Analiză SWOT. Dr. Vassil Kirov

Transcription

1 Dr. Vassil Kirov Industria României: situația actuală. Analiză SWOT Proiectul Consolidarea rolului organizațiilor sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în stabilirea agendei politicilor industriale în lumina obiectivelor strategiei Europa 2020, VS/2015/0238 Versiune revizuită Martie

2 Cuprins Cuprins... 2 Context Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul Industria României: tendințe de dezvoltare Resurse umane și competențe Politica industrială a României... 23Politicile industriale în România SWOT Industria în ansamblu Bibliografie Anexe

3 Context Prezenta analiză este efectuată în cadrul proiectului Consolidarea rolului organizațiilor sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în stabilirea agendei politicilor industriale în lumina obiectivelor strategiei Europa 2020 (VS/2015/0238). Raportul urmează abordarea metodologică discutată cu coordonatorul proiectului și aprobată de acesta. Informațiile colectate au la bază cercetarea documentară privind politicile naționale și europene și documente de specialitate (sursele sunt prezentate în lista bibliografică 1 ) și interviurile și discuțiile de grup 2 (lista respondenților este inclusă în Anexă) 3 organizate în 2016 cu reprezentanți ai confederațiilor sindicale din industrie din România. Această versiune a raportului a fost revizuită pe baza comentariilor formulate de către participanţii la atelierul de lucru desfăşurat la Bucureşti între ianuarie Această analiză SWOT pentru România va fundamenta recomandările privind politicile industriale și planurile de acțiune ale organizațiilor sindicale, vizate în cadrul proiectului. Prezentul raport este structurat după cum urmează: după o scurtă prezentare a contextului economic și politic al țării, este discutată dezvoltarea industrială. Cea de-a treia secțiune se concentrează asupra resurselor umane, condițiilor de lucru și dialogului social. A patra secțiune pune în discuție politica industrială și principalele instrumente mobilizate. În baza analizei, cea de-a cincea secțiune prezintă analiza SWOT Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul România a aderat la Uniunea Europeană (UE) la data de 1 ianuarie 2007, împreună cu Bulgaria, dar încă se numără printre cele mai sărace state membre ale Uniunii. Cu toate acestea, apartenența la UE a asigurat accesul la o piață vastă și a transmis un semnal pozitiv investitorilor străini. Din această perspectivă, calitatea de stat membru al UE este considerată o oportunitate pentru industria țării. Economia României, asemenea tuturor economiiilor din Europa de Sud-Est, a cunoscut schimbări majore după Deceniul 90 a fost caracterizat de instabilitate politică (schimbări ale guvernelor și orientărilor politice), dificultăți economice și sociale (dezindustrializare, rată mare a șomajului, sărăcie). După recesiunea inițială care a urmat transformărilor, România a cunoscut o perioadă de creștere continuă robustă (în special în intervalul cuprins între sfârșitul deceniului 1990 și criza financiară și economică care a debutat în , realizând o 1 Documentele existente sunt analizate critic, fiind evidențiată perspectiva organizațiilor sindicale. Rezultatele unora dintre lucrările citate trebuie examinate cu anumite rezerve; cu toate acestea, pot oferi indicații utile, de exemplu în ceea ce privește inovarea etc. 2 Doresc să mulțumesc tuturor respondenților pentru timpul acordat și pentru feedback-ul valoros pe care l-au transmis. Mulțumesc în mod special dlui Gabriel Stanescu, SN Petrom Energie, și organizației sindicale pe care o reprezintă, pentru ajutorul asigurat în organizarea interviurilor șidiscuțiilor de grup din România. 3 Interviurile au fost efectuate conform unor indicații comune, transmise în avans respondenților. 4 Aş dori să mulţumesc d-nelor Corrina Zierold, Anne-Marie Mureau şi tuturor participanţilor români pentru comentariile şi sugestiile lor utile 5 Analiza SWOT este o metodă analitică utilizată pentru a identifica și categoriza factorii interni (punctele forte și punctele slabe) și externi (oportunitățile și amenințările) semnificativi care definesc o anumită entitate, precum o organizație, un teritoriu, o regiune, o națiune sau un oraș. 3

4 creștere a PIB-ului de peste 8% în unii ani de exemplu, în anul 2006 (Fig. 1 și evoluția principalilor indicatori economici, prezentată în Anexă). După recesiunea considerabilă provocată de criză, România și-a reluat creșterea începând cu 2012 și înregistrând performanțe bune, comparativ cu statele membre ale UE (creștere de 3,8% în 2015). Anii de tranziţie în România au fost caracterizaţi din punct de vedere politic de perioade de stabilitate însoţite de un număr de momente de instabilitate. De la accederea în UE, s-au succedat mai multe guverne. În anul 2015, prim-ministrul social-democrat Victor Ponta a demisionat, iar ţară a fost administrată de un guvern de tehnocraţi. De la începutul anului 2017, social-democraţii s-au întors la putere, însă în luna februarie au avut loc manifestaţii de amploare împotriva încercărilor guvernului de a îndulci prevederile legislaţiei anti-corupţie. Stabilitatea macroeconomică (vezi datele din Tabelul 1 al Anexei) și politica fiscală relativ previzibilă cu niveluri scăzute ale impozitelor 6 din ultimii 15 ani se numără printre punctele forte ale dezvoltării industriei în România. Figura 1 Rata anuală de creștere a PIB-ului în România Sursa: În general, politica economică a țării începând cu finalul deceniului 90 a fost influențată de agenda de orientare neoliberală. Odată cu începutul crizei, în , au fost aplicate măsuri de austeritate. În acest context, intervenția guvernamentală în domeniile relevante pentru dezvoltarea industrială, precum cercetare-dezvoltare, educație și formare profesională etc. a fost limitată, iar dialogul social a fost supus atacurilor (vezi detalii în secțiunea 4). În ciuda faptului că a demonstrat un nivel substanțial de convergență în perioada , chiar înainte de aderarea la UE, coincizând cu perioada expansiunii economice dinaintea crizei 7, România încă are cel de-al doilea cel mai scăzut PIB /cap de locuitor din UE (vezi Fig. 2). De fapt, pe parcursul deceniului 90 s-a produs o de-convergență și, deși convergența către media 6 În condiţiile în care în deceniul 90 impozitul pe profitul societăţilor comerciale era relativ mare, numeroase state din regiune au apelat la impozitul forfetar, inclusiv România, care a introdus impozitul unic de 16% în Vezi Drahokoupil și Galgoczi,

5 UE a continuat după 2007, ritmul acesteia și-a pierdut din avânt. Cu toate acestea, conform celor mai recente date disponibile (vezi Fig. 2), creșterea PIB/cap de locuitor în România pentru deceniul a fost semnificativă și comparabilă cu performanța Poloniei și Slovaciei. Figura 2 PIB pe cap de locuitor la prețurile actuale ale pieței, 2005 și 2015 (UE-28 = 100; în baza SPC pe cap de locuitor) (1) 2015: provizoriu (2) 2014 în loc de 2015 (3) 2013 în loc de 2015 Sursa: Eurostat, Explicația pentru performanța economică controversată a României este parțial legată de punctele slabe ale mediului instituțional în ansamblul său, de percepția privind practicile de corupție larg răspândite (de exemplu, România ocupă locul 46 din 168 de țări, conform Indicelui de percepție a corupției (în ciuda luptei susținute anticorupție din ultimii ani), de economia informală persistentă 10, estimată la aproape o treime din PIB (30,2%) etc. Aceste fenomene reprezintă puncte slabe pentru dezvoltarea industrială _%3D_100;_based_on_PPS_per_inhabitant)_YB16.png#file

