TEZĂ DE DOCTORAT. Antreprenoriatul în turism şi industria ospitalităţii: repere teoretice şi realităţi româneşti. Sergiu RUSU

Transcription

1 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞCOALA DOCTORALĂ ÎN DOMENIUL ECONOMIE Sergiu RUSU TEZĂ DE DOCTORAT Antreprenoriatul în turism şi industria ospitalităţii: repere teoretice şi realităţi româneşti Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Alina BĂDULESCU ORADEA

2 CUPRINS Introducere Cap. 1. Antreprenoriat şi turism: abordări teoretico-metodologice 1.1. Antreprenoriatul în economiile contemporane Antreprenor şi antreprenoriat: perspectiva conceptelor Întreprinzătorul: caracteristici şi trăsături 1.2. Mediul de afaceri şi rolul acestuia în stimularea antreprenoriatului Întreprinzătorul şi mediul de afaceri Oportunităţile antreprenoriale şi crearea de noi afaceri 1.3. Antreprenoriatul şi creşterea economică inovatoare Activităţile antreprenoriale şi creşterea economică Inovarea: proces al schimbării şi dezvoltării Antreprenorul: vector indispensabil al creşterii economice 1.4. Turismul în economia actuală Turismul. Definire şi evoluţii Importanţa turismului în cadrul economiei 1.5. Aspecte teoretice privind antreprenoriatul în turism Antreprenoriatul şi micile afaceri în turism Avantajele şi dezavantajele antreprenoriatului în turism 1.6. Creativitate şi inovare Inovare, turism şi antreprenoriat Tehnologiile moderne şi inovarea în turism 1.7. Industria ospitalităţii Conexiuni între industria ospitalităţii şi turism Clasificarea şi dimensiunile industriei ospitalităţii 1.8. Antreprenoriatul şi industria ospitalităţii. Micile afaceri de familie 1.9. Concluzii Cap. 2. Întreprinzătorul şi antreprenoriatul în turismul românesc 2.1. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism 2

3 Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri şi restaurante în funcţie de nivelul de educaţie Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri şi restaurante în funcţie de sex Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri şi restaurante în funcţie de vârstă Alte studii asupra situaţiei întreprinzătorilor români din turism 2.2. Antreprenoriatul românesc în turism: experienţe şi învăţăminte Scurt istoric al antreprenoriatului din ţara noastră Cazuri de succes din România Dificultăţile întâmpinate de întreprinzătorii români Politici şi strategii de stimulare a antreprenoriatului românesc în turism 2.3. Concluzii Cap. 3. Cercetare complexă la nivel naţional privind antreprenoriatul în turism şi industria ospitalităţii 3.1. Metodologia utilizată Determinarea mărimii eşantionului Stabilirea obiectivelor studiului Stabilirea ipotezelor studiului Determinarea corelaţiilor 3.2. Analiza rezultatelor 3.3. Concluzii Concluzii finale şi sinteza contribuţiilor tezei Bibliografie Anexe 3

4 INTRODUCERE În prezent turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de maximă importanţă a vieţii economico sociale şi care evoluează în mod constant sub influenţa modificărilor survenite în civilizaţia contemporană. În zilele noastre, eforturile specialiştilor se orientează pentru stabilirea cu rigurozitate ştiinţifică a conţinutului turismului, interdependenţelor acestuia cu celelalte elemente ale economiei. Turismul contemporan reprezintă în prezent o industrie care se extinde rapid sub influenţa: creşterii bunăstării populaţiei, schimbărilor demografice, timpului suplimentar alocat călătoriilor, mobilităţii crescânde a populaţiei, dezvoltării mijloacelor de transport etc. Instruirea şi pregătirea întreprinzătorilor din turism trebuie să se axeze pe modalităţile de dezvoltare a turismului în general: forme de cazare urbană şi rurală, publicitate şi promovare, programe şi tehnici de elaborare a programelor turistice, reguli de comportament, alimentaţie şi igienă alimentară, valorificarea artei populare şi a tradiţiilor locale, legislaţia în turism şi în domeniul seviciilor. Întreprinzătorii care îşi deschid afaceri în alte zone, de multe ori vin aducându-şi cu ei propriile economii şi conexiunile de pe piaţa naţională şi chiar internaţională. De asemenea aceştia pot avea şi o abordare mult mai inovatoare a afacerilor. Legăturile lor cu mediul de afaceri local vor avea o impotanţă majoră în dezvoltarea regiunii din punct de vedere turistic şi nu numai. Tema tezei a fost aleasă vizând turismul şi mai ales antreprenoriatul în turism în România, ţară cu potenţial ridicat în acest domeniu. Din teza de doctorat rezultă că actualul potenţial vizând dezvoltarea antreprenoariatul în turism este foarte puţin valorificat, existând însă o preocupare mai accentuată din partea agenţilor economici pentru a crea capacităţi de cazare şi pentru a realiza pe această bază o sursă suplimentară de venit. Teza de doctorat este structurată pe trei capitole, respectiv Introducerea şi Concluziile finale şi sinteza contribuţiilor tezei. Pentru elaborarea sa am utilizat cca 300 de titluri, acestea constând în materiale, articole şi studii de specialitate atât din ţară cât mai ales din străinătate. 4

5 Astfel am putut urmări care sunt opiniile specialiştilor în domeniu, pentru a reuşi să contribuim la rândul nostru, într-o mică măsură, la definirea şi dezvoltarea acestor concepte în cadrul tezei. CAPITOLUL 1 ANTREPRENORIAT ŞI TURISM: ABORDĂRI TEORETICO- METODOLOGICE Primul capitol al tezei are un pronunţat caracter teoretic și este intitulat: Antreprenoriat şi turism: abordări teoretico-metodologice, având la rândul său 8 subcapitole. Primul subcapitol se intitulează Antreprenoriatul în economiile contemporane, și urmărește relația dintre antreprenor şi antreprenoriat ca o perspectivă a conceptelor Domeniul antreprenoriatului s-a bucurat de o atenţie deosebită în literatura de specialitate. Deşi nu există o definiţie unanim acceptată a întreprinzătorului sau a procesului de antreprenoriat, specialiştii cad de acord asupra importanţei acestora în dezvoltarea economică. Există numeroase studii teoretice şi empirice, care consideră că atribute precum asumarea de riscuri, inovarea, nevoia de realizare şi competenţa managerială ca fiind calităţi importante pentru antreprenoriat. Câteva definiţii ale antreprenorului şi antreprenoriatului prin prisma specialiştilor: Jean Baptiste Say (creatorul termenului de antreprenor) consideră antreprenorul ca fiind acea persoană care transferă resursele dintr-o zonă cu productivitate mai scăzută într-una cu productivitate mai înaltă şi cu profit mai mare, creând, prin urmare, valoare. Economistul austriac Israel Kirzner a popularizat noţiunea de antreprenoriat ca fiind o posibilitate de recunoaştere a oportunităţilor de profit. Acesta declara că activitatea de întreprinzător este în esenţă competitivă. Şi astfel concurenţa este inerentă în natura procesului de piaţă antreprenorial. Sau, altfel spus, spiritul antreprenorial este inerent în procesul de piaţă concurenţială. 5

