DIANA SUĂTEAN¹, MONICA LUPŞOR², ANCA MANIU 3, OLIVIU PASCU², ALINA DOBRESCU¹. ¹Clinica Medicală I, Cluj-Napoca ²Clinica Medicală III, Cluj-Napoca 3

Transcription

1 Cercetare clinică MODIFICĂRILE BIOCHIMICE HEPATICE ŞI EVALUAREA PACIENŢILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CONGESTĂ PRIN INTERMEDIUL ELASTOGRAFIEI TRANZITORII UNIDIMENSIONALE DIANA SUĂTEAN¹, MONICA LUPŞOR², ANCA MANIU 3, OLIU PASCU², ALINA DOBRESCU¹ ¹Clinica Medicală I, Cluj-Napoca ²Clinica Medicală III, Cluj-Napoca 3 Tehnician imagistică medicală Rezumat Obiective: evaluarea modificǎrilor clinice, biochimice, ecografice şi aprecierea gradului de rigiditate hepaticǎ prin fibroscan înregistrate la pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ încadraţi în clasele Nyha I- şi urmǎrirea în principal a parametrilor biochimici în urma obţinerii unei ameliorǎri a funcţiei cardiace, la aproximativ 3-7 zile de la compensarea cardiacǎ. Material şi metodǎ: efectuarea unui studiu prospectiv pe un numǎr de 50 de cazuri diagnosticate cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ încadrate în clasele Nyha I-, internate în Clinicile Medicalǎ I şi III din Cluj-Napoca în perioada noiembrie octombrie 2009, pacienţii fiind supuşi anamnezei, examenului clinic obiectiv, examenelor de laborator, radiografiei toracice, ecocardiografiei, ecografiei abdominale şi elastografiei tranzitorii unidimensionale. Rezultate: Toţi parametrii biochimici evaluaţi au înregistrat scǎderi ale valorilor cu semnificaţie statisticǎ obţinute la 3-7 zile de la compensarea funcţiei cardiace. Aproximativ 70% din totalul celor 20 de pacienţi diagnosticaţi cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ şi exploraţi cu ajutorul fibroscanului s-au încadrat în stadiile F3, F3/F4 şi F4 ale fibrozei. Pacienţii aflaţi în aceste stadii ale fibrozei au prezentat creşteri mai importante ale transaminazelor serice şi ale enzimelor de colestazǎ, staza pulmonarǎ a fost evaluatǎ la gradul II sau III, iar fracţia de ejecţie a ventriculului stâng a fost scǎzutǎ la majoritatea pacienţilor. Fibroza hepaticǎ stadiile F3, F3/F4 şi F4 s-a corelat din punct de vedere al stazei hepatice cu hepatomegalie, dilatare a venelor suprahepatice şi a venei cave inferioare, iar un procent important dintre aceşti pacienţi au prezentat hipertensiune portalǎ. În marea majoritate a cazurilor pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ diagnosticaţi cu afectare hepaticǎ s-au încadrat în clasele funcţionale NYHA III-. Concluzii: elastografia tranzitorie unidimensionalǎ reprezintǎ o metodǎ nouǎ non-invazivǎ de evaluare a fibrozei hepatice la pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ, care va lua în viitor locul puncţiei biopsie hepatice. Cuvinte cheie: insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ, ficat de stazǎ, transaminaze serice, fibrozǎ hepaticǎ, elastografie tranzitorie unidimensionalǎ. Biochemical liver changes and evaluation of patients with congestive heart failure using transient elastography Abstract Objective: the aim of this study was to evaluate the clinical, biochemical, 473

2 Patologie cardiovasculară echographic manifestations, to appreciate the degree of liver stiffness using transient elastography (fibroscan) at the patients with congestive heart failure and to follow biochemical changes after 3-7 days of cardiac compensation. Material and methods: we realized a prospective study in wich we included 50 patients with congestive heart failure Nyha I- that were admitted in Medical Clinic I and III in Cluj-Napoca between November October At these patients we had made clinical exams, laboratory examinations, chest roentgenogram, echocardiography, abdominal ecocardiography and transient elastography. Results: we observed decreases in biochemical values that were statistical significant after 3-7 days of cardiac compensation. Approximatively 70% from the total of 20 patients with congestive heart failure explored with transient elastography were included in F3, F3/F4, F4 stages of liver fibrosis. In patients with F3, F3/F4, F4 stages of liver fibrosis there were increased values of serum aminotransferases, bilirubin level and alkaline phosphatase. The pulmonary engorgement was evaluated at II and III degree at these patients and the left ventricle ejection fraction was decreased in most patients. The abdominal echography indicated the presence of hepatomegaly, the dilatation of suprahepatic veins, inferior cava vein and portal hypertention in most patients. In most cases, the patients with congestive heart failure and liver fibrosis were included in Nyha III and functional clases. Conclusions: transient elastography is a novel non-invasive tool to assess liver fibrosis and it will replace in the future the liver biopsy. Keywords: congestive heart failure, congestive hepatopathy, serum aminotransferase, liver fibrosis, transient elastography. 