Auxiliar pentru pregătire bacalaureat

Transcription

1 COLEGIUL TEHNIC GH. ASACHI IAȘI Auxiliar pentru pregătire bacalaureat Prof. Pavel Marius Ioan

2 TEHNICI DE OPERARE COMPUTERIZATĂ Tema 1 Definirea conceptelor de bază ale unui sistem de calcul Tema 2 Sisteme de operare Tema 3 Utilizarea calculatorului şi gestiunea fişierelor Tema 4 Editarea textelor procesorul de texte Microsoft Word 2007 Tema 5 Realizarea prezentărilor aplicaţia Microsoft PowerPoint 2007 Tema 6 Aplicaţia de calcul tabelar Microsoft Excel 2007 Tema 7 Realizarea bazelor de date aplicația Access 2007 Tema 8 Pagini HTML Tema 9 Reţele informaţionale Tema 10 Informaţie şi comunicare Tema 11 Securitate şi copyright Pagină 2

3 Tema 1 Definirea conceptelor de bază ale unui sistem de calcul Definiţia sistemului de calcul Un sistem de calcul (calculator) este un ansamblu de componente de două tipuri : - Hardware = componente fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra (componentele care pot fi atinse). - Software = programe, proceduri, rutine care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hard (se mai numesc componente logice, deoarece nu au substanţă). COMPONENTELE HARDWARE ALE UNUI SISTEM DE CALCUL Un calculator este alcătuit din unitatea centrală şi dispozitivele periferice. Unitatea centrală este asamblată într-o carcasă metalică şi conţine un număr de componente care realizează funcţiile de bază ale calculatorului. Din structura unităţii centrale fac parte: - placa de bază - microprocesorul - memoria internă - plăcile de extensie - dispozitivele de memorare Placa de bază (motherboard) Conţine circuite electronice pentru integrarea tuturor componentelor calculatorului într-un ansamblu cu funcţionare corectă. Pe placa de bază se amplasează microprocesorul, memoria internă şi plăcile de extensie. Cele mai importante componente ale plăcii de bază sunt: soclul pentru microprocesor, controller-ul de intrare-ieşire, soclurile pentru memorie, sloturile pentru extensie (conectori ai plăcii de bază care permit legarea unor dispozitive pe magistrala sistemului), chipset-ul (set de circuite adiţionale care permit funcţionarea corectă a microprocesorului), BIOS-ul, memoria cache, ceasul şi altele. Microprocesorul Denumit unitatea centrală de prelucrare(cpu=central Processing Unit) este creierul calculatorului, unde sunt prelucrate datele. Microprocesorul este un circuit integrat care execută instrucţiunile unui program, împreună cu datele corespunzătoare instrucţiunilor. Atât datele cât şi instrucţiunile se găsesc în memoria internă. Microprocesorul este alcătuit din trei module: - unitatea aritmetico-logică: are rolul de a efectua operaţiile aritmetice şi logice; - unitatea de intrare-ieşire: asigură comunicaţia dintre microprocesor şi restul calculatorului. Există două magistrale interne prin care aceasta comunică cu restul componentelor: magistrala de date şi magistrala de adrese. Pe aceste magistrale circulă date, comenzi şi instrucţiuni a căror viteză de deplasare depinde de doi factori: lăţimea magistralei( 8 biţi, 16 biţi, 32 biţi, 64 biţi sau 128 biţi) şi frecvenţa de tact a procesorului. - unitatea de control: coordonează întreaga activitate a microprocesorului. O caracteristică importantă a microprocesorului este frecvenţa de lucru (tact). Frecvenţa de tact reprezintă numărul de paşi de lucru pe care ăi poate face procesorul într-o secundă. Frecvenţa se măsoară în herţi (Hz). Frecvenţa procesoarelor actuale este de ordinul gigaherţilor (GHz). Pagină 3

4 Memoria Memoria este de două tipuri: memoria internă şi memoria externă. Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor. Memoria externă este aceea care foloseşte dispozitive de stocare (memorare) a datelor, cum ar fi: hard disk-ul, discheta, compact discul (CD), DVD, Flash-ul pe USB. Memoria internă Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor. Datele care circulă în calculator sunt în format binar(simbolurile 0 şi 1) deci şi stocarea lor în memoria internă se face în acelaşi format. Memoria internă este de două tipuri: - memoria RAM (Random Access Memory) conţine programele care sunt în execuţie şi datele asociate acestora. Este o memorie volatilă conţinutul ei se pierde atunci când calculatorul este deconectat de la reţeaua electrică. - memoria ROM (Read Only Memory) conţine date nevolatile pe care nu putem decît să le citim. Datele din memoria ROM sunt înscrise o singură dată, nemaiputând fi modificate, cât timp se utilizează calculatorul în cauză. Această caracteristică o face adecvată pentru păstrarea unor informaţii nevolatile, conţinute în BIOS (Basic Input Output System), de exemplu secvenţe de program executate în procedura de pornire a calculatorului. Memoria cache este un mediu de stocare de mare viteză, putând fi încorporată în microprocesor (cache intern) sau o porţiune din memoria principală sau o componentă independentă montată pe placa de bază (cache extern). Prezenţa memoriei cache asigură un plus de performanţă calculatorului. Memoria virtuală reprezintă totalul memoriei care poate fi folosită de calculator internă sau de pe hard disk dar care se accesează ca şi cum ar fi memorie internă. Unităţi de măsură a memoriei Unitatea elementară de măsură a memoriei este bit-ul (binary digit). Un bit poate memora o singură cifră binară (0 sau 1). Byte-ul (octet-ul) = cea mai mică unitate adresabilă de către microprocesor. 1 B (Byte) = 1 O (Octet) = 8 biţi 1 KB (KiloByte) = 1024 Byţi(octeţi) 1 MB (MegaByte) = 1024 KB(KiloByte) = 1024 x 1024 Byţi(octeţi) = Byţi(octeţi) 1 GB (GigaByte) = 1024 MB = 1024 x 1024 KB = 1024 x 1024 x1024 Byţi(octeţi) 1 TB (TerraByte) = 1024 GB = 1024 x 1024 MB = 1024 x 1024 x1024 KB = 1024 x 1024 x 1024 x1024 Byţi(octeţi) = Byţi(octeţi) Plăcile de extensie 1. Placa grafică are rolul de a face posibilă afişarea imaginilor pe monitor. Este înzestrată cu microprocesor propriu pentru efectuarea anumitor operaţii, numit accelerator grafic şi cu memorie proprie, numită memorie video. Imaginea afişată pe ecran este formată dintrun ansamblu de mici suprafeţe pătrate, numite pixeli. Numărul pixelilor care sunt afişaţi pe ecran se numeşte rezoluţie. 2. Placa de sunet are rolul de a converti informaţia binară în informaţie analogică necesară boxelor pentru redarea sunetelor, sau invers, preia informaţia analogică şi o transformă în informaţie binară. 3. Placa de reţea cu ajutorul plăcilor de reţea se realizează cuplarea calculatoarelor la o reţea. Pagină 4

5 Sursa de alimentare Calculatoarele funcţionează prin utilizarea tensiunii continue. Sursa, componentă care se găseşte în interiorul unităţii centrale, are rolul de a transforma tensiunea alternativă, furnizată de reţeaua electrică, în tensiune continuă necesară calculatorului. Dispozitive de memorare Hard disk-ul este principalul dispozitiv de stocare a datelor şi programelor. Este un suport magnetic. Fizic, este alcătuit din mai multe suprafeţe circulare, plasate în jurul unui ax. Un cap de citire/scriere multiplu se deplasează deasupra lor, permitând astfel accesul direct la informaţie. Pe fiecare suprafaţă se scrie pe ambele părţi. Fiecare suprafaţă este organizată în piste, iar pistele sunt împărţite în sectoare. Caracteristicile tehnice ale unui hard disk sunt: capacitatea de stocare, timpul de acces la date şi viteza de transmitere a datelor. Discheta (floppy disk) dispozitiv magnetic de stocare portabil. Este formată dintr-o suprafaţă acoperită cu oxid de fier care memorează informaţia prin magnetizare. Ea este protejată de un înveliş de plastic. Dischetele sunt scrise / citite cu ajutorul unităţii de dischetă. Capacitatea de memorare = 1.44 MB. CD-ul (Compact Disc) este un suport optic de stocare a datelor, ce permite memorarea unei cantităţi mari de date, la viteze apreciabile. Pentru memorare se foloseşte tehnologia laser. Pentru citirea CD-urilor se foloseşte unitatea de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory), iar pentru inscripţionarea CD-urilor se foloseşte unitatea de CD-RW (Compact Disc ReWritable). DVD-ul (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) suport optic de stocare a datelor, asemănător CD-ului, dar cu capacitate de memorare mult mai mare. Memorii flash sunt memorii speciale, portabile, de capacităţi de memorare cuprinse între 32 MB şi câţiva GB folosite pentru stocarea şi transportul datelor. Dispozitivul de stocare care poate fi conectat la calculator prin interfaţa USB se numeşte Flash Pen Drive USB. Dispozitive periferice Dispozitivele periferice sunt de trei tipuri: - dispozitive de intrare cu ajutorul lor utilizatorul introduce date şi dă comenzi calculatorului - dispozitive de ieşire sunt folosite pentru a pune la dispoziţia utilizatorului rezultatele prelucrărilor efectuate cu ajutorul calculatorului - dispozitive de intrare/ieşire Dispozitive periferice de intrare Tastatura este cel mai important dispozitiv de intrare prin care se transmit calculatorului datele ce vor fi prelucrate şi anumite comenzi. O tastatură standard cuprinde mai multe grupe de taste: taste alfanumerice (pentru introducerea textului), taste numerice (pentru introducerea datelor numerice), taste de deplasare, taste funcţionale (au anumite funcţii în cadrul diferitelor programe), taste speciale (Enter, Tab, CapsLock, Shift, Ctrl, Alt, Del, Backspace, PrintScreen, Pause, Esc). Mouse-ul controlează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului şi selectează comenzile din cadrul programelor conduse prin meniuri. Este un echipament care poate fi deplasat pe o suprafaţă plată. Este prevazut cu două sau trei butoane. Există mouse-uri mecanice (prevazute cu bilă prin care se înregistrează mişcarea mouse-ului) şi optice (rolul bilei este preluat de fotocelule). Pagină 5