6 Peter Drucker declara: Antreprenorii văd schimbarea ca fiind ceva normal şi sănătos. De obicei nu fac ei înşişi aceste schimbări. Însă - şi acest lucru defineşte antreprenorul şi spiritul antreprenorial - antreprenorul întotdeauna caută schimbarea, răspunde la aceasta, şi o exploatează ca pe o oportunitate. Cel de-al doilea subcapitol al tezei este intitulat Mediul de afaceri şi rolul acestuia în stimularea antreprenoriatului, iar aici am încercat să înțelegem care sunt legăturile şi relaţiile existente între antreprenor şi mediu, observând din prima că antreprenorul este un actor principal şi un simbol al economiei de piaţǎ. Tot aici am studiat termenul de contexte multiculturale, care sunt caracterizate printr-un dialog eficient între diferitele culturi şi de absenţa oricărei discriminări şi prejudecăţi, contexte care au un rol important în dezvoltarea economică într-o regiune sau alta a globului. Am încercat de asemenea să observăm opiniile marilor economişti cu privire la politicile de sprijin ale antreprenoriatului, la conexiunile dintre antreprenoriat şi IMM-uri şi nu în ultimul rând am urmărit ideea că antreprenoriatul nu se restrânge la o singura ţară sau o singură naţiune Randall Holcombe prezintă o asociere plină de umor: ne putem imagina un antreprenor remarcând o oportunitate de profit în acelaşi fel în care un trecător vede o bancnotă de 20 de dolari pe trotuar. Mulţi alţi trecători pot trece pe lângă bancnotă fără să o observe, până când o persoană atentă o găseşte. Al treilea subcapitol este denumit: Antreprenoriatul şi creşterea economică inovatoare, fiind structurat pe 3 părți. Prima parte intitulată Activităţile antreprenoriale şi creşterea economică conţine ideea că antreprenoriatul şi creşterea economică sunt strâns legate între ele, creşterea economică fiind considerată ca un element primordial în procesul antreprenorial. Relaţia antreprenoriat - creştere economică Adaptat după Galindo M.A., Guzman J., Ribeiro D., Entrepreneurship and Business - A Regional Perspective, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2009, pp

7 Prin activitatea sa, antreprenorul caută să creeze noi oportunităţi de a obţine profit. Aceste oportunităţi pot rezulta din sporirea productivităţii, caz în care relaţia acestora cu creşterea economică este clară. Pe deasupra, dezechilibrul creat de către antreprenor poate fi propice pentru inovaţii suplimentare şi oportunităţi de profit. Prin urmare, mai mulţi antreprenori înseamnă o creştere mai mare, care, la rândul său, duce la mai mulţi antreprenori... Fenomenul se auto-alimentează de la sine. În partea a doua, Inovarea, proces al schimbării şi dezvoltării, am pus accentul pe procesul de schimbare, care poate susţine dezvoltarea afacerilor pe pieţele ce în ce mai dinamice. Ultima parte a celui de-al treilea subcapitol urmăreşte ideea că antreprenorul este văzut ca indispensabil pentru creşterea economică şi pentru prosperitate. Aici am studiat şi aprofundat idei precum regimurile politice şi întreprinzătorii, politicile guvernamentale legate de antreprenoriat, avantajele competitive, noţiunea de rent-seeking şi chiar şi ideea că nu ar trebui să considerăm că spiritul antreprenorial va contribui întotdeauna pozitiv la productivitate şi la creşterea economică. Cel de-al patrulea subcapitol al tezei este intitulat: Turismul în economia actuală şi are la rândul său 2 părți : Turismul. Definire şi evoluţii, respectiv Importanţa turismului în cadrul economiei. În acest subcapitol am încercat să observ elementele structurale ale turismului, începând cu definirea acestuia şi un scurt istoric, încheind cu trăsăturile şi caracteristicile sale, respectiv importanţa sa în economie. Turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului şi dezvoltării prin vastul potenţial uman şi bineînţeles material pe care îl antrenează în desfăşurarea sa. Eforturile specialiştilor se orientează la ora actuală înspre a stabili cu rigurozitate ştiinţifică a conţinutului turismului, a interdependenţelor sale cu celelalte elemente ale economiei. Importanţa deosebită a turismului în economia naţională rezidă din caracterul de ramură a economiei de interfaţă şi sinteză, datorat diversităţii ramurilor încorporate în conţinutul prestaţiei industriei turistice. Dezvoltarea turismului are nu doar o importanţă economică, ci şi un impact deosebit în viaţa socială şi culturală a comunităţilor locale 7

8 În cel de-al cincilea subcapitol Aspecte teoretice privind antreprenoriatul în turism am încercat să disting modul în care industria turismului se bazează în principal pe antreprenoriat şi pe întreprinderile mici. În industria hotelieră, de turism şi de agrement, deşi există un număr mare de lanţuri multi-naţionale, industria este încă dominată de un volum substanţial de întreprinderi mici antreprenoriale. Specialiştii consideră existenţa unor comunităţi sănătoase şi înfloritoare ca fiind piatra de temelie pentru o industrie a turismului de succes. Am încercat apoi să înțeleg care sunt avantajele şi dezavantajele antreprenoriatului în turism urmărind dificultăţile cu care se confruntă antreprenorii din turism. Cel de-al șaselea subcapitol este intitulat Creativitate şi inovare și aici am tratat raporturile dintre inovarea în turism şi antreprenori. Una dintre cele mai dure critici adresate unei industrii este când considerăm că acesteia îi lipseşte spiritul novator. Inovarea este un concept multidimensional şi, de cele mai multe ori, în special în domeniul turismului, o inovaţie nu este ceva palpabil. Astfel inovarea poate include, de asemenea şi adaptări minore ale produselor existente şi ale serviciilor. Dezvoltarea tehnologiilor moderne de transport precum trenul, automobilul sau avionul au dus la schimbări dramatice în ceea ce priveşte turismul, aducând o nouă dimensiune călătoriilor. Internetul revoluţionează la rândul său distribuirea informaţiilor turistice prin comunicarea rapidă între furnizorii de turism, intermediari şi consumatorii finali. Industria ospitalităţii este cel de-al șaptelea subcapitol teoretic, iar aici am încercat să observ elementele structurale ale ospitalităţii, începând cu definirea acesteia şi încheind cu dimensiunile sale în cadrul economiei. Industria ospitalităţii este concentrată în principal asupra satisfacţiei clientului. Serviciile de înaltă calitate sunt foarte importante pentru întreprinderile din acest sector. Satisfacţia clientului, de obicei, duce la loialitatea consumatorilor, care astfel ajută la a asigura succesul unei companii din industria ospitalităţii. 8