474 Introducere Hepatopatia cardiacǎ este o entitate care reprezintǎ totalitatea manifestǎrilor clinice, biochimice, histopatologice şi hemodinamice care apar ca şi consecinţǎ a creşterii presiunii venoase sistemice şi a scǎderii debitului cardiac, având ca rezultat final congestia venoasǎ, necroza şi fibroza hepaticǎ [1]. Hepatopatia cardiacǎ poate sǎ aparǎ atât în afecţiunile acute, cât şi în afecţiunile cronice ale inimii [1], reprezentând una dintre condiţiile clinice frecvent întâlnite în practica medicalǎ curentǎ. Hepatopatia congestivǎ denumitǎ şi ficatul de stazǎ reprezintǎ totalitatea manifestǎrilor hepatice specifice congestiei venoase pasive şi apare frecvent în condiţiile existenţei insuficienţei cardiace drepte sau insuficienţei cardiace globale [2]. Potrivit studiului publicat de cǎtre Myers, Cerini, Sayegh şi colaboratorii în revista Hepatology (2003), la baza etiologiei hepatopatiei cardiace stau în principal cardiomiopatiile (51%), valvulopatiile (18%) şi bolile pericardului (15%), în timp ce şocul şi afectarea pulmonarǎ se întâlnesc mai rar [3]. Tabloul clinic al hepatopatiei congestive este dominat de semnele şi simptomele insuficienţei cardiace drepte. Studiile actuale publicate de Myers, Cerini, Sayegh Articol intrat la redacţie în data de: Primit sub formă revizuită în data de: Acceptat în data de: Adresa pentru corespondenţă: dianaghe@yahoo.com şi colaboratorii indicǎ predominanţa hepatomegaliei (83%), ascitei (42%), icterului (50%), în timp ce splenomegalia şi alte semne de hipertensiune portalǎ sunt mai rar întâlnite [3]. Biochimia relevǎ prezenţa hiperbilirubinemiei, cu valori ale bilirubinei ce nu depǎşesc 3mg/dl şi cu predominanţa fracţiei neconjugate, iar nivelul seric al acesteia scade rapid în urma compensǎrii cardiace şi revine la valori normale dupǎ 3-7 zile [4]. Creşteri uşoare ale transaminazelor serice, cu valori care nu depǎşesc de 2-3 ori valoarea normalǎ, se întâlnesc în insuficienţa cardiacǎ cronicǎ, în timp ce creşterea marcatǎ a acestora (peste 10 ori valoarea normalǎ), este prezentǎ la pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ acutǎ complicatǎ cu hipotensiune sau şoc [4]. Nivelul seric normal se poate atinge în 7-10 zile în cazul corectǎrii modificǎrilor hemodinamice [5,6]. Nivelul seric al fosfatazei alcaline şi al gamagt înregistreazǎ creşteri uşoare care nu depǎşesc de 2 ori limita superioarǎ a normalului [2], iar biopsiile hepatice nu evidenţiazǎ modificǎri histopatologice specifice colestazei. [7]. Funcţia de proteosintezǎ a ficatului este afectatǎ, dovadǎ fiind scǎderea nivelului seric al albuminei, în special la pacienţii cu ascitǎ şi edeme [4]. Creşteri ale timpului de protrombinǎ sunt prezente la 80% dintre pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ, fǎrǎ sǎ depǎşeascǎ 2-3 secunde [4]. Nivelul seric al lacticodehidrogenazei are un curs

3 Cercetare clinică asemǎnǎtor cu cel al transaminazelor [4], iar creşteri ale ureei şi creatininei se înregistreazǎ în cazul în care ischemia hepaticǎ este acompaniatǎ de hipoperfuzie renalǎ generatoare de necrozǎ tubularǎ acutǎ şi insuficienţǎ renalǎ acutǎ [2,8,9]. Una dintre consecinţele patogenetice ale congestiei venoase pasive este reprezentatǎ de scǎderea fluxului sangvin hepatic, care determinǎ fibroza zonei 3 pericentrolobulare şi a spaţiilor Disse [1]. În cazul insuficienţei cardiace cronice avansate se constatǎ colapsul reţelei de reticulinǎ care înconjoarǎ vena centralǎ şi care conduce la apariţia fibrozei, care avanseazǎ prin formarea de punţi de colagen, care se îndreaptǎ spre regiunile centrolobulare vecine şi realizeazǎ astfel inversarea lobulaţiei hepatice din cadrul cirozei cardiace [2]. În acest sens, am ales fibroscanul ca metodǎ noninvazivǎ de determinare a fibrozei cardiace. În cazul insuficienţei cardiace drepte, creşterea presiunii în cavitǎţile drepte ale inimii este urmatǎ de dilatarea venelor hepatice, de distensia capsulei hepatice, mǎrirea ficatului şi creşterea rigiditǎţii acestuia [10]. Existǎ studii care au luat în discuţie loturi de pacienţi cu manifestǎri subacute de decompensare cardiacǎ congestivǎ (dispnee, edeme ale membrelor inferioare, creştere în greutate în ultimele sǎptǎmâni, raluri pulmonare de stazǎ) şi semne de congestie (stazǎ pe radiografia toracicǎ şi semne ecocardiografice) şi care au urmǎrit anumiţi parametri, între care şi rigiditatea hepaticǎ înainte şi dupǎ compensarea cardiacǎ [11]. Studiile recente indicǎ faptul potrivit cǎruia insuficienţa cardiacǎ congestivǎ poate duce la