Ioan Bandu EXCEL Suport online de curs şi laborator pentru anul 1. anul universitar Pagina 1 din 294

Transcription

1 Ioan Bandu Camelia Margea Romeo Margea EXCEL 2007 Suport online de curs şi laborator pentru anul 1 anul universitar Pagina 1 din 294

2 CUPRINS CAPITOLUL 1 GESTIONAREA FOILOR DE CALCUL TABELAR. LUCRUL CU CELULE GESTIONAREA FOILOR EXCEL COMUTAREA PE O ALTĂ FOAIE. SELECTAREA FOILOR INSERAREA, MUTAREA ŞI COPIEREA FOILOR ŞTERGEREA, REDENUMIREA ŞI ASCUNDEREA FOILOR SCHIMBAREA CULORII ETICHETEI UNEI FOI DEPLASAREA ÎN CADRUL FOILOR DE CALCUL LUCRUL CU CELULE INTRODUCEREA ŞI EDITAREA DATELOR Introducerea numerelor Introducerea textelor Editarea conţinutului celulei SELECTAREA CELULELOR COPIEREA ŞI MUTAREA CELULELOR Mutarea şi copierea folosind memoria clipboard Copierea folosind butonul de umplere Copierea/mutarea prin metoda drag&drop Preluarea selectivă a conţinutului celulelor COMENTARII ATAŞATE CELULELOR ŞTERGEREA INSERAREA CELULELOR, LINIILOR SAU COLOANELOR REDIMENSIONAREA FORMATAREA FORMATAREA CONDIŢIONATĂ IMOBILIZAREA LINIILOR/COLOANELOR SORTAREA DATELOR PROTECŢIA DATELOR PROTECŢIA LA NIVEL DE FOAIE DE CALCUL PROTEJAREA REGISTRULUI APLICAŢII PROPUSE CAPITOLUL 2 FORMULE ŞI FUNCŢII FORMULE Pagina 2 din 294

3 Cu p r in s OPERATORI DE CALCUL ORDINEA EFECTUĂRII OPERAŢIILOR MANAGEMENTUL ERORILOR Mesaje de eroare semnalate implicit de EXCEL Restricţionarea datelor introduse în celule Auditarea formulelor REFERIREA LA CELULE REFERINŢE LA CELULE FUNCŢII FUNCŢII DE TIMP FUNCŢII MATEMATICE FUNCŢII STATISTICE FUNCŢII PENTRU TEXT FUNCŢII LOGICE FUNCŢII PENTRU CĂUTARE ŞI REFERINŢĂ FUNCŢII FINANCIARE FACILITATEA GOAL SEEK APLICAŢII PROPUSE CAPITOLUL 3 LISTE ŞI TABELE FORMULARUL PENTRU INTRODUCEREA DATELOR FILTRAREA ÎNREGISTRĂRILOR FILTRE OBIŞNUITE FILTRE COMPLEXE FUNCŢII TIP BAZE DE DATE CENTRALIZAREA ÎNREGISTRĂRILOR SUBTOTALURI TABELE CREAREA FORMATAREA CALCULE DE SINTEZĂ INSERAREA/ŞTERGEREA RÂNDURILOR/COLOANELOR REDIMENSIONAREA ŞI INTRODUCEREA DATELOR ÎN TABELE SORTAREA ŞI FILTRAREA SEPARAREA CONŢINUTULUI UNEI CELULE ÎN COLOANE DIFERITE APLICAŢII PROPUSE Pagina 3 din 294

4 Cu p r in s CAPITOLUL 4 GRAFICE TIPURI DE GRAFICE ÎN EXCEL COLUMN LINE PIE BAR AREA SCATTER (XY) ALTE TIPURI DE GRAFICE ELEMENTELE UNUI GRAFIC CREAREA UNUI GRAFIC MODIFICAREA UNUI GRAFIC CREAT ADĂUGAREA DE DATE ŞTERGEREA UNEI SERII DE DATE MODIFICAREA STILULUI GRAFICULUI EDITAREA ŞI FORMATAREA ELEMENTELOR UNUI GRAFIC ADĂUGAREA UNEI LEGENDE. MODIFICAREA LEGENDEI ADĂUGAREA TABELULUI DE DATE LA GRAFIC ADĂUGAREA LINIEI DE TENDINŢĂ ALTE MODIFICĂRI ASUPRA UNUI GRAFIC CREAT APLICAŢII REZOLVATE APLICAŢII PROPUSE CAPITOLUL 5 TIPĂRIREA ÎN EXCEL PREVIZUALIZAREA ÎNAINTEA TIPĂRIRII ORIENTAREA ŞI NUMEROTAREA PAGINILOR STABILIREA MARGINILOR PAGINII IMPRIMAREA UNEI PĂRŢI DIN FOAIA DE CALCUL REPETAREA UNOR LINII/COLOANE TIPĂRIREA LINIILOR DE GRILĂ TIPĂRIREA ETICHETELOR DE RÂNDURI ŞI COLOANE ADĂUGAREA ANTETURILOR ŞI SUBSOLURILOR APLICAŢII PROPUSE Pagina 4 din 294

5 Cu p r in s CAPITOLUL 6 COMPONENTA SOLVER PREZENTARE APLICAŢIE REZOLVATĂ APLICAŢII PROPUSE CAPITOLUL 7 CONTROALE DE TIP FORMULAR DESCRIERE APLICAŢIE REZOLVATĂ APLICAŢII PROPUSE CAPITOLUL 8 MACROCOMENZI. LIMBAJUL VISUAL BASIC FOR APPLICATIONS MACROCOMENZI CREAREA MODIFICAREA ŞI ŞTERGEREA EXECUŢIA ACTIVAREA SAU DEZACTIVAREA ALGORITMI MĂRIMI FOLOSITE LA CONSTRUIREA UNUI ALGORITM OPERAŢII UTILIZATE PENTRU DESCRIEREA ALGORITMILOR CLASIFICAREA ALGORITMILOR STRUCTURI DE CONTROL CONDIŢII LIMBAJUL VISUAL BASIC FOR APPLICATIONS PROCEDURI DE TIP SUB INTRODUCEREA DATELOR AFIŞAREA DATELOR VARIABILE OPERATORI FUNCŢII STANDARD Funcţii matematice Funcţii pentru conversia datelor Funcţii pentru şiruri de caractere DESCRIEREA STRUCTURILOR DE CONTROL Structura alternativă Instrucţiunea If Instrucţiunea GoTo Pagina 5 din 294

6 Cu p r in s Instrucţiunea Select Structura repetitivă Instrucţiunea For Instrucţiunea While Instrucţiunea Do PROCEDURI FUNCTION IERARHIA OBIECTELOR EXCEL APLICAŢII REZOLVATE APLICAŢII PROPUSE BIBLIOGRAFIE Resurse suplimentare la materialul de faţă se pot găsi pe site-ul: Pagina 6 din 294

7 CAPITOLUL 1 GESTIONAREA FOILOR DE CALCUL TABELAR. LUCRUL CU CELULE În Microsoft Excel, fişierul în care lucraţi şi memoraţi datele se numeşte registru sau mapă de lucru (în engleză, Workbook, sau pe scurt, Book). Acest fişier are implicit formatul (extensia).xlsx. El conţine în principal foi (în engleză, Sheet). La lansarea în execuţie a programului Excel, se deschide automat un registru de lucru nou, pe care programul îl denumeşte implicit Book1. Principalele tipuri de foi care pot fi incluse într-un fişier Excel sunt: foi de calcul sau foi de lucru (în engleză, Spreadsheet sau Worksheet) împărţite în linii şi coloane, foi de grafic dedicate doar unui grafic. În Figura 1.1 este prezentată o fereastră a programului de calcul tabelar Excel, având deschis un fişier ce cuprinde mai multe foi (afişate în stânga-jos). În figură se vede foaia de calcul numită Apl11-Abateri valuta. Bara de formule (Figura 1.1) situată în partea de sus a ferestrei Excel, este utilizată pentru introducerea sau editarea valorilor introduse sau a formulelor, în celule sau grafice. Ea este împărţită în trei zone, astfel: prima (în stânga) afişează referinţele celulelor selectate sau a celulei active la un moment dat (în Figura 1.1 este celula A8), numele unui domeniu de celule, sau numele funcţiei care se introduce la un moment dat; acest tip de fişier nu poate stoca macrocomenzi (tratate în capitolul 8); pentru a salva fişierul Excel 2007 cu macrocomenzi, se foloseşte formatul.xlsm. Mai multe detalii privind formatele de fişier cu care lucrează Excel 2007 pot fi consultate pe site-ul oficial Microsoft Romania, la adresa: Pagina 7 din 294

8 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e urmează grupul de butoane care ajută la introducerea datelor în celule; restul barei afişează conţinutul celulei selectate (caracterele introduse sau formula utilizată în celula activă). Figu r a 1. 1 Pentru A AFIŞA SAU ASCUNDE BARA DE FORMULE daţi clic pe fila View, apoi din grupul Show/Hide (Figura 1.2) selectaţi caseta Formula Bar (Bară de formule). Figu r a 1. 2 Pagina 8 din 294

9 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Caseta Headings se foloseşte etichetelor de rânduri şi coloane. pentru afişarea/ascunderea Caseta Message Bar se foloseşte pentru afişarea/ascunderea barei de mesaje. Bara de mesaje apare deasupra barei de formule şi conţine textul: 1.1 GESTIONAREA FOILOR EXCEL Foaia de lucru reprezintă suportul documentului de bază utilizat în Microsoft Excel, pentru a memora şi a lucra cu date. Dimensiunile ei diferă de la o versiune la alta; în Excel 2007 ea a ajuns la: coloane (notate implicit cu literele A, B,, IV, ) şi linii (numerotate implicit cu numere arabe, de la 1). Pentru a ascunde liniile care arată modul de împărţire a foii în linii şi coloane, se deselectează caseta Gridlines (Figura 1.2). Intersecţia dintre un rând şi o coloană formează o CELULĂ în care se pot scrie cuvinte, numere sau formule. Fiecărei celule îi corespunde o adresă unică (referinţa celulei), dată de combinaţia dintre numele coloanei (literă) şi numele liniei (număr) din care face parte. Un fişier Excel poate conţine mai multe foi (implicit 3 foi de calcul), care pot fi ulterior: şterse, modificate, sau adăugate altele fie prin copierea sau mutarea unor foi existente (în acelaşi sau în alte fişiere), fie prin crearea altora noi. În cazul în care un fişier conţine mai multe foi decât permite zona de vizibilitate a ferestrei să se afişeze, se vor folosi butoanele din stânga-jos ale ferestrei pentru derulare (ca în Figura 1.3). Numărul maxim de foi este nelimitat (limita e dată doar de memoria disponibilă). Foile de calcul au un nume implicit Sheet1, Sheet2 ş.a.m.d. Numele foilor apare în partea de jos a ferestrei registrului de lucru, pe etichetele ce le corespund (Figura 1.3). Într-un fişier Excel nu pot exista două foi cu acelaşi nume, la fel cum pe aceeaşi foaie de calcul nu pot fi două celule cu aceeaşi adresă. Pagina 9 din 294

10 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Ascunderea sau vizualizarea etichetelor foilor de lucru se face astfel: clic pe butonul Office Button clic pe butonul Excel Options; clic, în stânga, pe Advanced; în dreapta, în zona Display options for this workbook, clic pe caseta Show sheet tabs. Foaia de grafic (diagramă) reprezintă o foaie într-un registru de lucru care conţine doar un grafic. Acest tip de foi sunt legate la datele foii de calcul şi sunt actualizate automat atunci când datele foii de calcul se modifică. Comenzile care permit realizarea majorităţii operaţiilor privind foaia de lucru în ansamblul său (mutare, copiere, redenumire, inserare etc.) sunt grupate în meniul contextual al etichetei foii COMUTAREA PE O ALTĂ FOAIE. SELECTAREA FOILOR Deşi un registru de lucru poate conţine mai multe foi, la un moment dat una singură este vizibilă. Pentru a aduce în primplan o altă foaie dintr-un registru de lucru executaţi clic pe eticheta foii respective. Dacă ea nu este vizibilă, executaţi clic pe butoanele de derulare a etichetelor pentru a afişa Figu r a 1. 3 eticheta paginii, apoi se execută clic pe etichetă. Dacă etichetele tuturor foilor de lucru sunt vizibile, atunci butoanele prezentate nu mai au utilitate (acţionarea lor nu mai produce nici un efect). Modalităţile de selectare a foilor de calcul dintr-un registru sunt prezentate în Tabelul 1.1. Dacă se selectează mai mult de o foaie, Microsoft Excel repetă modificările făcute în foaia activă în toate celelalte foi selectate. Atenţie, însă: aceste modificări pot înlocui date în alte foi. Pagina 10 din 294

11 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Tabe lu l 1.1 Pentru a selecta: O singură foaie Un grup de foi alăturate Un grup de foi nealăturate Toate foile Procedaţi astfel: Clic pe eticheta foii. Clic pe eticheta primei foi, apoi ţineţi apăsată tasta Shift şi executaţi clic pe eticheta ultimei foi din grup. Clic pe eticheta primei foi, apoi ţineţi apăsată tasta Ctrl şi executaţi clic pe etichetele celorlalte foi. Clic cu butonul drept al mouse-ului pe eticheta unei foi şi apoi alegeţi Select All Sheets (Selectează toate foile) INSERAREA, MUTAREA ŞI COPIEREA FOILOR Adăugarea (inserarea) unei foi se poate realiza oricând este nevoie, folosind butonul ce se află după ultima etichetă de foaie pentru adăugarea după ultima foaie, sau utilizând fereastra de dialog Insert. În varianta a doua, procedaţi astfel: afişaţi fereastra folosind fila Home grup Cells Insert Sheet sau executând clic dreapta pe eticheta foii înaintea căreia doriţi să inseraţi noua foaie, apoi alegeţi comanda Insert; în fereastra de dialog Insert (Figura 1.4) se alege tipul de foaie care se doreşte a fi inserată: Worksheet foaie de calcul; Chart foaie de grafic (vezi capitolul Grafice); MS Excel 4.0 Macro foaie de macrocomenzi (păstrată din versiunea 4.0); MS Excel 5.0 Dialog inserarea unei foi de dialog (păstrată din versiunea 5.0). Pagina 11 din 294

12 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a 1. 4 Adăugarea simultană a MAI MULTOR FOI, se face asemănător, dar înainte se selectează un număr de etichete egal cu cel al foilor de inserat. Pentru a muta sau copia foi într-un FIŞIER EXCEL: 1. afişaţi fişierul care conţine foile respective şi selectaţi foile dorite; 2. clic dreapta pe selecţie, apoi executaţi clic pe Move or Copy (Mută sau copiază), care afişează fereastra de dialog din Figura 1.5; 3. în caseta To book (În fişierul Excel) alegeţi fişierul în care să aibă loc mutarea/copierea; 4. în caseta Before sheet (Înaintea foii), executaţi clic pe numele foii înaintea căreia doriţi să apară foile selectate; 5. pentru a COPIA foile în loc să le mutaţi, validaţi caseta Create a copy (Creează o copie). Pagina 12 din 294

13 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Locul în care se va muta/copia foaia (sau foile), ce se precizează la pasul 3, poate fi: un fişier Excel existent: se alege numele său din listă (el apare în listă, dacă este deschis) în această categorie intră şi fişierul curent; un nou fişier Excel (New Book). Figu r a 1. 5 Mutarea (sau copierea) foilor în cadrul fişierului actual, se poate realiza mai rapid folosind metoda drag and drop : se selectează foile, apoi ţinând apăsat butonul stâng pe eticheta unei foi selectate, se trage cu ajutorul mouse-ului (la copiere, se ţine şi tasta Ctrl apăsată), de-a lungul rândului cu etichetele de foaie, până în poziţia dorită ŞTERGEREA, REDENUMIREA ŞI ASCUNDEREA FOILOR Pentru ŞTERGEREA foilor: selectaţi foile pe care doriţi să le ştergeţi; din meniul contextual al etichetei de foaie alegeţi comanda Delete. Pentru REDENUMIREA unei foi procedaţi astfel: dublu clic pe eticheta corespunzătoare foii, sau din meniul contextual al etichetei de foaie alegeţi comanda Rename; tastaţi noul nume (peste numele curent, care apare selectat), apoi Enter. Pentru ASCUNDEREA unor foi: selectaţi foile, clic dreapta pe selecţie, apoi alegeţi Hide. Pentru REAFIŞAREA unei foi ascunse, daţi clic dreapta pe etichetă, apoi alegeţi Unhide. Comanda Unhide este activă numai dacă există foi ascunse. Pagina 13 din 294

14 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e SCHIMBAREA CULORII ETICHETEI UNEI FOI Aceasta este o comandă utilă în organizarea foilor într-un fişier, pentru a putea fi recunoscute cu uşurinţă. Spre exemplu, ar putea fi colorate cu aceeaşi culoare foile care au acelaşi tip de utilizări sau de informaţii, sau ar putea avea culori mai stridente cele care conţin date de revizuit în interval imediat ş.a.m.d. Procedura de colorare a etichetei este următoarea: se selectează foile ale căror etichete trebuie colorate; clic dreapta pe selecţie, apoi se alege comanda Tab Color; se alege culoarea dorită. Eticheta va apare colorată în întregime numai atunci când foaia respectivă nu este activă. Când foaia este activă, eticheta va fi albă, dar textul va fi subliniat cu o linie de culoarea specificată anterior DEPLASAREA ÎN CADRUL FOILOR DE CALCUL Pentru deplasarea între celulele unei foi de lucru, se execută clic pe oricare celulă sau se pot utiliza tastele direcţionale. Atunci când vă mutaţi la o celulă, aceasta devine celula activă. Pentru a vedea o altă zonă a foii, puteţi folosi barele de derulare. Pentru a vă deplasa: Procedaţi astfel: Cu un rând în sus/jos Clic pe săgeţile din bara de derulare verticală. Cu o coloană la Clic pe săgeţile din bara de derulare orizontală. stânga/dreapta Cu o fereastră Clic dedesubtul/deasupra casetei de derulare din (ecran) în sus/jos bara de derulare verticală, sau apăsaţi tasta Page Up/ Page Down. Cu o fereastră Clic la dreapta/stânga casetei de derulare din bara (ecran) la de derulare orizontală. stânga/dreapta La prima celulă din Apăsaţi tasta Home. linia curentă Pagina 14 din 294

15 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Tabe lu l 1.2 (continuare) Pentru a vă deplasa: Procedaţi astfel: La prima celulă din Apăsaţi Ctrl+Home. foaia de lucru O distanţă mare Glisaţi caseta de derulare într-o poziţie relativ apropiată. Pe o foaie de lucru foarte mare, ţineţi apăsată tasta Shift în timp ce glisaţi. La ultima celulă din Apăsaţi Ctrl+End. ultima linie cu date Se poate realiza deplasarea rapidă la o anumită celulă, apăsând tasta F5 sau utilizând succesiunea de comenzi: fila Home grupul Editing butonul Find & Select Go To (Figura 1.6). Figu r a 1. 6 În ambele cazuri apare fereastra de dialog Go To, unde se introduce referinţa celulei la care se doreşte saltul (de exemplu, D8). Pagina 15 din 294

16 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e 1.2 LUCRUL CU CELULE Folosind tehnica drag and drop (trage şi fixează) se pot realiza multe operaţii de bază în lucrul cu celulele. Cursorul poate lua forme diferite în timp ce lucraţi cu celulele, în funcţie de poziţia în celulă INTRODUCEREA ŞI EDITAREA DATELOR Pentru a introduce numere, texte sau formule în celulele unei foi de calcul, selectaţi celula corespunzătoare, iar după introducerea textului dorit apăsaţi Enter sau Tab, sau acţionaţi de pe bara de formule. Abandonarea introducerii se face apăsând tasta Esc sau butonul de pe bara de formule. Tot ceea ce scrieţi va apărea în două locuri: în celula selectată şi în bara de formule. Formula reprezintă o combinaţie de numere, caractere speciale, adrese de celule, operatori matematici şi funcţii Excel, care îi conferă anumite particularităţi: începe întotdeauna cu un semn de egalitate (=); în mod implicit, după finalizarea introducerii unei formule, în foaia de calcul este afişat rezultatul calculului, iar formula care l-a generat este vizibilă pe bara de formule (când s-a selectat celula ce-o conţine). În funcţie de ceea ce se introduce, Excel tratează datele respective în mod diferit (tabelul 1.3). Tabe lu l 1.3 Dacă scrieţi: Numai numere, în orice format Litere şi numere Dată calendaristică/oră Orice începe cu semnul egal Exemple: 67 50% 230 buc. Produse 23/02/99 5:41PM =153+7 =SUM(B2:B4) Pagina 16 din 294 Cum le tratează Excel Numere Text Dată/oră Formulă

17 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e INTRODUCEREA NUMERELOR CONSTANTĂ este orice valoare din celulă care nu începe cu un semn de egalitate (=). De exemplu, numărul 85, ora 6:35 şi textul Denumire produs sunt toate constante. Numerele pe care le tastaţi întro celulă sunt valori constante. Ele nu îşi schimbă valoarea, eventual doar aspectul (format), în funcţie de locul disponibil pentru afişare sau de modul de formatare precizat. Lucrurile stau diferit însă atunci când e vorba despre o formulă sau o valoare care rezultă dintr-o formulă (nu este o constantă). În Excel, un număr poate conţine numai următoarele caractere: (),/$%.Ee Excel ignoră semnul plus (+) al numerelor pozitive şi interpretează o singură virgulă (sau punct în sistemul englez) ca separator zecimal. Semnul minus poate fi folosit pentru introducerea valorilor negative. Toate celelalte combinaţii de numere şi caractere nenumerice sunt considerate text. Caracterele recunoscute ca numere depind de opţiunile selectate în sistemul de operare, la Regional and Language Options (aplicaţia Control Panel). O problemă aparte o ridică valorile numerice care depăşesc ordinul miilor, care conţin zecimale, datele calendaristice etc. Aceasta deoarece, la afişarea lor trebuie să se aibă în vedere care sunt setările regionale ale sistemului de operare (de unde este preluat şi formatul numeric afişat de Excel). Dacă sistemul are formatul specific ţărilor anglofone (SUA, de exemplu), formatul de dată calendaristică va fi cel lună-zi-an, separatorul zecimal va fi punctul, iar pentru ordinul de mărime virgula. Dacă până la versiunea Excel 2002, rezolvarea se putea face doar modificând setările regionale ale Windows-ului, acum în cadrul Excel 2007 puteţi parcurge succesiunea de comenzi: butonul Office butonul Excel Options Advanced caseta Use system separators. Pagina 17 din 294

18 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e În Figura 1.7 pot fi stabiliţi local (doar pentru aplicaţia Excel) aceşti separatori, fără a interveni în configurarea Windows-ului. Figu r a 1. 7 Pentru a fixa separatorul zecimal şi al miilor, se deselectează caseta Use System separators şi se introduc în casetele corespunzătoare separatorii doriţi: Decimal separator (zecimal); Thousands separator (ordin de mărime). SFATURI PENTRU INTRODUCEREA NUMERELOR Pentru a evita introducerea unei fracţii ca pe o dată, puneţi înaintea acesteia un 0 (zero) (de exemplu, tastaţi 0 1/4). Introduceţi semnul minus (-) înaintea numerelor negative, sau puneţi numerele între paranteze rotunde. Toate numerele sunt aliniate implicit la dreapta în celulă. Pentru a modifica alinierea prezentăm două variante. VARIANTA 1 - selectaţi celulele clic dreapta pe selecţie Format Cells; - pagina Alignment (Aliniere); - selectaţi opţiunile dorite în zona Text alignment. VARIANTA 2 - selectaţi celulele; - fila Home grup Alignment butonul corespunzător pentru alinierea pe orizontală şi verticală. Dacă după introducerea unui număr într-o celulă conţinutul acesteia devine: #####, înseamnă că numărul introdus a fost prea lung pentru a putea fi afişat. (Vezi paragraful 2.3Managementul erorilor). Formatul de număr aplicat unei celule determină modul în care Excel afişează un număr într-o foaie de lucru. Pagina 18 din 294

19 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Pentru a modifica formatul de număr, selectaţi celulele care conţin numerele. Faceţi clic dreapta pe selecţie, alegeţi Format Cells, în pagina Number selectaţi o categorie (Category) şi opţiunile corespunzătoare ei. În celulele care au implicit categoria General, Excel afişează numerele ca întregi (517), fracţii zecimale (5.17), sau notaţie ştiinţifică (5.17E+06) dacă numărul este mai lung decât lăţimea celulei. Categoria General afişează până la 11 cifre, inclusiv virgula (punctul) numerelor zecimale şi caractere cum ar fi "E" şi "+." Pentru a utiliza numere cu mai multe cifre, puteţi aplica categoria Scientific (notaţie ştiinţifică) sau un format de număr personalizat. Indiferent de numărul de cifre afişate, Microsoft Excel memorează numere de maxim 15 cifre. Dacă un număr conţine mai mult de 15 cifre semnificative, Microsoft Excel converteşte cifrele suplimentare la zero INTRODUCEREA TEXTELOR În Microsoft Excel, text înseamnă orice combinaţie de numere, spaţii şi caractere nenumerice. Toate textele sunt aliniate în mod implicit la stânga într-o celulă. Pentru a modifica alinierea, procedăm ca la numere. Pentru a afişa textul ce depăşeşte lăţimea coloanei pe mai multe rânduri în aceeaşi celulă se poate apela la două variante: una automată, care ajustează aranjarea conţinutului pe rânduri în funcţie de lăţimea celulei, astfel: - clic dreapta în celulă Format Cells; - pagina Alignment Cells validaţi caseta Wrap text (Continuă automat textul pe rândul următor) sau - fila Home grupul Alignment butonul Wrap text trecerea forţată a textului ce urmează la dreapta cursorului de inserţie, fără a depinde de lăţimea celulei, astfel: se plasează Pagina 19 din 294

20 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e cursorul la locul de rupere şi se tastează combinaţia de taste Alt + Enter. Pentru a repeta ultima introducere, se ţine apăsată tasta Shift şi se tastează prima literă. Pentru a introduce caractere speciale, ce nu se află pe tastatură (de exemplu:»,, α, ş.a.), se parcurge succesiunea de comenzi: fila Insert grupul Text butonul Symbol EDITAREA CONŢINUTULUI CELULEI Editarea (modificarea) conţinutului celulei se poate realiza astfel: 1. dublu clic pe celula care conţine datele pe care doriţi să le editaţi SAU selectaţi celula a cărei conţinut doriţi să îl modificaţi şi daţi un clic în bara de formule (cursorul de inserţie se va poziţiona unde aţi dat clic) ; 2. faceţi orice modificări ale conţinutului celulei; 3. apăsaţi tasta Enter, pentru a introduce modificările făcute în celulă SELECTAREA CELULELOR A selecta celule înseamnă a evidenţia celulele ce vor fi afectate de următoarea comandă sau acţiune. Selectarea unui grup compact de celule (Figura 1.8a) se poate realiza: prin tehnica drag and drop vă poziţionaţi în interiorul celulei şi treceţi cursorul mouse-ului peste cele ce doriţi să le selectaţi sau folosind tastele poziţionaţi cursorul pe prima celulă; ţineţi apăsată tasta Shift şi acţionaţi tastele direcţionale. În Figura 1.8a s-a făcut selectarea zonei cuprinse între celulele B4 şi C7. Prima celulă din zonă (de la care a început selectarea) apare nemarcată, ea având culoarea reală a celulelor neselectate. Pagina 20 din 294

21 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e a b Figu r a 1. 8 Dacă doriţi să selectaţi celule sau mai multe grupuri de celule, ţineţi apăsată tasta Ctrl şi executaţi clic sau trageţi mouse-ul peste fiecare grup de celule ce doriți să-l includeți în selecție. Pentru a anula o selecţie de celule, executaţi clic pe altă celulă. Selectarea întregii foi de calcul o puteţi face acţionând butonul Select All (Selectează tot) dreptunghiul din colţul din stânga sus al unei foi de lucru, unde se întâlnesc titlurile de rând şi cele de coloană (Figura 1.8b) COPIEREA ŞI MUTAREA CELULELOR Pentru a muta sau copia datele dintr-una sau mai multe celule, în primul rând trebuie selectată(selectate) celula(celulele) de mutat/copiat MUTAREA ŞI COPIEREA FOLOSIND MEMORIA CLIPBOARD Se realizează folosind comenzile Cut (decupare-pentru mutare), Copy (copiere) şi Paste (lipire), grupate în fila Home, grupul de comenzi Clipboard, sau folosind meniul contextual al obiectului de mutat/copiat COPIEREA FOLOSIND BUTONUL DE UMPLERE Butonul de umplere este un mic pătrat negru care apare în colţul din dreapta-jos al unei selecţii (indiferent de numărul celulelor selectate, cu condiţia ca acestea să formeze un grup compact) (Figura 1.9). Când cursorul este poziţionat pe butonul de umplere, cursorul se modifică în. Pagina 21 din 294

22 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a 1. 9 Copierea în celule adiacente se poate face: fără sau cu incrementare; fără sau cu păstrarea formatului celulei iniţiale. Se poziţionează cursorul mouse-ului pe butonul de umplere şi se trage de butonul de umplere pe orizontală (dreapta sau stânga, în cadrul liniei) sau pe verticală (sus sau jos, în cadrul coloanei). În timp ce cursorul de umplere este deplasat peste celule, se poate observa că el este însoţit de textul cu care Excel vrea să umple acele celule (Figura 1.10a). Dacă valori cum sunt numerele sau datele sunt incrementate de-a lungul zonei selectate în loc să fie copiate, selectaţi valorile iniţiale din nou şi menţineţi apăsată tasta Ctrl cât timp glisaţi butonul de umplere. Indiferent dacă s-a ţinut sau nu apăsată tasta Ctrl, la eliberarea butonului mouse-ului Excel 2007 afişează butonul Auto Fill Options (Figura 1.10b) - dacă s-a folosit butonul stâng de mouse în timpul glisării, sau un meniu rapid (Figura 1.10c) - dacă s-a folosit butonul drept de mouse în timpul glisării. a b Figu r a Pagina 22 din 294 c

23 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e E X E M P L U Fie în celula A1 numărul Să se genereze în celulele A3,, A10, conţinutul celulei A1 prin incrementare cu 2. Altfel spus, în A2, A3,, A10 să apară 2007, 2009, 2011 etc. SOLUŢIE» se introduce în celula A2 numărul 2007;» se selectează celulele A1 şi A2;» se trage de butonul de umplere până se ajunge în celula A10;» se eliberează butonul mouse-ului COPIEREA/MUTAREA PRIN METODA DRAG&DROP Procedaţi astfel: 1. selectaţi domeniul de celule de copiat; 2. ţineţi apăsată tasta Ctrl pentru copiere (respectiv Shift, sau nicio tastă pentru mutare), şi plasaţi cursorul pe chenarul selecţiei (cursorul va avea forma ); 3. mutaţi chenarul în locul unde se doreşte efectuarea operaţiei; 4. eliberaţi butonul de mouse, apoi tasta Ctrl PRELUAREA SELECTIVĂ A CONŢINUTULUI CELULELOR O celulă poate avea un conţinut complex, de exemplu: formule, valori rezultate în urma unor operaţii, comentarii şi diferite formate. Prin preluarea selectivă se înţelege operaţia de preluare din memoria clipboard (încărcată în prealabil cu conţinutul unor celule selectate în urma unei comenzi Copy sau Cut) numai a anumitor elemente de exemplu, numai formatul celulei (borduri, fond etc.) fără a copia şi datele conţinute, sau rezultatul formulei fără a copia şi formula etc. Pentru astfel de preluări, în locul comenzii Paste, alegeţi comanda Paste Special (din meniul contextual). Unele opţiuni din caseta Paste Special (Figura 1.11a) sunt prezentate în Tabelul 1.4. Unele dintre ele pot fi apelate mai direct, Pagina 23 din 294

24 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e alegându-le din lista ataşată butonului Paste, ce este în grupul Clipboard din fila Home (Figura 1.11b). a b Figu r a Prin copierea în varianta ultimă din tabel (Paste Link) se pot crea uşor legături între diferite foi. În acest fel, se economiseşte timp, deoarece când se actualizează foaia sursă, Excel actualizează automat toate foile legate de aceasta. Legăturile create contribuie şi la reducerea erorilor de tastare. Tabe lu l 1.4 Opţiunea All Formulas Values Formats Comments Validation All except borders None/Add/Substract/ Efectul Preia în întregime conţinutul şi formatele celulelor. Opţiunea este identică cu utilizarea comenzii Paste. Preia doar formulele Preia numai valorile, aşa cum sunt afişate în celule. Preia numai formatele celulelor. Preia numai comentariile ataşate celulei. Preia reguli de validare de date pentru celulele copiate în zona de inserare. Preia conţinutul şi formatele aplicate celulei copiate, cu excepţia bordurilor. Precizează operaţiile matematice care să fie Pagina 24 din 294

25 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Tabe lu l 1.4 (continuare) Opţiunea Multiply/Divide Skip blanks Transpose Paste Link Efectul efectuate cu datele care există deja în zona peste care se copiază (niciuna, adună, scade, înmulţeşte, împarte). Evită înlocuirea valorilor din zona de inserare, atunci când apar celule goale în zona de copiere. Comută datele copiate din coloane în rânduri, sau invers Copiază ca legătură adresa celulelor memorate anterior COMENTARII ATAŞATE CELULELOR Pentru a face explicaţii legate de conţinutul celulei, sau a da instrucţiuni utilizatorului, se pot ataşa un fel de etichete care să nu afecteze structura şi conţinutul foii de calcul. Acestea pot fi afişate numai în caz de nevoie. Celulele care au astfel de ataşamente pot fi recunoscute prin colțul roșu din dreapta-sus. Un asemenea exemplu este prezentat în Figura Punctăm în cele ce urmează operaţiile legate de aceste obiecte. Figu r a CREAREA UNUI COMENTARIU (Comments în limba engleză) După selectarea celulei la care trebuie ataşat comentariul (nota explicativă), se alege din meniul contextual al celulei, comanda Insert Comment şi se introduce comentariul. O altă variantă este: fila Review grupul Comments butonul New Comment În colţul din dreapta-sus al celulei la care este ataşată nota apare un triunghi roşu (celula N84 din figură). Conţinutul introdus, precum şi aspectul cadrului (font, culoare de umplere, alinierea textului etc.), poate fi formatat. Pagina 25 din 294

26 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e VIZUALIZAREA UNUI COMENTARIU Se face prin indicarea celulei care conţine marcajul roşu. AFIŞAREA PERMANENTĂ /ASCUNDEREA UNUI COMENTARIU Se poate face alegând Show/Hide Comment din meniul contextual al celulei la care este ataşat. O altă modalitate este: fila Review grupul Comments butonul Show/Hide Comment ŞTERGEREA UNUI COMENTARIU Se face alegând comanda Delete Comment din meniul contextual al celulei la care este ataşat sau: clic în celulă fila Review butonul Delete. EDITAREA (modificarea conţinutului) UNUI COMENTARIU Se poate face alegând comanda Edit Comment din meniul contextual al celulei la care este ataşat sau: clic în celulă fila Review butonul Delete ŞTERGEREA Există posibilitatea de a şterge fie conţinutul unor celule (datele din celule), fie celulele în întregime, cu rearanjarea ulterioară a celor rămase în foaia de calcul. GOLIREA CELULELOR DE CONŢINUT, formate sau comentarii Selectaţi celulele, rândurile sau coloanele pe care doriţi să le goliţi, apoi din fila Home, grupul Editing, alegeţi Clear (Goleşte) şi apoi executaţi clic pe elementele ce doriţi să fie înlăturate: Toate, Format, Conţinut sau Comentarii. Figu r a Pagina 26 din 294

