Aspecte privind riscul în activitatea bancara şi managementul acesteia

Transcription

1 Aspecte privind riscul în activitatea bancara şi managementul acesteia Vergil CIUREA Colegiul Naţional Sportiv Cetate Deva, Str. Axente Sever, nr. 3, Deva, judeţul Hunedoara, Romania Rezumat Lucrarea prezintă riscul bancar şi managementul aactivităţii bancare. Este evidenţiată diversitatea de riscuri: expunerea la risc, alocarea în sistemul bancar şi gama operaţiunilor bancare; riscuri pure, speculative, ambientale, de prestare, financiare etc. Cuvinte cheie: risc bancar, punct critic de manifestare, variaţia ratei dobânzii, management bancar, expunere la risc, operaţiuni bancare. 1. Introducere Riscul bancar este destul de greu de definit având în vedere subiectivismul ce intervine în evaluarea şi cuantificarea exactă a riscurilor bancare. Conceptul de risc bancar nu are o definiţie unic acceptată, dar toţi specialiştii în domeniu recunosc faptul că el poate fi caracterizat prin trei trăsături principale: cauzele instabilităţii riscurilor bancare; punctul critic de manifestare al riscurilor bancare determinat de obiectivele societăţii bancare; riscurile bancare prezintă posibilitatea ca obiectivele stabilite să nu fie realizate. Dennis G. Uyemura şi Donald R. Deventa, în lucrarea lor Financial Risk Management in Banking pornesc de la ideea că riscul reprezintă volatilitatea fluxurilor de numerar nete ale unei unităţi de afaceri, prin unitate de afaceri, în cazul societăţilor bancare, considerând un produs, un departament, o sucursală sau întreaga societate bancă. Riscurile bancare constau în manifestarea unor instabilităţi ce rezultă din alegerea unui obiectiv greşit şi apar în dependenţă cu acesta şi cu cauzele concrete ale obiectivului greşit ales. Riscurile specifice activităţii bancare pot fi privite şi sub aspectul pierderilor generate de adoptarea unor decizii greşite. Cel mai frecvent, riscurile bancare sunt abordate pornind de la funcţiile clasice ale societăţilor bancare. Riscurile ce caracterizează activitatea bancară rezultă din posibilitatea ca societatea bancară să nu realizeze venitul estimat sau să înregistreze o pierdere potenţială, fiind manifestarea unei instabilităţi ce apare sub forma nerealizării de profit sau realizării unei pierderi efective generate de luarea unei decizii greşite. Riscul bancar este o formă specifică de aplicare a teoriei riscului în domeniul activităţii bancare. Societăţile bancare desfăşoară atât activităţi de mobilizare a resurselor temporar disponibile în economie, cât şi de distribuire a acestor resurse sub formă de credite. Ca urmare, manifestarea riscurilor în domeniul bancar poate avea loc atât în cazul atragerii de resurse (operaţii bancare pasive), cât şi în cazul realizării de plasamente (operaţii bancare active), deşi operaţiile pasive sunt considerate mai puţin riscante datorită corelaţiei lor cu operaţiile active. 2. Discuţii Din practica bancară a rezultat existenţa unei diversităţi de riscuri care pot fi structurate în funcţie de: expunerea la risc, alocarea în sistemul bancar şi gama operaţiunilor bancare. Importanţa acestora diferă de la perioadă la perioadă, în funcţie de starea economiei, transformările care au loc în societate, condiţiile de existenţă şi funcţionalitate a sistemului bancar, volatilitatea pieţei financiare. Din punctul de în vedere al expunerii la risc a unei societăţi comerciale bancare, abordată ca expunere internă şi expunere suplimentară (subiectivă), riscurile bancare pot îmbrăca forma riscurilor pure şi a riscurilor speculative sau lucrative. 31

2 Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Seventh Edition, March 2013, Sibiu Volume 2 Riscurile pure sunt generate de activităţi bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi, manifestându-se sub forma: riscurilor fizice, cum ar fi: distrugerea clădirilor, a liniilor de telecomunicaţii, a materialului în cursul transportului, avarierea maşinilor şi materialelor diverse, distrugere, accidente de circulaţie; riscurilor financiare, care apare ca pierderi de date, de cecuri în curs de încasare, distrugerea arhivelor, nerecuperarea pierderilor; riscurilor de răspundere, care constau în nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi, acordări abuzive de credite, erori de gestiune a conturilor şi de ordin bursier, greşeli de consultanţă în ingineria financiară; riscurilor criminale, care privesc utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată, contrafacerea cardurilor şi cecurilor, întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri, utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat sau de către terţi, pătrunderi în fişierele informatice, deturnări de fonduri, furt, falsificare de bancnote. Riscurile speculative (lucrative) sunt expresia expunerii pe care o generează demersurile făcute pentru a obţine profit mai mare, în principal pe seama unei politici de creditare agresive, prin pierderi la portofoliul de titluri sub incidenţa volatilităţii acestora, sau prin pierderea profiturilor din participaţiile în societăţi nebancare, atunci când acestea nu îşi realizează sarcina de profit. Deosebirea ce există între cele două categorii de risc bancar constă în faptul că în timp ce riscurile pure determină obţinerea în mod exclusiv a pierderilor, neexistând şanse de a obţine vreun câştig, riscurilor speculative presupun atât posibilitatea obţinerii unui câştig, cât şi a unei pierderi. Din punctul de vedere al modului de alocarea în cadrul sistemului bancar riscurile bancare sunt: riscuri diversificabile definite ca acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii bilanţiere pentru ca legea numerelor mari să fie activată. Deşi nu se poate preciza cu certitudine ce înseamnă suficient de multe poziţii, trebuie reţinut faptul că se poate reduce expunerea globală a unei societăţi bancare la un anume tip de risc, mărind suficient numărul operaţiilor şi partenerilor susceptibili a genera acel risc; riscuri nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere, chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. Ele sunt determinate în esenţă de variabilele preţ (rate ale dobânzii, cursuri valutare, indicatori macroeconomici), reflectând variaţii ale preferinţelor consumatorilor, schimbări de tehnologie, politici guvernamentale. Cu ocazia desfăşurării activităţii, societăţile comerciale bancare îşi asumă o serie de riscuri legate de gama de operaţiuni bancare efectuate. Din această perspectivă, pot fi grupate în: riscuri ambientale care sunt generate de operarea societăţii bancare într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea de supraveghere bancară şi exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă (inversarea condiţiilor estimate) de mediu să afecteze negativ profitul băncii. Se includ aici: riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului bancar în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea societăţii comerciale bancare şi se poate manifesta prin strategii ofensive ale societăţilor bancare concurente în lupta pentru împărţirea cotelor de piaţă, care includ manipulări informaţionale, campanii de presă agresive, zvonuri lansate din sfera politicului sau autorităţilor de reglementare în anumite contexte, menite să destabilizeze societatea bancară a cărei segment de piaţă va fi supus unui marketing agresiv din partea concurenţei; riscul economic se poate manifesta la nivel sectorial, regional, naţional, internaţional şi exprimă probabilitatea diminuării performanţei bancare, ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu, care influenţează calitatea plasamentelor, volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc; riscul legal exprimă probabilitatea modificării adverse a cadrului normativ şi incertitudinea privind momentul modificării acestuia; reflectă faptul că societăţile bancare trebuie să opereze în contextul stabilit de reglementările legale în vigoare, chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitiv faţă de alte instituţii financiare concurente; riscul de fraudă este de origine internă şi exprimă probabilitatea comiterii unor furturi, a unor acte contrare intereselor societăţii bancare de către angajaţii acesteia; frauda poate afecta rentabilitatea societăţii bancare, mergând până la faliment; riscuri de prestare sunt asociate serviciilor bancare şi vizează: riscul operaţional exprimă probabilitatea ca societatea bancară să devină incapabilă de a mai asigura servirea clienţilor întrun mod rentabil; riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare; alegerea incorectă a momentului retragerii de pe piaţă a unui produs sau a momentului lansării unuia nou, poate genera pierderi şi există în 32

