T V A. 84 Studii de caz! Fiscalitate si Contabilitate. Rentrop & Straton Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri.

Transcription

1 T V A Fiscalitate si Contabilitate! Rentrop & Straton Grup de Editură şi Consultanţă în Afaceri

2 TVA Fiscalitate si Contabilitate ISBN: ; RENTROP & STRATON Coordonator: Florin Turza Autori: Elena Ionescu, expert contabil, auditor financiar Dani Cucu, consultant fiscal Georgeta Serban Matei, consultant fiscal, expert contabil Justinian Cucu, jurist Manager Centru de Profit: Octavian Breban Director Creatie-Productie: Cristina Straton Tehnoredactare: Carmen Ilinca Corectura: Elvira Panaitescu Lucrare editata de: RENTROP & STRATON Grup de Editura si Consultanta in Afaceri Presedinte-Director General: George Straton Director General Adj.: Florin Campeanu Director Economic: Mariana Netoiu Serviciul Clienti: tel.: ; fax: Puteti consulta si celelalte lucrari editate de RENTROP & STRATON la adresa: Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodusa, arhivata sau transmisa sub nicio forma si prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, inregistrare audio sau video, fara permisiunea in scris din partea editorului. Informatiile din aceast material au fost obtinute din surse pe care le consideram de incredere. Scopul acestei lucrari este sa va ofere o privire de ansamblu asupra celor mai noi modificari legislative si a implicatiilor acestora in activitatea dumneavoastra. Autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere ocazionata vreunei persoane fizice sau juridice care actioneaza sau se abtine de la actiuni ca urmare a citirii materialelor publicate in aceasta lucrare. Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 2 din

3 -1- Problemă: Modul de facturare şi înregistrarea în contabilitate a unui contract de vânzare - cumpărarea încheiat în formă autentică cu plata în rate pentru un imobil (construcţie + teren) al cărui drept de proprietate se transferă la data încheierii contractului. Vânzătorul a optat pentru colectarea TVA şi cumpărătorul este plătitor de TVA. Soluţie: În conformitate cu art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. De asemenea, este considerată livrare de bunuri predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing. Aşadar, faptul generator intervine la data livrării bunurilor. Pentru contractele încheiate înainte de 1 ianuarie 2007, aflate în derulare şi după această dată există dispoziţiile tranzitorii. Astfel, în cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează şi după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor scadente după data aderării intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata ratelor. Începând cu 1 ianuarie 2007, prin modificarea art. 137 alin. (3) litera c) din Codul fiscal, pentru contractele încheiate după această dată, dobânzile percepute pentru plăţile în rate se cuprind în baza de impozitare, fiind aşadar purtătoare de TVA. Începând cu aceasta dată numai dobânzile percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere nu sunt cuprinse în baza de impozitare privind TVA. În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în rate, încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează şi după data aderării, dobânzile aferente ratelor scadente după data aderării nu se cuprind în baza de impozitare a taxei. Înregistrări contabile efectuate de vânzător: Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 3 din

4 a) înregistrarea facturii emise pentru mijloace fixe vândute cu plata în rate: 461 Debitori diverşi = % - valoarea totală a facturii 7583 Venituri din vânzarea - valoarea mijlocului fix vândut, mai activelor şi alte operaţii puţin TVA şi dobânda de încasat de capital 4427 TVA colectată - taxa colectată aferentă mijlocului fix 472 Venituri înregistrate - dobânda de încasat aferentă ratelor în avans 4427 TVA colectată - taxa colectată aferentă dobânzii b) înregistrarea avansului încasat: 5121 Conturi la bănci = 461 Debitori diverşi - valoarea avansului, inclusiv taxa în lei colectata c) înregistrarea scoaterii din evidenţă a mijloacelor fixe vândute cu plata în rate: % = 212 Construcţii - valoarea mijlocului fix 2812 Amortizări construcţiilor - amortizarea cumulată 6583 Cheltuieli privind - valoarea neamortizata activele cedate şi alte operaţii de capital d) înregistrarea încasării ratei şi a dobânzii: 5121 Conturi la bănci în lei = 461 Debitori diverşi - valoarea ratei şi a dobânzii e) includerea în venituri a dobânzii încasate: 472 Venituri înregistrate = 766 Venituri din dobânzi - valoarea dobânzii în avans Înregistrări contabile efectuate de cumpărător: a) înregistrarea facturii furnizorului: %, = 404 Furnizori de imobilizări - valoarea totală a facturii 212 Construcţii - valoarea mijlocului fix 4426 TVA deductibilă - taxa deductibilă aferentă mijlocului fix 471 Cheltuieli înregistrate în avans - dobânda de plătit aferentă ratelor 4426 TVA deductibilă - taxa deductibilă aferentă dobânzii b) înregistrarea achitării avansului: 404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci - valoarea avansului plătit, în lei inclusiv taxa deductibilă c) înregistrarea achitării ratei şi a dobânzii aferente: 404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci - valoarea ratei şi a dobânzii Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 4 din

5 în lei d) includerea pe cheltuieli a dobânzii plătite: 666 Cheltuieli privind = 471 Cheltuieli înregistrate - valoarea dobânzii dobânzile în avans Documentele financiar-contabile utilizate în acest caz sunt factura şi contractul de vânzare cumpărare. Contractul de vânzare cumpărare trebuie să cuprindă minim următoarele elemente: părţile contractului; descrierea exactă a bunurilor care fac obiectul contractului de vânzare cu plata în rate; valoarea ratelor şi termenele de plată a acestora; valoarea dobânzilor; perioada contractului de vânzare. De asemenea, părţile pot conveni precizarea şi a altor elemente şi clauze contractuale. În concluzie, modul de aplicare a taxei la dobânzi, pentru vânzările cu plata în rate, este dat de momentul încheierii contractului, astfel: pentru contractele încheiate anterior aderării şi care se derulează şi după această dată nu se percepe TVA la dobândă nici după 1 ianuarie 2007; pentru contractele încheiate după data aderării se percepe TVA la dobândă. În ceea ce priveşte taxa aferentă ratelor, începând cu 1 ianuarie 2007, exigibilitatea acesteia nu mai intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata ratelor, ci în momentul predării efective a bunurilor către o altă persoană. De la această regulă fac însă excepţie contractele încheiate înainte de 1 ianuarie 2007, aflate în derulare şi după această dată, pentru care exigibilitatea taxei intervine la fiecare dintre datele specificate în contract pentru plata ratelor. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -2- Problemă: Vă rog să ne spuneţi dacă bonurile fiscale până la 100 lei, în afară de cele combustibili trebuie să fie incluse în jurnalul de TVA, având în vedere că nu avem dreptul de deducere a TVA?! Soluţie: Consider că nu este obligatorie evidenţierea în jurnalul de cumpărări a bonurilor fiscale cu o valoare de până la 100 lei, altele decât cele aferente achiziţiei de combustibili auto. Acest fapt rezultă şi din O.M.F.P. nr. 94/2008 în care se precizează Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 5 din