6 2. Industria României: tendințe de dezvoltare Bazele industriei românești au fost puse cu precădere în perioada , chiar dacă unele ramuri, precum industria petrolieră, au o istorie mult mai îndelungată. În timpul perioadei socialiste, România s-a concentrat asupra dezvoltării industriilor grele (metalurgie, oțelărie, industria chimică etc.), cu dezvoltarea în paralel a industriei ușoare (industria alimentară, textilă etc.). România și-a dezvoltat sectorul industrial în conformitate cu COMECON. Caseta 1- Dezindustrializarea În cursul tranziției către o economie de piață, România a trecut printr-un proces de dezindustrializare masivă. Numeroase industrii majore din România au dispărut sau au cunoscut o reducere drastică, inclusiv sectoare care presupun o înaltă tehnologie precum industria nucleară, calculatoare, electronică, inginerie electrică, optică, industria chimică, farmaceutică, militară. Declinul a fost, de asemenea, vizibil în sectoare ale bunurilor de consum, precum industria textilă și cea alimentară (din exportator net de produse alimentare, România s-a transformat în importator net de alimente crude și procesate). Rata ocupării forței de muncă s-a înjumătățit în industrie și s-a triplat în domeniul serviciilor (comerț, turism, servicii de mentenanță și reparații pentru consumatorii casnici etc.). Rezultatul a fost bidimensional: pe de o parte, productivitatea a scăzut la nivel național sub nivelul anilor 80; pe de altă parte, competențele forței de muncă s-au deteriorat, numărul muncitorilor necalificați și al celor cu calificări inferioare depășindu-l pe cel al muncitorilor calificați sau înalt calificați. Regiunile monoindustriale au fost cel mai puternic afectate, confruntându-se cu niveluri înalte ale șomajului și migrației, în principal ca urmare a colapsului sau privatizării marilor complexe industriale. Investițiile au intrat în declin, exporturile au scăzut brusc, rata șomajului a atins cote fără precedent, și toți acești factori au marcat sectorul industrial, considerat sursa de bază a competitivității economice. Sursa: analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA Petrom pentru scopurile proiectului. Ca și în Bulgaria, etapa de privatizări masive din România a început mai târziu decât în Europa Centrală, iar procesul a fost unul lung și dureros. Modificările preferințelor politice au condus la prevalența unor mecanisme de privatizare variate (întâi prioritizarea investitorilor locali prin privatizare în masă sau cumpărarea acțiunilor de către angajați și conducere - MEBO, apoi, după sfârșitul deceniului 90 investiții străine directe, vezi caseta 2 pentru informații suplimentare). Ca și în Bulgaria, varietatea metodelor de privatizare a condus la implicarea unei multitudini de actori (investitori străini, investitori locali, fonduri de privatizare în masă, MEBO) în procesul de restructurare post-privatizare 11. Restructurarea post-privatizare a fost mai mult sau mai puțin finalizată de câțiva ani pentru majoritatea activităților economice analizate în prezentul raport. Cu toate acestea, se preconizează anumite restructurări suplimentare în industria energetică, printre altele, conform discuțiilor din timpul interviurilor. 11 Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, vezi Banca Mondială,

7 Faptul că privatizarea și restructurarea post-privatizare au fost finalizate constituie unul dintre punctele forte ale industriei românești, conform reprezentanților sindicali intervievați Schimbări structurale și producția industrială Industria din România a cunoscut schimbări structurale semnificative pe tot parcursul perioadei de după La începutul deceniului 90, multe regiuni industriale erau deja grav afectate de valuri de restructurare masivă. Închiderea industriilor grele a avut consecințe dezastruoase, în special pentru regiunile monoindustriale dominate de o singură întreprindere de mari proporții. În ultimii de ani, toate sectoarele economice au fost supuse unor schimbări majore. Caseta 2 Cronologia procesului de restructurare colapsul producției și dezintegrarea parțială a structurilor economiei planificate; primele elemente ale transformării (comerțul exterior și liberalizarea prețurilor, desființarea cooperativelor agricole), afectate de o scădere majoră a PIB-ului (1992 = 71% față de valoarea din 1989), de inflație (210% în 1992) și de șomaj (8,4% în 1992); redresare parțială în cadrul unui mix de reforme prudente, treptate, cu o anumită revitalizare a structurilor economice centralizate; investiții străine limitate; privatizare care a favorizat investitorii naționali (privatizare în masă sau contra bonuri patrimoniale, MEBO etc.), și evitarea restructurării majore; subvenții acordate diferitelor întreprinderi prin credite de la bănci de stat; a doua mare recesiune, din cauza deciziilor politice de a extinde liberalizarea economiei, de a restructura mari părți ale acesteia și de a închide companiile care generau deficit; o scădere substanțială a capacității de producție (capacitatea de producție industrială a scăzut cu peste 20%), care, conjugată cu influențele negative ale crizei financiare asiatice și rusești din , a agravat această recesiune; privatizarea mai multor întreprinderi mari cu investiții străine directe strategice. Sursa: Dăianu și Murgescu 12 Date recente furnizate de Eurostat (vezi Tabelul 4 al Anexei) sugerează că industria din România are un rol relativ stabil în valoarea adăugată brută (VAB) pentru perioada (respectiv 28,2% și 26,4%), mai mare decât media UE 28 (20,1% și 19,2%) și comparabilă cu unele economii cu bune performanțe ale Europei Centrale de exemplu, Republica Cehă (31,0% și 32,1%). Fig. 3 de mai jos evidențiază și faptul că România se numără printre primele state membre ale UE în ceea ce privește contribuția industriei la valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă în cadrul UE. 12 Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, Which Way Goes Romanian Capitalism? --Making a Case for Reforms, Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. moe/10068.pdf 7

8 Figura 3 Importanța relativă a industriei prelucrătoare (CAEN secțiunea C), 2013 (¹) (% din valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă în totalul întreprinderilor nefinanciare) Valoare adăugată Ocuparea forței de muncă (1) Datele pentru Irlanda și Malta nu sunt disponibile. Sursa: Eurostat (online data code: sbs_na_ind_r2) Sursa: Eurostat, Cele mai mari ramuri industriale în ceea ce privește contribuția la valoarea adăugată brută (VAB) în 2012 (vezi Fig. 4) sunt industria alimentară, a băuturilor și a tutunului; industria auto și trasporturi; industria textilă, articole de îmbrăcăminte și accesorii etc. (Anexa 3 cuprinde date suplimentare privind ramurile industriale.) )_(%25_share_of_value_added_and_employment_in_the_non-financial_business_economy_total).png 8

9 Figura 4 Sectoarele industriei prelucrătoare (VAB la prețuri de bază) - România Sursa: Eurostat 14 Metale Lemn, hârtie și tipărire Altele Produse alimentare, băuturi și tutun Autovehicule și transport Electronice, electrice și mașini Textile, articole de îmbrăcământe și pielărie Produse chimice, farmaceutice, petrol, minerale și cauciuc În România, ocuparea forței de muncă în industrie a scăzut semnificativ în perioada postcomunistă. Industria, în ansamblu, a cunoscut o tendință de declin relativ în ocuparea forței de muncă, cu 11% locuri de muncă pierdute între În industrie s-au pierdut aproximativ de locuri de muncă, scăderile cele mai mari înregistrându-se în industria extractivă (-48%) și în industria prelucrătoare (-11,8%). Datele care compară 2010 și 2008 indică faptul că declinul cel mai pronunțat a fost raportat în domeniul alimentării cu apă și electricitate (-38%), urmat de industria prelucrătoare (-13%) și de industria extractivă (-10%). În ceea ce privește industria, situația a fost foarte dinamică, ca o consecință a schimbărilor survenite. România, împreună cu Bulgaria, a cunoscut cele mai profunde schimbări ale structurii industriei în perioada tranziției (comparativ cu alte economii foste socialiste), însă diferențele față de structura medie la nivelul UE rămân mari. Slaba performanță a industriilor înseamnă că ponderea segmentelor inferioare ale lanțului de producție este mult mai mare. În plus, în România proporția produselor care necesită un volum important de forță de muncă și de resurse în cadrul exporturilor este semnificativ mai mare, în timp ce proporția produselor care necesită un înalt nivel tehnologic și al competențelor în cadrul exporturilor este mai mic decât media UE. Cu toate acestea, România și Bulgaria sunt cele două state care au realizat o creștere semnificativă a productivității muncii în ultimii ani. Se constată o creștere semnificativă la nivelul unităților mijlocii de producție tehnologică și o creștere la nivelul industriei cu înalt nivel tehnologic (Tabelul 9). Aceasta sugerează că procesul modificărilor structurale din cadrul industriei prelucrătoare în sensul sporirii contribuției sectoarelor cu eficiență crescută se poate realiza numai cu creșterea avantajelor comparative ale acestor subsectoare economice prin utilizarea unui model de dezvoltare care permite creșterea competitivității exporturilor în aceste sectoare. 14 La adresa 9

