Contractul de cooperare transfrontalieră

Transcription

1 Contractul de cooperare transfrontalieră Asist. univ. dr. Cătălin-Silviu SĂRARU 1 Rezumat Prezentul studiu îşi propune să realizeze o scurtă analiză a acordurilor de cooperare transfrontalieră dintre unităţile administrativ-teritoriale din zonele de frontieră ale României şi structurile similare din statele vecine. Articolul cercetează forma pe care o îmbracă aceste acorduri contract sau tratat, rolul întreprinderilor multinaţionale şi dreptul aplicabil contractelor transnaţionale, contractul de cooperare transfrontalieră reglementat de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi natura juridică a acestuia. În finalul articolului este analizată cooperarea transfrontalieră în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi. Cuvinte-cheie: acord de cooperare transfrontalieră, contract public, tratat internaţional, unităţi administrativ-teritoriale, contracte transnaţionale, companii multinaţionale 1. Consideraţii introductive Cooperarea transfrontalieră regională are rolul de a stimula învăţarea reciprocă a elementelor de cultură şi tradiţie şi de a contribui la creşterea performanţei economice şi a coeziunii sociale 2. Punerea în aplicare a unei astfel de cooperări depinde de gradul de omogenitate al condiţiilor economice, politice şi instituţionale din cadrul structurilor administrative limitrofe zonelor de frontieră 3. România, prin poziţia sa geografică, culturală şi economică, aflată la intersecţia unor sisteme politice diferite şi având frontiere cu state în care diferenţele de dezvoltare sunt semnificative, nu poate ignora necesitatea bunei 1 Cătălin-Silviu Săraru Academia de Studii Economice din Bucureşti, catalinsararu@yahoo.com 2 Stephen Roper, Cross-border and local co-operation on the island of Ireland: An economic perspective, Political Geography, vol. 26, Issue 5, june 2007, p Pentru o analiză a factorilor de cooperare transfrontalieră în ţările din Europa Centrală şi de Sud-Est a se vedea: Ioan Alexandru (coord.), Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, 1999, p (subcapitolul Unele aspecte privind promovarea cooperării transfrontaliere în România); Dan Stan, Reglementarea juridică a cooperării transfrontaliere în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi (I) şi (II), Caiete de drept internaţional nr. 2/2008 şi nr. 3/2008; Izet Ibreljic, Salih Kulenovic, Economic regional and cross-border cooperation in the South-East Europe for the purpose of its faster integration in the European Union, 44th Congress of the European Regional Science Association Porto, Portugal August, Paper provided by European Regional Science Association in its series ERSA conference papers, Mitko Dimitrov, Maria Tsiapa, George Petrakos, Cross-Border Cooperation in Southeastern Europe, Eastern European Economics, vol. 41, n. 6/November-December 2003, p. 5-25; Alina Larion, Marilena-Oana Nedelea, Liliana Elmazi, The Process of EU integration, regional development and crossborder cooperation, The Annals of the "Stefan cel Mare" University of Suceava. Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration, vol. 8, issue 1, june 2008, p

2 Juridical Tribune Volume 1, Issue 1, June vecinătăţi şi a cooperării transfrontaliere. Ţară de graniţă a Uniunii Europene, România are obligaţia de a pune în aplicare politica de vecinătate a Uniunii Europene faţă de statele vecine care nu sunt membre UE (Ucraina, Republica Moldova, Serbia). Pe de altă parte, România are obligaţia de a coopera cu statele vecine care sunt membre ale Uniunii Europene (Bulgaria, Ungaria) în vederea punerii în aplicare a politicilor de creare a pieţei unice. Sub influenţa politicilor Uniunii Europene care asigură o piaţă economică unică prin desfiinţarea graniţelor interne şi a celorlalte bariere în calea comerţului, discrepanţele economice şi sociale dintre regiunile de frontieră ale statelor membre tind să se atenueze. Cooperarea transfrontalieră nu mai este astăzi un apanaj strict al statelor, văzute în calitatea lor tradiţională, de actori unici pe scena dreptului internaţional. Astăzi în politicile transfrontaliere un rol important îl joacă structurile administrative limitrofe zonelor de frontieră, dotate cu personalitate juridică, asociaţiile de dezvoltare create de acestea şi, nu în ultimul rând, întreprinderile transnaţionale Forma acordurilor de cooperare transfrontalieră În doctrină s-a pus problema: acordurile dintre state îmbracă întotdeauna forma tratatului internaţional sau între state pot exista şi acorduri cu caracter contractual? Au fost exprimate mai multe păreri 5. Astfel, într-o concepţie se arată că acordurile între state îmbracă întotdeauna forma tratatelor indiferent de conţinutul şi finalitatea lor. Într-o altă opinie se apreciază că un rol decisiv îl are voinţa semnatarilor în a hotărî dacă dreptul aplicabil acordului este sau nu dreptul internaţional, cu excepţia cazului când obiectul acordului vizează suveranitatea 6. Dacă părţile convin ca acordului să i se aplice dreptul intern, atunci acesta era un contract. Atunci când obiectul acordului vizează suveranitatea, acesta este în mod necesar un tratat 7. Într-o a treia concepţie s-a considerat că diferenţa este dată de obiectul acordului internaţional. Astfel, atunci când obiectul acordului face trimitere la dreptul intern este vorba despre un contract. 