6 faptul că,,nu este obligatorie înscrierea în decont a sumelor care nu sunt incluse în baza impozabilă.,, conform instrucţiunilor date în aplicarea rândului 19. În situaţia în care doriţi totuşi să le înregistraţi în evidenţa fiscală astfel încât să aveţi o corelaţie cu evidenţa contabilă, aveţi posibilitatea să procedaţi astfel: să le înscrieţi în coloana 10 din jurnalul pentru cumpărări reglementat prin O.M.E.F. nr din 6 mai 2008 privind organizarea evidenţei în scopul taxei pe valoarea adăugată, conform art. 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 364 din 13 mai 2008); să le raportaţi la rândul 19 din decontul de T.V.A. reglementat prin O.M.E.F. nr. 94 din 17 ianuarie 2008 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată", (M.Of. nr. 68 din 29 ianuarie 2008); (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -3- Problemă: Problema legata in special de TVA La o societate comerciala,pe langa activitatea principala este desfasurata si o activitate secundara care consta in confectionarea manuala a bijuteriilor. D-na directoare a mers in Germania,unde a incheiat un contract care prevede inchirierea pe o perioada de 3 luni a unui spatiu de expunere a produselor noastre. S-a lasat marfa conform unei liste de produse,cu cantitati si preturi. La sfarsitul lunii ei fac un inventar al produselor ramase si ne comunica marfa care s-a vandut in cursul lunii, urmand ca noi sa emitem factura pentru produsele vandute.ambele societati,si cea romaneasca si cea nemteasca sunt platitoare de TVA. Aceasta operatiune poate fi considerata livrare intracomunitara? Mentionez ca produsele au fost duse de catre d-na directoare,intr-o servieta, deci nu exista documente de transport. Pe viitor, fratele d-nei care este traducator va transporta, personal,bijuteriile in Germania. Am venit cu aceste completari intrucat am inteles ca pentru ca aceasta operatiune sa fie considerata o livrare intracomunitara trebuie justificat si transportul. De asemenea in contract se specifica ca din pretul de vanzare stabilit de societatea noastra trebuie sa le achitam si lor un comision de 15%. Ei sustin ca noi trebuie sa emitem factura\ de vanzare pe restul de suma ce ramane dupa ce scadem comisionul. Noi le-am propus sa ne emita ei o factura pentru comision,dar din pacate nu sunt de acord. Ni s-a spus ca ei nu emit facturi asa usor,mai ales ca nu sunt valori foarte mari. O bijuterie costa ~25 euro. Valoarea totala a vanzarilor pe luna va fi ~300 euro. Soluţie: Referitor la regimul de vânzarea în consignaţie a produselor: Prin această modalitate de vânzare a bunurilor, firma dvs. aplică regimul de vânzare în consignaţie reglementat pentru tranzacţiile intracomunitare prin O.M.E.F. nr din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 6 din

7 art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (M.Of. nr din 28 decembrie 2006). Conform acestui act normativ, contractul de consignaţie reprezintă înţelegerea dintre două părţi participante la o tranzacţie: un consignant care se angajează să livreze bunuri consignatarului; un consignatar care urmează să găsească cumpărători pentru bunurile livrate de consignant. În situaţia prezentată de dvs. calitatea de consignant o are firma dvs. din România şi calitatea de consignatar o are firma din Germania. Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, data livrării bunurilor de către firma dvs. către firma din Germania se consideră data vânzării bunurilor către diverşi clienţi. Din acest motiv, într-o primă etapă, operaţiunea se consideră un transfer pentru perioada cuprinsă în intervalul dintre data expedierii bunurilor din România către consignatarul din Germania şi data vânzării efective a bunurilor către diverşi clienţi persoane fizice din Germania. Ca regulă generală, operaţiunea de transfer reglementată prin articolul articolului 128, alineatul 10 din Codul fiscal este considerat o livrare intracomunitară cu plată, asimilată, scutită cu drept de deducere a T.V.A. Totuşi, pentru a face dovada acestei operaţiuni de transfer, trebuie să existe un document de transport din care să rezulte că bunurile înregistrate în patrimoniul firmei dvs. din România au fost transportate din România în Germania. Regimul fiscal al vânzării de bunuri în regim de consignaţie între parteneri stabiliţi în state membre este detaliat la articolul 4 din O.M.F.P. nr. 2216/2006 prin care sunt reglementate două posibilităţi: fără aplicarea măsurilor de simplificare, caz în care firma dvs. realizează: 1) un transfer în România ca operaţiune asimilată livrării intracomunitare de bunuri; Pentru a fi considerată,,transfer,, trebuie respectat toate condiţiile şi regulile aferente livrărilor intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă (justificarea cu documente). 2) o achiziţie intracomunitară asimilată în Germania ca stat membru de sosire a bunurilor similară cu operaţiunea reglementată la art. 130^1 alin. (2) lit. a). Deoarece realizează o achiziţie intracomunitară are obligaţia să se înregistreze în scopuri de T.V.A. în Germania, la autoritatea fiscală în care este arondat magazinul cu care s-a încheiat contractul de închiriere. 3) o livrare de bunuri care are loc în Germania, caz în care se colectează T.V.A. pentru contravaloarea bunurilor vândute deoarece bunurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului pe teritoriul Germaniei,,. În Germania, cota standard T.V.A. este tot de 19% aşa cum este şi în România. cu aplicarea măsurilor de simplificare. Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 7 din