creşterea rigiditǎţii hepatice pânǎ la valori de rang cirotic, prin creşterea conţinutului sangvin hepatic, la pânǎ la 60% dintre pacienţi [12,13]. Astfel în contextul cercetǎrilor actuale, utilizarea elastografiei tranzitorii unidimensionale la pacienţii cu afectare cardio-pulmonarǎ, reprezintǎ o metodǎ relevantǎ de apreciere a eficacitǎţii tratamentului diuretic, rigiditatea hepaticǎ scǎzând o datǎ cu producerea compensǎrii cardiace. Material şi metodǎ Am efectuat un studiu prospectiv pe un lot de 50 de pacienţi diagnosticaţi cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ decompensatǎ, internaţi în Clinicile Medicalǎ I şi III din Cluj-Napoca în perioada noiembrie octombrie 2009, care au fost supuşi anamnezei, examenului clinic obiectiv, examenelor biochimice, radiografiei toracice, ecocardiografiei, ecografiei abdominale, elastografiei tranzitorii unidimensionale. Din lotul celor 50 de pacienţi, 30 de pacienţi au fost examinaţi clinic obiectiv, biochimic, radiologic, electrocardiografic, ecocardiografic şi prin intermediul ecografiei abdominale, iar la un numǎr de 20 de pacienţi am adǎugat aceloraşi explorǎri şi evaluarea fibrozei hepatice prin intermediul elastografiei unidimensionale (fibroscan). Distribuţia pe sexe a eşantionului de 50 de cazuri a fost de 33 de bǎrbaţi (66,66%) şi de 17 femei (33,33%). Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între ani la sexul feminin (media = 67,82 ani +/- 8,88 ani) şi între ani la sexul masculin (cu media = 63,48 ani +/- 13,06 ani). S-au evaluat biochimic parametrii funcţiei hepatice prin determinarea transaminazelor serice, a bilirubinei totale, a enzimelor de colestazǎ fosfataza alcalinǎ şi gamagt, a funcţiei de proteosintezǎ hepaticǎ (albumina sericǎ, pseudocolinesteraza, timpul de protrombinǎ), a lacticodehidrogenazei, a funcţiei renale (uree, creatininǎ) şi a valorilor glicemiei. Aceste determinǎri biochimice au fost realizate înainte şi dupǎ compensarea funcţiei cardiace. Pacienţii au fost evaluaţi în continuare prin radiografie toracicǎ în vederea cuantificǎrii stazei pulmonare, prin intermediul ecocardiografiei pentru stabilirea cardiopatiei de bazǎ care a determinat afectarea funcţiei hepatice, prin ecografie abdominalǎ pentru determinarea dimensiunilor ficatului, a VCI, a venelor suprahepatice şi a altor semne de hipertensiune portalǎ. La pacienţii cu nivele serice crescute ale transaminazelor am exclus prin determinarea markerilor virali (Ag HBs, Atc antihcv) şi a testelor imunologice (ANA, AMA, SMA, atc anti LKM) prezenţa hepatitei virale sau autoimmune, precum şi posibila etiologie toxicǎ a hepatopatiei. Pe un sublot de 20 de pacienţi am cuantificat gradul rigiditǎţii hepatice prin intermediul fibroscanului şi am realizat corelarea acestuia cu manifestǎri clinice, biochimice, radiologice, ecocardiografice şi ale stazei hepatice prin ecografie abdominalǎ. Datele au fost exprimate ca şi medie aritmetică a parametrilor utilizaţi +/- deviaţie standard. Analiza statistică a datelor s-a realizat cu ajutorul testului Student (t). Au fost considerate statistic semnificative valorile p<0,05. Rezultate La cele 50 de cazuri luate în discuţie, raportul bǎrbaţi:femei a fost de 2:1 (66,66% bǎrbaţi şi 33,33% femei), rezultate apropiate de cele din literatura de specialitate, unde procentul cazurilor întâlnite la sexul masculin este de 80% [3]. Distribuţia pacienţilor în funcţie de vârstǎ a evidenţiat predominanţa grupei de vârstǎ ani (19 pacienţi 38% din cazuri). În cazul lotului studiat, principalele afecţiuni care stau la baza etiologiei hepatopatiei cardiace au fost reprezentate de: cardiomiopatii (ischemicǎ şi hipertensivǎ - 18% dintre pacienţi, ischemicǎ şi valvularǎ - 24% din cazuri, mixtǎ - 6% dintre pacienţi), valvulopatii - 24% din cazuri, afectare pulmonarǎ - cord pulmonar cronic - 10% dintre cazuri, boli ale pericardului - 2% dintre pacienţi, trombembolism pulmonar - 4% din cazuri, infarct miocardic acut - 2% din cazuri şi diverse asocieri (cardiopatie ischemicǎ, hipertensivǎ şi trombembolism pulmonar - 2%, 475

