SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE COMPONENTĂ ACTIVĂ A GLOBALIZĂRII

Transcription

1 SOCIETĂŢILE TRANSNAŢIONALE COMPONENTĂ ACTIVĂ A GLOBALIZĂRII Zamfir Paul Bogdan Asist. univ. drd. Universitatea Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu Abstract: Transnational society is a economic entity composed from a mother firm and filials in many countries wich is caracterized by internationalisation of production, is based at a international basin of human resurces, materials and financials, and promote at global scale a certain set of values. So, society is caracterised by internationalisation of production and by existence of human resurces, materials and financials at international level. 1. Consideraţii introductive privind societăţile transnaţionale vector esenţial al globalizării activităţii economice 1.1. Noţiune. Trăsături definitori Societatea transnaţională reprezintă o realitate marcantă a peisajului economic contemporan, fiind unul dintre principali vectori ai procesului de globalizare a activităţii economice[1]. Din punct de vedere juridic, societăţile transnaţionale sunt acele societăţi comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundamentează pe elemente fără caracter naţional (cum sunt: capitalul ce provine de la asociaţi din ţări diferite, stabilirea uneori a mai multor sedii principale în ţări diferite etc.) şi care sunt lipsite de o legătură juridică cu anumit stat, astfel că în privinţa lor nu primeşte vocaţie nici una din legile naţionale, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase total sau parţial de sub competenţa instanţelor naţionale, spre a fi date spre soluţionare unor instanţe speciale[2]. În literatura economică, s-a apreciat că, societatea transnaţională este o entitate economică compusă dintr-o firmă-mamă şi filiale în mai multe ţări care este caracterizată de internaţionalizarea producţiei, se bazează pe un bazin internaţional de resurse umane, materiale si financiare, şi promovează la scară globală un anumit set de valori proprii [3]. Astfel, societatea se caracterizează prin internaţionalizarea producţiei si prin existenţa de resurse umane, materiale si financiare la nivel internaţional. Valorile unei societăţi transnaţionale sunt: sistemul de management; grija fata de mediu; implicarea în viata comunităţii; marca sau brand-ul; sistemul de producţie; 101

2 inovarea; angajaţii; tradiţia; adaptarea la cultura locala; sistemul de distribuţie; campaniile publicitare. Sub aspect economic, după cum s-a apreciat în doctrina juridică [4], societăţilor transnaţionale contemporane le este caracteristic faptul că îşi extind mereu activitatea de producţie şi comercializare concomitent pe multiple pieţe în cadrul unei reţele vaste de implantări proprii, realizate pe calea investiţiilor directe de capital în străinătate. Forţa economică a societăţilor transnaţionale, în prezent dimensiunile activităţii economice a societăţilor transnaţionale au atins proporţii impresionante. Statistici în domeniu aproximează numărul acestor societăţi la peste pe scară planetară; estimarea s-a făcut luându-se în considerare numai societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriile a cel puţin şase ţări, au vânzări anuale de minimum 100 milioane dolari SUA şi realizează cel puţin 20% din cifra de afaceri în alte ţări decât aceea unde şi-au stabilit sediul principal. Societăţile transnaţionale reprezintă una din principalele forţe ale globalizării vieţii economice. Strategia lor a fost, în ultimele decenii, foarte bună, în ceea ce le priveşte: valorificarea superioară a oportunităţilor oferite de spaţiul economic global. Practic, acestea au trecut, încă din anii ai secolului trecut la strategia de raţionalizare a producţiei, vizând în principal exploatarea diferenţialului de costuri (manopera, resurse primare etc.) în zonele de implantare: localizarea producţiei în ţări în curs de dezvoltare cu disponibilităţi de materii prime si forţă de muncă ieftină sau în zone care oferă o piaţă sigură de desfacere a produselor. În plus, începând cu anii 80, strategiile lor s-au diversificat, au apărut strategii globale de afaceri (marile firme practic societăţile transnaţionale se pun de acord şi fac alianţe strategice si cooperări internaţionale). În ultima vreme asistăm la supremaţia societăţilor transnaţionale. Este semnificativ, în acest sens, faptul că mai puţin de 50 de societăţi transnaţionale controlează peste 40% din comerţul mondial. Astfel de companii controlează în fapt toate aspectele legate de finanţare, cercetare-dezvoltare, producţie, marketing, management etc., toate acestea fiind coordonate global, peste puterile si, uneori, peste interesele statului naţional. Principalele trăsături distinctive ale societăţilor transnaţionale sunt de natură economică şi juridică. Astfel: a) capitalul lor este naţional sau multinaţional; b) au o structură internaţională distinctă, care le deosebeşte de vechile monopoluri; c) îşi extind activităţile de producţie şi comercializare pe mai multe pieţe, printr-o strategie globală, bazată pe studii aprofundate, aduse la zi în mod permanent; d) nu se află sub incidenţa unor anumite legi naţionale, datorită structurării şi funcţionării concomitente în mai multe ţări; e) litigiile ce pot să apară nu sunt în competenţa instanţelor naţionale, ci, a unor instanţe speciale. Performanţele economice şocante ale societăţilor transnaţionale se explică prin: a) extinderea libertăţii comerţului în ultimul deceniu; 102

