 Lavinia Florentina Cipleu (Chirilă) Teză de doctorat Rezumat reevaluarea criteriilor și a mecanismului de acordare a fondurilor europene, astfel încât nivelul absorbției să poată fi unul ridicat la nivelul tuturor statelor europene. Nu suntem de acord cu sistemul care penalizează statele și regiunile neperformante prin suspendarea programelor, ci considerăm util mai degrabă un program de asistență prin care statele și regiunile componente să fie consiliate și sprijinite în procesul de absorbție. Propunem în continuare focalizarea înspre finanțarea activităților de cercetare și inovare, specializare și ocupare a forței de muncă, reducere a poluării, etc. aspecte aflate în directă legătură cu obiectivele Strategiei Europa 2020, și anume: economic - creșterea ratei de ocupare a forței de muncă; social - reducerea ratei sărăciei relative; tehnologic - reducerea ratei emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea ratei eficienței energetice și creșterea ponderii surselor de energie regenerabilă în consumul final brut de energie; suport general al dezvoltării - ponderea cheltuielilor de cercetare- dezvoltare în PIB și educațional - reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii și creșterea ponderii populației, în grupa de vârstă ani, cu studii terțiare. Având în vedere dorința UE de a deveni până în 2020 o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, considerăm necesare aplicarea măsurilor propuse de noi în vederea obținerii creșterii economice pe o bază sustenabilă, inteligentă și nediscriminatorie. În ceea ce privește legătura dintre competitivitatea regională și politica de dezvoltare regională subliniem caracterul interdependent al acestora. Competitivitatea regională trebuie să fie un instrument utilizat în procesul de programare a politicii de dezvoltare regională și, de asemenea, în procesul de evaluare a impactului politicii. Recomandăm măsurarea competitivității regionale și utilizarea ICR ca o pârghie pentru evaluarea înaintea, pe parcursul și după finalizarea unei perioade de programare în vederea creșterii performanței politicii de dezvoltare regională. Măsurarea competitivității ar trebui să reprezinte un punct de interes pentru decidenți și formatorii de politici, motiv pentru care au fost creați și îmbunătățiți permanent indici de calcul ai competitivității. Există institute de cercetare și organisme care calculează competitivitatea la nivel internațional (WEF, Eurochambers), la nivel european (UE) și chiar la nivel național. Motivul pentru care considerăm că este important să măsurăm competitivitatea este pentru a identifica punctele tari și punctele forte și pentru a putea îmbunătăți competitivitatea prin politica de dezvoltare regională. Conceptul de competitivitate a fost definit de-a lungul timpului de reprezentanții diferitelor școli sau curente economice. Primul care a tratat în cercetările sale competitivitatea și a arătat efectul acesteia asupra comerțului internațional a fost Adam Smith. Cercetătorii care au studiat problema competitivității au subliniat din punctul lor de vedere elementele definitorii care pot influența decisiv competitivitatea. Printre acestea se numără dotarea tehnologică, resursele naturale, forța de muncă, inovarea, creativitatea, nivelul de pregătire a forței de muncă, infrastructura, serviciile sociale, etc. Din punctul nostru de vedere fiecare factor identificat are un rol determinant în cadrul competitivității datorită interdependenței factorilor care determină competitivitatea. Considerăm că definiția cea mai potrivită a conceptului de competitivitate la nivel național sau regional este capacitatea unei națiuni / regiuni de a oferi un nivel de bunăstare economică și socială ridicat locuitorilor săi, cu un caracter sustenabil. Considerăm această definiție ca fiind în acord cu conceptul de dezvoltare regională care, așa cum am văzut anterior, este procesul prin care se urmăreşte creşterea calităţii vieţii unei regiuni prin încurajarea interdependenţei regionale economice mai mult în cadrul regiunii considerate decât între această regiune şi restul regiunilor. Prin această corelație este subliniată încă o dată legătura de cauzalitate reciprocă și 15