Drumul României spre zona euro. De la soldul structural la soldul structural corectat cu absorbţia

Transcription

1 Economie teoretică şi aplicată Volumul XX (2013), No. 2(579), pp Drumul României spre zona euro. De la soldul structural la soldul structural corectat cu absorbţia Aura Gabriela SOCOL Academia de Studii Economice din Bucureşti Rezumat. Criza datoriilor suverane în Uniunea Europeană a determinat necesitatea reformării indicatorilor semnal privind analiza sustenabilităţii finanţelor publice. În acest context, multe dintre ţările în dezvoltare/emergente consideră insuficientă valoarea informaţională furnizată de indicatorul sold bugetar structural, mai ales în perioadele caracterizate de absorbţie. Studiul de față propune trecerea de la soldul bugetar structural clasic (CAB) la soldul structural corectat cu absorbţia (CAAB instrument cu o relevanţă informaţională superioară pentru decidenţii de politici macroeconomice. Bazându-ne pe metodologia indicată de literatura de specialitate, vom demonstra că indicatorul sold bugetar structural trebuie îmbunătăţit, pentru a lua în considerare şi devierea soldului contului curent de la nivelul său sustenabil, mai ales în faza ciclului economic caracterizată de absorbţie ridicată. Cuvinte-cheie: criza euro; deficit bugetar structural; deficit bugetar structural corectat cu absorbţia. Coduri JEL: E62, H62. Coduri REL: 8J, 8M.

2 Drumul României spre zona euro. De la soldul structural la soldul structural corectat cu absorbţia Introducere Conform Tratatului de la Amsterdam, toate ţările care devin membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte ulterior Euro ca monedă de circulaţie, după o perioadă mai mult sau mai puţin extinsă. Astfel că integrarea unei ţări în Uniunea Europeană atrage, în mod automat, integrarea acesteia în Uniunea Economică şi Monetară (UEM). Procesul admiterii noilor candidaţi din est în Uniunea Europeană şi, ulterior, în zona euro, a fost însoţit încă de la început de o serie de întrebări: Se va eroda oare piaţa internă unică odată cu intrarea ţărilor mai puţin dezvoltate în UE? Cum se poate realiza stabilitatea macroeconomică în ţările candidate înainte de integrarea în UE? Care sunt interdependenţele dintre convergenţa nominală şi convergenţa reală? Cum se pot reduce decalajele de dezvoltare între ţările din modelul european? Este strict necesară respectarea criteriilor de admitere în Uniunea Economică şi Monetară? Deşi problema uniunilor monetare este poate mai actuală ca niciodată, atât pentru ţările dezvoltate care au intrat deja în zona euro, cât şi pentru cele mai puţin dezvoltate care se pregătesc să îndeplinească criteriile pentru a fi admise, în literatura economică paradigma în legătură cu acest subiect a apărut de mai multă vreme. Astfel, Teoria Clasică a Zonelor Monetare Optime a apărut încă din 1961 într-un articol prezentat de Robert Mundell, articol care, ulterior, s-a dovedit a avea o semnificaţie deosebită în literatura de specialitate. Robert Mundell reuşea atunci un lucru extrem de interesant: identifica anumite criterii care ar trebui îndeplinite de o ţară care doreşte să aibă beneficii nete în urma integrării într-o uniune monetară. Aceste criterii stau de fapt la baza bunei funcţionări a unei uniuni monetare. De asemenea, rolul acestei teorii era să arate când este benefic pentru două sau mai multe state să creeze o uniune monetară. În acest context, Robert Mundell demonstra acum aproape 50 de ani că adoptarea unei monede unice într-un moment nepotrivit poate avea urmări mai mult negative decât pozitive! Teoria clasică a zonelor monetare optime oferea practic justificarea economică a realizării uniunilor monetare. Alegerea unui regim al ratei de schimb a fost întotdeauna şi probabil va rămâne mult timp de acum înainte printre specialişti o problemă controversată. Concluziile la care se ajunge în modelul Mundell-Fleming sunt deosebit de importante pentru a înţelege la ce renunţă cu adevărat o ţară pentru a forma o uniune monetară cu alte ţări. Altfel spus, răspunsul politica monetară este pierdută (principalul cost identificat de Robert Mundell în teoria clasică a zonelor monetare optime) poate fi înşelător, în condiţiile în care politica monetară îşi pierde oricum eficienţa în condiţiile unui regim al cursului de schimb fix, în acest caz politica fiscală rămânând eficientă; în plus, potrivit 37