6 Scanner-ul dispozitiv care poate prelua textele sau imaginile tipărite pe hârtie, transformându-le într-un format prelucrabil cu ajutorul unor aplicaţii speciale. Imaginile obţinute prin scanare se salvează pe discul calculatorului sub formă de fişiere-imagine de tip: bmp, jpg, gif etc. Joystick-ul este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând astfel, deplasarea cursorului. Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea că în cazul mouse-ului mişcarea cursorului încetează odată cu încetarea deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul continuă să se deplaseze în direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în momentul în care se revine în poziţia iniţială (de repaos). Este utilizat în special la jocurile pe calculator. Touchpad-ul este o suprafaţă mică sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de indicare a poziţiei la unele calculatoare portabile. Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului pe touchpad. Light pen-ul dispozitiv care, prevalându-se de un detector sensibil la lumină, este folosit pentru selectarea obiectelor de pe ecarnul calculatorului, prin indicarea directă a obiectelor. Trackball-ul este un echipament de intrare care poate fi asemănat cu un mouse aşezat pe spate, întrucât deplasarea cursorului se face prin rotirea bilei şi nu prin deplasarea echipamentului, reducând suprafaţa de lucru. Cu acest dispozitiv erau prevazute primele calculatoare portabile. Microfonul este utilizat pentru înregistrarea şi digitizarea sunetelor cu ajutorul calculatorului. Este conectat la placa de sunet. Poate fi utilizat în telefonia prin internet sau la introducerea comenzilor verbale, dacă interfaţa calculatorului permite aşa ceva. Camera digitală are aspectul unui aparat de fotografiat clasic. Obiectivul aparatului proiectează imaginea pe un plan care sesizează intensităţile luminoase reflectate şi convertesc semnalul recepţionat în coduri digitizate pe care le stochează în memoria aparatului. Imaginile astfel obţinute pot fi descărcate ulterior pe hard discul calculatorului. Webcam-ul dispozitiv folosit pentru transmiterea imaginilor. Dispozitive periferice de ieşire Monitorul - este dispozitivul standard de ieşire. Există două tipuri de monitoare: - monitoare cu tub catodic (CRT) iamginea se formează pe suprafaţa unui tub cu raze catodice pe acelaşi principiu cu imaginea televizoarelor. - monitoare cu cristale lichide (LCD) această tehnologie se bazează pe o soluţie cu cristale lichide aşezată între două straturi de material polarizat. La trecerea curentului prin acest lichid, cristalele se aşază astfel încât opresc sau permit trecerea luminii. Imprimanta este dispozitivul folosit pentru afişarea pe suport de hârtie a textelor şi imaginilor. În funcţie de tipul lor, imprimantele pot lista alb-negru sau color. În funcţie de tehnologia utilizată, imprimantele pot fi: - matriciale (cu ace); - cu jet de cerneală - laser Plotter-ul este o imprimantă care listează pe formate de hârtie mari (A2, A1, A0). Este de mare utilitate în domenii cum ar fi: arhitectura, construcţii etc. Boxele sunt folosite pentru redarea sunetelor, fiind legate la placa de sunet. Sunt utile în cazul aplicaţiilor multimedia. Pagină 6

7 Dispozitive periferice de intrare/ieşire Modemul dispozitiv ce permite calculatorului să transmită informaţii pe liniile de comunicaţie. Rolul lui este de modulator-demodulator, adică modulează semnalul digital transformându-l în semnal analogic, respectiv demodulează semnalul analogic sosit pe linia telefonică, transformându-l în semnal digital utilizabil de calculator. Modemul poate fi intern sau extern. De obicei, pentru comunicare sunt folosite dispozitive de fax-modem, care au rolul de fax şi de modem. Touch screen-ul este un ecarn acoperit cu o folie transparentă rezistentă şi sensibilă la atingere. Selectarea elementelor de pe ecran se face cu ajutorul degetelor. Multifuncţionalele echipamente care înglobează imprimantă, scanner, copiator şi faxmodem. TIPURI DE CALCULATOARE Calculatoare personale (PC) Se mai numesc şi microcalculatoare. Au dimensiuni reduse, unele fiind chiar portabile. Ele pot fi conectate in reţea, devenind utile în realizarea unor aplicaţii distribuite. După modul în care sunt ansamblate, se disting următoarele tipuri de calculatoare personale: Desktop carcasa unităţii centrale este amplasată orizontal pe birou. Tower carcasa unităţii centrale este amplasată vertical. Laptop, notebook calculator personal portabil, construit dintr-o singură unitate, unde unitatea centrală este îmbinată cu tastatura, mouse-ul, iar afişajul este cu cristale lichide. Are o sursă de alimentare independentă pe termen limitat (2-5 ore), dar poate fi alimentat şi de la priză. Personal Digital Assistant (PDA) microcalculatoare speciale, de dimensiuni foarte reduse (pot fi ţinute într-o mână), având o greutate de câteva sute de grame. Sunt denumite diferit, în funcţie de fabricant (PocketPC, palmone, Handhelds). Sunt utilizate pentru stocarea numelor, adreselor şi a altor informaţii pentru corespondenţa prin fax şi . Pagină 7

8 Tema 2 Sisteme de operare Sistemul de operare reprezintă totalitatea programelor care gestionează alocarea şi folosirea resurselor sistemului de calcul (procesoare, memorie, echipamente periferice, informaţii memorate sub formă de fişiere) şi asigură funcţionarea dispozitivelor periferice conectate la calculator şi interfaţa dintre utilizator şi calculator. Funcţiile unui sistem de operare Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt: - controlul execuţiei proceselor - alocarea eficientă a resurselor fizice şi logice - facilitarea dezvoltării de noi aplicaţii - facilitarea gestiunii eficiente a datelor de către utilizatori - asigurarea unei interfeţe între utilizator şi sistemul de calcul Clasificarea sistemelor de operare - monotasking execută un singur program (task) la un moment dat, realizând două funcţii de bază: - încărcarea şi execuţia programelor - asigurarea unei interfeţe cu dispozitivele periferice - multitasking pe lângă cele două funcţii de bază, asigură suplimentar partajarea timpului între programele care se execută şi gestiunea alocării resurselor sistemului. Exemple de sisteme de operare: - monotasking: MS-DOS (MicroSoft Disk Operating System), AppleDOS - multitasking: UNIX, LINUX (versiune a UNIX-ului), Windows INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL Numită şi GUI (Graphic User Interface), reprezintă un ansamblu de componente grafice standard sau improvizate, cu ajutorul cărora se realizează comunicarea eficientă şi comodă cu utilizatorul sistemului de calcul. Componentele de baza ale unei interfeţe grafice sunt: - cursorul grafic poate lua diferite forme (săgeată, clepsidră etc.) în funcţie de natura activităţii desfăşurate de sistemul de operare sau de aplicaţie. - dispozitivul de deplasare a cursorului poate fi un mouse sau un trackball - pictogramele (icons) mici desene ce reprezintă sugestiv comenzi, fişiere sau aplicaţii ce pot fi activate cu ajutorul mouse-ului. - desktop-ul porţiunea de ecran în care sunt rezidente pictogramele şi meniul sistemului de operare. - ferestrele (windows) zone ale ecranului în care se pot desfăşura activităţile legate de introducerea datelor şi afişarea rezultatelor pentru aplicaţiile utilizatorilor. - meniurile conţin, într-o manieră structurată, comenzile pe care le pot executa aplicaţiile sistem sau utilizator. Pagină 8

9 Tema 3 Utilizarea calculatorului şi gestiunea fişierelor UTILIZAREA CALCULATORULUI Pornirea calculatorului Unitatea centrală a fiecărui calculator este prevazută cu un buton de pornire (On/Power); de asemenea monitorul este prevăzut cu un buton de pornire. Pentru a porni calculatorul se va apăsa butonul de pe unitatea centrală, iar apoi butonul de pe monitor. În urma acestor acţiuni, pe ecranul monitorului va apărea desktop-ul sistemului de operare. Oprirea calculatorului Click pe butonul Start click pe comanda Turn Off Computer click pe butonul Turn Off. Repornirea calculatorului Click pe butonul Start click pe comanda Turn Off Computer click pe butonul Restart. Vizualizarea informaţiilor de bază referitoare la calculatorul utilizat Click dreapta pe pictograma MyComputer se alege opţiunea Properties se va afişa fereastra System Properties care conţine informaţii de genul: numele şi versiunea sistemului de operare, date de înregistrare, date tehnice (tipul şi viteza procesorului, memoria RAM detectată de sistemul de operare). Personalizarea desktop-ului Click dreapta pe desktop din meniul afişat se alege opţiunea Properties în fereastra Display Properties există mai multe tab-uri (Themes, Background, ScreenSaver, Appearance, Settings) care permit stabilirea temei, a imaginii ce va fi afişată pe ecran, alegerea economizorului de ecran şi setarea acestuia, modificarea aspectului exterior al desktop-ului şi stabilirea rezoluţiei monitorului. Modificarea datei şi orei a) click pe butonul Start Settings Control Panel Date,Time, Language and Regional Options Date and Time în fereastra Date and Time Properties se fac modificările dorite referitoare la data calendaristică şi la ora sistemului de operare. b) dublu click pe ora afişată în bara de task-uri în fereastra Date and Time Properties se fac modificările dorite referitoare la data calendaristică şi la ora sistemului de operare. Modificarea volumului sunetului a) click pe butonul Start Settings Control Panel Sounds, Speech and Audio Devices Sounds and Audio Devices se va afişa o fereastra care permite modificarea opţiunilor pentru sunet. b) dublu click pe simbolul corespunzător din bara de task-uri se va afişa o fereastra care permite modificarea opţiunilor pentru sunet. c) click pe simbolul corespunzător din bara de task-uri se poate regla doar volumul Stabilirea/modificarea tastaturii geografice Click pe butonul Start Settings Control Panel Date,Time, Language and Regional Options Regional and Language Options Languages click pe butonul Details în fereastra ce se va afişa se adaugă/şterge limba dorită cu ajutorul butoanelor Add, Remove. Pagină 9

