2.1 Evoluţia comerţului internaţional cu bunuri și servicii în 2013

Transcription

1 2. TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL ÎN 2013 ŞI PERSPECTIVELE PENTRU Evoluţia comerţului internaţional cu bunuri și servicii în 2013 Dr. Agnes GHIBUŢIU În contextul procesului de ajustare care a urmat crizei financiare și economice globale din 2008/2009 și crizei Zonei euro din 2011/2012, ritmul de creștere a comerţului mondial în termeni de volum a încetinit drastic. Datele statistice ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) arată că după relansarea deosebit de viguroasă a comerţului internaţional în 2010 (13,9%) în urma colapsului istoric din 2009 (-12,5%), ritmul de creștere a schimburilor comerciale internaţionale a scăzut la sub o jumătate în 2011 (5,4%), pentru a se reduce din nou cu mai mult de jumătate în ultimii doi ani (Tabelul 1). Potrivit estimărilor preliminare ale OMC, date publicităţii la mijlocul lunii aprilie 2014, ritmul de creștere a comerţului internaţional s-a menţinut la un nivel scăzut și în 2013 (2,1%), confirmând astfel estimările Băncii Mondiale și ale Departamentului de Afaceri Economice şi Sociale al ONU, din ianuarie 2014, ca și cele ale Fondului Monetar Internaţional (FMI), din aprilie Dacă în anii premergători crizei ritmul de creștere a comerţului a fost în medie de circa două ori mai mare decât dinamica PIB-ului mondial, în 2013, pentru cel de-al doilea an consecutiv, comerţul mondial a sporit practic în același ritm ca și producţia mondială. Reducerea raportului dintre cele două ritmuri în reflectă slăbirea simultană a dinamicii producţiei și a comerţului global (Graficele 1 și 2). Graficul 1: Ritmul de creștere a comerţului internaţional cu bunuri 1 și a PIB-ului mondial 2 în și prognozele pentru (modificări anuale în %) Note: 1 Exporturi în termeni de volum; 2 PIB real; 3 Proiecţii pentru Sursa: Secretariatul OMC (WTO, 2014a). Încetinirea notabilă a dinamicii comerţului mondial în perioada post-criză a dat naștere unor temeri crescânde în legătură cu perspectiva schimburilor comerciale internaţionale de a rămâne în continuare forţa motrice a creșterii economice în plan global. Aceste temeri au fost alimentate și de tendinţa de oprire sau chiar de declin al procesului de globalizare, atribuibilă diminuării câștigurilor în termeni de productivitate ca urmare a stagnării liberalizării comerţului în plan multilateral, sub auspiciile OMC. 30

2 Conjunctura economiei mondiale Totuși, experţii apreciază că datele privind expansiunea comerţului mondial după 2008 sunt în consonanţă cu cele privind creșterea producţiei și a investiţiilor globale, iar slăbirea de până acum a dinamicii comerţului nu reflectă altceva decât declinul peste așteptări al ritmului creșterii economice în plan mondial, evidenţiind elasticitatea ridicată pe termen scurt a exporturilor și importurilor faţă de venituri. Într-adevăr, după cum confirmă diagnozele și prognozele elaborate de OMC și FMI în aprilie 2014, ca și cele ale OCDE din mai 2014, creșterea comerţului internaţional s-a învigorat notabil odată cu consolidarea activităţii economice pe plan mondial în a doua jumătate a anului Este însă la fel de adevărat că procesul de redresare a fost inegal, având o bază largă în economiile avansate și fiind mixtă în economiile în dezvoltare/emergente. Și deși dinamica exporturilor mondiale s-a ameliorat, creșterea cererii interne a rămas în mare parte neschimbată. Tabelul 1: Evoluţia comerţului internaţional şi a PIB-ului mondial în şi prognozele pentru (modificări anuale în %) Comerţ mondial cu bunuri 2-12,5 13,9 5,4 2,3 2,1 4,7 5,3 Exporturi Economii dezvoltate -15,2 13,3 5,2 1,1 1,5 3,6 4,3 Economii în dezvoltare&csi 3-7,8 15,1 5,8 3,8 3,3 6,4 6,8 Importuri Economii dezvoltate -14,3 10,6 3,4 0,0-0,2 3,4 3,9 Economii în dezvoltare&csi 3-10,6 18,3 8,1 5,1 4,4 6,3 7,1 PIB mondial 4-2,4 4,1 2,8 2,3 2,2 3,0 3,1 Economii dezvoltate -3,8 2,6 1,5 1,3 1,1 2,1 2,2 Economii în dezvoltare&csi 3 2,1 7,5 5,7 4,5 4,4 4,7 5,0 Note: 1 Proiecţii pentru ; 2 Media exporturilor și importurilor în termeni de volum (excluzând fluctuaţiile preţurilor şi ale cursurilor de schimb); 3 CSI = Comunitatea Statelor Independente; 4 În termeni reali, la cursul de schimb al pieţei (2005). Sursa: Secretariatul OMC (WTO, 2013a; WTO, 2014a) Particularităţi ale evoluţiei comerţului internaţional cu bunuri Potrivit datelor Secretariatului OMC, comerţul mondial calculat ca media exporturilor și importurilor de bunuri în termeni de volum, adică ajustate în funcţie de inflaţie și cursurile de schimb a sporit cu numai 2,1% în 2013, după o creștere cu 2,3% în 2012 (Tabelul 1). Această cifră este cu 0,4 puncte procentuale inferioară ultimei prognoze a OMC, din septembrie 2013, când organizaţia a procedat la ajustarea în jos a estimărilor pentru anul Principala cauză a acestei devieri o reprezintă declinul mai puternic al fluxurilor comerciale ale ţărilor în dezvoltare/emergente în cea de-a doua jumătate a anului 2013 decât cel anticipat. 37 Încetinirea dinamicii comerţului internaţional în anii post-criză a avut loc pe fundalul slăbirii creșterii economice pe plan mondial, de la 4,1% în 2010, la 2,8% în 2011, 2,3% în 2012 și 2,2% în 2013, în contextul diminuării activităţii economice mai ales în ţările dezvoltate, iar mai recent și în ţările în dezvoltare/emergente. Ritmul de creștere a PIB-ului mondial în 2013 a fost inferior mediei de 3,2% înregistrate în 37 În economiile în dezvoltare/emergente, rata de creștere a comerţului a devenit negativă la mijlocul anului 2013, atât exporturile, cât și importurile scăzând cu 1% între prima jumătate și a doua jumătate a anului. Economiile dezvoltate au înregistrat o redresare moderată, exporturile lor sporind cu 1%, iar importurile cu 1,5% în același interval. 31