27 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Se pot folosi şi tastele Delete sau Backspace, dar atunci este înlăturat doar conţinutul celulei, dar nu şi comentariile sau formatul de celulă. ŞTERGEREA: CELULE, RÂNDURI SAU COLOANE, în întregime Selectaţi celulele, rândurile sau coloanele pe care doriţi să le ştergeţi. Din fila Home, grup Cells, clic pe săgeata cu butonul Delete, apoi pe Delete Cells. Figu r a Comanda Delete se poate alege și din meniul contextual al zonei selectate. În ambele cazuri, Excel va întreba prin intermediul ferestrei de dialog Delete (Figura 1.15) în ce mod să rearanjeze celulele din jurul celor selectate. Modurile posibile de rearanjare a celulelor înconjurătoare sunt: deplasarea celulelor spre stânga (Shift cells left); deplasarea celulelor în sus (Shift cells up); ştergerea coloanei (Entire column); ştergerea liniilor (Entire row). Figura următoare exemplifică ştergerea cu deplasarea celulelor ce urmează spre stânga. Pagina 27 din 294

28 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a INSERAREA CELULELOR, LINIILOR SAU COLOANELOR Noi celule, linii sau coloane pot fi adăugate într-o foaie de calcul, ulterior introducerii datelor. Pentru a insera CELULE GOALE: 1. se selectează o zonă de celule care conţine acelaşi număr de celule ca cel pe care doriţi să-l inseraţi; 2. din meniul contextual, alegeţi comanda Insert; 3. executaţi clic pe modul în care doriţi să se rearanjeze celulele înconjurătoare: la dreapta (Shift cells right); în jos (Shift cells down). Figu r a Pentru a insera UN SINGUR RÂND /COLOANĂ: 1. executaţi clic pe o celulă din rândul/coloana în care se va face inserarea. Exemple: pentru a insera un rând deasupra rândului 2, executaţi clic într-o celulă a rândului 2; pentru a insera o coloană la stânga coloanei E, executaţi clic pe o celulă din coloana E; Pagina 28 din 294

29 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e 2. alegeţi din meniul contextual al selecţiei comanda Insert, apoi Entire row/entire column. Pentru a insera MAI MULTE RÂNDURI /COLOANE : 1. selectaţi rândurile/coloanele înaintea cărora se vor insera noile rânduri/coloane (selectaţi acelaşi număr de rânduri/coloane ca cel pe care doriţi să-l inseraţi); 2. alegeţi din meniul contextual al selecţiei comanda Insert, apoi Entire row/entire column. Inserarea se mai poate face şi astfel: fila Home grupul Cells săgeata din dreapta butonului Insert se alege Insert Cells, Insert Sheet Rows sau Insert Sheet Columns Figu r a REDIMENSIONAREA Rândurile sau coloanele unei foi de calcul pot fi redimensionate glisând limita dintre titlurile de rând sau de coloană. În timpul glisării se poate vedea chiar dimensiunea pe care o ia treptat linia sau coloana. În Figura 1.18, la eliberarea butonului mouse-ului în poziţia prezentată, linia 3 va avea înălţimea 21.75, indicată de caseta care a apărut în timpul tragerii cursorului. Figu r a Pagina 29 din 294

30 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Pentru a potrivi lăţimea sau înălţimea unei coloane/unui rând la dimensiunea cea mai mare a intrărilor din celulele care o/îl compun, faceţi dublu clic pe marginea dreaptă a etichetei de coloană sau pe marginea de jos de jos a celei de linie. Redimensionarea rândurilor sau coloanelor selectate se poate realiza şi astfel: fila Home grupul Cells butonul Format grupul de comenzi Cell Size (Figura 1.19). Figu r a AutoFit Row Height realizează o ajustare automată a înălţimii astfel încât să fie afişată informaţia din orice celulă de pe liniile selectate. AutoFit Column Width realizează o ajustare automată a lăţimii coloanelor astfel încât să poată fi afişate integral informaţiile selectate. Altă soluţie pentru a face vizibile toate datele dintr-o celulă, fără a recurge la redimensionare, ar fi micşorarea mărimii caracterelor din celule. Pagina 30 din 294

31 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e FORMATAREA Pentru a schimba formatul celulelor, selectaţi celulele a căror format se doreşte a fi modificat şi alegeţi comanda de formatare. Principalele posibilităţi de formatare: fila Home grupul Cells butonul Format comanda Format Cells; comanda Format Cells din meniul contextual. În aceste două cazuri apare caseta de dialog Format Cells. Opţiunile sunt grupate în pagini cu denumiri sugestive: Number (formatul numerelor), Alignment (alinierea şi înclinarea conţinutului celulei, unirea celulelor), Font (forma şi culoarea caracterelor, subliniere şi alte efecte aplicabile textului), Border (încadrarea celulelor), Protection (protejarea datelor din celule). Figu r a Pagina 31 din 294

32 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e folosirea comenzilor ataşate butoanelor din grupurile Font, Alignment şi Number, din fila Home (Figura 1.21); Figu r a folosirea combinaţiei de taste corespunzătoare unor comenzi (dacă există definită o asemenea scurtătură). Pentru a ALINIA DATE în celule selectate, utilizaţi butoanele de aliniere din grupul Alignment. Pentru A SCHIMBA ORIENTAREA TEXTULUI (implicit, textul este aliniat orizontal în celule) se dă clic butonul Orientation din grupul Alignment. Pentru aplicarea de CHENARE celulelor selectate, executaţi clic pe săgeata de lângă butonul Bottom Borders din grupul Font, al filei Home sau folosiţi pagina Border din caseta Format Cells. Pentru a COLORA FONDUL celulelor selectate, utilizaţi pagina Fill din caseta Format Cells. Pentru a UNI MAI MULTE CELULE ADIACENTE ÎN UNA : 1. se selectează celulele; 2. fila Home grupul Alignment clic pe săgeata butonului Merge & Center clic pe comanda Merge Cells. Figu r a Pagina 32 din 294

33 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Pentru UNIREA CELULELOR, CU CENTRAREA TEXTULUI, în figura precedentă selectaţi Merge and Center. Pentru ASCUNDEREA UNOR COLOANE: - selectaţi etichetele coloanelor; - fila Home grupul Cells clic pe butonul Format zona Visibility Hide Columns (Figura 1.23). Figu r a Pentru a face VIZIBILE COLOANELE ASCUNSE, selectaţi domeniul de coloane în care se găsesc cele ascunse şi alegeţi Unhide Columns. Dacă aţi ascuns coloana A, selectaţi toată foaia prin clic pe butonul Select All (Figura 1.8b). Pentru ASCUNDEREA UNOR LINII, selectaţi liniile şi alegeţi Hide Rows. Pentru a face vizibile liniile ascunse, selectaţi domeniul de linii în care se găsesc cele ascunse şi alegeţi Unhide Rows. Pagina 33 din 294

34 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e FORMATAREA CONDIŢIONATĂ Formatarea condiţionată se foloseşte pentru a observa mai uşor anumite valori, formule sau alte elemente în cadrul celulelor unei foi de calcul. Pentru a aplica formatarea condiţionată: 1. se selectează celula sau celulele respective; 2. fila Home grupul Styles clic pe butonul Conditional Formatting; 3. se selectează o opţiune din figura următoare și se precizează apoi parametrii ceruți de Excel; de exemplu, se alege comanda Between (cuprins între); Figu r a în fereastra Between, se selectează parametrii ce definesc condiţia (de exemplu, cuprins între1 valorile 1, respectiv 5) 1 Sunt luate în considerare inclusiv valorile limitelor Pagina 34 din 294

35 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e și modul de evidențiere prin diferite formatări, a celulelor ce respectă valorile precizate. Figu r a La introducere, când valorile din celulele selectate se încadrează între valorile precizate (1 şi 5), se aplică automat formatarea aleasă (colorarea fondului celulelor cu roșu deschis și a textului cu roșu închis, în exemplul din Figura 1.25). ELIMINAREA FORMATĂRII CONDIŢIONATE: se selectează celulele de la care doriţi să fie eliminate formatele condiţionale; după clic pe butonul Conditional Formatting, alegeţi Clear Rules, apoi Clear Rules from Selected Cells IMOBILIZAREA LINIILOR/COLOANELOR În timpul deplasării în foaia de calcul, de multe ori este nevoie ca primele linii şi/sau coloane să rămână în permanenţă pe ecran (să fie imobilizate sau îngheţate ). Comanda disponibilă în Excel realizează imobilizarea tuturor liniilor şi coloanelor situate înaintea celulei selectate. Prin urmare, paşii de urmat sunt: 1. se selectează o celulă din: linia n+1, coloana A pentru a îngheţa primele n linii; linia 1, coloana m+1 pentru a îngheţa primele m coloane; linia n+1, coloana m+1 pentru a îngheţa primele n linii şi m coloane; 2. se alege din fila View, grupul Window, butonul Freeze Panes, apoi comanda Freeze Panes din Figura Pagina 35 din 294

36 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a Pentru a REVENI LA AFIŞAREA NORMALĂ (dezgheţare), după oricare tip de imobilizare fixat anterior, se procedează astfel: fila View grupul Window butonul Freeze Panes comanda Unfreeze Panes SORTAREA DATELOR Pentru sortare, se selectează o celulă din coloana care se doreşte a fi sortată, apoi se alege butonul sau, în funcţie de ordinea dorită (ascendent sau descendent). Pentru sortarea unui tabel în funcţie de mai multe criterii, selectaţi domeniul de celule dorit, apoi, din fila Data, grupul Sort&Filter, butonul Sort. El determină afişarea ferestrei de dialog Sort, în care se pot preciza opţiuni mai avansate de sortare, precum: adăugarea de noi criterii de sortare (butonul Add level), sesizarea diferenţei între caracterele mici (butonul Options, caseta Case sensitive), precizarea primei linii ca şi cap de tabel pentru a fi exclusă din sortare (caseta de validare My data has headers) etc. Pagina 36 din 294

37 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a PROTECŢIA DATELOR Excel oferă posibilitatea protejării conţinutului unui fişier prin intermediul unei parole, atât la nivel de foaie de calcul, cât şi la nivelul întregului fişier (registru de lucru) PROTECŢIA LA NIVEL DE FOAIE DE CALCUL Pentru a preveni, de exemplu, ştergerea accidentală a formulelor dintr-o foaie de calcul, se poate recurge la protecţia acesteia: din fila Review (Figura 1.28), grupul Changes sau din meniul contextual al etichetei foii de calcul alegeţi comanda Protect Sheet. Fig u r a Va apare fereastra de dialog Protect Sheet, în care se poate opta pentru diferite acţiuni de prevenit (copiere, mutare accidentală sau Pagina 37 din 294

38 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e voită, formatare, sortare etc.) la nivelul întregii foi de calcul sau doar la nivelul anumitor celule din foaia de calcul (celule protejate sau blocate) vezi lista Allow all users of this worksheet to, din Figura Figu r a Pentru situaţia din Figura 1.29, după apăsarea butonului OK, veţi observa că asupra celulelor din foaia de calcul nu puteţi executa decât acţiunile validate în acea fereastră (doar selectarea de celule). Dacă încercaţi să executaţi altă comandă, de exemplu să introduceţi valori în celule, veţi observa că nu se poate. Altfel spus, protejarea foii de calcul are efect asupra tuturor celulelor foii de calcul. Pentru a bloca sau proteja selectiv, doar anumite celule din foaia de calcul (implicit, s-a văzut anterior că toate celulele foii de calcul sunt blocate), ar trebui ca înainte de a da comanda de protejare a foii, să stabiliţi celulele care nu vor fi blocate, astfel: selectaţi celulele; din meniul contextual alegeţi Format Cells, apoi din fereastra Format Cells selectaţi pagina Protection (Figura 1.30) şi debifaţi opţiunea Locked. Pagina 38 din 294

39 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Figu r a Cealaltă casetă de validare, Hidden, permite ascunderea conţinutului celulei, în sensul că nu va fi afişat în bara de formule. Dacă se doreşte ascunderea unei formule care stă în spatele unui rezultat afişat într-o celulă, spre exemplu, această opţiune este binevenită. Dacă o foaie de calcul este protejată, se poate observa că butonul Protect Sheet din grupul Changes se transformă în Unprotect Sheet. Dacă se doreşte, se poate introduce o parolă pentru deprotejarea foii. În acest caz se completează caseta Password to unprotect sheet din Figura După acţionarea butonului OK va apare o fereastră de confirmare a parolei, ca cea din Figura 1.31, în care se va reintroduce parola. Fig u r a Pagina 39 din 294

40 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Pentru deprotejarea foii protejate cu parolă, la acţionarea butonului Unprotect Sheet va trebui introdusă parola stabilită (Figura 1.32). Fig u r a PROTEJAREA REGISTRULUI Există trei posibilităţi de a proteja un registru deschis de aplicaţia Excel. Modalităţile de protejare sunt: prevenirea schimbărilor legate de foile de calcul (adăugare, ştergere, inserare, schimbarea numelui, ascundere/afişare); fixarea ferestrei documentului la o anumită dimensiune şi poziţie; condiţionarea deschiderii registrului de o parolă. Figu r a Comanda Protect Structure and Windows (Figura 1.33), permite realizarea primelor două modalităţi enumerate anterior, astfel: în fereastra de dialog care apare (Figura 1.34), dacă se validează caseta Structure, nu va fi permis a se efectua operaţiile enumerate privind foile de calcul; dacă se validează caseta Windows, fereastra aferentă documentului activ nu va putea fi redimensionată nici folosind metoda drag-and-drop, nici folosind cele trei Pagina 40 din 294

41 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e butoane de pe bara de titlu (de fapt, aceste butoane nu vor mai fi vizibile). Figu r a Cea de-a treia modalitate condiţionarea deschiderii registrului de o parolă se poate realiza atunci când faceţi salvarea acestuia. În fereastra de dialog Save As (Figura 1.35 ) apăsaţi butonul Tools, iar din lista ce apare alegeţi comanda General Options. Fig u r a Pagina 41 din 294

42 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e În caseta General Options, se poate opta pentru următoarele tipuri de protecţie (Figura 1.36): Figu r a împotriva deschiderii (Password to open); împotriva modificărilor, prin parolare (Password to modify), caz în care fişierul este deschis, dar nu vor putea fi salvate în acelaşi fişier eventualele modificări; împotriva modificărilor, prin deschiderea numai pentru citire (Read-only recommended). În cazul protejării registrului la modificări prin parolă, dacă aceasta nu se cunoaşte, utilizatorul totuşi îl poate deschide, dar numai pentru citire (Read Only) şi apoi să-l salveze sub un alt nume (Figura 1.37). Fig u r a Dacă a fost validată caseta Read-only recommended (Figura 1.36), de fiecare dată când se deschide registrul se afişează o casetă cu un mesaj, ca în Figura Pagina 42 din 294

43 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e Fig u r a Utilizatorul poate selecta: Yes pentru a confirma deschiderea fişierului numai pentru citire; No pentru deschiderea fişierului pentru citire/scriere; Cancel pentru a renunţare la deschiderea fişierului. Protecţia pentru deschiderea numai la citire nu înseamnă setarea atributului fişierului pe read-only. Acest atribut se poate schimba din sistemul de operare. Pentru a înlătura aceste modalităţi de protejare a registrului, după deschiderea lui, în caseta General Options (Figura 1.36), ştergeţi parola / parolele aferente şi invalidaţi caseta Read-only recommended, apoi faceţi salvarea. Pagina 43 din 294

44 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e 1.4 APLICAŢII PROPUSE 1. Foaia de calcul cuprinde datele din tabelul următor. A 1 2 B NR. NUME ŞI CRT. PRENUME 1 Ionescu Ion C D LOCALITATE JUDEŢ Timişoara Timiş 3 2 Pop Vasile Timişoara Timiş 4 3 Barbu Livia Lugoj Timiş 5 4 Petrescu Dorel Arad Arad 6 5 Almăjan Cornel Reşiţa Caraş-Severin 7 6 Cristoi Petru Timişoara Timiş Numerele din prima coloană se generează. Se cere ordonarea alfabetică după trei criterii: judeţ, în cadrul aceluiași județ după localitate, în cadrul unei localităţi după nume şi prenume. 2. În foaia de calcul numită Vânzări sunt vânzările zilnice dintr-un anumit produs, ca în tabelul următor A B ZIUA VÂNZĂRI(lei) Vânzările mai mici decât 1500 lei se vor afişa cu roşu. Pagina 44 din 294

45 1. G e sti on a re a foi lor d e cal cu l tab e lar. Lu cru l c u c elu l e 3. Fie în celula A2 introdus textul Luni. Folosind butonul de umplere, realizați completarea celulelor A3, A4,, A7 cu următoarele zile ale săptămânii. 4. O foaie de calcul arată astfel: A NUME Pop Popa Visan Ionescu B SALAR Realizaţi formatarea astfel încât în celulele B2,, B5 să apară după salar cuvântul lei. Calculaţi apoi în celula B6 total salariilor astfel afişate. 5. În celula H1 din foaia de la aplicaţia precedentă, preluaţi formatul celulei B2. Astfel, când introduceţi un număr în această celulă, valoarea va apare urmată de cuvântul lei. În foaia de calcul de la aplicaţia 4, realizaţi îngheţarea (imobilizarea) 6. primei linii şi a primei coloane. Pagina 45 din 294

46 CAPITOLUL 2 FORMULE ŞI FUNCŢII 2.1 FORMULE Formulele execută operaţii, ca: adunare, înmulţire, comparaţii între valori din foaia de lucru, combinare de valori etc. În cadrul formulelor, se pot face referiri la celule din aceeaşi foaie de lucru, din alte foi ale aceluiaşi fişier, sau din foi aparţinând altor fişiere Excel. Dacă doriţi ca O CELULĂ SĂ CONŢINĂ ACEEAŞI VALOARE CA O ALTĂ CELULĂ, introduceţi un semn egal urmat de referinţa la celulă. Celula care conţine formula este denumită celulă dependentă valoarea sa depinde de valoarea din altă celulă. Ori de câte ori se modifică conţinutul celulei la care formula face referire, se modifică şi conţinutul celulei care a preluat formula. De exemplu, prin formula =20+D2, introdusă în celula D4, la modificarea conţinutului celulei D2, se modifică şi rezultatul afişat de formula din celula D4. AFIŞAREA FORMULELOR din celulele unei foi de calcul (nu a rezultatului returnat de ele) se face astfel: fila Formulas grupul Formula Auditing butonul Show Formulas OPERATORI DE CALCUL Operatorii indică tipul de calcul pe care doriţi să îl efectuaţi cu elementele unei formule. Excel dispune de patru tipuri diferite de operatori de calcul: operatori aritmetici efectuează operaţii matematice de bază; operatori de comparaţie compară două valori şi apoi produc valoarea logică True (adevărat) sau False (fals); operatori de referinţă combină zone de celule pentru calcule; Pagina 46 din 294

47 2. For mu l e şi fu n cţ ii operatorul text "&" (ampersand) combină mai multe valori text pentru a produce un singur text; de exemplu, Pre & nume va afişa PRENUME. În următorul tabel sunt prezentate primele trei tipuri de operatori. Tabe lu l 2.1 Operator Semnificaţie O p e r a t o r i a r i t m e t i c + Adunare Scădere Negare * Înmulţire / Împărţire % Procent ^ Exponenţiere O p e r a t o r i d e c o m p a r a = Egal cu > Mai mare decât < Mai mic decât >= Mai mare sau egal cu <= Mai mic sau egal cu <> Diferit de O p e r a t o r i d e r e f e r i n : (două Operator de zonă produce o referinţă la puncte) celulele dintre două referinţe, inclusiv cele două referinţe., (virgulă) Operator de reuniune combină sau ; 2 referinţe multiple într-o singură referinţă. (spaţiu) Operator de intersecţie produce o referinţă la celule comune celor două referinţe 2 Exemple i *4 ¼ 25% 3^2 (la fel ca 3*3) ţ i e C2=D3 C2>D3 C2<D3 C2>=D3 C2<=D3 C2<>D3 ţ ă B2:D6 A1, B2:D4, E1 A1:C4 B2:B5 returnează B2, B3, B4 dacă separatorul zecimal este virgula, operatorul de reuniune va fi punct şi virgulă Pagina 47 din 294

48 2. For mu l e şi fu n cţ ii ORDINEA EFECTUĂRII OPERAŢIILOR Dacă într-o singură formulă sunt combinaţi mai mulţi operatori, Microsoft Excel execută operaţiile în ordinea indicată în Tabelul 2.2. Tabe lu l 2.2 Operator : (două puncte), (virgulă) (spaţiu) % ^ * şi / + şi & = < > <= >= <> Descriere Operatori de referinţă Negaţie (ca în 4) Procent Exponenţiere (ridicare la putere) Înmulţire şi împărţire Adunare şi scădere Conectează două şiruri de text (concatenare) Comparaţie Se respectă deci ordinea matematică, astfel că, dacă o formulă conţine operatori cu aceeaşi prioritate de exemplu, un operator de adunare şi unul de scădere Excel evaluează operatorii în ordine de la stânga la dreapta. Pentru A SCHIMBA ORDINEA DE EFECTUARE A OPERAŢIILOR, se include între paranteze partea formulei care trebuie să fie calculată mai întâi. Nu se vor folosi paranteze drepte, acolade, pentru a include o pereche de paranteze în interiorul altora, ci se folosesc doar cele rotunde MANAGEMENTUL ERORILOR Este firesc să se întâmple ca în timpul lucrului cu formule, mai ales când acestea sunt foarte complexe sau combină celule din locuri diferite să greşim. Excel are pus la punct un sistem de avertizare asupra faptului că s-au produs greşeli. Astfel, în funcţie de semnalele pe care le afişează putem proceda apoi la depistarea şi rezolvarea lor. Pagina 48 din 294

49 2. For mu l e şi fu n cţ ii MESAJE DE EROARE SEMNALATE IMPLICIT DE EXCEL În Tabelul 2.3 sunt explicate sumar mesajele de eroare pe care Excel le afişează şi câteva soluţii pentru corectarea erorii. Tabe lu l 2.3 Eroarea: Cauză posibilă: # # # # # Lăţimea coloanei nu este suficientă pentru a putea afişa numărul în întregime. #DIV/0! Se împarte la zero sau celula care reprezintă împărţitorul este goală #N/A Lipsesc datele. Poate formula apelează o funcţie sau referă o dată inexistentă. #NAME? Formula face referinţă la un nume necunoscut. Sugestie pentru corectarea erorii: Măriţi lăţimea coloanei, micşoraţi dimensiunea fontului sau alegeţi un alt format numeric. Modificaţi valoarea împărţitorului la una diferită de zero sau schimbaţi referinţa la celulă Verificaţi dacă argumentele funcţiei sunt corecte şi în poziţia corectă. Asiguraţi-vă că numele respectiv există sau că a fost ortografiat corect în formulă. #NULL! Se face referirea în mod Dacă faceţi referire la o zonă care nu incorect la o celulă sau o se intersectează folosiţi virgula. zonă de celule. Exemplu: zonele de celule B3:C5 şi B1:D1 nu se intersectează, deci dacă se face referire la tot grupul, trebuie scris (B3:C5,B1:D1) #NUM! Funcţia solicită un argument Verificaţi ca argumentul folosit să fie necorespunzător sau de tipul cerut de funcţie sau rezultatul formulei este prea modificaţi formula astfel încât mare sau prea mic pentru a fi rezultatul ei să fie cuprins între reprezentat de Excel. (-)10307 şi #REF! Referinţa unei celule nu mai Verificaţi referinţele la celulele din este actuală (celula a fost formulă sau dacă zona de celule este ştearsă sau s-a mutat în ea validă. conţinutul altei celule). Pagina 49 din 294

50 2. For mu l e şi fu n cţ ii Tabe lu l 2.3 Eroarea: Cauză posibilă: Sugestie pentru corectarea erorii: #VALUE! Formula conţine un operator Verificaţi dacă formula sau funcţia sau un operand incorect. sunt compatibile cu operandul sau argumentul cerut, sau că celulele la care se face referire conţin valori valide RESTRICŢIONAREA DATELOR INTRODUSE ÎN CELULE O parte dintre erorile ce pot apare în foile de calcul Excel pot fi eliminate folosind opţiunile de validare a datelor de care dispune aplicaţia Excel. Astfel, pentru a oferi ajutor legat de datele ce trebuie introduse întro celulă, Excel pune la dispoziţie în fila Data, grupul Data Tools, comanda Data Validation. E X E M P L U Presupunem că dorim să completăm celula A2 alegând unul dintre elementele unei liste, ca în Figura 2.1. Procedaţi astfel: - selectaţi domeniul în care se vor introduce valorile, prin selectarea lor dintr-o listă; - alegeţi din fila Data, grupul Data Tools, comanda Data Validation; Figu r a în fereastra de dialog Data Validation (Figura 2.2), alegeţi Settings, apoi List din caseta Allow; - în caseta Source, se selectează celulele ce conţin valorile sau se introduc valorile, separate prin virgulă (sau ;); în acest exemplu, am introdus: RON,EUR,USD. Pagina 50 din 294

51 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a 2. 2 La selectarea celulei A2, apare în dreapta acesteia un buton ( ). Un clic pe buton determină afişarea unei liste din care se selectează o valoare. La încercarea de a introduce în celulă altceva decât unul dintre elementele din listă, va apare un mesaj ca în Figura 2.3. Figu r a 2. 3 Deşi avertizarea implicită este suficient de restrictivă, mesajele de avertizare afişate pot fi particularizate, sau pot fi afişate instrucţiuni sau explicaţii legate de ceea ce ar trebui introdus. Pentru acesta se folosesc celelalte pagini ale ferestrei de dialog : Input Message şi Error Alert. În Figura 2.4, s-a ales pagina Input Message, în care s-a introdus un titlu (Introducere monedă) şi un mesaj (Selectaţi moneda). Pagina 51 din 294

52 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a 2. 4 La introducerea datelor, prin clic în celulă, va apare o explicaţie ca în Figura 2.5. Figu r a 2. 5 Alegând din pagina Error Alert (Figura 2.6) stilul de fereastră Warning (Atenţionare) şi textul, fereastra de mesaj anterioară îşi va schimba aspectul şi opţiunile (vezi butoanele din partea de jos), astfel că ea va arăta ca în Figura 2.7. Pagina 52 din 294

53 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a 2. 6 Figu r a 2.7 Modificarea stilului la tipul Information (Figura 2.8a) sau Stop (Figura 2.8b) determină schimbarea icoanei de avertizare şi posibilităţile de alegere a acţiunii următoare. a b Figu r a 2. 8 EVIDENŢIEREA DATELOR ERONATE Este posibil ca înainte de a aplica regulile de validare a datelor pentru anumite celule, datele să fi fost deja introduse. În acest caz, pot fi puse în evidenţă, într-un mod direct, celulele care conţin date ce nu Pagina 53 din 294

54 2. For mu l e şi fu n cţ ii corespund regulii de validare. Pentru aceasta, după aplicarea regulilor prin fereastra de dialog Data Validation, alegeţi comanda Circle Invalid Data din lista de comenzi ataşată butonului Data Validation (Figura 2.9). Aşa cum se poate observa şi în imagine, punerea în evidenţă se va face prin încercuirea cu roşu a celulelor a căror date nu corespund validării create. Pentru a elimina încercuirea, alegeţi comanda Clear Validation Circles din aceeaşi listă de comenzi. Figu r a AUDITAREA FORMULELOR Pentru a vedea unde se află CELULELE REFERITE DE O FORMULĂ, se procedează astfel: - se selectează celula ce conţine formula; - fila Formulas grupul Formula Auditing Trace Precedents. Prin săgeţi de culoare albastră (îndreptate spre celula selectată anterior, ce conţine o formulă) şi prin buline de aceeaşi culoare (cu care sunt marcate domeniile-sursă) vor fi evidenţiate legăturile cu celulele conţinute în formulă (Figura 2.10). Pagina 54 din 294

55 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a Pentru a localiza CELULELE DEPENDENTE de celula care conţine formula: - se selectează celula ce conţine formula; - fila Formulas grupul Formula Auditing Trace Dependents. Pe foaia de calcul vor fi afişate linii care evidenţiază celulele dependente de celula ce conţine formula selectată (Figura 2.11). Figu r a În ambele cazuri, dacă celulele sunt plasate în altă foaie sau fişier, apar linii întrerupte şi un simbol reprezentând un alt fişier. Pentru a îndepărta toate liniile de evidenţiere de pe foaia de calcul urmaţi secvenţa: fila Formulas grupul Formula Auditing comanda Remove Arrows. Pagina 55 din 294

56 2. For mu l e şi fu n cţ ii REFERIREA LA CELULE În formule se pot face diferite referiri la datele din foile de lucru. Atunci când se şterg sau se inserează celule în foaia de calcul, automat toate referirile de celule sunt actualizate. Se pot distinge mai multe tipuri de referiri. REFERIREA LA O CELULĂ Referirea la o celulă se face tastând efectiv adresa celulei respective. E X E M P L E =A1-5 va returna rezultatul scăderii dintre conţinutul celulei A1 şi 5 =A1-5 va deveni =A2-5, dacă se introduce o celulă deasupra celulei A1 =A1-5 va deveni =C2-5, dacă se introduc două coloane înaintea coloanei A ş.a.m.d. REFERIREA UNUI DOMENIU DE CELULE Referirea unui domeniu de celule se face specificând celulele din colţurile stânga-sus şi dreapta-jos al dreptunghiului descris de celulele respective, despărţite de semnul :. E X E M P L E se referă la cele 15 celule aflate la intersecţia coloanelor H, I şi J cu liniile 5, 6, 7, 8 şi 9 =SUM(H5:J9) returnează suma valorilor găsite în celulele specificate anterior. H5:J9 REFERIREA MAI MULTOR DOMENII DE CELULE Pentru referirea la mai multe domenii de celule, se despart prin virgulă referinţele fiecărui domeniu sau celule izolate. E X E M P L U =SUM(A2:A7,C2:C7, E12) va returna suma valorilor care se află în celulele A2, A3, A4, A5, A6, A7, C2, C3, C4, C5, C6, C7 şi E12. Pagina 56 din 294

57 2. For mu l e şi fu n cţ ii REFERIREA LA CELULE PRIN NUME Referirea la celule se poate face şi prin nume. Aceste nume, odată atribuite, pot fi folosite în formule pentru o mai uşoară înţelegere a operaţiilor ce au loc acolo, în locul referinţelor folosite implicit de Excel (combinaţia dintre literele coloanelor şi numerele corespunzătoare liniilor). Pentru ATRIBUIREA UNUI NUME puteţi proceda astfel: 1. din fila Formulas, grup Defined Names, alegeţi butonul Define Name; Figu r a în fereastra de dialog New Name, în caseta Name introduceți un nume pentru domeniul de celule, de exemplu, TotDep; Figu r a în caseta Refers to se introduc sau se selectează direct de pe foaia de calcul adresele celulelor care trebuie asociate acestei denumiri, de exemplu = Apl03-Depozite! $C$7; 4. în caseta Comment se pot introduce comentarii (explicaţii). Pentru ŞTERGEREA UNUI NUME din listă, se foloseşte comanda Name Manager, tot din grupul Defined Names. Pagina 57 din 294

58 2. For mu l e şi fu n cţ ii REFERIREA LA O COLOANĂ Referirea la o coloană, de exemplu coloana B, se face astfel: (B:B) REFERIREA LA O LINIE Referirea la o linie, de exemplu linia 5, se face astfel: (5:5) REFERIREA LA CELULE DIN ALTE FOI DE CALCUL Referirea la celule din alte foi de calcul se face specificând numele foii din care face parte celula sau domeniul de celule, astfel: nume_foaie!celula. Dacă numele foii de calcul conţine spaţii, atunci se încadrează nume_foaie între apostrofuri. E X E M P L E =B2-Sheet4!C10 scade din valoarea conţinută în celula B2 din foaia de calcul curentă valoarea care se află în celula C10 a foii de calcul cu numele Sheet4 = Vânzări Iunie!B24/C12 redă rezultatul împărţirii valorii conţinute în celula B24 din foaia de calcul numită Vânzări Iunie la valoarea care se află în celula C12 a foii de calcul curente. REFERIREA ACELUIAŞI DOMENIU DE CELULE DIN MAI MULTE FOI DE CALCUL CONSECUTIVE Referirea aceluiaşi domeniu de celule din mai multe foi de calcul consecutive se face prin specificarea numelui primei şi ultimei foi de calcul din domeniu, separate prin două puncte (:). E X E M P L U =SUM(Sheet1:Sheet3!B2:B5) adună valorile care se află în celulele B2:B5 din foaia de calcul Sheet1 cu valorile care se află în celulele B2:B5 din foaia de calcul Sheet2 şi cu valorile care se află în celulele B2:B5 din foaia de calcul Sheet3. REFERIREA CELULELOR DIN ALTE REGISTRE DE LUCRU Pentru referirea CELULELOR DIN ALTE REGISTRE DE LUCRU, se include înainte numele fişierului între paranteze drepte, apoi se continuă cu numele foii de calcul, urmat de semnul exclamării şi adresele celulelor. Pagina 58 din 294

59 2. For mu l e şi fu n cţ ii E X E M P L U =[Aplicatii.xlsx]Sheet3!B2/12 împarte la 12 valoarea din celula B2 conţinută în foaia de calcul Sheet3 a fişierului Aplicaţii.xlsx REFERINŢE LA CELULE REFERINŢA RELATIVĂ Dacă în celula A8 se află formula =B2 şi copiem formula din A8 în A9, A10, A11 atunci în celulele A9, A10 şi A11 vor apare formulele: =B3, =B4, =B5. Practic, aceste referinţe se corectează automat, în funcţie de locul unde se copiază formula, astfel încât poziţia celulelor referite faţă de celula în care se face referirea este aceeaşi. REFERINŢA ABSOLUTĂ Acest tip de referinţă se foloseşte atunci când se doreşte ca referirea la o anumită celulă să rămână neschimbată, indiferent unde se copiază formula. E X E M P L U Dacă în celula A8 se află formula =B2 şi dorim ca oriunde copiem formula din A8 referinţa să rămână tot la celula B2, atunci formula din A8 se completează astfel: =$B$2. Spunem despre $B$2 că este o referinţă absolută. REFERINŢA MIXTĂ În referinţele mixte, apar atât porţiuni de adrese relative cât şi absolute. Se plasează semnul $ înaintea elementului (linie sau coloană) referinţei care nu dorim să se modifice. 2.2 FUNCŢII Funcţiile se utilizează pentru a simplifica şi scurta formulele pe o foaie de lucru, în special acelea care execută calcule lungi sau complexe. De exemplu, formula: =A1+A2+A3+A4+A5, pusă în celula A6, adună cele 5 numere aflate în celulele A1 până la A5 şi rezultatul apare în celula A6. Pagina 59 din 294

60 2. For mu l e şi fu n cţ ii Această formulă poate fi scrisă mai simplu, folosind funcţia SUM, astfel: =SUM(A1:A5). Funcţiile efectuează calcule folosind valori specifice numite argumente ale funcţiei, într-o ordine particulară, numită sintaxă. Argumentele unei funcţii pot fi: valori numerice, valori text, valori logice ca TRUE sau FALSE, matrice, valori de eroare ca de pildă #N/A, referinţe de celulă sau zone de celule. Argumentul trebuie să producă o valoare validă. Argumentele pot fi şi constante, formule, sau alte funcţii (rezultă astfel aşa-numitele funcţii imbricate). Sintaxa unei funcţii începe cu numele funcţiei, urmat de o paranteză deschisă, argumentele funcţiei fiind separate prin virgule3 şi o paranteză închisă (Figura 2.14a). Dacă funcţia este la începutul unei formule, ea trebuie să fie precedată de un semn egal. a b Figu r a Cea mai folosită funcţie din foile de lucru este funcţia SUM, pentru a aduna zone de celule. Există în acest sens, în fila Formulas, grupul Function Library, butonul AutoSum (AutoÎnsumare), care adună automat numere. Microsoft Excel sugerează zona de celule care va fi însumată. Dacă zona sugerată este incorectă, glisaţi mouse-ul peste zona de însumat şi apoi apăsaţi tasta Enter. Prin clic pe săgeata ce urmează butonului AutoSum, apare lista din Figura 2.14b. Se pot folosi şi alte funcţii, incluse în lista ataşată butonului AutoSum. Ultima comandă din listă, More functions, duce de fapt la 3 Dacă separatorul zecimal este virgula, argumentele funcţiei se vor desparte prin punct şi virgulă (asemănător unui domeniu necontinuu de celule) Pagina 60 din 294