8 Acest regim este aplicabil în situaţia prezentată de dvs. pentru simplul fapt că Germania nu aplică la rândul ei măsuri de simplificare în relaţiile comerciale cu alte state membre. Dacă ar fi aplicat acest regim, în situaţia în care consignantul este înregistrat în scopuri de T.V.A. în Germania, firma dvs.: - nu ar mai fi fost obligată să se înregistreze în scopuri de T.V.A. în Germania; - bunurile transportate din România în Germania nu ar mai fi fost considerate operaţiuni de transfer în România şi operaţiune de achiziţie intracomunitară în Germania; Ca stat comunitar, România aplică acest regim al măsurilor de simplificare în relaţiile cu statele care agreează la rândul lor acest regim: Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Finlanda, Franta, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Olanda, Slovacia, Marea Britanie. În concluzie, la acest punct trebuie să reţineţi faptul că se colectează T.V.A. la bunurile vândute pe teritoriul Germaniei, la întreaga contravaloare a bunurilor, nu numai la comisionul perceput de consignatarul din Germania. În această situaţie, după părerea mea, dacă nu se înregistrează în Germania în scop de T.V.A. pentru desfăşurarea unei activităţi economice pe teritoriul Germaniei, firma dvs. este dezavantajată deoarece: 1. neavând un document de transport, operaţiunea de vânzare în consignaţie pe teritoriul Germaniei nu este considerată în România operaţiune scutită cu drept de deducere a T.V.A. Din acest motiv pentru care trebuie să emită cu T.V.A. colectată factura aferentă bunurilor efectiv vândute de consignatarul din Germania; 2. plăteşte T.V.A. pentru achiziţia intracomunitară în Germania a bunurilor expediate din România (similar cu plata efectuată prin decontul special cod 301 reglementat în România prin O.M.E.F. nr. 254 din 18 februarie 2008 publicat în M.Of. nr. 146 din 26 februarie 2008). 3. pentru suma T.V.A. achitată în Germania aferentă achiziţiei intracomunitare efectuată nu îşi poate exercita dreptul de deducere a T.V.A.: - nici în România deoarece vânzarea bunurilor aferente nu se face pe teritoriul României şi documentul de plată din Germania nu este considerat document justificativ pentru exercitarea dreptului de deducere; - nici în Germania deoarece nu este înregistrată în scopuri de T.V.A. în Germania. Trebuie verificat dacă în Germania există un ordin similar celui din România (O.M.F.P. nr. 523 din 3 aprilie 2007). Ordinul 523/2007 se referă la aprobarea Procedurii de soluţionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene publicat în M.Of. nr. 255 din 17 aprilie Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 8 din

9 colectează şi plăteşte integral suma T.V.A. colectată pentru bunurile vândute pe teritoriul Germaniei deoarece nu îşi poate exercita dreptul de deducere a T.V.A. pentru achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată în Germania. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008)54-4- Problemă: Care sunt operatiunile contabile pentru obtinerea si vanzarea acestor produse. Cum se emite factura: cu TVA sau fara TVA? Care sunt declaratiile fiscale pe care trebuie sa le depunem? Trebuie deschis un punct de lucru in Germania? Care este parerea dvs? Cum am putea desfasura aceasta activitate,fara a avea probleme din punct de vedere contabil si fiscal? Soluţie: Operaţiunea prezentată de dvs. nu poate fi considerată o livrare intracomunitară din două motive: 1. între firma dvs. şi firma din Germania nu există un contract de livrare de bunuri, ci doar un contract de consignaţie, operaţiune care este reglementată în mod distinct prin O.M.F.P. nr. 2216/2006, menţionat anterior. Consignaţia este privită ca operaţiune de transfer conform articolului 128, alineatul nu există un document de transport pentru justificarea oficială a expedierii bunurilor din România în Germania aşa cum impune O.M.F.P. nr. 2222/2006 cu ultima modificare O.M.E.F. nr. 2421/2007. Livrarea intracomunitară este reglementată prin articolul 143, alineatul 2 şi scutirea se justifică în baza documentelor enumerate la articolul 10, alineatul 1 de la litera a la c din O.M.E.F. nr. 2421/2007: factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal şi codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru. Consignatarul din Germania nu poate fi considerat un cumpărător al bunurilor deoarece el face firmei dvs. doar serviciul de identificare a cumpărătorilor şi de vânzare a bunurilor respective. documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare sau cumpărare, documentele de asigurare. La articolul 4, alineatul 4 din acelaşi ordin sunt prezentate documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului. De exemplu, la litera a, sunt enumerate documentele specifice transportului auto intracomunitar: copie de pe carnetul TIR sau de pe documentul de tranzit comunitar T. Firma dvs. trebuie să emită factură pentru valoarea integrală a bunurilor vândute în Germania. În evidenţa contabilă din România, suma facturată trebuie înregistrată integral pe venituri, inclusiv T.V.A. colectată pe teritoriul Germaniei in situaţia în care nu vă înregistraţi în scopuri de T.V.A. în Germania astfel încât să achitaţi fiscului german Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 9 din