9 Câteva definiţii evolutive ale ospitalităţii: Conform dicţionarului Oxford Advanced Learner s Dictionary ospitalitatea reprezintă comportamentul prietenos şi generos faţă de vizitatori, respectiv alimentele, băuturile sau serviciile care sunt furnizate de către o organizaţie pentru clienţi sau oaspeţi. King identifică o diferenţă între ospitalitatea de tip privat şi cea comercială, modelul privat fiind definit ca activităţi ale persoanelor fizice destinate altor persoane fizice într-un cadru privat (ex. acasă), iar ospitalitatea comercială fiind constituită din alimentaţia, băuturile, cazarea şi divertismentul oferite pentru a obţine profit. Lashley şi Morrison analizează şi definesc ospitalitatea pe baza a trei domenii: social, privat şi mediul comercial. După Lashley şi Morrison ospitalitatea privată are loc în casă, iar gazdele sunt determinate în principal de motive non-economice, punând accent pe relaţiile gazdă-oaspete. Ospitalitatea comercială are loc într-un context al schimburilor economice, cu o obligaţie din partea gazdelor - acestea sunt responsabile ca oaspeţii să se simtă confortabil. Ospitalitatea socială înseamnă coduri sociale extinse, forme de sociabilitate care pot fi adoptate în spaţii private sau comerciale. Antreprenoriatul şi industria ospitalităţii. Micile afaceri de familie reprezintă al optulea subcapitol, iar aici am încercat să disting modul în care micile afaceri de familie se bazează în principal pe antreprenoriat. În industria hotelieră, de turism şi de agrement, deşi există un număr mare de lanţuri multi-naţionale, industria este încă dominată de un volum substanţial de întreprinderi mici antreprenoriale. Specialiştii consideră existenţa unor comunităţi sănătoase şi înfloritoare ca fiind piatra de temelie pentru o industrie a turismului de succes. IMM-urile din turism au adesea limitări severe în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi serviciilor, calitatea, politica de preţ, controlul costurilor şi capacitatea de adaptare la situaţiile existente sau posibile de pe piaţă. O comparaţie internaţională a performanţelor naţionale în turism provine dintr-un studiu de cercetare publicat de World Economic Forum în Raportul privind competitivitatea în sectorul turismului şi al călătoriilor din anul

10 Acest sistem de clasament cuprinde 124 de ţări şi poziţionează fiecare ţară în comparaţie cu toate celelalte, în ceea ce priveşte competitivitatea în sectorul turismului şi al călătoriilor. Adică, fiecărei ţări i se acordă o poziţie în clasament între 1 şi 124, în funcţie de îndeplinirea criteriilor stabilite prin metodologia WEF. Astfel, România se află pe locul 76 din 124, chiar înaintea Ucrainei, dar după Bulgaria şi celelalte ţări selectate. Această comparaţie demonstrează performanţa competitivă slabă a României în comparaţie cu ţările învecinate, aceasta situându-se pe ultimul loc în funcţie de cadrul legal şi mediul de afaceri si pe penultimul loc în funcţie de resursele umane / culturale / naturale. Comparând datele obţinute pentru România cu cele din alte ţări din această listă, putem observa că intenţiile de a lansa o afacere sunt destul de reduse, doar Rusia aflându-se sub nivelul ţării noastre. Românii interesaţi de antreprenoriat ca o carieră de succes se află însă destul de aproape de media existentă de 71,33%. CAPITOLUL 2 ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI ANTREPRENORIATUL ÎN TURISMUL ROMÂNESC Capitolul al doilea al tezei este intitulat Întreprinzătorul şi antreprenoriatul în turismul românesc și reprezintă prima parte a studiului de caz. Primul subcapitol al său se numește: Profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism, iar pentru a putea urmări situaţia antreprenoriatului în turism în România am utilizat date de pe site-ul Eurostat precum şi din cadrul altor studii efectuate la noi în ţară. Una dintre problemele întâlnite la Eurostat a fost însă lipsa unor date complexe pe turism în general, existând doar date despre antreprenoriatul în cadrul hotelurilor şi restaurantelor în anul 2005, astfel limitând destul de drastic opţiunile de studiu şi pe alte sectoare ale turismului precum agenţiile de turism, tour-operatorii, turismul rural şi agroturismul, pensiunile şi motelurile sau campingurile. Datele urmărite din cadrul Eurostat sunt clasificate în trei categorii mari: în funcţie de vârstă, sex sau nivel de educaţie, la hoteluri şi restaurante în anul