10 Formatarea unităților de Hard disk - dublu click pe pictograma MyComputer click dreapta pe unitatea de hard disk (C:, D:,) Format în fereastra Format se aleg opţiunile de formatare click pe butonul Start. Utilizarea tastei PrintScreen Tasta PrintScreen este folosită pentru a realiza capturi de imagini ce sunt afişate pe ecran. Atunci când pe ecran este afişată imaginea dorită se apasă tasta PrintScreen se deschide aplicaţia Paint sau aplicaţia Word meniul Edit se alege opţiunea Paste (sau, direct: se apasă combinaţia de taste Ctrl+V). INSTALAREA ŞI DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII Instalarea unei aplicaţii Aplicaţiile software se comercializează pe discuri CD. O aplicaţie se instalează astfel: - se introduce CD-ul în unitatea de CD-ROM - se lansează în execuţie programul de instalare a produsului software (de obicei numele acestui program este Setup.exe ) - se parcurg paşii impuşi de programul de instalare, răspunzând la întrebări atunci când este cazul - trecerea de la un pas la altul al instalării se face apăsând pe butonul Next. Dezinstalarea unei aplicaţii Click pe butonul Start Settings Control Panel Add and Remove Programs se selectează aplicaţia ce va fi dezinstalată click pe butonul Remove. GESTIUNEA PICTOGRAMELOR (ICONS) Un fişier este o colecţie organizată de date în care pot fi memorate informaţii de diferite tipuri: documente, imagini grafice, muzică sau programe. Un fişier este caracterizat de: nume, extensie, cale, dimensiune, data creării şi data ultimei modificări şi atribute referitoare la accesul la fişier (ReadOnly, Hidden, Archive, System). Extensia = grup de 3 sau 4 caractere. Extensia este separată de numele fişierului prin. (punct): nume_fişier.extensie (exemplu: referat.doc). Ea este folosită pentru a identifica tipul fişierului, anumite extensii având semnificaţii aparte pentru sistemul de operare (fişierele cu extensiile exe şi com sunt programe executabile pe care sistemul de operare le poate încărca în memorie şi lansa în execuţie). Exemple de extensii: doc (fişier Word), xls (fişier Excel), ppt sau pps (fişier PowerPoint), txt (fişier Notepad), jpg, gif, bmp (fişiere ce conţin imagini), avi (fişiere video), html sau htm (pagini web). Atribute referitoare la accesul la fişier: Read Only fişierele care au acest atribut nu pot fi modificate Hidden fişierele care sunt marcate cu acest atribut nu sunt vizibile utilizatorului (fişierele cu acest atribut, pot fi vizualizate astfel: meniul Tools Folder Options View se bifează opţiunea Show Hidden files and folders click pe butonul Apply click pe OK) System fişiere ale sistemului de operare Archive este folosit în scopul gestionării unor operaţii de Back-up operaţie prin care se fac copii de siguranţă pentru unele fişiere. Un folder (dosar sau director) este o structură arborescentă în care sunt memorate fişiere şi alte (sub)foldere. Fiecare fişier sau folder este reprezentat pe desktop sau în diferite ferestre cu ajutorul unor simboluri grafice, numite pictograme (icons). Pictogramele sunt diferite, în funcţie de tipul fişierului sau folderului. Pagină 10

11 Selectarea şi mutarea pictogramelor de pe Desktop Selectare: se execută click pe pictograma respectivă (simbolul grafic va fi afişat cu o culoare închisă). Mutare: se execută click pe pictogramă şi se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului se trage cu mouse-ul până în locaţia dorită se eliberează butonul mouse-ului (metoda se numeşte drag and drop ). Selectarea mai multor pictograme: se ţine tasta Ctrl apăsată în timp ce se selectează cu ajutorul mouse-ului toate pictogramele dorite. Dacă pictogramele sunt adiacente, atunci selectarea se poate face şi astfel: click în colţul din stânga sus al grupului de pictograme se ţine butonul mouse.ului apăsat se deplasează mouse-ul până în colţul din dreapta jos al grupului de pictograme se eliberează butonul mouseului. Deschiderea unui fişier/folder/aplicaţii Deschiderea unui fişier = lansarea în execuţie a aplicaţiei care a creat fişierul şi afişarea fişierul în fereatra aplicaţiei respective. Deschiderea uni folder = afişarae unei ferestre care conţine pictogramele obiectelor memorate în folder. Deschiderea unei aplicaţii = lansarea în execuţie a aplicaţiei respective. Se realizează astfel: a) dublu click pe pictograma obiectului respectiv. b) click dreapta pe pictograma se alege opţiunea Open. GESTIUNEA FERESTRELOR Fereastra este o zonă dreptunghiulară a ecranului, care conţine fişiere, foldere, pictograme ale unor aplicaţii, diferite controale (butoane de comandă, liste, liste ascunse, casete de selectare, cutii de text). Operaţii cu ferestre Mutarea unei ferestre: click pe bara de titlu se ţine butonul mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul în locaţia dorită pentru fereastră se eliberează butonul mouse-ului. Redimensionarea unei ferestre: a) se poziţionează mouse-ul într-unul din colţurile ferestrei până cand cursorul mouse-ului se modifică corespunzător se apasă butonul mouse-ului se deplasează mouse-ul înspre exterior (pentru mărirea ferestrei) sau înspre interior (pentru micşorarea ferestrei) până se ajunge la dimensiunea dorită a ferestrei se eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se modifica ambele dimensiuni ale ferestrei: atât lungimea cât şi lăţimea). b) se poziţionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei până când cursorul mouse-ului se modifică corespunzător se ţine butonul mouse-ului apăsat se trage de mouse în exterior sau în interior până se obţine dimensiunea dorită a ferestrei se eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se poate modifica doar una din dimensiunile ferestrei: lungimea sau lăţimea). Minimizarea ferestrei în bara de task-uri: se execută click pe butonul de minimizare aflat pe bara de titlu. Pentru revenire se execută click pe numele ferestrei aflat pe bara de task-uri. Maximizarea ferestrei: atunci când fereastra este de dimensiune mai mică decât tot ecranul şi se doreşte afişarea ei pe tot ecranul se execută click pe butonul de maximizare. Revenirea la dimensiunile iniţiale se face apasând pe butonul de restabilire. Închiderea unei ferestre: se execută click pe butonul de închidere. Comutarea între ferestrele deschise: toate ferestrele deschise apar în bara de task-uri, fereastra activă fiind evidenţiată printr-o culoare mai accentuată. Pentru a face activă o altă fereastră se execută click cu mouse-ul pe numele ferestrei din bara de task-uri. Pagină 11

12 OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE Datorită capacităţii mari de memorare a discurilor este necesară organizarea şi gruparea fişierelor pe baza unor criterii stabilite de utilizator. În acest scop a fost introdusă noţiunea de folder (dosar sau director). Folder-ul este o structură arborescentă în care sunt memorate un număr de fişiere. Un folder, pe lângă fişiere, poate conţine şi alte foldere, numite subfoldere. Hard discul poate fi partiţionat în unul sau mai multe discuri. Fiecare disc este identificat printr-o litera începând cu litera C. Pentru fiecare partiţie a hard discului, sistemul de operare Windows creează un singur folder, numit folder rădăcină. În acest folder rădăcină utilizatorul poate memora foldere şi fişiere. Astfel se va crea o structură numită structură de arbore a discului. Dosarul rădăcină nu are un nume, fiind reprezentat de litera de unitate a discului, urmată de caracterele :\. Exemplu : C:\, D:\. Prin cale aferentă unui fişier se înţelege drumul de la dosarul rădăcină până la dosarul în care se găseşte fişierul respectiv. Calea este formată dintr-o serie de nume de foldere/subfoldere, separate prin caracterul \ (backslash). Exemplu de cale: D:\CNPCB\APLICATII\Subiecte bac. Crearea unui folder Click dreapta de mouse în locaţia dorită pentru folder New Folder se scrie numele folder-ului. Crearea unui fişier Click dreapta de mouse în locaţia unde va fi creat fişierul New se alege tipul fişierului (aplicaţia care va crea fişierul) din meniul contextual se scrie numele fişierului. Crearea unui shortcut (scurtături) Click dreapta în locaţia în care va exista shortcut-ul New Shortcut în fereastra Create Shorcut click pe butonul Browse se caută aplicaţia pentru care se va crea shortcut-ul click pe butonul Next se scrie un nume pentru shortcut click pe butonul Finish. Copierea unui folder/fişier Prin operaţia de copiere se creează o copie a folder-ului sau fişierului respectiv într-o altă locaţie. Astfel, în urma operaţiei de copiere, folder-ul/fişierul va exista în două locaţii. Există mai multe metode de copiere a unui folder/fişier: a) click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Copy se deschide folder-ul/discul destinaţie click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective se alege opţiunea Paste. b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul) în meniul Edit se alege opţiunea Copy se deschide folder-ul/discul destinaţie în meniul Edit se alege opţiunea Paste. c) se selectează folder-ul/fişierul se apasă combinaţia de taste CTRL+C se deschide folder-ul/discul destinaţie se apasă combinaţia de taste CTRL+V. Mutarea unui folder/fişier Prin operaţia de mutare se schimbă locaţia folder-ului/fişierului respectiv. Astfel, în urma operaţiei de mutare, folder-ul/fişierul va exista într-o singură locaţie (alta decât locaţia iniţială). Există mai multe metode de mutare a unui folder/fişier: a) click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Cut se deschide folder-ul/discul destinaţie click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective se alege opţiunea Paste. Pagină 12

13 b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul) în meniul Edit se alege opţiunea Cut se deschide folder-ul/discul destinaţie în meniul Edit se alege opţiunea Paste. c) se selectează folder-ul/fişierul se apasă combinaţia de taste CTRL+X se deschide folder-ul/discul destinaţie se apasă combinaţia de taste CTRL+V. Redenumirea unui folder/fişier Click dreapta pe folder/fişier Rename se scrie noul nume al folder-ului/fişierului. Ştergerea unui folder/fişier a) click dreapta pe folder/fişier Delete b) se selectează folder-ul/fişierul se apasă tasta Delete. Recuperarea folderelor/fişierelor din Recycle Bin În urma operaţiei de ştergere, folder-ul/fişierul şters este mutat în folder-ul Recycle Bin. Obiectele din Recycle Bin pot fi recuperate astfel: Dublu click pe Recycle Bin click dreapta pe obiectul ce va fi recuperat se alege opţiunea Restore obiectul va fi mutat în locaţia în care se afla înainte de operaţia de ştergere. Golirea coşului Recycle Bin Click dreapta pe folder-ul Recycle Bin se alege opţiunea Empty Recycle Bin. După operaţia de golire a coşului, obiectele din acesta se pierd definitiv. Afişarea proprietăţilor unui folder/fişier Click dreapta pe folder/fişier se alege opţiunea Properties. Căutarea folderelor/fişierelor Sistemul de operare permite căutarea rapidă a obiectelor (fişiere, foldere, aplicaţii etc.). Procesul de căutare se lansează în execuţie astfel: Click pe butonul Start se alege opţiunea Search For Files and Folders în fereastra Search Results se alege tipul obiectului căutat se stabileşte criteriul de căutare (nume, dimensiune, data ultimei modificări) click pe butonul Search. GESTIUNEA IMPRIMĂRII La un sistem de calcul pot fi legate mai multe imprimante. Înainte de a lansa în execuţie imprimarea propriu-zisă, utilizatorul poate alege imprimanta care va fi utilizată. Din toate imprimantele ce sunt conectate la calculator, numai una are atributul de imprimantă implicită. Aceasta înseamnă ca dacă înainte de procesul de imprimare utilizatorul nu alege o imprimantă anume, imprimarea se va face folosind imprimata implicită. Stabilirea imprimantei implicite Click pe butonul Start Settings Printers and Faxes click dreapta pe imprimanta dorită Set as Default Printer. Instalarea unei imprimante noi Click pe butonul Start Settings Printers and Faxes meniul File se alege opţiunea Add printer se parcurg paşii expertului de instalare (trecerea de la un pas la altul de face apăsând pe butonul Next) se răspunde la întrebările necesare instalării: tipul imprimantei (locală sau în reţea), portul utilizat (de obicei LPT1:), producător, se poate atribui un nume imprimantei, se stabileşte dacă imprimanta este partajată sau nu etc. se apasă butonul Finish imprimanta va apărea în fereastra Printers and Faxes. Pagină 13