3 permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctul de vedere al maximizării profitului bancar; riscul produselor noi exprimă probabilitatea cumulată a producerii unor evenimente adverse în perioada de lansare a unui nou produs; riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia bancară optimă în condiţiile date; riscuri financiare sunt asumate de societatea bancară în gestiunea bilanţului, fiind considerate cele mai importante pentru că gestiunea lor inadecvată produce cele mai multe falimente bancare. În această grupă se includ: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii, riscul valutar şi riscul de insolvabilitate. Riscul de credit exprimă posibilitatea neîncasării efective la scadenţă a fluxului de venituri anticipate (capital avansat şi dobânda aferentă). Materializarea riscului de credit constă în apariţia situaţiilor în care o parte din creditele societăţii bancare nu pot fi recuperate din diferite motive, devenind credite neperformante; ele afectează negativ profitul, fiind una dintre cele mai costisitoare probleme ale unei societăţi bancare întrucât majoritatea banilor folosiţi în acordarea creditelor au drept sursă de provenienţă depozitele constituite de clienţi. Riscul de lichiditate exprimă posibilitatea de apariţie a incapacităţii de finanţare a operaţiilor bancare curente, reprezentând o problemă de cost pentru societăţile bancare. Rezultă din compararea activelor bancare cu posibilitate imediată de lichidare cu depozitele care pot reprezenta o dimensiune posibilă a solicitărilor creditorilor societăţii bancare (deponenţii). Riscul de lichiditate este riscul ca organizaţia bancară să nu dispună de fonduri suficiente pentru a-şi îndeplini obligaţiile. Factorii care influenţează riscul de lichiditate privesc nevoia de lichiditate propriu-zisă, costul diferitelor surse de lichiditate, accesul pe pieţele financiare, prognoza privind evoluţia ratei dobânzii pe piaţă, filozofia managerială, riscul de lichiditate fiind cel mai ridicat atunci când societatea bancară nu poate anticipa cererea de noi credite sau retragerile de depozite, nu are acces la noi surse de lichiditate sau procurarea acestora implică costuri însemnate. Riscul ratei dobânzii reprezintă efectul modificării ratelor dobânzii asupra valorii unui activ financiar sau diferenţa dintre valoarea unui portofoliu de active financiare şi valoarea pasivelor care finanţează acest portofoliu. Riscul de variaţie adversă a ratei dobânzii are în vedere riscul de deteriorare a situaţiei patrimoniale a societăţi bancare sub influenţa unei modificării adverse a nivelului dobânzilor pe piaţă. Sensibilitatea unei societăţi bancare la variaţia ratei dobânzii pe piaţă este determinată de acţiunea factorilor endogeni şi exogeni. Factorii endogeni, care includ structura activelor şi pasivelor bancare, calitatea şi eşalonarea scadenţelor creditelor, scadenţa fondurilor atrase, pot fi gestionaţi de socitatea bancară care, acţionând asupra lor, poate minimiza expunerea la riscul ratei dobânzii. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice şi se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. Aceşti factori nu pot fi controlaţi sau influentaţi de societatea bancară, dar pot fi anticipaţi cu destul de mare precizie. Factorii care influenţează expunerea societăţii bancare la riscul valutar sunt factori structurali ce privesc natura şi extinderea operaţiunilor valutare ale societăţii bancare, factori strategici care vizează eficienţa activităţilor de acoperire, concordanţa de volum şi termen între valute şi moneda naţională, vulnerabilitatea faţă de valoarea economică reală a instrumentelor de acoperire şi factori externi care includ condiţiile economice, de piaţă, concurenţa, schimbările tehnologice şi legislative. Riscul de insolvabilitate arată probabilitatea ca fondurile bancare să devină insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă. Este consecinţa manifestării unuia sau mai multor riscuri financiare pe care societatea bancară nu le-a prevenit şi constituie riscul ca aceasta să ajungă în incapacitate de plată. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fin cuantificate prin intermediul unui sistem de indicatori. Celelalte categorii de riscuri sunt generate de factori exogeni societăţii comerciale bancare asupra cărora managementul fie are un control limitat, fie nu are control. Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele bancare asupra cărora managementul are control. Deosebit de importantă este cunoaşterea riscurilor bancare, deoarece activitatea financiară este prin natura sa supusă incertitudinii şi riscului. Ignorarea sau desconsiderarea riscului, indiferent de forma sub care s-ar manifesta, ar echivala cu renunţarea la profesie. Întreaga artă constă în a cunoaşte şi a analiza riscul şi în a-l lua în considerare. Depăşirea riscului reprezintă obiectul esenţial, finalitatea activităţii fiecărei societăţi bancare. Dezvoltarea 33

