Sociologie Curs 11: Sărăcie şi excluziune socială. Material didactic pregătit de lect. dr. Cristina Raţ

Transcription

1 Sociologie Curs 11: Sărăcie şi excluziune socială Material didactic pregătit de lect. dr. Cristina Raţ

2 Sărăcie şi excluziune socială Lecturi: * Berevoescu, Ionica; Stănculescu, Manuela S. (2004): Sărac lipit, caut altă viaţă! Bucureşti: Ed. Nemira. În special capitolele Munca invizibilă a săracilor din zonele sărace şi Strategii de supravieţuire în zonele sărace, pp * Lister, R. (2006) Poverty. Cambridge: Polity Press, pp Sen, A. (2000) "Social Exclusion: Concept, Application and Scrutiny " Social Development Papers 1:1-60. Lamont, M., Small, M. (2008): How Culture Matters. Enriching our Understanding of Poverty. Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E.D. (2001): Sărăcia şi sistemul de protecţie socială, Iaşi: Polirom (selecţii) World Bank (2007) Romania: raport de evaluare a saraciei [Romania: Poverty Assessment Report], The World Bank, Washington. Raportul Extins al Comisiei Prezindenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice (2009). Coord. de M. Preda, Bucureşti (disponibil on-line):

3 Definirea sărăciei Câteva distincţii conceptuale: Sărăcia temporară sau tranziţională: asociată anumitor perioade din viaţa unui individ; - Sărăcie cronică: pendularea gospodăriei în jurul pragului de sărăcie; - Sărăcie persistentă (acută): situarea îndelungată sub pragul de sărăcie, asociată cu o stare de marginalizare sau excludere socială; - Definiţia operaţională a sărăciei presupune stabilirea unui prag absolut (în funcţie de nevoile umane de bază, într-o definiţie convenţională) sau relativ (în funcţie de modul de viaţă obişnuit în societatea respectivă) care delimitează populaţia săracă de restul populaţiei.

4 Definirea sărăciei Definiţia operaţională în termeni absoluţi: lipsa resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de subzistenţă - Stabilirea unui coş zilnic de bunuri şi servicii necesare pentru subzistenţă; - Stabilirea unui prag al venitului exprimat în dolari cu putere de cumpărare echivalentă (Purchasing Power Parity USD; pragul utilizat de UNDP este 4 PPP$/zi şi 2 PPP$/zi pentru sărăcia extremă);

5 Exemplu: Indicatori absoluţi ai sărăciei materiale a indivizilor în 2001 % din populaţie pragul de venit Suedia 6.3% 11 PPP $ /zi UK 15.7% 11 PPP $ /zi SUA 13.6% 11 PPP $ /zi Ungaria sub 1% 4 PPP $/zi România 23% 4 PPP $/zi Ucraina 25% 4 PPP $/zi R. Moldova 84% 4 PPP $/zi India 79.9% 1 PPP $/zi Kenya 58.6% 1 PPP $/zi Sursă: UNDP Human Development Report 2003

6 Ratele naţionale de sărăcie măsurate la pragul de 2$ USD/zi Sursă: Raportul de dezvoltare umană a UNDP, Problema: Globalizarea producţiei economice, prin fluxul liber al capitalului, contribuie la accentuarea sau la diminuarea inegalităţilor economice la nivel global?

7 Definirea sărăciei în termeni relativi Definirea sărăciei în termeni relativi, ca o situaţie de deprivare relativă multiplă: materială, socială, culturală (educaţională), politică, de mediu fizic de viaţă. Prin acumularea dezavantajelor, indivizii ajung să fie excluşi din societatea în care trăiesc. EXEMPLE: Definiţia lui Townsend: o formulare socială mai cuprinzătoare şi mai riguroasă a înţelesului sărăciei, aceea de deprivare relativă. ( ) Persoanele sunt în situaţia de deprivare relativă dacă nu pot obţine într-o măsură suficientă acele condiţii de viaţă hrană, bunuri de consum, standarde de viaţă şi servicii care le-ar permite să îşi asume roluri sociale obişnuite, să participe în relaţii sociale şi să aibă un comportament obişnuit, aşa cum se aşteaptă din partea lor în societatea respectivă (Townsend, 1993: 33-36). Townsend, Peter: The International Analysis of Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993.