4 Patologie cardiovasculară cardiopatie ischemicǎ şi CPC - 4% din cazuri, cardiopatie valvularǎ şi CPC - 2%, CPC şi infarct miocardic acut - 2% dintre pacienţi). Tabloul clinic al hepatopatiei cardiace este reprezentat în principal de semnele şi simptomele insuficienţei cardiace drepte [1]. Astfel hepatomegalia este prezentǎ la 46 dintre pacienţi (reprezentând 92% din totalul lotului studiat), iar hepatomegalia la mai mult de 5 cm sub rebordul costal apare la 52% dintre pacienţii lotului. Distensia capsulei hepatice determinǎ hepatalgie prezentǎ la 30 de pacienţi (60% din totalul pacienţilor) [3]. Ascita, care apare ca şi consecinţǎ a creşterii presiunii venoase centrale, a fost evidenţiatǎ la 13 pacienţi (26%), ceea ce corespunde datelor din literaturǎ [2]. Icterul a fost prezent la 16 pacienţi (32%) cu valori ale bilirubinei mai mici de 3 mg/dl, datele fiind în concordanţǎ cu cele obţinute de cǎtre Richman, Delman şi colaboratorii în anul 1961 (20% dintre pacienţi au prezentat icter). Icter marcat cu valori mai mari ale B>4,5 mg/dl, nu s-a decelat la nici un pacient din lotul studiat. Splenomegalia (semn care aparţine în special insuficienţei cardiace cronice acutizate) [3], a fost evidenţiatǎ la 14 pacienţi (28% din totalul subiecţilor), acelaşi procent fiind prezent şi în studiile din strǎinǎtate. Edemele periferice şi revǎrsatul pleural care apar în cadrul decompensǎrii cardiace au fost evidenţiate la 80%, respectiv la 62% din totalul subiecţilor. La 31 de pacienţi (62%) a fost pus în evidenţǎ refluxul hepato-jugular. Varicele esofagiene şi encefalopatie hepaticǎ nu au fost prezente la nici un pacient din lotul studiat. În ceea ce priveşte modificǎrile biochimice la pacienţii cu hepatopatie cardiacǎ, am urmǎrit în primul rând nivelul seric al transaminazelor. Am obţinut astfel valori crescute ale ASAT peste limita superioarǎ a valorii normale, la 14 dintre pacienţii luaţi în studiu (28%), spre deosebire de 36 pacienţi (72%), la care valorile ASAT au fost normale. La un numǎr de 4 pacienţi (8%) s-au menţinut valori crescute ale ASAT (de 2-3 ori limita superioarǎ a valorii normale) şi dupǎ obţinerea compensǎrii funcţiei cardiace, observându-se diferenţe cu semnificaţie statisticǎ între determinǎrile valorilor ASAT (p=0,049) înainte şi dupǎ compensarea cardiacǎ. Valori ale ALAT peste limita superioarǎ a normalului au fost evidenţiate la 17 pacienţi (34%) versus 34 de pacienţi (66%), la care valorile ALAT au fost normale. Şi în acest caz s-au menţinut valori crescute ale ALAT la 5 pacienţi (10%), în urma compensǎrii cardiace, cu diferenţe semnificative statistic ale ALAT (p=0,045) înainte şi post compensare a funcţiei cardiace. Hiperbilirubinemia cu valori crescute ale bilirubinei totale s-a înregistrat la 21 de pacienţi (42%), iar valori ale acesteia > 3mg/dl (între 3-4mg/dl) au fost întâlnite doar la 5 pacienţi (10%). Valori uşor crescute ale B serice s-au menţinut la 12 pacienţi (24%), cunoscut fiind faptul cǎ la pacienţii cu decompensare cardiacǎ prelungitǎ, valorile B revin la normal într-un interval de timp mai îndelungat [14]. Şi în acest caz au existat diferenţe cu semnificaţie statisticǎ între valorile B serice înainte şi dupǎ compensarea cardiacǎ (p=0,0066). Enzimele de colestazǎ (fosfataza alcalinǎ şi gamagt) au prezentat valori peste limita superioarǎ a valorii normale la 22 pacienţi (44%), în cazul fosfatazei alcaline şi la 28 dintre pacienţi (56%), pentru gamatransglutaminazǎ, cu pǎstrarea valorilor crescute ale acestora dupǎ compensarea cardiacǎ la 14% dintre subiecţi. Diferenţe cu semnificaţie statisticǎ apar şi în cazul valorilor FA şi gamagt obţinute înainte şi dupǎ compensarea cardicǎ (p=0,016 - pentru FA şi p=0,001 - pentru gamagt). Alterarea proteosintezei hepatice cu evidenţierea unor valori mai scǎzute ale Albuminei serice faţǎ de valorile normale, s-au obţinut la 17 dintre pacienţi (34%) versus 33 pacienţi (66%), la care albumina a fost în limite normale. Colinesteraza sericǎ a prezentat valori scǎzute < 4000 UI/l la 14 dintre pacienţii cu stazǎ hepaticǎ luaţi în studiu (28%). Alterarea coagulǎrii cu creşterea timpului de protrombinǎ a fost observatǎ la 45 dintre subiecţii luaţi în studiu (90%), iar la 34 dintre aceşti pacienţi (68%) valorile s-au menţinut crescute post compensare cardiacǎ. Au existat scǎderi semnificative statistic ale TP în urma compensǎrii cardiace (p<0,05). Creşterea valorilor lacticodehidrogenazei (LDH) peste limita superioarǎ, se înregistreazǎ la 26 de pacienţi (52%), cu menţiunea cǎ la 9 dintre aceşti pacienţi (18%), valorile LDH au rǎmas uşor crescute şi dupǎ compensarea funcţiei cardiace. Scǎderea semnificativǎ statistic a valorilor LDH post compensare cardiacǎ a fost observatǎ şi în acest caz (p=0,013). La cazurile luate în studiu, valori crescute ale ureei serice au fost prezente la 32 de pacienţi (64%), la jumǎtate dintre aceştia creşterile menţinându-se şi în urma compensǎrii cardiace. Valorile ureei au scǎzut dupǎ compensarea cardiacǎ având semnificaţie statisticǎ (p=0,0008). Creatinina a prezentat valori superioare limitei normale la 20 de pacienţi (40%), menţinându-se uşor crescută dupǎ compensarea cardiacǎ la un procent mai mic de pacienţi (12%), existând şi în acest caz valori mai scǎzute ale acesteia post compensare cu semnificaţie statisticǎ (p=0,0045). Variaţii ale valorilor glicemiei cu hiperglicemie au fost observate la 6 subiecţi (12%), în timp ce hipoglicemia a fost prezentǎ doar la 3 pacienţi (6%), fiind datoratǎ mai probabil scǎderii gluconeogenezei [15]. A doua parte a studiului s-a bazat pe determinarea stadiului fibrozei hepatice (prin cuantificarea rigiditǎţii hepatice cu ajutorul fibroscanului), pe un lot de 20 de pacienţi cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ şi corelarea acestuia cu manifestǎri clinice, biochimice, radiologice, 476