11 În acest capitol am examinat profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism, utilizând bazele de date online ale Eurostat: /portal/statistics/search_database. Am comparat rezultatele obţinute în acest studiu la nivel naţional şi cu datele pe care leam prelucrat pentru întreaga Uniune Europeană, putând astfel observa diferenţele şi similitudinile existente în privinţa antreprenorilor din turism. În cadrul acestui capitol am constatat care sunt motivele lansării unei afaceri în turism (hotel sau restaurant), care au fost dificultăţile şi modul de finanţare a afacerii la lansare şi care este nivelul de pregătire şi vârsta întreprinzătorilor din România în comparaţie cu cei din Uniunea Europeană. De asemenea am urmărit să înţeleg care sunt pieţele unde aceştia acţionează, care este modul în care inovează în cadrul firmei, care sunt impedimente în calea dezvoltării afacerii, care este dezvoltarea preconizată a activităţii comerciale, respectiv cum văd întreprinzătorii români prioritatea maximă în cazul în care câştigurile cresc. Una dintre limitările acestui studiu axat pe baza datelor statistice disponibile de pe Eurostat l-a constituit doar existenţa unor informaţii despre antreprenoriatul în cadrul hotelurilor şi restaurantelor pentru anul Aceste date au fost clasificate în trei categorii mari: în funcţie de vârstă, sex sau nivel de educaţie şi numai pe hoteluri şi restaurante, neexistând informaţii care să cuprindă şi celelalte domenii din cadrul turismului. Urmărind motivarea lansării firmei pe diversele categorii existente în cadrul Eurostat putem observa că de fapt cele mai importante motivaţii pentru a porni o nouă afacere le reprezintă dorinţa de a fi propriul şef, perspectiva de a face mai mulţi bani, respectiv dorinţele de noi provocări, ceea ce constituie elemente extrem de importante într-o viziune antreprenorială. Din punct de vedere al modului de finanţare a afacerii la lansare, fondurile proprii sau de economii au cel mai mare aport atât în cadrul antreprenorilor din UE, cât şi în cadrul antreprenorilor din România. Urmărind antreprenorii din perspectiva dificultăţilor apărute la demararea activităţii, observăm că una dintre problemele majore cu care se confruntă aceştia la nivel naţional o constituie rezolvarea situaţiilor juridice / guvernamentale / administrative care apar. Legislaţia neclară, într-o continuă schimbare sau chiar inexistentă poate provoca o serie de neajunsuri 11

12 antreprenorilor, care pot întâmpina de asemenea şi o mulţime de dificultăţi de ordin administrativ, uneori chiar din cauza acestei legislaţii problematice. Putem observa că lipsa educaţiei antreprenoriale, realizată în alte ţări încă din primii ani de şcoală, este un motiv al acestei slabe iniţiative înregistrată în ţara noastră. După motivarea lansării firmei în funcţie de sex bărbaţii consideră perspectiva de a face mai mulţi bani şi singura şansă de a profesa în domeniu ca fiind factori extrem de importanţi când iau în considerare lansarea unei firme - această situaţie se repetă şi la nivel european. Pentru femeile antreprenori din ţara noastră cei mai importanţi factori sunt dorinţa ca un hobby să devină un mod de viaţă şi, la fel ca şi în cazul bărbaţilor, perspectiva de a face mai mulţi bani. Din punctul de vedere al dificultăţilor întâmpinate la lansare pentru antreprenorii de sex masculin din România cele mai mari probleme se ivesc când se încearcă obţinerea sumelor pentru facturile restante, pe când pentru antreprenorii de sex feminin cea mai neplăcută situaţie o constituie cea de a fi singur ca antreprenor. Analizând pieţele de vânzare putem observa că majoritatea antreprenorilor, atât din România cât şi din Uniunea Europeană, activează pe pieţele locale şi regionale şi apoi pe cele naţionale. Pe ultimul loc se află prezenţa antreprenorilor pieţele dinafara Uniunii Europene. Cei mai mulţi antreprenori nu au avut o experienţă anterioară în conducerea unei întreprinderi. Majoritatea antreprenorilor au lucrat de unii singuri la lansarea afacerii. Remarcăm că doar o mică parte dintre antreprenori au avut manageri angajaţi. În cadrul intreprinderilor româneşti avem inovare a produselor, inovare organizaţională şi inovare de marketing, însă nu există inovare a procesului.obstacolele care pot apărea în calea dezvoltării afacerii sunt destul de multe, însă cele mai pregnante la nivelul ţării noastre sunt: rentabilitatea cu 961 cazuri în România şi sarcinile administrative cu 686 cazuri în ţara noastră. Cel mai important factor pentru antreprenorii români şi europeni îl constituie creşterea rentabilităţii şi abia apoi creşterea varietăţii de bunuri şi servicii oferite spre vânzare, respectiv creşterea numărului de angajaţi. Cel de-al doilea subcapitol este intitulat: Antreprenoriatul românesc în turism: experienţe şi învăţăminte, iar aici am prezentat pe scurt o evoluţie a antreprenoriatului în 12

13 România, începând cu secolul 15 şi încheind cu perioada de după revoluţie. Am am încercat să disting câteva cazuri de succes ale antreprenorilor din turism din România, respectiv la final am observat barierele importante în dezvoltarea IMM şi a antreprenoriatului, încercând să găsesc totodată câteva dintre posibilităţile pentru susţinerea antreprenoriatului în România. CAPITOLUL 3 CERCETARE COMPLEXĂ LA NIVEL NAŢIONAL PRIVIND ANTREPRENORIATUL ÎN TURISM ŞI INDUSTRIA OSPITALITĂŢII Capitolul 3 intitulat Cercetare complexă la nivel naţional privind antreprenoriatul în turism şi industria ospitalităţii cuprinde studiul de caz privind antreprenoriatul în turism în ţara noastră. Studiul de faţă se bazează pe un chestionar format din 35 de întrebări, care a fost administrat online prin programul Google Docs în perioada 7 iunie 29 august Prin intermediul mesajelor , în care a fost ataşat link-ul Google Docs, acest chestionar a fost transmis unităţilor de cazare din România. Am utilizat baze de date oficiale de pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice MDRAP, precum şi alte baze de date conţinând informaţii despre unităţile de cazare din ţara noastră: Celendo, Guide Bucharest, Pensiuni.org sau Romania Hotel Guide. La finalul perioadei de completare a chestionarelor s-au obţinut chestionarele completate cu răspunsuri valide. După o curăţare a datelor preliminare, acestea au fost introduse şi prelucrate cu ajutorul programului SPSS 2.0. Metodele de analiză utilizate cu precădere au fost distribuţiile de frecvenţe absolute şi relative, respectiv reprezentările grafice aferente. După stabilirea eşantionului reprezentativ, a obiectivelor şi ipotezelor studiului şi aplicarea chestionarului online prin programul Google Docs, am interpretat rezultatele şi am efectuat corelaţiile statistice aferente. 13