4 Papers of the Sibiu Alma Mater University Conference, Seventh Edition, March 2013, Sibiu Volume 2 activităţii, în condiţii de risc, într-o manieră rentabilă, oferind clienţilor servicii de calitate şi realizarea unei imagini atractive a societăţii bancare constituie preocupări fundamentale ale managementului deoarece reputaţia şi imaginea societăţii bancare constă în mărimea profitului. Pierderea reputaţiei este consecinţa directă a falimentului managementului riscului. Problema riscurilor caracteristice activităţii bancare nu a avut dintotdeauna importanţa pe care o are în prezent. Astfel, până la începutul anilor 80, datorită stabilităţii relative a sistemului financiar şi a pieţelor financiare, pe plan mondial, preocupările cu privire la riscurile bancare se rezumau aproape exclusiv la cunoaşterea riscului de credit. Activitatea zilnică desfăşurată de o societate bancară este marcată de manifestarea unei palete largi de riscuri caracteristice acestei sfere, ceea ce impune identificarea lor cu scopul de a putea stabili şi utiliza instrumentele, tehnicile şi metodele specifice de diminuare şi/sau evitare a influenţei lor negative asupra operaţiunilor bancare. Prin urmare, una dintre funcţiile semnificative ale managementului bancar este acela de a reliefa riscurile care grevează asupra activităţii derulate deoarece dacă acestea nu sunt cunoscute şi corect evaluate pot conduce la diminuarea profitului şi, în cazuri limită, la faliment. Identificarea riscurilor bancare are o importanţă deosebită în cadrul fiecărei societăţi bancare, presupunând descifrarea profilului risc aferent fiecărui tip de produs şi serviciu bancar. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse/servicii, trebuie stabilite toate situaţiile semnificative care pot genera o pierdere financiară prin elaborarea unor scenarii de pierdere care permit determinarea frecvenţei şi mărimii pierderilor generate de expunerile la diferitele forme de risc bancar. Identificarea riscurilor bancare permite estimarea efectivă şi eficientă a profilului risc pentru toate unităţile teritoriale şi pe întreaga societate bancară. O atenţie deosebită trebuie acordată cunoaşterii riscurilor bancare şi din perspectiva interrelaţiei care există între risc şi profitabilitate şi a efectelor interacţiunii dintre principalele categorii de riscuri care afectează activitatea bancară, şi anume: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul valutar, riscul ratei dobânzii şi riscul de insolvabilitate. În soluţionarea acestei probleme, trebuie să se pornească de la performanţele atinse în perioadele anterioare, profiturile obţinute şi riscurile asumate. În condiţiile unei competiţii acerbe în mediul bancar, societatea bancară trebuie să-şi asume un risc de credit mai ridicat, profitul mediu crescând până în momentul în care riscul ajunge la un nivel critic care determină stagnarea şi chiar diminuarea. De asemenea, trebuie luată în considerare corelaţia care trebuie să existe între evoluţia profitului şi riscul de lichiditate. Pe de altă parte, societăţile bancare pot să-şi maximizeze profitul prin asumarea unui nivel ridicat al riscului ratei dobânzii, succesul în acest domeniu depinzând de abilitatea managementului bancar de a prevedea variaţia reală a ratei dobânzii. Apoi este absolut necesară luarea în considerare a corelaţiei care există între profit şi riscul de insolvabilitate deoarece prin amplificarea nivelului acestui tip de risc orice societate bancară îşi multiplică pârghiile de sporire a profitului generat de operaţiile efectuate. Demnă de relevat este influenţa cumulată şi combinată a riscurilor bancare asupra interrelaţiei risc-profitabilitate, succesul activităţii bancare fiind condiţionat de stabilirea unei combinaţii optime fără care nici o societate bancară nu poate adopta decizii raţionale. Preocuparea permanentă a managementului societăţii comerciale bancare pentru identificarea, reducerea şi eliminarea riscurilor bancare are efecte pozitive şi asupra salariaţilor, contribuind, de