10 Conform interviurilor și analizei efectuate de organizațiile sindicale din România 15, după criză (după sfârșitul anului 2012), România și-a reluat creșterea economică, parțial datorită expansiunii capacității de producție industrială și parțial datorită creșterii cererii la nivel intern, în urma măsurilor de ajutor puse în aplicare de guverne, începând cu Analiza sectoarelor industriale la nivel individual indică faptul că nu toate au avut aceeași reacție față de factorii perturbatori generați de criză (contracția cererii, reducerea exporturilor, scăderea investițiilor străine etc.). În baza reacției față de recesiune, se pot identifica trei grupuri majore ale sectoarelor industriale: activități industriale care se confruntă cu probleme generale, care nu pot fi puse exclusiv pe seama recesiunii industria ușoară, industria textilă, extracția țițeiului și a gazelor naturale; activități industriale afectate de criză metalurgie, industria autovehiculelor; activități industriale neafectate de criză industria alimentară, a băuturilor și tutunului. Dificultățile cu care s-au confruntat industriile din primul grup în 2008 și la începutul anului 2009 au avut numai parțial legătură cu criza. Chiar și înainte de criză, aceste sectoare se confruntaseră cu probleme, cauzate în special de procesele îndelungate de restructurare. De exemplu, extracția țițeiului și a gazelor naturale s-a confruntat cu contracții succesive ale capacității de producție după 2001 (4-5% pe an, în medie). Majoritatea sectoarelor industriei românești care aparțin celui de-al doilea grup au fost afectate în mod special de recesiune (colapsul sau contracția piețelor internaționale, limitarea creditării acordate de băncile comerciale ca urmare a reglementărilor prudențiale impuse de Banca Națională a României; declinul industriei construcțiilor, care a atras un colaps al ramurilor industriale conexe; propagarea efectelor negative la nivelul sectoarelor conexe în plan orizontal de exemplu, contracția industriei autovehiculelor a avut impact asupra lanțului valoric al sectorului prelucrării cauciucului, mașinilor, aparatelor și echipamentelor electrice, metalurgiei etc. Printre sectoarele cel mai puternic afectate se numără industria metalurgică (o contracție a capacității de producție de 49,9% comparativ cu primele cinci luni ale anului 2008), alte produse obținute din minerale nemetalice (materiale de construcții), cu un nivel al producției cu 31,4% mai mic decât în primele 5 luni ale anului 2008, și industria autovehiculelor, care a înregistrat o scădere de 12,7% față de primele 5 luni ale anului 2008 (industria cauciucului și a maselor plastice, conectată orizontal cu industria autovehiculelor, a înregistrat o scădere de 16,6% pentru aceeași perioadă de referință). Cu toate acestea, alte industrii nu au fost afectate de criză, chiar s-au extins. Industria alimentară, de exemplu, a înregistrat o creștere de la an la an de 9% la sfârșitul lui O situație similară s-a raportat pentru industria băuturilor și a tutunului. 15 Analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA Petrom pentru scopurile proiectului. 10

11 Internaționalizarea, intrarea în GVC și exporturile Pe parcursul tranziției post-comuniste, dezvoltarea economică a României a depins masiv de piețele externe și de investițiile străine. Investiţiile străine directe (ISD) sunt considerate un instrument puternic al modernizării industriei pentru Europa de Sud-Est. Investițiile străine în România au început să crească masiv la sfârșitul deceniului 90. Deși stocul ISD nu este foarte mare (comparativ cu alte țări ECE vezi Fig. 5), ISD joacă un rol semnificativ în reindustrializare, similar celui observat în grupul de la Vișegrad 16. Figura 5 Stocul investițiilor străine directe în țări selectate, , exprimat în % din PIB Sursa: UNCTAD, Evoluția investițiilor străine directe în economia românească a cunoscut fluctuații majore în perioada post-comunistă: o creștere a volumului investițiilor străine ca urmare a restructurării și privatizării industriei (industria petrolieră și petrochimică, construcțiilor de mașini, metalurgică); investițiile străine au crescut aproape de cinci ori, de la 1,94 miliarde EUR în 2003 la 9,05 miliarde EUR în 2006; investițiile străine continuă să crească, ajungând la 9,49 miliarde EUR; după 2009 ca o consecință a crizei economice, investițiile străine au scăzut dramatic la 2,22 miliarde EUR. Printre cei mai mari investitori din România se numără Renault Group (cu 2,3 miliarde EUR și angajați), Continental (cu 2 miliarde EUR și angajați), Procter & Gamble, Daimler AG și Microsoft Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia. 17 Drahokoupil și Galgoczi,

12 Figura 6 Volumul ISD în funcție de sectorul de activitate Altele TIC Hoteluri și restaurante Comerț Servicii administrative Total ISD Sursa: Banca Națională a României Transporturi Finanțe și asigurări Construcții și imobiliare Agricultură Industrie Sursa: Banca Națională a României citată de Comisia Europeană 19 Investițiile complet noi în industria prelucrătoare constituie un indicator cheie pentru noile investiții care contribuie la procesul de reindustrializare și care pot crea potențial de creștere și performanță a exporturilor. România are un nivel mediu al ponderii industriei prelucrătoare în ceea ce privește investițiile complet noi în ECE (sub nivelul Europei Centrale, dar mai bun decât al Bulgariei), după cum indică Figura 7. În ultimii câțiva ani, investițiile complet noi au fost semnificative în unele ramuri ale industriei prelucrătoare, de exemplu, industria de componente auto. Conform agenției de stat InvestRomania, sectoarele strategice pentru investiții străine sunt: TIC, industria constructoare de autovehicule, industria aerospațială, agricultură, industrii și industrii creative 20. Pe scurt, nivelul mare al investițulor străine directe (ISD) reprezintă în mod evident unul dintre punctele forte ale industriei românești, structura ISD sprijinind procesul de modernizare și reindustrializare. 19 Comisia Europeană (2016) Raport de țară România 2016, inclusiv o evaluare aprofundată a prevenirii și corectării dezechilibrelor macroeconomice,

13 Figura 7 Ponderea industriei prelucrătoare în proiectele complet noi Sursa: wiiw, Exporturile României au crescut 21, atingând un total de 52,5 și 54,5 miliarde EUR în 2014 și 2015 (creștere anuală de 4%). Aproape trei pătrimi din exporturile României sunt destinate statelor UE 23. Principalele exporturi ale țării în 2014 au constat în mașini și echipamente de transport, urmate de alte produse ale industriei prelucrătoare (Fig. 8). Mai concret, principalele produse neagricole exportate în 2015 sunt: piese de schimb pentru autovehicule milioane USD, conductori electrici milioane USD, autovehicule pentru transportul persoanelor milioane USD, uleiuri petroliere, altele decât țiței și scaune și componente ale acestora milioane USD (OMC 24 ). 21 Op. cit _trade%2C_2015_%28imports_plus_exports%2C_%25_share_of_total_trade%29_YB16.png

14 Figura 8 Structura exporturilor României (ianuarie 2014) Total exporturi FOB Materii prime și materiale Produse chimice și produse conexe Mașini și echipamente de transport Alte produse manufacturate Produse alimentare, băuturi și tutun Combustibili, lubrifianți etc. Sursa: INSSE 25 După cum se poate observa în Fig. 9, anumite sectoare, precum cel al articolelor de îmbrăcăminte, au adus contribuțiile cele mai semnificative la exporturi la sfârșitul deceniului 90 și începutul deceniului 2000, însă în ultimii ani, ponderea acestora a scăzut la aproximativ 5% din totalul exporturilor. Figura 9 Exporturi articole de îmbrăcăminte în total exporturilor României (în %) Sursa: INSSE în Tripa, Oana și Cuc Comunicat de presă nr. 63 din 12 martie 2014, comerțul internațional de bunuri în ianuarie 2014 date estimate 26 Industria Textila, ISSN , 5/