61 2. For mu l e şi fu n cţ ii afişarea ferestrei de dialog Insert Function (Figura 2.15), a cărei utilizare este explicată în cele ce urmează. Figu r a Pentru a introduce o formulă care conţine o funcţie, se procedează astfel: 1. se selectează celula în care doriţi să introduceţi formula; 2. pentru a începe formula cu o funcţie, executaţi clic pe butonul Insert Function, în bara de formule; 3. se selectează funcţia din fereastra Insert Function; dacă funcţia respectivă nu apare în listă, se selectează categoria şi apoi se caută funcţia în lista cu funcţii; 4. OK, după care apare fereastra Function Arguments, în care se introduc argumentele funcţiei alese 5. apăsaţi OK pentru aplicare; 6. se introduce restul formulei (dacă e vorba despre o formulă mai complexă). Dacă argumentele funcţiei sunt referinţe de celule, se pot introduce direct prin selectarea lor, acţionând butonul din dreapta casetei Pagina 61 din 294

62 2. For mu l e şi fu n cţ ii de editare argumente (caseta de dialog se restrânge astfel doar la dimensiunea unei casete de editare). După selectare, se revine în caseta de dialog aferentă funcţiei acţionând din nou butonul din dreapta casetei de editare (Figura 2.16). Figu r a Mai puteţi introduce funcţii prin comanda Insert Function, din fila Formulas, grupul Function Library. Microsoft Excel 2007 pune la dispoziţia utilizatorului o multitudine de funcţii: pentru dată şi oră, matematice şi trigonometrice, statistice, pentru text, logice, de căutare şi referinţă, financiare, pentru baze de date. În continuare, vom prezenta câteva dintre ele FUNCŢII DE TIMP Data calendaristică este un număr întreg, ce reprezintă timpul scurs de la 1 ianuarie 1900, ora 12AM. Ora este un număr zecimal cuprins între 0 (ora 12:00:00 AM) şi 0, (11:59:59 PM). Rezultatul afişat de funcţiile de timp poate fi diferit, în funcţie de formatul numeric ales pentru afişarea valorilor numerice. Compararea datelor în Excel înseamnă examinarea numerelor seriale corespunzătoare. Cu numerele seriale care corespund datelor calendaristice se pot executa diferite operaţii. Pagina 62 din 294

63 2. For mu l e şi fu n cţ ii DATE(an,lună,zi) Returnează un număr serial ce corespunde datei calendaristice. Valorile argumentelor sunt numere întregi: 1900 an 9999, 1 lună 12, 1 zi 31 E X E M P L E =DATE(2007,11,22) returnează numărul 39408, dacă s-a ales Category:General =DATE(1900,2,2) returnează numărul 33, dacă s-a ales Category: General Câte zile corespund intervalului de timp: ? Formula este: =DATE(2005,9,4)-DATE(2005,5,13) Se obţine 114, dacă s-a ales Category: General. DAY(număr_serial) Returnează numărul zilei din lună ce corespunde numărului serial. E X E M P L U =DAY(36513) returnează 19, dacă s-a ales Category: General. MONTH(număr_serial) Returnează numărul lunii ce corespunde numărului serial E X E M P L U =MONTH(36513) returnează 12, dacă s-a ales Category: General. YEAR(număr_serial) Returnează anul corespunzător numărului serial. Anul ia valori întregi în limitele E X E M P L U =YEAR(36513) returnează 1999 Pagina 63 din 294

64 2. For mu l e şi fu n cţ ii NOW() Returnează data curentă şi ora curentă4. Nu are argumente. E X E M P L E =NOW() returnează: 11/10/ :03, dacă s-a ales Category: Custom, Type: m/d/yyyy h:mm; 40127,79426, dacă s-a ales Category: General. TODAY() Returnează data curentă. Nu are argumente. TIME(ora,min,sec) Converteşte orele, minutele şi secundele într-un număr serial. Numărul serial returnat de TIME este o fracţie zecimală cuprinsă între 0 şi , reprezentând ore cuprinse între 0:00:00 (12:00:00 A.M.) şi 23:59:59 (11:59:59 P.M.). Valorile argumentelor: ora un număr de la 0 la 23 reprezentând ora; min - un număr de la 0 la 59 reprezentând minutul; sec - un număr de la 0 la 59 reprezentând secunda. E X E M P L E =TIME(12,0,0) returnează 0.5, dacă s-a ales Category: General. =TIME(0,450,0) returnează , dacă s-a ales Category: General. HOUR(număr_serial) Returnează ora corespunzătoare numărului serial din argumentul funcţiei. Rezultatul ia valori de la 0 la 23. E X E M P L E =HOUR(0.5) returnează 12, dacă s-a ales Category: General. =HOUR( ) returnează 12, dacă s-a ales Category: General. 4 Pentru schimbarea modului de afişare, se alege din meniul contextual Format Cells, Pagina Number, o categorie (Category) şi, eventual, un tip (Type) Pagina 64 din 294

65 2. For mu l e şi fu n cţ ii =HOUR(0.51) returnează 12, dacă s-a ales Category: General. MINUTE(număr_serial) Returnează minutul corespunzător numărului serial din argumentul funcţiei. Numărul serial poate fi specificat sub formă de text, de exemplu, 16:48:00 sau 4:48:00 PM, în loc de un număr. Textul este convertit automat la un număr cu valori de la 0 la 59. E X E M P L E =MINUTE( 4:48:00 PM ) returnează 48 =MINUTE(0.5) returnează 0 =MINUTE(0.2) returnează 48 SECOND(număr_serial) Returnează secunda corespunzătoare numărului serial din argumentul funcţiei. Numărul serial poate fi specificat sub formă de text, de exemplu, 16:48:00 sau 4:48:00 PM, în loc de un număr. Textul este convertit automat la un număr serial cu valori de la 0 la 59. E X E M P L E =SECOND( 4:48:00 PM ) returnează 0 =SECOND(0.01) returnează FUNCŢII MATEMATICE ROUND(x,n) Rotunjeşte numărul x la numărul de zecimale specificat prin n. Dacă n<0, x este rotunjit spre partea din stânga punctului zecimal. E X E M P L E =ROUND( ,2) returnează =ROUND( ,0) returnează 824 =ROUND( ,-1) returnează 820, deci se face rotunjirea la zeci. =ROUND( ,-2) returnează 800, deci se face rotunjirea la sute. Pagina 65 din 294

66 2. For mu l e şi fu n cţ ii MOD(x,y) Returnează restul împărţirii lui x la y. E X E M P L U =MOD(653, 308) returnează 37 EXP(x) Returnează valoarea lui ex (e= ). E X E M P L U =EXP(2) returnează 7.39 (adică e2) LN(x) Returnează valoarea lui 𝒍𝒏 𝑥 (logaritmul natural al lui x). LOG(x,b) Returnează valoarea lui 𝒍𝒐𝒈𝑏 𝑥 (logaritmul numărului x în baza b). LOG10(x) Returnează valoarea lui 𝒍𝒐𝒈 𝑥 (logaritmul numărului x în baza 10). PI() Returnează valoarea lui 𝝅 ( ). INT(x) Returnează valoarea lui [x] (partea întreagă a lui x). INT rotunjeşte prin lipsă până la cel mai apropiat întreg. E X E M P L E =INT(14.8) returnează 14 =INT(-14.8) returnează -15 Pagina 66 din 294

67 2. For mu l e şi fu n cţ ii SQRT(x) Returnează valoarea lui 𝒙 (rădăcina pătrată a lui x). ABS(x) Returnează x (valoarea absolută a lui x - numărul fără semn). RAND() Generează un număr aleator x, x [0,1). Nu are argumente. E X E M P L E =20+10*RAND() returnează un număr aleator x [20,30) =INT(20+10*RAND()) returnează un număr aleatoriu, întreg FACT(x) Returnează valoarea lui x! (factorialul numărului x). E X E M P L U = FACT(3) returnează 6 (adică 3!=1 2 3) POWER(x,k) Returnează valoarea lui xk (numărul x ridicat la puterea k). E X E M P L U Fie numărul 3 introdus în celula A2, iar în celula B2 numărul 2. = POWER(A2,B2) ridică conţinutul celulei A2 la puterea dată de conţinutul celulei B2, adică 32. Rezultatul returnat va fi 9. PRODUCT(x1,x2, ) Returnează produsul numerelor specificate ca argumente. Numai argumentele care pot fi interpretate ca numere sunt luate în calcul. Celulele goale sunt ignorate. Pagina 67 din 294

68 2. For mu l e şi fu n cţ ii E X E M P L U =PRODUCT(A2,B2,5) returnează: valoarea 5, dacă A2 şi B2 sunt goale; 0, dacă A2 sau B2 conţine valoarea 0; 30 (adică 3 2 5), dacă A2 conţine valoarea 3, iar B2 valoarea 2. SUM(x1,x2, ) Returnează suma numerelor sau a conţinutului celulelor. E X E M P L E =SUM(B21,B25) adună conţinutul celulei B21 cu al celulei B25. =SUM(5,10,15) returnează 30 =SUM(A1:A3,A5) adună conţinutul celulei A1 cu A2, A3 şi A5. MDETERM(matrice) Returnează valoarea determinantului unei matrice pătrate. E X E M P L U Calcularea valorii determinantului matricei pătrate din Figura 2.17: Figu r a se selectează celula în care va apare rezultatul; 2. se selectează funcţia MDETERM; 3. în fereastra Function Arguments, se selectează elementele matricei. Formula se poate tasta, astfel: =MDETERM(A1:B2). Rezultatul returnat va fi -12. MINVERSE(matrice) Calculează inversa unei matrice pătrate. E X E M P L U Considerăm matricea din Figura Pagina 68 din 294

69 2. For mu l e şi fu n cţ ii 1. se selectează domeniul de celule unde se doreşte afişarea rezultatului (celulele A4:B5); 2. se selectează funcţia MINVERSE; 3. se selectează elementele matricei (celulele A1:B2); 4. se apasă Ctrl + Shift + Enter (nu Enter sau OK). În bara de formule, formula apare cuprinsă între acolade, aceasta fiind marca unei formule matrice. Rezultatul va fi afişat în celulele selectate. Figu r a MMULT(matrice1,matrice2) Realizează înmulţirea a două matrice. Produsul A B se poate calcula astfel: 1. se selectează domeniul de celule unde va apare rezultatul; 2. meniul Insert Function, apoi se selectează funcţia MMULT; 3. în fereastra Function Arguments, se selectează celulele care reprezintă elementele matricei A şi B; 4. se apasă Ctrl + Shift + Enter (nu Enter sau OK). E X E M P L U Fie matricele si A si B B A şi Produsul A B este prezentat în celulele E6:F7, ca în Figura Figu r a Pagina 69 din 294

70 2. For mu l e şi fu n cţ ii SUMPRODUCT(matrice1,matrice2, ) Înmulţeşte componentele corespondente din matricele date şi returnează suma acestor produse. Toate matricele trebuie să aibă aceeaşi dimensiune. E X E M P L U Celulele A1:B3 au conţinutul prezentat în Figura =SUMPRODUCT(A1:A3,B1:B3) returnează 25 (adică ) Figu r a SUMSQ(x1,x2, ) Returnează suma pătratelor argumentelor. E X E M P L E Pentru matricea din Figura 2.20: =SUMSQ(A1:A3) returnează 30 (adică ); =SUMSQ(5,2,1) returnează 30. SUMX2MY2(matrice1,matrice2) Returnează suma diferenţelor pătratelor elementelor corespondente. matrice1 prima matrice sau zonă de valori; matrice2 a doua matrice sau zonă de valori. Formula de calcul pentru această sumă este: (𝑥 2 𝑦 2 ) E X E M P L U Pentru matricea din Figura 2.20: =SUMX2MY2(A1:A3,B1:B3) returnează 24, adică: (52 22)+ (22 52)+ (12 52). SUMX2PY2(matrice1,matrice2) Returnează suma sumelor pătratelor elementelor corespondente. Pagina 70 din 294

71 2. For mu l e şi fu n cţ ii Formula de calcul pentru această sumă este: (𝑥 2 + 𝑦 2 ) E X E M P L U Pentru matricea din Figura 2.20: =SUMX2PY2(A1:A3,B1:B3) returnează (22+52)+(12+52). 84, adică: (52+22)+ SUMXMY2(matrice1,matrice2) Returnează suma pătratelor diferenţelor valorilor corespondente din două matrice. Formula de calcul pentru această sumă este: (𝑥 𝑦)2 E X E M P L U Pentru matricea din Figura 2.20: = SUMXMY2 (A1:A3,B1:B3) returnează 34, adică: (5-2)2+ (2-5)2 +(15)2. ROUNDUP(x,n) Rotunjeşte prin adaos un număr. x numărul de rotunjit; n numărul de zecimale până la care se face rotunjirea. Dacă n<0, x este rotunjit prin adaos spre partea din stânga punctului zecimal. E X E M P L E =ROUNDUP(3.1,0) returnează 4 =ROUNDUP(3.1415,3) returnează =ROUNDUP( ,-2) returnează Pagina 71 din 294

72 2. For mu l e şi fu n cţ ii ROUNDDOWN(x,n) Rotunjeşte prin lipsă un număr. x numărul de rotunjit; n numărul de zecimale până la care se face rotunjirea. Dacă n<0, x este rotunjit prin adaos spre partea din stânga punctului zecimal. E X E M P L E =ROUNDDOWN(3.1,0) returnează 3 =ROUNDDOWN(3.6,0) returnează 3 =ROUNDDOWN(3.1415,3) returnează SUMIF(zona,criteriu,SumZona) Adună selectiv, în funcţie de un criteriu precizat pentru o zonă de celule, valorile aflate în (altă) zonă de celule. zona zona de celule pe care vrem să o evaluăm; criteriu criteriu de selecţie, sub forma unui număr, expresie sau text care defineşte ce celule să fie adunate; exemple: 12, 12, >12, Popescu. SumZona celulele care trebuie însumate. Celulele din SumZona sunt însumate numai dacă celulele care le corespund în argumentul zona îndeplinesc criteriul de selecţie. Dacă SumZona este omis, sunt însumate celulele specificate în argumentul zona. E X E M P L E Presupunem situaţia din Figura 2.21 Figu r a Pagina 72 din 294

73 2. For mu l e şi fu n cţ ii =SUMIF(A2:A8, =SNC,B2:B8) returnează valoarea (calculează profitul total obţinut de SNC); în loc de =SNC se poate scrie în formulă şi SNC. =SUMIF(B2:B8, >10000,B2:B8) returnează valoarea (însumează profiturile care depăşesc 10000) FUNCŢII STATISTICE AVERAGE(lista) Returnează media aritmetică a valorilor numerice precizate direct sau cuprinse în celulele nevide din domeniul precizat. E X E M P L E =AVERAGE(4,8,3) returnează valoarea 5 =AVERAGE(A1:A4) calculează media aritmetică a numerice din celulele nevide A1, A2, A3 şi A4. valorilor CORREL(zona1,zona2) Calculează coeficientul de corelaţie între două seturi de date. Prin intermediul coeficientului de corelaţie se măsoară intensitatea legăturii dintre variabile. Valoarea coeficientului de corelaţie este cuprinsă între -1 şi 1. Un coeficient de corelaţie apropiat de +1 indică o corelaţie pozitivă (la creşterea uneia dintre variabile, creşte şi cealaltă). Un coeficient de corelaţie apropiat de -1 indică o corelaţie negativă (când una dintre variabile scade, cealaltă creşte). O valoare apropiată de zero indică o corelaţie extrem de scăzută, sau chiar inexistentă, între variabile. E X E M P L U Se consideră datele din Figura 2.22 Pagina 73 din 294

74 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a Să se calculeze coeficientul de corelaţie dintre u.n. (unităţile nutritive consumate) şi s.m.z. (sporul mediu zilnic în greutate). =CORREL(B2:F2,B1:F1) returnează 0,9780 COUNT(lista) Numără elementele din listă care reprezintă valori numerice. Elementele pot fi precizate ca referinţe de celule. Celulele goale, valorile logice, textele sau valorile de eroare sunt ignorate. E X E M P L E =COUNT(A1:F1) returnează 5, pentru datele din Figura 2.22 =COUNT(12,10,a) returnează 2 COUNTA(lista) Numără celulele care nu sunt goale şi valorile dintr-o listă de argumente. E X E M P L U =COUNTA(12,10,a) returnează 3 COUNTIF(domeniu,cond) Numără celulele care se găsesc în domeniu şi al căror conţinut respectă condiţia cond. E X E M P L U Dacă în celulele A1, A2,...,A4 avem valorile: 10, 10, 10, respectiv 8, introducând în celula A5 formula =COUNTIF(A1:A4, =10 ) obţinem 3 Pagina 74 din 294

75 2. For mu l e şi fu n cţ ii FREQUENCY(tabel_date,tabel_intervale) Calculează frecvenţa de apariţie a unor valori în cadrul unui domeniu de date, returnând un tablou vertical de numere. tabel_date domeniul valorilor pentru care se calculează frecvenţele; tabel_intervale intervalele în care se grupează valorile din tabel_date. E X E M P L U Datele pentru care se doreşte aflarea frecvenţei de apariţie sunt introduse în celulele G2:G10, ca în Figura Figu r a Limitele pentru intervalele de frecvenţă au fost precizate în celulele I2:I5. Prin aceste limite se definesc practic intervalele: (, 5], (5,10], (10,15], (15,20], (20, + ). De remarcat că numărul de intervale este cu 1 mai mare decât numărul celulelor în care au fost precizate limitele. Pentru a genera tabelul de valori corespunzător frecvenţelor de apariţie ale valorilor din coloana G, se selectează un domeniu de celule egal cu numărul de intervale pentru care trebuie aflate frecvenţele (fiind vorba de 5 intervale, s-au selectat celulele K2:K6). Pagina 75 din 294

76 2. For mu l e şi fu n cţ ii Se precizează cele două argumente ale funcţiei, ca în Figura 2.24, dar la sfârşit, în loc de Enter sau OK, se va tasta Ctrl + Shift + Enter. Figu r a Valorile vor apare în celulele selectate, aşa cum se poate observa în Figura Dacă se modifică oricare dintre valorile care apar în cadrul argumentelor, automat şi rezultatul afişat în celulele coloanei K se vor ajusta. Ştergerea unui rezultat din coloana K (celulele K2:K6) nu este posibilă, decât dacă se şterge în întregime domeniul cu rezultate. Figu r a MAX(lista) Returnează cea mai mare valoare numerică din listă. E X E M P L E =MAX(2,7,8,13) returnează 13 =MAX(G2:G10) (din Figura 2.23) returnează 32 Pagina 76 din 294

77 2. For mu l e şi fu n cţ ii MIN(lista) Returnează cea mai mică valoare numerică din celulele nevide din listă. E X E M P L E =MIN(2,7,-8,13) returnează -8 =MIN(G2:G10) (Figura 2.23) returnează 2 MEDIAN(lista) Returnează mediana, adică numărul aflat în mijlocul unui set de numere date. În cazul unui număr par de valori, funcţia MEDIAN va determina media aritmetică a celor două valori de la mijloc. E X E M P L E =MEDIAN(2,3,4,5) returnează 3.5 =MEDIAN(G2:G10) (din Figura 2.23) returnează 8 MODE(lista) Returnează valoarea numerică care se repetă cel mai des într-un domeniu de date. E X E M P L E = MODE(2,5,4,5) returnează 5 = MODE(G2:G10) (din Figura 2.23) returnează 2 VAR(lista),VARP(lista) Estimează dispersia unui eşantion de populaţie. Formula de calcul este: VAR (x x) n 1 2 n x 2 ( x) 2, n(n 1) unde x reprezintă valoarea medie şi n mărimea eşantionului. Funcţia ignorează celulele goale sau cele care conţin texte.»varp calculează dispersia pe baza întregii populaţii. Pagina 77 din 294

78 2. For mu l e şi fu n cţ ii Formula de calcul este: VARP E (x x) n 2 n x 2 ( x) 2 n2 X E M P L U Dacă celulele A1, A2, A3,, A7 conţin numerele: 2, 2, 3, 3, 4, 5, 6, atunci =VAR (A1:A7) returnează STDEV(lista) Estimează abaterea standard pe baza unui eşantion. Ea arată cum sunt dispersate valorile faţă de valoarea medie. Formula de calcul este: STDEV VAR, unde VAR reprezintă dispersia. Valorile nenumerice şi celulele goale sunt ignorate. E X E M P L U Dacă celulele A1, A2, A3,, A7 conţin numerele: 2, 2, 3, 3, 4, 5, 6, atunci =STDEV (A1:A7) returnează » STDEVP calculează abaterea standard pe baza unei întregi populaţii. DEVSQ Returnează suma pătratelor abaterilor punctelor de date faţă de medie. Formula de calcul este: DEVSQ ( x x ) 2 E. X E M P L U Dacă celulele A1, A2, A3,, A7 conţin numerele: 2, 2, 3, 3, 4, 5, 6, atunci =DEVSQ (A1:A7) returnează Pagina 78 din 294

79 2. For mu l e şi fu n cţ ii FUNCŢII PENTRU TEXT CHAR(x) Furnizează caracterul ASCII corespunzător unui număr x, x {1,2,,255}. E X E M P L E =CHAR(98) returnează b =CHAR(A1) returnează b, dacă celula A1 conţine valoarea 98. CODE(şir) Returnează codul ASCII al primului caracter din şir. E X E M P L U =CODE( b ) returnează 98» dacă celula A1 conţine textul bine, atunci =CODE(A1) returnează 98. UPPER(şir) Returnează toate literele din şir ca majuscule. E X E M P L U =UPPER( ionescu ) returnează IONESCU LOWER(şir) Returnează toate literele din şir ca litere mici. E X E M P L U =LOWER( IONESCU ) returnează ionescu RIGHT(şir,n) Returnează ultimele n caractere din şir. E X E M P L U =RIGHT( IONESCU,4) returnează ESCU Pagina 79 din 294

80 2. For mu l e şi fu n cţ ii LEFT(şir,n) Returnează primele n caractere din şir. E X E M P L U =LEFT( IONESCU,3) returnează ION MID(şir,start,lung) Extrage un subşir din şir, începând din poziţia dată de start şi având lungimea lung. E X E M P L U =MID( Salvarea foii de calcul,10,4) returnează foii LEN(şir) Returnează numărul caracterelor din şir. E X E M P L U =LEN( Anca ) returnează 4 PROPER(şir) Returnează şirul de caractere şir, în care prima literă a fiecărui cuvânt este mare, iar celelalte sunt litere mici. E X E M P L U =PROPER( este joi ) returnează Este Joi REPT(şir,n) Repetă şirul şir de n ori. E X E M P L E =REPT( *,10) returnează ********** =REPT( *-,10) returnează *-*-*-*-*-*-*-*-*-*- Pagina 80 din 294

81 2. For mu l e şi fu n cţ ii TRIM(şir) Elimină toate spaţiile din text, cu excepţia spaţiilor singulare dintre cuvinte. E X E M P L U =TRIM( foaie de calcul ) returnează foaie de calcul REPLACE(TextIniţial,Start,NrCar,TextNou) Înlocuieşte o parte din şirul de text TextIniţial cu un alt şir de text. TextIniţial textul în care vrem să înlocuim unele caractere; Start poziţia din TextIniţial începând cu care se face înlocuirea; NrCar numărul de caractere din TextIniţial de înlocuit cu TextNou; TextNou textul care va înlocui caracterele din TextIniţial. E X E M P L E =REPLACE( EXEMPLU,1,4, TRI ) returnează TRIPLU =REPLACE(B2,3,4, ore ) returnează 24 ore, dacă celula B2 conţine textul În acest caz, fereastra Function Arguments arată astfel: Figu r a Pagina 81 din 294

82 2. For mu l e şi fu n cţ ii CONCATENATE(şir1,şir2,,şir30) Concatenează (pune unu după altul) mai multe şiruri într-unul singur. În locul funcţiei CONCATENATE se poate folosi operatorul &. E X E M P L U =CONCATENATE( Barbu, Ion ) returnează Barbu Ion EXACT Compară două şiruri şi returnează TRUE dacă sunt identice, FALSE în caz contrar. Face deosebire între literele mari şi cele mici. E X E M P L E =EXACT( Egal, egal ) returnează FALSE =EXACT( Egal, Egalitate ) returnează FALSE =EXACT( EGAL, EGAL ) returnează TRUE FUNCŢII LOGICE IF(cond,ValA,ValF) Evaluează o condiţie. După evaluarea condiţiei(cond), funcţia returnează valoarea sau rezultatul ValA, când condiţia este adevărată. Când condiţia este falsă, funcţia returnează valoarea sau rezultatul ValF. E X E M P L E =IF(D4<1500,D4*0.10,D4*0.15) returnează: 100 (adică D4*0.10), dacă celula D4 conţine valoarea 1000; 300 (adică D4*0.15), dacă în D4 avem 2000 =IF(B1<5, NEPROMOVAT, PROMOVAT ) returnează: NEPROMOVAT, dacă în celula B1 este un număr mai mic decât 5; PROMOVAT, dacă în celula B1 este un număr mai mare sau egal cu 5. Pagina 82 din 294

83 2. For mu l e şi fu n cţ ii AND(cond1,cond2,...) Evaluează o listă de condiţii specificate drept argumente şi returnează valoarea TRUE dacă toate argumentele sunt adevărate (TRUE) sau FALSE dacă unul sau mai multe argumente sunt neadevărate (FALSE). E X E M P L E =AND(1+4>0,A1=100) returnează valoarea TRUE dacă celula A1 conţine valoarea 100 şi FALSE în caz contrar =AND(C2=10,D2=10,E2=10) returnează valoarea TRUE dacă fiecare dintre celulele C2, D2 şi E2 conţin valoarea 10 OR(cond1,cond2,...) Returnează valoarea TRUE dacă cel puţin un argument este TRUE; returnează valoarea FALSE dacă toate argumentele sunt FALSE. E X E M P L E =OR(1+4>0,A1=100), returnează valoarea TRUE indiferent de valoarea conţinută în celula A1. =OR(C2<5,D2<5,E2<5) returnează valoarea TRUE dacă cel puţin una dintre celulele C2, D2 sau E2 conţine o valoare mai mică decât 5. NOT(cond) Returnează valoarea inversă a argumentului. E X E M P L U =NOT(1+4>0) returnează valoarea FALSE FUNCŢII PENTRU CĂUTARE ŞI REFERINŢĂ ADDRESS(NrR,NrC,Ref,a1,textSheet) Creează o adresă de celulă sub formă de text, fiind date numerele de rând şi coloană ale celulei. NrR numărul rândului, utilizat în referinţa de celulă; Pagina 83 din 294

84 2. For mu l e şi fu n cţ ii NrC este numărul coloanei, utilizat în referinţa de celulă; Ref specifică ce tip de referinţă să fie returnat: 1 sau omis...absolută 2...absolut la rând; relativ la coloană 3...relativ la rând; absolut la coloană 4...relativ a1 o valoare logică ce specifică stilul de referinţă A1 sau R1C1; dacă a1 este TRUE sau omis, ADDRESS întoarce stilul de referinţă A1; dacă a1 este FALSE, ADDRESS întoarce stilul de referinţă R1C1. textsheet este textul care specifică numele foii de calcul care este utiliza tă ca referinţă externă; dacă este omis, nu se foloseşte nici un nume de foaie. E X E M P L E =ADDRESS(5,2,4) returnează B5 =ADDRESS(2,3,3) returnează $C2 =ADDRESS(2,3,1,TRUE,"[Aplicatii]Test") returnează [Aplicatii]Test!$C$2 LOOKUP Are două forme de sintaxă: vector şi matrice. Un vector este o zonă cu un singur rând sau o singură coloană. FORMA VECTOR Forma vector a funcţiei LOOKUP caută o valoare într-un vector şi întoarce o valoare din aceeaşi poziţie, dintr-un alt vector. Sintaxa: LOOKUP(ValCăutată,VectorCăutare,VectorRezultat) unde: ValCăutată valoarea căutată în primul vector (VectorCăutare); poate fi un număr, text, valoare logică, nume sau o referinţă care se referă la o valoare; Pagina 84 din 294

85 2. For mu l e şi fu n cţ ii VectorCăutare o zonă care conţine numai un rând sau o coloană; poate conţine text, numere sau valori logice; valorile argumentului VectorCăutare trebuie să fie aşezate în ordine ascendentă (crescătoare), altfel LOOKUP nu redă valoarea corectă; nu se face diferenţă între litere mari şi mici; VectorRezultat o zonă care conţine numai un rând sau o coloană; trebuie să fie de aceeaşi mărime cu VectorCăutare; dacă LOOKUP nu găseşte valoarea din ValCăutată, redă cea mai apropiată valoare din VectorCăutare. E X E M P L U Presupunem situaţia din Figura Figu r a În celula F2 se va introduce una dintre categoriile de cheltuieli din coloana A. Utilizatorul poate schimba oricând această precizare, iar celula F4 va afişa mereu valoarea care-i corespunde în Trimestrul al 2-lea (coloana C), dacă se introduce următoarea formulă: =LOOKUP(F2,A3:A7,C3:C7) SUGESTIE Pentru a nu greşi la introducerea textului pentru care se caută date în tabel, se poate crea în celula F2 o listă care să cuprindă categoriile de cheltuieli din coloana A (vezi exemplul de la Restricţionarea datelor introduse în celule ), din care utilizatorul doar să selecteze categoria dorită. Astfel, pentru căutare s-ar parcurge succesiunea afişată în Figura 2.28: se alege din lista din celula F2 un element, după care celula F4 va afişa direct valoarea găsită în domeniul al doilea precizat de Lookup. Pagina 85 din 294

86 2. For mu l e şi fu n cţ ii Figu r a FORMA MATRICE Forma matrice a funcţiei LOOKUP caută automat în primul rând sau în prima coloană a domeniului precizat şi returnează valoarea aflată în ultimul rând sau coloană a domeniului. LOOKUP(ValCăutată,Matrice) unde: ValCăutată o valoare pe care LOOKUP o caută într-o matrice; poate fi un număr, un text, o valoare logică, un nume sau o referinţă care se referă la o valoare; Matrice o zonă de celule ce conţine text, numere sau valori logice ce trebuie comparate cu valoarea ValCăutată; dacă matricea din argumentul Matrice are mai multe coloane decât rânduri, LOOKUP caută valoarea ValCăutată în primul rând; elementele argumentului Matrice trebuie să fie aşezate în ordine ascendentă (crescătoare), altfel este posibil ca LOOKUP să nu redea valoarea corectă; dacă matricea din argumentul Matrice este pătratică sau are mai multe rânduri decât coloane, LOOKUP caută în prima coloană. Forma matrice a funcţiei LOOKUP este foarte asemănătoare cu funcţiile HLOOKUP şi VLOOKUP. Diferenţa este că HLOOKUP caută ValCăutată în primul rând, iar VLOOKUP în prima coloană. Pagina 86 din 294

87 2. For mu l e şi fu n cţ ii VLOOKUP(ValCăutată,Tabel,nrCol,Ordonare) Caută o valoare în cea mai din stânga coloană a unui tabel şi apoi returnează o valoare în acelaşi rând dintr-o coloană din tabel, pe care o specificaţi. ValCăutată valoarea care trebuie căutată în prima coloană a tabelului; poate fi o valoare, o referinţă sau un şir de text; Tabel tabelul în care sunt căutate datele; prima coloană a tabelului poate conţine text, numere sau valori logice; NrCol numărul coloanei din tabelul din care trebuie returnată o valoare; prima coloană are numărul 1; Ordonare dacă este TRUE (sau omis sau valoarea 1), valorile din prima coloană a tabelului trebuie să fie în ordine crescătoare altfel, VLOOKUP nu va reda întotdeauna valoarea corectă; dacă nu este găsită o potrivire exactă, este returnată cea mai apropiată valoare de ValCăutată; dacă este FALSE (sau 0), tabelul nu trebuie sortat; VLOOKUP va căuta o potrivire exactă. Dacă nu este găsită nici una, este returnată valoarea de eroare #N/A; literele mari şi mici sunt echivalente. E X E M P L U Pentru situaţia din Figura 2.27: =VLOOKUP(F2,A3:D7,3,0)» redă valoarea 30, dacă în celula F2 apare textul Materiale HLOOKUP(ValCăutată,Tabel,nrLinie,Ordonare) Caută o valoare în primul rând al unui tabel şi apoi redă valoarea din aceeaşi coloană din rândul specificat. ValCăutată valoarea care trebuie căutată în primul rând al tabelului; Pagina 87 din 294

88 2. For mu l e şi fu n cţ ii poate fi o valoare, o referinţă sau un şir de text; tabelul în care sunt căutate datele; valorile din prima linie a tabelului pot fi texte, numere sau valori logice; NrLinie numărul liniei din tabelul din care trebuie returnată o valoare; prima linie are numărul 1; Ordonare dacă este TRUE (sau omis sau valoarea 1), valorile din prima linie a tabelului trebuie să fie în ordine crescătoare altfel, HLOOKUP nu va reda întotdeauna valoarea corectă; dacă nu este găsită o potrivire exactă, este returnată cea mai apropiată valoare de ValCăutată; dacă este FALSE (sau 0), tabelul nu trebuie sortat; HLOOKUP va căuta o potrivire exactă. Dacă nu este găsită nici una, este returnată valoarea de eroare #N/A; literele mari şi mici sunt echivalente. Tabel E X E M P L U Presupunem situaţia din Figura =HLOOKUP( Trim 2,B2:D7,5) redă valoarea 30. COLUMN(referinţă) Redă numărul coloanei din referinţa dată. Referinţă este celula sau zona de celule pentru care trebuie aflat numărul coloanei: dacă referinţă este omis, se consideră că este referinţa celulei în care apare funcţia COLUMN; referinţă nu poate referi zone cu mai multe coloane. E X E M P L E =COLUMN(A3) returnează valoarea 1 =COLUMN(D6) returnează valoarea 4 Pagina 88 din 294

89 2. For mu l e şi fu n cţ ii ROW(referinţă) Redă numărul rândului din referinţa dată. Referinţă este celula sau zona de celule pentru care trebuie aflat numărul rândului: dacă referinţă este omis, se consideră că este referinţa celulei în care apare funcţia ROW; referinţă nu poate referi zone cu mai multe rânduri. E X E M P L E =ROW() returnează numărul liniei în care se introduce formula =ROW(D6) returnează valoarea 6. COLUMNS(Matrice) Redă numărul de coloane dintr-o matrice sau referinţă. Matrice este o matrice sau o formulă matrice, sau o referinţă la o zonă de celule pentru care trebuie aflat numărul de coloane. E X E M P L U =COLUMNS(B2:C4) returnează valoarea 2 ROWS(Matrice) Redă numărul de rânduri dintr-o referinţă sau dintr-o matrice. Matrice este o matrice, o formulă matrice sau o referinţă la o zonă de celule pentru care trebuie aflat numărul de rânduri. E X E M P L U =ROWS(B2:C4) returnează valoarea FUNCŢII FINANCIARE Din multitudinea funcţiilor financiare oferite de Excel, vom prezenta funcţiile: FV, PV, PMT şi NPV. FV(dob,nper,rata,suma,tip) Returnează valoarea viitoare a unei investiţii (Future Value). Pagina 89 din 294

90 2. For mu l e şi fu n cţ ii dob nper rata suma tip E - rata dobânzii pe o perioadă; - numărul total de perioade; - plata efectuată periodic; - este aceeaşi în fiecare perioadă; - suma existentă la începutul perioadei; - indică momentul când sunt datorate plăţile; - poate fi: =0 sau omis, dacă plăţile sunt datorate la sfârşitul perioadei; =1, dacă plăţile sunt datorate la începutul perioadei. X E M P L U Într-un depozit bancar există 1000$. Acesta se constituie pentru o lună. Dobânda anuală este de 6% (dobânda lunară este de 6% :12=0.5%). La începutul fiecărei luni se depun câte 100$. Câţi dolari se vor afla în cont la sfârşitul celor 12 luni? SOLUŢIE Se aplică funcţia FV, astfel: =FV(0.5%, 12,-100,-1000,1), rezultatul fiind $ După introducerea datelor fereastra Function Arguments arată astfel: Figu r a Pagina 90 din 294