10 doar diferenţa dintre T.V.A. colectată pentru vânzarea locală în Germania şi T.V.A. achitată pentru achiziţia intracomunitară. Înregistrările contabile care se efectuează de firma dvs. sunt: obţinerea produselor finite în România: 345 = transferul produselor finite în Germania, în regim consignaţia: 354 = vânzarea produselor finite pe teritoriul Germaniei: 411 = Factura emisă: - contravaloare bunuri : 252 euro - T.V.A. colectată : 48 euro Total general : 300 euro x 3,6875 lei/euro = lei a Aşa cum se poate constata, firma dvs. emite factură pentru valoarea integrală bunurilor vândute conform punctajului efectuat cu consignatarul. descărcarea gestiunii de produse finite vândute: 345 = şi concomitent 711 = înregistrarea cheltuielilor cu comisionul achitat firmei din Germania care include şi T.V.A. colectată de firma consignatară pentru serviciul prestat: 628 = (300 euro x 15% = 45 euro x 3,6875 lei/euro = 166 lei) Pentru a considera aceste cheltuieli de exploatare deductibile d.p.d.v. fiscal la determinarea profitului impozabil este necesară, obligatoriu, existenţa unui document justificativ emis de firma din Germania: o factură sau orice alt document reglementat prin legislaţia fiscală din Germania din care să rezulte realitatea serviciului prestat în fapt. încasarea contravalorii în euro a bunurilor vândute: 5314/5124 = (300 euro 45 euro = 255 euro x 3,6875 lei/euro = 940 lei) compensarea obligaţiilor reciproce de plată: 401 = (45 euro x 3,6875 lei/euro = 166 lei) 3. referitor la declaraţiile fiscale care trebuie depuse pe teritoriul României: Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 10 din

11 Referitor la aceste operaţiuni desfăşurate pe teritoriul României, declaraţiile se depun la organul fiscal din România numai în situaţia în care firma dvs. nu se înregistrează în scopuri de T.V.A. pe teritoriul Germaniei. Înainte de depunerea declaraţiilor, trebuie organizată evidenţa fiscală a acestora. În primul rând, pentru bunurile expediate în Germania pe baza documentului,,aviz de însoţire a mărfurilor,, sau echivalentul din statele membre ale acestui document,,delivery-note,, trebuie organizată evidenţa fiscală cantitativ-valorică pe baza unui registru al bunurilor aflate la terţi. Drept model, aveţi posibilitatea să vă orientaţi după exemplul dat pentru registrul nontransferurilor de bunuri reglementat prin O.M.E.F. nr din 6 mai 2008 privind organizarea evidenţei în scopul taxei pe valoarea adăugată, conform art. 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 364 din 13 mai 2008). Pentru identificarea operaţiunilor, ar fi utile următoarele coloane din registru: data transportului/expedierii; data şi numărul documentului de expediere cu indicarea mijlocului de transport; data efectuării recepţiei; bunuri transferate: descriere, cantitate, preţ, valoare; bunuri care se returnează: descriere, cantitate, preţ, valoare, document de retur; bunuri care se vând pe teritoriul Germaniei: descriere, cantitate, preţ, valoare, document de vânzare (număr şi data); Aceste transferuri nu se declară prin decontul de T.V.A., pe măsura efectuării lor. În al doilea rând, pentru bunurile vândute, facturile emise se evidenţiază în jurnalul pentru vânzări. Doar vânzările se declară prin decontul de T.V.A. cod 300, la rândul 7 unde se înscriu informaţiile preluate din Jurnalul de vânzări, pentru operaţiuni a căror exigibilitate intervine în perioada de raportare, respectiv baza de impozitare şi taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri taxabile cu cota de 19%. 4. referitor la declaraţiile fiscale care trebuie depuse pe teritoriul Germaniei: Evidenţa fiscală se organizează şi declaraţiile fiscale se depun numai dacă firma dvs. se înregistrează în Germania în scop de T.V.A. conform legislaţiei fiscale pe teritoriul acestui stat. Dacă vă înregistraţi în Germania, operaţiunile efectuate nu se mai declară prin decontul de T.V.A. depus la organele fiscale din România. Dacă nu vă înregistraţi direct în scop de T.V.A., aveţi posibilitatea să vă desemnaţi un reprezentant fiscal care îndeplineşte toate obligaţiile fiscale d.p.d.v. al T.V.A. pe teritoriul Germaniei. Deschiderea unui punct de lucru în Germania ar fi oportună doar în situaţia în care aţi deschide dvs. un magazin pentru vânzarea în nume propriu al bijuteriilor, renunţând astfel la regimul de vânzare în consignaţia. Totuşi, în situaţia în care veniturile obţinute sunt mici (300 euro lunar) nu este rentabilă deschiderea unui punct de lucru care presupune cheltuieli de exploatare legate de chirie, salarii şi contribuţii salariale, utilităţi, impozite şi taxe locale, organizarea evidenţei contabile şi fiscale, etc. Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 11 din

12 În concluzie, dacă vă desfăşuraţi activitatea pe teritoriul Germaniei, indiferent de faptul că deschideţi sau nu deschideţi un punct de lucru, trebuie să studiaţi legislaţia fiscală din acest stat. Pentru T.V.A. vă punem la dispoziţie, în format electronic, Decizia nr. 112 din 28 noiembrie 2006 emisă de Consiliul Uniunii Europene privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -5- Problemă: Societatea noastra face achizitii intracomunitare de cafea prajita, pentru care calculeaza si plateste acciza. Va rugam sa ne precizati daca acciza precede taxa pe valoarea adaugata, si unde se declara in decontul de tva. Aceasta subiect l-am discutat telefonic la serviciul dvs.de consultanta si am primit un raspuns asemanator cu cel al Biroului Metodologie si Asistenta Contribuabili de la DGFP Cluj. In data de la conferinta de TVA de la Cluj am adresat aceeasi intrebare d-nei Mariana Vizoli -Directia de legislatie TVA si raspunsul a fost ca dpdv al TVA-ului cafeaua este produs neaccizabil, acciza platita nu se ia in baza de calcul al TVA. Va rugam sa ne sprijiniti in clarificarea acestei probleme. Stiu ca raspunsurile adresate prin se primesc in zece zile,rugamintea mea este de a confirma daca ati primit aceasta intrebare. Soluţie: Aşa cum aţi menţionat şi dvs., pentru cafea, accizele nu sunt armonizate, dar se datorează în România conform articolului 207 din Codul fiscal. Acesta este şi motivul pentru care se includ în baza de impozitare a T.V.A. la momentul achiziţiei intracomunitare efectuate iar suma înregistrată contabil prin formula 4426 = 4427 rezultă din aplicarea cotei de 19% şi asupra accizei calculate. Fiind o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, această operaţiune se încadrează în prevederile articolului 126 alineatul (3) litera c şi se supune taxării deoarece locul operaţiunii este în România. Pentru astfel de operaţiuni, baza de impozitare cuprinde şi alte impozite şi taxe aşa cum se precizează la articolul 137, alineatul 2 litera a. În categoria,,alte impozite şi taxe,, intră şi accizele datorate în România (nearmonizate) deoarece prin lege nu s-a prevăzut în mod expres faptul că acestea nu se includ în baza de impozitare a T.V.A. Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 12 din