8 EXEMPLU: Townsend (1993): Operaţionalizarea deprivării relative în Anglia 1992 DIMENSIUNI Deprivare materială Deprivare socială SUBDIMENSIUNI 1. Hrană 2. Îmbrăcăminte 3. Locuinţă 4. Facilităţi în gospodărie 5. Mediul fizic 6. Rezidenţa 7. Condiţiile de muncă 1. Lipsa drepturilor de muncă 2. Viaţa de familie 3. Integrarea în comunitate 4. Participare formală în instituţii 5. Recreare/loisir 6. Educaţie Ex: Indicatori pentru deprivare în ceea ce priveşte îmbrăcămintea: Lipsa de încălţăminte adecvate pentru fiecare anotimp; Lipsa de îmbrăminte adecvată pentru ploi şi furtuni; Lipsa de îmbrăcăminte adecvată pentru vremea rece; Mai puţin de trei perechi de şosete aflate într-o stare bună; Lipsa unui costum/rochii de seară; A cumpărat îmbrăcăminte la mâna a doua (second-hand) în ultimele 12 luni

9 Abordarea Comisiei Europene: Risc de sărăcie şi excluziune socială Definiţia europeană a sărăciei: considerăm că sunt sărace acele persoane, familii sau grupuri ale căror resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt atât de limitate încât îi exclud de la acele standarde minime de viaţă care sunt recunoscute drept acceptabile în societăţile în care trăiesc (Consiliul European, Decembrie 1984). O modificare a perspectivei asupra sărăciei: sărăcia ca proces prin care individul este exclus de la beneficiile societăţii în care trăieşte: - obţinerea de resurse economice prin participarea pe piaţa forţei de muncă, - obţinerea de resurse culturale şi sociale prin educaţie; - servicii publice; - condiţii de locuit şi mediu de viaţă adecvat; - securitate fizică: subzistenţă, sănătate, protecţie împotriva criminalităţii - stimă de sine, respect din partea celorlalţi. Riscul de sărăcie şi de excluziunea socială sunt conceptele preferate de Comisia Europeană. Dezideratul este incluziunea socială, definită mai ales ca re-inserţie pe piaţa forţei de muncă sau în sistemul educaţional. Accent pe politici sociale active (care solicită efortul beneficiatului) în defavoarea celor pasive (care furnizează resurse materiale beneficiarului).

10 Măsurarea sărăciei: rata de sărăcie Rata de sărăcie - proporţia de indivizi sau de gospodării care trăiesc sub pragul de sărăcie. De exemplu, Comisia Europeană utilizează pragul relativ de risc al sărăciei: 60% din venitul median pe membru echivalent de gospodărie. Transformarea statistică a membrilor gospodăriei în membrii echivalenţi se realizează pe baza unui set de reguli denumit scală de echivalenţă, ce ţine seama de mărimea şi structura gospodăriei. Scala de echivalenţă folosită în prezent: OECD-2, care ponderează cu 0.5 fiecare adult din gospodărie (cu excepţia capului de familie) şi cu 0.3 fiecare copil sub 15 ani. Exemplu: dacă avem o gospodărie formată dintr-un cuplu cu trei copii care trăieşte împreună cu mama soţului, venitul (cheltuielile) per membru echivalent de gospodărie se calculează împărţind venitul (cheltuielile) totale la 1+2*0.5+3*0.3=2.9.

11 PRAGUL DE SĂRĂCIE (poverty thresholds) şi RATE DE SĂRĂCIE (poverty rates) in Central and Eastern Europe in 2006 BU CZ HU PL RO SK Pragul de sărăcie pentru o familie compusă din doi adulţi şi doi copii dependenţi In PPS pe an Ca şi % din media EU-25 * In PPS pe lună *Note: EU-25 average=15269 (PPS). PPS = Purchasing Power Parity Standards Monedă standard cu putere de cumpărare echivalentă Sursă: ESPROSS 2008.

12 Evoluţia ratei relative de sărăcie în România , comparativ cu media EU-15 şi alte ţări din ECE Romania Bulgaria Ungaria Polonia EU Sursă: Eurostat, Overarching Indicators of Social Inclusion (Decembrie 2011).

13 Grafic preluat din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Evaluarea Riscurilor Sociale şi Demografice, 2009, p. 16. Sursa datelor: Eurostat.

14 Probleme metodologice în măsurarea sărăciei Ratele de sărăcie absolute şi relative oferă o primă imagine asupra situaţiei de sărăcie. Ce alţi indicatori am mai putea utiliza pentru o evaluare mai precisă?