3 ultimele două decenii care au precedat criza financiară, ca și mediei de 2,8% din ultimele două decenii dacă se include perioada de criză. Dar, în timp ce creșterea economică pe ansamblul ţărilor dezvoltate (1,1%) a fost inferioară mediei globale în 2013, creșterea PIB-ului în economiile în dezvoltare/emergente (4,4%) a continuat să devanseze sensibil această medie (Tabelul 1). Dacă se exclud anii în care comerţul mondial cu bunuri a fost marcat de declin, expansiunea sa cu numai 2,1% în 2013 reprezintă cea mai scăzută rată de creștere anuală a comerţului în termeni de volum (măsurat ca medie a exporturilor și importurilor) după anul Ritmul lent de creștere a comerţului internaţional în 2013 este rezultatul combinat al slăbirii în continuare a cererii de import din partea economiilor dezvoltate (-0,2%) și al creșterii doar modeste a importurilor economiilor în dezvoltare/emergente (4,4%). Pe latura exporturilor, ambele grupe de ţări au reușit să înregistreze doar creșteri pozitive moderate, de 1,5% în cazul economiilor dezvoltate și de 3,3% în cel al economiilor în dezvoltare/emergente (Tabelul 1). Potrivit raportului ONU, din ianuarie 2014, slăbirea cererii de import în marile economii dezvoltate și cererea moderată într-o serie de mari economii în dezvoltare, în contextul unei creșteri economice ezitante în acestea din urmă în 2013, au condus la reducerea dinamicii importurilor mondiale de bunuri în termeni de volum cu mult sub nivelul trendului care a prevalat înainte de criza financiară globală (Graficul 2). Pe de o parte, majoritatea economiilor dezvoltate a continuat să fie marcată și în 2013 de efectele măsurilor de ajustare fiscală și monetară impuse de consecinţele negative ale crizei, iar, pe de altă parte, numeroase economii emergente au fost confruntate în cursul anului cu noi dificultăţi pe plan intern și internaţional, după ce înregistraseră deja o încetinire notabilă a creșterii lor economice în ultimii doi ani. Iar la întârzierea revigorării cererii de import din partea marilor economii dezvoltate, ca factor major de restrângere ciclică a activităţii comerciale la nivel global, trebuie adăugată, în opinia experţilor ONU, lipsa progreselor în negocierile comerciale multilaterale în ultimul deceniu, ceea ce a diminuat șansele generării de noi fluxuri comerciale în economia mondială (UN/DESA, 2014). Graficul 2: Evoluţia importurilor mondiale în termeni de volum, comparativ cu PIB-ul mondial, în (modificări anuale în %) Notă: a Prognoză pentru anii Sursa: UN/DESA (2014, p. 34). 32

4 Conjunctura economiei mondiale Abordând factorii care au contribuit la slăbiciunea comerţului și a producţiei mondiale în 2013, diagnoza specialiștilor OMC publicată în aprilie 2014 include: impactul persistent al recesiunii din UE, rata ridicată a șomajului în economiile din Zona euro (Germania fiind o excepţie notabilă) și incertitudinea cu privire la calendarul Rezervelor Federale de relaxare a stimulentelor monetare în Statele Unite, aceasta din urmă contribuind la accentuarea volatilităţii financiare în economiile în dezvoltare în cea de-a doua jumătate a anului 2013, în special în anumite economii emergente cu mari dezechilibre de cont curent (precum India și Turcia). O particularitate a evoluţiei comerţului internaţional cu bunuri în 2013 vizează creșterea mult mai lentă a acestuia raportată la creșterea economică în plan global (exprimată prin PIB-ul global), pentru cel de-al doilea an consecutiv. Cu alte cuvinte, în , comerţul internaţional a sporit practic în același ritm ca și producţia mondială, spre deosebire de anii premergători crizei, când schimburile comerciale au avut tendinţa de a devansa sensibil creșterea producţiei mondiale (Graficele 1 și 2). Nouă realitate asociată perioadei post-criză a determinat analiștii să se întrebe dacă această corelaţie dintre cele două ritmuri își mai păstrează validitatea. Începând din anii 90, intensitatea schimburilor comerciale internaţionale reflectată în raportul dintre creșterea comerţului și creșterea PIB-ului mondial a sporit constant, dinamica schimburilor comerciale fiind în medie de aproape două ori mai rapidă decât cea a producţiei mondiale. Printre factorii care au alimentat această tendinţă se numără: globalizarea în ritm alert a activităţilor economice, extinderea reţelelor globale de producţie gestionate de CTN, dezvoltarea rapidă a numeroase economii emergente (în special a Chinei) și impulsionarea comerţului transfrontalier cu servicii sub impactul noilor TIC și al globalizării pieţelor financiare. Potrivit datelor OMC, raportul dintre creșterea comerţului și creșterea PIB-ului mondial a sporit de la 1,4 în 1990, la 2,0 în 1995, pentru a atinge cel mai înalt nivel în 2000, cu 2,4, după care s-a redus continuu, coborând la 1,6 în În 2013 a reprezentat 1,7 și este prevăzut a scădea în continuare, la 1,5 în 2015 (WTO, 2014a). Din punct de vedere istoric, schimburile comerciale au avut tendinţa de a se contracta atunci când ritmul creșterii producţiei mondiale a încetinit, pentru a-și reveni brusc ulterior. După o revenire spectaculoasă în stadiul timpuriu al redresarii economice (în 2010), ritmul de creștere a comerţului a urmat îndeaproape dinamica producţiei mondiale, dar la un nivel mult inferior celui înregistrat în anii premergători crizei. Deși cauzele scăderii intensităţii comerţului internaţional sunt încă departe de a fi clarificate, specialiștii OMC apreciază că un rol important în declinul raportului dintre creșterea comerţului și creșterea producţiei mondiale a revenit unor factori de ordin structural, precum extinderea lanţurilor globale de producţie, structura pe produse a comerţului mondial și accentuarea protecţionismului comercial asociat crizei. Aceiași specialiști admit însă că, având în vedere numărul și severitatea recesiunilor economice la nivel global în ultimii ani, explicaţia ar putea fi pur și simplu una de natură ciclică. Oricum, în opinia lor, este încă prea devreme pentru a estima dacă vechiul raport de 2:1 se va reafirma din nou odată cu consolidarea procesului de redresare economică în plan global. Referindu-se la cauzele reducerii intensităţii comerţului internaţional în anii postcriză, Raportul semestrial OCDE, din mai 2014, evidenţiază mai ales modificările intervenite în structura cheltuielilor finale din marile economii. Conform acestui raţionament, în special investiţiile de capital (o categorie de cheltuieli care este deosebit de intensivă în comerţ) s-au dovedit a fi mult diminuate comparativ cu anii premergători crizei, iar dinamica importurilor a încetinit brusc tocmai în acele economii în care 33