13 Încă o dovadă că valoarea accizelor intră în baza de impozitare a T.V.A. este articolul 208, alineatul 7 litera b în care se precizează faptul că pentru produsele,,prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă: b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie;,, Această prevedere a fost preluată în legislaţia fiscală din România din Directiva 112 a CEE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată care prevede la articolul 84 că statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că accizele datorate sau plătite de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor sunt incluse în baza de impozitare aşa cum se impune prin articolul 78 primul paragraf litera (a). La rândul său, articolul 78 din Directivă prevede că,,baza de impozitare include următoarele elemente: a) impozite şi taxe, cu excepţia TVA-ului însuşi;,,. De asemenea, prin articolul, Directiva 112 dă libertate statelor membre să adopte modalităţile de plată pentru a TVA pentru achiziţiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii). Suma taxei astfel calculate şi înregistrate de firma dvs. prin formula 4426 = 4427 se evidenţiază în jurnalul pentru cumpărări şi în jurnalul pentru vânzări şi se înscrie astfel în decontul de T.V.A. cod 300 reglementat prin O.M.E.F. nr. 94 din 17 ianuarie 2008: referitor la T.V.A. colectată, operaţiunea se înscrie la rândurile 4 (şi 4.1. dacă este cazul) şi rândul 5(regularizări); referitor la T.V.A. deductibilă, operaţiunea se înscrie la rândurile 14 (şi dacă este cazul) şi rândul 15 (regularizări); Aceiaşi bază de impozitare a T.V.A. înscrisă în decontul de T.V.A. se preia şi în Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri, cod 390. Doar aşa se poate respecta concordanţa dintre decontul de T.V.A. şi declaraţia recapitulativă cod 390, cerinţă impusă la punctul 3.1 litera c din O.M.E.F. nr. 552/2008,,corelarea totalului sumelor aferente..achiziţiilor intracomunitare de bunuri din declaraţia recapitulativă cu cele înscrise în rândurile corespunzătoare din Decontul de TVA,,. În această situaţie când baza de impozitare a T.V.A. cuprinde şi accizele, în mod sigur vor exista neconcordanţe în cadrul Raportului VIES din baza de date A.N.A.F. prin care furnizorii intracomunitari vor declara livrări cu o valoare mai mică decât cea declarată de firma dvs. la achiziţii intracomunitare. Acest fapt este cunoscut de către Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 13 din

14 toate organele de inspecţie fiscală. Pentru a vă uşura situaţia în cadrul unei inspecţii fiscale, vă recomand ca pe măsura efectuării operaţiunilor, să vă creaţi o evidenţă separată a achiziţiilor de produse accizabile din care să rezulte baza de impozitare a T.V.A. formată din preţul de achiziţie şi acciza datorată bugetului general consolidat. Diferenţele din Raportul VIES vor fi aproximativ egale cu valoarea accizei calculate întro perioadă fiscală. Doar justificând diferenţele astfel constatate, nu veţi fi suspectaţi de organele de inspecţie fiscală că aţi declarat eronat operaţiunile efectuate. De altfel, trebuie să cunoaşteţi faptul că neconcordanţele din Raportul VIES nu reprezintă pentru fisc un motiv de stabilire a diferenţelor suplimentare de plată a T.V.A. sau de respingere a sumelor solicitate la rambursare. Raportul VIES reprezintă doar o bază de date cu caracter orientativ care, până în acest moment, nu poate reprezenta cu adevărat un instrument de lucru. Oricum, trebuie să aveţi în vedere faptul că Raportul VIES nu trebuie confundat cu declaraţia recapitulativă cod 390. Acest raport este un document de sinteză, emis prin programul informatic al A.N.A.F. pe baza raportărilor efectuate trimestrial de către persoanele stabilite în state membre, înregistrate în scopuri de T.V.A. în diverse state membre. Aceste persoane sunt partenerii de afaceri ai firmelor din România şi sunt identificaţi pe baza codurilor de înregistrare în scopuri de T.V.A. preluate din declaraţia recapitulativă cod 390. Există totuşi un risc în situaţia în care solicitaţi la rambursare sumele T.V.A. rezultate din decontul 300. În vederea soluţionării cererii de rambursare a T.V.A. rezultată din livrări de bunuri scutite cu drept de deducere a T.V.A. sau din activitatea de investiţii, indiferent de faptul că rambursarea se face cu control anticipat sau cu control ulterior, echipa de inspecţie fiscală începe cu analiza Raportului VIES, document obţinut din programul informatic al organului fiscal de administrare a firmei respective. În acest raport, apar neconcordanţele dintre operaţiunile declarate de către firmele stabilite în România şi operaţiunile declarate de către firmele stabilite în alte state membre cu care acestea au relaţii comerciale. În astfel de situaţii, organul de inspecţie fiscală este îndreptăţit să solicite suspendarea controlului, pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale. Suspendarea inspecţiei fiscale are la bază prevederile Codului de procedură fiscală. Condiţiile şi modalităţile de suspendare se regăsesc în O.M.F.P. nr. 708, din 7 septembrie 2006, publicat în M.Of. nr. 768, din 8 septembrie 2006, art. 2, lit. g. În situaţia în care beneficiaţi de rambursare cu control anticipat, firma dvs. este aceea care suportă consecinţele rezultate din suspendarea inspecţiei fiscale parţiale. Suspendarea înseamnă de fapt amânarea rambursării de T.V.A. pe o perioadă de timp nedeterminată, condiţionată de promptitudinea răspunsului dat de autorităţile fiscale din statele membre. În concluzie, consider corectă soluţia prezentată de către D.G.F.P. Cluj Biroul de Metologie şi Administrarea Veniturilor Statului. În eventualitatea unei inspecţii fiscale, în Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 14 din

