Analiza ciclului de viață în domeniul gestionării deșeurilor din construcții și demolări

Transcription

1 Analiza ciclului de viață în domeniul gestionării deșeurilor din construcții și demolări Mihai-Lucian Toniuc; Vasile Mușuroaea Sumar Prezentul articol prezintă câteva scenarii în care aplicarea analizei ciclului de viață (LCA) în domeniul gestionării deșeurilor din construcții și demolări (DCD) ar fi benefică, în sensul utilizării acesteia ca instrument suport în vederea adoptării deciziilor și creșterii performanțelor de mediu a sistemelor/opțiunilor analizate. La baza prezentului articol a stat și cercetarea întreprinsă în perioada în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/ Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D ( activitatea A.7 Analiza comparativă a ciclurilor de viață în cazul materiilor prime și a deșeurilor C&D reciclate. Proiectul este implementat de Consiliul Judeţean Buzău, în parteneriat cu S.C. Natura Management S.R.L. București și urmăreşte realizarea unui sistem funcţional şi performant de gestionare a DCD. Cuvinte cheie: analiza ciclului de viață; deşeuri din construcţii şi demolări; gestionarea deșeurilor. Analiza ciclului de viață Analiza ciclului de viață (LCA - Life Cycle Assessment) este o metodă științifică care, alături de alte instrumente destinate implementării politicilor de mediu (de ex. etichetare ecologică, design ecologic, achiziții verzi, amprenta de carbon), stă la baza dezvoltării durabile, fiind un instrument util în fundamentarea deciziilor privind protecția mediului înconjurător. Abordarea ciclului de viaţă (LCT - Life Cycle Thinking) presupune o perspectivă mai largă, acordând atenţie materiilor prime utilizate, lanţurilor de aprovizionare, modului de utilizare a produselor sau de furnizare a serviciilor şi, în final, efectelor produse ca urmare a eliminării deșeurilor, fără a exclude posibilităţile de re-utilizare sau reciclare. Prin utilizarea LCT pot fi evitate situațiile în care se rezolvă o problemă în timp ce se crează o alta, prevenind astfel transferul de sarcini de la o etapă a ciclului de viaţă la alta, de la o regiune la alta, de la o generaţie la alta sau între diferite tipuri de impact. De asemenea, LCT poate contribui la identificarea oportunităţilor care pot fi transpuse ȋn decizii, ȋn scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu (LCA) şi creşterii beneficiilor economice (LCC - Life Cycle Costing). În sens istoric, conceptul LCA apare bine definit începând cu anii 60 ai secolului trecut. Nu întâmplător marile corporații industriale au fost promotoarele acestui concept, analiza comparativă a competitivității produselor, raportată la criterii ale performanței de mediu, stând la baza metodei de evaluare care a fost standardizată în final. Conform definiței dată de SETAC (Society of Environmental Toxicology and Chemistry) Evaluarea ciclului de viață este un proces obiectiv de evaluare a sarcinilor de mediu asociate cu un produs, proces sau activitate prin identificarea fluxurilor de energie și materiale utilizate și emisii de poluanți și deșeuri eliberate în mediul înconjurător [...] (SETAC, 1990). pag. 1 / 10

2 Astăzi, evaluarea ciclului de viaţă (LCA) este o metodă structurată şi standardizată la nivel internaţional (ISO 14040: Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă. Principii şi cadru de lucru; ISO 14044: Management de mediu. Evaluarea ciclului de viaţă. Cerinţe şi linii directoare; ILCD - International Reference Life Cycle Data System) care transpune LCT într-un cadru cantitativ. Este important de precizat faptul că LCA realizează o evaluare a emisiilor și a deșeurilor generate de-a lungul ciclului de viață al unui produs sau serviciu (Figura 1), dar că, aceasta nu permite o evaluare completă a tuturor impacturilor potențiale, existând de cele mai multe ori un anumit grad de incertitudine ce trebuie explicat în cadrul evaluării. Astfel, LCA poate să includă și elemente de evaluare a riscurilor asociate fiecărui tip de emisie, pornind de la evaluarea probabilității apariției fenomenelor