5 investiţiile au fost cele mai scăzute în raport cu standardele care au prevalat înaintea crizei. Ori, evidenţele derivate din tabelele de input-output și din studiile empirice sugerează că, în cadrul cererii interne, investiţiile și exporturile reprezintă componentele cele mai intensive în importuri (OECD, 2014). În opinia specialiștilor OCDE, o altă cauză importantă a scăderii intensităţii comerţului internaţional ar fi sporirea restricţiilor comerciale introduse de diferitele ţări ale lumii odată cu declanșarea crizei Tendinţe regionale în evoluţia volumului comerţului cu bunuri Volumul comerţului mondial cu bunuri, măsurat ca medie a exporturilor și importurilor mondiale (și ajustat în funcţie de oscilaţiile preţurilor și cursurilor de schimb) s-a majorat cu numai 2,1% în Prin prisma celor două mari grupe de ţări, exporturile și importurile au evoluat diferenţiat, ca și în anii anteriori, cu deosebirea că decalajul în termeni de dinamică s-a îngustat. În timp ce în economiile dezvoltate dinamica exporturilor a fost mai lentă (1,5%) în 2013 în raport cu media mondială (2,4%), exporturile economiilor în dezvoltare/emergente (3,3%) au sporit mai rapid decât în medie mondială. Importurile economiilor dezvoltate au înregistrat în 2013 un ușor declin (-0,2%), în vreme ce importurile economiilor în dezvoltare/emergente au sporit cu 4,4% (Tabelele 1 și 2). Dar, este de remarcat că, atât exporturile, cât și importurile economiilor în dezvoltare/emergente au crescut într-un ritm mult mai lent decât nivelurile anticipate de prognoza OMC din aprilie 2013 (WTO, 2013b) și chiar decât cele ajustate în jos, în septembrie 2013 (WTO, 2013a). Tabelul 2: Evoluţia PIB-ului mondial (real) şi a volumului comerţului mondial cu bunuri, pe regiuni geografice şi principalele ţări, în perioada (modificări anuale în %) Regiuni/Ţări PIB Exporturi Importuri TOTAL MONDIAL 2,8 2,3 2,2 5,5 2,4 2,4 5,3 2,1 1,8 America de Nord 2,0 2,8 1,8 6,5 4,5 2,8 4,4 3,1 1,2 SUA 1,8 2,8 1,9 7,1 4,0 2,6 3,8 2,8 0,9 America Centr&Sud 1 4,5 2,7 3,0 6,8 0,8 0,7 13,1 2,2 2,5 Europa 1,9-0,1 0,3 5,7 0,8 1,5 3,2-1,8-0,5 UE (28) 1,7-0,3 0,1 5,8 0,5 1,7 2,8-1,9-0,8 CSI 2 4,9 3,5 2,0 1,6 1,0 0,7 17,2 6,9-1,1 Africa 1,1 5,7 3,8-8,4 6,5-3,4 5,1 12,7 4,0 Orientul Mijlociu 5,7 3,4 3,0 7,8 5,3 1,5 4,5 11,1 4,4 Asia 4,1 4,0 4,2 6,4 2,7 4,6 6,7 3,6 4,4 China 7,7 7,7 7,5 8,8 6,2 7,7 8,8 3,6 9,9 Japonia 1,4 1,6 1,5-0,6-1,0-1,8 4,3 3,8 0,6 India 3,2 4,4 5,4 15,0 0,2 7,0 9,7 6,8-3,0 NIE (4) 3 4,1 1,8 2,7 7,8 1,4 3,4 2,7 1,4 3,4 Economii dezvoltate 1,5 1,3 1,1 5,2 1,1 1,5 3,4 0,0-0,2 Economii în dezvoltare şi CSI 2 5,7 4,5 4,4 5,8 3,8 3,3 8,1 5,1 4,4 Note: 1 Inclusiv Caraibe; 2 CSI = Comunitatea Statelor Independente; 3 NIE (4) = patru economii recent industrializate. Respectiv: Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong (China) şi Taiwan (China). Sursa: Secretariatul OMC (WTO, 2014a). 34

6 Conjunctura economiei mondiale Performanţele comerciale pe plan regional au fost marcate în 2013, ca și în anii precedenţi, de tendinţe divergente, după cum ilustrează Tabelul 2. Cu o creștere a exporturilor de 4,6% în 2013, Asia a devansat toate celelalte regiuni. Exporturile Chinei și ale Indiei au sporit cu 7,7% și, respectiv, 7,0%, reprezentând performanţe mult mai bune decât în 2012, mai ales în cazul Indiei, dar totuși încă relativ slabe în raport cu standardele istorice recente. În schimb, exporturile Africii au suferit un declin cu 3,4% în 2013, din cauza reducerii drastice a exporturilor ţărilor exportatoare de ţiţei, incluzând Libia (-27%), Nigeria (-11%) și Algeria (-7%). Și în cazul importurilor, Asia a fost regiunea cea mai dinamică în 2013, cu o creștere de 4,4%. În schimb, în Europa importurile au scăzut cu 0,5%, iar în CSI cu 1,1%. Importurile Indiei s-au diminuat cu 2,9%, în contrast cu importurile Chinei, care s-au majorat cu aproape 10%. În pofida declinului exporturilor în 2013, Africa a reușit să-și sporească importurile, în special datorită menţinerii la niveluri înalte a preţurilor produselor de bază. Tabelul 3: Evoluţia preţurilor internaţionale ale unor produse de bază, în (modificări anuale în % şi USD/baril) Total produse de bază Metale Băuturi Produse alimentare Materii prime agricole Energie Ţiţei (în USD/baril) 2, Note: 1 Inclusiv cafea, cacao şi ceai; 2 Media simplă a cotaţiilor Brent, Dubai şi West Texas Intermediate; 3 Prognoza FMI din aprilie 2014 anticipează un preţ mediu al ţiţeiului de 104,17 dolari/baril in 2014 și de 97,92 dolari/baril în 2015, comparativ cu 104,07 dolari/baril în Surse: Date ale Secretariatului OMC (WTO, 2014a) și ale IMF (2014). Deși preţurile metalelor, materiilor prime agricole și băuturilor (incluzând cafea, ceai și cacao) au scăzut în ultimii doi ani, în cazul ţiţeiului preţurile au fost remarcabil de stabile, sporind cu 1% în 2012 și diminuându-se cu 2% în Pe ansamblu, preţurile produselor de bază au scăzut doar cu 2% în 2013 (Tabelul 3) Evoluţia comerţului cu bunuri în termeni nominali În 2013, exporturile mondiale de bunuri au sporit cu 2% în termeni de valoare (nominal), totalizând aproape miliarde de dolari (Tabelul 4). În 2013, ritmul de creștere a valorii exporturilor mondiale a fost foarte apropiat de cel al exporturilor mondiale în termeni de volum, întrucât preţurile bunurilor comercializate exprimate ca valori unitare au rămas practic neschimbate faţă de După 2005, ritmul mediu anual de creștere a valorii exporturilor mondiale de bunuri s-a menţinut stabil, la nivelul de 8%, ca și în cazul exporturilor mondiale de servicii (Tabelul 4). 35