15 mod sigur această soluţie va fi avută în vedere de către echipa de inspecţie fiscală care va verifica T.V.A. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -6- Problemă: O societate comerciala cu profil agricol,cultura plantelor,porumb,grau etc are teren luat in arenda de la persoane fizice,neplatitoare de tva.cv.arendei se plateste conform contractului in natura,500kg grau. Conform codului fiscal arenda este asimilata chiriei si este nepurtatoare de tva, conform normelor de aplicare ministerul de finante asimileaza plata arendei unei prestari de servicii considerandu-se ca plata in natura a arendei este purtatoare de tva cu toate ca cel care primeste arenda(proprietarul persoana fizica,taranul.)nu este persoana impozabila din pct.de vedere a tva, astfel pentru societatile comerciale agricole cresc costurile cu 19% conform normelor de aplicare.si a organelor de control fiscal. Ord.3privind tva si Dec.7 amin.agric.precizau clar ce inseamna arenda,arendare,si plata arendei care era nepurtatoare de tva. Care este opinia dvstr.in aceasta problema si ce demersuri trebuie sa facem pentru a stabili ca arenda nu este prestare de serviciu ci inchiriere deoarece taranul ne pune la dispozitie terenul si noi il lucram pentr u aceasta noi platam o chirie in grau pe care taranul o consuma pentru nevoile personale platind totodata impozit pe veniturile din agric. Soluţie: Într-adevăr, arenda este o prestare de serviciu care constă în închirierea unui teren agricol al cărui proprietar este o persoană fizică sau o persoană juridică. Dacă ar fi prestat de o persoană juridică înregistrată în scopuri de T.V.A., acest serviciu ar fi scutit opţional de la aplicarea regimului normal de taxare, fapt reglementat prin articolul 141, alineatul 2, litera e din Codul fiscal. Problema nu este la tariful perceput pentru închirierea terenului, ci la plata în natură a contravalorii acestui tarif. În această situaţie, plata în natură este privită drept o livrare obişnuită de bunuri pentru care se colectează T.V.A. în situaţia în care firma dvs. care a închiriat terenul este înregistrată în scopuri de T.V.A. Aşa cum aţi precizat şi dvs., chiar şi ţăranul român este afectat de această prevedere legală deoarece el datorează impozit pe venit la valoarea totală a facturii emise de dvs., inclusiv T.V.A. Plata în natură a arendei reprezintă în fapt o livrare de bunuri către arendaş, motiv pentru care se colectează T.V.A. Operaţiunea de arendare şi operaţiunea de livrare de bunuri sunt două operaţiuni distincte, cu regimuri diferite de taxare, aşa cum sunt tratate şi în Codul fiscal în funcţie de calitatea de persoană impozabilă a arendaşului şi a arendatorului: prestare de serviciu, respectiv arendarea terenului cu destinaţie agricolă, operaţiune scutită fără drept de deducere a T.V.A., taxabilă doar opţional ; Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 15 din

16 o livrare de bunuri propriu-zisă efectuată de arendaş, livrare a cărei contravaloare reprezintă exact arenda percepută de arendator pentru serviciul prestat. Pentru această operaţiune se aplică obligatoriu regimul de taxare de către persoanele înregistrate în scopuri de T.V.A. Plata în natură a arendei nu este un schimb de bunuri contra servicii, ci doar o modalitate permisă de lege pentru stingerea unei obligaţii de plată rezultată din contractul de arendare încheiat între părţi. Referitor la afirmaţia dvs. prin care costurile societăţii cresc cu 19% datorită faptului că arendatorul persoană fizică nu este persoană impozabilă, îmi permit să vă contrazic: nu cresc costurile astfel încât să fie afectat rezultatul contabil şi fiscal al firmei dvs., singurul efect al aplicării regimului de taxare pentru bunurile livrate către ţăranul arendator fiind creşterea sumei T.V.A. de plată către bugetul general consolidat. Colectarea T.V.A. prin facturile emise pe numele arendatorului are unul din următoarele efecte: - se transformă în T.V.A. de plată (cont 4423); - diminuează suma T.V.A. de rambursat. Din punct de vedere fiscal, faptul generator şi exigibilitatea T.V.A. pentru livrările de produse agricole reprezentând plata în natură a arendei intervine la data sau datele menţionate în contract pentru plata arendei aşa cum se prevede la articolul 134^1,,Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii.,, Deci, data prevăzută în contract trebuie să fie şi data emiterii facturii pentru produsele livrate către arendator. Factura emisă se înregistrează astfel în evidenţa contabilă: 411 = % (valoarea produselor livrate, inclusiv T.V.A.) 701 (valoarea la preţul de vânzare al produselor agricole) 4427 (valoarea T.V.A.) În această formulă contul 411 este reprezentat de arendator. Sublinez faptul că prin colectarea T.V.A. la facturile emise către arendatorul persoană fizică nu este afectat venitul brut anual impozabil obţinut din arendare. Acest fapt rezultă din prevederile articolului 62 din titlul III al Codului fiscal care defineşte venitul brut drept totalitatea sumelor în bani sau echivalentul în lei al veniturilor în natură stabilit pe baza arendei negociată prin contractul încheiat între părţi pentru fiecare an fiscal. Venitul brut se stabiliteşte indiferent de momentul încasării arendei. Pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor, se deduce o sumă de 25% aplicată asupra venitului brut reprezentând cheltuieli considerate a fi efectuate de arendator. Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 16 din