4 A se vedea cu privire la reconsiderarea globală a rolului statelor sub influenţa construcţiei Uniunii Europene, Ioan Alexandru, Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p ; Dana Apostol Tofan, Instituţiile administrative europene, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p ; Ioan Alexandru, Cătălin-Silviu Săraru, Ilie Gorjan, Ivan Vasile Ivanoff, Cezar Corneliu Manda, Alina-Livia Nicu, Drept administrativ european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p (C-S Săraru: Capitolul 2 Spaţiul administrativ european). 5 Laurent Richer, Droits des contrats administratifs, 3 e èdition, Librairie générale de droit et de jurisprudence (L.G.D.J), Paris, 2002, p ; Ion Dogaru coord., Drept civil. Contractele speciale, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 982; Pierre-Marie Dupuy, La coopération régionale transfrontalière et le droit international, Annuaire Français de Droit International (A.F.D.I.), 1977, p Laurent Richer, op. cit., p Joe Verhoeven, Traités ou contrats entre États? Sur les conflits de lois en droit des gens, Clunet, 1984, p. 21; Joe Verhoeven, Droit international public, Larcier, Bruxelles, 2000, p

3 98 Volume 1, Issue 1, June 2011 Juridical Tribune O altă opinie consideră că poziţionarea unui acord în sfera contractelor sau a tratatelor trebuie cercetată în analiza efectelor acordului 8. Dincolo de aceste controverse, se apreciază în general că acordurile încheiate de autorităţile administrative sau organismele publice din state diferite sau acordurile încheiate între o persoană privată şi un stat nu sunt în principiu asimilabile tratatelor internaţionale 9, având prin urmare o natură contractuală, publică sau privată. De multe ori, în baza unui tratat de vecinătate încheiat între două state, care cuprinde reglementări cu caracter de principiu în toate domeniile de interes pentru acestea, se încheie ulterior acorduri şi contracte care dezvoltă colaborarea într-un domeniu limitat. Astfel, cooperarea transfrontalieră între România şi Ucraina este reglementată de Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre cele două state, semnat la Constanţa la 2 iunie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 129/ Pe baza Tratatului de bună vecinătate s-au încheiat acorduri de cooperare în diverse domenii cu impact asupra cooperării transfrontaliere, cum ar fi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 16/ Acordul prevede că se pot încheia contracte între cele două guverne având ca obiect condiţiile de realizare a proiectelor privind lucrările de pe apele de frontieră şi măsurile de gospodărire a apelor care prezintă interes reciproc (art. 8 şi 9). O altă problemă discutată în doctrina dreptului internaţional public este aceea a întreprinderilor multinaţionale şi a dreptului aplicabil contractelor transnaţionale 12. Întreprinderile multinaţionale, acţionând în numeroase state, dobândesc o adevărată personalitate internaţională 13. Ele încheie contracte cu statele pentru exploatarea bogăţiilor naţionale locale, contracte care au uneori semnificaţia unor veritabile acorduri pentru stabilirea condiţiilor de realizare a anumitor schimburi economice (de exemplu, acordurile petroliere de la începutul anilor 1970 între cartelul societăţilor petroliere şi statele exportatoare, precum şi acordurile de autolimitare în domeniul oţelului între reprezentanţii asociaţiilor de producători europeni şi japonezi de oţel şi guvernul american) Laurent Richer, op. cit., p Denis Alland, Droit international public, Presses Universitaires de France, Paris, 2000, p Publicată în Monitorul Oficial (M.O.) nr. 157 din 16 iulie Publicată în M. O. nr. 13 din 19 ianuarie Dominique Carreau, Droit international, 7 e édition, Les Editions Pedone, 2001, Paris, p , 181, 182, 452; Georges R. Delaume, Law and Practice of Transnational Contracts, Oceana Publications, New York, Cu privire la modul în care această personalitate internaţională a întreprinderilor transnaţionale influenţează reconfigurarea funcţiilor statelor moderne a se vedea Ioan Alexandru, op. cit. (Tratat de administraţie publică), p. 902, 903; Jean Brudville, Les espaces économiques, Presses universitaires de France (P.U.F.), Colecţia Que sais-je? Paris, Dominique Carreau, op. cit., p. 31.