7 Tabelul 4: Evoluţia valorii exporturilor mondiale de bunuri şi servicii, în (în miliarde USD şi %) Valoare (în mrd. USD) Modificări anuale (în %) Bunuri Servicii, din care: Transport Turism Alte servicii Bunuri și servicii Notă: 1 Date bazate pe statisticile balanţelor de plăţi. Sursă: Secretariatul OMC (WTO, 2014a). Datele din Tabelul 5 ilustrează evoluţia volumului valoric al comerţului cu bunuri în 2013 comparativ cu 2012, ca și ritmul mediu anual de creștere a acestuia în perioada , pe regiuni geografice şi principalele ţări. Este important de subliniat faptul că, dacă se are în vedere suma exporturilor și importurilor de bunuri, China a devenit în 2013 cea mai mare putere comercială din lume (cu o cotă de 11% din comerţul mondial), devansând SUA (10,4%). Dar dacă UE este considerată o singură entitate, ponderea sa (de 15,1%) în exporturile și importurile mondiale cumulate (excluzând comerţul intra-ue) rămâne cea mai ridicată (comparativ cu ponderea Chinei, de 13,8%). Anul 2013 a adus puţine schimbări în ierarhia marilor exportatori și importatori de bunuri din lume. Primele cinci locuri au fost deţinute deopotrivă la export și la import de aceleaşi ţări şi în aceeaşi ordine ca şi în , cu o singură excepţie: la importuri, Franţa a trecut în 2013 pe locul 5, înaintea Marii Britanii (Graficele 3 şi 4). Dintre noile state membre ale UE, doar Polonia și Republica Cehă au figurat în 2013 pe lista principalilor 30 de exportatori/importatori de bunuri din lume. Cu exporturi în valoare de 202 miliarde de dolari şi o pondere de 1,1% în totalul exporturilor mondiale, Polonia a ocupat locul 26 (avansând de pe poziţia 27 în 2012), iar prin prisma importurilor locul 25 (faţă de 26 în 2012), cu importuri în valoare de 204 miliarde de dolari și o pondere de 1,1%. Republica Cehă a reușit să pătrundă în 2013 pe ultimul loc în ierarhia primilor 30 de exportatori de bunuri din lume, cu exporturi în valoare de 161 miliarde de dolari și o pondere de 0,9% în exporturile mondiale. Comparativ, exporturile de bunuri ale României în valoare de 65,8 miliarde de dolari în 2013 au reprezentat doar 0,4% din exporturile globale de bunuri, fiind de 3 ori și, respectiv, de 2,5 ori mai mici decât cele ale Poloniei și Republicii Cehe. 36

8 Conjunctura economiei mondiale Tabelul 5: Evoluţia comerţului mondial cu bunuri în termeni nominali, în și a dinamicii sale în , pe regiuni geografice și unele economii (în miliarde USD şi %) Regiuni/Ţări Volum valoric (mld. USD) Exporturi Modificări anuale (%) Volum valoric (mld. USD) Importuri Modificări anuale (%) TOTAL MONDIAL America de Nord SUA Canada America Centr&Sud Brazilia Europa UE Germania Olanda Franţa Marea Britanie Italia CSI Federaţia Rusă Africa Orientul Mijlociu Asia China Japonia India NIE (4) Comerţ extra-ue Note: 1 Importuri FOB; 2 Inclusiv Caraibe; 3 CSI = Comunitatea Statelor Independente; 4 NIE (4) = patru economii recent industrializate, respectiv: Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong (China) şi Taiwan (China). Sursă: Secretariatul OMC (WTO, 2014a). Excluzând comerţul dintre cele 28 state membre ale UE și considerând UE o singură entitate, primii cinci exportatori de bunuri din lume în 2013 şi ponderile lor în totalul exporturilor mondiale se prezintă astfel: UE (2.302 mld. USD sau 15,3% din exporturile mondiale), China (14,7%), SUA (10,5%), Japonia (4,8%) şi Coreea de Sud (3,7%). Prin prisma importurilor, ierarhia principalilor cinci puteri comerciale în 2013 se schimbă astfel: SUA (15,4%), UE (2.235 mld. USD sau 14,8%), China (12,9%), Japonia (5,5%) şi Hong Kong (China) (4,1%). 37

9 Graficul 3: Principalii 10 exportatori de bunuri pe plan mondial, în 2013 (în miliarde USD și % din totalul mondial 1 ) Notă: 1 Totalul mondial include comerţul intra-ue. Sursă: Grafic elaborat de autor în baza datelor Secretariatului OMC (WTO, 2014a). În 2013, exporturile de bunuri ale UE către restul lumii au sporit cu 6% faţă de 2012, totalizând miliarde de dolari, iar importurile respective s-au diminuat cu 3%, cifrându-se la miliarde de dolari (Tabelul 5). Drept urmare, soldul deficitar al balanţei comerciale în sfera bunurilor în relaţiile cu restul lumii, de 135 miliarde de dolari în 2012, s-a transformat într-un excedent de 67 miliarde de dolari în Este de subliniat și faptul că schimburile comerciale cu bunuri desfășurate de UE cu restul lumii sunt mult mai dinamice decât cele derulate între statele membre (Tabelul 5). Graficul 4: Principalii 10 importatori de bunuri pe plan mondial, în 2013 (în miliarde USD și % din totalul mondial 1 ) Notă: 1 Totalul mondial include comerţul intra-ue. Sursă: Grafic elaborat de autor în baza datelor Secretariatului OMC (WTO, 2014a). 38

10 Conjunctura economiei mondiale Tendinţe în evoluţia comerţului internaţional cu servicii Valoarea exporturilor mondiale de servicii s-a cifrat la peste miliarde de dolari în 2013, iar ritmul lor de creștere de 6% a fost de trei ori mai rapid decât cel al exporturilor mondiale de bunuri (Tabelul 4). În 2013, serviciile au deţinut 20% din totalul comerţului mondial cu bunuri și servicii, ponderea lor sporind cu un punct procentual faţă de 2012, datorită dinamicii superioare a fluxurilor internaţionale de servicii în raport cu cele de bunuri în Întrucât cele două mari categorii de fluxuri evoluează, în general, în tandem, ponderea de o cincime s-a menţinut relativ constantă pe parcursul ultimului deceniu și jumătate. Trebuie însă făcută precizarea că statisticile tradiţionale de comerţ bazate pe balanţele de plăţi (care măsoară fluxurile comerciale brute) subestimează contribuţia reală a serviciilor la comerţul internaţional. 38 Ritmul de creștere a serviciilor de transport, de 2% în 2013, a fost inferior dinamicii exporturilor de servicii pe ansamblu, în timp ce serviciile de turism au sporit cu 7%, iar componenta alte servicii cu 6% (Tabelul 4). Prin prisma structurii exporturilor mondiale de servicii, în 2013 nu au intervenit modificări faţă de anii , transporturilor revenindu-le o pondere de 20% în totalul exporturilor mondiale de servicii, turismului de 25%, iar componentei alte servicii de 55%. Dinamica exporturilor de servicii s-a caracterizat în 2013 prin diferenţe notabile la nivelul ţărilor și regiunilor (Tabelul 6). Cea mai rapidă creștere a exporturilor de servicii de 11% a fost înregistrată de CSI (cu un volum valoric de 115 mld. USD), urmată fiind de Orientul Mijlociu cu 6% (128 mld. USD), Europa cu 6% (2.170 mld. USD), Asia cu 6% (1.210 mld. USD) și America de Nord cu 5% (760 mld. USD). În schimb, exporturile de servicii ale Americii Centrale și de Sud au sporit doar cu 1% (142 mld. USD), iar ale Africii au înregistrat un declin de 2% (91 mld. USD). Regiuni/ Economii Tabelul 6: Evoluţia comerţului mondial cu servicii în și a dinamicii sale în , pe regiuni geografice și unele economii (în miliarde USD şi %) Exporturi Importuri Valoare Modificări anuale Valoare Modificări anuale (mld.usd) (%) (mld.usd) (%) TOTAL MONDIAL America de Nord SUA America Centrală şi de Sud Brazilia Europa UE Germania Marea Britanie Dacă evaluarea comerţului internaţional se face în termeni de valoare adăugată, în baza noilor date statistice elaborate de OCDE-OMC, contribuţia serviciilor la exporturile mondiale este de 42% și nu doar de o cincime, întrucât comerţul astfel exprimat ţine cont și de serviciile încorporate în bunuri, adică de inputurile intermediare de servicii conţinute în bunurile finale produse și exportate de firmele din domeniul industriei prelucrătoare (WTO, 2013c). 39