3 38 Aura-Gabriela Socol teoriei economice, politica monetară este neutră pe termen lung (potrivit principiului neutralităţii monedei pe termen lung). Ceea ce este foarte interesant este faptul că, după îndelungi analize, Robert Mundell a concluzionat (referindu-se la cazul Uniunii Monetare Europene) că, odată ce ţările din Uniunea Europeană vor avea controlul deficitelor bugetare, ele vor putea opta pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de moneda unică, cu beneficii substanţiale. Astfel că, după ani întregi de îndelungi cercetări, adăugite/îmbunătăţite, Mundell însuşi oferea soluţia în cazul uniunii monetare europene: atunci când se alătură unei uniuni monetare, o ţară renunţă la unul dintre cele două instrumente macroeconomice politica monetară, dar menţine controlul complet asupra celui de-al doilea politica fiscală. Cu alte cuvinte, politica fiscală va avea de realizat o sarcină dublă: ea devine acum singurul instrument macroeconomic disponibil. În contextul în care România trebuie să adopte euro, analiza performanţei managementului fiscal romanesc, respectiv în ce măsură politica fiscal-bugetară în România este pregătită să acţioneze ca singurul instrument capabil să stabilizeze economia naţională după intrarea în zona euro, are o importanță majoră. Eficienţa politicii fiscale este adesea analizată pe baza estimării indicatorului sold bugetar structural, prin intermediul căruia este evaluat gradul de discreţionarism al politicii fiscal-bugetare. Estimarea mărimii deficitului bugetar structural este realizată pe parcursul a trei etape, astfel: (1) estimarea decalajului dintre produsul intern brut efectiv realizat şi produsul intern brut potenţial (PIB potenţial) (output-gap sau decalaj de producţie); (2) estimarea componentei ciclice pe baza output gap-ului şi senzitivităţii deficitului (aceasta, la rândul ei, va fi obţinută cu ajutorul elasticităţilor veniturilor, respectiv cheltuielilor bugetare în funcţie de PIB); (3) estimarea componentei structurale prin eliminarea componentei ciclice din componenta bugetară curentă (Socol, 2009). Criza datoriilor suverane în Uniunea Europeană a determinat însă necesitatea reformării indicatorilor semnal privind analiza sustenabilităţii finanţelor publice. Astfel, multe dintre ţările în dezvoltare/emergente consideră insuficientă valoarea informaţională furnizată de indicatorul sold bugetar structural, mai ales în perioadele caracterizate de absorbţie. În ultima perioadă s-a demonstrat că pentru a evalua corect poziţia fiscală a unei ţări în ceea ce priveşte sustenabilitatea finanţelor publice nu este de ajuns nici măcar indicatorul sold bugetar structural (CAB), indicator care se obţine prin ajustarea în funcţie de poziţia în care economia se află la un moment dat pe ciclul economic. Bazându-ne pe metodologia indicată de literatura de specialitate vom demonstra că indicatorul sold bugetar structural (CAB) trebuie îmbunătăţit, pentru a lua în considerare şi devierea soldului contului curent de la nivelul său sustenabil, mai ales în faza ciclului economic caracterizată de absorbţie ridicată (CAAB) (Socol et al, 2013).

4 Drumul României spre zona euro. De la soldul structural la soldul structural corectat cu absorbţia Metodologie (vezi detalii in Socol et al, 2013) Lendvai et al. (2011) calculează soldul bugetar structural corectat cu absorbţia (cyclically and absorption-adjusted budget balance CAAB) folosind următoarea succesiune de ecuaţii: b CABt t ygap t y t unde λ t reprezintă elasticitatea bugetară standard (utilizată în studiile UE) b CAABt t ygap t t agap t y t unde γ t este elasticitatea absorbţiei (dată de ponderea taxelor şi impozitelor indirecte în PIB). Dată fiind elasticitatea unitară a taxelor indirecte în raport cu absorbţia şi liniaritatea CAB în raport cu output-ul, obţinem * β t = λ t γ t unde a t at * * * agap t * iar at yt cat itt yt Notaţii: b soldul bugetar efectiv; y şi y* output actual şi, respectiv, potenţial; ygap şi agap output gap şi absorption gap; a şi a* absorbţie şi absorbţie potenţială; ca* current account norm (contul curent sustenabil); it suma veniturilor din străinătate şi transferurile nete. Lendvai et al. (2011) consideră că pe baza ecuaţiilor de mai sus se poate ajunge la relaţia CAABt CABt t ( agapt ygapt ) Această relaţie se obţine plecând de la ipotezele legate de elasticitatea unitară a taxelor indirecte în funcţie de absorbţie şi relaţia liniară a CAB în raport cu output-ul. Rezultă CAAB CABt t ( agapt ygapt ) Pe baza acestei formule, autorii concluzionează că CAAB diferă de CAB în special atunci când ponderea impozitelor indirecte în output este mare şi când dinamica absorbţiei deviază substanţial de la acest output. Pentru mai multe detalii, vezi Lendvai et al. (2011). Rezultatele obţinute pentru economia românească sunt prezentate în tabelul 1: Tabelul 1 Estimarea CAAB Indicatori CAAB Sursa: estimări proprii. 39