14 Tema 4 Editarea textelor Microsoft Word 2007 A. INTRODUCERE Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alături de Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot lucra independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului. WORD este un puternic procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit crearea şi salvarea documentelor. Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de texte, şi anume: introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere, definirea diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a textului, aranjarea textului în pagină, tipărirea textului. Noile versiuni ale aplicaţiei aduc noutăţi privind procesul de automatizare a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi gramaticală automată, asistenţi Office Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de utilizator), modalităţi rapide de trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea de texte în mai multe limbi europene. B. Formatarea paginii 1. Deschiderea unei aplicaţiei Microsoft Office Word 2007 Start Programs Microsoft Office Microsoft Office Word 2007 sau dublu clic pe pictograma de pe desktop 2. Inchiderea aplicaţiei Fisier Iesire sau clic pe butonul X din fereastra deschisa (dreapta sus) 3. Crearea unui document nou pornind de la un şablon gol Clic pe butonul Microsoft Office clic pe clic clic Page Layout Margins Se alege o formatare din listă sau Customs Margins şi se setează marginile, mărimea, orientarea şi stilul paginii clic clic clic Se dă nume şablonului clic Se închide şablonul 4. Mărirea sau micşorarea rapidă a unui document Pe bara de stare, faceți clic pe glisorul de Panoramare: Glisați la setarea procentuală de panoramare pe care o doriți. Pagină 14

15 5. Inserarea aceluiaşi antet şi a aceluiaşi subsol într-un document În fila Inserare, din grupul Antet și Subsol faceți clic pe Antet (Header) sau Subsol (Foother) Faceți clic pe proiectul de antet sau subsol pe care îl doriți Dacă este cazul, aveți posibilitatea să formatați textul din antet sau din subsol, selectând textul și utilizând opți unile de formatare de pe bara de instrumente mini. 6. Inserarea textelor sau reprezentărilor grafice într-un antet sau subsol şi salvarea acestora în galerie În fila Inserare, din grupul Antet și Subsol faceți clic pe Antet (Header) sau Subsol (Foother) Clic pe editare antet sau editare subsol Inseraţi textul sau reprezentarea grafică Selectare text sau reprezentări grafice din antet sau subsol Clic Salvare selecţie ca antet nou (sau subsol nou) 7. Modificarea orientării intregului document Clic Clic Alegem sau 8. Utilizarea orientărilor tip Portret şi tip Vedere în acelaşi document a. Selectaţi paginile sau paragrafele cărora vreţi să le modificaţi orientarea (portret sau vedere); b. În fila Aspect pagină (Page Layout) faceţi clic pe Margini(Margins) şi alegeţi Margini particularizate (custom Margins ) ; c. Se selectează orientarea dorită Portret sau Vedere (Portrait or Landsscape) aplicat pentru pagina sau textul selectat (Apply to..). 9. Modificarea sau setarea marginilor de pagină În fila Aspect pagină (Page Layout) faceţi clic pe Margini(Margins) şi din listă puteţi alege un tip de margine (Normal, Wide, etc) sau Margini particularizate (custom Margins ). 10. a. b. c. d. e. f. APLICAŢIE: Lansaţi aplicaţia Microsoft Office Word 2007; Să se creeze documentul clasa9 pornind de la un șablon gol; Să se insereze un antet şi un subsol care să cuprindă text şi imagini; Să se schimbe orientarea paginii; Să se modifice marginile paginii folosind setarea implicită Narrow; Salvaţi documentul realizat. Pagină 15

16 C. Fonturi, Paragrafe 1 Modificarea dimensiunii textului a. Selectați textul pe care intenționați să îl modificați și mutate indicatorul pe minibara de instrumente care apare împreună cu textul selectat. b. Alegeți una dintre următoarele: Pentru a mări textul, faceți clic pe Creștere font sau apăsați CTRL+SHIFT+> Pentru a mic;ora textul, faceți clic pe Reducere font sau apăsați CTRL+SHIFT+< O dimensiune de font se poate specifica și pe fila Pornire din grupul Font 2. Modificarea culorii textului a. Selectați textul pe care intenționați să îl mod ificați și mutate indicatorul pe minibara de instrumente care apare împreună cu textul selectat. b. Faceți clic pe Culoare font, apoi selectați culoarea pe care o doriți. 3. Aplicarea unei teme de culoare predefinite a. În fila Aspect pagină, din grupul Teme, faceți clic pe Culori tematice. Dacă doriți să modificați fontul, culorile și efectele din document, faceți clic pe Teme, în loc de Culori tematice. b. Sub Predefinit, faceți clic pe tema de culoare predefinită pe care doriți să o utilizați. 4. Alinierea textului la stâga sau dreapta sau centrarea acestuia sau 5. Indentarea paragrafului Selectaţi paragraful; În fila Aspect pagină (Page Layout) selectaţi mărimea indentării în stânga (left) sau dreata (right) pe care o dorim (Prin indentare se înţelege spaţiul care se lasă în stânga sau în dreapta paragrafului); Dacă dorim să lasăm spatiu înainte sau după paragraf, stabilim aceste valori în caseta Spaţiere (Spacing) Obs. Putem lansa caseta de dialog Paragraf (Paragraph) si aici să stabilim mărimea indentarii şi în caseta special să aplicăm indentarea doar pentru prima linie (First line) a paragrafului. Pagină 16

17 6. Modificarea spaţierii liniilor Selectaţi paragraful sau paragrafele dorite; Metoda 1 În fila Aspect pagină (Page Layout) lansaţi caseta de dialog Paragraf (Paragraph); Din lista Spaţiere linii (Line Spacing) puteţi alege: Spaţiere normală (Single), Spaţiere la un rând şi jumătate (1,5 lines), Spaţiere la două rânduri (Double) sau alte spaţieri speciale (At least, Exactly sau Multiple); Se dă clic pe butonul OK. Metoda 2 În fila Pornire (Home) daţi clic pe pictograma Spaţiere linii (Line Spacing) şi din listza deschisă alegeţi spatierea dorită: 1,0 ; 1,15 ; 1,5 ; 2, Adăugarea de marcatori sau numerotare într-o listă Selectaţi paragraful sau paragrafele dorite; În fila Pornire (Home) daţi clic pe pictograma Marcatori (Bullet) Numerotare (Numbering) sau pe pictograma şi alegeţi forma dorită 8. APLICAŢIE: a. b. c. d. e. f. g. h. Lansaţi procesorul de text Microsoft Word 2007 Scrieţi un titlu şi trei paragrafe (fraze) Modificaţi marimea titlului la 24, primul paragraf 14, al doilea 16, al treilea 12 Modificaţi culoarea titlului în roşu iar primul paragraf in verde Aplicaţi paragrafului al doilea o temă predefinită Aliniaţi titlul pe centru, iar ultimul paragraf pe dreapta Identaţi paragraful al doilea în stânga cu 2,5 cm (1 ) în interior Spaţiati liniile paragrafului 2 la valoarea 1.5 iar liniile paragrafului al treilea la 2.0 i. Adăugaţi marcatori celor trei paragrafe Pagină 17

18 D. Inserarea obiectelor 1. Inserarea unui tabel a) Utilizarea şabloanelor pentru tabele Faceţi clic unde doriţi să inseraţi un tabel Pe fila Inserare (Insert), în grupul Tabele (Tables), faceşi clic pe Tabel (Table), alegeţi Tabele rapide (Quick Tables) apoi faceţi clic pe şablonul dorit. b) Utilizarea comenzii inserare tabel Faceţi clic unde doriţi să inseraţi un tabel Pe fila Inserare (Insert), în grupul Tabele (Tables), faceşi clic pe Tabel (Table), alegeţi Inserare tabel (Insert Tables) apoi in eticheta deschisă introduceţi numărul de coloane (columns) şi numărul de linii (rows) dorit. 2. Îmbinare celule Selectaţi celulele pe care doriţi să le imbinaţi Pe fila Aspect (Layout) din grupul de Instrumente Tabel daţi clic pe Îmbinare celule (Merge cells). 3. Scindare celule Selectaţi celula sau celulele pe care doriţi să le scindaţi (divizaţi) Pe fila Aspect (Layout) din grupul de Instrumente Tabel daţi clic pe Scindare celule (Split cells). Introduceţi numărul de coloane şi de rânduri în care vreţi să scindaţi celulele 4. Care sunt Instrumentele Tabel? Instrumentele Tabel se găsesc pe fila Aspect (Layout): 5. Inserarea simbolurilor matematice Pe fila Inserare (Insert) din grupul Simboluri se alege simbolul dorit. 6. Scrierea unei ecuaţii (formule) Pe fila Inserare (Insert) în grupul Ecuaţi i folosind simbolurile cuprinse în grupul Ecuaţii: se editează ecuaţia (formula) dorită. Pagină 18