11 Exporturi Importuri Regiuni/ Economii Valoare (mld.usd) Modificări anuale (%) Valoare (mld.usd) Modificări anuale (%) Franţa Olanda Spania CSI Rusia Africa Egipt Africa de Sud Orientul Mijlociu Asia China Japonia India Singapore Coreea de Sud Hong Kong(China) Australia Comerţ extra-ue Note: 1 Estimări preliminare pentru 2013; 2 Inclusiv Caraibe; 3 CSI = Comunitatea Statelor Independente. Sursa: Date ale Secretariatului OMC (WTO, 2014a). Este de remarcat că exporturile de servicii financiare ale Chinei au sporit cu 52% în 2013, totalizând 3 miliarde de dolari, chiar dacă SUA au rămas în continuare principalul furnizor de servicii financiare pe plan mondial, cu exporturi însumând 82 miliarde de dolari. O altă evoluţie notabilă se referă la faptul că, prin devansarea Franţei, China și-a adjudecat în 2013 locul patru în ierarhia mondială a exportatorilor de alte servicii de afaceri (incluzând, printre altele, servicii juridice, consultanţă contabilă și managerială, publicitate, marketing, sondaje publice, cercetare-dezvoltare). Graficele 5 și 6 prezintă ierarhia principalilor zece exportatori și, respectiv, importatori de servicii din lume. În 2013, nu s-au petrecut schimbări importante în clasamentul principalilor exportatori de servicii faţă de În schimb, pe latura importurilor, Germania a fost devansată de China, care a trecut pe locul doi în 2013, iar Rusia a reușit să pătrundă în ierarhia marilor importatori de servicii pe locul opt. 40

12 Conjunctura economiei mondiale Graficul 5: Principalii 10 exportatori de servicii pe plan mondial, în 2013 (în miliarde USD și % din totalul mondial 1 ) Notă: 1 Totalul mondial include comerţul intra-ue. Sursă: Grafic elaborat de autor în baza datelor Secretariatului OMC (WTO, 2014a). Dacă se exclude comerţul cu servicii desfăşurat între statele membre, considerând UE o singură entitate, UE-28 este principalul exportator de servicii pe plan global. În 2013, exporturile comunitare de servicii către restul lumii s-au cifrat la 880 miliarde de dolari (Tabelul 6) sau 25% din totalul exporturilor mondiale de servicii, UE fiind urmată de SUA (cu o cotă de 18,8%), China (5,9%), India (4,3%) și Japonia (4,1%). În cazul excluderii comerţului intra-ue, UE-28 este şi cel mai mare importator de servicii pe plan global. Importurile sale din ţările din afara spaţiului comunitar s-au cifrat în 2013 la 667 miliarde de dolari (Tabelul 6) sau 19,9% din totalul importurilor globale de servicii. Pe locul doi s-au plasat SUA (cu 12,7% din totalul mondial), fiind urmate de China (9,8%), Japonia (4,8%) şi India (3,8%). În relaţiile cu restul lumii, balanţa serviciilor a UE înregistrează în mod tradiţional excedente, soldul pozitiv sporind la 213 miliarde de dolari în 2013, de la 184 miliarde de dolari în 2012 și 150 miliarde de dolari în Graficul 6: Principalii 10 importatori de servicii pe plan mondial, în 2013 (în miliarde USD și % din totalul mondial 1 ) Notă: 1 Totalul mondial include comerţul intra-ue. Sursă: Grafic elaborat de autor în baza datelor Secretariatului OMC (WTO, 2014a). Dintre noile state membre ale UE doar Polonia figurează pe lista principalilor 30 de exportatori de servicii din lume. Cu un volum al exporturilor de 40 miliarde de dolari şi o pondere de 0,9% în totalul exporturilor mondiale, Polonia a ocupat locul 28 în 2013, 41

13 urcând de pe locul 30 în Comparativ, exporturile de servicii ale României de circa 13,7 miliarde de dolari în 2013 au fost de trei ori mai mici decât cele ale Poloniei și au reprezentat sub 0,3% din exporturile globale de servicii. 2.2 Perspectivele evoluţiei comerţului internaţional în Potrivit prognozei OMC, comerţul mondial va spori într-un ritm de 4,7% în 2014, care ar urma să se accelereze la 5,3% în Deși este de peste două ori mai mare decât cea înregistrată în 2013 (2,1%), dinamica comerţului anticipată pentru 2014 continuă să fie inferioară mediei de 5,3% înregistrată în ultimii 20 de ani ( ) și cu mult sub media de 6% aferentă perioadei premergătoare crizei ( ) (Graficul 1). Dar, dacă avem în vedere că în ultimii doi ani media creșterii comerţului internaţional a fost de numai 2,2%, putem vorbi, totuși, de un progres. Exporturile economiilor dezvoltate sunt anticipate a spori cu 3,6% în 2014 și cu 4,3% în 2015, iar ale economiilor în dezvoltare/emergente cu 6,4% și, respectiv, 6,8%. Importurile ţărilor dezvoltate sunt prevăzute a se majora cu 3,4% în 2014 și 3,9% în 2015, iar ale ţărilor în dezvoltare/emergente cu 6,3% și, respectiv, 7,1% (Tabelul 1). Pentru a oferi o imagine mai completă asupra perspectivelor comerţului internaţional în , OMC a elaborat pentru prima dată și prognoze detaliate pe regiuni, prezentate în Tabelul 7. Prognoza privind evoluţia comerţului internaţional în elaborată de OMC se bazează pe anticiparea unei creșteri cu 3% și, respectiv, cu 3,1% a PIB-ului mondial (Tabelul 1). Deși riscurile de natură să determine o ajustare în jos a prognozei continuă să fie predominante, există totuși și un potenţial de ajustare în sus a acesteia, mai ales datorită faptului că reluarea creșterii comerţului în economiile dezvoltate începe de la o bază scăzută. Totodată, economiștii OMC apreciază că, dacă economiile statelor membre ale UE vor cunoaște un proces mai alert de redresare decât cel scontat, iar comerţul intra-ue se va revigora, ritmul de creștere a schimburilor comerciale la nivel mondial va fi, la rândul său, mai robust. Aceasta datorită faptului că, pe de o parte, UE deţine o pondere substanţială în comerţul mondial (de circa 1/3 deopotrivă în exporturi și importuri), iar, pe de altă parte, conform uzanţelor, statisticile OMC includ comerţul dintre ţările membre ale UE (comerţul intra-ue) în totalurile mondiale. Volatilitatea pieţelor financiare va rămâne însă trăsătura definitorie a anului 2014, în condiţiile în care politicile monetare ale economiilor dezvoltate sunt în curs de normalizare. Dar, în timp ce riscurile asociate prognozei s-au atenuat sensibil din perspectiva economiilor dezvoltate, acestea au crescut în ţările în dezvoltare/emergente, mai ales din cauza implicaţiilor pentru aceste ţări ale procesului de recalibrare a politicilor monetare din ţările dezvoltate. Astfel, factorii de risc din unele economii dezvoltate, precum criza datoriilor suverane din Europa sau disensiunile în materie de politică fiscală dintre puterea executivă și cea legislativă din SUA, s-au diminuat considerabil faţă de comunicatul de presă al OMC din septembrie Acesta este de altfel și motivul pentru care economiștii organizaţiei au revizuit în sus prognoza pentru 2014, la 4,7%, de la 4,5% în septembrie În schimb, în prim-planul temerilor legate de riscuri au trecut acum ţările în dezvoltare/emergente, din cauza deficitelor de cont curent (India, Turcia), a crizelor valutare (Argentina), a investiţiilor excesive în capacităţile de producţie și a procesului de reechilibrare a unor economii pentru a se baza mai mult pe consumul intern și mai puţin pe cererea externă (China). În același timp, riscurile geopolitice au introdus un element adiţional de incertitudine, în sensul că, 42