asemenea, la impunerea instituţiei în cadrul comunităţii bancare, existenţa programelor adecvate pentru prevenirea şi controlul riscurilor bancare condiţionând participarea societăţii bancare respective la asociaţii interbancare şi obţinerea unor calificative superioare din partea autorităţii bancare. În plus, un management corespunzător al riscurilor bancare îşi pune amprenta şi asupra imaginii publice a societăţii bancare. Acest aspect este deosebit de important dat fiind faptul că solvabilitatea societăţii bancare depinde mult de încrederea publicului, având în vedere faptul că depozitele atrase au o pondere mare în resursele bancare, iar deteriorarea imaginii pe piaţă generează un val masiv de solicitări de retragere a disponibilităţilor băneşti, ceea ce va afecta negativ solvabilitatea şi stabilitatea societăţii bancare. În măsura în care există şi se realizează, riscurile pun o problemă deosebită - aceea a vitezei cu care se produc efectele lor şi a modului cum se repercutează asupra rezultatelor societăţii bancare, de fapt, asupra costurilor şi profitului bancar. De 34

5 aceea, identificarea lor este absolut necesară pentru a putea găsi cele mai eficiente măsuri de diminuare şi eliminare. Viteza transmiterii este foarte importantă pentru că oferă sau nu societăţii bancare răgazul de a mobiliza resurse şi de a adopta măsurile corespunzătoare pentru asigurarea unui management eficient. Cu cât această viteză este mai mare cu atât societatea bancară face faţă mai greu riscurilor. 3. Concluzii Ţinând cont de aceste aspecte, se poate afirma că managementul riscurilor bancare constituie elementul central al procesului de management, iar problema instrumentalizării sale trebuie abordată pragmatic, ceea ce presupune particularizarea unor tehnici şi instrumente, concomitent cu folosirea celor generale, proprii economiilor de piaţă. Prin urmare, cunoaşterea, reducerea şi eliminarea riscurilor specifice sectorului bancar devine o necesitate obiectivă în activitatea oricărei societăţi bancare. În concluzie managementul riscului activităţii bancare, dar mai ales politica de gestionare a acestora, trebuie să se ghideze pe următoarele strategii de acţiune: reducerea creditelor neperformante prin ameliorarea strategiilor de creditare, respectiv o rigurosă alegere a clienţilor, utilizarea unor niveluri ale dobânzilor şi comisioanelor specifice; ameliorarea indicatorilor de solvabilitate prin majorarea capitalurilor proprii în total active ponderate în funcţie de risc şi micşorarea ponderii activului riscant în total active; ameliorarea indicatorilor de profitabilitate prin majorarea ponderii profitului net în active şi în total venituri; creşterea încrederii în seriozitatea şi performanţa angajaţilor bancilor, pregătirea, educarea şi formarea continuă a acestora prin participarea la programe de pregatire profesionala de specialitate; creşterea nivelului de informatizare a băncilor prin dotarea cu echipamente şi produse hard si soft bancar de cea mai înalta performanţă; in contextul crizei financiare actuale, băncile trebuie să apeleze la programe speciale de împrumut şi linii de creditare externe pe care să le obţină de la marile instituţii de credit internaţionale sau fonduri europene; ameliorarea planificării resurselor alocate astfel încât să se respecte toate programele propuse; creşterea interdependenţei dintre gestionarea riscurilor bancare şi maximizarea performanţelor bancare; ameliorarea graduală a indicatorilor de prudenţa bancară. Bibliografie Basno C. & Dardac N Management bancar, Editura Economică, Bucureşti. Basno C., Dardac N. & Floricel C Riscurile bancare-cerinţe prudenţiale, monitorizare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Dedu V Gestiune bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Hempel G., Colman A. & Simonson D Bank Management, John Wiley & Sons, New York. Niţu I Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti. Olteanu A., Olteanu F.M. & Badea L Management bancar, Editura Dareco, Bucureşti. Olteanu A., Olteanu F.M. & Badea L Management bancar. Caracteristici, strategii, studii de caz, Editura Dareco, Bucureşti. Opriţescu M. & Spulbăr C Optimizarea managementului bancar, Tribuna Economică nr.22/1998. Roşca T Monedă şi credit, Editura Sarmis, Cluj- Napoca. Roxin L Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ungurean P Riscurile activităţii bancare, Finanţe. Bănci. Asigurări, nr.7-8/