91 2. For mu l e şi fu n cţ ii PV(dob,nper,rata,suma,tip) Returnează valoarea actualizată prezentă a unei investiţii (Present Value). dob nper rata suma tip E - rata dobânzii pe o perioadă; - numărul total de perioade; - plata efectuată periodic; - este aceeaşi în fiecare perioadă; - valoarea la care se va ajunge după efectuarea ultimei plăţi; - poate fi: =0 sau omis, dacă plăţile sunt datorate la sfârşitul perioadei; =1, dacă plăţile sunt datorate la începutul perioadei. X E M P L U În fiecare din cele 12 luni ale unui an trebuie plătită din cont o sumă de 1000$. Ce sumă ar trebui să existe la începutul primei luni în cont ştiind că dobânda anuală este de 6%, iar la sfârşitul perioadelor contul va avea sold 0? SOLUŢIE Dacă plăţile sunt efectuate la sfârşitul fiecărei perioade: =PV(0.5%, 12, -1000, 0, 0), rezultatul fiind $ Dacă plăţile sunt efectuate la începutul fiecărei perioade: =PV(0.5%, 12, -1000, 0, 1), rezultatul fiind $ Pagina 91 din 294

92 2. For mu l e şi fu n cţ ii După introducerea datelor fereastra Function Arguments arată astfel: Figu r a PMT(dob,nper,pv,suma,tip) Calculează plata pentru un împrumut bazat pe plăţi constante şi o rată constantă a dobânzii. dob - rata dobânzii; nper - numărul total de plăţi pentru împrumut; pv - valoarea prezentă; suma - valoarea la care se va ajunge după efectuarea ultimei plăţi; - dacă se omite, se consideră 0; tip - 0 sau omis, dacă plăţile sunt datorate la sfârşitul perioadei; - 1, dacă plăţile sunt datorate la începutul perioadei. E X E M P L U S-a făcut un împrumut de 10000$ la o rată anuală a dobânzii de 8%. Împrumutul trebuie achitat în 10 luni. Cât se va plăti în fiecare lună? Pagina 92 din 294

93 2. For mu l e şi fu n cţ ii SOLUŢIE Dacă plata se face la sfârşitul fiecărei luni: =PMT(8%/12,10,-10000), rezultatul fiind $. Dacă plata se face la începutul fiecărei luni: =PMT(8%/12,10,-10000, 0,1), rezultatul fiind $. După introducerea datelor fereastra Function Arguments arată astfel: Figu r a NPV(rata,val1,val2, ) Calculează valoarea netă actualizată a unei investiţii prin utilizarea unei rate de actualizare şi a unei serii de plăţi (valori negative) şi încasări (valori pozitive) viitoare. rata - rata de actualizare pe parcursul unei perioade; val1, - plăţi şi încasări; - trebuie repartizate la aceleaşi intervale de timp; - trebuie efectuate la sfârşitul fiecărei perioade. Calculul funcţiei NPV se bazează pe fluxuri de numerar viitoare. Dacă primul flux de numerar are loc la începutul primei perioade, prima Pagina 93 din 294

94 2. For mu l e şi fu n cţ ii valoare trebuie adăugată la rezultatul dat de NPV şi nu inclusă în argumentele de tip val. E X E M P L U Pentru o investiţie se plătesc 10000$ peste un an. În cei trei ani care urmează, se primesc anual venituri de 3000$, 4200$ şi 6800$. Rata de actualizare anuală este de 10%. Care este valoarea netă actualizată a investiţiei? SOLUŢIE =NPV(10%, , 3000, 4200, 6800) = $ Am inclus costul iniţial de 10000$ ca pe una dintre valori, deoarece plata se face la sfârşitul primei perioade. După introducerea datelor fereastra Function Arguments arată astfel: Figu r a Pagina 94 din 294

95 2. For mu l e şi fu n cţ ii 2.3 FACILITATEA GOAL SEEK Facilitatea Goal Seek vă ajută să ajustaţi valorile de intrare astfel încât să ajungeţi apoi la rezultatul sau obiectivul dorit. Practic, cu ajutorul ei se poate rezolva o problemă care se reduce la o ecuaţie cu o necunoscută. Vom prezenta utilizarea ei prin exemplul următor. E X E M P L U Fie datele din următoarea foaie de calcul, ce reprezintă notele obţinute la diferite discipline de către un student. Figu r a În ultima linie se poate vedea media generală, aceasta fiind calculată cu ajutorul formulei =AVERAGE(D3:D12). Se cere să se afle care este nota minimă pe care trebuie să o obţină studentul la disciplina Informatică economică, astfel încât media generală să devină 9. Pagina 95 din 294

96 2. For mu l e şi fu n cţ ii SOLUŢIE Pentru a răspunde la această întrebare se poate folosi facilitatea Goal Seek. Prima condiţie pentru a putea folosi această facilitate este ca în foaia de calcul să existe o formulă care să facă referire la celula în care se află necunoscuta (în cazul nostru, formula este cea care calculează media, iar necunoscuta este în celula D4 cu nota la disciplina Informatică economică, care trebuie aflată). În continuare procedaţi astfel: 1. alegeţi din fila Data, grupul Data Tools, apoi din lista butonului What-If-Analysis, selectaţi comanda Goal Seek; 2. în fereastra de dialog care apare se vor preciza cele trei elemente cerute de această facilitate, aşa cum se poate observa şi în Figura 2.34: Figu r a în caseta Set cell tastaţi (sau selectaţi direct de pe foaie) adresa celulei a cărei valoare doriţi să o modificaţi; în caseta To value tastaţi valoarea la care doriţi să ajungeţi; Pagina 96 din 294

97 2. For mu l e şi fu n cţ ii în caseta By changing cell tastaţi (sau selectaţi direct de pe foaie) adresa celulei pe care doriţi să o modifice Excel-ul ( necunoscuta din ecuaţia problemei); 3. confirmaţi datele introduse apăsând butonul OK, după care va apare fereastra Goal Seek Status, cu rezultatele (Figura 2.35); Figu r a în fereastra Goal Seek Status, se poate opta pentru: înlocuirea necunoscutei (celula D4) cu soluţia găsită (9) acţionând butonul OK; lăsarea neschimbată a datelor din foaia de calcul acţionând butonul Cancel. În concluzie, nota 9 la mărire ar aduce studentului media generală Pagina 97 din 294

98 2. For mu l e şi fu n cţ ii 2.4 APLICAŢII PROPUSE 1. Dacă în celula A1 se tastează un număr x, pozitiv, scrieţi formula Excel pentru a calcula expresia: [x] + ex - 𝑥 +x6. 2. Scrieţi formula Excel pentru5 a calcula: e 6! + ln6 3. Scrieţi formula Excel care determină câte celule din domeniul D1 până la D10 au valoarea mai mică decât Scrieţi formula Excel care determină câte celule din domeniul D1 la D10 nu sunt goale. 5. Celulele de la D1 la D10 conțin valori numerice. Scrieţi formula Excel pentru a însuma numerele care sunt mai mici decât În celula A1 este un număr zecimal. Scrieţi formula Excel pentru a rotunji conţinutul celulei A1 la sute. 7. În celula A1 este un număr zecimal. Scrieţi formula Excel pentru a rotunji conţinutul celulei A1 la sutimi. 8. Scrieţi formula Excel pentru a genera un număr aleator x, x [30, 40). 9. În celula A1 este un număr zecimal. Scrieţi formula Excel pentru a rotunji prin adaos conţinutul celulei A1 la mii. 10. În celula A10 este un număr zecimal. Scrieţi formula Excel pentru a rotunji prin lipsă conţinutul celulei A10 la mii. 11. Tastați în celulele B1 până la B10 diferite valori numerice şi nenumerice. Scrieţi formula Excel care determină în câte celule sunt numere. Pagina 98 din 294

99 2. For mu l e şi fu n cţ ii În celula A1 este o notă obţinută la examen. Scrieţi formula Excel ce afişează cuvântul RESTANTIER (dacă A1<5) sau PROMOVAT (dacă A1 5) Presupunem că toţi locatarii unui imobil au contorizat consumul pentru apă. Se cunosc următoarele: - consumul total de apă rece şi caldă, în mc şi lei, conform facturii furnizorului; - consumul pe fiecare apartament, exprimat în metri cubi (mc). Consumul total citit corespunde cu cel facturat. Să se calculeze pentru fiecare apartament valoarea consumului de apă. Se va calcula şi consumul total, în mc şi lei. Foaia de calcul va arăta ca în tabelul următor. În celulele unde apare * se introduc datele de pe factură. A B FAMILIA Rusu Barbu Laza Ghilezan Popa Iovan TOTAL C D E DECEMBRIE 2009 mc-calda mc-rece Lei-Calda Lei-Rece APA RECE -MC: -LEI: APA CALDA -MC: -LEI: * * * * Pagina 99 din 294 Lei/mc Lei//mc * *

100 2. For mu l e şi fu n cţ ii Cantităţile se introduc cu o zecimală. Valorile se vor rotunji la întregi. Grupurile de câte trei cifre se vor separa prin virgule, atât pentru valorile calculate cât şi pentru cele facturate. 14. Se dă matricea X având forma: Să se obţină o nouă matrice, P, cu elemente pij, în care suma elementelor dintr-o linie oarecare să fie 1. Relaţia de calcul este: pij xij x, i 1,3; j 1,3 ik k unde xij reprezintă elementele matricii X. 15. Necesarul de produse pentru un magazin este dat de relaţia: C Dz Np l,unde : Z Cl- vânzarea medie lunară de produse; Dz- durata în zile pentru achiziţionarea produsului; Z - numărul de zile ale lunii. Z se introduce o singură dată. Pentru fiecare produs se vor introduce: denumirea, Cl şi Dz. Np se va determina prin rotunjire la întregul imediat superior. Foaia de calcul este prezentată mai jos. A B C D Cl Dz Np 1 2 DENUMIREA 3 4 Pagina 100 din 294

101 2. For mu l e şi fu n cţ ii 16. Să se calculeze produsul matricilor şi În celula A1 este un număr n>0. Să se calculeze: n! 18. În celula A1 este un număr x>0. Să se calculeze: e x 3 x x 2 ( x 1) 2 ( x 2) 2 ( x 3) Calculaţi inversa matricei: Foaia de calcul de mai jos conţine valoarea cheltuielilor făcute în fiecare zi de o familie. Să se calculeze totalul cheltuielilor dintr-o anumită lună, folosind funcţia SUMIF A B C LUNA ZIUA VALOARE Pagina 101 din 294

102 2. For mu l e şi fu n cţ ii 21. O foaie EXCEL conţine date referitoare la clienţii unei bănci. Dobânda pentru depozitele pe o lună este de 11% pe an. Să se completeze foaia de calcul cu încă o coloană ce conţine. Se va folosi formula: Să se determine: - dobânda ce se va primi după o lună; - numărul clienţilor cu depozite mai mici sau egale cu 1200 lei; - valoarea medie a unui depozit; - valoarea totală a depozitelor mai mici sau egale cu 1200 lei. Dobânda calculată va apare în coloana DOBÂNDA. Pentru calculul dobânzii se va folosi formula: DOBÂNDA=DEPOZIT * 0.11 / 12. Dobânda se va rotunji la două zecimale. A B C D NR. NUME ŞI PRENUME CRT. 1 Vlad Ionel DEPOZIT (lei) Petrina Ion Popescu Valer Novac Mihai Iliescu Petru 4000 DOBÂNDA Într-o secţie a unei societăţi comerciale lucrează n muncitori pentru asamblarea unor jucării. Pentru fiecare muncitor se cunoaşte: numele, numărul jucăriilor asamblate într-o oră (Wi) şi numărul orelor lucrate (Ti). Acestea se introduc în primele trei coloane ale foii de calcul. A B C D 1 2 NUME Pop NUMĂR JUCĂRII W1 NUMĂR ORE T1 pi Popa Wn Tn Pagina 102 din 294

103 2. For mu l e şi fu n cţ ii Să se determine ponderea producţiei (pi) realizată de fiecare muncitor i în totalul producţiei şi productivitatea medie (Wm) ce caracterizează acest colectiv de muncitori. Relaţiile de calcul sunt: pi Wi Ti, i 1,2,..., n Wk Tk Wm W T T k k k În coloana D se va calcula pi, iar Wm sub tabel. Se vor folosi funcţiile PRODUCT, SUMPRODUCT şi SUM. 23. Să se obţină o situaţie având forma de mai jos. A 2 NR. CRT B C DENUMIRE PRODUS Zahăr D 5 PREŢ UNITAR 3 Ulei Compot ananas Stafide 3 3 CANTITATE E VALOARE 6 TOTAL VALOARE 7 VALOAREA MINIMĂ 8 VALOAREA MAXIMĂ 9 VALOAREA MEDIE Valorile se calculează. Se vor folosi funcţiile PRODUCT (pentru valoare), SUMPRODUCT (pentru total valoare), MIN, MAX şi AVERAGE. 24. Pentru fiecare angajat al unei societăţi se cunoaşte numele, numărul de ore lucrate şi salariul pe oră. Să se determine: salariul fiecărui angajat, salariul total, salariul mediu şi Pagina 103 din 294

104 2. For mu l e şi fu n cţ ii numărul de angajaţi cu salariul <600. A 1 B C NR.CRT. NUME D ORE LUCRATE SALAR/ORA SALAR 2 1 Ionescu Pop Avram Iorga TOTAL 7 SALAR MEDIU 8 NR. ANGAJAŢI CU SALAR<600 E Să se obţină o situaţie privind evoluţia cursului valutar, având forma din tabelul următor. Valorile din coloanele B şi C se introduc. Se vor calcula: mediile din celulele B8, C8; valorile din coloanele D şi E (ABATERE) formulele aferente abaterii faţă de media anterior calculată în celulele B8 şi C8. Pentru calculul mediei se va folosi funcţia AVERAGE. Formulele din celulele D3 şi E3 vor fi copiate şi în liniile 4-7, folosind butonul de umplere A ZIUA B $ C D E ABATERE $ Luni Marţi Miercuri Joi Vineri MEDIE Pagina 104 din 294

105 2. For mu l e şi fu n cţ ii 26. Se cunoaşte venitul realizat de fiecare persoană din cadrul unei societăţi şi fondul de premiere. Să se repartizeze fondul de premiere disponibil, proporţional cu veniturile realizate. Foaia de calcul este prezentată mai jos. A 1 NR.CRT. C D NUME VENIT PREMIUL CUVENIT 2 1 Pop Popa Iovan Barbu Varga Marcu TOTAL B FONDUL DE PREMIERE Într-o societate comercială sunt 4 angajaţi. Pentru fiecare se cunoaşte salariul obţinut în anul Se cere salariul total şi cât reprezintă salariul fiecărui angajat în salariul total (în %). Formula din coloana C se va copia folosind butonul de umplere. Foaia de calcul se prezintă mai jos. A B C 1 NUME SALAR PROCENT 2 Pop Popa Barbu Nicoară TOTAL Pagina 105 din 294

106 2. For mu l e şi fu n cţ ii 28. Pentru fiecare din cele 5 grupe de societăţi se cunoaşte pentru un anumit an numărul total de angajaţi (xi). Să se determine gradul de concentrare al producţiei (I). Relaţia de calcul: I 5 g 2 k, gk k 1 xk, 5 x k 1,2,...,5 i i 1 Prezentăm mai jos dispunerea datelor pe foaia de calcul B TOTAL ANGAJAŢI (xi) x1 x2 x3 x4 x5 C gk g1 g2 g3 g4 g5 I= Foaia de calcul conţine numele unor studenţi şi notele obţinute la examene. A 1 NUME ŞI PRENUME 2 Barboni Livia 3 Stan Ioan 4 Bistrian Camelia 5 Moţ Mihai 6 Bucur Maria 7 Căprăroiu Iulian 8 Cheşa Maria 9 Casapu Alin 10 Ciobanu Petru B CONTA C D STATISTICA MACROEC Pagina 106 din 294

107 2. For mu l e şi fu n cţ ii Să se calculeze numărul studenţilor restanţieri la CONTA. 2. Pentru studenţii nepromovaţi la cel puţin o disciplină, se va trece în coloana E cuvântul RESTANŢIER. 3. Pentru studenţii cu 10 la toate disciplinele, se va trece în coloana F calificativul FOARTE BINE. 4. În coloana CONTA, după ultimul student, să se afişeze media la CONTA, luând în considerare numai cei promovaţi. Pentru fiecare punct de desfacere al unei societăţi comerciale se cunoaşte numele vânzătorului şi valoarea vânzărilor. Foaia de calcul arată astfel: A B C 1 NUME PRENUME VÂNZĂRI 2 Ionescu Victor Pop Valeriu Adamescu Marius Kovacs Zolt Ionescu Maria 1500 Se cere să se afle: 1. Care este vânzarea realizată de persoanele cu numele Ionescu? 2. Câte persoane au numele Ionescu? 31. Pentru fiecare punct de desfacere a produselor agricole se cunoaşte numele vânzătorului şi valoarea vânzărilor (v). Fiecare vânzător primeşte un salar (s), definit astfel: v 10%, dacă v 1000 s v 15%, dacă v 1000 Se cere salariul, totalul salariilor şi salariul mediu. Pagina 107 din 294

108 2. For mu l e şi fu n cţ ii Aşezarea datelor în foaia de calcul este: A B C D 1 NUME 2 Ionescu PRENUME VÂNZĂRI SALARIU Victor Pop Valeriu Adamescu Marius Kovacs Zolt Ionescu Maria TOTAL SALARII 8 SALARIUL MEDIU 32. O foaie de calcul conţine datele de mai jos. A 1 DENUMIRE SOCIETATE B PROFIT 2 SC Prima SRL SC Autocom SRL SC Aura SNC SC Flavia SRl SC Trandafirul SRl SC Codrina SRl SC Crinul SRL Să se afişeze, folosind funcţia LOOKUP, denumirea societăţii cu profitul minim. Pagina 108 din 294

109 2. For mu l e şi fu n cţ ii 33. Să se calculeze valoarea funcţiei: 5 x 4 1, x 3 E 2 x 3 7, 3 x 13 3 x, x 13 Valoarea variabilei x se găseşte în celula A Vânzările în 6 zile consecutive sunt prezentate mai jos. A B C D E F G 1 Zi (x) Vânzări (y) Să se rezolve sistemul: 6 a b x y a x b x 2 xy Se vor folosi funcţiile: SUM, SUMSQ, SUMPRODUCT, MDETERM. 35. Se cunoaşte salariul pentru mai multe luni. Numărul lunilor se introduce în celula B1. Salariul din fiecare lună se introduce începând cu celula B6, iar salariul total se calculează în celula B5. Pagina 109 din 294

110 2. For mu l e şi fu n cţ ii Să se calculeze cât reprezintă salariul fiecărei luni în salariul total, ţinând cont de numărul variabil de linii (depinde de conţinutul celulei B1, care se poate modifica de către utilizator). Dispunerea datelor în foaia de calcul este prezentată în cele ce urmează. A B Număr luni= 4 LUNA SALAR 5 TOTAL * * * * 9 * 1 C PROCENTE Ajutorul financiar acordat pentru încălzire este diferit, în funcţie de un plafon de venit, aşa cum este prezentat în următoarea foaie de calcul. În coloanele B, C sunt introduse date privind mai multe familii şi venitul mediu lunar realizat de acestea. 1. Numărul curent din coloana A se va genera automat, doar dacă în coloana B există un nume completat; 2. Să se determine ajutorul ce-l va primi fiecare familie, în coloana D. 3. Să se determine (în coloana H) numărul familiilor ce vor primi cele şase tipuri de ajutoare (coloana G); Pagina 110 din 294

111 2. For mu l e şi fu n cţ ii A 1 B NR. NUME CRT. C D VENIT AJUTOR LUNAR FINANCIR E F G H PLAFON AJUTOR NR. VENIT ACORDAT FAMILII Pentru o foaie de calcul care conţine notele unor studenţi, datele sunt dispuse ca în tabelul următor: A B C D 1 NR. CRT. NUME NOTA E INTERVALE FRECVENŢA 8 9 Pagina 111 din 294

112 2. For mu l e şi fu n cţ ii Se cere să se afle numărul studenților având notele cuprinse în intervalele următoare: până la nota 6 (inclusiv nota 6); între nota 6 şi nota 8 (inclusiv nota 8); între nota 8 şi nota 10 (inclusiv nota 10). 38. Presupunem că un client al unei bănci a făcut un împrumut de 5000 EUR, care trebuie rambursat într-un an. Ştiind că plata se face la începutul fiecărei luni şi că rata anuală a dobânzii este de 8%, se cere să se afle: 1. cât se va plăti în fiecare lună; 2. în câte luni se poate rambursa împrumutul, dacă clientul poate plăti doar aproximativ 300 EUR pe lună. Pagina 112 din 294

113 CAPITOLUL 3 LISTE ŞI TABELE O listă este o colecţie organizată de date, stocate într-o foaie de calcul, structurată în coloane (câmpuri) şi linii (înregistrări). Prima linie din listă trebuie să conţină numele coloanelor (se mai numesc şi etichete), adică o descriere sau o explicaţie a conţinutului acelei coloane. În Excel 2007, datele organizate sub formă de liste pot fi analizate cu uşurinţă folosind comenzile grupate în fila Data şi funcţiile din categoria Database. Lista din Figura 3.1 este structurată în 5 câmpuri, numite Nr. Matricol, Nume, Prenume, Limba străină, Media. Ea conţine 4 înregistrări. De remarcat că fiecare câmp conţine date de acelaşi tip: câmpul Nume text, câmpul Media valori numerice ş.a.m.d. Figura 3.1 Pentru a evita surprizele neplăcute, la CONSTRUIREA UNEI LISTE e bine să se ţină seama de următoarele: fiecare coloană să conţină un singur tip de informaţii (de exemplu, nu trebuie amestecate datele calendaristice cu datele numerice sau de tip text); nu trebuie lăsate linii sau coloane goale; dacă este cazul, eventual se pot lăsa unele celule goale (când sunt efectuate operaţii specifice datelor organizate în liste, Excel-ul Pagina 113 din 294

114 3. L i st e şi tab e le detectează automat marginile listei de date, astfel că o linie goală, de exemplu, reprezintă pentru Excel sfârşitul listei); ar fi de preferat ca pe o foaie de calcul să se afle o singură listă, astfel ca Excel-ul să o poată recunoaşte cu uşurinţă; preformataţi întreaga coloană în acelaşi mod, pentru ca toate datele introduse să ia aceeaşi formă (de exemplu, data calendaristică 12/12/2002 poate apare şi în forma: 12-Dec02; 37602; 3.76E+04 etc.); menţineţi datele dintr-o coloană în aceeaşi formă (de exemplu, nu introduceţi într-o linie n p., în altă linie n pg. în alta, n pagini sau pe o alta n pag. pentru o informaţie din cadrul aceleiaşi coloane); îngheţaţi linia capului de tabel, pentru a o vedea în permanenţă, chiar dacă lista se întinde pe multe linii. 3.1 FORMULARUL PENTRU INTRODUCEREA DATELOR Prin intermediul acestui formular se pot realiza următoarele operaţii asupra înregistrărilor dintr-o listă: adăugare, modificare, ştergere şi căutare. Înaintea utilizării unui formular, parcurgeţi operaţiile: butonul Office Excel Options Customize lista Choose Commands from grupul Commands Not in the Ribbon Form Pe bara de acces rapid va apare un nou buton,. AFIŞAREA FORMULARULUI DE DATE se face prin clic în lista de date, apoi pe butonul Form de pe bara de acces rapid. Rezultă o fereastră de dialog personalizată, cu următoarele caracteristici: Pagina 114 din 294

115 3. L i st e şi tab e le Figu r a 3. 2 pe bara de titlu se afişează numele foii de calcul curente; în interior sunt afişate câmpurile din listă şi câteva butoane de comandă pentru gestionarea datelor din listă; casetele de text conţin datele primei înregistrări din listă; folosind bara de derulare se poate parcurge lista. ADĂUGAREA UNEI ÎNREGISTRĂRI la o listă Procedaţi astfel: 1. clic pe butonul New vezi Figura 3.2 (formularul va afişa o înregistrare goală, ce aşteaptă a fi completată); 2. introduceţi conţinutul câmpurilor dintr-o înregistrare (pentru a face saltul rapid de la un câmp la altul apăsaţi tasta Tab, nu Enter ; apăsarea Enter -ului determină acţionarea butonului New, deci terminarea introducerii datelor pentru înregistrarea curentă şi trecerea la un alt rând, înregistrarea rămânând astfel necompletată); 3. repetaţi paşii 1-2, pentru a introduce noi date; 4. închideţi formularul cu butonul Close. Butonul Restore realizează golirea automată a casetelor de text în care s-au introdus date, cu alte cuvinte, abandonarea modificărilor făcute până în acel moment în înregistrarea afişată. ŞTERGEREA unei înregistrări Procedaţi astfel: 1. afişaţi înregistrarea de şters; 2. acţionaţi butonul Delete. Înregistrările şterse nu mai pot fi refăcute. Pagina 115 din 294

116 3. L i st e şi tab e le MODIFICAREA unei înregistrări Procedaţi astfel: 1. afişaţi înregistrarea de modificat (se parcurge lista cu ajutorul barei de derulare, a butoanelor Find Next caut-o pe următoarea, sau Find Prev caut-o pe anterioara); 2. faceţi modificările dorite (actualizarea câmpurilor); 3. după efectuarea ultimei modificări, se apasă tasta Enter, sau, pentru a trece la altă înregistrare. Pentru abandonarea modificărilor făcute, se poate folosi butonul Restore, înainte de a trece la o altă înregistrare. CĂUTAREA unor înregistrări (o filtrare a înregistrărilor afişate de Form) Procedaţi astfel: 1. acţionaţi butonul Criteria, Excel afişând o formă goală, în care se pot introduce restricţiile pentru câmpurile dorite; 2. acţionaţi butoanele Find Next/Find Prev pentru a afişa înregistrarea următoare/anterioară care îndeplineşte condiţia specificată; Dacă se va folosi bara de derulare, va avea loc parcurgerea tuturor înregistrărilor (nu doar a celor filtrate). Tabelul 3.4 prezintă câteva exemple de precizare a condiţiilor pentru text. Tabe lu l 3.4 Condiţie Semnificaţie M care încep cu litera M =M care conţin NUMAI litera M Pop care încep cu literele Pop =Pop care conţin NUMAI cuvântul Pop a*a = care încep cu A şi mai au în interior o literă A care conţin celula goală Pagina 116 din 294 Exemplu de rezultat Matei, Mateescu etc. M (nu şi Matei, Mateescu) Pop, Popescu, Popa etc. Pop (nu şi Popescu, Popa) Agatha, Anda

117 3. L i st e şi tab e le Tabe lu l 3.4 (continuare) Condiţie Semnificaţie Exemplu de rezultat <> care conţine ceva (nu este celulă goală) 12Abc, A z >=C care încep cu litera C sau una din litere ce Carmen, Tudor, Zoe urmează lui C (C-Z) <>Pa care conţin text ce NU începe cu literele Popa PA*5 <>??? care NU sunt formate din trei caractere Popa, Anda (nu şi Pop) <>*a* care NU conţin litera A Popescu (nu şi Anda, Carmen sau Popa) *N care se termină cu litera N Carmen În exemplul din Figura 3.3 se pot observa condiţiile pentru afişarea înregistrărilor aferente studenţilor a căror nume începe cu litera M, care nu au optat pentru limba străină E(engleză) şi care au Media 8. Fi g u r a Compararea textelor nu ţine cont de litere mari/mici, deci PaS sau pas sau pas etc. sunt considerate texte identice. Pagina 117 din 294

118 3. L i st e şi tab e le 3.2 FILTRAREA ÎNREGISTRĂRILOR Filtrarea reprezintă operaţia de alegere dintr-o listă a tuturor înregistrărilor care îndeplinesc o anumită condiţie. Se pot realiza filtre obişnuite şi filtre complexe FILTRE OBIŞNUITE Se procedează astfel: 1. se selectează o celulă din listă, prin clic în ea; 2. clic pe fila Data; 3. se alege comanda Filter, din grupul Sort & Filter; în dreapta numelui fiecărui câmp apar nişte butoane de forma ; 4. clic pe butonul din dreapta unui câmp şi va apare o listă din care se alege criteriul de filtrare dorit (Figura 3.4). Fig u ra 3.4 Pagina 118 din 294

119 3. L i st e şi tab e le Pentru ÎNLĂTURAREA UNUI FILTRU, faceţi clic pe din câmpul filtrat, apoi pe Clear Filter From (dispare pâlnia din dreapta câmpului). Pentru înlăturarea TUTUROR filtrelor, din fila Data, grupul Sort & Filter, alegeţi Clear. Pentru înlăturarea butoanelor, din fila Data, grupul Sort & Filter, alegeţi Filter. Cu Top10, se vor afişa doar înregistrările care au primele (Top) sau ultimele (Bottom) x valori distincte ale câmpului respectiv, înregistrările care nu corespund filtrului fiind ascunse. E X E M P L U L 1 Să se afişeze toate înregistrările pentru care Media = 10. SOLUŢIE Clic pe săgeata aferentă câmpului Media şi se selectează din lista afişată doar valoarea 10. Se poate apela şi la comanda Number Filters (deasupra listei de valori), apoi Equals, apoi se selectează valorile ca în fereastra din Figura 3.5. Figu r a 3.5 Pagina 119 din 294

120 3. L i st e şi tab e le E X E M P L U L 2 Să se afişeze toate înregistrările pentru care Media este cuprinsă între 7 şi 9 (inclusiv cele două). SOLUŢIE Se procedează astfel: 1. clic pe din dreapta câmpului Media, se deplasează cursorul pe linia Number Filters, apoi clic pe Between sau pe Custom Filter; Custom Filter determină afişarea casetei de dialog Custom AutoFilter; 2. din prima listă se selectează is greater than or equal to (este mai mare sau egal cu) şi se introduce 7 în caseta alăturată; 3. se alege operatorul And pentru a realiza intersecţia valorilor cuprinse în condiţia anterioară şi cea care urmează; 4. se selectează is less than or equal to (este mai mic sau egal cu) şi se introduce 9 în caseta alăturată; Fi g u r a FILTRE COMPLEXE Filtrele complexe se folosesc atunci când trebuie specificate condiţii mai complexe. Mai întâi se scriu criteriile de filtrare pe foaia de calcul, într-o zonă liberă. În continuare, se procedează astfel: Pagina 120 din 294

121 3. L i st e şi tab e le 1. se selectează orice celulă din listă; 2. clic pe fila Data grupul Sort & Filter Advanced şi va apare caseta de dialog din Figura 3.7; Figu r a se precizează unde va apare rezultatul (Action): în locul unde se află lista (Filter the list, in-place); în altă locaţie (Copy to another location), caz în care se activează caseta Copy to, în care trebuie specificată zona unde va fi amplasat rezultatul filtrării; în acest caz lista originală nu se schimbă; 4. se precizează domeniul în care se află lista de filtrat (List range); 5. se precizează domeniul în care se află condiţiile de selecţie (Criteria range); În exemplele care urmează vom face referire la înregistrările din Figura 3.8, introduse într-o foaie de calcul numită Lista1. Pagina 121 din 294

122 3. L i st e şi tab e le Figu r a 3. 8 E X E M P L U L 1 Să se afişeze începând din celula A4, pe o altă foaie de calcul, denumită în prealabil Filtrări, toţi studenţii cu Media mai mare sau egală cu 8. SOLUŢIE 1. Se inserează o nouă foaie de calcul şi se schimbă denumirea în Filtrări. 2. În celulele A1:A2, din foaia de calcul Filtrări, se creează zona de condiţii (Figura 3.9); Figu r a Clic pe fila Data grupul Sort & Filter Advanced; 4. Se fixează opţiunile: Pagina 122 din 294

123 3. L i st e şi tab e le Copy to another location; se poziţionează cursorul de inserţie în caseta de text List range clic pe eticheta foii Lista1, în care se selectează A1:E9; se poziţionează cursorul de inserţie în caseta de text Criteria range; se selectează A1:A2, din foaia Filtrări; în caseta Copy to se selectează A4:E4 (linia de unde să înceapă tabelul care va rezulta ca urmare a filtrării), din foaia Filtrări; se poate selecta şi numai A4; 5. OK, iar rezultatul va fi afişat începând cu linia a 4-a a foii de calcul. E X E M P L U L 2 Să se afişeze începând din celula A14, pe foaia de calcul Lista1, toţi studenţii cu Media 8 ŞI care au optat pentru limba străină engleză (E). SOLUŢIE 1. se creează în celulele A11:B12 zona de condiţii, în foaia de calcul Lista1 (Figura 3.10); Figu r a Pagina 123 din 294

124 3. L i st e şi tab e le Este vorba despre două condiţii simple, specificate pentru două câmpuri. Deoarece se cere ca ele să fie îndeplinite simultan, specificarea lor trebuie făcută pe aceeaşi linie (linia 12). 2. clic pe fila Data grupul Sort & Filter Advanced; 3. se aleg opţiunile, ca în fereastra din Figura 3.10; 4. OK şi apare rezultatul afişat începând cu celula A14 a foii de calcul. E X E M P L U L 3 Să se filtreze direct pe lista iniţială, situată în foaia de calcul Lista1, toţi studenţii care au Media 9 SAU care au optat pentru limba străină engleză (E). SOLUŢIE 1. se creează în celulele A11:B13 zona de condiţii, în foaia de calcul Lista1 (Figura 3.11); Este vorba din nou despre două condiţii simple, specificate pentru două câmpuri, dar care nu trebuie îndeplinite simultan, ci doar una dintre ele fiind suficientă. Specificarea unei asemenea condiţii trebuie făcută pe linii diferite. 2. clic pe fila Data grupul Sort & Filter Advanced; 3. se aleg opţiunile ca în fereastra de dialog prezentată în Figura Figu r a Pagina 124 din 294

125 3. L i st e şi tab e le Se poate observa că în cazul filtrării direct pe listă, liniile în care se află înregistrările care nu îndeplinesc condiţiile specificate sunt ascunse. Lista poate fi readusă la starea iniţială. Pentru aceasta alegeţi din fila Data, grupul Sort & Filter, comanda Clear. 3.3 FUNCŢII TIP BAZE DE DATE Se pot face diverse prelucrări asupra câmpurilor (coloanelor) dintr-o listă. Folosind funcţiile din categoria Database, pot fi făcute calcule în care să fie incluse numai înregistrări ce îndeplinesc o anumită condiţie. Funcţiile din această grupă au următoarea sintaxă comună: NumeFuncţie(bd;câmp;criteriu) unde: NumeFuncţie- numele funcţiei (începe cu D); bd - domeniul ce conţine baza de date; câmp - coloană din baza de date pentru care se aplică funcţia; - poate fi un număr de coloană, numele titlului de coloană (între ghilimele) sau o adresă de celulă ce face referire fie la etichetă fie la numărul coloanei; criteriu - domeniul de celule care conţine condiţiile specificate. - aceste condiţii vor fi scrise separat pe foaie, ca la filtrarea avansată. Pentru o Pentru mai multe condiţii, ce Pentru mai multe condiţii, singură trebuie să fie simultan din care cel puţin una condiţie, adevărate, criteriu are forma: trebuie să fie adevărată, criteriu criteriu are forma: are forma: Pagina 125 din 294