19 7. Conversia în WordArt a unui text existent Selectaţi textul pe care vreţi să-l convertiţi în WordArt În fila Inserare (Insert) faceţi clic pe dorită din listă: şi alegeţi grafica 8. Inserarea unei miniaturi Faceţi clic în locaţia unde doriţi să inseraţi miniatura În fila Inserare (Insert) în grupul Ilustratii (Ilustrations) faceţi clic pe Miniatură (Clip Art) şi cautaţi miniatura dorită folosind cuvinte cheie. 9. Inserarea unei imagini Faceţi clic în locaţia unde doriţi să inseraţi miniatura În fila Inserare (Insert) în grupul Ilustratii (Ilustrations) faceţi clic pe Imagine (Picture) şi in fereastra care apare selectaţi o imgine şi apăsaţi butonul Inserare (Insert). 10. Funcţiile butonului Microsoft Office - Deschiderea unui document nou - Deschiderea unui document existent - Salvarea documentului - Salvarea documentului existent ca un document nou - Imprimarea documentului 11. APLICAŢIE: Lansaţi procesorul de text Microsoft Word 2007 Pentru margini alegeţi formatarea predefinită Wide din listă Scrieţi titlul ORAR cu font Castellar, mărime 18, culoare red, subliniat, centrat Inseraţi un tabel de 6 coloane şi 7 rânduri în care scrieţi orarul clasei voastre În căsuţa fiecărei zile din săptămâmă insertaţi câte o miniatură Sub tabel scrieţi folmula de calcul a rădăcinilor ecuaţiei de gradul doi Sub ecuaţie scrieşi textul: PROGRAM DE VACANŢĂ Convertiţi acest text in WordArt Sub acest text insertaşi o imagine de vacanţă Salvaţi acest fişier cu numele scoala si vacanţa pe partiţia E: Pagină 19

20 Tema 5 Realizarea prezentărilor Microsoft PowerPoint 2007 Aplicaţia PowerPoint este un editor prin care se pot crea prezentări. O prezentare este alcătuită din mai multe diapozitive (slide-uri). Un slide poate conţine texte, imagini, diagrame şi alte obiecte. Unui slide i se pot adăuga efecte speciale de animaţie sau de tranziţie. A. Alcătuirea unei prezentări 1. Deschiderea aplicaţiei PowerPoint Start Programe Microsoft Office Microsoft Office PowerPoint 2007 Sau dublu clic pe pictograma de pe desktop 2. Adăugarea unui diapozitiv nou Fila Pagină de pornire (Home) grupul diapozitive (Slides) clic pe Diapozitiv nou (New Slide) selectaţi un tip de diapozitiv din galeria de aspecte 3. Aplicarea unei teme documentului Fila Proiect (Design) Grupul Teme (Themes) clic pe Mai mult.. (More) tema dorită clic pe Obs.: În PowerPoint, aveţi posibilitatea să aplicaţi o temă de document pentru toate diapozitivele (All Slides), sau numai pentru cele selectate (Selected Slides). Faceţi clic cu butonul din dreapta pe tema de document, apoi faceţi clic pe opţiunea dorită. 4. Particularizarea culorilor tematice Fila Proiect (Design) Grupul Teme (Themes) clic pe Culori temă (Colors) setul de culori dorite sau creaţi o nouă temă de culori (Create New Themes Colors). clic pe 5. Particularizarea fonturilor tematice Fila Proiect (Design) Grupul Teme (Themes) clic pe fonturi temă (Fonts) fontul dorit sau creaţi o nouă temă de fonturi (Create New Themes Fonts). clic pe 6. Selectarea unui set de efecte tematice Fila Proiect (Design) Grupul Teme (Themes) clic pe efecte tematice (Effects) selectaţi efectul pe care doriţi să-l utilizaţi. 7. Salvarea unei teme de document Fila Proiect (Design) Grupul Teme (Themes) clic pe Mai mult.. (More) clic salvare un nume pentru temă (File name) temă curentă (Save Current Theme) tastaţi clic pe butonul Salvare (Save) APLICAŢIE Lansaţi aplicaţia Microsoft PowerPoint Adăugaţi două diapozitive noi Aplicaţi o temă documentului Pentru al doilea diapozitiv aplicaţi o temă diferită Pentru tema diapozitivului doi particularizaţi culorile (alegeţi Metro) şi fonturile tematice (alegeţi Median) 6. Selectaţi un set de efecte tematice pentru primul diapozitiv (alegeţi Opulent) 7. Salvaţi tema documentului cu numele clasei voastre 8. Salvaţi documentul cu numele vostru Pagină 20

21 B. EDITAREA ŞI PRELUCRAREA TEXTELOR 1. Adăugarea unui text la un diapozitiv Se tastează textul în substituenţii de titlu (Title), subtitlu (Subtitle) şi text (Text) după caz, sau în casete text (Text Box) adăugate astfel: Fila inserare (Insert) grupul text (text) clic pe casetă text (Text Box) clic pe diapozitiv tastaţi textul dorit 2. Adăugarea de marcatori sau numere unei forme Clic pe forma la care dorim să aplicăm marcatori (Bullets) sau numere (Numbering) Fila de pornire (Home) grupul paragraf (Paragraph) clic pe marcatori Bullets) sau pe numere (Numbering) Obs: Tipul de marcatori sau forma de numerotare se poate alege din listele care apar când se dă clic pe butonul Mai mult (More) din dreapta. Obs: Pentru obţinerea unor marcaje avansate se dă clic pe forma la care dorim modificarea Pagină de pornire (Home) grupul paragraf (Paragraph) butonul Convert to SmartArt Graphic şi se alege formatul dorit 3. Formatarea unei casete text Fila inserare (Insert) grupul text (Text) butonul casetă text (Text Box) clic pe diapozitiv tastare text şi dimensionare casetă text se aplica opţiunile de formatare text şi paragraf ca în Word (tip, mărime, aliniere, culoare, etc.) APLICAŢIE 1. Lansaţi aplicaţia Microsoft PowerPoint Aplicaţi o temă documentului 3. Tastaţi titlul şi subtitlul în primul diapozitiv 4. Adăugaţi un diapozitiv nou cu titlu şi text (Tittle and Content) 5. Tastaţi titlul şi 4 rânduri de text în al doilea diapozitiv 6. Schimbaţi (aplicaţi) forma marcatorilor pentru cele 4 rânduri scrise 7. Aplicaţi un marcaj avansat pentru titlul din diapozitivul al doilea 8. Adăugaţi un diapozitiv nou gol (Blank) 9. In acest diapozitiv (al treilea) inseraţi o casetă text in care tastaţi un text de 5 rânduri 10. Formataţi textul din caseta text astfel: Font tip Comic Sans MS Mărime: 32, Culoare: Roşu, Bold(B), Inclinat(I), rânduri numerotate: 1,2,3, 11. Salvaţi documentul cu numele vostru Pagină 21

22 C. Introducerea tabelelor, diagramelor și elementelor de tip ClipArt 1. Adăugarea unui tabel în document Selectaţi diapozitivul în care doriţi să adăugaţi un tabel Fila inserare (Insert) grupul tabele (Tables) clic pe tabel (Table) selectaţi numărul de coloane şi linii dorit clic pe stilul de tabel dorit (Table Style) Obs: Pentru a introduce text în tabel se dă clic pe celula respectivă Pentru a mai adăuga o linie se dă clic în ultima celulă şi se apasă tasta Tab 2. Adăugarea unei miniaturi (ClipArt) în document Selectaţi diapozitivul în care doriţi să adăugaţi o miniatură Fila inserare (Insert) grupul Ilustraţii (Illustrations) clic pe butonul miniaturi (ClipArt) clic pe miniatura dorită 3. Inserarea unei imagini (Picture) în document Selectaţi diapozitivul în care doriţi să adăugaţi o imagine Fila inserare (Insert) grupul Ilustraţii (Illustrations) clic pe butonul imagine (Picture) clic pe imaginea dorită 4. Adăugarea unei imagini de fundal (background) Clic dreapta pe diapozitivul dorit Formatare fundal(format Background) Bifaţi Imagine sau culoare umplere (Picture or texture fill) clic pe butonul Inserare din: Fişier (Insert from: File ) clic pe imaginea dorită clic pe butonul Inserare (Insert) clic pe butonul Aplică la toate (Apply to All) clic pe butonul Inchidere (Close) 5. Aplicarea unui şablon de diagramă Fila inserare (Insert) grupul Ilustraţii (Illustrations) butonul diagramă (Chart) clic pe un tip de diagramă OK 6. Inserarea unui element de tip WordArt Fila inserare (Insert) grupul text (Text) butonul WordArt se alege: Stilul (WordArt Styles), Culoarea de umplere a textului (Text Fill), Culoarea conturului textului (Text Outline), Efecte (Text Effects), etc. APLICAŢIE Lansaţi aplicaţia Microsoft PowerPoint 2007; Deschideţi documentul PowerPoint salvat la ora trecută; Adăugaţi un diapozitiv nou Cu titlu (Title Only); In acest diapozitiv inseraţi un tabel pe care sa-l completaţi cu text; Adăugaţi un diapozitiv nou Cu titlu (Title Only); In acest diapozitiv inseraţi o miniatură şi o imagine; Adăugaţi un diapozitiv nou Cu titlu (Title Only); In acest diapozitiv inseraţi în titlu un element WordArt, iar in conţinut o diagramă; Salvaţi documentul cu numele vostru; Pagină 22

23 D. Realizarea animației într-o prezentare 1. Animaţia tranziţiei diapozitivelor Selectaţi diapozitivul fila Animaţii (Animation) grupul Tranziţia la acest diapozitiv (Transition to this Slide) se alege un tip de tranziţie din listă se selectează viteza de tranziţie (Transition Speed) care poate fi: (Slow, Medium, Fast) se alege un sunet pentru tranziţie (Transition Sound) din lista deschisă sau din fişier (Other Sound) se alege modul de avansare a diapozitivului (Avance Slide) la clic de mouse (On Mouse Glick) sau Automat după.. (Automatically After..) şi se setează timpul după care apare. Obs.: Dacă se doreşte acelaşi mod de tranziţie pentru toate diapozitivele se dă clic pe butonul (Apply to All), dacă nu, se repetă paşii de mai sus pentru fiecare diapozitiv. 2. Animaţia obiectelor din diapozitive Clic pe obiectul dorit fila Animaţii (Animation) grupul Animaţii (Animation) Animaţie particularizată (Custom Animation) clic pe butonul Adăugare Efect (Add Effect) aflat în dreapta se aleg efecte din listă pentru intrare, ieşire, etc., Obs.: Se mai poate particulariza: Modul de declanşare (Start) la clic de mouse (on click) sau automat (With previvios, After previsios) Direcţia (Direction): Horizontal, Vertical Viteza (Speed): Very slow, Slow, Medium, Fast, Very fast 3. Tipărirea unei prezentări Butonul Office Previzualizare (Print Preview) Tipărire (Print) Selectăm imprimanta (Name ) Selectăm diapozitivele tipărite (All sau Slides ) Stabilim numărul de copii (Number of copies) APLICAŢIE 1. Lansaţi aplicaţia Microsoft PowerPoint Realizaţi o prezentare din 4 diapoitive care să conţină toate elementele învăţate până acum (text, imagini miniaturi, elemente WordArt, tabele, grafice, etc.) 3. Realizaţi animaţia tranziţiei diapozitivelor 4. Realizaţi animaţia obiectelor din diapozitive 5. Rulaţi prezentarea folosind tasta F5 6. Salvaţi documentul cu numele vostru 7. Tipăriţi prezentarea realizată. Pagină 23