adverse și mergând până la luarea în considerare a tuturor receptorilor și surselor de expunere. LCA nu a fost concepută pentru a realiza asemenea evaluări totale, ci mai degrabă, a fost concepută pentru a înțelege contribuția relativă în cadrul fiecărei etape a ciclului de viață a anumitor categorii de impact asupra mediului. LCA permite de asemenea efectuarea de comparații între etape echivalente ale ciclurilor de viață (de exemplu, etapa de producție a produsului A și etapa de producție a produsului B), cu condiția ca analiza inventar (LCI Life Cycle Inventory) să fie realizată unitar pentru ambele produse/scenarii (bazele de date, fluxurile materiale, ipotezele și unitățile de măsură trebuie să fie identice sau măcar compatibile unei analize prin comparație). Figura 1. Etape ale ciclului de viață al produselor/serviciilor (sursa: adaptare după Joint Research Centre, European Commission) Astfel, chiar dacă analiza LCA nu poate confirma că utilizarea unui produs sau serviciu este sigură, ea furnizează indicatori (pentru categoriile de impact selectate) în ceea ce privește scorurile de evaluare a impactului privind contribuțiile relative ale ciclului de viață (integral sau parțial) al produselor sau serviciilor. Ca urmare, LCA reprezintă un instrument mai mult decât util luării deciziilor legate de risc în afaceri sau în politici publice. Gestionarea deșeurilor din construcții și demolări Gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile de construcții și demolări cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților desfășurate din momentul avizării proiectului care va genera aceste deșeuri (fie că este vorba despre construire sau demolare) și până la eliminarea finală sau valorificarea după caz, a fiecărui deșeu generat pe amplasamentul șantierului sau în legătură directă cu acesta. Conform Catalogului European al Deşeurilor, deșeurile din construcții și demolări sunt încadrate la categoria 17. pag. 2 / 10

3 Cercetarea întreprinsă în cadrul proiectului LIFE10 ENV/RO/ Valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări din judeţul Buzău / VAL-C&D (pentru mai multe detalii pot fi consultate rapoartele activităților de analiză privind gestionarea DCD la nivelul județului Buzău și la nivel național, acestea fiind disponibile la adresa a arătat că: în România, atât demolarea unei construcții cât și edificarea unei construcții noi sunt subiect de analiză și emitere de acte de reglementare din partea autorităților de mediu; materialele cu potențial și valoare mare pe piața materialelor reciclabile (metal cu precădere) sunt întotdeauna recuperate și valorificate; materialele fără o prea mare valoare de piață (deșeurile inerte cu precădere și izolațiile) sunt de obicei eliminate prin depozitare; cea mai întâlnită practică de valorificare a deșeurilor inerte (beton, cărămizi, pământ) este umplerea excavațiilor sau aducerea terenurilor la cotă. Instalațiile fixe de tratare a DCD inerte se lovesc în practica curentă de problema mare a costului tratării și respectiv a tarifului perceput la poarta instalației. În absența unei constrângeri legislative ferme (ca reglementare aplicabilă național) sau administrative, locale (decizie a autorității locale) eliminarea ilegală a acestor deșeuri va rămâne o practică des întâlnită. Instalațiile de tratare aflate în operare în România prezintă o serie de similitudini, printre care amintim: amplasamentul de lucru este de obicei legat de o altă facilitate privind gestionarea deșeurilor municipale; unele facilități necesare activității de tratare a DCD sunt folosite în comun cu facilitățile necesare desfășurării altor activități de gestionare a deșeurilor (cântar, alimentare cu apă, electricitate, administrativ, etc.); utilajul principal al instalației este un concasor, de regulă mobil; funcționarea este sezonieră (de regulă nu se lucrează iarna); lucrul cel mai important, cererea pentru acest tip de serviciu este foarte redusă. Întrucât elementele de cost sunt definitorii în apariția unei piețe a serviciilor din acest domeniu, iar valorificarea