17 Venitul brut al arendatorului poate fi majorat cu valoarea cheltuielilor efectuate de arendaş, dar care cad în sarcina sa. În cadrul aceluiaşi articol de lege se face precizarea că evaluarea în lei a arendei primite în natură se face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Astfel de hotărâri se emit înainte de începerea anului fiscal de referinţă şi se transmit direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unităţilor fiscale din subordine. Din această prevedere legală rezultă faptul că, deşi preţul utilizat la emiterea facturii este egal cu valoarea arendei contractate (exclusiv T.V.A.), totuşi, impozitarea veniturilor din arendă se efectuează pe baza altor preţuri decât cele facturate. Avantajul arendatorului este că nu datorează bugetului de stat plăţi anticipate de impozit pe veniturile din arendă ce urmează a fi obţinute în baza contractului încheiat. În concluzie, consider că arendarea este pentru arendator o prestare de serviciu deoarece pune la dispoziţia arendaşului persoană juridică un teren agricol pe care acesta din urmă îl foloseşte pentru desfăşurarea unei activităţi economice cu scopul obţinerii unui rezultat. Trebuie reţinut faptul că scopul arendaşului este de a obţine o recoltă de cereale. Această recoltă poate avea trei destinaţii posibile: livrarea cerealelor către diversi cumpărători, caz în care este obligat să emită facturi şi să colecteze T.V.A. indiferent de faptul că beneficiarul este persoană fizică sau persoană juridică. Un astfel de,,cumpărător,, poate fi şi arendatorul care, în lipsa banilor, se mulţumeşte şi cu cerealele pe care la rândul său le va vinde (fără T.V.A. deoarece nu este persoană impozabilă înregistrată în scopuri de T.V.A.) sau le va folosi pentru obţinerea de produse finite (mălai, făină, tărţe, etc.) destinate consumului propriu. obţinerea de produse finite (mălai, făină, tărţe, etc.), caz în care nu colectează T.V.A. la momentul transferului de bunuri în procesul de producţie, dar colectează T.V.A. în momentul vânzării acestora către diverşi cumpărători; furajarea animalelor din fermele agricole, caz în care nu colectează T.V.A. la momentul consumului, ci doar la vânzarea produselor obţinute de la animalele şi păsările hrănite cu aceste cereale (carne, lapte, ouă, piei, etc.); Tocmai de aceea consider că este corect să colectaţi T.V.A. la momentul în care, conform contractului, datoraţi arendatorului contravaloarea arendei. De asemenea, colectarea T.V.A. este relativ echitabilă deoarece pentru obţinerea recoltei respective aţi efectuat diverse achiziţii de bunuri şi servicii pentru care v-aţi exercitat dreptul de deducere a T.V.A. În situaţia în care prin lege, livrarea de cereale ar fi fost scutită cu drept de deducere a T.V.A., la sfârşitul campaniei agricole v-aţi fi aflat în situaţia de rambursare a T.V.A. de la bugetul statului. De asemenea, în situaţia în care prin lege, livrarea de cereale ar fi fost scutită fără drept de deducere a T.V.A., la sfârşitul Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 17 din

18 campaniei agricole aţi constata faptul că trebuie să ajustaţi taxa dedusă anterior sau că, în anul fiscal următor, trebuie să aplicaţi deducerea pe bază de pro-rata. Având în vedere argumentele prezentate, consider că nu este oportună efectuarea unor demersuri astfel încât să nu mai colectaţi T.V.A. la bunurile livrate către arendator. Legislaţia nu s-ar modifica în acest sens deoarece la nivelul economiei naţionale astfel de operaţiuni au o valoare nesemnificativă: în fond, statul îl apără pe ţăranul român prin impozitarea veniturilor din arendă nu la nivelul arendei contractate, ci la nivelul unor preţuri medii ale grâului. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -7- Problemă: În cazul unei daune totale a bunului obiect al unui contract de leasing, locatorul primeste de la asigurator o suma egala cu c/v bunului asigurat, mai putin valoarea epavei. Ştiind ca bunul asigurat include si TVA, in momentul primirii c/v daunei de la firma de asigurari, care sunt obligatiile asiguratului(locatorul) din punct de vedere fiscal? Exemplu: Valoarea bunului= TVA = 1900 Valoare asigurata = Situatia contractului de leasing in momentul producerii daunei: -capital facturat si incasat = rest de facturat = Valoarea epavei = 2000 cu TVA (= 1681 fara TVA) se factureaza utilizatorului sau unui tert Diferenta de plata asigurator = =9.900 Soluţie: D.p.d.v. al T.V.A. locatorul nu colectează T.V.A. pentru dauna primita si nici nu mai are obligatia de a ajusta dreptul de deducere exercitat initial la data achizitiei navei. D.p.d.v. al impozitului pe profit, cheltuiala cu scoaterea din patrimoniu a acelui mijloc fix este deductibila fiscal la determinarea profitului impozabil daca prin dauna primita si valorificarea epavei se recupereza valoarea integrala a mijlocului fix distrus. Dauna reprezintă suma plătită în condiţiile unui contract de asigurare rezultată în urma apariţiei unui eveniment asigurat. Aşa cum prevede şi O.U.G. nr. 61 din 23 iunie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, despăgubirea trebuie privită ca o recuperarea a prejudiciului Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 18 din

19 suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. d.p.d.v. al T.V.A.: Pentru daunele încasate de la o societate de asigurare, indiferent de modalitatea de achiziţie a bunului, cumpărare de la un furnizor sau achiziţie de la un locator (leasing financiar), nu se colectează T.V.A. şi nici nu se ajustează suma T.V.A. dedusă iniţial la data achiziţiei. Acest fapt rezultă din circulara nr / publicată pe site Din această circulară rezultă faptul că nu este corect sa se colecteze taxa asupra despăgubirilor încasate deoarece societatile de asigurare sunt cele care realizează operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata în baza art. 141 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, in timp ce agenţii economici despăgubiţi reprezintă beneficiari ai unor astfel de operaţiuni scutite. Despăgubirea primită reprezintă pentru beneficiari operaţiuni la "intrare" Suma de lei încasată din despăgubire se înregistrează prin formula contabilă 5121 = 758 fără a colecta sau ajusta concomitent şi T.V.A. pentru care locatorul şi-a exercitat dreptul de deducere a T.V.A. la momentul achiziţiei acelui bun. Pentru a nu exista confuzii, ţin să precizez faptul că pentru această operaţiune de încasare a daunei se colecta T.V.A. până la apariţia Legii nr. 345/2002. Astfel, pentru despăgubirile încasate s-a colectat T.V.A. doar în perioada în 15 martie mai 2002 conform prevederilor O.U.G. nr. 17/2000 şi a H.G. 401/2000. În baza acestei prevederi, firmele care încasau despăgubiri, pe baza extrasului de cont ca document justificativ, determinau T.V.A. colectată aferentă despăgubirilor prin aplicarea cotei recalculate de T.V.A. (19/119) asupra sumei încasate de la firma de asigurare. obligaţia de colectare a T.V.A. pentru despăgubirile primite nu a fost reluată prin actele normative ce au urmat, respectiv L. nr. 345/2002 şi L. nr. 571/2003. De exemplu, dacă suma primită era de lei, înregistrarea contabilă se efectua utilizînd conturile reglementate prin Regulamentul nr. 704 din 22 decembrie 1993 de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, astfel : 5121 = % Conturi la bănci în lei Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 19 din