3 b) derularea unor importante exporturi în ţările care au redus taxele vamale; c) reducerii intervenţiei statului în economie Factorii principali care au favorizat apariţia şi dezvoltarea societăţilor transnaţionale Societăţile transnaţionale au apărut şi s-au dezvoltat pe fondul a trei factori principali: - liberalizarea politicilor economice', deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea fluxurilor de investiţii străine directe şi de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare şi investiţionale; - accentuarea progresului tehnologic, care conduce la creşterea costurilor şi a riscurilor la care sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe mondiale, prin delocalizarea internaţională a producţiei, pentru a diversifica aceste riscuri. Pe de altă parte, reducerea costurilor de transport şi de comunicare au facilitat integrarea mai eficientă a operaţiunilor la nivel global, precum şi transportul componentelor sau al produselor finite în căutarea eficienţei economice, a avantajelor comparative date. Acestea contribuie în mod esenţial la creşterea ponderii investiţiilor străine directe (1SD) motivate de creşterea eficienţei, cu importante implicaţii asupra creşterii competitivităţii exporturilor ţărilor recipiente şi, implicit, asupra creşterii economice. - creşterea concurenţei, care este de fapt rezultatul celorlalţi doi factori amintiţi anterior, impune explorarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producţie, cât şi pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final, dar impune şi abordarea unor noi forme de producţie internaţională, de proprietate şi de aranjamente contractuale, care să potenţeze forţa lor pe piaţă, cum ar fi de exemplu fuziunile, achiziţiile, participarea minoritară sau majoritară, oferta publică de schimb etc. [5]. 2. Regimul juridic al societăţilor transnaţionale Normele juridice aplicabile societăţilor transnaţionale se stabilesc în funcţie de structura acestor societăţi. Experienţa arată că societăţile transnaţionale au apărut iniţial ca societăţi comerciale naţionale, adăugând, treptat, trăsături multinaţionale, care le-a îndepărtat, tot mai mult, de regimul juridic naţional. Prima societate de acest gen a fost compania franco-română de navigaţie aeriană constituită în anul 1920 pentru efectuarea transportului de călători pe linia Paris-Bucureşti. Deşi prin natura sa această societate era multinaţională, ea a primit totuşi naţionalitatea franceză şi ca urmare a fost supusă legii franceze Având sedii principale în mai multe ţări şi capitalul social format prin aporturile unor asociaţi din ţări diferite, în zilele noastre, societăţile transnaţionale se constituie si funcţionează fără o legătură juridică cu un anumit stat[6]. Astfel, un exemplu elocvent în acest sens este acela al Societăţii Scandinavian Air System constituită cu participarea a trei societăţi comerciale din Danemarca, Norvegia şi Suedia, cu sedii principale, la Copenhaga, Oslo, şi Stockholm. Actele constitutive ale Scandinavian Air System nu fac nici o referire la reglementările naţionale din cele trei ţări. Aceste documente conţin principii şi norme care reglementează funcţionarea ei internaţională. Concluzia ce se desprinde din analiza documentelor privind constituirea şi funcţionarea societăţilor transnaţionale este că, ele se sustrag regimului juridic 103

4 naţional al statelor, instituindu-şi principii şi norme acceptate de părţile contractante, aplicabile în derularea tranzacţiilor lor comerciale. Societăţile transnaţionale evită jurisdicţia instanţelor naţionale pentru soluţionarea litigiilor ce ar putea să apară în legătură cu interpretarea şi aplicarea actelor constitutive, convenind să-şi supună aceste litigii unor instanţe internaţionale ad-hoc (Tribunalele internaţionale de arbitraj, Curte Internaţională de Justiţie) compuse pe criteriile parităţii internaţionale. Pe plan juridic, existenţa societăţilor transnaţionale învederează două aspecte contradictorii: unul negativ constând în sustragerea acestor societăţi de sub incidenţa legislaţiilor naţionale ale statelor semnatare ale tratatelor sau convenţiilor de constituire a lor, iar altul pozitiv, decurgând paradoxal chiar din consecinţele determinate de această împrejurare, concretizat în instituirea unor norme şi principii acceptate de statele contractante care ar putea servi drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai largă la anumite categorii de raporturi la care dă naştere comerţul internaţional. Este posibil ca într-un viitor nu prea îndepărtat să se constituie societăţi transnaţionale al căror regim juridic să fie dat prin norme juridice uniforme cu aplicabilitate mai largă statornicite prin convenţii internaţionale încheiate între statele făcând parte din unele organizaţii economice internaţionale. Există deja, în cadrul Uniunii Europene tendinţe şi preocupări pentru punerea în acord a legilor naţionale referitoare la societăţile comerciale, precum şi pentru constituirea unor societăţi anonime la nivel european care să fie dependente în principal de ordinea juridică comunitară. 3. Forţa economică a societăţilor transnaţionale Rolul societăţilor transnaţionale de determinare şi de promovare a interdependenţelor globale este în continuă creştere. Acestea au reuşit să transgreseze atât barierele naţionale, cât şi graniţele organismelor integraţioniste interstatale. Estimările recente' susţin că numărul societăţilor transanoţionale crescut în prezent la 65,000, având aproximativ de filiale la nivel global. Numărul angajaţilor antrenaţi în filialele străine a crescut de la 24 milioane în 1990 la peste 54 milioane în Vânzările totale ale acestora au depăşit dublul exporturilor mondiale în 2001, comparativ cu anul 1990, când acestea erau aproximativ egale. Stocul de investiţii străine directe a crescut într-un ritm ameţitor, de la l,7 trilioane dolari în 1990 la 6,6 trilioane în Pentru a cuantifica rolul major al societăţilor transnaţionale nu trebuie să uităm că filialele localizate în străinătate produc o zecime din PIB-ul global şi promovează o treime din exporturile mondiale. Ponderea societăţilor transnaţionale în aceşti indicatori agregaţi ar fi şi mai mare dacă s-ar lua în considerare şi activităţile societăţilor transnaţionale pe piaţa de capital (investiţiile de portofoliu). Rolul societăţilor transnaţionale în creşterea volumului exporturilor ţărilor gazde derivă din capitalul şi tehnologia adiţională, din know-how-ul managerial implementat, dar şi din accesul la pieţele regionale sau globale unde activează acestea. Totodată, resursele autohtone vor fi completate cu alte resurse care vor permite extinderea portofoliului de produse consumate pe piaţa internă sau destinate exportului, ceea ce va conduce la creşterea competitivităţii şi a avantajelor economiei gazdă, în cazul ţărilor confruntate cu investiţii interne reduse, datorită constrângerilor financiare, societăţile transnaţionale pot conduce la creşterea exporturilor prin simplul aport de capital pentru exploatarea resurselor 104

5 naturale şi a forţei de muncă ieftine. Astfel, societăţile transnaţionale preiau riscul lansării unor produse noi la export. Acesta a constituit de fapt rolul istoric al societăţilor transnaţionale în dezvoltarea exporturilor economiilor slab dezvoltate. În prezent acest rol s-a transgresat. în special spre exporturile de produse care înglobează un grad înalt de tehnologizare, spre produse a căror cerere este dinamică în comerţul mondial: produsele electronice, aparatele, maşinile etc. Exporturile ţărilor în curs de dezvoltare de produse intensive în tehnologie creşte, în prezent, mai repede decât exportul ţărilor industrializate. Aceasta ne sugerează însă că în ţările în curs de dezvoltare se derulează mai degrabă operaţiunile relativ simple de asamblare, intensive în forţă de muncă ieftină, decât operaţiuni de producţie complexă sau de cercetare şi dezvoltare. Dar sunt câteva excepţii notabile de la această regulă: Singapore, Coreea, Taiwan s-au angajat deja în procese complexe de producţie şi design, iar această orientare se extinde îndeosebi spre economiile care au o pondere ridicată a exporturilor de produse high-tech, cum ar fi, de exemplu, cazul Chinei sau al Ungariei şi Poloniei. 4. Concluzii Concluziile ce se poate desprinde din considerentele de ordin economicojuridic prezentate anterior sunt următoarele: - societăţile transnaţionale sunt produsul direct al liberalizării economiei mondiale; - societăţile transnaţionale, sunt centre de forţă economică, în lumea contemporană, principalii operatori ai comerţului internaţional; - societăţile transnaţionale reglează cvasitotalitatea investiţiilor internaţionale şi se află la originea principalelor fluxuri financiar-monetare internaţionale; - societăţile transnaţionale au influenţat decisiv diviziunea internaţională a muncii prin: a) delocalizare deplasarea unei activităţi de producţie dintr-o ţară în alta în căutarea avantajului comparativ ; b) multinaţionalizare extindere progresivă a activităţii unei întreprinderi, a unui grup financiar prin implantarea de filiale în exterior, în baza unei strategii gândite la scară mondială; - în prezent, societăţile transnationale constituie principalii subiecţi ai procesului de globalizare a activităţii economice. 105

6 Bibliografie: [1]Angelescu, C., Apostol, Gh., Ciucur, D., Dinu, M., Dobrotă, N., Gavrilă., I, Ghiţă, P.,T., Gogoneaţă, C., Popescu, C., Suciu, C., M., (colectiv de coordonare), Dicţionar de economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 411; [2]Costin, N., M., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, Editura, Lumina-Lex, Bucureşti, 1998, p. 211; [3]Voinea, L, Corporatiile transnationale si economiile nationale, Ed. I.R.L.I., Bucuresti, 2001, pg. 3 ; [4]Costin, N., M., Deleanu, S., Dreptul comerţului internaţional, vol. I, Editura Lumina -Lex, Bucureşti, 1997, p ; [5] Bari, I, Probleme globale contemporane, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 45; [6] Mazilu, D, Dreptul comerţului internaţional Partea generală, Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 1999, 106