14 Chestionarul a inclus îndeosebi întrebări închise (cu răspuns atât unic cât şi multiplu), cu variante de răspuns care limitează exprimarea, precum şi întrebări de tip scală. Pentru a identifica situaţiile pe care antreprenorii din turism le întâmpină la lansarea, desfăşurarea şi dezvoltarea afacerii, am efectuat analiza individuală a unor întrebări care au ajutat în găsirea răspunsului dorit. Din punct de vedere al înfiinţării firmei cele mai importante motive pentru antreprenorii români din domeniul turismului sunt dorinţa de a deveni independent financiar, dorinţa de a fi propriul şef şi perspectiva de a face mai mulţi bani. Însă şi dorinţa de noi provocări sau îmbinarea vieţii private cu munca au o importanţă destul de mare pentru proprietarii de unităţi de cazare chestionaţi. Motive precum evitarea şomajului, respectiv singura şansă de a profesa în domeniu nu sunt chiar atât de importante pentru subiecţii intervievaţi. Ponderea cea mai mare din resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii o reprezintă fondurile proprii ale antreprenorilor, pe când celelalte opţiuni precum obţinerea unui credit bancar şi mai ales ajutorul financiar primit din partea familiei şi prietenilor, utilizarea fondurilor europene sau sprijinul din partea autorităţilor au vizibil o pondere mult mai mică. Lipsa unor credite bancare avantajoase, insuficientul sprijin din partea autorităţilor, dificultatea obţinerii fondurilor comunitare sau carenţa unor facilităţi financiare oferite antreprenorilor din turism, obligă o are parte a proprietarilor de unităţi de cazare din ţara noastră să utilizeze doar fondurile proprii în deschiderea unei noi afaceri. Cea mai mare dificultate întâmpinată de către antreprenori, atât la înfiinţarea afacerii, cât şi în prezent, o constituie existenţa unor situaţii juridice, administrative sau guvernamentale. Acest rezultat poate fi coroborat cu datele obţinute prin celelalte studii efectuate la noi în ţară sau de către Eurostat. Antreprenorii români declară că au constant o serie de probleme privind birocraţia, nivelul crescut al taxelor şi impozitelor, respectiv incertitudini în legătură cu mediul fiscal. Obţinerea banilor pentru plata facturilor, găsirea finanţării sau găsirea personalului calificat adecvat sunt alte câteva impedimente majore atât la lansarea afacerii cât şi în prezent. Întreprinzătorii vor resimţi presiunea plăţilor pentru furnizori, pentru salariile angajaţilor, pentru impozite şi taxe sau pentru rate şi dobânzi bancare. 14

15 Birocraţia, dobânzile ridicate la credite, inflaţia, accesul dificil la credite, reducerea cererii interne, obţinerea consultanţei şi trainingului respectiv cunoaşterea şi adoptarea acquisului comunitar sunt semnalate ca dificultăţi într-o frecvenţă invers proporţională cu dimensiunea întreprinderilor, deoarece odată cu creşterea mărimii firmelor, se amplifică puterea lor economică, şi astfel, se reduce gradul în care acestea resimt influenţa negativă exercitată de aceşti factori exogeni. Rentabilitatea, costurile cu personalul angajat, respectiv disponibilitatea creditelor bancare sunt impedimentele majore în calea dezvoltării afacerii. Antreprenorul nu poate ignora importanţa întelegerii noţiunilor de bază privind managementul veniturilor şi costurilor firmei, al încasărilor şi al plăţilor firmei, altfel putând ajunge în situaţia unor blocaje financiare. Totodată angajarea, pregătirea şi menţinerea forţei de muncă, respectiv întârzierile la plata facturilor sunt dificultăţi care vor apărea mai pregnant odată cu dezvoltarea companiei, deoarece odată cu creşterea numărului de angajaţi şi a dezvoltării afacerii, problemele de personal devin mai complexe, amplificându-se numărul de clienţi, inclusiv al celor rău-platnici. Astfel asigurarea unui mediu de afaceri favorabil şi prietenos, a unui cadru legal stabil şi predictibil, bazat pe reducerea birocraţiei sunt paşi importanţi care pot fi făcuţi pentru a ajuta antreprenorii români atât din turism cât şi din alte domenii. Cea mai mare parte a întreprinzătorilor din turism chestionaţi declară că majoritatea turiştilor care le calcă pragul provin din ţara noastră, demonstrând numărul mare de unităţi de cazare din România orientate spre piaţa locală, regională şi naţională. Un număr mult mai mic de turişti sosesc din ţările membre ale Uniunii Europene sau dinafara UE. Factorii care pot cauza această situaţie sunt: infrastructura necorespunzătoare, lipsa promovării a turismului românesc înafara ţării, insuficienta diversificare a ofertei turistice sau sistemul de informare a clienţilor deficitar. Cele mai importante riscuri percepute de către antreprenori sunt legate de extinderea afacerii şi angajarea de manageri specializaţi. Putem observa că o mare parte a antreprenorilor români din turism îşi fac griji în privinţa creşterii afacerii şi încearcă să evite să angajarea de personal de conducere. 15

16 Inovarea produselor nu reprezintă un punct forte al întreprinzătorilor români din turism. Cele mai multe dintre schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani vizează modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului şi doar o mică parte a proprietarilor de unităţi de cazare au adus un produs sau serviciu nou în cadrul firmei. Urmărind modul de implementare al mixului de marketing în cadrul unităţilor de cazare analizate putem observa că în ultimii trei ani, schimbările de marketing cele mai semnificative implementate de către antreprenori sunt legate de promovarea produsului sau serviciului. Marketingul firmelor mici în general şi a celor din turism în particular în majoritatea cazurilor constă în recurgerea la o gamă redusă de metode de marketing, cu cheltuieli limitate şi aplicarea de multe ori insuficientă a celor 4 P ai mixului de marketing. Adesea proprietarii de unităţi de cazare din România au tendinţa de a se baza pe propriile capacităţi în implementarea campaniilor de marketing, care sunt astfel inconsecvente, inegale şi sporadice, când acestea există, în primul rând. Unităţile de cazare mici tind să îşi limiteze zona de afaceri, majoritatea utilizând reţele de distribuţie restrânse. Antreprenorul trebuie să fie familiarizat cu o serie de obiective clare precum cunoaşterea pieţei şi a concurenţei, identificarea unor nişe ale pieţei pe care concurenţa nu le acoperă, înţelegerea obiceiurilor de consum ale clienţilor potenţiali în raport cu serviciile oferite, cunoaşterea resurselor financiare care sunt necesare în fiecare stadiu al afacerii de la demarare la dezvoltarea ulterioară. În privinţa inovării prin noile servicii oferite clienţilor putem observa că activităţile de punere în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi excursiile în zonă constituie elementele cele reprezentative pentru întreprinzătorul român din turism. Organizaţiile specifice din domeniu turismului precum Asociaţia Naţională a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) sau alte organizaţii de profil, nu sunt suficient de cunoscute pentru proprietarii de unităţi de cazare români, în cazul recrutării clienţilor, ele reprezentând doar un procent redus, de aproximativ 10%. O mai bună vizibilitate şi o implicare crescută în viaţa întreprinzătorilor din turism a acestor organizaţii va aduce beneficii şi avantaje ambelor categorii. Facilităţile (oportunităţile) care pot ajuta în cea mai mare măsură un antreprenor sunt strategiile de dezvoltare locale / regionale / naţionale în domeniul turismului, scutirea de 16