4 Juridical Tribune Volume 1, Issue 1, June Întreprinderile multinaţionale au devenit actori esenţiali în societatea internaţională contemporană, fiind adevărate subiecte de drept internaţional. Dreptul internaţional clasic care predomină încă nu recunoaşte însă aceste întreprinderi în măsura în care el nu recunoaşte decât subiecte publice şi nonprivate. Or, aceste categorii juridice clasice sunt evident inadaptate pentru a ţine cont de rolul multinaţionalelor, dat fiind că ele acordă o atenţie exclusivă autorului actului şi nu conţinutului acestuia 15. Doctrina 16 subliniază că este evident faptul că multinaţionalele nu încheie tratate în sensul formal al termenului, totuşi în plan material actele pe care aceste întreprinderi le încheie cu statele sunt ele atât de diferite, sub aspectul conţinutului, de acordurile internaţionale tradiţionale? În jurisprudenţa clasică a Curţii Permanente de Justiţie Internaţională 17 (CPJI, creată în 1920 de Societatea Naţiunilor) şi a succesoarei sale, Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ, creată în 1946) se regăsesc câteva speţe relevante. Astfel, în Afacerea împrumuturilor sârbeşti şi braziliene din 1929, CPJI a arătat că orice contract care nu este un contract între state în calitate de subiecte de drept internaţional se fundamentează pe legile naţionale. Totuşi, în sentinţa Dupuy CPJI a arătat că această formulare nu este strictă, nefiind exclusă, prin urmare, posibilitatea ca dreptul internaţional să poată regla acest tip de situaţii în cazul convenţiilor sau cutumelor care stabilesc reguli comune în materie. În Afacerea anglo-iraniană din 1952, CIJ afirma: faptul că acest contract de concesiune a făcut obiectul unui raport al Consiliului Societăţii Naţiunilor şi se găseşte în arhivele sale, nu transformă actul într-un tratat care să lege guvernul Iranului faţă de guvernul Marii Britanii; contractul de concesiune leagă guvernul iranian de societatea britanică concesionară; guvernul britanic nu este parte în contract şi nu poate prin urmare să se prevaleze de relaţiile sale diplomatice împotriva Iranului. În concluzie, jurisprudenţa CPJI şi CIJ s-a pronunţat în mod constant în sensul că actele convenţionale sunt supuse unuia sau altuia din următoarele regimuri juridice: în cazul convenţiilor între state se vor aplica regulile dreptului internaţional public; în cazul convenţiilor între alte persoane se vor aplica legile naţionale, dificultatea de a determina legea naţională aplicabilă fiind rezolvată în 15 Ibidem, p. 31, Ibidem, p România a avut un reprezentant de seamă la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională în persoana lui Demetru Negulescu. Acesta a fost judecător la Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională ( ), calitate în care a reprezentat, în mod strălucit, România pe întreaga perioadă de funcţionare a acestei instanţe ce a precedat Curtea Internaţională de Justiţie. În această calitate, neegalată până în prezent de un alt jurist român, a participat la adoptarea unor hotărâri în speţe celebre ale CPJI: Concesiunile Mavrommatis, Anumite interese germane în Silezia, Jurisdicţia Comisiei Europene a Dunării, Fabrica din Chorzow, Zonele libere din Savoia Superioară şi Districtul Gex, Cazul Oscar Chinn şi altele. Demetru Negulescu a fost doctor în drept al Universităţii din Paris (1900), judecător la Tribunalul Bucureşti ( ), profesor de drept internaţional al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, profesor la Academia de Drept Internaţional de la Haga şi la Institutul de Înalte Studii Internaţionale de la Paris.