15 Pe scurt, exporturile în creștere ale țării constituie cu certitudine unul dintre punctele forte ale industriei românești; cu toate acestea, structura exporturilor sugerează puncte slabe în ceea ce privește ponderea încă importantă a materiilor prime și materialelor și cea redusă a produselor cu valoare adăugată. Inovarea Inovarea este identificată ca fiind una dintre provocările principale pentru industria românească și, la nivel extins, pentru economia țării. Nivelul insuficient de inovare al companiilor românești este subliniat în documentul România: Strategia națională pentru competitivitate ca fiind o provocare esenţială intitulată competitivitate redusă și un sistem slab de cercetare și inovare. Există surse diferite care indică provocările legate de inovare ale țării. Conform Raportului asupra competitivității globale, în România ocupă locul (din 140 de țări) în ceea ce privește indicele competitivității globale, și locul 84 în ceea ce privește inovarea și complexitatea. Conform Innovation Union Scoreboard (Tabloul de bord al Uniunii inovării ), România înregistrează unul dintre nivelurile cele mai scăzute în materie din UE În ultima ediţie publicată a acestui tablou de bord privind inovarea în anul 2016, România și Bulgaria sunt cele două state din grupul inovatorilor modești și, în general, rezultatele acestora în ultimii ani variază (vezi Fig. 10), nefiind convergente cu media UE. Figura 10. Inovatori modești Bulgaria și România Sursa: Tabloul de bord european privind inovarea 2016 (Indexul inovării) Investițiile în cercetare-dezvoltare sunt considerate esențiale pentru capacitatea inovatoare a țării. Conform Strategiei Europa 2020, ținta națională pentru România este 2,0 % din PIB investiți în cercetare-dezvoltare (în timp ce ținta europeană este 3% din PIB investiți în cercetaredezvoltare) 29. Ultimele date disponibile arată că România este încă departe de atingerea acestei ținte (0,38% în 2014 comparativ cu 0,45% în 2010) Comisia Europeană, 2013-b 29 targets/index_en.htm 15

16 Eficiența energetică România este cea de-a patra țară în ceea ce privește economiile cu cel mai mare nivel al consumului de energie din UE (cu o intensitate energetică ce depășește dublul mediei europene) (vezi Fig. 11). Acest aspect se datorează în principal volumului industriei prelucrătoare în ansamblul economiei și ponderii mari a industriilor care necesită un consum mare de energie. Prin urmare, sunt necesare măsuri eficace, în special în aceste industrii. Figura 11 Intensitatea energetică a economiei, 2004 și 2014 (kg echivalent petrol per EUR din PIB) (1) 2014: provizoriu (2) 2014: estimare (3) 2004: datele nu sunt disponibile Sursa: Eurostat (online data code: tsdec360) Sursa: Eurostat _EUR_of_GDP)_YB16.png 16

17 România a depus eforturi semnificative pentru a atinge țintele UE 2020 în ceea ce privește energia din surse regenerabile (ținta națională fiind de 24 % din totalul consumului de energie din surse regenerabile până în 2020, mai mare decât cea europeană și deja atinsă) 31. *** Pentru a rezuma această secțiune, România are un număr de avantaje, însă performanța sa în domeniul industriei este încă scăzută, iar țara este plasată în grupul țărilor cu competitivitate modestă, dar în curs de îmbunătățire, alături de majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est, în cadrul documentului din 2014 intitulat Raport privind competitivitatea statelor membre: reindustrializarea Europei Resurse umane și competențe Dezvoltarea resurselor umane și dobândirea competențelor în domeniu sunt esențiale pentru dezvoltarea industriei și în mod special relevante din punctul de vedere al organizațiilor sindicale 33. Secțiunile de mai jos analizează situația din România în ceea ce privește evoluția demografică, competențele, condițiile de salarizare și muncă și dialogul social. Schimbări demografice România este grav afectată de evoluția demografică 33. Ca urmare a emigrației și creșterii negative, populația României a scăzut pe parcursul anilor de tranziție, inclusiv populația de vârstă activă, și există dezechilibre demografice importante, în funcție de grupurile de vârstă. Diferite previziuni demografice recente 35 cuprind scenarii mai curând negative privind evoluția demografică din România: proiecțiile Eurostat pentru perioada afirmă că populația va scădea cu aproape 19% (unul dintre cele mai puternice declinuri), iar ponderea populației peste 65 de ani va atinge 35%. Astfel, criza demografică constituie o componentă a punctelor slabe ale industriei românești în ceea ce privește oferta de forță de muncă și competențe. Această tendință negativă este în mod special vizibilă în anumite regiuni ale țării. Mai mult, populația în curs de îmbătrânire este un element de presiune pentru sistemul asigurărilor sociale. Competențe În mod tradițional, industria și economia românească au beneficiat de resurse umane bine instruite și calificate. Majoritatea indicatorilor confirmă această concluzie targets/index_en.htm Inclusiv ETUC, IndustryAll 34 Vezi Vasile, V Eurostat, Comunicat, 80/ iunie 2011, proiecții privind populația

18 Rata de absolvire a învățământului secundar și terțiar a crescut în rândul românilor în ultimul deceniu (Eurostat). Strategia Europa 2020 se concentrează asupra competențelor. Una dintre țintele stabilite pentru România prevede ca cel puțin 26,7% dintre persoanele în vârstă de de ani să fi absolvit o formă de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în 2020 (ținta europeană este de 40%). În 2015, cu 25,6%, România nu este departe de atingerea țintei. Figura 12 Populația în vârstă de de ani care a absolvit o formă de învățământ terțiar (ISCED 5 8), în funcție de țară, 2015 Ținta Strategiei Europa 2020 (1) În cazurile în care ținta națională a fost stabilită ca interval între două valori posibile, a fost luat în considerare nivelul cel mai scăzut. Marea Britanie nu a stabilit o țintă specifică în cadrul Strategiei Europa (2) Ținta națională pentru Luxemburg este 66%. Sursa: Eurostat 36 Însă, dacă nivelul competențelor generale este ridicat, există informații privind existența unui deficit de competențe specifice. Industrial Performance Scoreboard (Tabloul de bord al performanțelor industriale) al Comisiei Europene sugerează că, în 2011, ponderea angajaților cu înalte calificări în industria prelucrătoare din România era mai mică decât media UE 27 de 20%. Acest aspect este evidențiat de numeroase studii și analize care concluzionează că mai multe sectoare economice ale țării se confruntă cu un deficit de forță de muncă calificată 37. Deși au existat demersuri de corectare a acestei situații introducerea recentă a învățământului profesional în sistem dual și inițative concrete ale partenerilor sociali situația este încă problematică. 38 Un raport recent al Consiliului (2016, p. 5) afirmă că: rata de absolvire a 36 _5%E2%80%938%29%2C_by_country%2C_2015_%28%C2%B9%29%2C_%25.png

19 învățământului terțiar este în creștere, însă calitatea și relevanța pentru piața muncii ale învățământului superior sunt limitate. Participarea adulților la procesul de educație foarte redusă 39. Pe scurt, nivelul educațional al forței de muncă este în creștere (oportunitate), însă există încă sectoare și profesii în care se manifestă un deficit al forței de muncă calificate, iar acesta constituie un punct slab și o potențială amenințare pentru industria românească (de exemplu, unii investitori și-ar putea schimba deciziile din cauza deficitului de personal calificat). Salarizarea și condițiile de muncă România ocupă locul doi în ceea ce privește costurile cele mai scăzute cu forța de muncă din UE (figura 12). Remunerația angajaților (care include salariul brut și contribuțiile la asigurările sociale plătite de angajatori) din România este mult mai mică faţă de media UE. Figura 13 Remunerația anuală pe angajat în UE 27, Croația și Norvegia, 2010 (mii euro) Sursa: baza de date Ameco 40 Competitivitatea costurilor în funcție de remunerație ar putea reprezenta un punct forte al economiei, pe termen scurt. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, remunerațiile ar trebui să crească (și au și crescut în ultimii ani). Nivelurile scăzute ale remunerațiilor (în termeni comparativi și reali) reprezintă o provocare semnificativă pentru organizațiile sindicale din România. După cum indică Tabelul 1, remunerațiile în industrie sunt similare remunerației medii la nivel național Drahokoupil și Galgoczi,