5 Cercetare clinică ecocardiografice şi ale stazei hepatice prin ecografie abdominalǎ. Efectuarea puncţiei biopsie hepatice la pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ (care a reprezentat ideea principalǎ a acestui studiu) nu a fost posibilǎ la lotul studiat, atât datoritǎ posibilelor efecte adverse ale puncţionǎrii ficatului de stazǎ, cât şi din motive etice. Din acest motiv am ales fibroscanul ca metodǎ de evaluare non-invazivǎ a fibrozei hepatice. La acest lot de pacienţi s-a exclus prezenţa unei afectǎri hepatice acute sau cronice acutizate, de tipul hepatitelor virale, hepatitelor autoimune, a consumului cronic de alcool, de ştiut fiind faptul potrivit cǎruia activitatea necro-inflamatorie influenţeazǎ rigiditatea hepaticǎ, determinând o creştere a acesteia în paralel cu gradul activitǎţii histologice [16]. În acelaşi mod rigiditatea hepaticǎ este infuenţatǎ de colestaza extrahepaticǎ [17]. Din acest motiv protocolul acestui studiu a fost acela ca la pacienţii selecţionaţi valorile transaminazelor serice şi ale enzimelor de colestazǎ sǎ nu depǎşeascǎ de douǎ ori limita superioarǎ a valorilor considerate normale, pentru a restrânge cât mai mult plaja rezultatelor fals pozitive. Astfel, pe lotul celor 20 de subiecţi analizaţi, repartiţia stadiilor de fibrozǎ hepaticǎ a fost urmǎtoarea: 1 pacient (5%) cu rigiditate hepaticǎ corespunzǎtoare stadiului F0 Metavir; 2 pacienţi (10%) a cǎror rigiditate corespunde stadiului F1 Metavir; 1 pacient (5%) aflat în stadiul F2 şi 2 pacienţi (10%) cu fibrozǎ F2/F3; 4 pacienţi (20%) cu rigiditate corespunzǎtoare stadiului F3, 2 subiecţi (10%) cu fibrozǎ stadiul F3/F4 şi 8 pacienţi (40%) a cǎror rigiditate hepaticǎ îi încadreazǎ în stadiul F4 Metavir. La baza afectǎrii hepatice la lotul studiat stau în principal cardiomiopatiile (ischemicǎ, hipertensivǎ, valvularǎ sau mixte), reprezentând 75% din totalul pacienţilor, urmate de afectare pulmonarǎ cu CPC la 10% dintre pacienţi şi asocieri (cardiomiopatii ichemice sau valvulare şi CPC) prezente la 15% dintre pacienţii studiaţi. Evoluţia bolii cardiace din momentul debutului şi pânǎ la momentul efectuǎrii fibroscanului, care a determinat apariţia fibrozei hepatice, a fost estimatǎ la < 5ani la aproximativ 30% dintre pacienţi, între 5-10 ani la 45% dintre subiecţi şi la > 10 ani la 25% dintre subiecţii luaţi în studiu. fibroza std F4, 40% fibroza std F3/F4, 10% fibroza std F0, 5% fibroza std F1, 10% fibroza std F3, 20% fibroza std F2, 5% fibroza std F2/F3, 10% fibroza std F0 fibroza std F1 fibroza std F2 fibroza std F2/F3 fibroza std F3 fibroza std F3/F4 fibroza std F4 Fig. 1. Repartiţia cazurilor în funcţie de stadiile fibrozei hepatice. Astfel stadiile fibrozei F0, F1, F2 şi F2/F3 care au însumat 6 pacienţi (30%), s-au corelat cu valori crescute ale transaminazelor la 1 pacient (16,6%), creşterea enzimelor de colestazǎ la 2 pacienţi (33,3%) şi a bilirubinei la 1 pacient (16,6%). Radiografia pulmonarǎ a evidenţiat predominanţa stazei pulmonare de grad I şi II întâlnitǎ la 5 pacienţi (83,3%), iar fracţia de ejecţie a VS (FE) evaluatǎ prin ecocardiografie a prezentat valori scǎzute la 1 pacient (16,6%). Ecografia abdominalǎ a evidenţia prezenţa hepatomegaliei uşoare la 4 pacienţi (66,6%) şi a hepatomegaliei importante, fǎrǎ modificǎri ale ecostructurii hepatice, la 1 pacient (16,6%); venele suprahepatice au fost dilatate la toţi pacienţii (cu valori ale acestora cuprinse între 1cm şi 1,7cm), la fel ca şi VCI a cǎrei valoare Tabelul nr. 1 - Corelarea fibrozei hepatice cu manifestǎri clinice, biochimice, radiologice, ecocardiografice şi ale stazei hepatice prin ecografie abdominalǎ. Stadiul F1 Stadiul F0 StadiulF2 Stadiul F2/F3 (5,3-7,4KPa) (<5,2KPa) (7,5-9KPa) pacient 1 pacient 2 pacient 1 pacient 2 Clasa NYHA II III II III III III ASAT/ALAT normale normale normale normale normale f. crescute FA/gamaGT normale normale normale normale crescute crescute Uşor crescutǎ BT normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ (1,8mg/dl) Staza pulmonarǎ Gradul I Gradul I Gradul II Gradul III Gradul II Gradul II normalǎ normalǎ normalǎ scǎzutǎ normalǎ normalǎ FE (60%) (50%) (50-55%) (25%) (50%) (50-55%) Hepatomegalie - Uşoarǎ Uşoarǎ Uşoarǎ Uşoarǎ Importantǎ Dimens. VSH Uşor dilatate Uşor dilatate Dilatate Dilatate Dilatate (1,3cm) (1cm) (1cm) (1,7cm) (1,4cm) Dimens. VCI Uşor dilatatǎ Dilatatǎ Dilatatǎ Dilatatǎ Uşor dilatatǎ Uşor dilatatǎ (2,1cm) (2,9cm cu (2,7cm cu (2,5cm cu (1,9cm) (2,1 cm) ICR redus) ICR redus) ICR redus) Dimens. VP normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ Ascitǎ Splenomegalie