17 impozite în cazul afacerilor care dezvoltă idei de succes, utilizarea fondurilor europene, programe şi proiecte finanţate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în turism sau reducerea obstacolelor birocratice la înfiinţarea şi funcţionarea firmelor de turism. Toate aceste facilităţi ar putea ajuta la dezvoltarea antreprenoriatului în turism în ţara noastră. Organismele de decizie trebuie să înţeleagă că întreprinzătorii din acest domeniu trebuie ajutaţi să acţioneze într-un mediu economic stabil şi atractiv, care să asigure un traseu sănătos, din punct de vedere socio-economic, al turismului românesc. Astfel în cadrul acestui studiu, în urma celor 34 de întrebări, am aflat care sunt motivele înfiinţării firmei, care au fost resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii, care a fost nivelul de dificultate pe care întâmpinat la înfiinţarea afacerii şi în prezent, care au fost impedimentele în calea dezvoltării afacerii, cum este afectată firma de sezonalitate, cum este efectuat managementul în cadrul firmei sau care este structura clienţilor dvs. pe regiuni. Analizând antreprenoriatul din punct de vedere al riscurilor pe care şi le pot asuma proprietarii de unităţi de cazare români, am aflat dacă aceştia consideră că sunt suficient de independenţi pentru a-şi asuma riscuri în cadrul firmei, respectiv cât de mare este riscul pe care îl percep privind: extinderea afacerii, intrarea pe noi pieţe, investiţiile suplimentare în baza materială, angajarea de manageri specializaţi sau modernizarea afacerii. Un loc important în conţinutul capitolului îl ocupă problema inovării, tratată prin prisma unor întrebări care au urmărit să descopere care au fost schimbările implementate în cadrul firmei privind modul în care se furnizează produsele şi serviciile, în ce măsură au fost implementate schimbări de marketing semnificative, dacă firma a fost reorganizată, care sunt elementele de noutate privind confortul în cameră, serviciile de cazare sau serviciul de servire a mesei În final am aflat care sunt facilităţile care pot ajuta un antreprenor în desfăşurarea şi dezvoltarea afacerii, respectiv care este modul de recrutare a clienţilor. Ultima parte a studiului l-au reprezentat întrebările de identificare a antreprenorului. Limitele cercetării în acest studiu au fost reprezentate de numărul destul de redus de răspunsuri obţinute de la proprietarii de unităţi de cazare din ţară, rata de non-răspuns fiind destul de ridicată. 17

18 CONCLUZII Urmărind datele despre antreprenoriatul în turism obţinute prin Eurostat putem observa că acestea sunt limitate doar la sectorul hoteluri şi restaurante pe perioada anilor , astfel încât de la început studiul va fi la rândul său restricţionat de aceste limite. Pentru a realiza acest studiu s-au utilizat datele Eurostat grupate pe trei categorii mari de antreprenori din hoteluri şi restaurante: după vârstă, după sex şi după nivelul de pregătire. Comparaţia s-a efectuat în câteva cazuri şi între antreprenorii din România şi cei din Uniunea Europeană. În anumite privinţe antreprenorii români indiferent de sex, pregătire sau vârstă au acţionat într-un mod asemănător cu cei din cadrul Uniunii Europene, însă în altele deosebirile sunt substanţiale. Antreprenorii români doresc să fie proprii lor şefi, să urmărească noile provocări şi chiar să îmbine viaţa privată cu munca. În momentul lansării afacerii antreprenorii din ţara noastră se bazează pe fondurile proprii, pe ajutorul din partea familiei şi prietenilor sau pe diferitele tipuri de credite bancare cu gaj. Printre dificultăţile majore pe care le întâmpină antreprenorii români se numără şi problemele juridice şi administrative, stabilirea unui contact cu consumatorul respectiv găsirea personalului adecvat. Nivelul de pregătire al antreprenorilor români este satisfăcător, urcând până la nivelul unor programe pre-universitare sau a unora de pregătire în domeniu, neavând însă antreprenori cu o pregătire universitară în anul Antreprenorii din ţara noastră activează pe pieţele locale şi regionale şi apoi pe cele naţionale şi din cadrul Uniunii Europene. Foarte puţini au încercat pieţele internaţionale dinafara Uniunii Europene. În cadrul studiului elaborat prin aplicarea chestionarului un loc important îl ocupă problema întreprinzătorilor români din turism care îşi lansează o afacere nouă în domeniu. Am încercat să aflăm care sunt motivele înfiinţării noii afaceri, urmărind mai multe considerente, iar cele mai importante s-au dovedit a fi: dorinţa de independenţă financiară, perspectiva de a face mai mulţi bani, respectiv dorinţa de a fi propriul şef, toate acestea fiind atribute ale întreprinzătorului. 18

19 Am încercat apoi să înţelegem de unde provin resursele financiare folosite de către antreprenorii români din turism, iar rezultatele au arătat că cea mai mare parte a fondurilor utilizate de către întreprinzătorii români din domeniul turismului sunt fonduri proprii. Creditele bancare, fondurile europene, ajutorul financiar primit de la familie şi prieteni sau sprijinul din partea autorităţilor sunt utilizate într-o proporţie mult mai redusă. Atât la înfiinţarea afacerii cât şi în prezent cea mai mare dificultate întâmpinată de către întreprinzătorii, o reprezintă existenţa unor situaţii juridice, administrative sau guvernamentale, urmată îndeaproape de obţinerea banilor pentru plata facturilor, găsirea finanţării sau găsirea personalului calificat adecvat. În cadrul studiului am constatat că turiştii care se cazează la unităţile analizate provin în majoritatea cazurilor din România şi mult mai puţini din străinătate, iar riscurile, pe care proprietarii acestor unităţi de cazare le consideră cele mai mari, sunt extinderea afacerii şi angajarea de manageri specializaţi. Se poate menţiona şi faptul că în domeniul turismului valoarea adăugată este mai mare, deoarece cheltuielile materiale au o pondere mai redusă decât în alte ramuri, iar astfel cheltuielile cu salariile au o pondere mai crescută.. Marketingul în cadrul unităţilor de cazare mai mici este aplicat la scară redusă şi de multe ori într-un mod limitat de lipsa cunoştinţelor în domeniu. Totuşi întreprinzătorul român cunoaşte valoarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale pe care le promovează în cadrul activităţii sale. Pe de altă parte însă, proprietarii de unităţi de cazare intervievaţi nu colaborează suficient cu organizaţiile specifice din domeniul turismului şi nici cu agenţiile de turism din ţară sau străinătate. Limitele cercetării Prima dintre dificultăţile pe care le-am întâmpinat în cadrul acestui studiu, în special cercetarea efectuată pe baza datelor statistice Eurostat, a fost lipsa acută de informaţii privind antreprenoriatul în turism şi industria ospitalităţii exceptând anul 2005, fapt confirmat şi de profesorul Jovo Ateljevic, specialist la nivel mondial în antreprenoriat în turism. Informaţiile puţine care există, inclusiv în bazele de date internaţionale precum Eurostat, nu sunt separate pe antreprenori sau non-antreprenori, cu atât mai puţin în domeniul turismului.. 19