24 E. Prezentări particularizate 1. Crearea unui obiect folosind o formă predefinită Se dă clic pe diapozitivul în care dorim să creăm obiectul Fila inserare (Insert) grupul Ilustraţii (Illustrations) clic pe butonul forme (Shapes) clic pe forma dorită din listă se dezvoltă forma pe diapozitiv 2. Adăugarea unei acţiuni unui obieect Se dă clic pe obiectul dorit Fila inserare (Insert) grupul legături (Links) clic pe butonul Acţiune (Acţiune) se bifează Hiperlegătură la.. (Hyperlink to ) se alege o acţiune din listă 3. Crearea unei hiperlegături (hyperlink) la o pagină web Selectaţi textul sau obiectul care să reprezinte hyperlinkul Pe fila Inserare (Insert), în grupul legături (Linkuri), faceţi clic pe Hyperlink Sub Legare la (Link to:), faceţi clic pe butonul Existing File or Web Page alegeţi sau scrie şi adresa paginii Web dorite in caseta Address OK APLICAŢIE 1. Lansaţi aplicaţia Microsoft PowerPoint Realizaţi o prezentare din 5 diapozitive astfel: 3. Primul diapozitiv va avea titlul CUPRINS şi va conţine două obiecte, primul cu acţiunea Slide 2 iar al doilea cu acţiunea Slide 4 4. Al doilea diapozitiv va conţine text şi un buton 5. Al treilea diapozitiv va conţine text, un buton cu acţiunea Next Slide cu acţiunea Next Slide şi un buton cu acţiunea First Slide 6. Al patrulea diapozitiv va conţine text ţi un buton 7. Al cincile diapozitiv va conţine text, un buton cu acţiunea Next Slide cu acţiunea Next Slide şi un buton cu acţiunea First Slide 8. Pe ultimul diapozitiv (5) pe ultimul rând scrieţi textul: PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE INTRAŢI PE SITE-UL ŞCOLII Text care să aibă o legătură (hiperlink) către adresa: Pagină 24

25 Tema 6 Aplicaţia de calcul tabelar Microsoft Excel INTRODUCERE Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un program specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate dintr-un fişier); calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu uşurinţă; datele pot fi reprezentate sub formă grafică. Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), care conţine mai multe foi de calcul (Sheet), prima dintre ele fiind activă la lansarea aplicaţiei. O foaie de calcul este un tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură diferită: text, valori numerice, formule matematice, reprezentări grafice etc. Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar fiecare linie prin numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3, H5, B20). A. Utilizarea foilor de calcul 1. Deschiderea unui registru de lucru nou, necomplectat Butonul Microsoft Office clic pe clic clic 2. Deschiderea unui registru de lucru existent Butonul Microsoft Office clic pe selectam registrul dorit clic 3. Deplasarea sau defilarea într-o foaie de lucru Există mai multe moduri de a defila într-o foaie de lucru. Aveţi posibilitatea să utilizaţi tastele săgeată, barele de defilare sau mouse-ul pentru a vă deplasa între celule şi a vă deplasa rapid între diferitele zone din foaia de lucru. 4. Mărirea sau micşorarea rapidă a unui document 5. Redenumirea unei foi de lucru Clic dreapta pe numele foii de lucru (Sheet), clic pe redenumire (Rename) şi tastaţi numele dorit. 6. Referinta (numele) unei celule O celulă este identificată prin referinţa sa adică litera coloanei şi numărul liniei (ca la şah). In imaginea alăturată referinţa (numele) celulei este B3 Pagină 25

26 7. Referinţa unui bloc de celule Pentru a ne referi la un bloc de celule scriem numele celulei din stânga sus şi numele celulei din dreapta jos separate de semnul înpărţire (:) Exemplu: In imaginea prezentată grupul de celule are referinţa (B3:D5) 8. Selectarea tuturor celulelor dintr-o foaie de lucru Pentru a selecta toate celulele dintr-o foaie de lucru, efectuaţi una din următoarele: Faceţi clic pe pe butonul Selectare totală, sau Apăsaţi CTRL+A. Dacă foaia de lucru conţine date şi celula activă se află deasupra sau la dreapta datelor şi apăsaţi CTRL+A, se va selecta regiunea curentă. Dacă apăsaţi CTRL+A a doua oară, se selectează toată foaia de lucru. Dacă doriţi să selectaţi toate celulele din zona activă, apăsaţi CTRL+SHIFT+*. 9. Adăugarea unei noi foi de lucru (Worksheet) în registru 10. APLICAŢIE: a. b. c. d. e. f. g. Lansaţi aplicaţia Microsoft Office Excel 2007; Deschideţi un registru de lucru nou, necompletat; Redenumiţi foile de lucru astfel: XA, XB, XC; Adăugaţi o nouă foaie de lucru căreia îi daţi numele clasei voastre; Măriţi şi micşoraţi rapid documentul; Selectaţi tot documentul; Pe a patra foaie de lucru selectaţi blocul de celule (C5:H11) B. Introducerea datelor 1. Introducerea numerelor sau a textului 1.În foaia de lucru, faceţi clic pe o celulă. 2.Tastaţi numerele sau textul dorit, apoi apăsaţi ENTER sau TAB. Pentru a introduce date în aceiaşi celulă dar pe un rând nou se apasă ALT+ENTER. 2. Modificarea lăţimei coloanei Selectaţi celula Pagina de pornire (Home) grupul celule (Cells) Clic pe formatare (Format) Dimensiune celulă (Cell Size) Opţiunea Lăţime coloană (Column Width..) dă posibilitatea introducerii valorii de la tastatură, iar opţiunea Autoft Column Width potriveşte automat lăţimea coloanei. 3. Introducerea numerelor cu virgulă zecimală fixă Selectăm celulele dorite clic dreapta Formatare celule (Format cells ) Număr (Number) Poziţie zecimale (Decimal places) Se selectează număril de zecimale dorit OK Pagină 26

27 4. Introducerea datei sau a orei Selectăm celulele dorite clic dreapta Formatare celule (Format cells ) Dată ( Date) sau Oră (Time) Se alege formatul dorit (Type:) OK Se tastează intr-o celulă data sau ora separată prin slesh (/) Enter şi apare formatul ales 5. Introducerea simultană a aceloraşi date în celule diferite a) dacă celulele sunt alăturate: Se selectează prima celulă Se introduc datele dorite în celulă Se poziţionează pointerul mouse-ului în colţul dreapta jos până când pointerul se transformă într-o cruce neagră + se apasă butonul stâng şi cu el ţinut apăsat se umple şi celelalte celule b) dacă celulele nu sunt alăturate (pe sărite): Se selectează pe rând celulele dorite (ţinând apăsate tasta CTRL) Se tastează valoarea dorită în celula activă CTRL + Enter şi valoarea tastată apare în toate celulele selectate 6. Aplicarea unui chenar tabelului Selectăm toate celulele tabelului Pagina de pornire (Home) Grupul Font (Font) Se alege tipul de chenar (Border) APLICAŢIE: a. Lansaţi aplicaţia Microsoft Office Excel 2007; b. Deschideţi un registru de lucru nou, necompletat; c. Realizaţi registrul alăturat d. Salvaţi registrul realizat Pagină 27

28 C. Formatarea registrului de lucru 1. Setarea unei coloane la o lăţime specifică a. Selectaţi coloana sau coloanele pe care doriţi să le modificaţi. b. În fila Pagină de pornire (Home), în grupul Celule (Cells), faceţi clic pe Format. c. Sub Dimensiune celulă(cell Size), faceţi clic pe Lăţime coloană(column Width.). d. În caseta Lăţimea coloanei, tastaţi valoarea dorită. 2. Modificarea lăţimii coloanei pentru a se potrivi cu conţinutul a. Selectaţi coloana sau coloanele pe care doriţi să le modificaţi. b. În fila Pagină de pornire(home), în grupul Celule(Cells), faceţi clic pe Format. c. Sub Dimensiune celulă(cell Size), faceţi clic pe Potrivire automată lăţime rânduri(autofit Column Width ). 3. Modificarea lăţimii coloanei cu ajutorul mouse-ului Pentru a modifica lăţimea unei coloane, glisaţi marginea din partea dreaptă a titlului coloanei, până când coloana are lăţimea dorită. 4. Setarea unui rând la o înălţime specifică a. Selectaţi rândul sau rândurile pe care doriţi să le modificaţi. b. În fila Pagină de pornire(home), în grupul Celule(Cells), faceţi clic pe Format. c. Sub Dimensiune celulă, faceţi clic pe Înălţime rând(row Height ). d. În caseta Înălţime rând, tastaţi valoarea dorită. e. Dacă doriţi setarea automată faceţi clic pe Potrivire automată înălţime rânduri(autofit Row Width) 5. Inserarea unui rând sau unei coloane de tabel a. Clic pe rândul sau coloana înaintea căreia doriţi să inseraţi rândul sau coloana. b. În fila Pagină de pornire(home), în grupul Celule(Cells), faceţi clic pe Insert. c. Se alege Insert Sheet Rows dacă dorim sa adăugăm un rând sau Insert Sheet Columns dacă dorim sa adăugăm o coloană. Pagină 28

29 6. Inserarea unui rând sau unei coloane de tabel a. Daţi clic pe rândul sau coloana pe care doriţi a o şterge. b. În fila Pagină de pornire(home), în grupul Celule(Cells), faceţi clic pe ştergere (Delete). c. Se alege Delete Sheet Rows dacă dorim sa ştergem un rând sau Delete Sheet Columns dacă dorim sa ştergem o coloană. 7. Sortarea datelor dintr-o coloană a. Selectaţi coloana ce doriţi să o sortaţi. b. În fila Pagină de pornire(home), în grupul Editare(Editing), faceţi clic pe Sortare & Filtrare (Sort&Filter). c. Se alege Sort A to Z dacă se doreşte sortarea crescătoare sau Sort Z to A dacă se doreşte sortarea descrescătoare Pagină 29