15 Măsurarea sărăciei: profunzimea sărăciei Deficitul mediu relativ de sărăcie (poverty gap) diferenţa medie între valoarea resurselor de care dispun persoanele/gospodăriile sărace şi pragul de sărăcie. Cu alte cuvinte, valoarea resurselor care ar trebui transferate persoanelor sărace astfel încât ei să îşi depăşească situaţia de sărăcie. Pentru a permite comparaţii între ţări, deficitul de sărăcie se exprimă ca procent din pragul de sărăcie. Se mai utilizează şi denumirile de decalaj mediu relativ sau de profunzime a sărăciei. De asemenea, se poate calcula şi deficitul median relativ. Vezi: Molnar, Maria (1999): Mãsurarea sărăciei in Sărăcia şi protecţia socială, Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de mâine, pp Venit pe membru echivalent de gospodărie Pragul de sărăcie P - pragul de sărăcie (un anumit nivel al veniturilor sau cheltuielilor gospodăriilor) N - nr. persoane sărace Xi venitul sau cheltuielile gospodăriei pesoanei i situate sub pragul de sărăcie Deficitul de sărăcie=σ(p- Xi)*100/(N*P) În România, în 2002, deficitul mediu relativ de consum a fost de 7% la nivel naţional, respectiv 4% in urban şi de 11% rural (conform World Bank, 2003). Decalajul median relativ de venit, în acelaşi an, a fost de 22.5% (conform CASPIS, 2004). Persoane sărace Persoane în ordine ascendentă în funcţie de venitul pe membru echivalent în gospodăria în care trăiesc

16 Evoluţia deficitului median relativ în perioada România comparativ cu media EU-15 şi alte ţări din ECE Romania Bulgaria Ungaria Polonia EU Sursă: Eurostat, Overarching Indicators of Social Inclusion (Decembrie 2011).

17 Indicatori ai sărăciei în România contemporană Rata de sărăcie in 2008: 18.5% Discrepanţă mare între rata de sărăcie din mediul rural (29.6%) şi mediul urban (9.6%) 70% dintre săraci trăiesc în mediul rural Categoriile de populaţie cele mai vulnerabile la sărăcie: Persoanele singure: 27.9% Familiile monoparentale: 31% Familiile cu trei sau mai mulţi copii: 40% Persoane în vârstă (aged 65+) ce locuiesc singure: 33.4% Copiii (0-15 ani): 24.7% Şomerii: 37.9% Sursă: Guvernul Romaniei (2008): Raport Strategic despre Incluziunea Sociala,

18 Probleme: Cum evaluăm resursele de care dispun indivizii? De exemplu, evaluăm venitul gospodăriei, sau cheltuielile? Cum putem ţine cont de economia de scală din cadrul gospodăriei? Ce scale de echivalenţă să folosim? Presupunerea distribuţiei echitabile a resurselor într-o gospodărie este în general problematică cu atât mai mult în cazul gospodăriilor sărace, unde economisirea şi sacrificiile sunt inevitabile; Majoritatea cercetărilor de calitate a vieţii din România sunt cercetări transversale acestea subestimează proporţia persoanelor care trec printr-o stare de sărăcie dar reuşesc să revină deasupra pragului de sărăcie; Problema pragului: pot fi considerate sărace şi persoanele care oscilează sub şi peste pragul de sărăcie? În România nu există o cercetare longitudinală (panel) suficient de întinsă astfel încât să permită analiza agravării în timp a situaţei celor sub pragul de sărăcie, respectiv situaţia celor de oscilează în jurul pragului. Cercetarea panel realizată de ICCV: doar trei ani consecutivi, Relaţia dintre situaţia obiectivă de bunăstare şi experienţa subiectivă a sărăciei. Problema grupurilor de referinţă.

19 Probleme metodologice: să luăm în calcul consumul din resurse proprii ale gospodăriei în evaluarea ratei de sărăcie? Sursă: CASPIS, 2004

20 Cauze percepute ale existenţei sărăciei în societate România, BOP Noiembrie 2005 (calcule proprii) De ce credeţi că există persoane care trăiesc în nevoie? Care credeţi că este motivul cel mai important? (prima alegere din lista dată) Clasa socială subiectivă (auto-declarată) în clasa de sus în partea de sus a clasei mijlocii în partea de jos a clasei mijlocii clasa muncitoare clasa de jos Pentru că nu au noroc Din cauza lenei şi a lipsei de voinţă Din caza nedreptăţii din societatea noastră Este o parte inevitabilă a progresului modern Nici unul dintre acestea, ci un alt motiv Nu ştiu Nu răspund Total Cauza percepută a sărăciei influenţează aşteptările sociale privind modul în care instituţiile sociale (sistemul de protecţie socială, fundaţii private caritabile, familia extinsă, etc.) ar trebui să ajute persoanele sărace. Discursul public diferenţiază adesea între săracii demni de ajutor (deserving) şi cei nedemni de ajutor (undeserving poor) pe baza unor stereotipii culturale şi/sau etnice.