prin umplere a excavațiilor este cea mai simplă și la îndemână modalitate de a rezolva această problemă, numărul operatorilor economici care desfășoară activități permanente de tratare/valorificare a DCD inerte este foarte mic. Cele mai multe instalații sau amplasamente autorizate pentru acest scop sunt investiții ale autorităților publice fiind realizate cu sprijin financiar nerambursabil. De obicei, marile șantiere de construcții internalizează problema tratării DCD inerte, aceasta făcânduse direct pe amplasamentul șantierului. În acest scop sunt utilizate concasoare (Figura 2), de obieci mobile, și, mai rar, chiar instalații de sortare mobile. Rațiunea principală a utilizării acestei practici derivă din avantajul pe care constructorul îl dobândește prin diminuarea distanțelor de transport (transportul deșeurilor inerte de la locul de generare la instalația de procesare, urmat de transportul la locul de valorificare/eliminare versus concasarea materialelor inerte la locul de generare, urmat de pag. 3 / 10

4 transportul la locul de valorificare/eliminare). În plus, de cele mai multe ori, materialul inert concasat este mult mai ușor de valorificat la locul de generare sau în apropierea acestuia. Întotdeauna deciziile privind aplicarea sau nu a tratării DCD inerte pe amplasament au în vedere cu precădere costurile. Figura 2. Instalație concasare DCD pe amplasamentul șantierului În prezent, în România, resurse potențiale sunt irosite prin depozitarea, de cele mai multe ori necontrolată, a deşeurilor inerte provenite din activități de construcție şi demolare, care ar putea fi procesate în unități de reciclare disponibile tehnic, sustenabile economic şi oportune social, spre a deveni agregate reciclate. Cu toate acestea, alegerea corectă a filierelor de tratare, valorificare și eliminare a DCD, care să prezinte cel mai redus impact global asupra mediului, nu este posibilă fără a efectua o analiză a ciclului de viață, oferind astfel factorilor de decizie o radiografie completă a avantajelor și dezvantajelor presupuse de fiecare opțiune/scenariu în parte. Datele privind generearea DCD în Europa (sursa: EUROSTAT, 2011) arată că fracția minerală a deșeurilor provenite din construcții și demolări precum și molozul, constituie unul dintre cele mai importante fluxuri de deșeuri din Europa. Astfel, se impune necesitatea găsirii de soluții adecvate pentru gestionarea DCD, aplicarea metodei LCA fiind un istrument util în fundamentarea deciziilor. Posibile aplicații ale analizei ciclului de viață în domeniul DCD Gestionarea corespunzătoare a DCD trebuie să respecte ierarhia deşeurilor (stabilită la art. 4 din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile - Figura 3), statele membre ale Uniunii Europene având dreptul de a adopta măsuri pentru a încuraja opțiunile care produc cel mai bun rezultat global în privința mediului. Ierarhia deșeurilor stabilește că prevenirea generării deşeurilor este opțiunea cu cel mai redus impact, fiind urmată de pregătirea pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, aceasta din urmă având cel mai mare impact asupra mediului. O listă nonexhaustivă de operaţii de eliminare şi valorificare se regăseşte în anexele I şi II din Directivă. pag. 4 / 10

5 Figura 3. Ierarhia deșeurilor (sursa: Strategia Națională pentru Gestionarea Deșeurilor ) Conform Directivei 2008/98/CE anumite fluxuri specifice de deșeuri pot să se îndepărteze de la ierarhia deșeurilor, dar numai în cazul în care acest lucru se justifică prin analizarea întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor deșeuri. În același timp, Directiva 2008/98/CE (transpusă în legislația națională prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor) îndeamnă Statele Membre să evolueze în direcția unei societăți europene a reciclării, cu un înalt nivel de eficiență a folosirii resurselor, stabilind obiective specifice pentru DCD. Astfel, până în anul 2020, într-un interval de 6 ani, rata de reciclare, reutilizare sau valorificare va trebui să ajungă la minim 70 % din cantitatea de deșeuri nepericuloase provenite din construcții și demolări (exclusiv materialele geologice naturale definite la categoria ). Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor , aprobată recent prin H.G. nr. 870/2013, încurajează utilizarea conceptului de analiză a ciclului de viață în politica de gestionare a deşeurilor (inclusiv a celor din construcții și demolări), precum și implementarea unor politici cu impact direct asupra producerii și gestionării DCD, cum ar fi: producția și consumul durabil (de ex. prin acțiuni de creștere a performanţei de mediu pe parcursul ciclului de viaţă al unui produs sau serviciu, promovarea şi stimularea cererii de produse şi tehnologii de producţie mai eficiente, etichetare ecologică) sau dezvoltarea durabilă. În funcție de domeniul de activitate și scopul analizei, LCA poate fi utilizată de o gama largă de actori implicați în procesul decizional privind prevenirea și gestionarea DCD (de ex. instituții implicate în domeniul de reglementare, operatori din domeniul valorificării/tratării/eliminării DCD, producători de materiale de construcții, etc.). Analiza ciclului de viață poate veni în sprijinul identificării de soluții optime privind alegerea anumitor operațiuni de management, tratare, valorificare și/sau eliminare a DCD. De exemplu, LCA poate aduce un plus de claritate atunci când se realizează comparații privind impactul asupra mediului între diverse scenarii cum ar fi reciclarea DCD vs. reutilizarea DCD vs. eliminarea prin depozitare. LCA poate fi utilizată cu succes și în vederea identificării de soluții pentru diminuarea impactului asupra mediului pe întreg ciclu de viață, evitând astfel transferul impactului asupra mediului de la o etapă la alta. De exemplu, privind singular doar la etapa de comercializare și transport a materialelor de construcții se poate ajunge la concluzia că reducerea complexității și volumului ambalajelor ar genera un impact mai redus asupra mediului, însă, prin extinderea analizei și la etapa de utilizare a pag. 5 / 10

6 materialelor de construcție în faza de execuție, s-ar putea constata că o cantitate semnificativă a acestor materiale a fost alterată acestea devenind deșeuri și astfel, per total, impactul global asupra mediului ar fi mai mare. O listă a celor mai probabile scenarii în care aplicarea LCA ar aduce beneficii procesului decizional privind prevenirea, generearea și gestionarea DCD este prezentată în continuare, cu mențiunea că pentru fiecare caz în parte este necesară o evaluare a necesității și eficienței efectuării analizei LCA. O schemă logică simplificată, care să vină în sprijinul determinării necesității de a utiliza analiza de tip LCA ca instrument suport în adoptare deciziilor privind DCD este prezentată în Figura 4. Exemple de aplicare a LCA în domeniul DCD: A. La proiectarea, demolarea și/sau construcția unor obiective, precum și la proiectarea de materiale de construcții noi, în scopul prevenirii generării de DCD. Oportunităţile de prevenire a generării de DCD apar pe întregul ciclu de viaţă al unui proiect de construcţie sau demolare, iar acestea pot fi identificate cu succes prin analiza LCA. De asemenea, aplicarea LCA încă din faza de proiectare, fie că este vorba de proiecte de construții sau demolare sau de crearea unor materiale de construcții noi, poate contribui semnificativ la reducerea cantităților de deșeuri generate prin optimizarea tuturor etapelor ciclului de viaţă ale unui produs, inclusiv a etapei în care acesta devine deşeu, prin adoptarea unor măsuri cum ar fi: alegerea celor mai potrivite materiale, utilizarea eficientă a resurselor, stabilirea unui program de reparații și mentenanță, reutilizarea materialelor înainte ca acestea să ajungă deșeuri, aplicarea unor operații de dezasamblare sau chiar deconstruire în cazul proiectelor de demolare. Prin acțiuni de prevenire a generării de DCD, cuplate cu activități de reciclare și reutilizare, se pot obține beneficii semnificative, printre care amintim: diminuarea cantității de DCD generată, diminuarea necesarului de materii prime naturale, conservarea