20 Cu toate acestea, există diferențe semnificative la nivelul activităților industriale, iar remunerațiile în anumite ramuri ale industriei ușoare (de exemplu, articole vestimentare) sunt foarte mici. Tabelul 1 Câștigul salarial nominal mediu net lunar, pe activități ale economiei naționale Lei/angajat Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2) Total Agricultură, silvicultură şi pescuit Industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare 20

21 Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare Construcţii Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor Transport şi depozitare Hoteluri şi restaurante Informaţii şi comunicaţii Intermedieri financiare şi asigurări Tranzacţii imobiliare Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public 2 Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Activităţi de spectacole, culturale şi recreative Alte activităţi de servicii 1) Date provizorii, exclusiv câştigurile realizate de salariaţii din unităţile economice cu mai puţin de 4 salariaţi. 2) Exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii etc.). Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă (anii 2011, 2012 şi 2013); Cercetarea statistică lunară asupra câştigurilor salariale (anul 2014). Sursa: INSSE

22 În cele din urmă, România a fost indicată ca fiind una dintre țările cu diferențe salariale majore între întreprinderi și între angajați (vezi Fig. 14-OIM, 2016) Figura 14 - Inegalitatea salarială între angajați și între întreprinderi prin compararea P90/P10 și P100/P10, state europene selectate, 2010 P90/P10, angajaţi (A) Primii 10% comparați cu ultimii 10% P90/P10 întreprinderi Sursa: OIM 42 Condițiile de lucru în România s-au îmbunătățit cu sigutranță pe parcursul ultimilor ani, însă situația rămâne riscantă în mai multe sectoare economice. Percepția publică generală este aceea potrivit căreia condițiile de lucru se deteriorează: 64% dintre români declară că condițiile lor de lucru sunt proaste și 55% declară că acestea s-au deteriorat pe parcursul ultimilor cinci ani, conform unui sondaj de tip Eurobarometru recent 43. Numărul accidentelor de muncă, conform statisticilor naționale, este în scădere 44. Constatările celei de-a V-a serii a Sondajelor europene privind condițiile de muncă (EWCS) din anul confirmă faptul că țările din Europa de Est sunt dominate în principal de locuri de muncă slab echilibrate și de calitate scăzută (vezi Eurofound 2010, p. 51). Prin urmare, locurile de muncă în aceste țări sunt în principal unele de calitate inferioară, în timp ce procentajul locurilor de muncă bune este foarte scăzut 46. Exemple ale diferitelor elemente ale calității muncii ilustrează această tendință. 42 OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 (Raportul global privind salariile 2016/17) Inegalitatea salariilor la locul de muncă, p ubl/d ocuments/pub lication/wcms_ pd f u n c a % 2 0 % 2 0 a n u l % 2 0 % p d f 45 Rezultatele celui de-al VI-lea val EWCS, desfășurate în anul 2015, vor deveni disponibile în curând. 46 Vezi de asemenea: Convergence and Divergence of Job Quality in Europe from 1995 to 2010 (Convergențe și divergențe în calitatea locurilor de muncă în Europa între 1995 și Un raport bazat pe Sondajul european privind condițiile de muncă) A report based on the European Working Conditions Survey, EUROFOUND, /Divergence Report 21

23 Cu toate acestea nivelul de disponibilitate al locurilor de muncă este cel mai scăzut în rândul țărilor aflate în tranziție. În ceea ce privește cerințele de natură cognitivă (definite ca fiind categoria de cerinţe la locul de muncă cu influenţă în principal asupra proceselor mentale implicate în procesarea informaţiilor de exemplu, dificultatea muncii), aceste ţări stau mai bine numai prin raportare la modelul sudic european (SE). Riscurile de mediu sunt mai ridicate în cadrul CEEC, cerințele fizice (categoria de locuri de muncă ale căror cerinţe sunt asociate în principal cu sistemul musculoscheletal) sunt și ele foarte ridicate, după țările din Europa de Sud-Est. Numai în câteva domenii situația este mai bună, prin comparație cu alte regiuni ale Europeni, mai exact din punctul de vedere al intensificării muncii - aceasta este cea mai scăzută în cadrul țărilor aflate în tranziție din toate modelele analizate. Cu câteva excepții, salariile din industria românească sunt scăzute, prin comparație cu toate celelalte țări ale UE, iar condițiile de lucru sunt în continuare problematice. Rezultatele recente din 2015 ale EWCS confirmă această tendinţă şi în cazul României, unde 52% din totalul locurilor de muncă sunte considerate ca fiind de calitate scăzută. 47 Dialogul social Conform Eurofound, Legea dialogului social nr. 62/2011 a desființat negocierea colectivă a contractului de muncă la nivel național în România. Pe lângă acest lucru, această lege a modificat şi gradul de reprezentativitate necesară unei organizaţii sindiciale pentru a putea negocia un contract colectiv: la ora actuală, acesta trebuie să aibă 50%+1 membri în fiecare întreprindere în care urmează să fie încheiat acordul colectiv, spre deosebire de prevederea anterioară, care solicita doar o treime. Legislaţia muncii a fost modificată sub presiunea Fondului Monetar Internaţional şi a mediului de afaceri, iar noua lege a fost adoptată prin procedură de urgenţă. Ca urmare a acestor modificări, în unităţile industriale unde nu există reprezentare sindicală, tratativele sunt duse de către aşa-numiţii reprezentanţi ai angajaţilor care nu au deloc sau au prea puţină experienţă de negociere. Noua lege a avut darul de a slăbi considerabil puterea sindicatelor şi a făcut ca pentru sindicate să fie foarte dificil să influenţeze şi să contribuie la conturarea unei agende de politici industriale 48. Noua legislație a înlocuit negocierea colectivă la nivel de remură cu negocierea colectivă sectorială și negocierea colectivă descentralizată prin creșterea importanței contractelor colective la nivel de companie. În , singurele negocieri colective s-au desfășurat la nivel de companie, însă nu este obligatorie încheierea unui contract colectiv ca urmare a acestui proces de negociere. În noile condiții, liderii sindicali intervievați subliniază dificultățile cu care se confruntă. Există estimări diferite ale gradului de acoperire a procesului de negociere (în jur de 30 35% 49 ). 47 Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey Overview report, Publications Office of the European Union, Luxembourg, p ( 48 Vezi detalii în Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R şi Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în România). Raport pentru OIM. Budapesta

24 Caseta 3 Sindicatele în industria românească După căderea regimului comunist, UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) s-a dezemembrat în mai multe federații sectoriale. Organizații sindicale aflate în competiție unele cu celelalte au fost înființate în majoritatea domeniilor și chiar în majoritatea companiilor de dimensiuni mari. Principala consecință a reprezentat-o slăbirea organizațiilor sindicale. Rivalitățile au fost adesea încurajate de către autoritățile guvernamentale și/sau angajatori. Privatizarea a condus la disoluția și la pierderea relevanței și a puterii de negociere a sindicatelor în cadrul companiilor, precum și la nivel de federație și de confederație. Angajatorii, atât cei locali, cât și cei străini, și-au arătat ostilitatea față de organizațiile sindicale și le-au subminat rolul și influența pe cât de mult posibil, până la disoluția acestora. În același timp, organizațiile patronale și-au întărit poziția. Cea mai influentă dintre acestea este Consiliul Investitorilor Străini, o asociație de angajatori/manageri din industria privatizată cu ajutorul capitalului străin (în principal european). Organizațiile și federațiile sindicale au rămas prezente - chiar dacă nu la fel de puternice - în sectorul public și în companiile în care statul deține în continuare participații (inclusiv și acolo unde este acționar minoritar). Activitățile industriale în care organizațiile sindicale continuă să joace un rol semnificativ: (i) industria extractivă (extragerea de petrol, gaze, cărbune, minereuri feroase și neferoase); (ii) energie: generarea de curent electric, transportul de gaze; (iii) transporturi: feroviare (servicii publice), transport aerian; (iv) metalurgie; (v) industria constructoare de mașini - în principal în cadrul Renault Dacia Pitești, datorită tradiției și contractului de privatizare; de fapt, există puţine organizații sindicale în industria producătoare de componente pentru autovehicule (fabrica Draxelmaier în Piteşti; Euro APS/Faurecia în Mioveni; fabricile Leoni în Bistriţa şi Piteşti; fabrica Michelin în Zalău; fabrica Valeo în Piteşti). Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național: Blocul Naţional Sindical CNS Cartel Alfa CNSLR Frăţia Confederaţia Sindicală Naţională Meridian Confederaţia Sindicatelor Democratice din România Sursa: analiza Petrom 23