126 3. L i st e şi tab e le Vom prezenta câteva funcţii din această grupă. Pentru exemple, presupunem lista din Figura Criteriul a fost introdus în zona celulelor D1:D2. Figu r a DAVERAGE(bd,câmp,criteriu) Calculează media valorilor dintr-o anumită coloană a unei liste care respectă condiţiile specificate. E X E M P L U Profitul mediu al SRL-urilor: =DAVERAGE(A1:B8,2,D1:D2) şi returnează DCOUNT(bd,câmp,criteriu) Numără celulele dintr-o anumită coloană a unei liste care conţin numere şi îndeplinesc condiţiile specificate. Dacă argumentul câmp lipseşte, funcţia DCOUNT numără toate înregistrările din baza de date care îndeplinesc criteriul. E X E M P L E =DCOUNT(A1:B8,2,D1:D2) returnează 2, întrucât sunt două SRL-uri cu profit =DCOUNT(A1:B8,1,D1:D2) returnează 0, deoarece coloana 1, specificată la argumentul al doilea este nenumerică. DCOUNTA(bd,câmp,criteriu) Numără toate celulele dintr-o anumită coloană a unei liste care nu sunt goale şi îndeplinesc condiţiile specificate (sunt numărate şi celulele ce conţin valori nenumerice). Pagina 126 din 294

127 3. L i st e şi tab e le E X E M P L U Câte SRL-uri sunt înregistrate în listă? =DCOUNTA(A1:B8,1,D1:D2) returnează 2 =DCOUNTA(A1:B8,2,D1:D2) returnează tot 2 DMAX(bd,câmp,criteriu) Returnează numărul cel mai mare dintr-o coloană a unei liste care îndeplineşte condiţiile specificate. E X E M P L U Profitul maxim al unui SRL: =DMAX(A1:B8,2,D1:D2) returnează DMIN(bd,câmp,criteriu) Returnează numărul cel mai mic dintr-o coloană a unei liste care îndeplineşte condiţiile specificate. E X E M P L U Profitul minim al unui SRL: =DMIN(A1:B8,2,D1:D2) returnează DPRODUCT(bd,câmp,criteriu) Înmulţeşte valorile dintr-o coloană a unei liste care îndeplineşte condiţiile specificate. E X E M P L U =DPRODUCT(A1:B8,2,D1:D2) returnează 2.5E+09, adică DGET(bd,câmp,criteriu) Extrage din listă o valoare care îndeplineşte condiţiile specificate. Funcţia returnează mesaje de eroare dacă nu există o singură înregistrare care să întrunească criteriile specificate. Pagina 127 din 294

128 3. L i st e şi tab e le Câte înregistrări îndeplinesc criteriile specificate Nicio înregistrare Mai multe înregistrări E Mesaj de eroare afişat #VALUE! #NUM! X E M P L U Pentru condiţiile specificate în coloanele D:F din Figura 3.13, rezultatul returnat de funcţie este diferit, astfel: Figu r a pentru criteriul definit în D1:D2, rezultatul este afişat în D5: =DGET(A1:B8,1,D1:D2) returnează SNC (e singura înregistrare ce îndeplineşte condiţia specificată) pentru criteriul definit în E1:E2, rezultatul este afişat în E5: =DGET(A1:B8,1,E1:E2) returnează eroare (două înregistrări îndeplinesc condiţia specificată) pentru criteriul definit în F1:F2, rezultatul este afişat în F5: =DGET(A1:B8,1,F1:F2) returnează eroare (nicio înregistrare nu îndeplineşte condiţia specificată) DSUM(bd,câmp,criteriu) Calculează suma valorilor dintr-o anumită coloană a unei liste care respectă condiţiile specificate. E X E M P L U Profitul total al SRL-urilor: =DSUM(A1:B8,2,D1:D2) şi returnează Pagina 128 din 294

129 3. L i st e şi tab e le Funcţiile DSTDEV şi DVAR, spre deosebire de funcţiile statistice STDEV şi VAR, realizează calculul numai pentru valorile din coloană care respectă condiţiile specificate. 3.4 CENTRALIZAREA ÎNREGISTRĂRILOR Pentru exemplificare, vom face centralizarea pe trimestre a cifrei de afaceri dintr-o foaie de calcul numită Afaceri (Figura 3.14). Datele centralizate se vor amplasa pe o foaie denumită Total, a aceluiaşi fişier. Figu r a SOLUŢIE 1. în foaia cu eticheta Total, se introduc explicaţiile din celulele A1 şi B1; 2. se selectează celula A2, apoi din fila Data, grupul Data Tools, se alege comanda Consolidate; 3. în caseta de dialog Consolidate (Figura 3.15), se alege SUM din lista Function; 4. se plasează cursorul de inserţie în caseta Reference, se selectează eticheta foii Afaceri, apoi domeniul B2:C12; Excel va introduce numele foii şi domeniul ales în caseta Reference; Pagina 129 din 294

130 3. L i st e şi tab e le Figu r a în secţiunea Use labels in (foloseşte etichetele din), selectaţi opţiunea Left column (coloana din stânga) pentru a indica folosirea datelor din coloana Trimestrul ca etichete în foaia de calcul de destinaţie; 6. clic pe butonul OK şi va apare centralizarea pe foaia cu eticheta Total. Dacă se validează caseta Create links to source data (creează legături la datele sursă), datele din foaia Total vor fi legate cu datele din foaia Afaceri, astfel că orice modificare în datele din foaia Afaceri se va răsfrânge asupra totalurilor din foaia Total. Rezultatul consolidării va apare ca în Figura 3.16b. a) Figu r a Pagina 130 din 294 b)

131 3. L i st e şi tab e le 3.5 SUBTOTALURI Pentru analizarea şi organizarea listelor de date, se poate folosi comanda Subtotals a filei Data. Cu ajutorul ei înregistrările sunt grupate, iar la fiecare grup format sunt introduse informaţii sintetizatoare (de genul subtotalurilor, mediilor aritmetice, valorilor maxime etc.). Pentru afişarea subtotalurilor într-o listă: 1. se ordonează înregistrările după câmpul pentru care se doreşte gruparea pentru realizarea unor calcule sintetizatoare; 2. clic pe fila Data, apoi pe Subtotal din grupul Outline şi se va afişa fereastra de dialog Subtotal; 3. în lista derulantă At each change in se precizează criteriul după care se face gruparea; Figu r a din lista derulantă Use function se alege funcţia folosită pentru sintetizare; 5. câmpurile pentru care se vor efectua subtotaluri se precizează prin validarea casetelor din lista Add subtotal to; 6. pentru a înlocui subtotalurile anterioare cu cele noi, se validează caseta Replace current subtotals; când caseta este nevalidată, pot fi create totaluri imbricate; 7. pentru ca fiecare grup de date sintetizat să apară pe o pagină separată, se validează caseta Page break between groups; 8. pentru ca informaţiile de sinteză să apară sub date, nu deasupra lor, se validează caseta Summary below data. Pagina 131 din 294

132 3. L i st e şi tab e le E X E M P L U Pentru foaia de calcul ce conţine datele din Figura 3.12, se cere efectuarea subtotalurilor după câmpul Tip. SOLUŢIE» Se sortează crescător tabelul după câmpul Tip, astfel: 1. clic în coloana Tip; 2. fila Data grupul Sort & Filter ;» Se trece la sintetizarea datelor: 1. fila Data grupul Outline Subtotals; 2. din lista derulantă At each change in:, se alege Tip; 3. din lista derulantă Use function:, se alege Sum; 4. din lista Add subtotal to:, se validează câmpul Profit; 5. se validează caseta Summary below data; OK. Tipărirea rezultatului se va face sub forma din Figura 3.18.» Pentru a afişa numai Grand Total (Total general), se dă clic pe butonul din stânga liniei Grand Total.» Pentru a afişa numai SRL Total, fără detaliere, se dă clic pe din stânga liniei SRL Total etc. Figu r a TABELE Conceptul de listă, aşa cum a fost prezentat la începutul acestui capitol, reprezintă o preluare din versiunile Excel anterioare. Pagina 132 din 294

133 3. L i st e şi tab e le Pentru Excel 2007 s-a îmbunătăţit acest concept cu noi funcţionalităţi, iar o zonă de celule construită pe principiul listelor poate fi transformată într-o zonă de tip tabel (Table), ce se gestionează separat de celelalte celule din foaia de calcul CREAREA Principalele condiţii pe care o zonă de celule ar trebui să le îndeplinească pentru a fi tratate ca un tabel, sunt: primul rând al tabelului să conţină numele câmpurilor (nu se admit coloane libere); fiecare rând să conţină o singură înregistrare; să nu fie lăsate rânduri libere în cadrul tabelului. Dacă datele au fost introduse ca în Figura 3.19, domeniul de celule K1 până la L10 poate fi tratat ca un tabel procedând astfel: se selectează celulele tabelului, inclusiv rândul cu numele câmpurilor; clic pe fila Insert, apoi pe butonul Table din grupul Tables şi va apare caseta din Error! Reference source not found.; dacă e cazul, modificaţi dimensiunea tabelului şi bifaţi caseta My table has headers; Figu r a clic pe OK. Pagina 133 din 294

134 3. L i st e şi tab e le Excel va aplica formatarea automată întregului tabel, iar pe linia de antet va adăuga filtre în dreptul fiecărei coloane ( Figura 3.20). Filtrul creat poate fi folosit pentru sortarea sau filtrarea înregistrărilor. Figu r a Pentru transformarea unui tabel în domeniu de celule, executaţi clic pe o celulă din tabel, clic pe fila Design situată sub Table Tools, apoi pe butonul Convert to Range ( Figura ). Confirmaţi modificarea prin clic pe butonul Yes. Pagina 134 din 294

135 3. L i st e şi tab e le Figu r a FORMATAREA Puteţi formata rapid o zonă de celule ca un tabel utilizând fila Design, situată sub Table Tools. Din grupul Table Styles se poate opta pentru mai multe stiluri de formatare, sau se poate şterge o formatare folosind comanda Clear (Figura 3. 22). Pagina 135 din 294

136 3. L i st e şi tab e le Figu r a Pot fi aplicate efecte suplimentare pentru a ascunde sau evidenţia anumite părţi ale unui tabel, precum linia de la sfârşit (care conţine de obicei totaluri), prima sau ultima coloană, sau punerea în evidenţă a coloanelor (prin alternarea nuanţelor de culoare) etc. Pentru aceasta se poate folosi grupul Tables Style Options, astfel: Header Row, pentru a afişa sau nu, primul rând al tabelului; Total Row, pentru a afişa la sfârşitul tabelului un rând cu totalurile pe coloane (Figura ); First Column, pentru a formata prima coloană a tabelului ca specială; Last Column, pentru a formata ultima coloană a tabelului ca specială; Banded Rows, pentru a formata rândurile pare în mod diferit de cele impare; Banded Columns, pentru a formata coloanele pare în mod diferit de cele impare. Pagina 136 din 294

137 3. L i st e şi tab e le CALCULE DE SINTEZĂ Dacă unui tabel îi este afişată linia totalizatoare (folosind opţiunea Total Row vezi Figura ), la selectarea unei celule din această linie va apare în dreapta ei un buton care deschide o listă de funcţii. Aceste funcţii pot fi folosite pentru a face calcule rapide asupra întregii coloane. Figu r a Pagina 137 din 294

138 3. L i st e şi tab e le INSERAREA/ŞTERGEREA RÂNDURILOR/COLOANELOR Înafara procedurilor descrise în Capitolul 1, care rămân valabile şi în cazul tabelelor, puteţi elimina rapid înregistrările duplicat. Pentru acesta, se va folosi din fila Design a tabelului, butonul Remove Duplicates, care va afişa o fereastră de dialog ca cea din Figura a). În exemplul afişat s-a optat pentru eliminarea înregistrărilor care conţin doar câmpul Tip firmă în duplicat. Rezultatul este afişat în Figura b). Pagina 138 din 294

139 3. L i st e şi tab e le a) b) Figu r a REDIMENSIONAREA ŞI INTRODUCEREA DATELOR ÎN TABELE Redimensionarea rapidă a tabelului de date poate fi făcută folosind colţul din dreapta jos a tabelului existent (Figura 3. 25), care se foloseşte asemenea butonului de umplere. Practic se realizează formatarea şi includerea directă a noilor celule în tabelul deja existent. Pagina 139 din 294

140 3. L i st e şi tab e le Figu r a Fie că este vorba de completarea de noi celule, fie că este vorba de modificarea conţinutului celor deja existente, introducerea datelor de tipul celor care deja există într-o anumită coloană, poate fi simplificată, prin selectarea lor dintr-o listă (Figura 3. 30). Figu r a Pentru aceasta se poate proceda astfel: executaţi clic cu butonul drept în celula în care doriţi să introduceţi; alegeţi comanda Pick From Drop-Down List din meniul contextual; alegeţi din listă elementul care doriţi să fie introdus în celulă; acţionaţi Enter SORTAREA ŞI FILTRAREA Aceste operaţii pot fi efectuate direct din lista ataşată fiecărei coloane, sau folosind modalităţile existente şi în versiunile anterioare ale Excel-ului, descrise în Capitolul SEPARAREA CONŢINUTULUI UNEI CELULE ÎN COLOANE DIFERITE Presupunem că într-o coloană de celule apare numele şi prenumele unei persoane. Se poate separa numele de prenume, punându-le în coloane diferite. După ce aţi selectat celulele vizate, procedaţi astfel: Pagina 140 din 294

141 3. L i st e şi tab e le fila Data grupul Data Tools butonul Text to Columns; în fereastra Convert Text to Columns Wizard Step 1 of 3 (Figura 3. 27), selectaţi Delimited (pentru a preciza la pasul următor că criteriul de separare îl reprezintă un caracter, nu o lăţime impusă coloanelor), apoi clic pe butonul Next; Figu r a în fereastra Convert Text to Columns Wizard Step 2 of 3 (Fig ur a ), selectaţi delimitatorul Space şi deselectaţi ceilalţi delimitatori; Pagina 141 din 294

142 3. L i st e şi tab e le Figu r a clic pe butonul Next; în fereastra Convert Text to Columns Wizard Step 3 of 3 (Figura 3. 30), executaţi clic pe prima coloană (ce conţine numele), pe opţiunea Text, apoi pe a doua coloană (ce conţine prenumele) şi pe opţiunea Text; în caseta Destination (Figura 3. 30), selectaţi celula începând cu care doriţi să aibă loc plasarea rezultatului; Pagina 142 din 294

143 3. L i st e şi tab e le Figu r a clic pe butonul Finish şi va apare rezultatul ca în Figura Figura Pagina 143 din 294

144 3. L i st e şi tab e le 3.8 APLICAŢII PROPUSE 1. Foaia de calcul de mai jos conţine valoarea cheltuielilor făcute în fiecare zi de o familie. A B 1 ZIUA VALOARE Să se facă centralizarea pe zile a cheltuielilor, astfel încât rezultatele să apară pe altă foaie (câte o linie pentru fiecare zi). 2. Folosind filtrarea avansată, să se afişeze pe o altă foaie toate înregistrările pentru care VALOARE > 20. Zona de condiţii se va crea în celulele B1:B2. 3. Folosind filtrarea automată, să se afişeze toate înregistrările pentru care Luna =1 şi Valoare 5, Fie o foaie de calcul având conţinutul afişat în situaţia următoare. Se cere să se extragă din listă numele studentului având numărul matricol care se va preciza în domeniul G1:G2. Numele găsit va apare în celula G5 şi se va actualiza automat atunci când se modifică numărul matricol afişat de celula G2. Pagina 144 din 294

145 3. L i st e şi tab e le A 2 Barboni Livia B NR. MATRICOL Stan Ioan Bistrian Camelia Moţ Mihai Bucur Maria Căprăroiu Iulian Cheşa Maria Casapu Alin Ciobanu Petru NUME ŞI PRENUME C D E F G NR. MATRICOL Stan Ioan 3. Fie o foaie de calcul are conţinutul următor: A NUME Pop Ionica Vlad Ivan Iovan Barbu Ilie Cazacu B VARSTA C MASINA DA NU DA NU DA NU DA NU D E Se cere: - numărul persoanelor cu vârsta de 30 ani, folosind funcţia DCOUNT; - vârsta medie a persoanelor cu maşină, folosind funcţia DAVERAGE. Pagina 145 din 294

146 3. L i st e şi tab e le 4. Fie o foaie de calcul are conţinutul următor: A B C NUME Pop Ionica Vlad Ivan Iovan Barbu Ilie Cazacu VARSTA MASINA DA NU DA NU DA NU DA NU D E Să se determine numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 ani, inclusiv 20 şi 30. Se va folosi funcţia DCOUNT. 5. În coloana A şi B a unei foi de calcul există câmpurile NUME şi TELEFON. Cunoscând numărul de telefon, ce se introduce în celula C2, să se afişeze în celula C10 numele abonatului. Se va folosi funcţia DGET. Pagina 146 din 294

147 3. L i st e şi tab e le A NUME Barboni Livia Stan Ioan Bistrian Camelia Moţ Mihai.. Ciobanu Petru B TELEFON C TELEFON 6. O foaie de calcul arată astfel: A Tip firma SNC SA SNC SRL SA SA.. SRL B Profit C Scrieţi formulele Excel ce calculează: profitul mediu al SA, profitul maxim al SA, profitul minim al SA, profitul total pentru SA. Condiţia este în celulele C1 şi C2. Pagina 147 din 294

148 CAPITOLUL 4 GRAFICE În esenţă, un grafic reprezintă un tabel de valori reprezentate într-un mod vizual. Astfel, datele pot fi mai uşor înţelese, mai ales când este vorba de serii lungi de date sau de observarea legăturilor dintre ele. Datele din foaia de calcul, folosite pentru crearea graficului, sunt legate de acesta, astfel că atunci când datele din foaia de calcul se schimbă şi graficul este actualizat, reflectând acele schimbări. Pentru a crea un grafic, folosiţi grupul Charts din fila Insert (Figura 4.1). Figu r a 4.1 Ulterior, graficele pot fi modificate. De exemplu, pot fi adăugate elemente (titlu, legendă) sau poate fi modificat aspectul elementelor componente (formatul numeric, fonturile cu care este scris textul, culorile etc.). 4.1 TIPURI DE GRAFICE ÎN EXCEL Toate tipurile de grafice disponibile în Excel pot fi vizualizate întro fereastră ca cea din Figura 4.2. Ea poate fi declanşată fie acţionând butonul din dreapta grupului Charts, fie alegând comanda All Chart Types care apare la sfârşitul fiecărei liste de subtipuri de grafice (Figura 4.3 până la Figura 4.9). Pagina 148 din 294

149 T ip ăr ir ea în E xc el 4. G Grafice rafice Fig u ra COLUMN Tipul Column (coloană) evidenţiază evoluţia datelor într-o perioadă de timp. Mai este indicat pentru a face comparaţii între diferite elemente. Categoriile sunt organizate orizontal, iar valorile vertical, fiecare valoare fiind reprezentată printr-o coloană sau segment de coloană perpendicular pe axa X. După selectarea tipului Column, va apare lista din Figura 4.3. Pentru a evidenţia raportul fiecărei părţi cu întregul se pot folosi variantele stratificate (Stacked Column), în valori absolute (histogramă) sau procentuale. Pentru fiecare din tipurile enumerate anterior se pot alege efecte tridimensionale. Se pot compara coloane faţă de două axe, folosind tipul 3 D Column. Pagina 149 din 294

150 4. Grafice Figu r a LINE Un grafic tip Line (linie)- Figura foloseşte liniile pentru a arăta variaţiile datelor în timp sau legătura dintre două variabile numerice. În general, axa X (a categoriilor) este aliniată orizontal şi axa Y (a valorilor) este aliniată vertical PIE Un grafic tip Pie (radial) - Figura afişează o serie de date sub forma unui cerc (disc). Pagina 150 din 294

151 4. Grafice Fig u ra 4. 4 Figu r a 4. 5 Acest tip de grafic arată întotdeauna doar o serie de date şi este util pentru a evidenţia contribuţia relativă a fiecărui element faţă de întreg. O tehnică utilă pentru a evidenţia sectoarele de cerc este distanţarea (Exploded Pie). Este disponibil şi în varianta cu efect vizual 3 D. Pagina 151 din 294

152 4. Grafice Variantele cuplate grafic radial cu un alt grafic radial (Pie of Pie) sau grafic radial cu unul cu coloane (Bar of Pie) sunt utile pentru a evidenţia separat distribuţia internă a datelor mai mici BAR Tipul de grafic Bar (bară) - Figura evidenţiază diferenţele dintre valorile reprezentate, considerate individual. Categoriile sunt organizate vertical, valorile orizontal, înlesnind şi evidenţiind astfel compararea valorilor. Acest tip este asemănător celui coloană, dar este răsturnat, astfel că axa X este verticală. Conţine şi subtipurile pentru compararea elementelor cu întregul, în valori absolute sau procentual, precum şi variante ale celor trei, cu efect 3 D: cilindru, con şi piramidă. Pagina 152 din 294

153 4. Grafice Fig u ra AREA Tipul Area (suprafaţă plană) - Figura evidenţiază schimbarea de volum de la o perioadă la alta. Este asemănător tipului linie, dar suprafaţa de sub linie este plină. Pagina 153 din 294

154 4. Grafice Fig u ra 4. 7 Dispune şi de variantele stratificate (Stacked Area) în mărimi absolute sau procentuale, pentru a evidenţia aportul fiecărei valori la întreg. De asemenea, se poate opta pentru efect vizual 3 D SCATTER (XY) Tipul de grafic Scatter (împrăştiat) - Figura poate arăta relaţiile dintre valorile numerice din mai multe serii de date. Este folosit adesea pentru a arăta dependenţa unei variabile de o alta (funcţii polinomiale). Valorile X trebuie dispuse într-un singur rând sau coloană, iar valorile Y corespunzătoare în rândurile sau coloanele adiacente. Pagina 154 din 294

155 4. Grafice Fig u ra 4. 8 Graficul poate afişa: numai punctele, numai liniile care conectează punctele din aceeaşi serie sau şi liniile şi punctele marcate. Fluctuaţiile valorice pot fi estompate prin netezirea liniilor ce le unesc ALTE TIPURI DE GRAFICE Alte tipuri de grafice sunt grupate în lista Other Charts (Figura 4.9). În această grupă sunt incluse graficele de tip: Stock (acţiune), Surface (suprafaţă), Doughnut (inelar), Bubble (bule), Radar (radar). Graficul Stock este utilizat în general pentru a reprezenta evoluţia preţului acţiunilor, dar poate reprezenta şi date ştiinţifice (temperatura, de exemplu). Este un tip de grafic ce necesită trei sau mai multe serii de valori, într-o ordine precisă (dată de varianta aleasă). Pagina 155 din 294

156 4. Grafice Fig u ra 4.9 Tipul cel mai frecvent, High-Low-Close (superior-inferior-la închidere), care de altfel este cuprins şi în celelalte subtipuri, este un grafic cu linii în care pot fi afişate valoarea superioară (a unei acţiuni, de exemplu), cea inferioară şi cea de la închiderea bursei. Pentru fiecare valoare de pe axa X (de regulă, o zi) sunt marcate cele trei valori pe axa Y. Varianta Open-High-Low-Close necesită patru serii, în ordinea: valoarea unei acţiuni de la deschiderea bursei, cea superioară, cea inferioară şi cea de la închiderea bursei. Există şi variante ale celor două anterior prezentate, care includ în plus volumul. Astfel, varianta Volume-High-Low-Close Pagina 156 din 294

157 4. Grafice necesită tot patru serii, iar varianta Volume-Open-High-Low-Close cinci serii de date. Aceste variante de grafic au două axe verticale: pe una sunt afişate valorile preţurilor, iar pe o alta valorile volumului. Un grafic 3-D Surface este util atunci când trebuie aflată combinaţia optimă dintre două seturi de date. La fel ca într-o hartă topografică, culorile şi modelele indică zone care se află în aceeaşi zonă de valori. Variantele oferite sunt: 1. prezentarea de sus a suprafeţei; 2. afişarea suprafeţelor fără umplere (doar conturul). Un grafic Doughnut este asemănător tipului circular, dar poate conţine mai multe serii de date. Fiecare inel al graficului inelar va reprezenta o serie de date. Are şi varianta Exploded cu valorile detaşate faţă de centrul graficului. Un grafic Bubble este un tip de grafic XY (împrăştiat). Dimensiunea marcatorilor de date (bulelor) indică valoarea unei a treia variabile. Se poate folosi şi în varianta 3-D. Într-un grafic Radar, fiecare categorie are propria axă de valori ce porneşte din origine. Liniile conectează toate valorile din aceeaşi serie de date (ca la tipul inelar). Evidenţiază schimbările valorice pornind din centrul graficului. Asemenea tipului linie, punctele pot fi sau nu evidenţiate prin marcatori. Mai există şi varianta tip Area (cu umplerea zonei din interiorul unei linii circulare). Pagina 157 din 294

158 4. Grafice 4.2 ELEMENTELE UNUI GRAFIC În Figura 4.10 sunt prezentate şi marcate elementele principale ale unui grafic. Am ales ca tip de grafic pe cel Coloană pentru că el conţine mai multe elemente (faţă de graficul Pie, de exemplu). - Trim. I, Fig u ra SERIA DE DATE reprezintă un grup de puncte de date înrudite reprezentate grafic, care provin din rânduri sau coloane de pe o singură foaie de lucru. Fiecare serie de date dintr-un grafic are o culoare sau un model unic. În funcţie de tipul de grafic ales, pot fi reprezentate una sau mai multe serii de date într-un grafic. Graficele radiale au doar o serie de date. Graficele Stock necesită un număr fix de serii, într-o anumită ordine (vezi descrierea tipurilor de grafice disponibile în Excel). Pagina 158 din 294

159 4. Grafice INDICATORII DE MARCARE sunt mici linii de măsură care intersectează o axă, asemănătoare diviziunilor de pe o riglă. ETICHETELE DE INDICATORI DE MARCARE descriu valorile, categoriile, sau seriile din grafic. Etichetele indicatorilor de marcare provin de la celulele de pe foaia de lucru utilizate pentru a crea graficul. MARCATORUL DE DATE este o bară, suprafaţă, punct, sector, sau alt simbol dintr-un grafic care reprezintă un singur punct de date sau o valoare care provine de la celula unei foi de lucru. Marcatorii de date de acelaşi fel dintr-un grafic constituie o serie de date. Marcatorilor de date li se pot ataşate etichete, în ideea de a ajuta pe cel ce vede graficul să interpreteze mai uşor datele reprezentate. O ETICHETĂ DE DATE poate arăta valoarea unui anumit marcator de date sau eticheta axei categorie asociată cu marcatorul de date. Etichetele de date pot fi aplicate unui singur marcator de date, unei întregi serii de date sau tuturor marcatorilor de date dintr-un grafic. În funcţie de tipul graficului, etichetele de date pot arăta valori, nume de serii de date sau categorii, procentaje, sau o combinaţie a acestora. este o casetă care explică marcatorii sau simbolurile folosite într-un grafic. LEGENDA TITLUL este un text descriptiv care este aliniat automat la o axă (titluri de axă) sau centrat în partea de sus a unui grafic (titlul graficului). LINIILE DE GRILĂ sunt linii care ajută la compararea marcatorilor şi la citirea valorilor dintr-un grafic. Ele se extind de la indicatorii de marcare de pe o axă de-a lungul suprafeţei reprezentate grafic. Se poate opta pentru folosirea liniilor corespunzătoare diviziunilor principale ale unei axe, sau diviziunilor secundare (puncte dintre diviziunile principale subdiviziuni). AXA este o linie care delimitează o parte a suprafeţei reprezentate grafic, furnizând un cadru de referinţă pentru măsurare sau comparaţie într-un grafic. Pentru majoritatea graficelor, valorile de date sunt reprezentate de-a lungul axei valoare (Y), care este de obicei verticală, iar Pagina 159 din 294

160 4. Grafice categoriile sunt reprezentate grafic de-a lungul axei categorie (X), care este de obicei orizontală. Un TABEL DE DATE reprezintă un tabel ataşat graficului, care conţine datele numerice utilizate pentru a crea graficul. Fiecare rând din tabelul de date reprezintă o serie de date. Tabelul de date este ataşat de obicei axei X şi înlocuieşte etichetele indicatorilor de marcare de pe această axă. Tabelele de date pot fi afişate în grafice de tip linie, suprafaţă, coloane sau bare. În graficele tip bară tabelul de date nu înlocuieşte o axă, dar este aliniat la grafic. 4.3 CREAREA UNUI GRAFIC Reprezentarea grafică a valorilor din celulele foilor de calcul se poate face ca obiect încorporat într-o foaie de calcul, sau pe o foaie de calcul distinctă, numită şi foaie de grafic. Un grafic încorporat este un obiect aşezat pe o foaie de lucru, care se salvează împreună cu respectiva foaie de lucru, atunci când este salvat registrul. O foaie de grafic conţine doar un grafic, care se salvează de asemenea atunci când este salvat registrul. Atât graficele încorporate, cât şi foile de grafic, sunt legate la datele foii de lucru şi sunt actualizate atunci când datele foii de lucru se modifică. În Figura 4.11 este prezentat acelaşi grafic amplasat pe o foaie de grafic. Aşa cum se poate observa şi în figură, acest tip de foaie seamănă (şi se comportă) ca o foaie de calcul, cu diferenţa că ea conţine numai graficul (nu şi linii, coloane). Înainte de a începe propriu-zis crearea unui grafic, trebuie introduse în foaia de calcul datele care se doresc a fi reprezentate. Aceste date pot fi valori numerice introduse direct, sau pot constitui rezultatul unor formule. Pagina 160 din 294

161 4. Grafice - Trim. I, Fig u ra E X E M P L U Presupunem că dorim crearea unui grafic de tip Column ce reprezintă preţul acţiunilor la Banca Transilvania. Datele sunt prezentate mai jos. Fig u ra Se selectează domeniul A2:H2; Insert Charts Column Clustered Column şi apare graficul din Figura 4.13; Pagina 161 din 294

162 4. Grafice Fig u ra Se modifică titlul graficului din Lei în Preţul acţiunilor; - Pentru ca pe Horizontal (Category) Axis să apară zilele din domeniul B1:H1, nu , daţi clic dreapta în grafic, apoi clic pe Select Data şi apare fereastra Select Data Source (Figura 4.14): Fig u ra clic pe butonul Edit din dreapta şi apare Axis Labels (Figura 4.15a); selectaţi domeniul B1:H1şi va apare Figura 4.15b; Pagina 162 din 294

163 4. a Grafice b Fig u ra Se adaugă un titlu axelor: Zile, pentru axa orizontală; Lei, pentru axa verticală: fila Layout Labels Axis Titles (Figura 4.16); Fig u ra se aleg opţiunile din Figura 4.17; a b Fig u ra va apare graficul din Figura 4.18a; tastaţi în caseta Horizontal Axis Title Zile şi în caseta Vertical Axis Title Lei. Graficul va arăta ca în Figura 4.18b Pagina 163 din 294

164 4. a Grafice b Fig u ra În afara variantei expusă anterior, există şi posibilitatea de creare rapidă a unui grafic. Graficul generat va fi de tipul care este setat ca fiind implicit (în general, tipul coloană, cu varianta coloane alăturate Clustered Column). Pentru modificarea setării implicite folosiţi butonul Set as Default Chart din fereastra Insert Chart (Figura 4.2). Se poate crea atât un grafic încorporat într-o foaie de calcul, cât şi pe o foaie de grafic separată. Se disting prin urmare, două metode. Pentru a crea rapid un GRAFIC PE O FOAIE DE GRAFIC, selectaţi datele de reprezentat, apoi apăsaţi tasta F11. Pentru a crea un GRAFIC ÎNCORPORAT, ca obiect pe foaia de calcul, faceţi clic pe grafic, apoi alegeţi Move Chart din fila Design (Figura 4.19). Figu r a În Figura 4.20 alegeţi unde să apară graficul: ca foaie separată (New sheet), sau ca obiect în cadrul unei foi care poate fi aleasă din lista derulantă Object in. Pagina 164 din 294

165 4. Grafice Figu r a MODIFICAREA UNUI GRAFIC CREAT ADĂUGAREA DE DATE Pot fi adăugate date unui grafic creat, folosind memoria Clipboard, astfel: - selectaţi celulele care conţin datele de adăugat; daţi comanda Copy; selectaţi graficul; alegeţi Paste pentru ca Excel să transfere automat datele în grafic sau Paste Special (Inserare specială) pentru a specifica cum să fie adăugate datele în grafic. Fig u ra Pagina 165 din 294

166 4. Grafice Zona de celule utilizate pentru a crea un grafic se mai poate modifica în fereastra Select Data Source, astfel: selectaţi graficul de modificat; din meniul contextual al selecţiei alegeţi Select Data; în fereastra Select Data Source, daţi clic pe butonul din dreapta casetei Chart data range, pentru restrângerea ferestrei; selectaţi celulele care conţin datele ce doriţi să apară în grafic. Fereastra Select Data Source mai apare dacă după selectarea graficului se alege Select Data din grupul Data, al filei Design ŞTERGEREA UNEI SERII DE DATE În mod implicit, datele şterse din foaia de calcul sunt automat eliminate şi din grafic. Pentru a şterge o serie de date din grafic fără a şterge datele corespondente din foaia de lucru procedaţi astfel: - executaţi clic pe seria de date ce trebuie ştearsă; - apăsaţi tasta Delete MODIFICAREA STILULUI GRAFICULUI Pentru a modifica stilul graficului, faceţi clic dreapta pe grafic, apoi alegeţi un stil din grupul Chart Styles, fila Design EDITAREA ŞI FORMATAREA ELEMENTELOR UNUI GRAFIC Editarea include operaţiile de scriere a textului, ştergere, copiere, mutare, operaţii ce pot fi făcute asupra elementelor afişate într-un grafic (etichetele axelor, titluri, etichetele de date, textul legendei). Majoritatea textelor diagramei (de exemplu, etichetele axei categorie, numele seriilor de date, textul legendei şi etichetele de date) sunt legate la celulele din foaia de lucru utilizată pentru a crea graficul. Dacă se editează textul acestor elemente în grafic, acestea nu vor mai fi legate de celulele foii. Pagina 166 din 294

167 4. Grafice Pentru a modifica textul acestor elemente şi a menţine legăturile la celulele foii de lucru, trebuie editat textul din celulele de unde a fost preluat. Pentru textele graficului care nu sunt legate de celule ale foii de calcul, se poate proceda astfel: - se execută clic pe textul de modificat; el apare încadrat într-un chenar punctat, cu marcatori în colţuri şi pe mijlocul laturilor (de exemplu, titlul graficului din Figura 4.22); Fig u ra se execută un clic în text, în locul unde trebuie făcută modificarea; - pentru terminarea modificării se selectează o altă zonă a graficului sau se execută clic în foaia de calcul. După selectarea elementului de modificat, se pot face operaţiile cunoscute de editare: selectarea textului, ştergerea, copierea sau mutarea. De asemenea, se poate folosi tasta Enter pentru a trece pe un rând nou în cadrul aceluiaşi element de text. Pot fi folosite tastele de deplasare în cadrul unui element de text, sau în combinaţie cu Ctrl sau Shift pentru efectuarea rapidă a altor operaţii de editare (selectare, de exemplu). În ceea ce priveşte aspectul datelor existente într-un grafic, se poate face: modificarea culorilor diferitelor elemente ale graficului; formatarea textului (legendei, titlului etc.); schimbarea formatelor numerice pentru datele reprezentate; alinierea/orientarea graficului sau a unor elemente ale sale. Procedura generală este: 1. se selectează (clic pe) elementul din grafic al cărui aspect trebuie modificat; 2. din meniul contextual al elementului respectiv se selectează comanda Format urmată de denumirea Pagina 167 din 294

168 4. Grafice elementului selectat; acelaşi rezultat se obţine selectând din fila Format. Pentru formatarea legendei executaţi clic dreapta pe legendă, apoi alegeţi comanda Format Legend. Mai puteţi da clic pe fila Format, apoi alegeţi comanda Format Selection. Efectul este apariţia unei ferestre de dialog (Figura 4.23) care are grupate în diferite pagini opţiuni cu posibilităţile specifice de schimbare a aspectului elementului respectiv. Fig u ra ADĂUGAREA UNEI LEGENDE. MODIFICAREA LEGENDEI Dacă legenda nu există, poate fi adăugată astfel: clic pe grafic fila Layout grupul Labels Legend. Pentru modificarea textului corespunzător legendei, daţi clic dreapta pe legendă şi alegeţi Select Data (Figura 4.24). Pagina 168 din 294

