Ghid de bune practici pentru profesori

Transcription

1 Comenius Regio Project ( ) Let s remove the most devastating threat, psychological violence, out of our society Număr de referință: TR-COM Ghid de bune practici pentru profesori Violența psihologică în școală Coordonator: Emilia-Maria Sorescu Colaboratori: Teodora Badea Anita Roșulescu Camelia Buzatu Andreea-Mihaela Niță Carla Cristofir Notă: Acest material reprezintă punctul de vedere al autorilor și nu pozitia oficială a Uniunii Europene psychological violence, out of our society 1

2 1. Ce este violența psihologică? Violența este o problemă de sănătate publică care afectează substanțial persoanele, familiile, comunitățile și societatea ca întreg. Așa cum se precizează în Manualul de educație bazată pe drepturi elaborat de UNESCO, copilul are atât dreptul la educație, cât și drepturi în educație. Ca urmare, școlile au obligația de a proteja drepturile elevilor lor și de a-i învăța cum să respecte drepturile altora. Copiii crescuți în școli fără violență și învățați să respecte drepturile celorlalți la a trăi într -un mediu fără violență sunt cea mai bună speranță pentru un viitor fără violență. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, violența reprezintă: CE ESTE VIOLENȚA? Utilizarea inenționată a forței fizice sau puterii, amenințătoare sau actuală, împotriva propriei persoane, altei persoane sau împotriva unui grup sau comunități, care provoacă sau are o mare probabilitate de a provoca vătămare, deces, traume psihologice, probleme de dezvoltare sau deprivare. (Krug, 2002, p. 30) Totdeauna violența este rezultatul inegalității de forțe sau a unei distribuții inegale a puterii. Victima este mai slabă decât agresorul sau pe o poziție inferioară acestuia. Acest context deermină atât vulnerabilitatea victimei, cât și rușinea acesteia care adesea o determină să nu mărturisească ce i s-a întâmplat. După actorii implicați, există: violență asupra propriei persoane, violență interpersonală și violență colectivă. Ca forme ale violenței interpersonale sunt întâlnite: violența în familie (între rude, și petrecută, de regulă, dar nu exclusiv, în interiorul căminului) și violența în comunitate (între persoane care pot sau nu să se cunoască, care are loc în afara căminului). Sunt incluse aici forme precum abuzul asupra copilului, violența între tineri, TIPURI DE VIOLENȚĂ actele de violență întâmplătoare, violul, precum și violența petrecută în cadre instituționale, precum școlile, locul de muncă, închisorile sau spitalele. (Krug, 2002, p. 31) psychological violence, out of our society 2

3 În funcție de natura actelor violente se deosebesc: VIOLENȚA ÎN ȘCOLI violența fizică, violența sexuală, violența psihologică și violența care implică deprivare sau neglijare. TIPURI DE VIOLENȚĂ Școala poate juca un rol esențial în reducerea și prevenirea fenomenului violenței în rândul copiilor. În același timp ea oferă și oportunități pentru o varietate de forme de violență exercitate asupra copilului de către alți copii (violență psihologică, fizică, sexuală) sau chiar de adulții responsabili cu educația lor, situație în care vorbim despre abuz instituțional asupra copilului. Violența în școală este o formă de violență interpersonală care se petrece în cadre instituționale, în școală. Ea poate îmbrăca toate formele amintite și poate avea loc între elevi, între elevi, între elevi și profesori, profesori/elevi și personalul administrativ al școlii și chiar între profesori. De asemenea elevii pot fi victime ale părinților altor elevi. Atunci când violența este exercitată asupra unui copil de către adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul vorbim despre abuz asupra copilului. Abuzul asupra copilului Abuzul emoțional Conform definițiilor cu care operează HG nr 49/2011, abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică, este un răspuns comportamental emoţional inadecvat, susţinut şi repetat la exprimările emoţionale ale copilului şi la manifestările comportamentale ale acestuia. Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de exemplu, structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia), devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave decât abuzul Abuzul psihologic emoţional şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului. (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1) Abuzul psihologic distruge sau reduce în mod substanţial potenţialul de creativitate şi dezvoltare a unor abilităţi mentale esenţiale ale copilului, incluzând inteligenţa, memoria, percepţia, atenţia, limbajul şi dezvoltarea morală. Adultul îi transmite copilului prin diferite psychological violence, out of our society 3