25 4. Politicile industriale în România Actorii interesați, inclusiv autoritățile guvernamentale, mediul de afaceri și instituțiile de cercetare trebuie să identifice mecanisme eficace pentru a conveni asupra priorităților, pentru a coordona politicile necesare și pentru a acționa în domeniul educației, sprijinirii inovării și în domeniul priorităților de cercetare pentru a redirecționa economia înspre activități cu o valoare adăugată mai mare. 50 După abandonarea abordării planificate, la începutul anilor 1990, în România, ca și în alte țări din Sud-Estul Europei, exista o convingere larg răspândită potrivit căreia mâna invizibilă a pieții este suficientă pentru a rezolva toate problemele. Timp de câțiva ani, industria a fost considerată de mulți dintre factorii de decizie ca fiind o povară pentru economie 51. În această perioadă, factorii interesați s-au concentrat pe privatizare, ca și cum schimbarea formei de proprietate ar aduce în mod automat dezvoltare economică și socială. Integrarea europeană a țării a stimulat interesul în domeniul planificării, inclusiv în domeniul industriei. În paralele cu diferitele strategii naționale de dezvoltare, au fost adoptate programele operaționale pentru fondurile UE. Cele mai relevante pentru dezvoltarea industrială sunt, cu siguranță, cele referitoare la competitivitate Această perioadă a fost caracterizată ca fiind una de deficit de perspectivă strategică (Zhelev, 2014). 24

26 Figura 15. Regiunile României, în funcție de nivelul lor de dezvoltare Categoriile de regiuni pentru FEDR, FSE şi FEADR Regiuni mai puţin dezvoltate (PIB/cap de locuitor sub 75% din media UE-27) - Regiuni mai dezvoltate (PIB/cap de locuitor mai mare sau egal cu 90% din media UE-27) Sursa: Comisia Europeană 52 Așa cum se poate constata din Fig. 15, toate regiunile țării, cu excepția capitalei București, fac parte din categoria regiunilor celor mai puțin dezvoltate, având un PIB de sub 75% din media UE. Principalele ținte pentru fondurile UE sunt prezentate în Fig. 16 de mai jos. Cu toate că măsurile aferente fondurilor structurale ale UE din programele operaționale concrete sunt cu siguranță benefice pentru dezvoltarea sectoarelor economice, acoperite de organizațiile afiliate IndustryAll și EFFAT din România, trebuie recunoscut faptul că resursele acestor sunt limitate. În timp ce utilizarea fondurilor reprezintă o oportunitate, întârzierea în absorbția acestora poate deveni o amenințare serioasă a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e t _ r o _ e n. p d f

27 Figura 16 Țintele pentru fondurile UE în România Fondurile de investiţii structurale europene în România Turism: cu mai mulţi vizitatori pe an Incluziune socială: încă de gospodării cu acces la internet în bandă largă la viteză de minimum 30 Mbps persoane care să beneficieze de servicii de sănătate îmbunătăţite Agricultură şi dezvoltare rurală: peste de noi locuri de muncă create în zonele rurale Ajutor pentru peste 9000 de tineri fermieri şi dezvoltarea a de mici ferme Investiţii realizate în aproximativ 4000 de ferme viabile în vederea îmbunătăţirii competitivităţii Formare profesională oferită pentru peste fermieri şi pentru micro-întreprinderile şi întreprinderile mici din zonele rurale Peste de persoane care să beneficieze de îmbunătăţirea condiţiilor de trai în zonele rurale prin intermediul investiţiilor în infrastructura rurală şi servicii de bază Peste 10% din totalul terenului agricol gestionat de către fermieri care îşi asumă angajamente de sprijinire a biodiversităţii şi/sau protecţia mediului 9367 tineri fermieri sprijiniţi 10% din totalul terenului agricol urmează să sprijine biodiversitatea şi/sau amenajarea teritorială Întreprinderi: 3,2 miliarde EUR investite în competitivitatea întreprinderilor venind în 26

28 sprijinul a aproximativ 3000 companii Industria României: situația actuală 1300 firme care primesc sprijin prin intermediul instrumentelor financiare Mediu şi energie Reciclarea deşeurilor îmbunătăţită cu tone pe an persoane care beneficiază de măsuri de protecţie în faţa inundaţiilor Un număr suplimentar de persoane deservite de surse de apă îmbunătăţite O scădere anuală a emisiilor de gaze de seră echivalentă cu tone de CO2 Cercetare şi inovare 270 de întreprinderi sprijinite în vederea introducerii de noi produse pe piaţă 437 de noi cercetători angajaţi cu normă întreagă de lucru Transport şi infrastructură Reconstrucţia sau reabilitarea a 390 km de căi ferate şi 389 de km noi de şosele Construcţia sau renovarea a mp de clădiri publice sau cu utilizare comercială Sursa: Comisia Europeană 54 Pe parcursul ultimilor ani, a avut loc totodată o schimbare treptată în modul de înțelegere a rolului industriei și a nevoii de reindustrializare/renaștere a industriei. Au fost adoptate câteva documente strategice la nivel național (însă unele au fost întârziate) 55. Strategia națională pentru competitivitate a României identifică o serie de provocări strategice (Tabelul 2): 54 a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e t _ r o _ e n. p d f 55 Conform Comisiei Europene, cu toate că producția reprezintă o proporție mai mare din valoarea adăugată totală din România prin comparație cu toate celelalte state membre, țării i-a lipsit o strategie pentru industria producătoare încă din anul În 2013, guvernul a început să lucreze la un document de politici industriale și la o strategie pentru competitivitate. Aceste eforturi au fost întârziate, însă, parțial datorită lipsei de continuitate politică și de resurse 27

29 Tabelul 2 Dificultăți de dezvoltare și priorități de finanțare pentru România Dificultăţi de dezvoltare pentru perioada Competitivitate scăzută şi un sistem slab de cercetare şi inovare Subdezvoltarea dotărilor în infrastructură Participare scăzută pe piaţa muncii: - Blocaje în sistemul de educaţie şi formare profesională Priorităţi de finanţare Promovarea competitivităţii economice şi dezvoltării locale Dezvoltarea unie infrastructuri moderne pentru creştere economică şi locuri de muncă Îmbunătăţirea capitalului uman printr-un grad mai înalt de ocupare a forţei de muncă, o mai bună incluziune socială şi politici educaţionale - Participare scăzută pe piaţa muncii - Populaţie care trăieşte cu risc de sărăcie sau excluziune socială - Tineri care nu beneficiază de un loc de muncă, nu sunt cuprinşi într-o formă de educaţie sau formare profesională, nu participă la piaţa muncii Utilizare ineficientă a resurselor Slabă administrare şi guvernanţă publică Optimizarea utilizării şi protejarea resurselor şi bunurilor naturale Modernizarea şi întărirea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar Sursa: Strategia națională pentru competitivitate a României Strategia stabilește în mod clar mai multe obiective relevante pentru industrie: de exemplu, revitalizarea industrială prin intermediul specializării inteligente și transformării cunoașterii într-o sursă de îmbunătățire competitivă; redefinirea politicilor industriale prin intermediul orientării către inovare și întărirea funcționării mecanismului de piață; integrarea rețelelor industriale în lanțul valoric industrial, etc. Sunt vizate diferite instrumente pentru consultarea factorilor interesați, însă reprezentanții angajaților nu sunt menționați în mod explicit. Strategia de specializare inteligentă a României 56 stabilește mai multe domenii de interes strategic (vezi caseta). Obiectivul clar al lanțului valoric și îmbunătățirii tehnologice cu siguranță se poate inspira din clasificarea ramurilor industriale ale României, în înalte, medii (vezi Fig. 10) sau scăzute, în funcție de nivelul lor tehnologic. Chiar dacă pe parcursul ultimilor ani a existat o creștere pozitivă a tehnologiei producției industriale de nivel înalt și mediu spre înalt, rata de recuperare a decalajelor este mai scăzută față de multe țări CEEA (Tabelul 9 din Anexă) d f / e 9 8 a 3 f f - 4 e e 4 - b 1 b f e d 7 e d 28