capacităților de depozitare existente, crearea de noi locuri de muncă, precum și contribuția la atingerea țintelor de dezvoltare durabilă. B. În situația implementării unor campanii de informare și/sau conștientizare cu privire la deciziile adoptate în: etapa de proiectare a produselor sau serviciilor (de ex. compararea soluției alese cu alte alternative de proiectare), stabilirea țintelor și obiectivelor (de ex. prioritizarea materialelor sau a proceselor care au impact semnificativ asupra mediului înconjurător), stabilirea strategiilor privind gestionarea DCD, etc. De asemenea, analiza LCA poate fi utilizată cu succes pentru a comunica sau demonstra progresul înregistrat în vederea atingerii unor ținte sau obiective de mediu, pentru a fundamenta o serie de rapoarte de mediu, sau pentru a combate acuzații privind ascunderea efectelor negative asupra mediului (așa-numitul greenwashing ). C. În situația adoptării unor decizii cu privire la managementul DCD. În acest caz analiza LCA poate fi utiliztă în vederea: selectării opţiunilor optime (d.p.d.v. al protecției mediului) de tratare, valorificare sau eliminare a DCD, stabilirii de ţinte şi obiective de mediu, comparării de scenarii sau opțiuni de management a DCD (de ex. depozit deșeuri menajere vs. depozit deșeuri inerte sau reciclarea vs. reutilizarea DCD), identificării celor mai bune tehnologii și metode de tratare/valorificare/eliminare a DCD, stabilirii celor mai bune metode de diminuare a impactului asupra mediului în cazul operațiunilor de gestionare a DCD. De asemenea, în alegerea opțiunilor de gestionare a DCD, orice abatere de la ierarhia deșeurilor trebuie justificată prin efectuarea unei analize LCA (constând în compararea diferitelor opţiuni pag. 6 / 10

7 existente pe fiecare nivel al ierarhiei în vederea identificării avantajelor şi dezavantajelor de mediu), această cerință fiind exprimată expres în cadrul articolului 4 din Directiva 2008/98/CE privind deșeurile. D. La stabilirea obiectivelor de gestionare a DCD în cadrul șantierelor. În situația adoptării unor decizii cu privire la cel mai bun mod de gestionare a deşeurilor generate pe amplasament, analiza LCA poate aduce un plus de claritate cu privire la: prioritizarea materialelor cu impact asupra mediului, stabilirea proceselor și operaţiunilor de gestionare a DCD, precum și pentru a demonstra că soluția de proiectare, procesele și operațiunile alese vor conduce la minimizarea impactului asupra mediului al DCD. E. La momentul achiziţiei de materiale sau servicii de construcții sau demolări de către autoritățile publice sau operatori privați. În plus, în cazul achizițiilor verzi, prin efectuarea unei analize LCA, se pot fundamenta alegerile făcute cu privire la selecția unor materiale sau servicii cu impact redus asupra mediului, chiar și în situația în care materialele sau serviciile alese presupun costuri mai mari. Complementar, poate fi aplicată și analiza LCC în scopul determinării costurilor totale pe parcursul ciclului de viață a materialelor sau serviciilor analizate. Practica înregistrată la nivel global (în special în SUA și Uniunea Europeană) evidențiază o serie de situații în care aplicarea LCA a condus la adoptarea unor decizii mai favorabile din punctul de vedere al protecției mediului dar și la o reducere a costurilor. De exemplu, prin aplicarea unor tehnici de deconstruire au fost obținute atât beneficii sporite d.p.d.v. al protecției mediului cât și avantaje economice prin valorificarea materialelor ce sunt redate circuitului economic și prin evitarea plății unor taxe de depozitare în urma prevenirii generării de DCD. F. Pentru a stabili cele mai bune metode de transport a DCD. Astfel pot fi identificate opțiunile cele mai avantajoase d.p.d.v. al protecției mediului cu privire la: frecvența transportului, tipul și capacitatea de transport a autovehiculelor utilizate și rutele de transport. Alegerea tipurilor de autocamioane cu care este efectuat transportul se referă fie la tonaj (de ex. 3,5 tone, 7 tone, 16 tone, etc.), fie la gradul de poluare a