4 comportamente că este lipsit de valoare, că nu este iubit, că este nedorit, că este în pericol sau că are valoare doar dacă satisface nevoile altora. Violența psihologică în școală se poate manifesta prin diferite acțiuni, amenințări sau tactici coercitive. În mod concret, aceste acte pot fi: umiliri verbale şi nonverbale, FORME dominare, DE adresarea de porecle, MANIFESTARE tonul ridicat, intimidări, ALE jigniri, VIOLENȚEI înjurături, PSIHOLOGICE șantaj emoțional, ameninţări, ÎN terorizare, ȘCOALĂ restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, critici agresive, discriminări, ridiculizări, reproșuri, minimizarea, umilire în fața clasei, restrângeri ale libertății de acțiune, izolarea copilului sau restrângerea contactului cu alții, comportament discriminativ îndreptat împotriva anumitor elevi, alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil, distrugerea obiectelor personale. Mesajele agresive pot fi transmise atât prin comunicare verbală, orală sau scrisă, cât și prin comunicare nonverbală (gesturi, mimică, postură) și paraverbală (intonația, volumul vocii), precum și printr-o serie de comportamente (exemplu distrugerea obiectelor personale ale copilului). Mesajele scrise, transmise prin SMS, pe telefonul mobil, sau pe psychological violence, out of our society 4

5 rețelele de socializare au devenit o modalitate de hărțuire extrem de periculoasă. Violența poate fi și anonimă. Este cazul violenței din spațiul virtual, prin mesaje postate pe rețelele de socializare sau Ask.fm, prin care unii adolescenți își hărțuiesc colegii, îi denigrează sau chiar îi îndeamnă la sinucidere, iar cazurile de sinucidere în urma acestei forme de violență psiholică sunt numeroase. (Nobullying, 2013) 2. What are the effects of psychological violence on students? Având efecte devastatoare asupra victimelor, fiind mai puțin vizibilă și mai greu demonstrabilă, violența psihologică este cu atât mai periculoasă cu cât poate trece neobservată de cei în măsură să intervină și adesea este nemărturisită de victime. Violența în școală transformă această instituție într-un mediu nesigur pentru toți și afectează grav îndeplinirea funcțiilor sale: profesorii nu pot preda, iar elevii nu pot învăța într-un climat perturbator, în care există violență, iar apariția acestor acte violente nu poate fi atribuita abilității profesorului de a planifica și preda lecția. (Carra and Hedibel, 2009, p. 13). Aceste fenomen afectează însă nu numai calitatea educației, ci este o problemă de sănătate publică prin consecințele sale asupra sănătații fizice și, mai ales, mentale. Atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, violența psihologică are consecințe similare, la fel de dramatice precum violența fizică. Când copilul este expus la diverse forme de agresiune, el intră în mod natural într-o stare de alertă, cu un mare consum de energie mentală și emoțională. Se concentrează pe supraviețuire, pe a face față insecurității, amenințării, pericolului la care este expus și uită să crească interior, să se dezvolte, să se maturizeze emoțional. Pe termen scurt, copiii care au fost supuși în școală la diferite forme de violență psihologică manifestă frică, anxietate, insatisfacție cu privire la școală, evitarea școlii, rezultate școlare mai slabe, probleme de sănătate fizică și psihică. Copiii și adolescenții care sunt agresati au rate mai mari de suicid, depresie, tulburări de stres post-traumatic, consum de alcool și de droguri. (2004) Conform unui studiu realizat la Universitatea Yale, copiii victime ale violenței din partea colegilor lor sunt cu 7 pana la 9 % mai expuși la suicid, decât ceilalți. Motivul prezenței copilului în școală este tocmai dobândirea de abilități prin efectuarea diverselor sarcini școlare. Este greu însă să te concentrezi asupra acestor sarcini care nu au legătură cu viața de zi cu zi, atunci când ai permanent griji precum: Data viitoare psychological violence, out of our society 5

6 vei fi din nou hărțuit? Ce pot face să mă razbun pe agresor? Eu voi fi următoarea victimă? Cum pot fi în siuranță? Elevii pot deveni retrași, izolați, sau neatenți în clasă, ceea ce va avea un impact negativ asupra motivației și capacității de a învăța, precum și asupra calității socializării lor cu alți copii și calității relațiilor lor cu adulții din școală. (Flannery, Wester, Singer, 2004) Pe termen lung ei pot rămâne cu traume psihologice, furie, depresie, anxietate generalizată sau anxietate socială, precum și sentiment scăzut al valorii de sine generale și sociale. Violenta în școală afectează nu numai performanțele școlare ale copiilor, ci și realizările lor profesionale și veniturile obținue în viața de adult. (Ammermüller, 2007) Consecințe pe plan psihologic: Consecințe pe plan comportamental: Consecințe pe plan fizic: Consecințe pe plan social: Consecințe în relație cu școala: - traume; - retragere, - dureri de cap; -respingere din -motivație - - teama de - comportamente - dureri partea altora; scăzută pentru expunere la auto-disctructive: abdominale; -prieteni puțini și studiu. violență consum de alcool, - greață; relații de prietenie -evitarea școlii; - furie; droguri, auto-rănire - slăbiciune. de slabă calitate; -refuzul de a - depresie, etc. -singurătate; merge la școală; - anxietate; - comportament -performațe - disociere; suicidar; școlare scăzute; - ideație - comportament suicidară. violent. Tabelul nr. 1. Consecințe ale violenței psihologice în școală asupra copiilor Nu numai cei care sunt ținta actelor de violență psihologică suferă de pe urma acesteia. Copilul care este martor al violenţei în familie, școală sau societate suferă indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic. Unele victime, dar și martori ai violenței care văd că agresivitatea nu este pedepsită pot deveni ei înșiși agresori. Copiii care au fost expuși la nivele mai ridicate de violență în școală manifestă în mai mare măsură traume psihologice și comportament violent decât cei expuși la nivele mai scăzute de violență în mediul școlar. (Flannery, Wester, Singer, 2004) Studiul autoarei irlandeze Mona O Moore a demonstrat că adolescenții și copiii care agresează și cei care sunt victime au în comun un nivel scăzut al stimei de sine față de persoanele care niciodată nu au agresat și nu au suferit de pe urma violenței. Acest lucru indică un accent deosebit care trebuie să se pună în formarea profesorilor pe formarea abilităților de a răspunde adecvat elevilor, de a contribui la psychological violence, out of our society 6