14 Conjunctura economiei mondiale în cazul în care ar cunoaște o escaladare, disputele teritoriale și conflictele civile din Orientul Mijlociu, Asia și Europa de Est ar putea determina majorări ale preţurilor energiei, de natură să genereze disfuncţionalităţi în schimburile comerciale internaţionale. Tabelul 7: Prognoza OMC privind evoluţia comerţului internaţional cu bunuri în termeni de volum, pe regiuni, în (în %) Regiuni Exporturi America de Nord 15,0 6,5 4,5 2,8 4,6 4,5 America de Sud/Centrală 4,7 6,8 0,8 0,7 4,4 5,5 Europa 11,4 5,7 0,8 1,5 3,3 4,3 Asia 22,7 6,4 2,7 4,6 6,9 7,2 Alte regiuni 2 5,6 2,1 4,3 0,3 3,1 4,2 Importuri America de Nord 15,7 4,4 3,1 1,2 3,9 5,1 America de Sud/Centrală 22,4 13,1 2,2 2,5 4,1 5,2 Europa 9,4 3,2-1,8-0,5 3,2 3,4 Asia 18,2 6,7 3,6 4,5 6,4 7,0 Alte regiuni 2 10,9 8,4 9,8 2,9 5,8 6,6 Note: 1 Proiecţii pentru ; 2 Alte regiuni includ Africa, CSI și Orientul Mijlociu. Sursă: Secretariatul OMC (WTO, 2014a). În fine, să remarcăm faptul că se manifestă o largă convergenţă a prognozelor elaborate de organizaţiile economice internaţionale în prima parte a anului 2014 privind evoluţia comerţului internaţional în , atât sub aspectul aprecierilor calitative formulate în legătură cu starea curentă şi perspectivele comerţului mondial, cât şi al cifrelor care cuantifică evoluţiile anticipate în orizontul de timp prognozat (Tabelul 8). Diagnozele și prognozele vizând evoluţia economiei mondiale și a comerţului internaţional date publicităţii în aprilie 2014 de OMC și FMI, ca și cele ale OCDE din mai 2014, confirmă aprecierea conţinută în raportul Băncii Mondiale din ianuarie 2014, conform căreia economia globală se află într-un moment de cotitură. Pentru prima dată în ultimii cinci ani, există indicii certe că în ţările avansate s-a declanșat un proces de redresare autosusţinut, sugerând că aceste ţări s-ar putea alătura acum ţărilor în dezvoltare/emergente ca a doua forţă motrice a creșterii economice în plan global. Creșterea economică mai robustă din economiile avansate este așteptată să stimuleze cererea de import și, implicit, exporturile economiilor în dezvoltare/emergente, contribuind astfel la accelerarea moderată a creșterii lor economice. Iar dinamica fluxurilor comerciale internaţionale, care a fost deosebit de slabă în anii post-criză, este anticipată a se revigora în anii care vin, toate prognozele prevăzând accelerarea ritmului lor de creștere în Iar în timp ce majoritatea organismelor economice internaţionale se așteaptă la o creștere a comerţului mondial situată în intervalul 5,1-5,3% în 2015, proiecţiile OCDE, din mai 2014, sunt chiar mai optimiste, anticipând o expansiune cu 6,1% a acestuia (Tabelul 8). 43