6 Patologie cardiovasculară maximǎ a înregistrat 2,9 cm. Evaluarea altor semne de hipertensiune portalǎ prin ecografie abdominalǎ nu a evidenţiat dilatarea sistemului venos port, prezenţa ascitei sau a splenomegaliei. Urmǎtorii 6 pacienţi (30%), s-au încadrat în stadiile F3 şi F3/F4 ale fibrozei. Din punct de vedere biochimic au existat creşteri ale transaminazelor la 3 pacienţi (50%), valori crescute ale fosfatazei alkaline, gamagt şi ale bilirubinei la 2 subiecţi (33,3%). Staza pulmonarǎ demonstratǎ cu ajutorul radiografiei toracice a fost de gradul II la 5 pacienţi (83,3%) şi de gradul III doar la 1 pacient (16,6%), iar FE cuantificatǎ prin ecocardiografie a fost scǎzutǎ la 50% dintre subiecţi. La majoritatea pacienţilor (83,3%) hepatomegalia a fost uşoarǎ, dilatarea venelor suprahepatice, cu evidenţierea lor pânǎ sub capsula hepaticǎ, a fost prezentǎ la toţi cei 6 pacienţi, la fel ca şi prezenţa VCI dilatate pânǎ la dimensiuni de 2,7 cm. Nu au fot evidenţiate ecografic alte semne de hipertensiune portalǎ. În stadiul F4 al fibrozei (corespunzǎtor cirozei) au fost incluşi 8 pacienţi (40%). Spre deosebire de stadiile precedente, modificǎrile biochimice au arǎtat valori crescute ale transaminazelor la 2 pacienţi (25%), cu creşterea mai importantǎ a fosfatazei alcaline, gamagt şi a bilirubinei la 75%, respectiv 50% dintre pacienţii acestui sublot. Staza pulmonarǎ cuantificatǎ a fost de gradul II la 5 pacienţi (62,5%) şi de gradul III la 3 subiecţi (37,5%), iar FE a prezentat valori scǎzute la majoritatea pacienţilor (85%). Ecografia abdominalǎ a pus în evidenţǎ hepatomegalie uşoarǎ la 25% dintre pacienţi, moderatǎ la 80% dintre subiecţii şi hepatomegalie importantǎ la 25% dintre pacienţii aparţinând stadiului F4, cu ecostructura parenchimului hepatic omogenǎ la 3 dintre pacienţi (38,5%) şi ecostructurǎ neomogenǎ cu aspect micro sau macronodular, cu travee ecogene fibroase care scindeazǎ ficatul şi contur hepatic neregulat la 5 dintre pacienţi (62,5%). Atât venele suprahepatice au fost dilatate la toţi pacienţii cu valori de pânǎ la 2,1 cm, cât şi VCI cu valori care au atins 4,5 cm, cu indice de colaps respirator absent. Hipertensiunea portalǎ evaluatǎ ecografic a evidenţiat dilatarea venei porte > 13 mm la 3 pacienţi (37,5%), dilatarea venei mezenterice superioare > 9 mm, dilatarea venei splenice > 9-10 mm, cu traiect sinuos, la acelaşi numǎr de pacienţi. La aceşti pacienţi, viteza fluxului sangvin în vena portǎ s-a situat la valori < 12 cm/sec, denotând prezenţa unei HTP severe, cu inversarea fluxului în vena portǎ (flux hepatofug). Ecografic la aceşti subiecţi se constatǎ o creştere a diametrului arterei hepatice, cu creşterea indicelui de rezistivitate la nivelul acesteia, la valori cuprinse între 78-82%. La examinarea Doppler pulsat a fluxului în venele suprahepatice se constatǎ prezenţa unui flux bifazic la 1 pacient şi a fluxului monofazic la 2 pacienţi. Ascita în micul bazin a fost prezentǎ la 5 pacienţi (62,5%) şi splenomegalia cu aspect al parenchimului omogen, hipoecogen, la 37,5% dintre subiecţii acestui sublot. În momentul de faţǎ studiul se axeazǎ pe evaluarea eficacitǎţii tratamentului diuretic la pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ, prin indicarea modului de scǎdere a rigiditǎţii hepatice obţinute în urma compensǎrii funcţiei cardiace (lotul studiat este pentru moment insuficient pentru a prezenta rezultatele). Discuţii Hepatopatia congestivǎ sau ficatul de stazǎ reprezintǎ totalitatea manifestǎrilor hepatice specifice congestiei venoase pasive, care apar frecvent în condiţiile existenţei insuficienţei cardiace drepte sau globale [2]. În ceea ce priveşte etiologia hepatopatiei cardiace rezultatele obţinute de noi sunt în concordanţǎ cu datele publicate de cǎtre Myers, Cerini şi colaboratorii în anul 2003, care citau la baza etiologiei hepatopatiei cardiace: 478 Tabelul nr. 2 - Corelarea fibrozei hepatice cu manifestǎri clinice, biochimice, radiologice, ecocardiografice şi ale stazei hepatice prin ecografie abdominalǎ. Stadiul F3 (9,1-13,1KPa) pacient1 pacient2 pacient3 pacient4 Stadiul F3/ F4 pacient1 pacient2 Clasa NYHA III III ASAT/ALAT normale normale crescute crescute normale crescute FA/gamaGT normale normale crescute crescute normale normale BT normalǎ normalǎ normalǎ crescutǎ (2,4mg/dl) Normalǎ crescutǎ (2,1mg/dl) Staza pulmonarǎ Gradul I/II Gradul II Gradul II Gradul II Gradul II Gradul III FE normalǎ normalǎ normalǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ (25-30%) (40-45%) (30-35%) Hepatomegalie Uşoarǎ Uşoarǎ Uşoarǎ Moderatǎ Uşoarǎ Uşoarǎ Dimens. VSH Uşor dilatate Dilatate Uşor dilatate Dilatate (1cm; 1,2 cm) (1,4cm; 1,4cm) (1,2cm) (1,5cm) Dimens. VCI (2,2cm) (2,6cm cu (2,2cm; 2,3cm) (2,5cm; 2,7cm) ICR redus) Uşor dilatatǎ Dilatatǎ Uşor dilatatǎ Dilatatǎ Dimens. VP normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ Ascitǎ Splenomegalie ,5cm