7 construirea unei stime de sine ridicate a elevilor lor. (O Moore, 2000 ) Situația acestor copii martori ai violenței este cu atât mai dificilă cu cât majoritatea intervențiilor, precum consilierea, managementul conflictelor, se concentrează pe victime și agresori și ignoră studenții care au asistat la evenimente violente. A ceștia tind să nu raporteze incidentul și nici să ceară ajutor și, în general, adolescenți rar solicită ajutorul unui profesor sau consilier pentru a face față stresorilor din mediul lor. (Flannery, Wester, Singer, 2004) 3. Care elevi sunt in risc mai mare de a fi victime? Conform Asociației Americane de Psihologie (APA), cei mai expu și sunt copiii cu rezultate școlare slabe și cei care nu au prieteni, copiii cu dizabilități, însă tot școala este aceea care poate oferi copiilor oportunități repetate si adecvate nivelului lor de dezvoltare pentru a urma principii solide de siguranță personală, pentru a-și îmbunătăți abilitățile academice și sociale, pentru a dezvolta relații solide cu colegii lor și a învăța soluții eficiente non-violente de comportament social. (APA, 2014 ) Anumite caracteristici individuale ale copiilor îi fac mai vulnerabili la a deveni victime ale violenței de orice fel. Spre exemplu, copiii care au o dizabilitate sau dificultățile de învățare sunt adesea excluși, discriminați și victime ale bullying-ului. (Pinheiro, 2006, p. 133) Rasa, etnia, aparteneneța la anumite grupuri culturale, sărăcia sunt criterii pe baza cărora adesea copiii sunt excluși, discriminați, agresați fizic și psihic. O astfel de discriminare este o formă de violență psihologică, în măsura în care transmite acestor copii mesajul că sunt oarecum mai puțin demni pentru că sunt diferiți, și că ceea ce îi face diferiți trebuie să fie suprimat.(pinheiro, 2006, p. 135) psychological violence, out of our society 7

8 4. Care sunt cauzele violenței psihologice în școli? Printre cele mai importante cauze ale violenței asupra copilului se numără: forme violente și umilitoare de disciplinare și atitudinile care aprobă de violență în familie și în afara lumii, precum: adulții care se comportă violent unul față de celălalt, adulții care se comportă violent față de copii, modelele de rol de tip Macho, preferința pentru imagini violente la TV și filme, ura rasială și violența în sport. Nu este inevitabil ca un copil să devină violent, iar principalul factor în acest sens îl constituie dragostea și securitatea oferite copilului. O prevenție eficientă a violenței copiilor se bazează pe cunoaștere și, mai ales, pe tratarea cu respect a copiilor și pe respectarea drepturilor lor. (CGF, 1995, p.37) Experiențele timpurii în familie interrelate cu factori genetici și biologici pot determina ca la intrarea în școală copilul să aibă o stimă de sine scăzută, abilități interpersonale și de lucru scăzute și un nivel ridicat de agresivitate. Astfel este expus la riscul de a fi respins de alți studenți și de către profesori, rezultate școlare slabe și stigmatizare. Unele cercetări americane atribuie cauzele violenței în școală numărului mare de indivizi într-un spațiu limitat, capacitatea redusă de a evita confruntarea, impunerea unei rutine comportamentale si conformități care duce la sentimente de furie, resentimente și respingerecgf, 1995, De obicei, actele de violență exercitate de elevi împotriva colegilor lor au loc atunci când în preajmă nu sunt profesori sau alte persoane, inclusiv elevi, care să informeze profesorii despre acestea. Atitudinea pasivă a elevilor martori este un factor de încurajare a manifestărilor violente ale agresorilor.( Pinheiro, 2006, p. 123) Copilul violent apare și se dezvoltă ca eșec al socializării și este un produs al arhicturii mediului în care se dezvoltă.deși subiect al unor multiple speculații, cauzele violenței psihologice au fost evidențiate în literatura de specialitate. Violența nu reprezintă un fenomen izolat, ci apare într-un anumit context, ca urmare cauzalitatea ei nu poate fi descrisă decât prin indicatori multipli care se combină variat. Printre posibilele cauze ale violenței psihologice în școală sunt menționați: - Expunerea copilului la violență în familie și comunitate. - Abuzul și neglijarea copilului. - Practici parentale defectuoase și lipsa interesului părinților față de activitățile copiil or. psychological violence, out of our society 8