5 100 Volume 1, Issue 1, June 2011 Juridical Tribune virtutea principiilor dreptului internaţional privat (conflictul de legi) 18. În mod constant s-a refuzat recunoaşterea statutului de subiect de drept internaţional pentru întreprinderile multinaţionale. Cu toate acestea, în doctrină s-a apreciat că dreptul internaţional ar trebui să cunoască şi să reglementeze statutul întreprinderilor multinaţionale pentru a nu se pierde contactul cu realitatea economică contemporană 19. Problema superiorităţii dreptului internaţional este relativ frecvent pusă referitor la contractele internaţionale încheiate între un stat şi întreprinderile multinaţionale ( State contracts ). Deşi, aşa după cum am văzut, în jurisprudenţa internaţională s-a afirmat în mod constant că aceste contracte sunt supuse dreptului naţional al statului contractant, instanţele internaţionale au subliniat că acest stat nu poate să modifice în mod unilateral clauzele contractului în virtutea suveranităţii sale, dat fiind imperativul aplicării principiului pacta sunt servanda (orice tratat în vigoare este obligatoriu pentru părţi şi trebuie să fie executat de ele cu bunăcredinţă 20 ), fundamental în dreptul internaţional public. Astfel, în jurisprudenţă 21 s-a reţinut faptul că modificarea contractelor internaţionale de concesiune decisă în mod unilateral de către state este contrară dreptului internaţional şi deschide posibilitatea solicitării unei reparaţii adecvate de natură să antreneze responsabilitatea internaţională a ţărilor care au greşit. 3. Contractul de cooperare transfrontalieră reglementat de Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale şi natura sa juridică Acest contract este reglementat de art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale 22. Conform art. 15 alin. 1 din această lege, unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră pot încheia între ele înţelegeri de cooperare transfrontalieră cu structuri similare din statele vecine, în condiţiile legii. Dispoziţiile principiale ale Legii nr. 215/2001 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 120/ pentru ratificarea de către România a Convenţiei-cadru europene privind cooperarea transfrontalieră a 18 Dominique Carreau, op. cit., p Ibidem, p From the Vienna Convention on the Law of Treaties, signed at Vienna on May 23, 1969, entered into force on January 27, 1980, art. 26, and the Vienna Convention on the Law of Treaties between States and International Organizations or between International Organizations, signed at Vienna on March 21, 1986, not yet entered into force, art Afacerea împrumuturilor sârbeşti şi braziliene din 1929, când CPJI a constatat nerespectarea clauzelor inserate în contractul de împrumut încheiat între cele două guverne; Afacerea El Triumfo din 1902, care a opus în faţa unei comisii de arbitraj, Statele Unite şi Salvador, arbitrii apreciind nerespectarea de către ultima ţară a contractului de concesiune speţe citate de Dominique Carreau, op. cit., p Publicată în M. O. nr. 204 din 23 aprilie 2001, republicată în M. O. nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările ulterioare. 23 Publicată în M. O. nr. 329 din 31 august 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/1999 (publicată în M. O. nr. 207 din 13 mai 1999), cu modificările ulterioare.