20 Cea de-a doua dificultate pe care am întâlnit-o în cadrul elaborării tezei a fost rata extrem de mare de non-răspuns din partea proprietarilor români de unităţi de cazare, în unele situaţii existând un dezinteres făţiş în a completa aceste chestionare. Pe de altă parte am întâlnit şi cazuri deosebite de antreprenori foarte deschişi şi binevoitori, cu care am purtat chiar şi discuţii suplimentare pe sau chiar telefonic. Concluzii finale şi propuneri Turismul îşi asumă un profil proeminent în creşterea economică, iar în acest sens apar aşteptările ca stabilimentele turistice să fie dezvoltate şi conduse la nişte standarde cât mai înalte. Aceste aşteptări trebuie să fie în corelaţie cu cunoaşterea semnificaţiei dificultăţilor şi impedimentelor care pot sta în calea implementării cu succes a bunelor pratici de administrare şi conducere în industria turistică. Pe pieţele dinamice în care industria turismului opererează, organizaţiile şi antreprenorii independenţi trebuie să selecteze strategii cât mai eficiente. Ţinând seama că micii antreprenori, spre deosebire de marile firme, acţionează de unii singuri pe piaţă, luptând cu propriile puteri, abilităţi şi deprinderi, trebuie să ia în considerare toţi factorii perturbatori care le pot afecta activitatea.. Crearea şi conceperea unor programe naţionale pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, accesul mai facil la credite sau alte forme de finanţare, programe pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării de microintreprinderi şi întreprinderi mici şi mijlocii, existenţa unei politici fiscale relaxate şi stabile, oferirea de consiliere în cadrul accesării fondurilor europene, scutirea de anumite taxe şi impozite în cazul unor investiţii suplimentare sau pentru unităţile de cazare din zonele defavorizate şi chiar reducerea/eliminarea TVA în domeniul turismului, sunt măsuri care ar putea încuraja antreprenoriatul în ţara noastră. Menţinerea stabilităţii în mediul de reglementare şi impozitare, reducerea birocraţiei şi existenţa infrastructurii sunt factori cheie în cimentarea antreprenoriatului într-o zonă sau ţară. Mulţi dintre antreprenori nu realizează potenţialul altor tipuri de finanţare, precum fondurile venture capital (capital de risc pentru companiile start-up cu risc şi potenţial ridicate), business angels (investitori care dispun de resurse financiare semnificative pe care le furnizează pentru lansarea unei afaceri) sau piaţa bursieră. Aceste tipuri de investitori şi surse de finanţare 20

21 sunt încă destul de puţin cunoscute în ţara noastră, însă orientarea spre aceste surse alternative de finanţare poate fi o şansă suplimentară pentru lansarea, supravieţuirea şi mai ales dezvoltarea afacerilor întreprinzătorilor români. De asemenea depunerea unor eforturi semnificative pentru a construi o mentalitate proactivă în privinţa antreprenoriatului, promovarea acestuia în mass-media şi în şcolile de afaceri, lansarea unor conferinţe şi seminarii în domeniul antreprenoriatului, evidenţierea rolului stimulator al acestuia pot contribui la o înţelegere mai profundă a efectelor pe care antreprenoriatul le are asupra societăţii şi economiei unei zone, regiuni sau ţări. Antreprenoriatul este în mod intrinsec legat de educaţie şi formare: educarea viitorilor întreprinzători şi acordarea de asistenţă în formarea celor care îşi fac intrarea în mediul antreprenorial, toate acestea susţinute şi de o abordare practică în pregătirea persoanelor care vor face primii paşi în dezvoltarea unei afaceri cu potenţial de succes. Sprijinirea ideilor creative şi susţinerea iniţiativelor antreprenoriale este pasul primordial pentru a descătuşa forţa oamenilor de afaceri români din turism şi nu numai. Dar antreprenorul nu trebuie ajutat doar la lansarea şi iniţierea afacerii, ca apoi să fie lăsat de izbelişte. După startup va urma progresul şi dezvoltarea firmei şi astfel va fi nevoie şi de finanţarea ulterioară a proiectelor aflate deja în evoluţie, iar facilitarea comunicării constante şi permanente între investitori şi antreprenorii inovativi va avea un rol esenţial. Antreprenorii pot contribui la dezvoltarea turismului la nivel local, regional şi naţional, iar astfel a întregii economii, prin următoarele: menţinerea diversităţii naturale, culturale şi sociale a spaţiului turistic atragerea unor fonduri externe precum creditele bancare sau fondurile europene, care pot contribui şi la dezvoltarea comunităţilor locale integrarea formelor de turism în strategia locală, regională şi naţională dezvoltarea şi promovarea ofertei turistice prin mijloace clasice şi moderne sprijinirea economiilor locale cu ajutorul afacerilor de familie în turism implicarea împreună cu comunităţile şi autorităţile locale în extinderea şi modernizarea sectorului turistic 21