5 40 Aura-Gabriela Socol Concluzii Diferenţele destul de mari între CAB (Socol et al., 2013) şi CAAB în România indică faptul că politicile macroeconomice trebuiau concentrate mai mult pe împiedicarea adâncirii dezechilibrului din contul curent, contribuind astfel la menţinerea unui mediu macroeconomic sustenabil. Analiza indicatorului CAAB dovedeşte astfel lipsa de eficienţă a politicilor de finanţe publice în stabilirea unei poziţii fiscale cât mai avantajoase. În anumite perioade poate fi observată o determinare în continuarea procesului de consolidare fiscală, însă evoluţia deficitului bugetar structural si în România comparativ cu cea a deficitului bugetar structural corectat cu absorbţia în perioada analizata relevă inconsecvenţă în ceea ce priveşte politicile fiscale şi bugetare aplicate. În acest context putem spune că, din punctul de vedere al eficienţei politicii fiscal-bugetare, România are încă probleme. În plus, riscurile eficienţei scăzute a managementului finanţelor publice vor produce efecte serioase, mai ales pe termen mediu. Derapajele politicii bugetare vor pune presiune asupra deficitelor gemene (deficit bugetar şi deficit de cont curent) şi inflaţiei. Managementul defectuos al politicii bugetare din România va afecta astfel intrarea României în zona euro. Până la intrarea în zona euro, decidenţii români de politică fiscal-bugetară vor trebui să-şi crească viteza de reacţie privind ajustarea la şocurile asupra cererii sau ofertei agregate, urmând să-şi compatibilizeze acţiunea cu practicile de bună guvernare la nivel european. Prin manifestarea crescândă a efectelor fenomenului de legare a mâinilor autorităţilor decidente de politici monetare şi de curs de schimb din ţările membre (tye hands), deciziile luate de specialiştii în finanţe publice devin din ce în ce mai importante. Autorităţile trebuie să conştientizeze că eficacitatea politicii bugetare va deveni din ce în ce mai importantă. Privind spre viitor, în contextul pierderii unor instrumente de politică aflate la îndemâna Băncii Naţionale a României (odată cu intrarea în zona euro devin inoperabile instrumentele de politică monetară şi curs de schimb), politica fiscală prudentă pentru a consolida finanţe publice sănătoase reprezintă mai mult decât un deziderat. Mulțumiri Această lucrare reprezintă o sinteză a cercetării realizate și diseminate în cadrul proiectului postdoctoral contract No. POSDRU/89/1.5/S/59184 Performanţă şi excelenţă în cercetarea postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România, Academia de Studii Economice din București.

6 Drumul României spre zona euro. De la soldul structural la soldul structural corectat cu absorbţia 41 Bibliografie Blanchard, O. (1985). Debt, deficits and finite orizons, Journal of Political Economy, 93(2) Dinu, M., Socol, A., Socol, C., Marinas, M. (2011). Fiscal adjustment lessons. Romania`s case, International Business Information Management Conference (17th IBIMA), November Milan, Italy Engle, R.F., Granger, C. (1987). Cointegration and Error correction in Representation, Estimation and Testing, Econometrica, No. 66 Erceg, Ch., Guerrieri, J., Gust, Ch. (2005). Expansionary fiscal shoks and the trade deficit, International Finance Discussion paper, No. 205(835), Federal Reserve Board Hagemann, R. (1999). The Structural Budget Balance The IMF s Methodology, IMF Working Paper nr. 55, International Monetary Fund (IMF); National Bureau of Economic Research (NBER), disponibil la Islam, M.F. (1998). Brazil s twin deficits: an empirical examination, Atlantic Economic Journal, No. 26(2) Jaeger, A., Klemm, A. (2007). Bulgaria: Selected Issues, IMF Country Report, No. 07/390 Leachman, L., Francis, B. (2002). Twin deficits: appariton or reality?, Applied Econonics, 34, pp Lendvai, J., Moulin, L., Turrini, A. (2011). From CAB to CAAB? Correcting Indicators of Structural Fiscal Positions for Curent Account Imbalances, DG ECFIN, European Commission, March 2011 Mundell, R. (1961). A Theory of Optimum Currency Areas, American Economic Review, nr. 51 Mundell, R. (1968). International Economics, McMillan Edition, Londra Mundell, R. (1973). Uncommon Arguments for Common Currencies, în Allen, Unwin (eds.) The Economics of Common Currencies, Harvard University Press, New York Noord van den, P. (2000). The Size and Role of Automatic Fiscal Stabilizers în the 1990s and Beyond, OECD, WP 230 Socol, A. (2009). Macroeconomia integrării monetare europene. Cazul României, Editura Economică, Bucureşti Socol, C., Dinu, M., Socol, Aura Gabriela (2013). Testing the twin deficits issue for Romania and the use of the absorption adjusted structural budget balance as a signal indicator of the public finances' sustainability, in Actual Problems of Economics, ISSN , forthcoming Socol, A., Socol, C. (2011). Estimarea mecanismelor de stabilizare fiscală automată. Cazul României, în Economie teoretică şi aplicată, Editura Economică, Bucureşti Zietiz, J., Pemberton, D.K. (1990). The US Budget and Trade Deficits: A Simultaneous Equation Model, Southern Economic Journal, 57 (1) 41