6 Juridical Tribune Volume 1, Issue 1, June colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale adoptată de Consiliul Europei la 21/05/1980, cu prevederile Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România 24 şi cu tratatele semnate de România cu ţările vecine 25. Cooperarea transfrontalieră reprezintă o componentă a politicii de dezvoltare regională, care are ca scop asigurarea creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile a regiunilor de frontieră (art. 2 alin. 4 din Legea nr. 315/2004). Apreciem că aceste înţelegeri de cooperare transfrontalieră au natura juridică de contracte administrative. În cele ce urmează vom sublinia câteva trăsături care determină încadrarea acestora în categoria contractelor administrative 26 : - părţile sunt unităţi administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră; - Legea nr. 315/2004 în art. 3 1 arată că obiectivele de bază ale politicii de cooperare transfrontalieră sunt următoarele: promovarea cooperării între regiunile, comunităţile şi autorităţile situate de o parte şi de alta a frontierelor, în rezolvarea unor probleme comune, prin conceperea şi implementarea unor strategii transfrontaliere şi a unor proiecte care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor respective sub aspectul creşterii nivelului de trai şi al dezvoltării economice; promovarea bunei vecinătăţi, a stabilităţii sociale şi progresului economic din regiunile de frontieră, prin finanţarea unor proiecte cu beneficii vizibile pentru regiunile şi comunităţile din aceste regiuni; sprijinirea realizării descentralizării responsabilităţii, prin promovarea iniţiativelor locale, realizate în cadrul strategiilor locale. Contractul de cooperare transfrontalieră, urmărind realizarea acestor deziderate, va avea ca obiect realizarea unui interes public; - încheierea contractului este supusă unei proceduri derogatorii (exorbitante) de la dreptul comun. Proiectul înţelegerii de cooperare este supus unui control de legalitate din partea Ministerului Afacerilor Externe (MAE). Legea nr. 215/2001 instituie în art. 16 obligaţia ca proiectele de înţelegeri de cooperare pe care unităţile administrativ-teritoriale intenţionează să le încheie cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări să fie transmise spre avizare Ministerului Afacerilor Externe, prin primari, respectiv preşedinţii consiliilor judeţene, înainte de supunerea lor spre adoptare de către consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz. Avizele trebuie emise în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. În caz contrar, se va considera că nu sunt obiecţii şi proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare consiliului local sau judeţean interesat. Prin urmare este vorba despre exercitarea unui control realizat de MAE prin verificarea legalităţii proiectului 24 Publicată în M. O. nr. 577 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare. 25 Asupra reglementării cooperării transfrontaliere prin tratatele încheiate de România cu ţările vecine, a se vedea Dan Stan, Reglementarea juridică a cooperării transfrontaliere în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi (I) şi (II), Caiete de drept internaţional nr. 2/2008 şi nr. 3/ Cătălin-Silviu Săraru, Contractele administrative. Reglementare. Doctrină. Jurisprudenţă, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p

7 102 Volume 1, Issue 1, June 2011 Juridical Tribune (a conformităţii în principal cu Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră) şi emiterea unui aviz care are natura juridică a unui aviz conform; - finanţarea acestor contracte se realizează din fonduri publice. Obiectivele politicii de cooperare transfrontalieră se realizează prin programe care se finanţează din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi din Fondul pentru dezvoltare regională, care se constituie potrivit prevederilor Legii nr. 315/ Cooperarea transfrontalieră între unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi Cooperarea transfrontalieră între România şi Bulgaria este reglementată de Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinătate dintre cele două ţări ratificat de România prin Legea nr. 74/ În art. 16 din acest Tratat se arată că părţile contractante vor acorda o atenţie specială extinderii contactelor între parlamentele celor două state, precum şi între organele locale, îndeosebi în zonele de frontieră. Un alt document cu privire la cooperarea frontalieră între România şi Bulgaria este Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea dintre autorităţile de frontieră, semnat la Sofia la 22 decembrie 2004 şi ratificat de România prin Legea nr. 172/ Acest acord se referă însă numai la cooperarea autorităţilor centrale 29 ale celor două state pentru a combate criminalitatea transfrontalieră în zona de frontieră, precum şi pentru a asigura supravegherea şi controlul frontierei de stat comune, nefiind implicate şi autorităţile locale 30. Cooperarea transfrontalieră între România şi Ucraina este reglementată de Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, semnat la Constanţa la 2 iunie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 129/ Articolul 8 din acest Tratat arată că părţile contractante, potrivit prevederilor Convenţiei-cadru europene privind cooperarea transfrontalieră dintre comunităţi sau autorităţi teritoriale, vor încuraja şi vor sprijini contactele directe şi colaborarea reciproc avantajoasă dintre unităţi administrativ-teritoriale din România şi Ucraina, îndeosebi în zonele de frontieră. De asemenea, ele vor contribui la colaborarea dintre unităţi administrativ-teritoriale din cele două state în cadrul euroregiunilor existente, precum şi al euroregiunilor Prutul de Sus şi Dunărea de Jos, nou-create, la care pot fi invitate să participe şi unităţi 27 Publicată în M. O. nr. 174 din 23 iulie Publicată în M. O. nr. 511 din 16 iunie Autorităţile competente ale celor două părţi contractante care vor pune în aplicare prevederile acordului sunt: a. din partea României: Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a României; b. din partea Republicii Bulgaria: Serviciul Naţional Poliţia de Frontieră. 30 Dan Stan, op. cit., (II), Caiete de drept internaţional nr. 3/2008, p. 87. Autorul subliniază faptul că la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor este înfiinţată Poliţia comunitară, instituţie care are în atribuţii şi participarea la acţiuni privind combaterea infracţionalităţii, inclusiv a celei frontaliere, instituţie căreia nu i se acordă niciun rol în cadrul Acordului. 31 Publicată în M. O. nr. 157 din 16 iulie 1997.