21 Măsuri de protecţie socială selective ce ţintesc categorii sărace Alocaţii complementare pentru familiile nevoiaşe cu copii şi alocaţiile de susţinere pentru familiile monoparentale cu venituri reduse (OUG 105/2003 aprobată prin Legea 41/2004); Ajutorul social acordat în baza legii venitului minim garantat (Legea 416/2001 modificată prin Legea 115/2006) Ajutorul pentru încălzirea locuinţei (OUG 5/2003) Ajutoarele financiare şi ajutoarele de urgenţă acordate din bugetul local şi bugetul naţional pentru ajutorarea familiilor în situaţii critice datorate îmbolnării, accidentelor, calamităţilor naturale etc. Cantinele sociale (finanţate locală, administrate de către primării Legea 208/1996) Legea privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale (Legea 116/2001) Ajutorul pentru rechizite şcolare ATENŢIE! Pragul de eligibilitate şi valoarea prestaţiilor (suma acordată) se schimbă anual. Pentru a verifica valorile pentru anul 2009, intraţi pe site-ul ministerului:

22 Dependenţă de prestaţii sociale? Poziţia socială a persoanelor sărace este adeseori prezentată drept una de dependenţă de ajutorul primit din partea statului, a organizaţiilor caritabile şi a comunităţii. Dincolo de înţelesul imediat, anume faptul că situaţia lor depinde de aceste transferuri, în discursul public se vorbeşte uneori de abuz de prestaţii sociale: persoanele care primesc aceste transferuri pot adopta o atitudine de pasivitate, delăsare, abuzând de bunul public fără să contribuie la crearea acestuia. Această abordare culpabilizează (blamează) persoanele sărace pentru perpetuarea situaţiei lor de sărăcie şi a statutului de asistat social.

23 Dependenţă de prestaţii sociale? Într-o analiză critică a conceptului de dependenţă de prestaţii sociale, Bane and Ellwood (1994) disting între trei sensuri diferite cu care este utilizat termenul în discuţiile publice: În termenii calculului utilitar raţional de costuri/beneficii: indivizii nu pot renunţa la resursele oferite de transferuri sociale decât asumându-şi costuri foarte mari, mai mari decât avantajele pe care le obţin astfel. Această situaţie este numită capcana sărăciei. De exemplu, mame singure cu copii mici se pot afla în situaţia că salarul nu le ajunge pentru a acoperi costurile trimiterii copilului la grădiniţă. Atunci, ele decid să nu se angajeze şi să primească ajutor social, crescându-şi copilul singure. În termeni culturali: mediul social transmite modele comportamentale indezirabile social. Există o subcultură a sărăciei. De exemplu, unele grupuri de etnie Romă din Europa sunt privite ca perpetuând o subcultură a sărăciei. În termeni comportamentali: vicii personale, refuzul individului de a se conforma la valorile sociale dominante. De exemplu persoanele dependente de alcool sau droguri.

24 Capcana Sărăciei (Poverty Trap) Suntem în anul 2008, România. Maria şi Gheorghe sunt căsătoriţi şi au doi copii: Ionică (de 3 ani) şi Georgeta (de 5 ani). Maria lucrează cu jumătate de normă ca vânzătoare la un chioşc şi are un salariu net lunar de 390 lei. Gheorghe este lăcătuş şi câştigă lunar 1400 lei. Pentru perioada de iarnă, au aplicat pentru ajutor la încălzire şi cererea le-a fost acceptată, având în vedere că ajutorul se acordă celor cu venituri sub 615 lei pe membru de familie. Recent, o rudă din Floreşti a propus Mariei să lucreze în croitoria lor, oferindu-i un salar de 1000 lei. Acesta ar însemna 610 lei în plus pentru bugetul familiei. Sau nu? SITUAŢIA INIŢIALĂ: Venitul total= *32 (alocaţiile pt copii)=1854 lei Venitul pe persoană= 1854/4=463.5 lei Pentru acest nivel al venitului net pe membru de gospodărie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei a fost de 20 lei pe lună (vezi Ordonanţa Guv. OUG 14/2008). DACĂ MARIA acceptă să lucreze în Floreşti: Venitul total= *32 (alocaţiile pt copii)=2464 lei Venitul pe persoană=2464/4= 616 lei. În acest caz, familia nu se mai califică pentru ajutorul pentru încălzire. De asemenea, Maria va trebui să utilizeze un abonament RATUC pentru Floreşti + o linie din oraş, care costă peste 100 lei. Din câştigul ipotetic de 610 lei Maria şi Gheorghe au scăzut ajutorul de încălzire (20 lei) şi preţul abonamentului (100 lei) şi le-au rămas 490 lei. Dar dacă Maria face naveta în Floreşti, va trebui să înscrie copiii la o grădiniţă cu program prelungit, sau le găsească o bonă. În ambele cazuri, costurile se vor ridica peste 490 lei pe lună...