7 Cercetare clinică cardiomiopatiile (51% din cazuri), valvulopatiile (18% dintre pacienţi), afectarea pulmonarǎ CPC (7% din cazuri), alte asocieri (la 6% dintre pacienţi) [3]. Datele referitoare la tabloul clinic al hepatopatiei cardiace sunt în concordanţǎ cu datele citate în literatura de specialitate în care predominǎ hepatomegalia cu hepatalgie la majoritatea pacienţilor, în timp ce ascita şi icterul sunt prezente la pânǎ la 50% dintre pacienţi [3]. Modificǎrile biochimice au urmǎrit în principal evoluţia nivelului seric al transaminazelor serice, care au prezentat scǎderi cu semnificaţie statisticǎ în urma compensǎrii cardiace. Rezultatele obţinute se suprapun celor din literaturǎ, unde au fost citate creşteri ale transaminazelor serice la 5-30% dintre pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ [4]. Valorile serice crescute ale bilirubinei totale au fost observate la 50% dintre pacienţii luaţi în studiu, în literatura de specialitate fiind citate creşteri uşoare ale bilirubinei la 25-75% dintre pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ [4]. La pacienţii investigaţi, numǎrul cazurilor de creştere a enzimelor de colestază a fost mai mare în comparaţie cu alte studii, în care valori crescute ale FA şi ale gamagt apǎreau la 10-20% dintre pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ [2]. Alterarea proteosintezei hepatice cu scǎderea albuminei serice a fost prezentǎ în acelaşi procentaj cu datele existente în literaturǎ % dintre pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ prezintǎ hipoalbuminemie [4]. Creşterea timpului de protrombinǎ la 90% dintre pacienţi şi menţinerea lui la valori superioare valorii normale, se explicǎ prin faptul potrivit cǎruia TP se normalizeazǎ dupǎ 2-3 sǎptǎmâni de tratament eficient al insuficienţei cardiace [9]. La pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ, valorile lacticodehidrogenazei au înregistrat valori crescute la 50% dintre aceştia, dar fǎrǎ a atinge valori explozive care sǎ depǎşeascǎ de 30 de ori valoarea normalǎ [1]. Afectarea funcţiei renale cu creşterea uneori marcatǎ a retenţiei azotate care este expresia leziunilor tubulare acute renale, a insuficienţei renale acute secundare hipoperfuziei renale concomitente [2,7], a fost prezentǎ la un procent semnificativ (pânǎ la aproximativ 60% dintre pacienţii lotului). La baza etiologiei afectǎrii hepatice la pacienţii din lotul supus fibroscanului au stat în principal cardiomiopatiile, urmate în procent mai mic de afectarea pulmonarǎ şi de asocieri. La doar 25% dintre aceşti pacienţi, evoluţia bolii cardio-pulmonare care a determinat apariţia fibrozei hepatice a fost mai mare de 10 ani, iar valorile rigiditǎţii hepatice s-au încadrat în stadiul F4 al fibrozei la aceşti subiecţi. Spre deosebire de stadiile fibrozei F0, F1, F2, F3, la pacienţii din stadiul F4, modificǎrile radiologice pulmonare au fost mai importante (stazǎ de gradul II şi III), funcţia sistolicǎ a fost afectatǎ la majoritatea pacienţilor (85%), iar modificǎrile ecografice abdominale au fost mai importante, cu afectarea ecostructurii hepatice cu micro şi macronoduli şi travee conjunctive, cu afectarea capsulei hepatice. Tot la aceşti pacienţi s-a decelat hipertensiune portalǎ, cu creşterea dimensiunilor VP, VMS şi a VS, cu inversarea fluxului în vena portǎ (flux hepatofug), cu creşterea calibrului arterei hepatice şi mǎrirea indicelui de rezistivitate la acest nivel, cât şi prezenţa colecţiilor ascitice şi a splenomegaliei, semne specifice cirozei. Concluzii Principalele afecţiuni care stau la baza hepatopatiei cardiace la cele 50 de cazuri evaluate au fost reprezentate Tabelul nr. 3 - Corelarea fibrozei hepatice cu manifestǎri clinice, biochimice, radiologice, ecocardiografice şi ale stazei hepatice prin ecografie abdominalǎ. Stadiul F4 (>13,2KPa) Clasa NYHA pacient1 pacient2 III/ pacient3 III pacient4 pacient5 III pacient6 pacient 7 pacient8 ASAT/ALAT normale normale normale normale normale normale crescute crescute FA/gamaGT normale normale crescute crescute crescute crescute crescute crescute BT (2,1mg/dl) (2,8mg/dl) (3,2mg/dl) (2,2mg/dl) normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ crescute