8 Juridical Tribune Volume 1, Issue 1, June administrativ-teritoriale din alte state interesate. Părţile contractante vor acţiona pentru includerea acestei cooperări în cadrul activităţilor corespunzătoare ale instituţiilor europene. Pe baza Tratatului de bună vecinătate s-au încheiat acorduri de cooperare în diverse domenii cu impact asupra cooperării transfrontaliere, cum ar fi Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei privind cooperarea în domeniul gospodăririi apelor de frontieră, semnat la Galaţi la 30 septembrie 1997, ratificat de România prin Legea nr. 16/ şi în care se arată că părţile vor sprijini colaborarea autorităţilor publice locale şi organizaţiilor obşteşti ale ambelor părţi, întreprinsă pentru realizarea prevederilor acordului (art. 19). Acordul prevede că se pot încheia contracte între cele două guverne având ca obiect condiţiile de realizare a proiectelor privind lucrările de pe apele de frontieră şi măsurile de gospodărire a apelor care prezintă interes reciproc (art. 8 şi art. 9). În ceea ce priveşte cooperarea între România şi Republica Moldova, trebuie spus că până în anul 2009 au existat foarte puţine documente încheiate la nivel bilateral între cele două state care să implice cooperarea transfrontalieră 33. Un rol important în cooperarea transfrontalieră dintre cele două state l-au avut acordurile de finanţare din programul PHARE al Uniunii Europene. Astfel, Acordul de finanţare pentru Programul PHARE CBC dintre România şi Moldova prevedea acordarea unei finanţări nerambursabile în vederea creşterii nivelului general de cooperare transfrontalieră socială şi economică şi îmbunătăţirea nivelului de coerenţă în infrastructura transfrontalieră. În acest scop s-au elaborat programe şi proiecte care au fost implementate prin intermediul contractelor de achiziţii pentru investiţii şi/sau servicii sau scheme de grant, gestionate de autorităţile române. Aceste contracte au o natură administrativă, dat fiind că la pct. 4.2 din Acordul de finanţare se arată că în concordanţă cu art. 164 din Regulamentul financiar, Comisia poate decide să permită autorităţilor contractante cărora li s-au încredinţat responsabilităţile managementului descentralizat să execute achiziţiile în concordanţă cu legislaţia naţională şi liniile directoare care transpun directivele Uniunii Europene cu privire la achiziţiile publice. După schimbarea regimului politic din Republica Moldova şi dezgheţarea relaţiilor dintre cele două state, la 13 noiembrie 2009 a fost semnat la Bucureşti Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră, ratificat de România prin Legea nr. 10/ Acest Acord va contribui fără îndoială la consolidarea relaţiilor economice dintre cele două state, 32 Publicată în M. O. nr. 13 din 19 ianuarie Dan Stan, op. cit., (II), Caiete de drept internaţional nr. 3/2008, p Publicat în M. O. nr. 682 din 8 octombrie Astfel de acorduri de finanţare au fost încheiate şi cu Bulgaria, Ungaria, Ucraina şi Serbia. 35 Publicată în M. O. nr. 52 din 22 ianuarie 2010.