15 Tabelul 8: Prognozele privind creşterea comerţului internaţional în termeni de volum, în (în %) Sursa/Data Economie mondială/grupuri de economii 1 Modificări anuale (în %) ONU (ianuarie 2014) Banca Mondială (ianuarie 2014) OMC (aprilie 2014) FMI (aprilie 2014) Exporturi mondiale de bunuri şi servicii 3,1 2,2 4,6 5,2 Economii dezvoltate 2,4 1,6 3,9 4,7 Economii în tranziţie 1,1 0,7 3,5 4,5 Economii în dezvoltare 4,3 3, ,8 Importuri mondiale de bunuri şi servicii 2,6 2,4 4,8 5,3 Economii dezvoltate 1,0 0,5 4,0 4,5 Economii în tranziţie 7,3 6,6 4,6 5,0 Economii în dezvoltare 4,6 4,6 5,9 6,3 Comerţ mondial cu bunuri şi servicii 2,4 3,1 4,6 5,1 Comerţ mondial cu bunuri 4 2,3 2,1 4,7 5,3 Exporturi Economii dezvoltate 1,1 1,5 3,6 4,3 Economii în dezvoltare şi CSI 5 3,8 3,3 6,4 6,8 Importuri Economii dezvoltate 0,0-0,2 3,4 3,9 Economii în dezvoltare şi CSI 5 5,1 4,4 6,3 7,1 Comerţ mondial cu bunuri 4 2,6 2,7 4,3 5,3 Exporturi Economii avansate 1,8 1,8 4,2 4,6 Economii emergente şi în dezvoltare 4,8 4,0 5,1 6,2 Exportatori de combustibili 6,0 1,1 1,4 4,2 Exportatori de alte produse 4,3 5,4 6,7 7,0 Importuri Economii avansate 0,5 1,2 3,2 4,5 Economii emergente şi în dezvoltare 5,4 5,3 5,4 6,5 Exportatori de combustibili 10,8 7,0 5,1 6,5 Exportatori de alte produse 4,3 4,9 5,5 6,5 Comerţ mondial cu bunuri 4 3,2 3,0 4,4 6,1 OCDE (mai 2014) Note: 1 Fiecare instituţie utilizează propria sa clasificare; 2 Estimări; 3 Proiecţii; 4 Media modificărilor anuale ale exporturilor și importurilor mondiale de bunuri; 5 CSI = Comunitatea Statelor Independente. Surse: Tabel alcătuit de autor în baza următoarelor documente: UN/DESA (2014), The World Bank (2014), WTO (2014a), IMF (2014) și OECD (2014). Prognoza relativ mai optimistă a OCDE (2014) privind evoluţia comerţului internaţional în următorii ani este întemeiată pe aprecierea că investiţiile și schimburile comerciale în plan mondial au început să se revigoreze, după ce au dat dovadă ani în șir de slăbiciune. 39 Mecanismele firești de accelerare a cererii, alături de bilanţurile corporative mai sănătoase și reducerea incertitudinii ar urma să conlucreze în direcţia consolidării treptate a investiţiilor productive și, implicit, a intensificării schimburilor comerciale internaţionale. Mai mult decât atât, în opinia experţilor OCDE, există unele semnale că, începând din ultimul trimestru al anului 2013, intensitatea comerţului internaţional adică raportul dintre creșterea acestuia și creșterea producţiei mondiale s-ar putea reînscrie pe o traiectorie ascendentă, astfel încât expansiunea comerţului să devanseze din nou dinamica producţiei la nivel mondial, mai ales ca urmare a creșterii cererii pentru investiţii fixe și stocuri în marile economii membre ale OCDE, precum și a înviorării comerţului ţărilor emergente, îndeosebi din Asia. Comenzile pentru export 39 Potrivit estimărilor preliminare ale UNCTAD (2014), fluxurile mondiale de ISD au sporit cu 11% în 2013, la miliarde de dolari nivel comparabil cu media anilor premergători crizei ( ). 44

16 Conjunctura economiei mondiale au devenit la rândul lor mai solide în ultimele șase luni ale anului 2013 în toate ţările G- 7. Dar, în opinia acelorași experţi, creșterea în continuare a intensităţii schimburilor comerciale internaţionale va depinde foarte mult de revigorarea treptată a investiţiilor de capital, caz în care ritmul de creștere a comerţului ar putea depăși 5,75% (pe o bază anuală) în a doua parte a anului 2014 și ar putea atinge chiar 6,5% în a doua parte a anului 2015, ceea ce ar corespunde unei creșteri de 1,5 ori mai mari decât cea a PIB-ului mondial. Pe termen mediu, experţii OCDE se așteaptă ca efectele directe ale măsurilor de facilitare a comerţului conţinute în Acordul de la Bali, încheiat în decembrie 2013 sub auspiciile OMC, să impulsioneze activitatea economică în plan mondial și schimburile comerciale internaţionale, iar pe termen scurt să exercite o influenţă pozitivă asupra încrederii mediului de afaceri și, deci, asupra investiţiilor. Și, nu în ultimul rând, încheierea cu succes a negocierilor curente privind Parteneriatul Transpacific și Parteneriatul Transatlantic pentru comerţ și investiţii este considerată a fi de natură să potenţeze și mai mult aceste efecte. Așadar, toate prognozele elaborate în prima parte a anului 2014 prevăd consolidarea într-un ritm moderat a creșterii economice pe plan global și a expansiunii comerţului internaţional în Neîndoielnic, dacă prognozele privind creșterea PIB-ului mondial se vor materializa, ne putem aștepta la o redresare cu o bază largă, deși încă modestă, a comerţului internaţional în 2014 și la o consolidare în continuare a expansiunii acestuia în Dar, așa cum a subliniat directorul general al OMC, Roberto Azevêdo, cu prilejul publicării prognozelor OMC: Nu este suficient ca ţările membre ale OMC să aștepte o creștere automată a comerţului. Creșterea acestuia se cere susţinută în mod activ prin îmbunătăţirea regulilor și disciplinelor comerciale și prin convenirea de noi acorduri comerciale multilaterale. Iar pachetul de la Bali, adoptat cu prilejul ultimei Conferinţe ministeriale a OMC, din decembrie 2013, de la Bali (Indonezia), confirmă cu prisosinţă că finalizarea Rundei Doha ar fi de natură să asigure un fundament solid pentru evoluţia comerţului mondial în viitor, constituind înainte de toate un puternic stimulent în actualul context global marcat de creștere economică lentă. (WTO, 2014a). 2.3 Evoluţii recente și tendinţe în sistemul comercial internaţional În anii recenţi, evoluţia comerţului internaţional a fost determinată de tendinţele macroeconomice mai ample care s-au manifestat la nivelul economiei mondiale și nu de schimbările în planul politicilor comerciale în sensul deschiderii pieţelor de bunuri și de servicii, care în trecut au contribuit într-o măsură semnificativă la expansiunea fluxurilor comerciale internaţionale. Această situaţie se datorește faptului că, pe de o parte, sub impactul crizei financiare și economice globale din 2008/09, agenda comercială internaţională a trebuit să cedeze locul măsurilor de contracarare a efectelor negative ale acesteia la nivel naţional, care au îmbrăcat inclusiv forma unor măsuri de protecţie. Pe de altă parte, colaborarea ţărilor în sfera comerţului și mai ales procesul de liberalizare a fluxurilor comerciale la nivel multilateral au fost practic îngheţate din momentul în care Runda Doha prima rundă de negocieri comerciale multilaterale lansată sub auspiciile OMC în 2001 a intrat în impas. Iar odată cu blocarea în 2008 a funcţiei de for pentru negocieri multilaterale, s-a gripat și funcţia legislativă a OMC, care este responsabilă pentru elaborarea de noi reguli și discipline comerciale. În aceste condiţii, în ultimul deceniu, procesul de deschidere a pieţelor la nivel multilateral a încetinit notabil, măsurile de liberalizare a comerţului continuând să fie iniţiate doar la nivel unilateral (naţional) și 45