169 4. Grafice Fig u ra În fereastra Select Data Source precizaţi zona de celule care conţine datele pe care doriţi să le afişaţi în legendă ADĂUGAREA TABELULUI DE DATE LA GRAFIC Pentru adăugarea valorilor care au fost reprezentate grafic, sub forma unui tabel ataşat la grafic, din fila Layout, grupul Labels, alegeţi Data Table. O altă variantă de adăugare a tabelului de date: clic dreapta pe grafic, apoi alegeţi comanda Add Data Table. Fig u ra Pagina 169 din 294

170 4. Grafice ADĂUGAREA LINIEI DE TENDINŢĂ Pentru adăugarea liniei de tendinţă, faceţi clic dreapta pe grafic, apoi alegeţi Add Trendline (Figura 4.26) sau alegeţi Trendline, din grupul Analysis, fila Layout. Fig u ra Pentru a formata linia de trend, după selecţia ei daţi clic dreapta şi apare lista din Figura Pagina 170 din 294

171 4. Grafice Fig u ra Selectaţi Format Trendline, care va determina afişarea fereastrei din Figura Pagina 171 din 294

172 4. Grafice Fig u ra ALTE MODIFICĂRI ASUPRA UNUI GRAFIC CREAT ADĂUGAREA UNUI TITLU Pentru a adăuga un titlu graficului, din fila Layout, grupul Labels, alegeţi Chart Title. Pagina 172 din 294

173 4. Grafice ADĂUGAREA ETICHETELOR DE DATE Din fila Layout, grupul Labels, alegeţi Data Labels. SCHIMBAREA ASPECTULUI ŞI FORMATĂRII AXELOR Pentru schimbarea aspectului şi formatării fiecărei axe, din fila Layout, grupul Axes, alegeţi Axes. AFIŞAREA LINIILOR DE GRILĂ Pentru afişarea liniilor de grilă (orizontale, verticale), din fila Layout, grupul Axes, alegeţi Gridlines. INSERAREA UNEI IMAGINI ÎN GRAFIC Din fila Layout, grupul Insert, alegeţi Picture. SCHIMBAREA TIPULUI DE GRAFIC Pentru cele mai multe diagrame 2-D, se poate modifica tipul de grafic, atât pentru o serie de date cât şi pentru întregul grafic. Pentru diagramele Bubble, se poate modifica tipul numai pentru întregul grafic. Pentru cele mai multe diagrame 3-D, modificarea tipului diagramei afectează tot graficul. Pentru diagramele 3-D tip bară sau tip coloană, se poate modifica o serie de date într-un alt tip grafic şi anume con, cilindru sau piramidă. Nu pot fi combinate însă serii de date reprezentate în formă bidimensională cu serii reprezentate în formă 3 D (de exemplu, o serie con cu una tip linie simplă). Pentru a schimba tipul unui grafic deja creat se procedează astfel: 1. se selectează graficul ce conţine seriile respective: pentru a modifica tipul diagramei pentru o serie de date, executaţi clic pe seria de date; pentru a modifica tipul diagramei pentru întregul grafic, selectaţi altceva decât seria de date; 2. în fila Insert, grupul Charts, alegeţi noul tip de grafic pe care doriţi să-l aplicaţi. Pagina 173 din 294

174 4. Grafice 4.5 APLICAŢII REZOLVATE 1. Se consideră datele din Figura Figu r a Să se reprezinte grafic cantităţile vândute în cei trei ani. REZOLVARE Se selectează domeniul de celule A5:D9. În fila Insert, grupul Charts, alegeţi Column, apoi Clustered Column. Rezultatul va fi asemănător cu graficul din Figura 4.30, în care trebuie redenumite cele trei serii (implicit, denumite cu Series1, Series2, Series3). Pagina 174 din 294

175 4. Grafice Figu r a Se stabileşte numele fiecărei serii, astfel: - clic dreapta pe din grafic; - se alege Select Data din meniul afişat; - în fereastra Select Data Source (Figura 4.31), clic pe Series1, apoi pe butonul Edit (din stânga) şi apare fereastra Edit Series; Fig u ra clic în caseta Series Name (Figura 4.32); Pagina 175 din 294

176 4. Grafice - se selectează din foaie celula care conţine numele de dat seriei (pentru seria1, numele 2005 se află în celula B4); noul nume pe care doriţi să îl daţi unei serii, poate fi introdus şi direct, tastându-l în caseta Series Name; Fig u ra se procedează analog pentru denumirea seriilor Series2 şi Series3 (numele 2007, 2008). Se introduce titlul graficului (fila Layout grupul Labels butonul Chart Title comanda Above Chart) Vânzări de produse, apoi titlurile axelor (fila Layout grupul Labels butonul Axis Titles) Cantitate, pentru axa verticală, respectiv Produse, pentru cea orizontală. Pentru a apare tabelul de date sub grafic, se selectează Data Table din grupul Labels. Graficul va arăta ca în Figura Fig u ra Pagina 176 din 294

177 4. Grafice 2. Se consideră datele din Figura Să se reprezinte grafic cifra de afaceri din ultimul an, aferentă celor cinci produse, evidenţiind valoarea fiecărui produs în total produse. REZOLVARE Se selectează domeniul de celule A5:A9 şi J5:J9, apoi din fila Insert, grupul Charts, se alege Pie in 3-D. Apare un grafic ca cel din Figura Fig u ra Se introduce titlul graficului (fila Layout grupul Labels butonul Chart Title). Din fila Layout, grupul Labels, alegeţi Data Labels, apoi Center, pentru a apare valoarea fiecărui produs pe grafic. Pagina 177 din 294

178 4. Grafice Fig u ra Tabelul următor cuprinde valorile unităţilor nutritive consumate în medie pe zi (u.n.) şi sporul mediu zilnic în greutate (s.m.z) exprimate în kg. Se doreşte aflarea intensităţii legăturii dintre cele două variabile şi reprezentarea grafică a tendinţei urmate de acestea. Fig u ra REZOLVARE Se va determina dreapta y = a + b x care trece prin aceste puncte, astfel încât să arate tendinţa datelor, cu cea mai mică eroare. Parametrii a şi b se pot determina prin metoda celor mai mici pătrate, rezolvând sistemul liniar: Pagina 178 din 294

179 4. Grafice n a b x y 2 a x b x x y Înlocuind datele din tabel (u.n.= x, s.m.z.= y), obţinem: 5,00 a 12,400 b 2,75 12,40 a 31,005 b 6,93 Aplicând regula lui Cramer, rezultă a = - 0,5283 şi b = 0,4348. Excel permite determinarea parametrilor (a, b), trasarea graficului şi afişarea coeficientului de determinare (R2). Ulterior, se poate determina coeficientul de corelaţie, care este egal cu R 2. Pentru a îndeplini aceste cerinţe, se va realiza mai întâi un grafic în care să se reprezinte prin puncte cele două serii de date. Se selectează domeniul de celule A1:F2. Din fila Insert, grup Charts, alegeţi tipul Scatter, apoi Scatter with Only Markers (Figura 4.37). Pagina 179 din 294

180 4. Grafice Fig u ra Va apare un grafic asemenea celui din Figura Fig u ra Se va elimina legenda (la acest tip de grafic ea nu are sens), selectând-o, iar apoi acţionând tasta Delete. Pagina 180 din 294

181 4. Grafice Opţiunile privind poziţionarea legendei faţă de un grafic şi afişarea ei, se află grupate şi în lista butonului Legend, aşa cum se poate observa din Figura Fig u ra Se precizează că dorim să apară denumirea pentru abscisă şi ordonată, astfel: Layout Labels Axis Titles (Figura 4.40). Pagina 181 din 294

182 4. Grafice Fig u ra Va apare imaginea din Figura Fig u ra Se modifică apoi şi: - titlul graficului din s.m.z. în Legătura între u.n. şi s.m.z.; - titlul abscisei în u.n. şi titlul ordonatei în s.m.z. Va apare imaginea din Figura Pagina 182 din 294

183 4. Grafice Fig u ra S-a formatat axa Ox astfel: - clic dreapta pe axa orizontală Horizontal (Value) Axis, apoi pe Format Axis; Fig u ra în fereastra de dialog Format Axis (Figura 4.44) s-au modificat valorile de la începutul axei, de la sfârşitul axei şi intervalele de diviziune; Pagina 183 din 294

184 4. Grafice Fig u ra Rezultatul acestor modificări poate fi observat în Figura Fig u ra Pagina 184 din 294

185 4. Grafice Pentru formatarea axei Oy s-a procedat în mod asemănător setările sunt afişate Figura Fi g u r a Rezultă graficul din Figura Pagina 185 din 294

186 4. Grafice Fig u ra Se poate schimba formatarea (forma şi mărimea etc.) marcatorului seriei de date, astfel: din meniul contextual al liniei de date, se alege Format Data Series (Figura 4.48); Fig u ra în fereastra de dialog Format Data Series se modifică opţiunile corespunzătoare grupului de comenzi Marker Options (Figura 4.49). Pagina 186 din 294

187 4. Grafice Fig u ra Adăugarea liniei de tendinţă şi afişarea elementelor ce descriu tendinţa, se face astfel: - clic dreapta pe linia de date şi se alege AddTrendline (Figura 4.48); - în fereastra Format Trendline (Figura 4.50, se alege din pagina Trendline Options tipul trendului/regresiei: Linear; Pagina 187 din 294

188 4. Grafice Fig u ra se validează casetele: Display equation on chart, pentru a apare ecuaţia y=0,4348 x 0,5283 Display R-squared value on chart, pentru a se afişa coeficientul de determinaţie (R2). Apare graficul din Figura Figu r a Pagina 188 din 294

189 4. Grafice Rezultă că evoluţia s.m.z. se datorează în proporţie de 95,65% u.n. Coeficientul de corelaţie este r R 2 0,9565 0,9780. Valoarea sa denotă o intensitate foarte mare a legăturii între cele două variabile. Pagina 189 din 294

190 4. Grafice 4.6 APLICAŢII PROPUSE 1. Cursul monedei naţionale faţă de dolarul american şi euro, este prezentat în următoarea foaie de calcul (punctul reprezintă separatorul zecimal). A 1 ZIUA B C D E F Luni Marţi Miercuri Joi Vineri 2 $ Să se reprezinte în acelaşi grafic, cursul leului faţă de $ şi. 2. Pentru fiecare angajat se cunoaşte salariul obţinut în anul Datele din foaia de calcul se prezintă mai jos. A B 1 NUME SALAR 2 Pop Popa Barbu Nicoară 9800 Să se reprezinte grafic salariul angajaţilor. Se va realiza un grafic tip Pie (radial). Pagina 190 din 294

191 4. Grafice 3. În foaia de calcul numită Vânzări se introduc vânzările zilnice dintr-un anumit produs, conform modelului următor. A 1 ZIUA B VÂNZĂRI Să se reprezinte grafic vânzările pe zile. 4. Vânzările în 7 zile consecutive sunt prezentate mai jos. A B C D 1 Zi Vânzări E F G H Să se creeze rapid un grafic al vânzărilor. 2. Să se creeze un grafic de tipul Line, subtipul Line with markers 3. Să se adauge la grafic linia de tendinţă, având trendul/regresia de tip Linear. Să se afişeze ecuaţia dreptei şi coeficientul de determinaţie. Pagina 191 din 294

192 CAPITOLUL 5 TIPĂRIREA ÎN EXCEL Înaintea începerii tipăririi fişierului e bine să revedeţi amplasarea în pagină. Comenzile care permit acest lucru sunt Print Preview şi Page Setup, la care se ajunge astfel: Office Button meniul Print comanda Print Preview sau fila Page Layout grupul Page Setup butonul din dreapta numelui grupului (Figura 5.1) şi va apare fereastra Page Setup (Figura 5.2). Figu r a 5. 1 Pagina 192 din 294

193 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a 5. 2 După aranjarea materialului de tipărit, se acţionează butonul Print din cadrul ferestrei de dialog Page Setup sau comanda Print din meniul butonului Office. 5.1 PREVIZUALIZAREA ÎNAINTEA TIPĂRIRII Pentru a vedea fiecare pagină exact aşa cum va fi imprimată, alegeţi comanda Print Preview din meniul butonului Office. Puteţi plasa un buton Print Preview pe bara cu instrumente pentru acces rapid. Comanda Print Preview este accesibilă şi din fereastra Page Setup. După selectarea comenzii Print Preview, rezultatele apar ca în Figura 5.3. Pagina 193 din 294

194 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a 5. 3 Se observă grupurile filei Print Preview. Prin clic pe Show Margins se pot vizualiza marginile şi se poate modifica lăţimea lor, a coloanelor, glisând ghidajele de dimensionare de pe marginile foii. În acest mod de vizualizare sunt vizibile anteturile şi notele de subsol. Pentru a adăuga anteturi şi subsoluri, sau pentru a redimensiona coloanele şi liniile, procedaţi astfel: fila View grupul Workbook View butonul Page Layout (Figura 5.4). Pagina 194 din 294

195 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a 5.4 După cum se vede şi din figura următoare, schimbarea marginilor şi a mărimii hârtiei, tipărirea liniilor de grilă, tipărirea antetelor de linii şi coloane, tipărirea titlurilor de linie şi coloană etc. se poate face utilizând butoanele din diferite grupuri ale filei Page Layout. Figu r a ORIENTAREA ŞI NUMEROTAREA PAGINILOR Orientarea foii de calcul imprimate poate fi stabilită la tip portret (Portrait) verticală, sau peisaj (Landscape) orizontală, prin clic pe pagina Page (Pagină), din fereastra Page Setup. Se alege varianta dorită. O modalitate nou introdusă în versiunea 2007 este cea directă, de la butonul Orientation, fila Page Layout (Figura 5.6). Pagina 195 din 294

196 5. T ip ăr ir ea în E xc el Numerotarea paginilor se face practic prin completarea unui antet sau subsol cu codurile aferente numărului de pagină (vezi paragraful 5.8 ADĂUGAREA ANTETURILOR ŞI SUBSOLURILOR). Pentru ca numerotarea paginilor să înceapă de la un anumit număr (implicit ea se face începând cu 1), se va folosi din pagina Page a fereastrei de dialog Page Setup, caseta First page number. Aici se va introduce numărul de la care se doreşte să înceapă numerotarea paginilor. Fi g u r a STABILIREA MARGINILOR PAGINII Pentru a stabili marginile de pagină, selectaţi foile vizate. Din fereastra Page Setup, faceţi clic pe pagina Margins. În casetele Top, Bottom, Left, Right, din Figura 5.7, introduceţi dimensiunile marginilor pe care le doriţi; aceste dimensiuni trebuie să fie mai mari decât marginile minime solicitate de imprimantă. Pagina 196 din 294

197 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a 5. 7 Pentru a vedea modul în care marginile paginii afectează documentul imprimat, executaţi clic pe Print Preview înainte de a imprima documentul. Se mai poate selecta opţiunea: Horizontally - pentru a centra foaia de calcul pe direcţie orizontală sau Verticaly - pentru a centra foaia de calcul pe direcţie verticală. Pagina 197 din 294

198 5. T ip ăr ir ea în E xc el 5.4 IMPRIMAREA UNEI PĂRŢI DIN FOAIA DE CALCUL Definind o anumită zonă de tipărit, se poate imprima doar o anumită parte din foaia de lucru. Pentru DEFINIREA unei zone de imprimat, parcurgeţi paşii: 1. selectaţi suprafaţa pe care doriţi să o imprimaţi; 2. din fila Page Layout, se alege Print Area, apoi clic pe Set Print Area. Zona definită apare evidenţiată. Puteţi ADĂUGA celule suplimentare unei zone de imprimare, astfel: 1. selectaţi celulele pe care doriţi să le adăugaţi; 2. din fila Page Layout, se alege Print Area, apoi clic pe Add to Print Area (Adaugă la zona de imprimare). Pentru a ŞTERGE o zonă de imprimare, din fila Page Layout, se alege Print Area, apoi clic pe Clear Print Area. Pentru imprimarea unei anumite zone, dacă aceasta a fost selectată în prealabil, se poate alege din zona Print what a ferestrei de dialog Print (Figura 5.8), opţiunea Selection. În mod implicit, este selectată opţiunea Active sheet (determină tipărirea foii de calcul curente). Pagina 198 din 294

199 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a REPETAREA UNOR LINII/COLOANE Pentru un tabel care se continuă pe mai multe pagini, se poate preciza ca unul sau mai multe rânduri reprezentând titlurile coloanelor, sau una sau mai multe coloane reprezentând titlul rândurilor, să se imprime pe fiecare din paginile pe care se continuă tabelul. Pentru aceasta, în fereastra Page Setup, faceţi clic pe pagina Sheet (Figura 5.9). Pentru a repeta: rânduri pe fiecare pagină, executaţi clic pe Rows to repeat at top (Rânduri de repetat în partea de sus) şi apoi selectaţi de pe foaie rândurile care conţin titlurile de coloană; coloane pe fiecare pagină, executaţi clic pe Columns to repeat at left (Coloane de repetat la stânga) şi apoi introduceţi coloanele care conţin titlurile de rând. Pagina 199 din 294

200 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a TIPĂRIREA LINIILOR DE GRILĂ Pentru imprimarea liniilor de grilă, în fereastra Page Setup, faceţi clic pe pagina Sheet. Executaţi clic pe Gridlines (Linii de grilă). 5.7 TIPĂRIREA ETICHETELOR DE RÂNDURI ŞI COLOANE Etichetele de rând (1, 2, 3 etc.) şi etichetele de coloană (A, B, C etc.) pot apare pe fiecare pagină a foii de calcul imprimate. Pentru aceasta, în fereastra Page Setup, faceţi clic pe pagina Sheet,apoi selectaţi Row and column headings (Titluri rânduri şi coloane). Pagina 200 din 294

201 5. T ip ăr ir ea în E xc el 5.8 ADĂUGAREA ANTETURILOR ŞI SUBSOLURILOR Anteturile reprezintă elemente grafice sau de text care se imprimă în partea superioară a fiecărei pagini. Subsolurile de pagină apar în partea inferioară a fiecărei pagini. Puteţi utiliza anteturile şi subsolurile de pagină incluse în Microsoft Excel sau puteţi crea altele, personalizate. Pentru a crea anteturi şi subsoluri de pagină pentru o foaie de calcul, în fereastra Page Setup, faceţi clic pe pagina Header/Footer (Antet/Subsol). Se va afişa fereastra din Figura Figu r a Se alege una din opţiunile din listele Header şi Footer, pentru a utiliza anteturile şi subsolurile implicite ale Excel-ului. Pagina 201 din 294

202 5. T ip ăr ir ea în E xc el a. b. Figu r a Dacă doriţi să creaţi UN SUBSOL PERSONALIZAT, executaţi clic pe butonul Custom Footer (Subsol personalizat) şi va apare fereastra Footer din Figura Figu r a introduceţi textul în casetele corespunzătoare; pentru formatare, se apasă butonul ; clic pe butoanele din zona centrală şi se vor introduce nişte coduri (Tabelul 5.1) în caseta unde este punctul de inserare; clic pe OK pentru a reveni în secţiunea Header/Footer. Dacă doriţi să creaţi un ANTET PERSONALIZAT, clic pe butonul Custom Header (Antet personalizat) şi va apare fereastra Header, apoi se urmează paşii descrişi anterior. Pagina 202 din 294

203 5. T ip ăr ir ea în E xc el Tabe lu l 5.1 Buton Ce afişează caseta de dialog Font Efect Permite formatarea textului selectat în prealabil codul &[Page] Adaugă numărul paginii curente codul &[Pages] codul &[Date] Adaugă numărul total de pagini stabilite pentru a fi tipărite Adaugă data sistemului codul &[Time] Adaugă ora sistemului codul &[Path]&[Time] Adaugă calea şi numele fişierului codul &[File] Adaugă numele fişierului din care face parte foaia codul &[Tab] Afişează numele (eticheta) foii de calcul câmpul &[Picture] Permite alegerea unei imagini de plasat în foaia de calcul activă Permite formatarea imaginii inserate fereastra de dialog Format Picture Un mod de vizualizare nou introdus în versiunea Excel 2007 este Page Layout (din pagina View, grupul Workbook Views). Spre deosebire de modul de vizualizare Normal, aici sunt reunite mai multe facilităţi: Posibilitatea de aranjare a conţinutului paginilor (sunt vizibile atât marginile paginii, cât şi conţinutul lor, acesta putând fi editat direct); Arată anteturile şi subsolurile care au fost stabilite (ele nu sunt vizibile deloc în modul Normal); Afişează şi oferă posibilitatea de redimensionare a marginilor şi coloanelor. Page Layout view este mai util faţă de Print preview, pentru că oferă practic posibilităţile de lucru şi de modificare a conţinutului, specifice modului Normal de vizualizare, cu cele privind configurarea foii pentru tipărire. Pagina 203 din 294

204 5. T ip ăr ir ea în E xc el În Figura 5.13 se poate observa acest mod de vizualizare, în care zona de antet şi subsol este marcată de textul Click to add header, respectiv Click to add footer. Figu r a În Figura 5.14 se poate observa fila Design, care apare atunci când se editează o porţiune din antet sau subsol. Această filă conţine atât butoanele din grupul Header & Footer Elements, care reprezintă de fapt comenzile prezentate în Tabelul 5.1, cât şi câteva opţiuni mai speciale de paginare, cum ar fi crearea de anteturi/subsoluri pe paginile pare diferite de cele din paginile impare ale unui document mai lung. Pagina 204 din 294

205 5. T ip ăr ir ea în E xc el Figu r a Pagina 205 din 294

206 5. T ip ăr ir ea în E xc el 5.9 APLICAŢII PROPUSE 1. Să se pregătească pentru tipărire datele de la prima aplicaţie rezolvată din paragraful 4.5, astfel: 1. formatul de pagină să se seteze la A5 (jumătate din A4), orientată vertical; 2. cele patru margini de bază să fie de 3 cm; 3. să se separe cele trei grupuri de date (Cantitate vândută, Preţ de vânzare şi Cifra de afaceri) în trei foi tipărite; 4. să se numeroteze fiecare pagină, centrat, în antet, după următorul algoritm: pagina... din totalul de... pagini 5. în subsolul fiecărei pagini, să se afişeze: [data curentă] / Capitolul 5 / Aplicaţia 1 propusă / [data realizării aplicaţiei] data curentă se va actualiza mereu atunci când se deschide fişierul; 6. prima coloană (cu produsele) să apară tipărită pe fiecare pagină. 2. Pregătiţi pentru tipărire graficul creat în cadrul primei aplicaţii rezolvate, din paragraful 4.5, astfel: 1. să se tipărească doar graficul, fără alte elemente ale foii de calcul; 2 formatul de pagină să se seteze la A4, orientată orizontal; 3. cele patru margini de bază să fie de 2 cm; 4. tipărirea alb-negru (nu color sau în scală de gri); 5. în subsolul paginii să apară afişat numele dvs, cu litere aldine şi îngroşate; 6. în antet să apară sigla Google, precedată de textul următor, scris cu font Arial Black de 9 pt: Pentru mai multe informaţii despre grafice, folosiţi O siglă Google de mărime potrivită, poate fi preluată de exemplu, de la adresa web Pagina 206 din 294

207 5. T ip ăr ir ea în E xc el Următoarea figură ilustrează aspectul final al foii pregătite pentru tipărire: Pagina 207 din 294

208 CAPITOLUL 6 COMPONENTA SOLVER 6.1 PREZENTARE Componenta Solver oferă instrumentele necesare rezolvării unor probleme de: programare liniară, programare pătratică, programare neliniară ş.a. Solver-ul poate fi utilizat pentru a determina valoarea maximă, minimă sau una specificată, a unei celule modificând alte celule. Celulele de optimizat şi cele ce conţin datele cunoscute trebuie să se afle în relaţie, prin formule în cadrul foii de lucru. Dacă nu se află în relaţie, modificarea unei celule nu va modifica cealaltă celulă. De aceea, o condiţie importantă pentru rezolvarea corectă a unei probleme este stabilirea şi punerea corectă în foaia de calcul a datelor cunoscute şi a relaţiilor dintre ele. Dacă Solver nu se află în fila Data, grupul Analysis, trebuie instalată componenta Solver. Pentru aceasta, daţi clic pe butonul Office, apoi pe butonul Excel Options. În fereastra Excel Options, se alege Add-Ins. Din caseta Manage, selectaţi Excel Add-Ins, apoi daţi clic pe butonul Go (Figura 6.1). Pagina 208 din 294

209 6. Co mp o n e n ta So l ve r Figu r a 6. 1 Apare fereastra Add-Ins. Din lista de componente disponibile se validează Solver Add-In şi OK. Figu r a 6. 2 Pagina 209 din 294

210 6. Co mp o n e n ta So l ve r După formularea modelului de optimizat şi introducerea datelor cunoscute într-o foaie de calcul, activaţi Solver-ului, alegând din fila Data, grupul Analysis, butonul Solver. În caseta Set Target Cell (Stabileşte celula ţintă) (Figura 6.3), se tastează sau se selectează referinţa sau numele celulei care trebuie optimizată (trebuie să conţină o formulă). Figu r a 6. 3 În funcţie de optimizarea ce trebuie făcută, se alege: Max, dacă valoarea celulei ţintă trebuie să fie maximă; Min, dacă valoarea celulei ţintă trebuie să fie minimă; Value of:, dacă celula ţintă trebuie să ia o anumită valoare. În caseta By Changing Cells (Prin modificarea celulelor), se introduc numele sau referinţele celulelor ajustabile. Trebuie să existe o relaţie (directă sau indirectă) cu celula ţintă. Excel detectează automat o zonă de celule, dacă se execută clic pe butonul Guess. Pagina 210 din 294

211 6. Co mp o n e n ta So l ve r În caseta Subject to the Constraints (Supus restricţiilor), se introduc restricţiile problemei folosind butoanele din dreapta listei Subject to the Constraints: Add, pentru adăugarea unei noi condiţii; Change, pentru modificarea uneia deja introduse; Delete, pentru ştergerea de condiţii. În fereastra de dialog ce apare, se specifică: celulele supuse restricţiilor (caseta Cell Reference) se pot selecta de pe foaie, sau se pot introduce referinţele manual; operatorul de comparaţie (lista din mijloc); termenul cu care se compară (caseta Constraint) se poate selecta celula ce conţine valoarea sau se poate introduce manual valoarea dorită. Figu r a 6. 4 Dacă este cazul să fie precizate opţiuni suplimentare, se acţionează butonul Options (de exemplu, specificarea că celulele ajustabile nu trebuie ia valori negative Assume Non-Negative) şi după alegerea opţiunilor dorite se acţionează OK pentru a reveni în fereastra Solver Parameters. Clic pe butonul Solve (Rezolvă); în caseta de dialog Solver Results (Rezultate Rezolvitor) care apare, se poate opta pentru:» înlocuirea valorilor găsite de Solver în foaia de lucru Keep Solver Solution (Păstrează soluţia Rezolvitorului);» rămânerea datelor din foaie nemodificate(restore Original Values); Pagina 211 din 294

212 6. Co mp o n e n ta So l ve r» crearea unor rapoarte se alege din lista Reports tipul dorit;» salvarea soluţiilor găsite sub numele unui scenariu, care ulterior poate fi vizualizat, modificat, şters etc. dacă se acţionează butonul Save Scenario. Figu r a APLICAŢIE REZOLVATĂ O firmă dispune de o cantitate de 380 tone de marfă, aflată în trei baze de aprovizionare Bi (i=1, 2, 3), în cantităţi de 100, 120, respectiv 160 tone. Această cantitate trebuie transportată la cinci centre de desfacere Cj (j=1, 2, 3, 4, 5), care necesită următoarele cantităţi: 40, 50, 70, 90, respectiv 130 tone. Cheltuielile de transport pentru o tonă de la fiecare bază la fiecare centru sunt date de matricea: t ij Să se stabilească un plan de transport, astfel încât cheltuielile de transport să fie minime. SOLUŢIE Într-o primă etapă este necesar ca datele problemei să fie transpuse pe foaia de calcul (Figura 6.6). Pagina 212 din 294

213 6. Co mp o n e n ta So l ve r Figu r a 6. 6 Deşi pentru rezolvarea efectivă a problemei se folosesc doar valorile numerice introduse în domeniul B4:G8, conţinutul celorlalte celule este şi el important pentru înţelegerea (ulterioară) a problemei. Se introduce şablonul planului de transport, astfel încât să poată fi realizate calculele pe baza relaţiilor dintre datele problemei (cheltuielile de transport sunt rezultatul produsului dintre cheltuielile de transport /1 tonă de marfă adică elementele primului tabel şi cantitatea de marfă de transportat adică elementele celui de-al doilea tabel). Figu r a 6. 7 Pagina 213 din 294

214 6. Co mp o n e n ta So l ve r Figu r a 6. 8 Din fila Data, grupul Analysis, se apelează componenta Solver, iar în fereastra de dialog se specifică elementele necesare optimizării (Figura 6.9). Figu r a 6.9 Lista completă a condiţiilor este: $B$13=$B$4 $B$14=$B$5 $B$15=$B$6 $C$13:$G$15=integer $C$13:$G$15 0 Pagina 214 din 294 $C$16=$C$8 $D$16=$D$8 $E$16=$E$8 $F$16=$F$8 $G$16=$G$8

215 6. Co mp o n e n ta So l ve r Se execută clic pe butonul Solve. Apare fereastra de dialog Solver Results, în care s-a optat pentru afişarea soluţiilor găsite. Foaia de calcul iniţială devine ca în Figura Deci, soluţia găsită de Solver este de Figu r a Pagina 215 din 294

216 6. Co mp o n e n ta So l ve r 6.3 APLICAŢII PROPUSE 1. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară6. 5x1 x2 + 2x3 13 3x1 + 2x2 x3-4 x1 x2 + x3 6 x1, x2, x3 0 max (3x1 2x2 x3) 2. Cu ajutorul a cinci alimente A1, A2, A3, A4 şi A5 trebuie alcătuit un meniu care să conţină cel puţin 200 unităţi din substanţa S1, cel puţin 300 unităţi din substanţa S2 şi cât mai puţin dintr-o substanţă S3 (dăunătoare organismului). Conţinutul în S1, S2 şi S3, al unei unităţi din fiecare aliment, este dat în tabelul de mai jos. A1 S1 3 S2 2 S3 4 A A A A În plus, se cere ca meniul să nu conţină mai mult de jumătate din cantitatea totală, alimentele A4 şi A5, considerate împreună. De asemenea, datorită calităţilor alimentului A1 se cere ca meniul să conţină cel puţin 20 unităţi din acest aliment. Să se determine meniul optim, după criteriul conţinutului minim în substanţa S37. Ileana Nădejde, C. Zidăroiu, C. Bergthaller, S. Sburlan, Probleme de cercetare operaţională, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971, p I. Văduva, C. Dinescu, B. Săvulescu, Modele matematice de organizarea şi conducerea producţiei, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1974, p Pagina 216 din 294

217 6. Co mp o n e n ta So l ve r 3. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară8. x1 x2 4 3x1 - x2 18 -x1 +2x2 6 x1,x2 0 max (2x1 +x2) 4. Să se determine programul optim pentru următoarea problemă de programare liniară. x1 +3x2 90 3x1 +5x2 21 4x1 +2x2 14 x1,x2 întregi nenegative min (4x1 +5x2) 5. Salvaţi valorile de la aplicaţia 3 într-un scenariu. 8 Ileana Nădejde, C. Zidăroiu, C. Bergthaller, S. Sburlan, Probleme de cercetare operaţională, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1971, p. 78 Pagina 217 din 294

218 CAPITOLUL 7 CONTROALE DE TIP FORMULAR 7.1 DESCRIERE O foaie de calcul poate fi automatizată cu ajutorul unor obiecte legate de celulele foii, obiecte pe care le vom numi pe scurt Controale de tip formular. Pentru a le putea folosi, puneţi pe bara de acces rapid butonul Insert Controls, astfel: faceţi clic pe butonul de pe bară; în caseta care apare, faceţi clic pe More Commands; în fereastra Excel Options, în caseta Choose commands from, faceţi clic pe Developer Tab, apoi dublu clic pe Insert Controls. Unele controale se leagă de o celulă, numită celulă de legătură. În cadrul unei formule pot să apară referinţe la celula de legătură. Pentru a desena un control, procedaţi astfel: faceţi clic pe butonul Insert Controls; selectaţi un control de tip formular (Form Controls) din caseta ce apare (Figura 7. 1); Figu r a 7. 1 daţi clic pe foaie şi dimensionaţi mărimea controlului ales prin tragerea mouse-ului cu butonul stâng apăsat; eliberaţi butonul mouse-ului. Pagina 218 din 294

219 7. Con troa l e d e t ip for m u lar În continuare, prezentăm următoarele controale tip formular: Button, Label, Group Box, Combo Box, List Box, Label, Check Box, Option Button, Spin Button, Scroll Button. Controlul BUTTON (buton) se foloseşte pentru a declanşa o comandă. După desenarea controlului apare fereastra Assign Macro din Figura 7. 2, dar şi un buton de comandă (Button 15). Figu r a 7. 2 Pentru a modifica textul ce apare pe control, executaţi clic pe Cancel, apoi în interiorul textului; ştergeţi textul implicit; tastaţi noul text. Puteţi modifica textul şi astfel: clic dreapta pe conturul de la control, Edit Text, modificaţi textul, clic într-o celulă din foaie sau Exit Edit Text din meniul contextual. Pentru modificarea proprietăţilor controlului, executaţi clic pe Format Control, din meniul contextual. Se va deschide fereastra Format Control (Figura 7. 3), ce conţine paginile: Size, Protection, Properties, Web, Font, Alignment, Margins. Pagina Font conţine opţiuni legate de tipul (Font), dimensiunea (Size) şi stilul literelor (Font style). Pagina 219 din 294

220 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Pagina Alignment se referă la alinierea textului în cadrul butonului. Pagina Size se foloseşte pentru a stabili dimensiunea controlului. Pagina Protection permite blocarea textului (Lock text) sau a obiectului (Locked) pentru a preveni modificarea acestora de către alţi utilizatori. Pagina Properties conţine proprietăţi legate de modul în care se comportă controlul atunci când este mutat în altă poziţie şi de tipărirea acestuia. Pagina Margins se referă la poziţionarea marginilor textului care apare pe buton. Pagina Web permite afişarea unui text alternativ în cazul încărcării obiectului sau atunci când nu sunt afişate imaginile în cadrul paginilor web. Pagina 220 din 294

221 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a 7. 3 Controlul LABEL (etichetă) se foloseşte pentru a afişa un text care nu trebuie influenţat de utillizator. În acest caz, fereastra Format Control are patru pagini: Size, Protection, Properties şi Web. Controlul GROUP BOX (casetă de grupare) se foloseşte pentru gruparea butoanelor de opţiune astfel încât doar unul să fie selectat la un moment dat. Pentru a modifica textul care apare pe control, procedaţi ca la controlul Button. Pagina 221 din 294

222 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Controlul CHECK BOX (casetă de validare) returnează valoarea TRUE dacă este selectat, sau FALSE dacă este neselectat. Spre deosebire de controlul Label, fereastra Format Control (Figura 7. 4) are şi paginile: Colors and Lines, Control. Figu r a 7. 4 Pagina Colors and Lines cuprinde opţiuni legate de umplerea controlului cu o anumită culoare, tipul şi culoarea liniei de chenar etc. Pagina Control conţine opţiuni legate de valoarea controlului: Unchecked, ce produce rezultatul False în celula de legătură; Checked, ce produce rezultatul True în celula de legătură; Pagina 222 din 294