9 - Presiunea exercitată de colegi penttru a se angaja în hărțuirea altor elevi, comportamente violente, consum de alcool sau drog și chiul - Prejudecățile bazate pe rasă, religie, etnie, aspect fizic, clasă socială, orientare sexuală, handicap, sex, precum și alte trăsături. - Accesul la informații cu privire la modul de realizare a unor dispozitive explozive și accesul nesupravegheat la arme de foc. - Expunerea excesivă la violență în programe de televiziune, filme și jocuri video. - Abuz de droguri sau de alcool - Lipsa unor competențe de soluționare a conflictelor - Lipsa modelelor de calitate și disponibilitatea unor modele nepotrivite. - Percepția unei absențe a posibilității de a a avea succes prin mijloace legitime; - Eșecul în a detecta și trata copiii care prezintă semne de avertizare că ar avea necazuri, precum un comportament scris sau verbal care indică faptul că acesta se simte nedreptățit, are fantezii de răzbunare sau este este obsedat de răzbunare, își doreste să fie cunoscut, popular, este preocupat de împușcături care s-au petrecut anterior în școală sau de autorii acestor împușcături, are ideație suicidară sau criminală, se simte lipsit de importanță, dezumanizat sau desensibilizat la violență. - Lipsa supravegherii din partea unui adult și interacțiuni pozitive cu copii după școală; - Imaginea de sine negativă. (Sursa: Guide for Preventing and Responding to School Violence, second edition Hosted by ) psychological violence, out of our society 9

10 Violența psihologică afectează SEMNE ALE VIOLENȚEI PSIHOLOGICE ÎN PLANUL TRĂIRILOR EMOȚIONALE dezvoltarea cognitivă si emoțională a copilului, sănătatea și funcționarea fizică, randamentul și atenția la școala, relațiile de prietenie. De asemenea, copiii pot dezvolta simptome psihologice ale stresului traumatic. Prezența unora dintre următoarele semne în planul trăirilor emoționale sau comportamentului poate indica faptul că acel copil a fost victima violenței psihologice (Mighiu, 2009, p. 27): 5. Ce indică faptul că un copil a fost victimă a violenței psihologice? stima redusă de sine, timiditate, sentimente de vinovăţie, interiorizare, neîncredere, ostilitate, nefericire, anxietate, dezvoltarea unui nucleu de manifestări nevrotice, depresive sau obsesive, tendinţe autoagresive sau heteroagresive. Comportamentul social al copilului conduce la eşec permanent (care-i confirmă incapacitatea şi sentimentul de nonvaloare), manifestări agresive, iritabile, atitudini masochiste, inhibiţie socială, dificultăţi de adaptare (refuzul grădiniţei sau fobie şcolară) dificultăţi de comunicare. SEMNE ALE VIOLENȚEI PSIHOLOGICE ÎN PLANUL COMPORTAMENTULUI SOCIAL psychological violence, out of our society 10

11 Conform unui studiu realizat în 2006 sub egida ONU, care a presupus discuții cu copii din întreaga lume a relevat câteva puncte comune în ceea ce privește ce își doresc copiii legat de școală: - Să fie oprită violența. CE ÎȘI DORESC COPIII LEGAT DE ȘCOALĂ? 6. Ce pot face școlile? - Cadrele didactice și a alți membri ai personalului școlii să le ofere îndrumare în timp ce îi acceptă așa cum sunt, respectându-le drepturile și ajutându-i să se exprime în mod constructiv și să își dezvolte pe deplin potențialul. - Cadrele didactice și a alți membri ai personalului școlii să îi ajute să se înțeleagă unii cu alții și să dezvolte obiceiuri de respect reciproc și empatie. - Părinții și alți adulți din afara școlii să joace roluri constructive în educația lor, în promovarea și sprijinirea școlilor fără violență și oferindu-le cămine și comunități fără violență. (Pinheiro, 2006, p ) - Să participe la crearea unor politici publice care să promoveze sănătatea. Școlile trebuie să devină stakeholderi care să persuadeze cu privire la importanța prevenirii violenței și să militeze pentru creșterea sprijinului la nivel local, județean și național pentru prevenirea violenței și promovarea comportamentelor sănătoase în școală. - Să dezvolte abilități elevilor. Elevii au nevoie să dobândească abilități de rezolvare pașnică a conflictelor, în manieră constructivă, non-violentă, de preferat înainte de ase confrunta cu situații de risc ridicat. - Să creeze unui mediu suportiv; - Să dezvolte servicii eficiente de tratare a victimelor violenței în școală și comunitate; - Să mobilizeze acțiunea comunitare, fiind recunoscută interdependența școală-comunitate.( Birdthistle, 1999) CE RECOMANDĂ THE SPECIALIȘTI PENTRU PREVENIREA VIOLENȚEI PSIHOLOGICE ÎN ȘCOALĂ? psychological violence, out of our society 11