30 9. APLICAŢIE: Lansaţi aplicaţia Microsoft Ofice Excel 2007; Realizaţi un tabel cu orarul clasei Modificaţi lăţimea coloanelor pentru a se potrivi cu conţinutul Setaţi înălţimea rândurilor de mărime 25 Adăugaţi o coloană în faţa primei coloane în care scrieţi intervalul orar Salvaţi registrul realizat Sortaţi datele din coloane ascendent şi descendent Formataţi textul folosind diferite tipuri şi mărimi de font, diferite efecte (bold, italic, a. b. c. d. e. f. g. h. underline), diferite culori pentru fundal şi font. i. Borduraţi tabelul si salvaţi fişierul pe partiţia E(lucru) cu numele ORAR. D. Introducerea formulelor și funcțiilor a. b. 1. Introducerea formulelor Daţi clic pe celula în care vreţi sa introduceţi formula. Tastaţi semnul =, tastaţi formula, şi apăsaţi tasta Enter. Exemplu: Dacă introducem in celula C1 formula =A1-B1, după apăsarea tastei Enter în celula C1 va fi afişat rezultatul 9 ca diferenţă intre numărul 23 din celula A1 şi numărul 14 din celula B1, adică 23-14=9 2. Introducerea formulelor a. Daţi clic pe celula în care vreţi sa introduceţi formula. b. In fila Formule (Formulas), daţi clic pe Introducerle formule (Insert function), alegeţi o formulă din listăa, stabiliţi argumentele funcţiei (Function Arguments) şi daţi OK. c. Exemplu: Dacă introducem in celula G2 funcţia AVERAGE (media) si alegem ca argumental funcţiei intervalul (A2:F2), în celula G2 va fi afişată media notelor de la A2 la F2. Pagină 30

31 3. Copierea unei funcţii sau formule a. Se selectează celula care conţine funcţia (formula) b. Se poziţionează pointerul mouse-ului în colţul dreapta jos al celulei până când pointerul se transformă într-o cruce neagră + c. Se apasă butonul stâng şi cu el ţinut apăsat ne deplasăm pe rândul de celule unde dorim să copiem funcţia (formula). 4. Aplicație a. Lansaţi aplicaţia Microsoft Ofice Excel 2007; b. Editați tabelul de calcul de mai jos: c. În celula E4 va fi scrisă formula =D4-C4 d. Formula din E4 va fi translatată (copiată) şi pentru celulele E5 şi E6 e. În celula G4 va fi scrisă formula =E4*F4 f. Formula din G4 va fi translatată (copiată) şi pentru celulele G5 G8 g. În celula G9 va fi aplicată funcţia SUM h. Salvaţi fişierul pe partiţia E(lucru) cu numele REGISTRU CHELTUIELI. Pagină 31

32 E. Inserarea obiectelor 1. Adăugarea unui text WordArt a. În fila Inserare (Insert), în grupul Text, faceţ i clic pe WordArt apoi faceţ i clic pe stilul dorit b. Introduceţ i textul dorit, poziţ ionaţ i şi dimensionaţ i blocul WordArt. 2. Adăugarea unei umpleri de imagine la o formă a. În fila Inserare (Insert), în grupul Ilustraţ ii (Illustration), faceţ i clic pe SmartArt apoi faceţ i clic pe forma dorită din listă şi daţ i OK b. Selectaţ i forma, în fila Formatare (Format) daţ i clic pe Umplere formă (Shape Fill), selectaţ i din listă Imagine (Picture ), clic pe imaginea dorită şi daţ i clic pe butonul Insert 3. Crearea diagramelor în Excel a. Selectaţ i tabelul sau porţ iunea de tabel pentru care vreţ i să realizaţ i o diagramă b. În fila Inserare (Insert), în grupul Diagrame (Chart), faceţ i clic pe grupul de diagrame dorit (Column, Line, Pie, Area, Scatter sau Other Chart) şi din lista afiş ată alegem tipul de diagramă dorit. 4. Adăugarea la diagrame a formatărilor care atrag atenţia Pentru a adă uga formată ri, selectaţ i fila Formatare (Format) şi folosind uneltele din această filă aveţ i posibilitatea să : Umpleţ i elementele diagramei: utilizaţ i culori, texturi, imagini şi degrade-uri de umplere pentru a atrage atenţ ia asupra anumitor elemente din diagramă. Modificaţ i conturul elementelor diagramei: utilizaţi culori, stiluri de linii şi grosimi de linie pentru a accentua elemente din diagramă. Adă ugaţ i efecte speciale la elementele diagramei: aplicaţ i efecte speciale, cum ar fi cele de umbră, reflexie, stră lucire, muchii atenuate, teşitură şi rotaţ ii 3 -D pentru formele elementelor diagramei, care oferă acesteia un aspect finisat. Formataţ i textul şi numerele: aveţ i posibilitatea să formataţ i textul şi numerele în titluri, etichete şi casete text într-o diagramă aşa cum aţ i face cu text şi numere într-o foaie de lucru. Pentru a face ca textul şi numerele să iasă în evidenţă, aveţ i posibilitatea să aplicaţ i şi stiluri WordArt. APLICAȚIE a. Lansaţ i aplicaţ ia Microsoft Ofice Excel 2007; b. Deschideţ i fişierul REGISTRU CHELTUIELI salvat ora trecută c. Adă ugaţ i acestui tabel un titlu scris în WordArt d. Creaţ i acestui tabel o diagramă e. Formataţ i diagrama pentru a obţ ine un aspect plă cut f. Adă ugaţ i o formă SmartArt pe care o umpleţ i cu o imagine g. Salvaţ i fişierul cu numele REGISTRU GRAFIC. Pagină 32

33 Tema 7 Realizarea bazelor de date aplicația Access 2007 INTRODUCERE Cele mai importante entităţi din interiorul unei baze de date sunt: Interogările, ce ne ajută să extragem anumite informaţii dintr-o bază de date; Rapoartele, ce ne permit să scoatem pe hârtie aceste date (într-un raport contează şi partea estetică, layout-ul, felul cum sunt prezentate acele date); Formularele, care ne ajută să introducem sau să modificăm datele din interiorul unei baze de date. A. Crearea unei baze de date pornind de la zero 1. O să începem să creăm o bază de date nouă. Deschidem aplicaţia Microsoft Access 2007: Dăm dublu clic pe pictograma sau START programs. O să alegem BlankDatabase. Putem de asemenea să începem de la un anumit şablon (template) de bază de date, deja disponibil. Dăm un nume acestei baze de date, de exemplu FIRMA.accdb. Observaţi că şi extensia acestei baze de date s-a schimbat. Apăsăm Create, şi în acest moment putem să creăm componentele unei baze de date. Observaţi că interfaţa Access porneşte deja cu un tabel nou. O să stabilim câteva repere pentru a fi mai uşor de înţeles următoarele lecţii: Orice coloană dintr-un tabel se numeşte field (câmp); Orice linie dintr-un tabel se numeşte record (înregistrare); Intersecţia dintre o linie şi o coloană se numeşte value (valoare). Cea mai importantă linie dintr-un tabel este acea linie care defineşte tabelul. Ea se numeşte cap de tabel (sau structura de bază). Acesta este primul lucru pe care îl creăm atunci când vrem să facem un tabel. Capul de tabel conţine definiţia coloanelor din tabelul respectiv. B. Crearea unui tabel Vom crea un prim tabel numit Clienti. Observaţi că imediat după ce am început să creăm baza de date, Access se aşteaptă să creăm capul de tabel. Există două moduri de vizualizare ale unui tabel (din ribbon-ul contextual Datasheet> Views): DatasheetViews, ce ne permite să creăm structura tabelului şi să introducem datele în acelaşi timp, şi Design Views.. În momentul în care alegem să creăm un tabel în Design Views,. Access va cere imediat să introducem numele acestuia. Completăm numele Clienti şi dăm OK. Pagină 33

34 Completăm coloanele tabelului, specificând tipul de date pentru fiecare coloană în parte, astfel: ID_CLIENT coloană de tip AutoNumber (Numerotare automată 1,2,3,..) Nume, coloană de tip Text ; Oras, coloană de tip Text ; Salariu, coloană de tip Number (Număr) (observăm la tipul Number nişte subtipuri de date: alegem Longinteger-Întreg lung). În acest înregistrările. moment putem vizualiza tabelul în modul Datasheet View (ribon-ul contextual Datasheet>Views) pentru a putea introduce Apăsați YES dacă Access vă cere să salvați datele. Navigarea de la o valoare la alta se poate face apăsând tasta Tab C. Crearea constrângerilor Constrângerile sunt niște reguli, niște condiții logice pe care le putem impune coloanelor, în interiorul unor tabele. De exemplu coloana Salariu nu are voie să accepte valori mai mici decât salariul minim pe economie (Salariu > 700). Mergem în modul de vizualizare Design View. Ne poziționăm pe coloana Salariu. Observați că fiecare coloană are o serie de proprietăți în partea de jos a ecranului Fieldsize, Format, etc. Pagină 34

35 Dacă vrem să stabilim pentru coloana salariu o condiție logică, mergem în câmpul ValidationRule și facem click pe butonul din dreapta câmpului. Se deschide o fereastră în care putem să introducem condiţia logică. În primul câmp scriem: Salariu>=700, şi apăsăm OK. În Validation Text vom introduce un mesaj text ce va apărea pe ecran în mod automat atunci când condiţia nu este îndeplinită. Ex: Salariul trebuie să fie mai mare decât 700. Salvăm modificările şi mergem în modul DatasheetView. Pentru una dintre înregistrări modificăm salariul la 699. În momentul în care vrem să plecăm de pe linia respectivă, apare Valdation Text-ul şi nu putem părăsi câmpul atâta timp cât condiţia menţionată nu este îndeplinită. Putem apăsa tasta Esc pentru a părăsi câmpul, care va reveni la valoarea anterioară. Atunci când modificăm valoarea la una mai mare sau egală cu 700, mesajul nu va mai fi afişat. Este recomandat să folosim constrângeri pentru a fi siguri că în baza de date nu ajung decât valori conforme cu realitatea. Pagină 35