223 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Mixed, ce produce un efect de umbrire în caseta de validare. Alte opţiuni: Cell Link, pentru specificarea celulei de legătură; caseta de validare 3D shading pentru efect tridimensional. Controlul OPTION BUTTON (buton de opţiune) se utilizează în general în cadrul unui grup, un singur buton din grup putând fi selectat la un moment dat. În celula de legătură va apare numărul de ordine al butonului din cadrul grupului. Este suficientă legarea unui singur buton din grup la o celulă de legătură. Efectul 3D shading trebuie selectat pentru fiecare control în parte. Controlul LIST BOX (casetă listă) returnează numărul de ordine al obiectului selectat din listă. Pagina Control, din cadrul ferestrei Format Control (Figura 7. 5), conţine: caseta de text Input range, unde se introduce domeniul sursă a datelor; caseta Cell link, unde se va introduce celula de legătură; zona Selection type, pentru alegerea tipului de selecţie în cadrul listei: Single, pentru selectarea unei singure valori la un moment dat; Multi, pentru selectarea mai multor valori, una câte una; Extend, pentru selectarea mai multor valori, cu tastele Shift sau Ctrl ; caseta de validare 3D shading, pentru un efect tridimensional. Pagina 223 din 294

224 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a 7. 5 Controlul COMBO BOX (casetă listă derulantă) combină o casetă listă cu una de editare. Pagina Control din fereastra Format Control (Figura 7. 6) conţine: caseta de text Input range, unde se introduce domeniul sursă a datelor; caseta Cell link, ce va conţine celula de legătură; Drop down lines, unde se tastează numărul de elemente din listă care apar în momentul derulării controlului; caseta de validare 3D shading, pentru un efect tridimensional. Pagina 224 din 294

225 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a 7. 6 Controlului SCROLL BAR îi corespunde fereastra Format Control din Figura Rolul elementelor din pagina Control este evident. Prin Page Change se precizează valoarea cu care se schimbă numărul generat de Scroll Bar când utilizatorul dă clic între bara de derulare şi una din săgeţile din capete. Pagina 225 din 294

226 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a 7. 7 Controlului SPIN BUTTON îi corespunde fereastra Format Control din Figura Pagina 226 din 294

227 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a 7. 8 Pagina 227 din 294

228 7. Con troa l e d e t ip for m u lar 7.2 APLICAŢIE REZOLVATĂ O foaie de calcul conţine date referitoare la clienţii unei bănci. Se cere să se construiască în foaia de calcul un formular de căutare şi afişare a unor informaţii privind un anumit client, în funcţie de opţiunile selectate. Pentru realizarea operaţiilor se vor folosi controale de tip formular: Combo Box, pentru a selecta numele clientului; Check Box, pentru a afişa numărul contului; Option Button, pentru a selecta tipul sumei de afişat (suma din depozit sau dobânda); Group Box, ce va include controalele Option Button. Datele şi formularul de căutare arată ca în Figura Figu r a 7. 9 Pagina 228 din 294

229 7. Con troa l e d e t ip for m u lar REZOLVARE Desenaţi controlul Combo Box, începând din linia 10. Se va încărca în lista derulantă domeniul B3:B8, astfel: clic dreapta în interiorul controlului Combo Box; Format Control pagina Control; se introduce în caseta Input range domeniul B3:B8; se introduce E10, în caseta Cell link; se tastează numărul de elemente din listă, în caseta Drop down lines (Figura 7. 10). Figu r a Desenaţi controlul Check Box (Figura 7. 11). Figu r a Efectuaţi apoi următoarele: clic dreapta în interiorul controlului Check Box; Format Control pagina Control; Pagina 229 din 294

230 7. Con troa l e d e t ip for m u lar se introduce E12, în caseta Cell link,; dublu clic în interiorul controlului pentru a modifica textul din Check Box 1 în Nr. cont (Figura 7. 9). Desenaţi controlul Group Box (ca în Figura 7. 11), daţi dublu clic pe titlul controlului (Group Box ) şi introduceţi textul Suma (Figura 7. 9). Desenaţi în interiorul controlului Group Box două controale Option Button, la care schimbaţi titlul din Option Button în Depozit, respectiv Dobânda (Figura 7. 9). Pentru controalele Option Button, introduceţi E15 în caseta Cell link (se poate şi numai pentru primul control). În urma legăturilor realizate anterior, celulele de legătură vor afişa valorile din tabelul următor. Celula de legătură E10 E12 E12 E15 E15 Valoare afişată 1 TRUE FALSE 1 2 Când apare dacă s-a ales primul nume din listă ş.a.m.d. dacă este validată dacă este nevalidată dacă este ales primul buton de opţiune dacă este ales al doilea buton de opţiune În continuare, în celulele C12, C15, respectiv C17 (Figura 7. 12) se introduc formulele: =IF(E12=TRUE,VLOOKUP(E10,A3:E8,3), ) =IF(E15=1,VLOOKUP(E10,A3:E8,4), ) =IF(E15=2,VLOOKUP(E10,A3:E8,5), ) Ele vor realiza afişarea informaţiilor alese, în funcţie de rezultatul returnat de butoane în celulele de legătură. Pagina 230 din 294

231 7. Con troa l e d e t ip for m u lar Figu r a Se validează caseta de validare, dacă se doreşte afişarea contului persoanei alese; În funcţie de butonul de opţiune selectat, se va afişa în celula alăturată depozitul sau dobânda persoanei. Ulterior se pot ascunde informaţiile afişate în celulele de legătură, aplicându-le culoarea albă pentru font. Pagina 231 din 294

232 7. Con troa l e d e t ip for m u lar 7.3 APLICAŢII PROPUSE 1. O foaie de calcul are conţinutul din figura următoare. În coloana C, CUI reprezintă codul unic de înregistrare al firmei. Să se creeze un formular de căutare şi afişare a veniturilor sau cheltuielilor corespunzătoare unei societăţi. Societatea se selectează dintr-o listă de tip Combo Box, care va prelua firmele din coloana B. O sugestie de interfaţă cu utilizatorul este prezentată în figura următoare. Pagina 232 din 294

233 7. Con troa l e d e t ip for m u lar 2. Spre deosebire de aplicaţia 1, realizaţi selectarea societăţii utilizând controlul List Box. Celula de legătură este H Pentru aplicaţia de la 7.2, realizaţi căutarea unui client după Nr. Crt. care se va genera cu controlul Spin Button. Celula de legătură rămâne aceeaşi ca la Combo Box, adică E Pentru aplicaţia de la 7.2, realizaţi căutarea unui client după Nr. Crt. care se va genera cu controlul Scroll Bar. Celula de legătură rămâne aceeaşi ca la Combo Box, adică E10. Pagina 233 din 294

234 CAPITOLUL 8 MACROCOMENZI. LIMBAJUL VISUAL BASIC FOR APPLICATIONS 8.1 MACROCOMENZI O macrocomandă este o secvenţă distinctă de instrucţiuni, scrisă în limbajul Visual Basic (VB), care poate automatiza anumite procese repetitive sau acţiuni complexe în fişierele Excel. Utilizând macrocomenzi, se uşurează lucrul în Excel şi se economiseşte timp CREAREA O macrocomandă poate fi creată: automat, lăsând Excel-ul să genereze codul VB, aferent acţiunilor înregistrate, sau prin introducerea codului VB. Pentru CREAREA AUTOMATĂ, Se procedează astfel: 1. în fila View, grupul Macros, clic pe săgeata de sub Macros şi apare lista din Figura 8.1; Figu r a 8. 1 clic pe Record Macro şi apare fereastra Record Macro; 3. în caseta de text Macro name, se introduce numele macrocomenzii; se poate asocia macrocomenzii o combinaţie de taste, completând caseta ce urmează după Ctrl+; când în casetă se tastează o literă, apare Ctrl+Shift+litera tastată; 2. Pagina 234 din 294

235 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a 8. 2 din lista derulantă Store macro in, se selectează una dintre opţiunile: This Workbook, pentru a fi disponibilă doar în cadrul registrului curent; New Workbook, pentru a putea fi apelată dintr-un alt registru. Se va deschide un nou registru de lucru iar macrocomanda poate fi apelată doar din acel registru; Personal Macro Workbook, pentru a putea fi apelată din orice registru de lucru; caseta Description conţine o scurtă descriere a macrocomenzii, conţinut care se poate modifica după dorinţă; 4. clic pe butonul OK şi va începe înregistrarea macrocomenzii. 5. se execută operaţiile de înregistrare dorite; Pagina 235 din 294

236 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A 6. pentru a opri înregistrarea macrocomenzii, în fila View, grup Macros, faceţi clic pe săgeata de sub Macros apoi pe Stop Recording (Figura 8.3). Figu r a 8. 3 Pentru CREAREA PRIN INTRODUCEREA CODULUI VB, se procedează astfel: 1. clic pe butonul Visual Basic de pe bara de acces rapid (Figura 8.4); dacă nu există pe bară, se adaugă ca şi butonul Insert Controls (vezi capitolul 7); Figu r a în fereastra de cod ce se deschide introduceţi instrucţiunile procedurii (codul Visual Basic) ce formează macrocomanda; 3. închideţi fereastra de cod MODIFICAREA ŞI ŞTERGEREA Pentru MODIFICAREA unei macrocomenzi, se procedează astfel: 1. în fila View, grupul Macros, clic pe săgeata de sub Macros; 2. alegeţi View Macros şi se afişează fereastra Macro; 3. faceţi clic pe un macrou din lista afişată; 4. clic pe butonul Edit şi se va deschide automat mediul de dezvoltare Microsoft Visul Basic, iar codul va fi afişat într-o procedură având numele dat macrocomenzii. Pagina 236 din 294

237 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a 8. 5 Pentru ŞTERGEREA unei macrocomenzi, spre deosebire de modificare, după pasul 3, se dă clic pe butonul Delete EXECUŢIA Există mai multe variante de a lansa în execuţie o macrocomandă: folosirea comenzii Run; folosirea unei combinaţii de taste; de la un buton de comandă de tip formular; de la alte controale de tip formular; prin clic pe un desen/imagine. FOLOSIREA COMENZII RUN Procedaţi astfel: Pagina 237 din 294

238 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A în fila View, grupul Macros, clic pe săgeata de sub Macros; alegeţi View Macros şi se afişează fereastra Macro (Figura 8.5); se alege numele macrocomenzii, prin clic pe ea; clic pe butonul Run. Folosirea unei COMBINAŢII DE TASTE Dacă macrocomenzii i-a fost asociată o COMBINAŢIE DE TASTE, pentru lansarea în execuţie se poate folosi combinaţia respectivă ( Ctrl + Shift + literă ). De la un BUTON DE COMANDĂ, de tip control formular Această variantă presupune crearea unui buton de comandă, apoi ataşarea unei macrocomenzi. După desenare, daţi clic dreapta pe buton şi apare lista din Figura 8.6. Figu r a 8.6 Alegeţi Assign Macro şi va apare fereastra Assign Macro. Pagina 238 din 294

239 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a 8. 7 În fereastra Assign Macro, selectaţi macroul dorit, apoi daţi clic pe butonul OK. Clic pe UN DESEN/IMAGINE Se procedează astfel: se plasează desenul/imaginea (WordArt şi Text Box din grupul Text, grafice din grupul Charts, Shapes din grupul Illustrations etc.) pe foaie folosind fila Insert; clic dreapta pe desen/imagine, apoi faceţi clic pe Assign macro; se selectează din caseta Assign macro macrocomanda care trebuie ataşată obiectului desenat. Pagina 239 din 294

240 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A ACTIVAREA SAU DEZACTIVAREA Dacă la deschiderea unui fişier ce conţine macrocomenzi, sau la execuţia unei macrocomenzi, apare o fereastră de avertizare (Figura 8.8), utilizatorul trebuie să ia o decizie în ceea ce priveşte activarea sau dezactivarea unei macrocomenzi. Figu r a 8. 8 Această operaţie este necesară, întrucât şi viruşii reprezintă o macrocomandă. Se poate alege între: Enable dacă macrocomanda este cunoscută, Disable dacă macrocomanda este necunoscută. Pentru activarea sau dezactivarea macrocomenzii, procedaţi astfel: Office Button Excel Options; Trust Center Trust Center Settings; în fereastra Trust Center (Figura 8.9), faceţi clic pe Macro Settings, apoi activaţi (Enable) sau dezactivaţi (Disable) macrocomanda. Pentru a simplifica operaţiunea, puteţi adăuga pe bara de acces rapid butonul Macro Security, aşa cum aţi procedat cu butonul Insert Controls. Apoi, daţi clic pe buton şi faceţi setarea corespunzătoare. Pagina 240 din 294

241 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a ALGORITMI Prin algoritm se înţelege un sistem de reguli care aplicat la o anumită clasă de probleme conduce de la condiţiile iniţiale ale problemei la soluţie prin intermediul unor operaţii succesive univoc determinate MĂRIMI FOLOSITE LA CONSTRUIREA UNUI ALGORITM La construirea unui algoritm se folosesc următoarele mărimi: variabile, constante şi date. Pagina 241 din 294

242 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Variabilei îi corespunde o mulţime de valori, la un moment dat asociindu-i-se o singură valoare din mulţime. Valoarea variabilei se poate modifica prin execuţia unei operaţii. Variabila la care se referă o operaţie este cunoscută la nivelul scrierii algoritmului printr-un nume sau identificator. Alegerea numelui unei variabile trebuie făcută în aşa fel încât să nu genereze confuzii. Este de dorit ca acesta să fie cât mai semnificativ şi mai scurt. Variabilele pot fi interpretate ca nume de zone de memorie, iar valorile atribuite lor în timpul execuţiei algoritmului trebuie interpretate ca fiind conţinutul acestor zone. Constanta este o mărime care nu se modifică pe parcursul execuţiei şi nici de la o execuţie la alta. Valoarea constantei rezultă direct din reprezentarea sa în algoritm. Pentru rezolvarea oricărei probleme utilizatorul va furniza algoritmului o serie de elemente numite date de intrare sau date iniţiale, iar algoritmul va furniza utilizatorului soluţia problemei sub forma unor rezultate sau date de ieşire OPERAŢII UTILIZATE PENTRU DESCRIEREA ALGORITMILOR Pentru descrierea algoritmilor se folosesc următoarele tipuri de operaţii de calcul, de atribuire, de test, de intrare/ieşire (I/E). Prin operaţii de calcul se înţeleg operaţiile obişnuite de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, ridicare la putere etc. Prin operaţiile de atribuire se atribuie o valoare unei variabile. În acest sens vom folosi semnul =. Unei variabile i se poate atribui valoarea unei constante, a unei expresii sau a unei alte variabile. E X E M P L E s=s+4 Nume = "Albu" Pagina 242 din 294

243 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Prin operaţia de test se verifică relaţia existentă între datele asupra cărora operează algoritmii, pentru a decide transmiterea controlului execuţiei către o anumită instrucţiune. Aceste operaţii se reprezintă prin operatorii de comparaţie (relaţionali): < > = Operaţiile de I/E se referă la introducerea datelor iniţiale, respectiv furnizarea rezultatelor. Pentru aceste operaţii se vor folosi cuvintele: CITEŞTE, respectiv SCRIE. Operaţia de intrare se mai numeşte şi operaţie de citire. Ea reprezintă atribuirea unor valori din afara algoritmului, înregistrate pe diferite suporturi de informaţii, unor variabile utilizate de către algoritm. Operaţia de ieşire se mai numeşte şi operaţie de scriere (afişare). Din punct de vedere practic ea constă în furnizarea de la algoritm către utilizator a valorilor unor variabile, valori ce constituie rezultate şi care pot fi scrise pe diferite suporturi de informaţie CLASIFICAREA ALGORITMILOR Algoritmii pot fi: liniari, cu ramificaţii şi ciclici. Algoritmii liniari sunt cei mai simpli algoritmi. Algoritmii cu ramificaţii presupun o anumită testare, verificare a îndeplinirii unor condiţii, în urma cărora trebuie să se ia o anumită decizie: DA sau NU. Algoritmii ciclici presupun repetarea unui anumit proces de calcul de un anumit număr de ori, făcându-se aceleaşi operaţii, dar cu alte date. Algoritmii ciclici sunt: cu un număr dat de paşi şi cu număr necunoscut de paşi. Orice algoritm ciclic este un algoritm cu ramificaţii. În cazul algoritmilor ciclici un rol esenţial îl joacă formulele de recurenţă. Foarte adesea formulele de recurenţă sunt de forma: Xk = f (Xk-1), k=1, 2,..., n Pagina 243 din 294

244 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A STRUCTURI DE CONTROL Algoritmul de rezolvare al unei probleme trebuie să fie prezentat într-o formă accesibilă programatorilor şi calculatoarelor. De aceea prezintă o importanţă deosebită modul în care se descrie un algoritm. Schema logică (SL) de programare este cea mai utilizată tehnică pentru descrierea algoritmului de prelucrare. SL de programare pun în evidenţă prelucrările şi ordinea de executare a instrucţiunilor în calculator. Simbolurile utilizate la întocmirea SL de programare sunt redate în Tabelul 8.1. Blocul delimitator indică începutul sau sfârşitul schemei logice. În interiorul său se scrie START sau STOP. Blocul de calcul se foloseşte pentru descrierea operaţiei de calcul ce se efectuează. Blocul de I/E pune în evidenţă operaţiile de intrare/ieşire. Tabe lu l 8. 1 Simbol Denumire Bloc delimitator Simbol Denumire Bloc de procedură Bloc de calcul Săgeată Bloc de I/E Conector Bloc de decizie Conector de pagină Blocul de decizie (testare) marchează ramificaţiile, în funcţie de o anumită condiţie ce se va scrie în interiorul lui. Pagina 244 din 294

245 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Blocul de procedură reprezintă o prescurtare a ceea ce urmează să se dezvolte sau există şi doar se utilizează. Săgeata indică ordinea executării operaţiilor. Conectorul indică locul de întâlnire a săgeţilor. Conectorul de pagină se foloseşte când schema logică continuă pe altă pagină. Pe baza simbolurilor prezentate, putem construi diferite structuri de control. Ordinea în care sunt executate instrucţiunile programului constituie structura de control a acestuia. În continuare se prezintă cele trei structuri de bază şi extensiile lor: - structura secvenţială (liniară); - structura alternativă: binară, binară cu o ramură vidă, generalizată; - structura repetitivă: condiţionată anterior, condiţionată posterior. Structura secvenţială indică una sau mai multe operaţii din cadrul algoritmului, care se execută în mod succesiv (secvenţial). Grafic, această structură se prezintă în Figura Si (i = 1, 2,..., n) reprezintă secvenţe de instrucţiuni. Instrucţiunile sunt executate în ordinea în care apar în programul sursă. S1 este prima instrucţiune ce va fi executată iar după execuţia instrucţiunii Si, controlul este transferat la instrucţiunea Si+1. Sn este ultima instrucţiune care va fi executată. În general programele au astfel de structură numai pe părţi. Structura alternativă indică secvenţa de instrucţiuni care se execută numai în anumite condiţii. În Figura 8.11 se prezintă structura alternativă binară. Un caz particular îl reprezintă structura alternativă binară cu o ramură vidă, ce poate fi în partea stângă (Figura 8.12) sau în partea dreaptă. C reprezintă o condiţie a cărei valoare logică poate fi adevărată sau falsă. Pagina 245 din 294

246 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Fi gu ra Figu ra F igu ra Structura alternativă multiplă se prezintă în figura Expr este o expresie, iar Ci (i=1, 2,, n) condiţii. Dacă valoarea expresiei se încadrează în condiţia Ci, va fi executată secvenţa de instrucţiuni Si. C1 expr C2 S1 S2... Cn Sn Figu r a Structura repetitivă indică secvenţa de instrucţiuni care se execută repetat cât timp sau până când o anumită condiţie este îndeplinită. În figura 8.14 se prezintă structura repetitivă condiţionată anterior, iar în figura 8.15 cea condiţionată posterior. Pagina 246 din 294

247 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A În cazul figurii 8.14, dacă iniţial condiţia C nu este adevărată, secvenţa S2 nu se execută niciodată. În cazul din figura 8.15, secvenţa S2 se execută cel puţin o dată. Figu r a Figu r a O SL este structurată atunci când la construirea ei se utilizează structurile de control standard. Se numeşte program structurat orice program a cărui structură de control este compusă din blocuri cu o intrare şi o ieşire de tipul celor prezentate anterior. Structura alternativă binară şi structura repetitivă condiţionată anterior sunt suficiente pentru a defini structura de control a oricărui program. Din această cauză cele trei structuri au fost numite şi structuri fundamentale. Se recomandă ca SL să fie aranjată astfel încât să poată fi urmărită de sus în jos (START să fie sus, iar STOP să fie jos). Dacă SL depăşeşte o pagină atunci se vor folosi blocuri de procedură ce vor fi detaliate, în acelaşi mod, pe pagini separate. Când este posibil, se poate renunţa la blocurile de procedură. Pagina 247 din 294

248 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L U Dorim realizarea schimbului valutar pentru mai multe persoane, al căror număr nu îl cunoaştem dinainte. Se cunoaşte cursul de schimb leu-dolar. Să se determine câţi dolari se vor primi. Vom pune o condiţie de terminare a execuţiei algoritmului. De exemplu, aceasta are loc când introducem pentru suma în lei valoarea 0. Schema logică se prezintă în Figura Avem o structură repetitivă cu un număr necunoscut de paşi (dar finit). Figu r a CONDIŢII În general, condiţiile pot fi simple sau compuse. Oricare ar fi tipul, după evaluarea sa, o condiţie poate avea una din valorile: adevărat (A) sau fals (F). Pentru alcătuirea condiţiilor simple se folosesc: expresii, operatori relaţionali (< > = ) şi paranteze. O condiţie compusă se obţine din condiţii simple unite prin operatori logici. Aceştia sunt: şi, sau, negare. În diferite limbaje ei se precizează, în general, prin: AND (şi), OR (sau), NOT (negare). În cadrul condiţiei compuse pot exista şi paranteze. Presupunând două condiţii: C1 şi C2, valorile condiţiilor compuse C1 OR C2, C1 AND C2, şi NOT C1 sunt prezentate în Tabelul 8.2. Pagina 248 din 294

249 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Dacă o condiţie compusă, fără paranteze, conţine atât AND cât şi OR, mai întâi se efectuează operaţiile logice ce conţin AND şi apoi cele de tip OR. Ta be lu l 8.2 c1 a a f f E c2 a f a f c1 OR c2 a a a f c1 AND c2 a f f f NOT c1 f f a a X E M P L E 1. Condiţia A = 5 AND C = 5 OR B = 5 AND D = 5 este adevărată în una din situaţiile: A = 5 şi C = 5; B = 5 şi D = Condiţia A = 5 OR B = 5 AND C = 5 OR D = 5 este adevărată dacă apare cel puţin una din situaţiile: A = 5; B = 5 şi C = 5; D = 5. Mai întâi se evaluează condiţia B = 5 AND C = 5. Condiţiile compuse incluse între paranteze se evaluează mai întâi. E X E M P L U Condiţia (A = 5 OR B = 5) AND (C = 5 OR D = 5) este adevărată numai dacă: A = 5 sau B = 5 şi C = 5 sau D = 5 Parantezele pot fi folosite pentru a extinde influenţa operatorului NOT asupra unei condiţii compuse. E X E M P L U În cazul NOT (A = 5 OR B = 5 AND C = 5) operatorul NOT se aplică condiţiei compuse din paranteză. Pagina 249 din 294

250 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A În realizarea programelor, folosind condiţii compuse, se recomandă următoarele: să fie alcătuite cât mai clar posibil; în cazul unor condiţii compuse mai complexe se vor folosi obligatoriu parantezele, pentru a specifica ordinea de evaluare a condiţiilor; întrucât operatorul NOT creează condiţii mai greu de interpretat, este bine să fie evitat ori de câte ori este posibil. 8.3 LIMBAJUL VISUAL BASIC FOR APPLICATIONS Limbajul Visual Basic for Applications (VBA) este orientat pe obiecte şi pe evenimente. Instrucţiunile VBA sunt grupate în proceduri. Distingem proceduri Sub şi Function PROCEDURI DE TIP SUB Procedurile Sub pot fi proceduri eveniment sau proceduri generale. Procedurile generale cuprind de obicei instrucţiuni destinate a rezolva probleme de interes general. Acest tip de proceduri este apelat de multe ori din cadrul procedurilor eveniment. Procedurile eveniment sunt lansate în execuţie în mod automat la apariţia evenimentului la care sunt ataşate. Aceste proceduri sunt legate de un obiect şi un eveniment, aşa cum se va vedea în sintaxa de definire a procedurilor eveniment. PROCEDURI GENERALE Pentru a crea o procedură generală, procedaţi astfel: deschideţi registrul de lucru; clic pe butonul Visual Basic de pe bara de acces rapid; dacă nu este pe bară se procedează ca în cazul butonului Insert Controls (vezi capitolul 7). Pagina 250 din 294

251 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A se va deschide fereastra de cod (Figura 8.17), în care introduceţi instrucţiunile procedurii. Figu r a Pentru modificarea procedurii generale procedaţi ca la punctul Pentru rularea procedurii generale procedaţi ca la punctul PROCEDURI EVENIMENT Puteţi crea o procedură eveniment selectând controlul Command Button (ActiveX Control) folosind butonul Insert Control de pe bară. Daţi clic dreapta pe CommandButton1 (Figura 8.18) apoi pe View Code. Pagina 251 din 294

252 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a Va apare fereastra de cod din Figura 8.19, unde introduceţi instrucţiunile procedurii eveniment. Figu r a Instrucţiunile procedurii se execută când daţi clic pe buton (când are loc evenimentul click). Atenţie! Butonul Design Mode de pe bara de acces rapid să nu fie apăsat. Această procedură nu mai apare în fereastra Macro. Pagina 252 din 294

253 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A INSTRUCŢIUNILE PROCEDURII SUB Prima instrucţiune este de forma [Private/Public] [Static] Sub nume (arg), unde: nume numele procedurii; Private procedura poate fi apelată doar în cadrul modulului din care face parte; Public procedura poate fi apelată şi din alte module ale aplicaţiei; Static declară toate variabilele definite în cadrul procedurii ca fiind statice (ele îşi conservă valorile stocate în zonele de memorie rezervate lor şi după execuţia procedurii). Arg o listă opţională de argumente (numite şi parametri formali); argumentele arată ca declaraţiile de variabile; argumentele declară valorile transmise procedurii apelante. După apăsarea tastei Enter se observă că apare, automat, instrucţiunea End Sub, care indică sfârşitul procedurii. Între instrucţiunile Sub Nume şi End Sub programatorul va introduce instrucţiuni pentru: declararea variabilelor, introducerea datelor, afişarea rezultatelor, calcul, descrierea structurilor de control etc. Mai multe proceduri pot fi grupate într-un modul, în funcţie de opţiunile programatorului. În general, fiecare instrucţiune se scrie pe un rând. Pot fi plasate pe acelaşi rând mai multe instrucţiuni, prin folosirea caracterului două puncte (:). O instrucţiune poate fi scrisă pe mai multe rânduri, dacă la sfârşitul fiecăruia se pune caracterul de continuare, liniuţa de sublinire (_), precedat de un spaţiu. Puteţi introduce diferite texte explicative referitoare la instrucţiunile folosite. Aceste texte se numesc comentarii. Un comentariu este precedat de caracterul (apostrof). Pagina 253 din 294

254 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L U Procedura generală Suma10, de mai jos, calculează suma primelor 10 numere naturale. Figu r a APELAREA UNEI PROCEDURI SUB Procedura generală, poate fi apelată de proceduri generale sau proceduri eveniment. Aceasta elimină necesitatea de a duplica instrucţiunile în fiecare procedură. La fiecare apel al procedurii, sunt executate instrucţiunile dintre Sub şi End Sub. Procedurile Sub sunt implicit Public în toate modulele, adică ele pot fi apelate de oriunde din aplicaţie. Apelarea unei proceduri Sub se poate face cu instrucţiunea: Call[Nume_modul.]Nume_proc[(arg)],unde: Nume_modul - numele modulului; Nume_proc - numele procedurii apelate; - o listă opţională de argumente (numite şi parametri arg actuali) care se transmit procedurii atunci când este apelată. Parametrii transmişi procedurii se separă prin virgulă. Pagina 254 din 294

255 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E 1. Prin instrucţiunea Call SumaN se apelează procedura SumaN. Procedura este căutată în toate modulele bazei de date. 2. Dacă procedura SumaN apare în mai multe module, este necesară precizarea numelui modulului: Call InstrVBA.SumaN INTRODUCEREA DATELOR VBA dispune de instrucţiuni pentru introducerea datelor. Pentru a atribui valori variabilelor, se poate utiliza o instrucţiune de forma: Var=InputBox(mesaj,titlu,valoare_implicită,x,y) Prin execuţia instrucţiunii de mai sus, se aşteaptă ca utilizatorul să introducă caractere de la tastatură. Caracterele introduce vor fi memorate în variabila Var. Singurul argument (parametru) obligatoriu este mesaj. El este un şir de caractere ce va fi afişat în fereastra InputBox, deasupra casetei de text în care utilizatorul urmează să introducă date. Dacă argumentul mesaj conţine mai multe linii, se introduce caracterul Enter, adică CHR(13), între fiecare două rânduri succesive. Argumentul titlu este un şir de caractere ce va fi afişat în bara de titlu a ferestrei. Argumentul valoare_implicită reprezintă valoarea prestabilită care se afişează în caseta de text. Utilizatorul o modifică doar când este cazul. Dacă acest argument este omis, caseta de text va fi afişată goală. Argumentele x şi y sunt expresii numerice care specifică poziţia ferestrei InputBox faţă de marginea din stânga a ecranului, respectiv faţă de marginea de sus a ecranului. Dacă sunt omise unele argumente, dinaintea celui menţionat, trebuie incluse virgulele care le separă. Pagina 255 din 294

256 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E a a a a = = = = InputBox InputBox InputBox InputBox ( Dati pe a ) ( Dati pe & a ) ( Dati pe a, Titlu fereastră, 9) ( Dati pe a,,9) Atribuirea unei valori pentru o variabilă se poate face şi printr-o instrucţiune de forma: var = expr, unde var reprezintă o variabilă iar expr o expresie AFIŞAREA DATELOR Pentru afişarea unor mesaje se foloseşte funcţia MsgBox, având forma: MsgBox mesaj, butoane, titlu Argumentul mesaj este obligatoriu. El reprezintă un şir de caractere ce va fi afişat în fereastra MsgBox. Dacă afişarea este pe mai multe rânduri, se foloseşte CHR(13). Argumentul butoane, reprezintă butoane şi pictograme afişate în fereastra MsgBox. Se pot folosi numele constantelor sau valoarea lor (Tabelul 8.3). Argumentul titlu este o expresie şir care apare în bara de titlu a casetei de dialog. Tabe lu l 8.3 Argumentul butoane Valoarea Constanta Ce apare pe ecran? 0 vbokonly Butonul OK 1 vbokcancel Butoanele OK şi Cancel (anulare) 2 vbabortretryignore Butoanele Abort (abandon), Retry (încearcă din nou) şi Ignore (ignoră eroarea) 3 vbyesnocancel Butoanele Yes, No, Cancel 4 vbyesno Butoanele Yes, No 5 vbretrycancel Butoanele Retry, Cancel Pagina 256 din 294

257 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A 16 vbcritical 32 vbquestion 48 vbexclamation 64 vbinformation E Pictograma Pictograma Pictograma Pictograma X E M P L U Pentru ca în caseta de dialog să apară pictograma şi butoanele Yes, No şi Cancel, argumentul butoane are valoarea 19, ce rezultă din însumarea celor două valori, 16 şi 3. Pentru a face codul mai lizibil, se poate folosi, în exemplul dat, scrierea vbcritical+vbyesnocancel ca argument butoane. Astfel: MsgBox Mesaj, vbcritical+vbyesnocancel, Titlu are drept rezultat fereastra din Figura Figu r a Dacă se omite argumentul butoane, dar se menţionează argumentul titlu, trebuie incluse virgulele ca simboluri de demarcare. După cum se observă din tabelul anterior, fereastra MsgBox poate conţine unu până la trei butoane de comandă. Pentru ca programul să poată determina ce buton de comandă a ales utilizatorul, se foloseşte o instrucţiune de forma: Var=MsgBox (mesaj, butoane, titlu) Pagina 257 din 294

258 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Cele 7 butoane din care utilizatorul poate alege unul, sunt reprezentate de valorile numerice din Tabelul 8.4. De exemplu, dacă utilizatorul execută clic pe OK, valoarea variabilei Var este 1. Tabe lu l 8.4 Valorile unor butoane Butonul selectat Valoarea Constanta VB OK 1 vbok Cancel 2 vbcancel Abort 3 vbabort Retry 4 vbretry Ignore 5 vbignore Yes 6 vbyes No 7 vbno VARIABILE VBA foloseşte variabile pentru stocarea valorilor. Variabila este o zonă temporară de stocare în memoria calculatorului a unor valori în timpul execuţiei unei aplicaţii. Variabilele au: un nume, folosit pentru a ne referi la valoarea pe care o conţine variabila; un tip de dată, care determină felul datei pe care variabila o poate stoca. Tipurile de date pot fi aplicate nu numai variabilelor. La atribuirea unei valori pentru o proprietate, acea valoare are un tip de dată; argumentele au de asemenea tipuri de date. Se pot declara şi matrici formate din orice tip de date de bază. Tipul unei variabile se poate declara cu instrucţiunea Dim, astfel: Dim nume_variabilă [ As tip ] Pagina 258 din 294

259 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A unde tip reprezintă tipul de dată (Tabelul 8.5). În loc de Dim, se mai poate pune Private, Static, Public sau Global. Tabe lu l 8.5 Câteva tipuri de date fundamentale Nr. Crt. Tip de dată Memoria ocupată Domeniul valorilor sau explicaţii 1 Boolean (logic) 2 bytes True sau False 2 Byte 1 byte Integer (întreg) 2 bytes Long (întreg lung) 4 bytes Single (simplă precizie) Double (dublă precizie) Currency (valută) 4 bytes Aproximativ -3.40E E38 8 bytes Aproximativ -1.80E E308 8 bytes Date (dată calendaristică) Object (obiect) 8 bytes 4 bytes -922,337,203,685, ,337,203,685, Conţine date calendaristice. Constantele de acest tip se pun între # Referă un obiect după caz după caz Conţine şir de caractere. Constantele de acest tip se pun între ghilimele Tip de date generic. Se recomandă specificarea tipului variabilelor String 11 Variant (nedefinit) E X E M P L E Dim NrM As Integer Dim Total As Double Dim Nume,Adresa As String (1) (2) (3) Exemplul (3) cuprinde două declaraţii: prima de tip Variant şi a doua de tip şir de caractere. Pagina 259 din 294

260 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Unei variabile de tip Object i se poate atribui un obiect numai cu o instrucţiune Set: Set variabilă_obiect = expresie_obiect În VBA, declaraţiile de variabile se pot plasa în diverse locuri. Domeniul unei variabile semnifică zona de program în care variabila este recunoscută (vizibilă). Variabilele pot fi active: într-o procedură sau funcţie, într-un modul, în toate modulele (publice). Variabilele declarate cu Dim sau Private, la începutul unui modul, vor fi vizibile numai în modulul în care se declară. Aceste variabile pot fi utilizate din orice procedură sau funcţie din modulul unde au fost declarate. Variabilele declarate cu Static nu vor fi reiniţializate. Ele îşi conservă valoarea între apelurile succesive ale procedurii în care au fost declarate. Variabilele declarate cu Public sau cu Global la începutul unui modul, pot fi utilizate atât din procedurile şi funcţiile declarate în acel modul cât şi din orice modul al bazei de date. TABLOURI DE VARIABILE Un tablou conţine mai multe elemente de acelaşi tip, numite şi variabile indexate. Identificarea unui element al tabloului se face printr-un ansamblu de indici. Numărul de indici folosiţi pentru a identifica elementele unui tablou constituie dimensiunea tabloului. Există tablouri cu o dimensiune (vectori), cu două dimensiuni (matrice) etc. În definirea unui tablou trebuie să se precizeze: numele tabloului, tipul elementelor componente, dimensiunea tabloului şi numărul de elemente pentru fiecare dimensiune sau valorile maxime sau minime ale Pagina 260 din 294