crescute crescute crescute Staza pulmonarǎ Gradul II Gradul II Gradul II Gradul II Gradul II Gradul III Gradul III Gradul III FE normalǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ scǎzutǎ (50%) (25%) (20%) (40%) (45%) (20%) (30%) (30%) Hepatomegalie Dimens. VSH (1,4cm) (1,4cm) (1,7cm) (1,7cm) (1,7cm) (2,1cm) (1,7cm) (2,1cm) Uşor dilatatǎ Dilatatǎ uşoarǎ uşoarǎ moderatǎ moderatǎ Dilatate moderatǎ moderatǎ importantǎ importantǎ Dimens. VCI (2,2cm) (2,35cm) (2,6cm cu (2,8cm cu (3,5cm cu (3 cm cu (4,5cm cu (3,8cm cu Dimens. VP normalǎ normalǎ ICR redus) ICR absent) ICR absent) ICR absent) ICR absent) normalǎ normalǎ normalǎ 15mm 15mm ICR absent) 14mm Dimens. VMS normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ 13mm 14mm 13mm Dimens. VS normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ normalǎ 12mm 14mm 13mm Ascitǎ da da da da da Splenomegalie ,5cm 14cm 15cm 479

8 Patologie cardiovasculară în principal de cardiomiopatii (ischemicǎ, hipertensivǎ, valvulare sau mixte), alte etiologii se întâlnesc mai rar. Toţi parametrii biochimici evaluaţi au înregistrat scǎderi ale valorilor cu semnificaţie statisticǎ, obţinute la 3-7 zile de la compensarea funcţiei cardiace. În ceea ce priveşte corelarea rigiditǎţii hepatice obţinutǎ prin fibroscan cu parametrii biochimici, radiologici, ecocardiografici şi cei ai ecografiei abdominale, dintre cei 20 de pacienţi evaluaţi aproximativ 70% s-au încadrat în stadiile F3, F3/F4 şi F4 ale fibrozei. Pacienţii aflaţi în aceste stadii ale fibrozei au prezentat creşteri mai importante ale transaminazelor serice şi ale enzimelor de colestazǎ, staza pulmonarǎ a fost evaluatǎ la gradul II sau III, iar fracţia de ejecţie a fost scǎzutǎ la majoritatea pacienţilor. Fibroza stadiile F3, F3/F4 şi F4 s-a corelat din punct de vedere al stazei hepatice cu hepatomegalie, dilatare a venelor suprahepatice şi a venei cave inferioare, iar un procent important dintre aceşti pacienţi au prezentat hipertensiune portalǎ. În marea majoritate a cazurilor, pacienţii cu insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ diagnosticaţi cu afectare hepaticǎ s-au încadrat în clasele funcţionale NYHA III-. Bibliografie 1. Grigorescu M - Tratat de hepatologie. Ficatul în bolile cardiovasculare. Editura Medicală Naţională, 2004; Giallourarakis CC, Rosenberg PM, Friedman LS- The liver in heart failure. Clin Liver Dis.2002; 6(4): Myers RP, Cerini R, Sayegh R, Moreau R, Degott C,Lebrec D, Lee SS- Cardiac hepatopathy: clinical, hemodynamic and histologic characteristics and correlations. Hepatology 2003; 37(2): Wong F, Greenbloom S, Blendis L- The liver in heart failure. Handbook of Liver Disease.4Ed Edinburg.1998: Henrion J, Luwaert R, Colin L, Schmitz A, schapira Hepatite hypoxique. Etude prospective, clinique et hemodinamique de 45 episodes. Gstroenterol Clin Biol 1990; 14(11): Gitlin N- The Liver and Systemic Disease. Cardiac disease and the liver. Edinburg : Chalasani Naga, Cummings OW- The liver in systemic illness. Hepatology: a text-book of liver disease. 4 th Ed. Philadelphia 2002: Gitlin N, Serio KM- Ischemic hepatitis: widening horizons. Am J Gastroenterol May; 88(5) : Seeto RK, Fenn B, Rockey DC- Ischemic hepatitis: clinical,presentation and pathogenesis. Am J Med 2000; 109(2); Gunda Millonig, Stefanie S Friedrich, S Adolf, P. Stiefel, HK. Seitz, S Mueller- Increased venous pressure increases liver stiffness (fibroscan) independent of liver fibrosis. Abstract- DDW P. Pozzoni, D. Prati, A. Berzuini, A. Gerosa, C. Canovi, E.E Motteni, M. Barbarini, F. Bonino, A. Colli- Liver stiffness values measured by transient elastography are increased in patients with acutely decompensated heart failure. Abstract- DDW Pozzoni P, Prati D, Berzuini A. Liver stiffness values measured by transient elastography are increased in patients with decompensated heart failure. Dig Liver Dis. 2009; 41(3): A39.) 13. Lebray P, Varnous S, Charlotte F, Varaut A, Poynard T, Ratziu V. Liver stiffness is an unreliable marker of liver fibrosis in patients with cardiac insufficiency. Hepatology. 2008; 48(6): Kubo SH, Walter BA, John DHA et al Liver function abnormalities in chronic heart failure: influence of systemic hemodynamics. Arch Intern Med :1227: Fuchs S, Bogomolski-Yahalom V, Paltiel O, Ackerman Z- Ischemic hepatitis: clinical and laboratory observations of 34 patients. J Clin Gastroenterol 1998; 26(3): Arena V, Vizzutti F, Abraldes J et al. Reliability of transient elastography for the diagnosis of advanced fibrosis in chronic hepatitis c. Gut.2008; 57(9): ) 17. Milloning G, Reimann FM, Fridrich S, et al. Extrahepatic cholestasis increases liver stiffness (FibroScan) irrespective of fibrosis. Hepatology. 2008; 48(5): ). 480