30 Caseta 4 Domenii de specializare inteligentă 57 Domeniile de specializare inteligentă sunt domeniile în care se preconizează un interes sporit pentru investiții din partea industriei în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării: Biochimie, Tehnologia informațiilor și comunicațiilor, spațiu și securitate, energie, mediu, schimbări climatice, Eco-nano-tehnologii și materiale avansate. Domeniile de prioritate publică sunt cele de competența generală a statului și necesită un sprijin substanțial din partea acestuia: Sănătate Patrimoniu și identitate culturală Tehnologii noi și aflate în curs de dezvoltare. Rolul partenerilor sociali din România în formularea politicilor industriale are o tradiție îndelungată, însă se confruntă și cu provocări multiple. Conform unui studiu recent Eurofound, Inițiativele de politici industriale sunt adesea asumate în mod unilateral de către guvern, însă alte forme pot include partenerii sociali în configurații diferite, inclusiv: inițiative bipartite ( o abordare comună din partea partnerilor sociali): inițiative tripartite (partenerii sociali în tandem cu autoritățile publice); inițiative de tipul tripartite + (cei trei factori interesați în combinație uneori cu alți jucători din partea societății civile, cum ar fi ONG-urile, centre de cercetare sau figuri publice calificate); inițiative de tipul parteneriatului public-privat (un partener social și autoritățile publice); și inițiativele unilaterale din partea unui singur partener social. Tabelul 3 sugerează că rolul și implicarea partenerilor sociali este limitată în majoritatea instrumentelor legate de politici industriale la diferitele niveluri de guvernanță. Acest lucru este confirmat de respondenții intervievați approved-by-the-government 29

31 Tabelul 3 Implicarea partenerilor sociali în instrumentele/intervențiile la diferite niveluri guvernamentale în politicile industriale (3 = un grad înalt de implicare, 2 = implicare într-o oarecare măsură, 1 = grad scăzut de implicare, 0 = nu există implicare) Instrumente de politici: Programe de investiții publice: La nivel național La nivel regional infrastructură construcții reabilitarea clădirilor Programe de inovare Sprijin pentru cercetare- Promovarea clustere-lor Promovarea exporturilor Internaționalizarea IMM-urilor Îmbunătățirea accesului la finanțare: împrumuturi programe de garantare a împrumuturilor finanțarea capitalurilor de risc Politici de achiziții publice Politici fiscale și în domeniul accizelor Adaptarea bazei de competențe Subvenții pentru restructurarea/salvarea companiilor aflate în situații de criză Planuri sociale în cazul restructurărilor. Calificare/recalificare Stimulente pentru investiții Eficiența energetică/modificarea surselor energetice Securitatea surselor energetice Accesul la materie primă Prețurile energiei și materiilor prime La nivel local Sursa: Eurofund o n t r i b u t i o n s / r o m a n i a / r o m a n i a - r o l e - o f - s o c i a l - d i a l o g u e - i n - i n d u s t r i a l - p o l i c i e s 28

32 Însă, în timp ce implicarea partenerilor sociali este, în general, relativ ridicată, conform autorilor raportului, reprezentanții organizațiilor sindicale intervievate și-au exprimat o atitudine mai puțin optimistă, în sensul în care chiar dacă sunt consultați, guvernul și administrația nu țin cont de opinia acestora. Cu toate acestea, există un număr de practici pozitive în anumite ramuri (metal, metalurgie - vezi exemplele în Anexa 3) 5. SWOT - Industria în ansamblu Această secțiune rezumă punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările pentru România. Punctele tari Stabilitatea macroeconomică Politici fiscale relativ previzibile și favorabile Privatizarea și restructurarea finalizate în majoritatea sectoarelor industriale (cu puțin excepții cum ar fi sectorul energetic) Punctele slabe Practici de corupție și un sistem judiciar ineficace Criză demografică și populație în curs de îmbătrânire Ponderea exporturilor în Bulgaria este mai scăzută față de media CEE În ceea ce privește ponderea sectoarelor complexe în exporturi, România încă prezintă valori scăzute în rândul țărilor CEEC. Industria grea și ușoară existentă Penetrare mare a investițiilor străine directe (ISD) în mai multe sectoare industriale cheie, ISD sprijină procesul de modernizare și reindustrializare Creșterea producției Producția ca principal factor de creștere a exporturilor (totalizând 75% din totalul exporturilor) Un procent înalt din populație cu educație superioară sau medie Resurse naturale și de climă disponibile pentru agricultură și turism Cea mai mare intensitate energetică a PIBului propriu din UE Producția industrială este îngreunată de productivitatea scăzută și de lipsa competitivităţii. Productivitatea per lucrător este printre cele mai scăzute din UE România se plasează, din perspectiva inovării, printre ultimele țări ale UE Tehnologii depășite în multe companii industriale Necorelări între sistemul de educaţie și nevoile de competenţe ale pieței muncii 29

33 Competitivitatea costurilor (printre cele mai scăzute costuri cu forța de muncă din UE) pe termen scurt Pondere în continuă creștere a producției industriale tehnologice de nivel înalt și mediu-înalt Dezvoltarea cluster-elor industriale Dezvoltarea surselor de energie tradiționale și regenerabile Parteneriat social solid în mai multe sectoare ale industriei Oportunități Calitatea de membru la UE oferă acces la piața unică și are, de asemenea, un important efect de a semnala investitorilor existența unor garanții juridice esențiale. Absorbția de fonduri UE Îmbunătățirea infrastructurii ISD, în special în sectoare economice cu valoare adăugată mare Dezvoltarea TIC Turismul ca factor de creștere Politici de producție a energiei dezechilibrate Capacitate scăzută de anticipare pentru abordarea restructurării în majoritatea ramurilor economice Infrastructură subdezvoltată O proporţie importantă a economiei gri Lipsa unor contracte colective încheiate la nivel naţional şi sectorial Absorbţie limitată a fondurilor UE Economie cu grad înalt de utilizare a energiei Modernizarea unui număr limitat de companii, în principal multinaţionale şi vulnerabilitatea economiei Exportarea profiturilor de către multinaţionale Dorinţa de emigrare a tinerilor români Amenințări Criza și încetinirea economică la nivel global/european Dificultăți create finanțelor publice din cauza îmbătrânirii (securitate socială) Lipsa de specialiști bine pregătiți Competiție globală în continuă creștere Nerespectarea cerințelor de mediu Instabilitate politică 30

34 Bio-agricultură Sistem judiciar nereformat Resurse naturale (inclusiv petrol) Lipsa de răspuns din partea pieței muncii la formarea și învățământul profesional Mediul de afaceri se îmbunătățește încet 31

35 Bibliografie CEDEFOP (2016) Skills Panorama. Romania: Mismatch priority occupations. (România: neconcordanțe în ocupațiile prioritare.) Necorelări între sistemul de educaţie și nevoile de competenţe ale pieței muncii (ultima accesare la data de 2 decembrie 2016) Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R and Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în România). Raport pentru OIM. Budapesta Dăianu, D. și Murgescu, B. (2013) Which Way Goes Romanian Capitalism? --Making a Case for Reforms, Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. (Capitalismul românesc, încotro? - un argument pentru reforme, instituții incluzive și o Uniune Europeană care să funcționeze mai bine) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Drahokoupil, J. și Galgoczi, B. (2014) Renaissance of the industry in Bulgaria. ETUI Report. (Renașterea industriei în Bulgaria. Raportul ETUI) Comisia Europeană (2016), Council Recommendation on the 2016 national reform programme of Romania and delivering a Council opinion on the 2016 convergence programme of Romania on Romania (Recomandarea Consiliului pe marginea programului național de reformă al României și prezentarea opiniei Consiliului pe marginea programului de convergență al României), (ultima accesare la data de 2 decembrie 2016) Comisia Europeană (2014) Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions: For a European industrial renaissance. (Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social european și Comitetul Regiunilor: pentru o renaștere industrială europeană) Bruxelles: Comisia Europeană. Comisia Europeană (2014) European Innovation Scoreboard (Tabloul de bord al inovării la nivel european), (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Comisia Europeană (2014) Member States Competitiveness Report 2014 Romania (Raportul privind competitivitatea statelor membre pentru anulș 2014) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Comisia Europeană (2014) Flash Eurobarometer. 32