9 104 Volume 1, Issue 1, June 2011 Juridical Tribune permiţând libertatea de circulaţie a persoanelor care locuiesc în zona de frontieră 36 prin acordarea posibilităţii de a trece frontiera comună doar în baza unui permis cu valabilitate de la 2 la 5 ani. Cooperarea transfrontalieră între România şi Ungaria este reglementată de Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară 37 din 1996 care în art. 11(2) arată că părţile contractante vor coopera, de asemenea, în problemele referitoare la apele transfrontiere care interesează ambele ţări, pe baza convenţiei bilaterale şi a convenţiilor multilaterale la care ambele părţi contractante sunt sau vor deveni părţi. Cooperarea transfrontalieră între România şi Serbia se realizează în baza Tratatului cu privire la relaţiile de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi Republica Federală Iugoslavă 38 încheiat la 16 mai În art. 9 din Tratat se arată că părţile contractante vor sprijini şi vor facilita cooperarea reciprocă, atât la nivelul autorităţilor publice centrale, cât şi între unităţile administrativ-teritoriale ale părţilor contractante. Ele vor încuraja parteneriatul şi relaţiile directe dintre oraşe şi alte localităţi, în spiritul relaţiilor de bună vecinătate. Concluzii Acordurile de cooperare transfrontalieră capătă în ultimul timp din ce în ce mai multă importanţă în contextul politicilor de cooperare dezvoltate de Uniunea Europeană cu privire la statele membre sau al politicii europene de vecinătate. Cooperarea regională transfrontalieră, operând o realocare a autorităţii 39 de la nivel statal către unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră, poate determina atenuarea dezechilibrelor regionale. Astfel, acordurile de cooperare transfrontalieră reprezintă o cale de promovare a bunei vecinătăţi, de stimulare a dezvoltării economice echilibrate şi a stabilităţii sociale prin valorificarea resurselor locale şi regionale în cadrul unor proiecte comune. În final subliniem faptul că, în continuare, cooperarea transfrontalieră între unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră ale României va depinde de gradul de deschidere permis de regimul politic, de nivelul de trai şi de afinităţile culturale, istorice şi etnice din ţările vecine. 36 Conform art. 1 alin. (2) lit. a) din Acord, zona de frontieră cuprinde teritoriul statelor părţilor contractante, care nu depăşeşte 30 de km de la frontiera de stat şi se află de o parte şi de alta a frontierei de stat dintre România şi Republica Moldova. Unităţile administrativ-teritoriale care sunt situate parţial în zona de 30 de km şi parţial în zona cuprinsă între 30 şi 50 de km de la frontiera comună vor fi considerate ca aparţinând zonei de frontieră. Zona de frontieră cuprinde unităţile administrativ-teritoriale care sunt menţionate în anexa nr. 1 la Acord. 37 Publicat în M. O. nr. 250 din 16 octombrie Ibidem. 39 Ioan Alexandru, op. cit. (Tratat de administraţie publică), p. 903.

10 Juridical Tribune Volume 1, Issue 1, June Bibliografie 1. Ioan Alexandru (coord.), Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, Ioan Alexandru, Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti, Ioan Alexandru, Cătălin-Silviu Săraru, Ilie Gorjan, Ivan Vasile Ivanoff, Cezar Corneliu Manda, Alina-Livia Nicu, Drept administrativ european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, Cătălin-Silviu Săraru, Contractele administrative. Reglementare. Doctrină. Jurisprudenţă, Editura C. H. Beck, Bucureşti, Stephen Roper, Cross-border and local co-operation on the island of Ireland: An economic perspective, Political Geography, vol. 26, Issue 5, june Dan Stan, Reglementarea juridică a cooperării transfrontaliere în documentele internaţionale ale României semnate cu vecinii săi (I) şi (II), Caiete de drept internaţional nr. 2/2008 şi nr. 3/ Izet Ibreljic, Salih Kulenovic, Economic regional and cross-border cooperation in the South-East Europe for the purpose of its faster integration in the European Union, 44th Congress of the European Regional Science Association Porto, Portugal August, 2004, 8. Mitko Dimitrov, Maria Tsiapa, George Petrakos, Cross-Border Cooperation in Southeastern Europe, Eastern European Economics, vol. 41, no. 6/November- December Alina Larion, Marilena-Oana Nedelea, Liliana Elmazi, The Process of EU integration, regional development and crossborder cooperation, The Annals of the "Stefan cel Mare" University of Suceava. Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration, vol. 8, issue 1, june Dana Apostol Tofan, Instituţiile administrative europene, Editura C. H. Beck, Bucureşti, Ion Dogaru (coord.), Drept civil. Contractele speciale, Editura All Beck, Bucureşti, Pierre-Marie Dupuy, La coopération régionale transfrontalière et le droit international, Annuaire Français de Droit International (A.F.D.I.), Joe Verhoeven, Traités ou contrats entre États? Sur les conflits de lois en droit des gens, Clunet, Joe Verhoeven, Droit international public, Larcier, Bruxelles, Denis Alland, Droit international public, Presses Universitaires de France, Paris, Dominique Carreau, Droit international, 7e édition, Les Editions Pedone, 2001, Paris. 17. Georges R. Delaume, Law and Practice of Transnational Contracts, Oceana Publications, New York, 1988.