12 Supravegherea elevilor, intervenția prompă și adecvată și climatul din școală sunt principalii factori de protecție a copiilor împotriva violenței în școală. Toate zonele școlii, inclusiv culoarele și curtea școlii, locul de joacă, terenul de sport trebuie supravegheate, iar profesorii să intervină oportun, de fiecare dată când este cazul. Școlile pot interveni eficient asigurând un climat sigur, cald, apropiat, caracterizat printr-o atitudine de acceptare față de toți copiii și cu standarde înalte față de comportamentul elevilor și profesorilor, în care comportamentul agresiv sau violent nu este tolerat. - conștientizarea efectelor violenței de către profesori, personal STRATEGII DE PREVENIRE A VIOLENȚEI ȘCOLARE administrativ al școlii, părinți și elevi, - supravegherea elevilor, - stabilirea unor sancțiuni ferme pentru actele de violență, - realizarea unei bune comunicări între profesori și părinți, - furnizarea de oportunități tuturor copiilor pentru a-și dezvolta bune abilități de relaționare interpersonală. (Benbenishter and Aniston, 2008, p. 60) - predarea unor abilități sociale, precum: abilități de comunicare, a-ți face prieteni, a accepta feedback de la alții, rezolvarea de conflicte, asertivitate și rezolvare de probleme. (A.S.A.P, 1996) Modelul cadrului didactic al cărui mod de a comunica este respectuos, suportiv va fi imitat de către elevi. Holistic approach of school violence PARENTS Un program eficient trebuie să implice elevii, părinții, profesorii, dar și comunitatea, STUDENTS TEACHERS COMMUNITY consideră Dan Olweus. În urma evaluării unui astfel de program implementat în Norvegia a reieșit că actele de violență directă din școală s-au redus cu 50% după doi ani de la începerea psychological violence, out of our society 12

13 programului. Atât elevii, cât și elevii au remarcat schimbări pozitive în climatul școlii o mai bună ordine și disciplină, relații sociale pozitive, o mai ridicată satisfacție a elevilor și reducerea vandalismului. (Olweus, 1991, 1992, apud Benbenishter and Aniston, 2008, p. 60) Măsurile considerate cruciale în eficiența unui program antiviolență școlară în opinia lui Olweus sunt: UN PROGRAM TESTAT DE PREVENIRE A VIOLENȚEI PSIHOLOGICE ÎN ȘCOLI Conștientizarea și implicarea din partea adulților; Realizarea unei cercetări cu privire la problemele victimelor și agresorilor înaintea implementării; conferință de o zi la nivelul școlii, dedicată problemelor victimelor și agresorilor; mai bună supraveghere de către adulți în timpul pauzelor; Consecințe consecvente și imediate pentru comportamentele agresive; Laude generoase pentru comportamentul pro-social și de ajutor al elevilor; Reguli specifice ale clasei împotriva agresiunii; Reuniuni despre agresiune organizate la nivelul clasei; Discuții individuale serioase cu agresorii și cu victimele; Discuții serioase cu parintii agresorilor și victimelor; Întâlniri părinte-profesor pe tema violenței (acasă și la școală). Sunt recomandate, pe lângă acestea și desfășurarea unor activități de învățare cooperativă în cadrul școlii, predarea unor abilități sociale, precum și formarea unui comitet de profesori și administratori care să coordoneze implementarea programului. Scopul conferinței este de a conștientiza participanții și de a crea un angajament colectiv pentru reducerea violenței în școală. Olweus sugerează participarea profesorilor, conducerii școlii, părinților și unor elevi, precum și personal al școlii, precum consilierul școlar, asistenta medicală și altor membrii ai personalului auxiliar al școlii. Participanții pot primi să citească materiale despre violența în școală înainte de conferință, iar în timpul acesteia să vizioneze o înregistrare video pe această temă. Discuțiile se vor axa pe acțiunile necesare și care pot fi implementate la nivelul școlii psychological violence, out of our society 13

14 Pepler and Craig (1993) au dezvoltat un curriculum care pro movează comunicarea, prietenia și abilitățile asertive. Ei au făcut sugestii valoroase precum: - Îmbunătățirea comunicării între conducerea școlii, profesori, părinți și elevi; - Ascultarea cu respect a îngrijorărilor legate de violență ale studenților, părinților și personalului școlii; - Evitarea stereotipiilor legate de gen (de exemplu: Bărba ții trebuie să fie puternici și duri, bărbații nu plâng etc.); - Evitarea accentuării competiției în școală; - A solicita colegii să ajute la atenuarea suferințelor victimelor și să le includă în activitățile grupului. Implementarea unui program cere timp. Profesorii pot găsi că le ia mai mult timp supravegherea elevilor, că par să se înmulțească situațiile violente, dar în realitate sunt situații care de regulă treceau neobservate. Profesorii au observat că formarea profesională pe tema rezolvării pașnice a conflictelor, dezvoltării de abilități sociale și prevenirii comportamentelor violente de care au beneficiat a avut efecte pozitive și asupra propriilor relații interpersonale și familiale. ACTIVITĂȚI ÎN CLASĂ Lecturarea în clasă a unor povestiri pe tema violenței. Discuții cu elevii despre efectele violenței asupra victimei, agresorului și clasei ca întreg. Discuții despre regulile care li se par elevilor oportune în acest sens legate de comportamentul în clasă și în școală Elaborarea unui regulament al clasei cu reguli clare, exprimate în limbaj simplu și concis, pe cât se poate accentuând comportamentul dorit: Ce să facem? Cum să ne comportăm? Ce ne dorim? Ce nu ne dorim (ex: nu ne dorim să fim lovi ți, porecliți, jigniți, amenințați) Includerea în curriculum a unor măsuri de prevenire a violenței, antirasiste și antisexiste, iar lecțiile să fie un continuum, zilnice, nu evenimente izolate, subiecte facultative, suplimentare. psychological violence, out of our society 14

15 În același timp, elevii trebuie asistați pentru a-și dezvolta moduri vația internă pentru a acționa în moduri pozitive, non-agresive și utile. O modalitate ar fi crearea de oportunități pentru ca aceștia să se implice voluntari în diferite activități cu colegii și elevii mai mici. 7. Cum intervenim? Metode de combatere a violenței Acest capitol al prezentului ghid este o punte intre unde suntem si unde am vrea sa fim in ceea ce priveste armonia institutionala, tratarea situatiilor de violenta psihologice care au fost depistate in urma unei diagnoze prezentate in capitolele anterioare. Din dorinţa de crea o buna imagine a şcolii, o parte dintre directori au dovedit că deţin întro măsură mai redusă competenţe privind analiza situaţiilor de violenţă şcolară. Chiar şi în cazul şcolilor care au probleme in ceea ce priveste violenta in cadrul institutiei se observă o cunoaştere superficială a formelor şi gravităţii actelor de violenţă şcolară din propria instituţie. Pentru a cunoaste si elabora o strategie optima in lupta impotriva violentei in general si a violentei psihologice in special pentru o unitate şcolară trbuie analizate nevoile actorilor ei. O adevarata cunoaştere a dificultăţilor curente sau potenţiale cu care se confruntă elevii, cadrele didactice sau echipa manageriala a unei şcoli în ceea ce priveşte fenomenul de violenţă este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea unor măsuri de intervenie adecvate. Formele de manifestare a violentei psihologice in relatia professor elev este de un dynamism impresionant. Ea evolueaza cu mare rapiditate de la o generatie la alta, de la o perioada istorica la alta capatand forme din ce in ce mai greu de depistat, astfel ca ne gasim mereu cu un pas in urma in ceea ce priveste modalitatile de combatere a acesteia si implicit de depistare a acestei delicate forme de violenta pe care unii psihologi nu o incadreaza in categoria violentei. Suntem intr-un moment in care este greu sa spunem daca profesorul este victima sau agresorul. Sau si una si cealata deopotriva., in functie de cultura institutiei, a mediului social, geografic, economic in care aceasta se manifesta. A vorbi despre violenta profesorului fata de elev nu este deloc comod. Prin insusi statutul sau profesorul impune respect tratand cu multa atentie, daruire, seriozitate relatia profesor elev si implicit professor parinte. Exista insa si situatii in care, da, avem violenta atat fizica, dar mai ales psihologica. Este un fenomen real in cazuri izolate. Daca violenta fizica poate fi usor dovedita iata ca violenta psihologica inca se mai defineste. Ceea ce inseamna ca este dificil sa elaboram strategii de combatere a sa, iar rezultatele acestui studiu vor acoperi cu siguranta o plaja limitata. In experienta noastra de studiu, prin psychological violence, out of our society 15

16 dezbateri cu cadrele didactice, cu managerii de institutii, am intalnit dascali dedicati, dornici in a ne sprijini cu sfaturi, exemple practice, si extreme de interesati in elaborarea acestui ghid care sa-i faca sa cunoasca mai multe despre violenta psihologica pentru ca si ei sunt in cautare de solutii de prevenire si combatere a acestui fenomen. Pana nu demult violenta psihologica era asociata cu violenta verbala: jigniri, ironii, injurii, dispret afisat si manifestat fatis, cu alte cuvinte o manifestare directa. In urma studiilor am constatat ca violenta psihologica se poate manifesta si in mod indirect, ascuns de un mare pericol, greu de depistat, greu de dovedit si mai greu de acceptat de catre agresor. Manipularea este o forma de agresivitate psihologica care isi face izolat prezenta si in scoli. Din dorinta de a nu fi banuit de rele tratamente sau rele intentii, agresorul (elev sau professor deopotriva) foloseste calea efectului invers: afiseaza interes fata de victima, o stare de confort vadit expusa ( veselie, relaxare, spirit de gluma). Astfel, sub masca discutiilor de five minutes, constructive si educative profesorul extrem de popular, prietenos, bine intentionat, modern poate forma in colectivul de copii ierahii, relatii personale elev-elev, elev-profesor, elev-parinte, care nu au nici o legatura cu morala, demne de societati involuate, sau poate determina elevii sa isi insuseasca judecati negative. Din aceste considerente am extras cateva metode care ar putea fi de folos in elaborarea unei strategii de diminuare a violentei in scoli cu intentia eliminarii fenomenului de violenta psihologica. 1. Radacinile acestor probleme fiind adanci, trebuie definite in scoala, in comunitate si nu in ultimul rand in familie repere morale bine conturate iar acestea trebuie aduse mereu in atentia actorilor educationali directi sau indirecti: scoala, familie, comunitate prin organizarea de simpozioane, mese rotunde. Am putea sa consideram ca am expus primul pas al unei strategii de combatere a violentei. 2. O necesitate ce se impune este elaborarea unui regulament scolar intern adaptat asa cum am spus culturii scolii, actorilor educationali, situatiei socio-economice a comunitatii si zonei geografice in care se afla scoala dar nedepartandu-ne de reperele morale amintite la punctual anterior. 3. Elaborarea de planuri operationale in cadrul comisiei antiviolenta din unitatea scolara in care sa evidentiate obiectivele urmărite, rezultatele asteptate, activitatile psychological violence, out of our society 16

17 ce urmează a fi derulate, actorii implicaţi şi responsabilitatile acestora, orizontului de timp, resursele necesare, modalitatle de monitorizare şi de evaluare. Este necesar ca obiectivele sa respecte anumite criterii: claritateaşi coerenţa în formulare acestora; compatibilitatea fiecărui obiectiv cu celelale; cuantificarea( posibilitatea dea a fi masurate Stabilirea unor termene de realizare Includerea tuturor problemelor principale si urgent stabilite in etapa de diagnoza. 4. Elaborarea si aplicarea unor chestionare menite sa evidentieze formele de violenta psihologica existente in scoala, manifestate de profesor si interpretarea lor de catre psihologi scolari. Pe baza acestor diagnoze, se pot organiza mese rotunde, intalniri: psiholog scolar, elev, profesor, parinte. Este indicat ca aceste chestionare sa fie anonime, aplicate intregului colectiv de elevi, la orele de dirigentie. Apoi trebuie sa se faca analize comparative pe varste, pe mediul de provenienta, nivelul educational. Chestionarele trebuie sa fie aplicate atat profesorilor cat si elevilor. Chestionarele trebuie sa contina intrebari precum: Vi s-a intamplat sa aveti vreun conflict cu un elev/profesor sau cu un parinte din scoala dumneavoastra? Care au fost cauzele? Cum s-a rezolvat? A fost nevoie de o terta parte in rezolvarea conflictului? Numiti trei situatii de violenta petrecute in scoala dumneavoastra? Care v-a marcat cel mai mult? Este binevenita o strategie de monitorizare si control a violentei psihologice in scoala dumneavoastra? 5. Existenta in scoala a unor fise individuale a elevilor in care sunt mentionate cazurile de violenta in care elevul a fost implicat, daca acesta a fost victima sau agresor, evolutia evenimentelor redata intr-un mod obiectiv. 6. Elaborarea unui plan de monitorizare si evaluare. Cu ajutorul acestora vom sti intotdeauna daca suntem sau nu pe drumul bun, daca nu cumva ne-am abatut de la obiectivele vizate in planul operational si mai putem afla care sunt demersurile care trebuie corectate sau imbunatatite.prin aceste rapoarte de monitorizare vom sti daca ne aflam pe psychological violence, out of our society 17

18 drumul spre rezultatele pe care le asteptam de la acest demers sau aflarea si studierea cauzelor care au dus la nerealizarea unui rezultat asteptat. Evaluarea consta intr-un ansamblu de reguli prin care se urmareste desfasurarea activitatilor prevazute in strategie, sau se evidentiaza cauzele care au dus la eventual nerealizare a finalului preconizat. Tot in cadrul activitatilor de evaluare vor avea loc actiuni care sa masoare gradul de satisfactie al profesorilor, elevilor, parintilor in urma activitatilor desfasurate, mai concret, prin intermediul chestionarelor putem afla daca profesorii constata o imbunatatire a relatiilor dintre partile care au dezvoltat un conflict anterior. Chestionarea elevilor in vederea obtinerii unui feedback al actiunilor desfasurate. Resurse: Bibliografie: 1. Ammermüller, Andreas (2007) Violence in European Schools: Victimization and Consequences, Discussion Paper No , Centre for European Economic Research, ftp://ftp.zew.de/pub/zew-docs/dp/dp07004.pdf 2. APA, (2004) APA Resolution on Bullying Among Children and Youth, July APA (2014) How parents, teachers and kids can take action to prevent bullying, 4. A.S.A.P. (1996) Bullying. Information for Parents and Teachers, an excerpt from the second edition of A.S.A.P.: A School-based Anti-Violence Program, 5. Benbenishty, Rami and Astor, Avi (2008) School violence in an international context a call for global collaboration in research and prevention. School Violence in an International Context. International Journal of Violence and School 7 December Birdthistle, Isolde (1999) Violence Prevention: An Important Element of a Health - Promoting School, WHO, WHO/SCHOOL/98.3 WHO/HPR/HEP/98.2, Geneva 7. Child Welfare Information Gateway (2013) What Is Child Abuse and Neglect? Recognizing the Signs and Symptoms. Child Welfare Information Gateway. Available online at 8. Flannery, D. J., Wester, K. L., & Singer, M. I. (2004). Impact of exposure to violence in school on child and adolescent mental health and behavior. Journal of Community Psychology, 32, Jigău, Mihaela, Liiceanu, Aurora, Preoteasa, Liliana (2006) Violenţa în şcoală. Institutul de psychological violence, out of our society 18

19 Ştiinţe ale Educaţiei, UNICEF. Buzău : Alpha MDN 10. Krug, Etienne G. et al., eds. (2002) World report on violence and health. Geneva, World Health Organization 11. Leeb, RT., Paulozzi L, Melanson C, Simon T, Arias I. Child Maltreatment Surveillance: Uniform Definitions for Public Health and Recommended Data Elements, Version 1.0. Atlanta (GA): Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Injury Prevention and Control; Mighiu, Corina (2009) Semne de recunoaştere a copilului abuzat. consecinţele abuzului asupra dezvoltării şi integrării psiho - sociale a copilului, în Mighiu, Corina (coord.) (2009) 1,2,3 pași în reabilitarea copilului care a suferit o traumă. Ghid pentru terapeuți, Asociația Salvați copii Iași 13. Minton, Stephen James and O Moore Astrid Mona (2008) The Effectiveness of a Nationwide Intervention Programme to Prevent and Counter School Bullying in Ireland, International Journal of Psychology and Psychological Therapy, 2008, 8, 1, Nobullying.com (2013) Stories of 7 Teen Suicides Because of Ask.fm Bullying, Published 4 th Nov 2013 Updated: 11 th Nov 2014, O'Moore, Mona ( 2000) Critical issues for teacher training to counter bullying and victimisation in Ireland, Aggressive Behavior. 26: O Moore, Karen, Jones, Nicola and Broadbent, Emma (2008) School Violence in OECD countries, New York: Plan Limited 17. Pinheiro, Paulo Sérgio (2006) World Report on Violence against Children. Geneva: United nations secretary-general s study on violence against children Shafii, Mohammad and Shafii, Sharon Lee (2001) School Violence: Assessment, Management, Prevention, Washington, DC: American Psychiatric Press 19. Sifferlin, Alexandra (2014) Many Bullying Victims Bring Weapons To School, May 5, Smith, Peter K (2003) Violence in Schools: The Response in Europe, London and New York: RoutledgeFalmer 21. UNESCO (2004) Manual on Rights-based Education: Global Human Rights Requirements Made Simple, Bangkok: UNESCO. 22. UNICEF (2014) Hidden in Play Sight: A Statistical Analisys of Violence agains Children, New York: UNICEF 23. United Nations General Assembly (2006) Rights of the child. Note by the Secretary- General. A/61/299. Geneva: United Nations General Assembly psychological violence, out of our society 19