36 (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Comisia Europeană (2016) Progress towards 2020 targets (Progresul înregistrat în direcția țintelor propuse pentru 2020) targets/index_en.htm (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Eurofound (2015), Convergence and divergence of job quality in Europe (Convergențe și divergențe în calitatea locurilor de muncă din Europa), Publications Office of the European Union, Luxemburg n.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Eurofound (2015) Romania: Working life country profile (România: profil de țară pentru viața profesională) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Eurofound (2014) Romania: Role of social dialogue in industrial policies (Rolul dialogului social în politicile industriale) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey Overview report (Cel de-al şaselea chestionar european privind condiţiile de muncă), Publications Office of the European Union, Luxembourg Eurostat, diverse publicații (vezi notele de subsol) OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 Wage inequality in the workplace (Raportul global privind salariile 2016/17 - Inegalitatea salariilor la locul de muncă), publ/documents/publication/wcms_ pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) INSSE (2014) Comunicat de presă Nr. 63 din 12 martie, 2014, Comerțul internațional de bunuri în luna ianuarie 2014 date estimate, București Musset, P. OECD (2014) Reviews of Vocational Education and Training - a A skills Skills beyond school School commentary Commentary on romaniaromania. (competențe Competențe dincolo de școală, comentariu privind româniaromânia). OECD, (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Strategia națională pentru competitivitate a României Transparency International (2016) Corruption Perceptions Index 2015 (Indexul de percepție al 33

37 corupției), (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) UNCTAD (2012)Trade Development Report, 2012, (Raport privind dezvoltarea comerțului) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Vasile, V. (2004) Demographic Changes and Labour Market in Romania, Report (Raport privind schimbările demografice și piața de muncă din România) (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) Williams, C.C. (2013). Out of the shadows: a classification of economies by the size and character of their informal sector. (Ieșind din umbră: o clasificare a economiilor în funcție de dimensiunea și caracterul segmentului lor gri) Work, Employment & Society, 28 (5), Forumul economic mondial (2016) Global Competitiveness Index (GCI) (Indexul competitivității globale) rankings/ (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016) 34

38 Anexe Anexa 1 Date statistice Tabelul 4 Creșterea reală a PIB-ului Media (1) pe baza volumelor corelate (2) media în locul celei dintre (3) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii Internaţionale de Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo Sursa: Eurostat x p l a i n e d / i m a g e s / 1 / 1 3 / R e a l _ G D P _ g r o w t h % 2 C _ % E 2 % 8 0 % _ % 2 8 % C 2 % B 9 % 2 9 _ % 2 8 % 2 5 _ c h a n g e _ c o m p a r e d _ w i t h _ t h e _ p r e v i o u s _ y e a r % 3 B _ % 2 5 _ p e r _ a n n u m % 2 9 _ Y B 1 6. p n g 35

39 Tabelul 5 Indicatori cheie economici, financiari și sociali PIB real (raportat an la an) Consumul privat (raportat an la an) Consumul public (raportat an la an) Formarea capitalului brut fix (raportat an la an) Exporturile de bunuri şi servicii (raportat an la an) Importurile de bunuri şi servicii (raportat an la an) Decalajul din punctul de vedere al ieşirilor Potenţialul de creştere (raportat an la an) Contribuţia la creşterea PIB: Cererea internă (raportat an la an) Stocuri (raportat an la an) Exporturi nete (raportat an la an) Contribuţii la creştere potenţială a PIB: Total muncă (ore) (raportat an la an) Acumularea de capitaluri (raportat an la an) Totalul reprezentat de factorul productivitate (raportat an la an) Balanţa curentă de cont (% din PIB), balanţa de plăţi 36

40 Balanţa comercială (% din PIB), balanţa de plăţi Termeni de comerţ al bunurilor şi serviciilor (raportat an la an) Balanţa contului de capital (% din PIB) Poziţia de investiţii nete internaţionale (% din PIB) Datoria externă netă valorificabilă (% din PIB) Datoria externă brută valorificabilă (% din PIB) Industria României: situația actuală Performanţa exporturilor prin raportare la ţările avansate (% de schimbare înregistrată la 5 ani) Cota de piaţă a exporturilor, bunuri şi servicii (raportat an la an) Fluxurile nete de investiţii străine directe (% din PIB) Rata de economisire a gospodăriilor (economisiri nete exprimate ca procent din venitul net disponibil) Fluxul de credite private (consolidat, % din PIB) Sectorul privat al datoriilor, consolidat (% din PIB) - din care datorii ale gospodăriilor, consolidate (% din PIB) - din care datorii nefinanciare la nivel corporatist, consolidate (% din PIB) Sursa: Comisia Europeană, Raport de țară pentru România 2016 Tabelul 6 Evoluția anuală a producției industriale în țările UE

41 Tabelul 7 Valoarea brută adăugată la prețurile de bază, 2005 și 2015 (% pondere din valoarea brută totală adăugată). (1) Include, de asemenea, activităţi ale gospodăriilor şi organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale (2) Servicii industriale şi profesionale, ştiinţifice, tehnice, administrative şi de sprijin, împărţire pe serii (3) 2014 în locul anului 2015 (4) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii Internaţionale de Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo Sursa: Eurostat x p l a i n e d / i m a g e s / 5 / 5 d / G r o s s _ v a l u e _ a d d e d _ a t _ b a s i c _ p r i c e s % 2 C _ _ a n d _ _ % 2 8 % 2 5 _ s h a r e _ o f _ t o t a l _ g r o s s _ v a l u e _ a d d e d % 2 9 _ Y B 1 6. p n g 38

42 Tabelul 8 Locurile de muncă în industrie (ani selectați) Populaţia ocupată în funcţie de activităţile principale ale economiei naţionale Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2) Mii persoane Total Agricultură, silvicultură şi pescuit Industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare Construcţii 39

43 Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor Transport şi depozitare Hoteluri şi restaurante Informaţii şi comunicaţii Intermedieri financiare şi asigurări Tranzacţii imobiliare Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Activităţi de spectacole, culturale şi recreative Alte activităţi ale economiei naţionale Notă: Seria de date a fost recalculată în funcţie de populaţia rezidentă având în vedere criteriul reşedinţei obişnuite. 1) Date provizorii. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO). Sursa: INSSE

44 Tabelul 9 Numărul de persoane angajate în funcție de dimensiunea întreprinderii, producție Total (mii) IMM-uri Micro Mici Medii Mari (% din total) : - date indisponibile Sursa: Eurostat, x p l a i n e d / i m a g e s / 3 / 3 8 / T a b l e _ 6 a _ N u m b e r _ o f _ p e r s o n s _ e m p l o y e d _ b y _ e n t e r p r i s e _ s i z e _ c l a s s % 2 C _ m a n u f a c t u r i n g _%28NACE_Section_C%29%2C_2013.png 41

45 Tabelul 10 Producția industrială în funcție de nivelul tehnologic, rate medii anuale de creștere (%) , ajustate la ziua de lucru Nivelul tehnologic Înalt Mediu- Mediu- Scăzut Înalt scăzut Sursa:Eurostat b 7 3 fd fe7e 42

46 Figura 17 - Intensitatea folosirii energiei în economie - Consumul brut național de energie în funcție de PIB (volume corelate - anul de referință 2005) - echivalent kilogram petrol la 1000 euro , 2012 Sursa: Eurostat Tabelul 11 Productivitatea reală a forței de muncă (1) pe baza volumelor corelate, index 2010 = 100 (2) 2011, defalcare pe serii (3) per oră lucrată, 2010, defalcare pe serii (4) 2010: defalcare pe serii (5) 2012: defalcare pe serii. Sursa: Eurostat x p l a i n e d / i n d e x. p h p / F i l e : R e a l _ l a b o u r _ p r o d u c t i v i t y, _ , _ _ a n d _ _ ( % C 2 % B 9 ) _ Y B 1 6. p n g 40