261 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A indicilor după fiecare dimensiune. Aceste informaţii servesc calculului necesarului de memorie internă. Tablourile de variabile au atât limite inferioare cât şi limite superioare, iar elementele lor sunt consecutive în cadrul acestor limite. Limita inferioară implicită este 0. Pentru ca limita inferioară să înceapă de la 1 în loc de 0, se foloseşte instrucţiunea Option Base 1 înainte de declararea tabloului. Nedeclararea limitei inferioare este echivalentă cu instrucţiunea Option Base 0. Această instrucţiune se pune în zona General/Declarations a ferestrei de cod pentru modul. Declararea tablourilor se face ca la variabile. Pentru a specifica o limită inferioară, ea trebuie dată explicit, folosind cuvântul cheie To. Deoarece VBA alocă spaţiu pentru fiecare element al tabloului, trebuie evitată declararea unui tablou mai mare decât e nevoie. În VBA sunt două tipuri de tablouri: tablouri de dimensiune fixă şi tablouri dinamice. Tablourile de dimensiune fixă rămân mereu la aceeaşi dimensiune. E X E M P L E 1. Option Base Private Sub Dim x(2, 2) x(1, 1) = 1 Debug.Print End Sub 1 Tab1() As Long x(1, 1) S-a declarat un tablou cu două dimensiuni, adică o matrice, având 2 linii şi 2 coloane. Limita inferioară începe de la 1. S-a iniţializat primul element cu 1, apoi s-a afişat în fereastra Immediate cu obiectul Debug. Pentru afişarea ferestrei Immediate, alegeţi din meniul View al ferestrei de cod comanda Immediate Window. Pagina 261 din 294

262 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A 2. Dim X(14) As Integer S-a declarat un vector cu 15 elemente, cu indexul de la 0 la 14. Prin instrucţiunea X(0)=1 se iniţializează primul element cu Dim X(1 To 15) As Integer Indexul lui X merge de la 1 la Static A(9,9) As Double 5. Static A(1 To 10,1 To 10) As Double 6. Dim C(3,1 To 10, 1 To 15) În ultimul exemplu se creează un tablou cu trei dimensiuni şi anume 4 pe 10 pe 15. Numărul total de elemente este 4x10x15, adică 600. Identificarea unui element din acest tablou se face prin trei indici. Când nu se poate şti dinainte cât de mare trebuie făcut un tablou, VBA permite lucrul cu tablouri dinamice, a căror dimensiune se poate modifica la momentul execuţiei. Tablourile dinamice ajută la o administrare mai eficientă a memoriei. Tabloul va fi declarat dinamic dacă i se dă lista dimensiunilor vidă. E X E M P L U Dim X() Se alocă numărul efectiv de elemente al unui tablou dinamic cu declaraţia ReDim, ce poate apărea doar în cadrul unei proceduri. Spre deosebire de declaraţiile Dim şi Static, ReDim este o declaraţie executabilă. Ea face ca aplicaţia să efectueze o acţiune la momentul execuţiei. Fiecare ReDim poate schimba numărul de elemente, cât şi limitele inferioară şi superioară, pentru fiecare dimensiune. După fiecare execuţie a unei declaraţii ReDim, toate valorile memorate la momentul respectiv în tablou se pierd. Pagina 262 din 294

263 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Se poate modifica doar limita superioară a ultimei dimensiuni a unui tablou dinamic, fără a se pierde valorile existente, folosind cuvântul cheie Preserve. E X E M P L U Dim X() As Integer Declară un tablou dinamic ReDim X(5) Alocă 5 elemente For i =1 To 5 X(i)=i Iniţializează elementele tabloului Next i ReDim X(10) Redimensioneză la 10 şi şterge elementele For i=1 To 10 X(i)=i Next i ReDim Preserve X(15) Ultima instrucţiune redimensionează tabloul la 15 elemente, dar nu şterge vechile elemente. Se poate crea un tablou cu anumite valori ale elementelor, folosind funcţia ARRAY, având forma: ARRAY(lista). Lista reprezintă o listă de argumente (constante, variabile, expresii) separate prin virgulă. Pentru a referi un element al listei se foloseşte un nume de variabilă urmat de paranteze conţinând un indice ce indică elementul dorit. Primului element îi corespunde indicele zero, celui de-al doilea 1 etc. E X E M P L U Sub FArray() Zi=Array("Luni","Marti","Miercuri","Joi","Vineri") Debug.Print Zi(0) 'se va tipari Luni Debug.Print Zi(1) 'se va tipari Marti End Sub OPERATORI În VBA se disting operatori: aritmetici, relaţionali (de comparaţie), logici şi de concatenare. Folosind operatori şi operanzi Pagina 263 din 294

264 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A (constante, variabile, funcţii) obţinem expresii. Operatorii aritmetici sunt: ^, pentru ridicarea la putere; -, pentru negare; * şi /, pentru înmulţire şi împărţire reală; \, pentru împărţire întreagă; MOD, pentru restul împărţirii (Modulo aritmetic); + şi -, pentru adunare şi scădere. E X E M P L E 5/2 returnează 2.5; 5\2 returnează 2; 5 Mod 2 returnează 1. Operatorii relaţionali sunt: =, <, >, <=, >=, <>(diferit de), Like (compararea a două şiruri), Is (compară două variabile ce referă obiecte). Operatorii logici care îi vom folosi sunt: NOT (negaţie), AND (şi), OR (sau). Tabela de adevăr pentru operatorii NOT, AND şi OR a fost prezentată în Tabelul 8.2. Operatorii de concatenare sunt & şi +. Prin ei din două expresii se obţine una. Rezultatul va fi un şir de caractere. VBA defineşte o prioritate a operatorilor care determină ordinea efectuării operaţiilor. Prioritatea operatorilor VBA se prezintă în Tabelul 8.6. Tabe lu l 8.6 Operatori aritmetici Operatori de comparaţie Operatori logici ^ (ridicare la putere) = Not - (negare) <> And Pagina 264 din 294

265 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A * (înmulţire) < / (împărţire reală) > \ (împărţire întreagă) <= MOD (modulo aritmetic) >= Or +, - (adunare, scădere) &, + (concatenare) VBA va executa operaţiile cu cea mai mare prioritate, din cadrul unei expresii. Dacă doi operatori au aceeaşi prioritate, VBA va efectua operaţiile, în ordine, de la stânga la dreapta. Când o expresie conţine operatori din cele trei categorii, VBA evaluează în primul rând operatorii aritmetici, apoi operatorii de comparaţie şi, în final, operatorii logici. Operatorii de comparaţie din tabel au toţi acelaşi grad de prioritate. Aceşti operatori sunt evaluaţi de VBA în ordinea apariţiei lor, de la stânga la dreapta FUNCŢII STANDARD Funcţiile pot fi: standard (predefinite, implicite) şi definite de utilizator. Prezentăm în continuare câteva funcţii standard FUNCŢII MATEMATICE Funcţia Abs(x) returnează valoarea lui x (valoarea absolută a lui x). E X E M P L U MsgBox Abs(-3.5) returnează 3.5 Funcţia Int(x) returnează valoarea lui [x] (partea întreagă a lui x). Funcţia Fix(x) trunchiază numărul x şi furnizează partea sa întreagă. Pagina 265 din 294

266 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Atât Int cât şi Fix înlătură partea fracţionară a numărului şi returnează ca rezultat valoarea întreagă. Există diferenţă între Int şi Fix în cazul numerelor negative: Int returnează primul întreg negativ x; Fix returnează primul întreg negativ x. E X E M P L E MsgBox MsgBox MsgBox MsgBox Int(3.5) returnează 3 Int(-3.5) returnează -4 Fix(3.5) returnează 3 Fix(-3.5) returnează -3 Funcţia Sqr(x) returnează 𝑥 (radical din x), unde x 0. Funcţia Exp(x) returnează ex (e reprezintă baza logaritmului natural). Funcţia Log(x) returnează valoarea lui ln x (logaritm natural de x), unde x>0. Funcţia Rnd[(x)] generează număr aleator aparţinând intervalului [0,1); x reprezintă o expresie aritmetică. Când se foloseşte x la funcţia Rnd, se iniţializează generatorul de numere aleatoare. E X E M P L U Prin MsgBox Int((6 * Rnd)+1) se generează şi afişează numere întregi cuprinse între 1 şi 6, inclusiv FUNCŢII PENTRU CONVERSIA DATELOR Fiecare caracter are un cod ASCII. Codurile iau valori zecimale de la 0 la 255. Valorile de la 0 la 32 corespund diferitelor caractere de control. Funcţia Chr(x) se aplică unui număr x. Rezultatul ei este caracterul ce corespunde codului ASCII X. Pagina 266 din 294

267 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E MsgBox MsgBox MsgBox MsgBox CHR(87.1) returnează valoarea W CHR(42) returnează valoarea * CHR(87.9) returnează valoarea X CHR(87) returnează valoarea W Funcţia Asc(A) generează codul ASCII al primului caracter al şirului A. E X E M P L E MsgBox ASC("ABC") returnează 65 MsgBox ASC("aBC") returnează 97 MsgBox Asc( W ) returnează 87 Funcţia Str(x) calculează valoarea expresiei x iar rezultatul este un şir de caractere format din cifrele numărului rezultat din calcul. E X E M P L U MsgBox Str (127) returnează 127 Val(x) este funcţia inversă lui STR(x). Rezultatul este valoarea numerică a şirului x tratat ca o expresie aritmetică. E X E M P L U MsgBox Val ( Porumbescu ) returnează FUNCŢII PENTRU ŞIRURI DE CARACTERE Funcţia Left(A,n) extrage primele n caractere ale şirului A. E X E M P L U MsgBox LEFT("Popescu",3) generează Pop. Funcţia Right (A,n) extrage ultimele n caractere ale şirului A. E X E M P L U MsgBox RIGHT ("VASILICA",4) generează LICA Pagina 267 din 294

268 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Funcţia LTrim (x) returnează o copie a şirului x fără spaţiile din faţă. Funcţia RTrim (x) returnează o copie a şirului x fără spaţiile din spate. Funcţia Trim (x) returnează o copie a şirului x fără spaţiile din faţă şi spate. Funcţia Mid (A,n[,l]) extrage din şirul A un subşir de lungime l, începând cu al n-lea caracter. Dacă n şi l nu sunt întregi, se vor rotunji(matematic). Când l lipseşte sau nu sunt l caractere, atunci se extrage subşirul drept începând cu al n-lea caracter. E X E M P L U MsgBox Mid ("IBMPCAT",4,2) generează PC. Instrucţiunea Mid înlocuieşte o porţiune a unui şir cu un alt şir. Formatul este: Mid (sir1,n[,m]) = sir2 unde: n şi m sunt expresii cu valori întregi, sir1 şi sir2 sunt expresii şir. Caracterele din sir1, începând cu poziţia n, sunt înlocuite de primele m caractere ale şirului sir2. Dacă m lipseşte, toate caracterele şirului sir2 vor înlocui pe cele ale şirului sir1. E X E M P L U x="ionescu Nicoleta" MID(x,9,3)="Ionel" MsgBox x Pe ecran va apare noua valoare a variabilei x şi anume Ionescu Ionoleta. Pagina 268 din 294

269 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Funcţia Space (l) returnează un şir format din l spaţii. E X E M P L U MsgBox MULTI & Space (10) & ANI afişează 10 spaţii între cele două şiruri. Funcţia Tab(x) dă numărul coloanei în care se va scrie în continuare. X poate fi o expresie numerică. Se foloseşte, de obicei, cu metoda Print a obiectului Debug. E X E M P L U Debug.Print Popa ; Tab(20); Victor Funcţia Spc(x) introduce x spaţii. E X E M P L U Debug.Print Popa ; Spc(40); Victor introduce 40 spaţii între Popa şi Victor. Funcţia Len(x) returnează lungimea şirului x. E X E M P L U MsgBox Len( Popescu ) returnează 7 Funcţia LCase(x) converteşte şirul x în caractere mici. Funcţia UCase(x) converteşte şirul x în caractere mari. E X E M P L U Debug.Print LCase ( Ion ) returnează ion. Debug.Print UCase ( Ion ) returnează ION. Funcţia InStr returnează poziţia primei apariţii a unui subşir întrun şir. Are forma: InStr (n, şir1, şir2 [, compar]) unde: n - expresie numerică ce indică poziţia de unde începe căutarea; şir1 - şirul în care se caută; Pagina 269 din 294

270 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A şir2 - subşirul căutat; compar - indică tipul comparaţiei. E X E M P L E Fie: Sir1= Ion Popescu Sir2= p 1. Prin MsgBox InStr(4,Sir1,Sir2,1) se face o comparaţie textuală începând din poziţia 4. Se returnează valoarea 5. Nu se face distincţie între caracterele mari şi mici. 2. Prin MsgBox InStr(4,Sir1,Sir2) se face o comparaţie textuală începând din poziţia 4. Se returnează valoarea Prin MsgBox InStr(4,Sir1,Sir2,0) se face o comparaţie binară începând din poziţia 4. Se returnează valoarea 7. Se face distincţie între caracterele mari şi mici. 4. Prin MsgBox InStr(4,Sir1, K ) se returnează valoarea 0. Funcţia String se foloseşte pentru repetarea unui caracter de un număr de ori. Are forma: String (n, car) unde: n - numărul de repetări ale caracterului; car - caracterul sau şirul ce se repetă. În cazul în care car este un număr, acesta reprezintă codul ASCII al caracterului. Dacă şirul conţine mai multe caractere, numai primul se repetă. E X E M P L E MsgBox String(8,"-") tipăreşte MsgBox String(8,42) tipăreşte ******** MsgBox String (5, ABA ) tipăreşte AAAAA Pagina 270 din 294

271 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A DESCRIEREA STRUCTURILOR DE CONTROL STRUCTURA ALTERNATIVĂ INSTRUCŢIUNEA IF Instrucţiunea If se utilizează pentru a modifica ordinea execuţiei secvenţiale a instrucţiunilor unui program. Se poate scrie pe un singur rând sau pe mai multe rânduri. Formatul general este: If c Then instr1 [ Else instr2 ] sau If c Then instr1 [ Else instr2 ] End If unde: - c reprezintă o condiţie; - instr, instr1, instr2 reprezintă instrucţiuni. Condiţiile pot fi simple şi compuse. Condiţiile simple au forma generală expr1 relaţie expr2, unde: - expr1, expr2 reprezintă expresii numerice sau expresii şir; - relaţie reprezintă un operator relaţional. Condiţiile compuse se obţin din condiţiile simple la care se asociază operatorii logici And, Or şi Not. Când condiţia c este adevărată se execută instrucţiunile care urmează după Then. Când condiţia c nu este adevărată se execută instrucţiunea ce urmează după If (când lipseşte Else). O instrucţiune If poate conţine alte instrucţiuni If. Sintaxa pe un singur rând nu are nevoie de End If. Pagina 271 din 294

272 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E 1. If a=0 Then MsgBox Ecuatia nu e de grad II End If se mai poate scrie astfel: If a=0 Then MsgBox Ecuatia nu e de grad II 2. Nota=4 If Nota<5 Then MsgBox Restantier Else MsgBox Promovat End If INSTRUCŢIUNEA GOTO Pentru efectuarea salturilor, instrucţiunile If pot conţine şi instrucţiunea GoTo, având formatul GoTo etic Ea realizează un salt la eticheta având numele etic. În continuare, instrucţiunile se vor executa începând de la această etichetă. E X E M P L U x=33 If x=0 Then GoTo z Else GoTo t z: Debug.Print "x este zero": GoTo Sf t: Debug.Print "x nu este zero" Sf: z, t şi Sf sunt etichete. Pagina 272 din 294

273 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Când x=0 se scrie "x este zero" şi se face un salt la eticheta Sf. Dacă x nu e zero se face salt la instrucţiunea de la eticheta t INSTRUCŢIUNEA SELECT Instrucţiunea Select are formatul: Select Case expr Case testlist instrucţiuni... [Case Else instrucţiuni] [Exit Select] End Select unde: expr testlist - o expresie de orice tip; - o listă de expresii separate prin virgulă, ce testează valoarea expresiei expr. Elementele listei de expresii sunt implicit legate printr-un operator Or. După execuţia instrucţiunilor de după o clauză Case, se continuă cu instrucţiunile ce urmează după End Select. Instrucţiunile din Case Else se execută dacă toate testele din lista de expresii din clauzele Case precedente sunt false. În lista de teste pot apare operatorii relaţionali: =, <, <=, >, >= şi cuvântul To pentru a preciza un interval de valori pentru expr. Pentru testul de egalitate nu e necesar operatorul =. Dacă mai multe clauze Case sunt echivalente cu expresia de testat, doar blocul de instrucţiuni asociat primei clauze Case echivalente va fi executat. Pagina 273 din 294

274 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E 1. x = InputBox("Tastaţi pe x") Select Case x Case 0 Debug.Print "x=0" Case 1 Debug.Print "x=1" Case 2 Debug.Print "x=2" Case Else Debug.Print "Eroare" End Select Se aşteaptă introducerea valorii pentru x. În continuare se va afişa unul din mesajele: x=0, dacă s-a introdus 0; x=1, dacă s-a introdus 1; x=2, dacă s-a introdus 2 sau mesajul Eroare. 2. x = InputBox("Tastaţi pe x") Select Case x Case 0, Is < 10 Debug.Print "x=0 sau x<10" Case 15 To 20 Debug.Print "x=15,...,20" End Select Prin Case =0,<10 se testează dacă x (din Select Case) este egal cu 0 sau este <10. Prin Case 15 To 20 se testează dacă x ia valori între 15 şi 20, inclusiv. Pagina 274 din 294

275 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A STRUCTURA REPETITIVĂ INSTRUCŢIUNEA FOR Instrucţiunea For...Next se foloseşte pentru execuţia repetată a unor instrucţiuni din program, de un număr cunoscut de ori. Formatul general este: For var = expr1 To expr2 [Step expr3] instrucţiuni Next [var] unde: var - variabilă numerică folosită pentru controlul numărului de repetări ale instrucţiunilor; expr1,expr2,expr3 - expresii aritmetice: expr1 - valoarea iniţială ce se atribuie variabilei var; expr2 - valoarea finală a variabilei var; expr3 - incrementul (pasul) care se adună la valoarea variabilei var de fiecare dată când se execută instrucţiunile ce se repetă; poate lua şi valori negative. Când Step expr3 lipsesc, pasul se consideră 1. Presupunem că expr3>0. Instrucţiunile se execută atâta timp cât var<=expr2. Când var>expr2, se continuă cu execuţia instrucţiunilor de după Next. Dacă expr3<0, expr1 trebuie să fie mai mare sau egal cu expr2, altfel instrucţiunile din buclă nu vor fi executate. Dacă expr3>0, expr1 trebuie să fie mai mic sau egal cu expr2, altfel instrucţiunile din buclă nu vor fi executate. Toate instrucţiunile cuprinse între For şi Next, inclusiv ele, pot fi scrise într-o singură linie de program. La execuţie, instrucţiunea For şterge orice variabilă de tip var ce a fost utilizată. Pagina 275 din 294

276 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A În interiorul instrucţiunii For pot exista alte instrucţiuni For, cu condiţia ca ele să nu se intersecteze. O instrucţiune Next fără variabilă este asociată cu ultima instrucţiune For. Execuţia ciclului For se poate termina forţat folosind instrucţiunea Exit For. Exit For transferă controlul la prima instrucţiune după Next. E X E M P L E 1. For i=1 To 10:Debug.Print "I=";i:Next i 2. Instrucţiunile: For i=1 TO 6 For j=1 TO 6 Next i Next j sunt incorecte (există intersecţie). 3. Instrucţiunile: For i=1 To 5 For j=1 To 5 For k=1 To 5 Debug.Print i,j,k Next k Next j Next i sunt corecte. Cel mai repede variază indicele din For-ul cel mai interior INSTRUCŢIUNEA WHILE Instrucţiunea While are formatul: While c instrucţiuni Wend Spre deosebire de For, instrucţiunea While determină execuţia instrucţiunilor din ciclu cât timp condiţia c este adevărată. Pot exista Pagina 276 din 294

277 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A oricâte nivele de cicluri de acest fel. Fiecare Wend închide cel mai apropiat While. E X E M P L U Instrucţiunile Suma = 0 i = 1 While i <= 10 Suma = Suma + i i = i + 1 Wend Debug.Print "Suma="; Suma realizează calculul sumei primelor 10 numere naturale. În acest caz, folosirea instrucţiunii For constituie o variantă mai elegantă INSTRUCŢIUNEA DO Pentru descrierea structurii repetitive cu un număr necunoscut de paşi, pe lângă instrucţiunea While, se poate folosi şi instrucţiunea Do, având formatul: Do [{While Until} c] instrucţiuni Loop [{While Until} c] Instrucţiunea Do repetă un grup de instrucţiuni atâta timp cât condiţia c este adevărată sau până în momentul în care condiţia devine adevărată. Se poate închide ciclul Do cu Loop, cu Loop While c sau Loop Until c. Într-o structură Do... Loop poate fi folosită instrucţiunea Exit Do, ca metodă alternativă de a părăsi ciclul. Exit Do transferă controlul primei instrucţiuni care urmează după ciclul Do... Loop. Pagina 277 din 294

278 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E 1. Prin x=0 Do Until x>9 x=x+1 Loop până când x>9, se adună 1 la x. 2. Prin x=0 Do While x<9 x=x+1 Loop cât timp x<9, se adună 1 la x. 3. Prin x=0 Do x=x+1 Loop While x<9 se adună 1 la x, cât timp x<9. Când x=9, se iese din ciclul Do. 4. Prin x=0 Do x=x+1 Loop Until x>9 se adună 1 la x, până când x> PROCEDURI FUNCTION Procedurile Function sunt numite şi funcţii definite de utilizator. Pentru a crea o procedură Function, procedaţi astfel: deschideţi registrul de lucru; faceţi clic pe butonul Visual Basic şi se va deschide fereastra de cod, în care introduceţi instrucţiunile procedurii. Pentru rularea procedurii: Pagina 278 din 294

279 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A deschideţi fereastra de cod a modulului ce conţine procedura; clic pe butonul Run Sub/UserForm, din fereastra de cod a modulului sau alegeţi Run Sub/UserForm din meniul Run; dacă se cere, selectaţi din fereastra Macros numele procedurii ce apelează funcţia definită, apoi clic pe butonul Run; introduceţi valorile variabilelor etc. Instrucţiunile procedurii Function Introducerea instrucţiunilor unei proceduri Function se face conform schiţei de mai jos. [Private Public][Static]Function Nume([f1,f2,,fn])[As tip] declaraţii de variabile instrucţiuni Nume = var End Function Nume reprezintă numele funcţiei. Este o variabilă. Între instrucţiunile Function şi End Function se află corpul funcţiei. f1, f2, reprezintă lista de argumente. Se mai numeşte şi lista de parametri formali ai funcţiei. Această listă este opţională. Orice funcţie returnează o valoare. Tip reprezintă tipul valorii returnate de funcţie. O funcţie poate returna orice tip de valoare. În lipsa unei clauze As, tipul valorii returnate este cel implicit, Variant. Spre deosebire de procedurile Sub, o funcţie poate returna o valoare către procedura apelantă. Valoarea returnată de către o funcţie este salvată prin atribuirea sa numelui funcţiei, ca în penultima linie a schiţei de mai sus. Se poate realiza ieşirea imediată din funcţia utilizator, cu instrucţiunea Exit Function. Apelarea procedurii Function se face astfel: NumeProcedura (r1, r2,..., rn) unde r1, r2,... reprezintă parametri reali (actuali). Pagina 279 din 294

280 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Chiar dacă o funcţie nu necesită argumente, prezenţa parantezelor (goale) este obligatorie. Dacă o funcţie a fost definită fără argumente, ea se apelează identic. E X E M P L E 1. Se cere calcularea sumei: 1! + 2! n! La nivelul modulului: - în General/Declarations se declară variabilele procedurii ce apelează funcţia: Dim n As Integer, j As Integer - în cadrul obiectului General, se defineşte procedura Factorial, de calcul al factorialului: Function Factorial(a As Integer) As Long b = 1 For i = 2 To a b = b * i Next i Factorial = b End Function - după End Function se introduc celelalte instrucţiuni Sub Fact() n = InputBox("Introduceti n") c = 0 For j = 1 To n c = c + Factorial(j) Next j MsgBox "Suma este" + Str(c) End Sub 2. Considerăm programul din Figura 8.22 a. Pagina 280 din 294

281 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a Variabilele a, b şi c, declarate în interiorul funcţiei Suma, se numesc locale. Rezultă că, numele şi valorile lor au o semnificaţie doar în cadrul funcţiei în care au fost declarate. Procedura F3 încearcă să afişeze valoarea fiecărei variabile. Variabilele fiind locale, în fereastra Immediate apare doar mesajul a, b, c sunt: Procedura Function apare după procedura generală F3. Pagina 281 din 294

282 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A 8.4 IERARHIA OBIECTELOR EXCEL Cu ajutorul limbajului VB pot fi controlate toate elementele Excel: fişierele Excel, foi de calcul, domenii de celule etc. Aceste elemente sunt denumite generic obiecte. Ele sunt într-o relaţie de incluziune, care generează o ierarhie de genul: Application (mediul de lucru Excel) Workbooks (mulţimea registrelor de lucru salvate) ThisWorkbook (registrul de lucru în care se execută procedura curentă) Sheets (mulţimea foilor de orice fel din registrul specificat anterior) WorkSheets (mulţimea foilor de calcul) Charts (mulţimea foilor de grafic) Range (celula sau domeniul de celule apelat cu ajutorul numelui de domenii sau domeniilor folosind referinţe tip A1) Cells (celula sau domeniul de celule apelat folosind referinţe tip R1C1) Obiectele au anumite trăsături specifice numite proprietăţi. Aceste proprietăţi pot fi schimbate folosind comenzi Visual Basic. E X E M P L E 1. Prin instrucţiunea WorkSheets( Sheet2 ).Visible=False se schimbă proprietatea Visible a obiectului Sheet2 în False, adică se ascunde foaia de calcul. 2. Prin instrucţiunea WorkSheets( Sheet2 ).Visible=True se reafişează foaia de calcul Sheet2. 3. Prin instrucţiunea ActiveCell.Formula = "=SUM(A2:A10)" se calculează în celula curentă suma valorilor din celulele A2:A Prin instrucţiunea Range("B2:B5").Interior.ColorIndex=10 se colorează în verde celulele B2, B3, B4 şi B5. 5. Prin instrucţiunea Application.Workbooks( Test ).Sheets( Sheet2 ).Range( A2 ).Value=5 se modifică valoarea celulei A2 în 5. Pagina 282 din 294

283 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Obiectele mai sunt caracterizate şi prin acţiunile ce pot să le execute. Acestea se numesc metode. Prezentăm în continuare câteva metode şi exemple de utilizare a lor. Metoda Add se foloseşte în general pentru adăugări. E X E M P L E 1. Instrucţiunea Workbooks.Add creează un fişier Excel; 2. Instrucţiunea ThisWorkbook.WorkSheets.Add adaugă o foaie de calcul în fişierul curent. Metoda Activate se foloseşte pentru a activa (selecta) un obiect. E X E M P L E 1. Instrucţiunea Worksheets ( Facturi ).Activate activează foaia de calcul numită Facturi, din registrul curent; 2. Instrucţiunea Range("A2").Activate activează celula A2 de pe foaia de calcul curentă Metoda Select se foloseşte pentru a selecta mai multe obiecte. E X E M P L U Instrucţiunea Range("A2:D10").Select selectează domeniul de celule A2:D10 din foaia de calcul curentă. Metoda ClearContents se foloseşte pentru a şterge conţinutul unui domeniu. E X E M P L U Instrucţiunea Worksheets ( Facturi ).Range( B1:C10 ). ClearContents şterge conţinutul domeniului B1:B10 din foaia Facturi. Metoda Quit. Pagina 283 din 294

284 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L U Instrucţiunea Application.Quit apelează metoda Quit a obiectului Application. Această instrucţiune permite încheierea sesiunii de lucru Excel şi închiderea mediului de lucru VBA. Metoda Open deschide un registru de lucru. E X E M P L U Instrucţiunea Workbooks.Open( C:\Test.xlsx ) apelează metoda Open şi permite deschiderea registrului de lucru Test. Metoda Close se foloseşte pentru închidere. E X E M P L E 1. Instrucţiunea ThisWorkbook.Close închide registrul de lucru curent. 2. Instrucţiunea Application.Workbooks.Close permite închiderea tuturor registrelor de lucru active (deschise). Un alt mod de lucru îl constituie utilizarea obiectelor active, astfel: ActiveWorkbook (registrul de lucru activ) ActiveWindow (fereastra activă) ThisWorkbook (registrul de lucru în care se execută procedura curentă) ActiveSheet (foaia de lucru activă) ActiveChart (graficul activ) ActiveDialog (foaia de dialog aflată în execuţie) ActiveCell (celula activă) Selection (obiectul selectat) ActivePrinter (imprimanta activă) Utilizând OBIECTE ACTIVE, macrocomenzile care le conţin pot acţiona asupra oricărui obiect de acelaşi tip cu cel specificat. Dacă se utilizează nume de registre de lucru sau foi de lucru, macrocomenzile pot fi utilizate doar în foile sau registrele specificate. Pagina 284 din 294

285 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A E X E M P L E 1. Instrucţiunea Application.ActiveWorkbook.Save salvează registrul de lucru activ 2. Instrucţiunea ActiveCell.Value=100 introduce în celula curentă valoarea Instrucţiunea Application.ActiveWorkbook.ActiveSheet.Delete şterge foaia de calcul activă din registrul de lucru activ. 8.5 APLICAŢII REZOLVATE 1. Să se creeze automat o macrocomandă ce realizează sortarea crescătoare după NUME (ce este în coloana A) iar în cadrul numelui după PRENUME (ce este în coloana B). Să se execute macrocomanda creată folosind comanda Run din fereastra Macro. CREAREA 1. executaţi clic în tabelul ce conţine cele două coloane, NUME şi PRENUME; 2. fila View grupul Macros Record Macro; 3. dacă doriţi, daţi un nume macrocomenzii; 4. OK; 5. fila Data grupul Sort & Filter Sort; apare fereastra Sort; Pagina 285 din 294

286 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A se selectează coloana NUME din caseta Sort by; Add Level se selectează coloana PRENUME din caseta Then by; fereastra Sort arată ca în figura următoare; OK; 9. fila View grupul Macros Stop Recording Pentru fiecare student al unei grupe se cunoaşte media. Să se scrie o macrocomandă, numită Calificativ, pentru introducerea mediei de la tastatură cu InputBox, determinarea calificativului şi afişarea sa cu MsgBox. Execuţia macrocomenzii se va face de la un buton de comandă (Form Controls) amplasat pe o foaie de calcul. Calificativul (Calif) se determină astfel: F. BINE, dacă Media 9 BINE, dacă Media 8 Calif SATISFACAT OR, dacă Media 6 SLAB, dacă Media 5 Se va folosi instrucţiunea Select Case. CREAREA macrocomenzii Pagina 286 din 294

287 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A clic pe butonul Visual Basic de pe bara de acces rapid View Code; introduceţi instrucţiunile: Sub Calificativ() Media = InputBox("Dati Select Case Media Case Is > 9 Calif Case Is > 8 Calif Case Is > 6 Calif Case Is >= 5 Calif End Select MsgBox (Calif) End Sub media") = "F.BINE" = "BINE" = "SATISFACATOR" = "SLAB" închideţi fereastra de cod; faceţi clic pe butonul Insert Controls, de pe bara de acces rapid; 5. selectaţi controlul formular Button din caseta ce apare; 6. trasaţi apoi pe foaia de calcul un buton; 7. din fereastra Assign macro care apare, selectaţi macrocomanda Calificativ; 8. clic pe butonul OK; 9. se schimbă numele afişat pe buton în Calificativ; 10. se deselectează butonul, cu clic oriunde în afara lui EXECUŢIA macrocomenzii 1. clic pe butonul Calificativ, care determină afişarea casetei de introducere (Figura 8.23); 2. se introduce o medie, apoi clic pe OK; va apare o casetă cu calificativul determinat. Pagina 287 din 294

288 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Figu r a În exemplul precedent, pentru a afla calificativul mai multor studenţi macrocomanda ar trebui lansată în execuţie pentru fiecare student. Pentru a permite introducerea mai multor medii, fără a se face de fiecare dată relansarea în execuţie, macrocomanda anterioară poate fi modificată astfel: Sub Calificativ() Media = InputBox("Daţi media") While Media <> 0 Select Case Media Case Is > 9 Calif = "F.BINE" Case Is > 8 Calif = "BINE" Case Is > 6 Calif = "SATISFACATOR" Case Is >= 5 Calif = "SLAB" End Select MsgBox (Calif) Media = InputBox("Daţi media sau 0") Wend Pagina 288 din 294

289 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A End Sub Pentru terminarea execuţiei, se introduce pentru medie valoarea Într-un imobil sunt 10 apartamente. Să se scrie o macrocomandă pentru introducerea de la tastatură, într-o foaie Excel, a numărului apartamentului şi a numărului de persoane. Macroul va avea numele Apartament. Foaia de calcul se numeşte Persoane. REZOLVARE În celula A1 se tastează NR. APARTAMENT, iar în celula B1 se introduce textul NR. PERSOANE. Introducerea datelor preluate prin intermediul macro-ului se va face începând cu linia a doua. Codul VB este: Sub Apartament() Apart=InputBox("Dati nr.apartamentului sau 0") While Apart <> 0 Pers = InputBox("Dati nr.persoanelor") With Sheets("Persoane").Cells(Apart + 1, 1).Value = Apart.Cells(Apart + 1, 2).Value = Pers End With Apart=InputBox("Dati nr. apartamentului sau 0") Wend End Sub Sfârşitul execuţiei macrocomenzii se marchează prin introducerea numărului de apartament 0. Instrucţiunea With End With s-a folosit pentru a simplifica scrierea următoarelor două instrucţiuni. Dacă nu se foloseşte With End With, cele două instrucţiuni se scriu astfel: Sheets("Persoane").Cells(Apart + 1, 1).Value = Apart Sheets("Persoane").Cells(Apart + 1, 1).Value = Pers Pagina 289 din 294

290 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A 8.6 APLICAŢII PROPUSE 1. Foaia de calcul conţine coloana MEDIA. Creaţi automat o macrocomandă care să realizeze sortarea după coloana MEDIA. Aveţi în vedere faptul că pot exista maxim 30 studenţi. 2. Spre deosebire de aplicaţia 2, de la 8.5, media se citeşte dintr-o casetă de text Text Box (ActiveX Control). 3. Modificaţi aplicaţia 4, de la 8.5, astfel încât în variabila Apart să nu poată fi memorate valori mai mari decât Executaţi macrocomanda de la aplicaţia precedentă când daţi clic pe controlul Button (Form Controls). 5. Pentru locatarii unui imobil se cunosc pentru fiecare apartament (APT) cheltuielile pentru trei luni consecutive: L1, L2 şi L3. Foaia de calcul arată astfel: A APT B L1 C L2 D L3 E MEDIA Scrieţi o procedură VBA pentru a calcula cheltuielile medii pe o lună (MEDIA) pentru fiecare apartament şi cheltuiala medie generală. Pagina 290 din 294

291 87. Ma cro co m en z i. Li mb a ju l VB A Instrucţiunile procedurii se vor executa când se dă clic pe un buton de comandă de tip ActiveX Controls. 6. Definiţi o macrocomandă, folosind opţiunea Record Macro. Prin execuţia ei să apară în celula activă Universitatea de Vest. 7. Un registru de lucru conţine următoarele foi de calcul: Matrice, Necesar, Depozite şi Premii. Să se creeze o foaie tip meniu având forma de mai jos. Prin clic pe un buton se va deschide foaia de calcul ataşată lui. Cele patru butoane sunt de tip ActiveX. Pagina 291 din 294