22 dezvoltarea turismului local şi regional prin intermediul legăturilor mai strânse cu asociaţiile profesionale din domeniul turistic şi cu cu agenţiile de turism interne şi externe formarea şi instruirea proprie ca manageri şi totodată instruirea lucrătorilor şi angajaţilor din cadrul unităţii de primire la nivelul cerinţelor practicării unui turism civilizat crearea de noi produse şi servicii turistice punerea în valoare a tradiţiilor şi obiceiurilor locale la nivel naţional şi internaţional acţiuni de promovare a zonelor turistice respective pe piaţa internă şi internaţională promovarea unei oferte turistice diferenţiate care să prezinte particularităţile acesteia pe diferite zone turistice utilizarea durabilă a resurselor turistice Dezvoltarea antreprenoriatului în turism poate fi încurajată prin măsuri precum: motivarea, pregătirea şi calificarea tinerilor antreprenori şi a femeilor antreprenor cursuri de pregătire şi formare în domeniul marketingului turistic şi al managementului firmei sprijin din partea autorităţilor pentru antreprenorii care doresc să îşi lanseze o afacere în domeniul turismului stimularea accesării fondurilor europene prin oferirea de consultanţă credite bancare favorabile antreprenorilor din turism prin care să se poată acoperi parţial sau total cofinanţarea proiectelor un sistem fiscal stabil şi prietenos cu întreprinzătorii şi reducerea birocraţiei strategii de dezvoltare locale, regionale sau naţionale în domeniul turismului crearea unui sistem informatic centralizat la nivel naţional în domeniu, care să încurajeze pe antreprenorii din turism să aceseze site-urile de profil şi să-şi înregistreze firmele online scutirea de impozite în cazul unor investiţii suplimentare reducerea taxelor sau chiar scutirea de impozite pe o perioadă, pentru unităţile de cazare din zonele defavorizate 22

23 crearea unor site-uri româneşti specializate privind rezervările online şi evaluarea companiilor din turism la nivel naţional cursuri de pregătire în domeniul informaticii, pentru ca antreprenorii să poată aplica sistemele de rezervare online încurajarea adaptării la noile standarde tehnologice programe şi proiecte finanţate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în turism oferirea de alternative pentru turismul sezonier, astfel încât unităţile de cazare să fie pregătite şi pentru turism înafara sezonului diversificarea ofertei turistice realizarea infrastructurii generale şi tehnico edilitare în conformitate cu cerinţele unui turism civilizat modern realizarea unor asociaţii de sprijinire a turismului la nivel regional şi naţional aportul crescut al organizaţiilor profesionale în promovarea turismului românesc promovarea turismului românesc înafara ţării pentru a ajuta antreprenorii la intrarea pe noi pieţe turistice Înţelegerea contribuţiei pe care antreprenorii o au în creşterea economică şi totodată în crearea şi dezvoltarea unor noi locuri de muncă, poate ajuta mult în considerarea antreprenoriatului ca fiind o opţiune reală pentru o carieră de succes. Iniţiativele antreprenoriale susţin prin dezvoltarea lor inovaţia, care la rândul ei ajută direct sau indirect la creşterea economică. Situaţia economică depinde de căile de funcţionare a activităţii antreprenoriale în cadrul unui sistem social. Antreprenorii au nevoie de un mediu economic, politic şi social stabil, dar totodată suficient de dinamic, iar guvernele trebuie să îndepărteze cât mai multe dintre barierele existente cu care se confruntă antreprenorii, pentru a-i putea lăsa să îşi testeze ideile şi mai ales să îşi lanseze şi să îşi dezvolte afacerile. Aceştia trebuie să arunce privirea şi în viitor, însă nu trebuie să uite totodată de prezentul atât de dur şi neiertător, manifestat prin concurenţa acerbă existentă pe piaţă. Antreprenorii vor trebui să înţeleagă că nu există o reţetă sigură a succesului, dar că, prin muncă şi luptă asiduă vor putea atinge ţelurile şi obiectivele dorite.. 23

24 Antreprenorul are astfel un rol extrem de important în a echilibra turismul şi astfel întregul sector. Munca sa este extrem de dificilă, paşii pe care trebuie să-i efectueze sunt mici, având obstacole importante de trecut. Chiar şi aşa rolul său nu poate fi tăgăduit, dimpotrivă, antreprenorul trebuie să se implice mai mult în a deveni legătura dintre economic şi social, dintre comunităţile locale şi administraţie.. În concluzie antreprenorii din ţara noastră mai au un drum destul de lung de parcurs pentru a putea face faţă provocărilor pieţei într-o continuă evoluţie. Piedicile pe care le întâmpină aceştia trebuie însă înlăturate prin muncă asiduă şi pregătire constantă, astfel încât afacerea nu doar să supravieţuiască, ci chiar să se dezvolte. 24

25 Bibliografie: Cărţi şi capitole în cărţi 1. Abbey J., Hospitality Sales and Marketing, Third Edition, Educational Institute, Ateljevic J., Page S., Tourism and Entrepreneurship International Perspectives, Elsevier Butterworth-Heinemann, Barnett, F., & Barnett, S., Working Together: Entrepreneurial Couples, Ten Speed Press, Băcanu B., Management strategic în turism, Editura Polirom, Bucureşti, 2009, 5. Bădiţă M., Baron T., Cristache S., Statistică pentru afaceri în comerţ-turism, volumul 1, Editura Luceafărul, Bucureşti, Bădulescu Alina, Economia turismului, Editura Universităţii din Oradea, Bădulescu Alina, Bădulescu D., Entrepreneurship and local resources, in Leslie D. (editor), Tourism Enterprises and the Sustainability Agenda Across Europe, Ashgate Pub Co., Bosselman F., Peterson C., McCarthy C., Managing Tourism Growth, Issues and Applications, Island Press, Bramwell B., Lane B., (Editors), Tourism Collaboration and Partnerships: Politics, Practice and Sustainability, Channel View Publications, Brymer R., Hospitality Management, An Introduction to the Industry, Seventh Edition Kendall/Hunt Publishing Company, Buhalis D., etourism: Information Technology for Strategic Tourism Management, Pearson Education/Prentice Hall, England, Buruiană G., Politici macroeconomice în turism, Editura Uranus, Bucureşti, Catană Aida (coord.), Elaborarea proiectelor cu finanţare din fondurile structurale pentru IMM-uri , Editura Contaplus, Ploieşti, Cătoiu et al, Metode şi tehnici utilizate în cercetările de marketing, Editura Uranus, Bucureşti, Cristache S.E., Metode statistice cu aplicaţii în managementul turistic, Editura ASE, Bucureşti, Dana L.P., When Economies Change Hands A Survey of Entrepreneurship in the Emerging Markets of Europe from the Balkans to the Baltic States, International Business Press, New York, Davidoff P.G., Davidoff D.S., Sales and Marketing for Travel and Tourism, National Publishers, Datculescu P., Cercetarea practică de marketing, Ediţia a doua, Brandbuilders, Dinu M., Economia României Întreprinderile mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, Drucker P., Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principle, Harper Business, New York, NY, Drucker P., Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti,