Limbajul PL/SQL. Structura unui bloc PL/SQL este următoarea:

Transcription

1 Limbajul PLSQL PLSQL (Procedural LanguageSQL) este extensia procedurală a limbajului SQL dezvoltată de Oracle Corporation, ce permite includerea instrucńiunilor de manipulare şi interogare a datelor în unităńi de cod procedurale şi structurate pe bloc. PLSQL este o tehnologie adoptată de server-ul Oracle şi de unele produse Oracle (eg. Developer2000 Forms). Blocurile PLSQL sunt trimise motorului PLSQL şi executate de acesta, motor ce se poate afla fie în cadrul aplicańiei din care s-a executat blocul, fie pe serverul Oracle. PLSQL poate fi utilizat pentru gruparea mai multor instrucńiuni într-un singur bloc şi trimiterea întregului bloc la server printr-un singur apel. Fără PLSQL, instrucńiunile SQL ar fi procesate una câte una, fiecare instrucńiune generând un apel către serverul Oracle. Structura orientată pe blocuri a PLSQL În PLSQL programele pot fi divizate în blocuri logice, principalele tipuri de blocuri ce pot fi utilizate fiind: - blocuri anonime - bloc nedenumit şi care nu formează corpul unei proceduri, funcńii sau declanşator (trigger); - blocuri de tip funcńie şi procedură similare funcńiilor şi procedurilor din alte limbaje de programare şi sunt definite ca blocuri PLSQL; - blocuri declanşatoare (trigger) blocuri PLSQL ce definesc codul ce urmează a fi executat atunci când au loc anumite acńiuni sau evenimente la nivelul bazei de date; - blocuri imbricate utilizate pentru tratarea erorilor şi pentru creşterea modularităńii codului scris. Blocuri anonime Un bloc anonim PLSQL este format din trei secńiuni: - secńiunea declarativă (opńională) conńine toate variabilele, constantele, cursoarele şi excepńiile utilizator ce sunt referite în secńiunile executabile şi declarative; - secńiunea executabilă (obligatorie) conńine instrucńiuni SQL pentru manipularea datelor din baza de date şi instrucńiuni PLSQL pentru manipularea datelor din cadrul blocului; - secńiunea de tratare a excepńiilor (opńională) specifică acńiunile ce vor fi executate în momentul aparińiei unor erori sau condińii anormale în secńiunea executabilă. Structura unui bloc PLSQL este următoarea: OpŃional - variabile, cursori, excepńii utilizator Obligatoriu - instrucńiuni SQL - instrucńiuni PLSQL EXCEPTIONS - OpŃional - acńiuni executate în caz de eroare - Obligatoriu Pentru execuńia blocurilor PLSQL în mediul gazdă SQL*PLUS se va Ńine cont de următoarele reguli: - se va plasa caracterul ; la sfârşitul unei instrucńiuni SQL sau a unei instrucńiuni de control PLSQL; 1

2 - se va plasa caracterul pentru rularea blocurilor anonime din buffer-ul SQL. ExecuŃia cu succes a unui astfel de bloc va fi anunńată prin mesajul PLSQL procedure successfully completed - se va plasa. pentru a închide buffer-ul SQL (un bloc PLSQL este tratat ca o singură instrucńiune şi caracterele ; plasate în interiorul blocului nu vor închide sau rula buffer-ul). Variabile PLSQL Variabilele PLSQL trebuie declarate în secńiunea declarativă, înainte de utilizarea lor într-un bloc PLSQL. Sintaxa ce permite declararea unei variabile este următoarea: unde: identificator [CONSTANT] tip_date [NOT NULL] [:= DEFAULT expr] identificator CONSTANT tip_date NOT NULL expr este numele variabilei; utilizat în cazul în care identificator este o constantă; constantele trebuie inińializate; tipul de date al variabilei (scalar, compus, referinńă sau LOB); constrânge variabila să conńină valori diferite de NULL; variabilele NOT NULL trebuie inińializate la declarare; o expresie PLSQL care poate fi un literal, o altă variabilă sau o expresie ce implică operatori şi funcńii. PLSQL suportă patru categorii de tipuri de date: 1. scalar tipurile de date din această categorie permit stocarea unei singure valori; în această categorie intră tipurile de date utilizate pentru coloanele de tabele; 2. compus permit definirea şi manipularea grupurilor de câmpuri în blocuri PLSQL; această categorie conńine tipurile de date (numite şi colecńii) TABLE, RECORD, VARRAY; 3. referinńă tipurile din această categorie sunt utilizate pentru memorarea pointerilor către alte elemente ale unui program; 4. LOB stochează informańii ce indică locańia obiectelor de dimensiuni mari (imagini grafice, video-clipuri). Exemplul următor indică modul de declarare a unor variabile: v_job varchar2(9); v_count number(9,2) := 0; c_tax_rate CONSTANT number(3,2) := 8.25; v_valid boolean NOT NULL := TRUE; g_mgr number(4) DEFAULT 7839;... Regulile urmărite la declararea unei variabile sunt următoarele: - dacă se doreşte inińializarea unei variabile cu o expresie, în momentul declarării se va utiliza operatorul de asignare := sau se va specifica cuvântul cheie DEFAULT. Dacă variabila nu se inińializează la declarare ea va conńine valoarea NULL până în momentul inińializării. - dacă se utilizează constrângerea NOT NULL, variabila TREBUIE inińializată. - declararea unei singure variabile pe linie ajută la citirea şi întreńinerea cu mai multă uşurinńă a codului. - pentru declararea constantelor trebuie utilizat identificatorul CONSTANT înaintea tipului de date. 2

3 O constantă trebuie inińializată la declarare, în caz contrar generându-se un mesaj de eroare de compilare. Pentru asignarea de valori unei variabile se va utiliza sintaxa unde: identificator := expr; identificator expr este numele variabilei poate fi o variabilă, un literal sau un apel de funcńie, dar nu un nume de coloană Un literal este o valoare explicită de tip numeric, caracter, şir de caractere sau boolean (exemple de literali: numărul 25.36, şirul Test, valoarea TRUE). Dacă se declară o variabilă pentru a fi utilizată cu scopul de a memora valorile unei coloane, tipul de date al variabilei trebuie ales în conformitate cu domeniul de definińie al coloanei. Pentru aceasta se poate utiliza atributul %TYPE, care permite declararea unei variabile pe baza tipului unei alte variabile sau al unei coloane. %TYPE se utilizează, cel mai adesea, atunci când se declară o variabilă ce va fi folosită pentru stocarea valorilor din coloana unui tabel sau pentru înscrierea datelor într-o coloană. Acest atribut înlocuieşte tipul de date al variabilei şi va fi prefixat de numele tabelului şi al coloanei în cauză sau cu numele variabilei. v_ename emp.ename%type; v_balance NUMBER(7,2); v_min_balance v_balance%type := 10; În exemplul de mai sus, tipul variabilei v_ename va fi dat de domeniul de definińie al coloanei ename din tabelul emp. Tipurile de date scalare ce pot fi utilizate la declararea unei variabile sunt prezentate în anexa 1. Variabilele booleene (declarate cu tipul BOOLEAN) sunt variabile ce pot avea valorile TRUE, FALSE sau NULL. Astfel de variabile pot fi unite prin operatorii logici AND, OR sau NOT. Expresiile booleene sunt formate din expresii simple sau complexe, separate de operatori logici (e.g. clauza WHERE a unei instrucńiuni SELECT conńine o expresie booleană ce specifică liniile dintr-un tabel afectate de instrucńiune). De exemplu, dacă v_sal1 := 5000; v_sal2 := 6000; atunci expresia v_sal1 < v_sal2 va returna TRUE. v_comm_sal BOOLEAN := (v_sal1 < v_sal2); reprezintă declarańia şi inińializarea unei variabile booleene. O variabilă de legătură este o variabilă declarată într-un mediu gazdă (de exemplu SQL*Plus) şi utilizată în momentul execuńiei pentru a pasa valori spre, respectiv pentru a primi valori din unul sau mai multe programe PLSQL. O variabilă de legătură poate fi tratată în aceeaşi manieră ca variabilele obişnuite. Pentru a declara o variabilă de legătură în mediul SQL*Plus se va utiliza comanda VARIABLE. 3

4 SQL> VARIABLE return_code NUMBER Atât SQL cât şi SQL*Plus pot referi variabilele de legătură, iar SQL*Plus poate afişa şi valoarea lor prin intermediul comenzii PRINT: SQL> PRINT return_code O altă modalitate de a afişa valoarea unei variabile de legătură constă în utilizarea funcńiei PUT_LINE din pachetul DBMS_OUTPUT. Înainte de utilizarea acestei funcńii trebuie executată comanda SET SERVEROUTPUT ON (o singură dată pe sesiune) la promptul SQL*Plus, în caz contrar nu se va afişa nimic pe ecran. y number := 3; :x := y; DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('Valoarea variabilei x este ' :x); Valoarea variabilei x este 3 PLSQL procedure successfully completed Pentru a face referire la o variabilă de legătură, numele variabilei trebuie prefixat de :. În acest fel se va face distincńie între aceste variabile şi cele PLSQL: :host_sal := v_sal; :global_var1 := TRUE ; Deoarece PLSQL este o extensie a limbajului SQL, regulile generale de sintaxă ce se aplică în SQL sunt valabile şi în PLSQL: - unităńile lexicale (identificatori sau literali) pot fi separate de unul sau mai multe spańii sau de alńi delimitatori. SpaŃiile nu pot fi incluse în unităńile lexicale cu excepńia literalilor sau comentariilor; - instrucńiunile pot fi despărńite pe mai multe linii; cuvintele cheie nu pot fi despărńite; Delimitatorii utilizańi în PLSQL sunt: Simbol Descriere Simbol Descriere + operatorul aditiv <> operator relańional - operatorul de diferenńă sau negańie!= operator relańional * operatorul multiplicativ operatorul de concatenare operatorul de diviziune -- indicator de comentariu pe o linie = operator relańional * delimitator început indicator de acces la distanńă * delimitator sfârşit comentariu ; terminator de instrucńiune := operatorul de atribuire Vizibilitatea identificatorilor în PLSQL Unul din avantajele PLSQL în comparańie cu SQL constă în abilitatea de a imbrica instrucńiuni. Se pot imbrica blocuri oriunde este permisă utilizarea instrucńiunilor executabile. SecŃiunea excepńiilor (erorilor) poate conńine, de asemenea, blocuri imbricate. Zona de vizibilitate a unui obiect este regiunea din program ce poate face referire la acel obiect. Variabilele declarate pot fi referite în cadrul secńiunii de execuńie. 4

5 Un identificator este vizibil doar în blocul în care este declarat şi în toate sub-blocurile, procedurile şi funcńiile imbricate. Dacă un bloc nu găseşte identificatorul declarat local, va căuta în secńiunea declarativă a blocurilor părinte. Nu se caută declarańia unui identificator în sub-blocuri sau în blocurile de pe acelaşi nivel. x REAL; y NUMBER; În exemplul de mai sus, variabila y poate face referire la variabila x, în timp ce variabila x nu poate referi variabila y. FuncŃii PLSQL Aproape toate funcńii ce pot fi utilizate în SQL sunt valide în PLSQL, cu excepńia funcńiilor grup (MAX, MIN, AVG, SUM, COUNT) şi a altor funcńii speciale, cum ar fi DECODE şi DUMP. În Anexa 2 sunt prezentate câteva din funcńiile ce pot fi utilizate în PLSQL. În Anexa 3 sunt prezentate şabloanele ce pot fi utilizate cu funcńiile TO_DATE, TO_CHAR şi TO_NUMBER. Exemple: SELECT TO_CHAR(SYSDATE, MONTH DDTH YYYY ) Azi FROM DUAL Azi NOVEMBER 28TH 2006 v_convert_date DATE := TO_DATE( , MMDDSYYYY ); v_hold_date VARCHAR2(100); v_hold_date := TO_CHAR(v_convert_date, MMDDSYYYY ); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Data convertita este: v_hold_date); Data convertita este: v_convert_date DATE; V_convert_date:= TO_DATE( , DDMMYY ); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Data convertita este: v_convert_date); Data convertita este: zona de vizibilitate pentru x zona de vizibilitate pentru y 5

6 v_convert_number VARCHAR2(20) := 1997 ; v_hold_number NUMBER; V_hold_number:= TO_NUMBER(v_convert_number, 9999 ); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Nr convertit este: v_hold_number); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Nr convertit plus 10 este: (v_hold_number+10)); Nr convertit este: 1997 Nr convertit plus 10 este: 2007 Operatori PLSQL Operatorii utilizańi în PLSQL corespund celor utilizańi în SQL: Operator Descriere **, NOT operatorii exponenńial şi negańie logică +, - operatori de semn (+ şi -) *, multiplicare, diviziune +, -, adunare, scădere, concatenare =,!=, <>, <, >, <=, >=, IS NULL, LIKE, BETWEEN, operatori de comparańie IN AND ConjuncŃie OR DisjuncŃie PrecedenŃa operatorilor corespunde săgeńii desenate în stânga tabelului. InstrucŃiuni SQL în PLSQL PLSQL suportă toate instrucńiunile din Limbajul de Manipulare a Datelor (LMD) şi comenzile de control a tranzacńiilor din SQL. O instrucńiune SQL poate fi utilizată pentru a popula variabile cu valori rezultate din interogarea unui tabel. Un bloc PLSQL nu este o unitate de tranzacńie. Salvarea datelor (COMMIT), setarea unor puncte de salvare (SAVEPOINT) şi revenirea la un punct de salvare sau la ultimul COMMIT (ROLLBACK) sunt operańii independente de bloc, dar aceste instrucńiuni se pot executa în interiorul unui bloc. PLSQL nu suportă instrucńiunile din Limbajul de Definire a Datelor (LDD), cum ar fi CREATE TABLE, ALTER TABLE sau DROP TABLE. De asemenea, PLSQL nu suportă instrucńiunile din Limbajul de Control a Datelor (GRANT, REVOKE). Sintaxa PLSQL pentru extragerea unor informańii din baza de date şi stocarea lor în variabile PLSQL este: SELECT lista_tinta INTO {nume_var [, nume_var]... nume_inreg} FROM tabel WHERE conditie; unde: lista_tinta este o listă formată din cel puńin o coloană şi poate include expresii SQL şi funcńii agregat; nume_var este variabilă scalară ce va memora valoarea returnată nume_inreg este variabila de tip RECORD ce va păstra valorile returnate tabel indică numele tabelului 6

7 conditie Exemplu: este compusă din nume de coloane, expresii, constante şi operatori de comparańie, inclusiv variabile şi constante PLSQL v_deptno NUMBER(2); v_loc VARCHAR2(15); SELECT deptno, loc INTO v_deptno, v_loc FROM dept WHERE dname= SALES ; DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Valoarea v_deptno este TO_CHAR(v_deptno)); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Valoarea v_loc este v_loc); Valoarea v_deptno este 30 Valoarea v_loc este CHICAGO Clauza INTO este OBLIGATORIE şi este pozińionată între clauzele SELECT şi FROM. Această clauză este utilizată pentru specificarea variabilelor ce vor memora valorile returnate de clauza SELECT. Se furnizează câte o variabilă pentru fiecare element din clauza SELECT, ordinea variabilelor trebuind să corespundă ordinii din lista clauzei SELECT. Utilizarea unei instrucńiuni SQL într-un bloc PLSQL trebuie să returneze numai o singură linie. În caz contrar se va genera un mesaj de eroare. ObservaŃii: - instrucńiunile SQL trebuie terminate cu caracterul ; - clauza INTO este obligatorie atunci când o instrucńiune SQL este înglobată intr-un bloc PLSQL - clauza WHERE este opńională şi poate fi utilizată pentru a specifica variabile de intrare, constante, literali sau expresii PLSQL - numărul variabilelor de ieşire din clauza INTO trebuie să corespundă numărului de coloane ce apar în clauza SELECT. Următorul exemplu returnează suma salariilor tuturor angajańilor dintr-un anumit departament. v_sum emp.sal%type; v_deptno NUMBER NOT NULL := 10; SELECT SUM(sal) -- funcńie agregat INTO v_sum FROM emp WHERE deptno = v_deptno; DBMS_OUTPUT.PUT_LINE( Valoarea variabilei v_sum este TO_CHAR(v_sum)); Valoarea variabilei v_sum este 8750 PLSQL permite utilizarea instrucńiunilor de manipulare a datelor INSERT, UPDATE şi DELETE. 7

8 Exemplu: v_empno emp.empno%type; SELECT max(empno) INTO v_empno FROM emp; INSERT INTO emp(empno, ename, job, deptno) VALUES(v_empno+10, HARDING, CLERK, 10); Următorul exemplu măreşte salariile angajańilor din tabelul emp având funcńia ANALYST. v_sal_increase emp.sal%type := 2000; UPDATE emp SET sal = sal + v_sal_increase WHERE job = ANALYST ; Se poate produce ambiguitate în clauza SET datorită faptului că, deşi membrul stâng este numele unei coloane, membrul drept poate fi o coloană sau o variabilă PLSQL. În situańia în care o coloană şi o variabilă au acelaşi nume, serverul Oracle va căuta în baza de date mai întâi coloană, şi apoi variabila. Ştergerea liniilor din tabelul emp ce corespund angajańilor din departamentul 10 se poate efectua cu ajutorul următorului bloc PLSQL: v_deptno emp.deptno%type := 10; DELETE FROM emp WHERE deptno = v_deptno; Pentru evitarea situańiilor de ambiguitate se poate avea în vedere următoarea convenńie de denumire: coloanele din baza de date şi variabilele trebuie să aibă nume distincte. Structuri de control a execuńiei în PLSQL Principalele structuri de control a execuńiei sunt construcńiile condińionale (instrucńiuni IF) şi cele repetitive. InstrucŃiunea IF - permite execuńia selectivă a unor acńiuni pe baza unor condińii. Sintaxa instrucńiuni IF este: IF conditie THEN instructiuni; [ELSIF conditie THEN instructiuni;] [ELSE instructiuni;] END IF; 8

9 unde: conditie instructiuni ELSIF ELSE este o variabilă booleană sau o expresie (TRUE, FALSE sau NULL); ea este asociată unei secvenńe de instrucńiuni ce se va executa dacă expresia are valoarea TRUE pot fi una sau mai multe instrucńiuni PLSQL sau SQL; pot include alte instrucńiuni IF. este un cuvânt cheie ce introduce o nouă expresie booleană; dacă prima condińie este FALSE sau NULL, atunci ELSIF introduce condińii suplimentare; este un cuvânt cheie, care odată atins, are ca efect execuńia instrucńiunilor ce urmează imediat după el. Exemplul următor setează funcńia SALESMAN, numărul departamentul 35 şi comisionul de 20% din salariul curent dacă numele este MILLER : IF v_ename = MILLER THEN v_job := SALESMAN ; v_deptno := 35; v_comm := sal * 0.2; END IF; ObservaŃii: - se pot specifica mai multe clauze ELSIF; - poate exista cel mult o clauză ELSE; Să considerăm următoare structură IF: IF conditie1 THEN instructiuni ELSIF conditie2 THEN instructiuni ELSE instructiuni END IF; Modul de execuńie al acestei structuri este următorul: - dacă se evaluează conditie1 şi rezultă TRUE se vor executa instrucńiunile de pe ramura THEN; - altfel se evaluează conditie2. Dacă rezultă TRUE se execută instrucńiunile de pe ramura THEN; - altfel se execută instrucńiunile de pe ramura ELSE. Exemplu: IF v_start > 100 THEN v_start := 2 * v_start; ELSIF v_start >=50 THEN v_start := 0.5 * v_start ELSE v_start := 0.1 * v_start; END IF; 9

10 Structuri repetitive Aceste structuri sunt utilizate pentru repetarea unei instrucńiuni sau a unei secvenńe de instrucńiuni de un anumit număr de ori. 1. Structuri de tip LOOP Sintaxa acestei structuri este următoarea: LOOP instrucńiune1; EXIT [WHEN conditie] END LOOP; unde: conditie este o variabilă booleană sau o expresie; De fiecare dată când fluxul de execuńie atinge END LOOP, controlul este predat instrucńiunii LOOP corespunzătoare. Pentru ieşirea din buclă trebuie utilizată instrucńiunea EXIT. Se poate executa EXIT fie ca o acńiune în cadrul unei instrucńiuni IF, fie ca instrucńiune din buclă. La instrucńiunea EXIT se poate ataşa o clauză WHEN de părăsire condińionată a buclei. Exemplu de utilizare a structurii LOOP: v_ordid item.ordid%type := 10; v_counter NUMBER(2) := 1 LOOP INSERT INTO item(ordid, itemid) VALUES(v_ordid, v_counter); v_counter := v_counter + 1; EXIT WHEN v_counter > 10; END LOOP; 2. Structuri de tip FOR Sintaxa instrucńiunii FOR este: FOR contor IN [REVERSE] limita_inf..lim_sup LOOP instructiune1; instructiune2; END LOOP; unde: contor este o variabilă întreagă declarată implicit, a cărei valoare este incrementată sau decrementată (se face decrementare dacă se specifică REVERSE) cu o unitate la fiecare iterańie, până se atinge lim_sup, respectiv lim_inf. Notă: contor nu trebuie declarat ca variabilă; el este declarat implicit ca întreg. Exemplu: v_ordid item.ordid%type := 101; FOR i IN LOOP 10

11 INSERT INTO item(ordid, itemid) VALUES(v_ordid, i); END LOOP; 3. Structuri WHILE Cu ajutorul instrucńiunii WHILE se poate repeta o secvenńă de instrucńiuni până în momentul în care condińia de control devine FALSE sau NULL. WHILE conditie LOOP instructiune1; instructiune2;... END LOOP; Tipuri de date compuse Tipurile de date compuse (cunoscute şi sub numele de colecńii) ce pot fi utilizate în PLSQL sunt: RECORD, TABLE, tabele imbricate, VARARRAY. În continuare va fi prezentat doar tipul RECORD. Tipul TABLEeste prezentat în secńiunea opńională L5_BD_sect_optionala. Tipul RECORD O variabilă de tip RECORD (numită înregistrare) reprezintă o colecńie de date memorate în câmpuri, fiecare câmp având asociat un nume şi un tip. Să presupunem că dispunem de diverse informańii despre un angajat, cum ar fi nume, salariu şi data angajării. O înregistrare ce conńine câte un câmp pentru fiecare tip de informańie permite tratarea datelor ca o singură unitate logică. Caracteristici ale înregistrărilor: - o înregistrare poate avea un număr arbitrar de câmpuri; - o înregistrare poate avea o valoare inińială sau poate fi definită ca fiind NOT NULL; - câmpurile fără valori inińiale sunt inińializate cu valori NULL; - cuvântul cheie DEFAULT poate fi utilizat şi la definirea câmpurilor; - se pot defini tipuri RECORD şi se pot declara variabile de tip înregistrare în secńiunea declarativă a oricărui bloc, subprogram sau pachet; - se pot declara şi apoi referi înregistrări imbricate (înregistrări ce au drept componentă o altă înregistrare). Sintaxa ce permite definirea tipului RECORD este: TYPE nume_tip IS RECORD ( declaratie_camp {, declaratie_camp} ); declaratie_camp respectă sintaxa: nume_camp <tip_camp variabila%type tabel.coloana%type tabel%rowtype> [[NOT NULL] <:= DEFAULT> expr] unde: nume_tip numele tipului RECORD nume_camp numele câmpului în cadrul înregistrării tip_camp tipul câmpului. Poate fi orice tip PLSQL, exceptând REF CURSOR expr expresie de tipul tip_camp sau valoare inińială Constrângerea NOT NULL previne inińializarea câmpului corespunzător cu valoarea NULL şi 11

12 forńează inińializarea câmpului. O înregistrare se declară în secńiunea declarativă, cu ajutorul sintaxei: identificator nume_tip; Fiecare câmp are un nume unic şi un tip de date specific. Deoarece în PLSQL nu există tipuri de date predefinite pentru înregistrări, va trebui să definim mai întâi tipul de date şi apoi să declarăm o variabilă de tipul respectiv, aşa cum este ilustrat în următorul exemplu: TYPE tip_inreg_emp IS RECORD -- defineste un tip RECORD (empno NUMBER(4) NOT NULL := 100, ename emp.ename%type, job emp.job%type); inreg_emp tip_inreg_emp; -- declara o variabila de tipul tip_inreg-emp Accesarea unui câmp dintr-o înregistrare se face pe baza numelui câmpului, conform sintaxei: nume_inreg.nume_camp De exemplu, accesarea câmpului job din variabila inreg_emp se face astfel: inreg_emp.job... iar asignarea valorii 'CLERK' câmpului job se face cu instrucńiunea: inreg_emp.job := 'CLERK'; Înregistrările definite de utilizator sunt instanńiate la intrarea în bloc şi încetează să existe la ieşirea din bloc. Următorul exemplu utilizează o înregistrare formată din trei câmpuri (ename, job, sal) pentru a stoca informańiile furnizate de o instrucńiune SELECT. Trebuie să existe o corespondenńă între câmpurile înregistrării şi lista Ńintă a instrucńiunii SELECT. TYPE tip_inreg_emp IS RECORD (ename emp.ename%type, job emp.job%type, sal emp.sal%type); inreg_emp tip_inreg_emp; SELECT ename, job, sal INTO inreg_emp FROM emp WHERE empno = 7369; DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('deptno = ' inreg_emp.ename); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('dname = ' inreg_emp.job); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('loc = ' inreg_emp.sal); Atributul %ROWTYPE identificator referinta%rowtype... unde: identificator referinta este numele înregistrării este numele tabelului, vederii sau variabilei de tip cursor pe care se bazează înregistrarea. ReferinŃa TREBUIE să fie validă în momentul declarării înregistrării (tabelul sau vederea trebuie să existe, iar cursorul trebuie să fie declarat). 12

13 Atributul %ROWTYPE poate fi utilizat pentru declararea unei variabile de tip înregistrare pe baza tuturor coloanelor dintr-un tabel sau dintr-o vedere. Câmpurile din înregistrare vor prelua numele şi tipurile de date ale coloanelor din tabel sau din vedere. Exemplul următor declară o înregistrare folosind atributul %ROWTYPE: inreg_emp emp%rowtype;... Înregistrarea inreg_emp va fi formată din următoarele câmpuri: empno NUMBER(4), ename VARCHAR2(10), job VARCHAR2(9), mgr NUMBER(4), hiredate DATE, sal NUMBER(7, 2), comm NUMBER(7, 2), deptno NUMBER(2) Un câmp individual din înregistrare va fi referit folosind notańia: identificator.nume_camp La fel ca în cazul variabilelor scalare, instrucńiunea SELECT poate fi utilizată pentru a stoca valorile returnate de o interogare într-o înregistrare. Singura restricńie este ca instrucńiunea SELECT să returneze toate coloanele din tabelul (vederea) ce stă la baza definińiei înregistrării. -- Nu uitati sa executati SET SERVEROUTPUT ON la promptul SQL inreg_dept dept%rowtype; -- campurile inregistrarii corespund coloanelor din tabelul dept -- instructiunea SELECT se va executa cu succes doar daca returneaza o singura linie SELECT * INTO inreg_dept from dept WHERE dname = 'SALES'; DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('Valorile memorate in inregistrare: '); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('deptno = ' inreg_dept.deptno); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('dname = ' inreg_dept.dname); DBMS_OUTPUT.PUT_LINE('loc = ' inreg_dept.loc); Probleme 1. CreaŃi un bloc PLSQL care selectează numărul maxim de departament din tabelul dept şi memorează această valoare într-o variabilă SQL*Plus. Se va afişa rezultatul pe ecran. 2. CreaŃi un bloc PLSQL care să permită introducerea unei noi înregistrări în tabelul dept. Se va cere introducerea de la tastatură a numărului de departament şi a numelui său. VerificaŃi inserarea noului departament. 3. CreaŃi un bloc PLSQL care să şteargă departamentul inserat la punctul 2. Se va prelua de tastatură numărul departamentului ce urmează a fi şters. 4. CreaŃi tabelul MESAJE având următoarea schemă: MESAJE(Rezultate NUMBER(3)) 13

14 InseraŃi în acest tabel numerele de la 1 la 10, exceptând valorile 6 şi 8. SalvaŃi modificările efectuate asupra tabelului. ConŃinutul tabelului după executarea blocului PLSQL este cea din tabelul de mai jos. Rezultate CreaŃi un bloc PLSQL care actualizează comisionul unui anumit angajat din tabelul emp conform următoarelor reguli: - dacă salariul său este mai mic decât 1000, comisionul este de 10% din salariu; - dacă salariul său este între 1000 şi 1500, comisionul este de 15% din salariu; - dacă salariul său este mai mare decât 1500, comisionul este de 20% din salariu; - dacă salariul său este NULL, comisionul este 0. Numărul angajatului va fi introdus de la tastatură. După ce se operează o modificare asupra tabelului emp salvańi acea modificare. VerificaŃi corectitudinea modificării. 14

15 Anexa 1 - Tipuri de date scalare utilizate la declararea unei variabile Tip date Descriere VARCHAR2 (lungime_maxima) - şir alfanumeric de lungime variabilă. - se utilizează 1 octet pe caracter şi poate avea o lungime maximă de octeńi. CHAR [(lungime_maxima)] - şir alfanumeric de lungime fixă. - spre deosebire de şirurile VARCHAR2, un şir CHAR conńine întotdeauna numărul maxim de caractere; şirurile mai scurte decât lungimea maximă sunt completate cu spańii. - se utilizează 1 octet pe caracter şi poate avea o lungime maximă de octeńi. - dacă nu se specifică lungime_maxima, se consideră valoarea implicită de 1. NUMBER[(precizie,[scala])] - tipul de bază pentru numerele în virgulă fixă sau mobilă. - precizie indică numărul de cifre utilizat pentru reprezentarea numărului, iar scala indică pozińia punctului zecimal. - acoperă domeniul de valori 1.0E E125 BINARY_INTEGER - utilizat pentru declararea numerelor întregi cu semn. - variabilele BINARY_INTEGER sunt stocate în format binar, ocupând astfel mai puńin spańiu. De asemenea, calculele cu întregi binari se efectuează mai rapid, deoarece valorile sunt deja în format binar. PLS_INTEGER - utilizat pentru declararea numerelor întregi cu semn în domeniul utilizează instrucńiuni cod maşină native pentru realizarea calculelor. DATE - utilizat pentru a stoca data şi momentul de timp, domeniul acoperit fiind de la 1 ianuarie 4712 BC până la 31 decembrie 4712 AD. - dacă nu se specifică un moment de timp, se va utiliza valoarea implicită 12:00:00 AM. BOOLEAN - utilizat pentru stocarea valorilor TRUEFALSE LONG - similar tipului VARCHAR2, diferenńa constând în aceea că o variabilă LONG poate avea maxim caractere RAW (lungime) - utilizat pentru a stoca şiruri de date orientate pe octeńi. - diferenńa fańă de VARCHAR2 stă în aceea că o valoare de tip RAW nu va fi interpretată de Oracle (nu se face translare de seturi de caractere pe date brute (raw)). - argumentul lungime poate fi o valoare între 1 şi LONG RAW (lungime) - similar tipului RAW. - argumentul lungime poate fi o valoare între 1 şi

16 Anexa 2 - FuncŃii utilizate în PLSQL Nume funcńie FuncŃii ce operează pe şiruri de caractere ASCII(caracter) CHR(cod_ascii) CONCAT(sir1, sir2) LENGTH(sir) LPAD(sir,lung_totala,[caract]) LPAD(sir,lung_totala,[caract]) FuncŃii numerice ABS(numar) CEIL(numar) FLOOR(numar) ROUND(numar, [nr_zec]) FuncŃii de conversie TO_CHAR(data,format,[param_NLS]) TO_CHAR(num,format,[param_NLS]) Descriere Returnează echivalentul zecimal al caracterului ASCII Returnează caracterul având codul ASCII furnizat Concatenează cele două şiruri argumente Returnează lungimea şirului Completează sir la stânga cu caracter, lungimea maximă a şirului astfel obńinut fiind lung_totala. Dacă este omis parametrul caracter se consideră valoarea implicită spańiu. Comportare similară funcńiei LPAD, completarea realizăndu-se la dreapta argumentului sir. Returnează valoarea absolută Returnează cel mai mic număr întreg care este mai mare sau egal cu numar Returnează cel mai mare număr întreg care este mai mic sau egal cu numar Rotunjeşte numar la numărul de zecimale specificat. Dacă nr_zec este omis se va rotunji la întregul cel mai apropiat; dacă nr_zec>0 rotunjirea se face la dreapta separatorului zecimal; dacă nr_zec<0 se va rotunji la stânga separatorului zecimal Converteşte o valoare DATE într-un şir VARCHAR2, permińând prezentarea datei într-un anumit format. param_nls indică specificarea limbii utilizată la afişarea pe ecran. O parte din măştile de format ce pot fi utilizate sunt descrise în tabelul următor. Converteşte orice număr în şir VARCHAR2. Formatele ce pot fi utilizate sunt descrise în tabelul următor. TO_DATE(sir,format,[NLS_LANG]) Converteşte un şir de caractere (CHAR sau VARCHAR2), delimitat de apostrofuri, la o valoare DATE. Parametrul opńional NLS_LANG permite precizarea limbii în care se va face afişarea. Limitări: - şirul argument nu poate avea mai mult de 220 caractere; - suntem limitańi la măştile din tabelul următor; - nu putem combina formatele, cum ar fi specificarea formatului de 24 ore şi, în acelaşi timp, AM sau PM; - nu putem specifica acelaşi element de două ori în şablonul de conversie (de exemplu, YYYY-MM-MMM-DD) TO_NUMBER(sir,format,[param_NLS]) Converteşte un şir de caractere (CHAR sau VARCHAR2) sau dată calendaristică într-un număr, cu scopul de a executa calcule numerice.măştile de formatare sunt decrise în tabelul următor. 16

17 Anexa 3 - Şabloanele utilizate cu funcńiile TO_DATE, TO_CHAR şi TO_NUMBER Tip şablon Descriere Măşti de formatare DATE BC sau B.C. Indicator Before Christ AD sau A.D. Indicator Anno Domini SYYYY, YYYY Anul cu 4 cifre. Întoarce un număr negativ dacă se utilizează BC cu SYYYY. YYY, YY, Y Ultimele 3, 2 sau ultima cifră a reprezentării anului YEAR, SYEAR Returnează anul, în litere. SYEAR returnează o valoare negativă dacă se utilizează cu BC MM Numărul lunii, de la 01 la 12 MONTH Numele lunii, totdeauna pe 9 caractere, eventual completate la dreapta cu spańii RM Număr roman reprezentând luna, de la I la XII WW Numărul săptămânii în an, de la 1 la 53 W Numărul săptămânii înlună, de la 1 la 5. Prima săptămână începe în prima zi a lunii D Numărul zilei din săptămână, cu valori de la 1 la 7 DD Numărul zilei din lună, cu valori de la 1 la 31 DDD Numărul zilei din an, cu valori de la 1 la 366 DAY Numărul zilei din săptămână, în litere, totdeauna reprezentat pe 9 caractere, eventual completat la dreapta cu spańii HH, HH12 Ora din zi, cu valori de la 1 la 12 HH24 Ora din zi, cu valori de la 1 la 23 MI Numărul minutului din oră, de la 0 la 59 SS Numărul secundei din minut, de la 0 la 59 AM sau A.M. Indicator al orei ante-meridian PM sau P.M. Indicator al orei post-meridian Măşti de formatare NUMERE Mască Exemplu Fiecare 9 este considerat o cifră semnificativă. Zerourile din fańa numărului sunt tratate drept spańii sau Zerourile din stânga sau dreapta numărului sunt tratate şi afişate ca zerouri $ $9999 Prefix reprezentând simbolul monetar, plasat în fańa numărului D 99D99 Indică pozińia punctului zecimal. Cifrele de 9 indică numărul maxim de cifre de o parte şi de alta a separatorului zecimal 17