motoarelor (de ex. EURO 2, EURO 3, EURO 4, etc.). G. Pentru a stabili tipul de colectare a DCD (de ex. colectare separată vs. colectare în amestec, unde în amestec se referă doar la clasa 17, deșeuri nepericuloase), frecvența colectării, precum și tipul și numărul containerelor utilizate (de ex. containere închise vs. deschise, de diferite capacități). Tipul și numărul containerelor utilizate se stabilește punctual, pentu fiecare șantier în parte, în funcție de fracțiile de DCD estimate a fi generate în urma poiectului de construcție și/sau demolare (de ex. containere separate pentru DCD inerte, DCD periculoase, moloz, sticlă, lemn, metal, etc.). H. Pentru a determina dacă este oportună tratarea DCD la locul de generare sau organizat, pe un amplasament deja stabilit, autorizat și dotat corespunzător. O astfel de situație este des întâlnită în cazul proiectelor mari de demolări, responsabilii de proiect fiind nevoiți să aleagă una din cele două opțiuni prezentate. Un subiect important și insuficient analizat și care trebuie luat în calcul la realizarea unui studiu LCA este reprezentat de evaluarea comparativă a emisiilor și impactului asupra calității aerului pentru scenariile comparative privind tratarea DCD inerte direct la locul de generare (șantier) sau tratarea pe amplasamente independente. De cele mai multe ori, tratarea pe șantier a DCD s-a făcut inclusiv în interiorul zonelor locuite urbane, în unele cazuri fiind vorba despre cantități mari pag. 7 / 10

8 de material concasat. În aceste condiții, afectarea calității aerului este inevitabilă, avantajul și necesitatea tratării pe un alt amplasament, adecvat d.p.d.v. al protecției mediului și sănătății umane, fiind evidente. Un alt factor insuficient analizat este nivelul zgomotului generat în cadrul procesului de concasare/tratare a DCD. I. Pentru a evita transferul de sarcini de la o etapă a ciclului de viaţă la alta, de la o regiune la alta, de la o generaţie la alta sau între diferite tipuri de impact (en. burden shifting ). De exemplu, pentru a concluziona că, d.p.d.v. al protecției mediului, se justifică transferul de DCD în vederea eliminării, tratării sau valorificării dintr-o regiune în altă regiune, sau dintr-o țară în altă țară, trebuie efectuată analiza LCA. Un alt exemplu de aplicare a analizei LCA în vederea evitării transferului de sarcini între diferite tipuri de impact este atunci când se optează între diverse scenarii de gestionare a fracției lemnoase provenită din DCD cum ar fi: incinerarea, reciclarea, reutilizarea și depozitarea. J. Pentru planificarea teritorială. Practica extinsă a valorificării DCD inerte ca material de umplere, cu precădere pentru ridicarea cotei topografice a terenurilor, justifică introducerea unui nou concept de planificare teritorială acela al necesarului de lucrări de umplere. Evaluarea LCA, particularizată pentru fiecare unitate administrativă în parte, poate fi un instrument suport foarte util pentru luarea deciziilor în cadrul acestor proceduri de planificare. Întrega procedură poate fi derulată cu succes în cadrul lucrărilor de revizuire a Planurilor Urbanistice Generale. În acest fel, volumele de lucrări necesare pentru asemenea lucrări pot fi apreciate mai bine, iar politica locală privind valorificarea DCD poate fi fundamentată corect. K. Pentru planificarea corespunzătoare a exploatării agregatelor naturale corelat cu valorificarea agregatelor minerale reciclate. În România necesarul de agregate minerale pentru realizarea lucrărilor majore de infrastructură planificate (transport și mediu) este foarte mare. Evaluările de mediu efectuate pentru planurile și programele care cad sub incidența Directivei 2001/42/CE (Directiva SEA) nu au detaliat suficient problema asigurării acestei categorii de materiale nici sub aspect cantitativ, nici din punct de vedere al efectelor cumulate pe termen lung. Chiar dacă rezervele de agregate minerale identificate de autoritatea de reglementare sunt foarte mari, exploatarea acestora nu poate fi efectuată decât într-un cadru reglementat. O planificare corespunzătoare a exploatării agregatelor naturale, corelat cu evaluarea corectă a capacității suport a mediului și o contribuție cantitativă suplimentară sub formă de agregate minerale reciclate, este recomandată în această etapă. pag. 8 / 10