25 În ce măsură este atenuată sărăcia prin transferurile sociale? Comparaţii între sărăcia pre-transfer (fără a include prestaţiile sociale în venitul gospodăriilor) şi sărăcia post-transfer (dacă includem şi prestaţiile sociale). Indicatori: - Reducerea absolută a ratelor de sărăcie: cu cât se reduc ratele de sărăcie dacă luăm în calcul şi veniturile obţinute din prestaţii sociale? - Reducerea relativă: ce procent dintre cei situaţi sub pragul de sărăcie înainte de transferuri sociale ocolesc sărăcia datorită beneficierii de transferuri sociale? Romania Rata de saracie post-transfer Rata de saracie pre-transfer Reducerea absoluta Reducerea relativa Source: ESPROSS, 2011.

26 Figura 7. Reducerea relativă a ratei de sărăcie în România , comparativ cu media EU-15 şi alte ţări din ECE Romania Bulgaria Ungaria Polonia EU Sursă: Datele Eurostat, Overarching Indicators of Social Inclusion (Decembrie 2011) pentru rata de sărăcie post-transfer şi pre-transfer. Calcule proprii pentru reducerea relativă a ratei de sărăcie.

27 Definirea sărăciei la nivel de regiune Presupune: Stabilirea unor indicatori macrosociali şi structurali: mortalitatea infantilă, proporţia noilor născuţi sub greutatea normală, proporţia populaţiei analfabete, accesul la apă curată, rata şomajului de lungă durată, rata sărăciei absolute, rata de şcolarizare, criminalitatea, accesului la servicii publice, etc. Exemplu: indicele dezvoltării umane (HDI) şi indicele de sărăcie (HPI) elaborate de Programul de Dezvoltare Umană a Naţiunilor Unite (UNDP).

28 Exemple de operaţionalizare a sărăciei la nivel macro UNDP: Operaţionalizarea dezvoltării umane a unei ţări DIMENSIUNI: O viaţă lungă şi sănătoasă Cunoştinţe Nivel de trai decent INDICATORI: Speranţa de viaţă - rata alfabetismului - PIB/locuitor - rata şcolarizării INDICI Index speranţă de viaţă Index educaţie PIB index Indicele de dezvoltare umană (HDI) UNDP: Operaţionalizarea sărăciei umane pentru ţările OECD DIMENSIUNI: O viaţă lungă Cunoştinţe Nivel de trai decent Excluziune socială şi sănătoasă INDICATORI: Speranţa de viaţă - rata alfabetismului - rata sărăciei rata şomajului de lungă durată Indicele de sărăcie umană (HPI-2)

29 Indicele de dezvoltare umană (HDI) şi coef. Gini 2001 şi 2003 Speranţa de viaţă la naştere Rata de alfabetizare a populaţiei peste 15 ani (%) Rata de şcolarizare (%) PIB/cap de locuitor (în PPP $) HDI Coef. Gini ( ) Suedia UK SUA Italia Ungaria România Ucraina Rep. Moldova India Kenya Sursă: UNDP: Human Development Report 2003 şi 2005

30 Sărăcie şi excluziune socială Lecturi: * Berevoescu, Ionica; Stănculescu, Manuela S. (2004): Sărac lipit, caut altă viaţă! Bucureşti: Ed. Nemira. În special capitolele Munca invizibilă a săracilor din zonele sărace şi Strategii de supravieţuire în zonele sărace, pp * Lister, R. (2006) Poverty. Cambridge: Polity Press, pp Sen, A. (2000) "Social Exclusion: Concept, Application and Scrutiny " Social Development Papers 1:1-60. Lamont, M., Small, M. (2008): How Culture Matters. Enriching our Understanding of Poverty. Teşliuc, C., Pop, L., Teşliuc, E.D. (2001): Sărăcia şi sistemul de protecţie socială, Iaşi: Polirom (selecţii) World Bank (2007) Romania: raport de evaluare a saraciei [Romania: Poverty Assessment Report], The World Bank, Washington. Raportul Extins al Comisiei Prezindenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice (2009). Coord. de M. Preda, Bucureşti (disponibil on-line):