20 Încasări din despăgubiri şi alte venituri din exploatare T.V.A. colectată Începând cu data de 1 iunie 2002, pentru veniturile din despăgubiri încasate în baza unui contract de asigurare, înregistrarea contabilă este: 5121 = Conturi la bănci în lei Încasări din despăgubiri şi alte venituri din exploatare d.p.d.v. al impozitului pe profit: Aşa cum rezultă din întrebarea formulată de dvs., suma de lei recuperată de la societatea de asigurare acoperă valoarea bunului scos din evidenţă achiziţionat cu suma de lei, exclusiv T.V.A. Pe parcursul existenţei bunului respectiv, firma dvs. a realizat venituri în sumă de lei, structurate astfel: lei = sume facturate locatarului; lei = despăgubirea primită de la societatea de asigurări; lei = vânzarea epavei. Din acest calcul sumar, rezultă faptul că locatorul a obţinut un profit din exploatarea bunului respectiv, motiv pentru care nu datorează bugetului de stat obligaţii de plată impozit pe profit la scoaterea din evidenţă a bunului respectiv. (Soluţie oferită în luna octombrie 2008) -8- Problemă: Am construit un sediu administrativ in regie proprie. Constructia a inceput in 2001 si s-a incheiat in iunie 2008 cand s-a inregistrat in contabilitate. In 2009 o parte va fi folosita ca locuinta. Cum aplic eu ajustarea si la ce daca in devizele intocmite nu se specifica la ce achizitii s-a dedus TVA, deasemenea sunt si salarii cu taxele aferente fara TVA, cote procentuale de aprovizionare, cheltuieli indirecte, etc, tot ce contine un deviz. Soluţie: Pentru imobilizările corporale şi necorporale achiziţionate sau puse în funcţiune după data de 1 ianuarie 2007 trebuie să organizaţi evidenţa fiscală a acestora pe baza Registrului bunurilor de capital care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: data achiziţiei sau data punerii în funcţiune a construcţiei, inclusiv a modernizărilor sau transformărilor efectuate ulterior; baza de impozitare cu T.V.A. a bunului de capital; taxa deductibilă aferentă bunului de capital; Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 20 din

21 taxa efectiv dedusă; eventualele ajustări efectuate în baza cerinţelor impuse prin articolul 149 alineatul (4) din Codul fiscal. Această situaţie evidenţiată în registru se păstrează pe întrega perioadă prevăzută pentru ajustarea taxei bunului respectiv la care se adaugă încă o perioadă de 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. De exemplu, dacă acea construcţie a fost pusă în funcţiune în luna septembrie 2008 şi vă aflaţi în situaţia de a ajusta taxa dedusă iniţial, trebuie să păstraţi registrul bunurilor de capital până în anul 2033 luna august (20 de ani perioada de ajustare la care se adaugă 5 ani termenul de prescriere a dreptului bugetului de stat pentru suma de plată T.V.A. rezultată din ajustare). În întrebarea formulată aţi precizat faptul că în devizele existente nu este menţionată suma T.V.A., dar de fapt devizele respective cred că sunt procese verbale de recepţie parţială a lucrărilor de construcţii-montaj înregistrate în contul 231, pe măsura efectuării lor. Din valoarea acestor devize trebuie să identificaţi sumele provenite de la furnizori şi prestatori, astfel încât să regăsiţi cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări sumele pentru care s-a exercitat deducerea taxei. Pentru taxa efectiv dedusă aferentă sediului construit în regie proprie, vă propun să întocmiţi separat, în afara registrului bunurilor de capital, o situaţie extracontabilă în care să cuprindeţi următoarele informaţii preluate din facturile furnizorilor şi prestatorilor primite în ultimii cinci ani anteriori datei de punere în funcţiune a clădirii (de exemplu, perioada ): 1. numărul şi data facturii; 2. denumirea furnizorului şi codul de înregistrare în scopuri de T.V.A.; 3. valoarea totală a facturii, structurată în bază de impozitare şi T.V.A. deductibilă; 4. suma T.V.A. efectiv dedusă 5. pe scurt, detalii privind natura bunului sau a serviciului facturat de furnizor sau prestator (ciment, var, nisip, turnare betoane, lucrări de instalaţii, etc.). Suma astfel rezultată din centralizarea datelor preluate din documentele justificative de înregistrare a investiţiei în evidenţa contabilă prin debitul contului 231 se înscrie în Registrul bunurilor de capital. În această situaţie centralizatoare nu se cuprind cheltuielile efectuate cu manopera şi cota parte alocată din regia generală a firmei dvs. înregistrată pe întreaga perioadă de ridicare a construcţiei (telefoane, energie electrică, energie termică, salarii personal de conducere şi administrativ, etc.). Ajustarea taxei deduse determinată pe baza situaţiei centralizatoare întocmite, se efectuează numai în situaţia în care clădirea este utilizată, ulterior construirii, pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei. O astfel de situaţie este aceea în care construcţia este închiriată în regim de scutire fără drept de deducere a T.V.A. aşa cum este reglementată prin articolul 141, alineatul 2, litera e. În situaţia în care închiriaţi clădirea, dar optaţi pentru aplicarea regimului normal de taxare Copyright 2009 RENTROP&STRATON Grup de Editură şi Consultanţă în afaceri Pagina 21 din