17 regional. Având o sferă de cuprindere limitată și, deci, un impact limitat, rezultatele acestor demersuri unilaterale și regionale au fost mixte (UN/DESA, 2014, p. 56). Dar, cei mai mulţi analiști se așteaptă ca această situaţie să se inverseze într-un orizont de timp mediu, în sensul că politicile comerciale ar putea redobândi rolul important jucat odinioară în evoluţia comerţului internaţional. Argumentele aduse în acest sens se bazează pe perspectivele mai favorabile care sunt anticipate pentru evoluţia comerţului mondial în anii care vin, dar și pe o serie de evoluţii semnificative care au intervenit în sistemul comercial internaţional în anul Într-adevăr, toate prognozele elaborate în prima parte a anului 2014 au în comun aprecierea că schimburile comerciale mondiale se vor accelera în , revenind după o îndelungată perioadă de lentoare (Tabelul 8). Totodată, agenda comercială internaţională, care a ocupat un loc marginal în contextul crizei, a cunoscut o revitalizare în 2013, datorită, pe de o parte, realizării sub auspiciile OMC a unui acord comercial multilateral cu prilejul ultimei Conferinţe ministeriale a organizaţiei, din decembrie 2013, iar, pe de altă parte, datorită iniţierii în cursul anului 2013 a unui număr de negocieri bilaterale și regionale în scopul încheierii de noi acorduri comerciale preferenţiale, unele de mare anvergură și cu implicaţii majore pentru sistemul comercial internaţional Evoluţii recente în sistemul comercial multilateral: rezultatele Conferinţei ministeriale a OMC din decembrie 2013 Rezultatele celei de-a 9-a Conferinţe ministeriale a OMC, desfășurată în perioada 3-7 decembrie 2013 la Bali (Indonezia), au introdus o nouă perspectivă asupra reluării colaborării la nivel multilateral a naţiunilor lumii. La Bali, miniștrii comerţului din cele 159 ţări membre ale OMC au reușit să adopte un pachet de măsuri vizând liberalizarea și stimularea comerţului internaţional așa-numitul pachet de la Bali. Chiar dacă pachetul nu acoperă decât o modestă parte a agendei de negocieri aferente Rundei Doha și vizează doar facilitarea comerţului și anumite aspecte legate de agricultură și dezvoltare, convenirea acestui set de măsuri are o relevanţă deosebită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pachet de la Bali reprezintă un pas istoric, după cum a declarat însuși noul director general al OMC, Roberto Azevêdo, fiind primul acord cuprinzător realizat în cadrul OMC de la înfiinţarea sa în Odată pus în aplicare, pachetul ar urma să asigure un stimulent puternic pentru economia globală, întrucât ar genera creștere economică și noi locuri de muncă, atât de necesare în actualul context global marcat de creștere economică lentă. În același timp, măsurile adoptate, și în special noul Acord privind facilitarea comerţului care prevede simplificarea și eficientizarea procedurilor vamale, sporirea transparenţei și diminuarea birocraţiei sunt așteptate să reducă în mod semnificativ barierele care stau în calea exportatorilor. Părerile privind impactul economic al noilor măsuri de liberalizare a comerţului sunt însă contradictorii. Astfel, în cercurile OMC se apreciază că pachetul de la Bali va da un impuls în valoare de până la miliarde de dolari anual economiei și comerţului mondial (echivalând cu 1,3% din PIB-ul mondial din 2013). În același registru optimist se înscriu și aprecierile specialiștilor OCDE, potrivit cărora, pe termen mediu, efectele măsurilor de facilitare a comerţului vor impulsiona activitatea economică în plan mondial și comerţul internaţional, iar pe termen scurt vor exercita o influenţă pozitivă asupra mediului de afaceri și investiţiilor (OECD, 2014). În schimb, 46

18 Conjunctura economiei mondiale experţii ONU sunt mult mai rezervaţi, considerând că efectele economice ale pachetului sunt neclare deocamdată, și că este puţin probabil ca acestea să influenţeze evoluţia comerţului mondial în anii (UN/DESA, 2014). În al doilea rând, rezultatele Conferinţei ministeriale din decembrie 2013 constituie un semnal clar că OMC și-a reluat cele două funcţii centrale: de for pentru negocieri comerciale multilaterale, având ca obiectiv deschiderea pieţelor, și cea de for legislativ, care asigură elaborarea de reguli pentru comerţul mondial. Întrucât aceste funcţii s-au blocat odată cu intrarea în impas a negocierilor multilaterale din Runda Doha în 2008, în cadrul activităţii organizaţiei din ultimii ani au prevalat mai curând funcţiile de supraveghere/monitorizare a politicilor comerciale și, respectiv, de rezolvare a diferendelor comerciale, ceea ce a contribuit la erodarea puternică a credibilităţii OMC. De aceea, rezultatele pozitive ale Conferinţei ministeriale din decembrie 2013 constituie un pas important în direcţia revigorării sistemului comercial multilateral, a consolidării credibilităţii OMC și a restabilirii rolului său central în sfera cooperării economice și a guvernanţei globale în materie de comerţ. În al treilea rând, rezultatele ultimei Conferinţe ministeriale a OMC au semnificaţia unui pas important în direcţia finalizării Rundei Doha. Mai precis, cu acest prilej, ţările membre ale OMC s-au angajat să ducă la bun sfârșit negocierile comerciale multilaterale declanșate în 2001, organizaţia fiind mandatată să elaboreze un program de lucru concret în acest sens până la finele anului 2014 (WTO, 2013d). În fine, dar nu în ultimul rând, în șirul evoluţiilor recente care au marcat sistemul comercial multilateral trebuie încadrată și extinderea în continuare a sferei de cuprindere geografică a OMC. Astfel, printre rezultatele pozitive ale Conferinţei ministeriale de la Bali se numără și aprobarea accesiunii Yemenului la OMC, ceea ce a sporit numărul ţărilor membre la 160. În prezent, OMC poartă negocieri de accesiune cu alte 23 ţări, ceea ce demonstrează atractivitatea pe care o exercită în continuare apartenenţa la sistemul comercial multilateral construit în jurul OMC. Pe de altă parte, în contextul lărgirii continue a sferei de cuprindere a OMC sub aspect geografic, în sânul organizaţiei și-a făcut apariţia un nou pericol, care vizează accentuarea decalajului dintre ţările membre care au accedat recent la OMC și care, în medie, și-au asumat obligaţii mai mari și restul membrilor OMC, ceea ce face necesar ca ţările membre să aspire către un sistem comercial mai convergent (Lamy, 2013) Proliferarea exponenţială a acordurilor comerciale preferenţiale: iniţiative majore, rezultate incerte și implicaţii Deși OMC a ajuns din nou în lumina reflectoarelor datorită rezultatelor pozitive ale Conferinţei ministeriale de la Bali, atenţia în cercurile guvernamentale și în sectorul privat continuă să fie concentrată într-o foarte mare măsură pe marile iniţiative comerciale regionale și bilaterale, care sunt promovate la ora actuală. Lipsa progreselor în negocierile multilaterale din Runda Doha în ultimii 12 ani și, implicit, imposibilitatea OMC de a-și ajusta regulile și disciplinele comerciale la schimbările structurale rapide și de mare anvergură din economia și comerţul mondial au determinat numeroase ţări ale lumii să recurgă, într-o măsură crescândă, la modalităţi de reglementare și liberalizare a pieţelor situate în afara cadrului multilateral al OMC. Raportul anual al directorului general al OMC asupra evoluţiilor din sistemul comercial internaţional, publicat la începutul anului 2014, relevă că în perioada octombrie noiembrie 2013 ţările membre au notificat organizaţiei un număr de 23 noi acorduri comerciale preferenţiale, regionale și bilaterale (și, respectiv, 36, dacă 47