9 Decizii privind managementul DCD Descrierea clară a deciziilor privind managementul DCD ce urmează a fi adoptate Descrierea opțiunilor disponibile și a implicațiilor acestora asupra mediului Da Ierarhia deșeurilor furnizează cel mai bun rezultat d.p.d.v. al protecției mediului? Nu Da Opțiunea cea mai avantajoasă d.p.d.v. al protecției mediului poate fi determinată pe baza cunoștințelor deja existente? Nu Poate analiza LCA să sprijine procesul de luare a deciziilor și de colectare a datelor? Da Decizia implică: costuri ridicate, o mare importanță politică, crearea de infrastructură, crearea de tehnologii pentru o lungă perioadă de timp? Nu Nu Trebuie identificate alte criterii, informații și/sau instrumente pentru a sprijini decizia Există criterii bazate pe LCT care să indice opțiunea optimă d.p.d.v. al protecției mediului? Da Se aplică criteriile bazate pe LCT/LCA Da Nu Efectuare LCA detaliată (cf. ISO sau ILCD) Efectuare LCA simplificată (metoda nu este standardizată) Identificarea opțiunii de gestionare a DCD care oferă cel mai bun rezultat global în privința protecției mediului înconjurător OPȚIONAL: Completarea informațiilor de mediu cu aspecte sociale, economice și juridice prin intermediul unor instrumente cum ar fi: LCA social, LCC, Analiza Cost-Beneficiu, etc. Figura 4. Schemă logică pentru determinarea situațiilor în care este necesară aplicarea analizei de tip LCA (adaptare după JRC - Supporting Environmentally Sound Decisions for C&D Waste Management, 2011) Analiza de tip LCA poate fi folosită în oricare din scenariile prezentate de către autoritățile publice, operatorii din domeniul valorificării/tratării/eliminării DCD, firmele de construcții, ONG-uri, pag. 9 / 10

10 producători de materiale de construcții, responsabili cu managementul deșeurilor sau persoane implicate în elaborarea politicii privind deșeurile. Aplicarea metodei LCA ca instrument de analiză în România ar putea fi îngreunată în anumite situații, cele mai posibile fiind: lipsa de date și informații din domeniul analizat (de ex. generare și compoziție DCD), personal insuficient instruit, lipsa de resurse (de capital și umane), acces limitat la resurse dedicate pentru efectuarea LCA (de ex. baze de date și programe/software specializate, care de cele mai multe ori au costuri ridicate, de ordinul a mii sau chiar zeci de mii de euro), grafic de timp deficitar, grad redus de acceptare a metodei LCA (utilizare restrânsă în prezent în România, precum și informare redusă cu privire la beneficiile utilizării acestei metode de analiză). În concluzie, așa cum s-a arătat în prezentul articol, există o serie de scenarii în care aplicarea analizei LCA în România în domeniul gestionării deșeurilor din construcții și demolări ar fi benefică, în sensul utilizării acesteia ca instrument suport în vederea adoptării deciziilor și creșterii performanțelor de mediu a sistemelor/opțiunilor analizate. Analiza ciclului de viață (LCA) poate oferi informaţii esenţiale procesului de luare a deciziilor în domeniul gestionării DCD, furnizând o imagine de ansamblu a contribuţiei diferitelor opțiuni/scenarii de management al DCD la impactul asupra mediului, pe diferite categorii de impact, acumulate de-a lungul timpului şi pe zone geografice. Cu toate acestea, este necesar a se preciza că analiza LCA nu identifică decizia sau scenariul optim d.p.d.v. al protecției mediului, aceasta fiind doar un instrument de suport a deciziilor. Beneficiile care rezultă din aplicarea analizei LCA în domeniul DCD nu se regăsesc doar în reducerea emisiilor şi a cantităţilor de deşeuri generate, ci şi în reducerea gradului de utilizare a resurselor materiale, fiind încurajate produsele/serviciile ale căror procese de fabricaţie/metode de furnizare presupun un consum eficient și sustenabil de energie şi materii prime. pag. 10 / 10