36 D. Crearea relaţiilor În cazul în care într-o bază de date avem mai multe tabele, se impune ca aceste tabele să fie relaţionate, aşa cum entităţile din viaţa reală sunt relaţionate. Să presupunem că avem o tabelă unde ţinem datele despre copii angajaţilor. Din ribbon-ul Create creăm un nou tabel (Table). Mergem în modul de vizualizare Design View, pentru a realiza structura tabelului. În acest moment introducem numele noului tabel: COPII. Apăsăm OK. Structura tabelului va fi următoarea: ID_COPIL, de tip Autonumber; Prenume, de tip Text; DataN, de tip Date/Time. Salvăm modificările şi mergem în modul DatasheetView. Introduceţi o serie de date ca în imaginea de mai jos. Felul în care introducem o dată calendaristică este conform cu Regional Setting din sistemul de operare. Trebuie să mergem în Control Panel >Regional and Language Option şi să vedem ce Language avem setat. Microsoft Access este dependent de sistemul de operare privind aceste setări de format al datei. Acum avem două tabele: ANGAJAŢI şi COPII. Aşa cum în viaţa reală există o legătură între angajaţi şi copii lor, aşa şi în Access trebuie să avem acea relaţionare între cele două tabele, intre cele două entităţi separate. Observăm ca deocamdată cele două tabele sunt complet independente şi nu există nimic comun acestora. În cazul nostru avem de-a face cu o relaţie clasică, ce se numeşte 1 la n sau one to many. Trebuie să avem două tabele, unul de tip Parent (ANGAJATI) şi unul de tip Child (COPII). Într-o relaţie 1 la n, unei linii din tabela Parent îi pot corespunde mai multe linii din tabela Child. Pentru a rezolva această relaţie, în tabela Child (COPII) trebuie să introducem o nouă coloană care să stocheze ID-ul corespunzător părintelui În tabela COPII mergeţi in modul Design View. Pagină 36

37 Adăugăm o nouă coloană imediat după coloana ID_COPIL: facem click dreapta pe linia Prenume şi alegem Insert rows. Introducem numele ID_Parinte şi ca tip alegem acelaşi ca şi PrimaryKey-ul din ANGAJATI ID_CLIENT (Number). Salvăm şi revenim în modul DatasheetView. Pentru a stabili exact relaţia, adică pentru a specifica faptul că datele din coloana ID_CLIENT din ANGAJATI este replicată în ID_Parinte din COPII, mergem în DatabaseTools>Relationships. Selectăm ambele tabele şi apăsăm Add, apoi Close. Cele două tabele nu sunt încă relaţionate. Tragem (Drag&Drop) coloana ID_CLIENT din ANGAJATI peste coloana ID_Parinte din COPII. În fereastra deschisă bifăm checkbox-ul EnforceReferentialIntegrity. Apăsăm Create. Atenţie! Este obligatoriu să închidem tabelele înainte de a face această operaţie de relaţionare. Observăm că apare relaţia 1 la n ( 1 la ). Pagină 37

38 Deschidem tabela COPII. Coloana ID_Parinte stochează ID-ul corespunzător părintelui. De exemplu, dacă în prima linie scriem 1, stabilim că părintele lui Gigel este Ionescu, care are ID_CLIENT 1 în tabela ANGAJATI. Tot în coloana ID_Parinte introducem 1 şi pentru linia 3 (Mirela). Asta înseamnă că părintele Ionescu are doi copii: Mirela şi Gigel. Introducem 3 în coloana ID_Parinte din rândul 2 (Vasilescu are un singur copil, Anuta). Mergem în tabela ANGAJATI (Parent). Access ne permite să vizualizăm în mod direct (atâta timp cât am stabilit relaţia descrisă mai sus), pentru fiecare linie din tabela parent, care sunt corespondente din tabela child. E. Crearea unei interogări Avem două tabele: ANGAJATI şi COPII. Cele două tabele sunt relaţionate: unei linii din tabela ANGAJATI îi corespunde mai multe linii din tabela COPII. Se poate observa în tabelul ANGAJATI că pentru Ionescu avem două înregistrări în tabela COPII. Una dintre cele mai puternice operaţii în Access este aceea prin care reuşim să interogăm diferite obiecte. De exemplu, putem să interogăm ambele tabel în acelaşi timp şi să aflăm care este fiecare angajat, şi care este copilul fiecărui angajat. Din ribbon-ulcreate alegeţi Query Design. Alegem ambele tabele, apăsăm Add, apoi Close Observăm că este evidenţiată şi relaţia dintre cele două tabele. În acest moment putem să vedem orice fel de informaţie stocată în aceste tabele. Facem dublu-click pe coloana Nume din tabela ANGAJATI, şi ea este introdusă automat în această interogare. Mai adăugăm Salariu din tabela ANGAJATI şi Prenume din tabela COPII: Apăsăm Run, din ribbon-ul contextual Design > Result. Pagină 38

39 Se vor afişa înregistrările găsite: Observăm că informaţiile despre Ionescu se repetă, pentru că el are doi copii. Ne întoarcem în Design View. Ce este interesant, şi aici vedem cu adevărat puterea interogărilor, este că vom putea să stabilim orice condiţii logice dorim, vom putea să filtrăm tabelele din Access stabilind nişte condiţii logice. De exemplu, la angajaţi nu vrem decât acei angajaţi care au un salariu mai mare de În linia Criteria, corespunzătoare coloanei Salariu din interogare, introducem condiţia: >=2000. Apăsăm din nou Run şi observăm că singurul angajat care are salariul mai mare de 2000, şi are şi copii, este Vasilescu. Ne întoarcem în modul Design View În acest moment putem să salvăm această interogare pentru a o refolosi mai târziu. Din Quick Access Toolbar apăsăm Save şi introducem numele interogării: 1 Angajatiiplatiti bine cu copii. ApăsămOK. Închidem designerul de interogare, şi putem observa că în acest moment, în meniul din partea stângă a ecranului avem două tabele şi o interogare cu numele menţionat mai sus. Oricând interogarea poate fi modificată făcând click dreapta pe ea şi alegând Design View. În baza noastră de date mai facem o interogare: toţi copii născuţi după o anumită dată (anul 2001). tip Text Deschidem tabela COPII în modul şi mai adăugăm un câmp Anul de Pagină 39

40 Închidem tabelele, iar din ribbon-ul Create alegem să facem o nouă interogare Query Design. Alegem doar tabela COPII, şi apăsăm Add apoi Close. Dacă selectăm steluţa care se găseşte în caseta tabelului deasupra primei coloane, şi apăsăm Run interogarea va aduce tabelul în întregime. Folosim pentru interogare coloanele Prenume şi DataN. Putem să adăugăm încă o coloană (coloana calculată), pentru care adăugăm (în Fields) aliasul Anul. Facem click dreapta pe câmpul Anul şi alegem Build. În fereastra nou deschisă (Expressionbuilder) putem introduce formula de calcul. Aşa cum în Excel există funcţii, şi în Access există, dar nu sunt toate identice ca cele din Excel. Dacă vrem să calculăm anul de naştere al unui copil, folosim funcţia Year: Functions> Build-In Fuctions> Date/Time > Year.Apăsăm butonul Paste Pagină 40

41 Argumentul <<Expr>> îl înlocuim cu semnul : Ca atribut <<number>> alegem Tables> COPII >DataN, folosind designer-ul care ne permite să navigăm între coloanele din tabelele create. Apăsăm butonul Paste. Formula va deveni: Anul:Year([COPII]![DataN]). ApăsămOK Ne asigurăm că este bifat checkbox-ulshow al coloanei noi create Anul şi apăsăm Run. Observăm că datele din coloana DataN este doar copiată din baza de date, iar coloana Anul este o coloană personalizată, care are în spate o formulă. În acest moment ne întoarcem la Design View pentru a stabili un criteriu de regăsire, astfel că afişăm doar acei copii care au anul de naştere mai mare de Pentru coloana Anul în linia Criteria introducem condiţia: >=2001 Rulăm din nou interogarea apăsând Run Observăm că numai doi copii sunt născuţi după anul F.. Crearea unui raport Un raport nu este altceva decât o interogare dintr-o bază de date ce urmează a fi interpretată de o anumită persoană. Acea persoană doreşte să vizualizeze respectivele date într-un mod cât mai plăcut astfel încât să poată cât mai uşor să extragă o informaţie relevantă. La rapoarte contează foarte mult două aspecte: Partea estetică (layout): culori, border-uri, tabele; Forma în care sunt prezentate datele: antet, subsol, conditional formatting. Avem deja două interogări salvate. Pentru a face un raport mergem în ribbon-ul Create şi alegem Report Wizard. Pagină 41

42 Vrăjitorul (Wizard) ne întreabă ce stă la baza raportului nostru. Putem alege dintre tabelele şi interogările deja create. Alegem tabela ANGAJATI. Acum putem să selectăm coloanele de care avem nevoie în raport. Alegem : Nume, Oras, Salariu. Apăsăm butonul Next. Putem să grupăm datele într-un anumit fel, dar nu avem nevoie aşa că apăsăm butonul Next. Putem de asemenea să menţionăm modul de sortare. Vom alege să sortăm după Nume, crescător. Apăsăm butonul Next. Putem să alegem layout-ul raportului. Vom bifa Tabular (unul dintre cele mai comune) împreună cu orientarea paginii Portrait. Apăsăm butonul Next. Alegem un template (şablon) pentru raportul nostru. Avem în listă o serie de stiluri predefinite care conţin anumite atribute de formatare. Alegem Northwind şi apăsăm Next. În final dăm un nume raportului: Raport Angajati simplu. Apăsăm Finish. Pagină 42

43 Observaţi că raportul este tabela ANGAJATI, dar aspectul fizic, estetic, este diferit de cel din baza de date. G. Crearea unui raport cu formatare condiţionată Un raport nu reprezintă un simplu query (interogare) cu un cap de tabel, cu un titlu, ce urmează a fi scos la imprimantă. Un raport de regulă implementează operaţii mult mai serioase, mult mai complexe. Vom aborda una dintre cele mai spectaculoase astfel de operaţiuni: formatarea condiţionată. Am putea astfel să impunem o condiţie logică pe o anumită coloană astfel încât acele valori care îndeplinesc acea condiţie să fie scoase în evidenţă într-un anumit fel. De exemplu toţi angajaţii care au salariul mai mare de 1400 să fie scrişi cu roşu. Mergem în modul de vizualizare Design View al raportului Raport Angajati simplu. Selectăm coloana Salariu, cea pentru care vrem să aplicăm formatarea condiţionată, iar de pe ribbon-ul principal facem click pe Conditional (acelaşi lucru îl putem obţine făcând click dreapta pe coloana respectivă şi alegând Conditional Formatting). Vom alege formatarea: Field Value Is, grather than, apoi introducem valoarea 1400punct Din atributele de formatare alegem Bold, Font Color roşu şi Fill/BackColor galben. Apăsăm OK Pagină 43

44 Alegem modul de vizualizare Print Preview. Observaţi că toate acele valori care respectă condiţia logică sunt scoase automat în evidenţă. H. Crearea unui formular Formularele reprezintă obiecte din interiorul unei baze de date care ne ajută să modificăm datele din tabele într-un mod mai plăcut şi mai uşor. În mod normal dacă vrem să modificăm sau să adăugăm rânduri noi tabela ANGAJATI ar trebui să o deschidem şi să operăm modificările în DatasheetView. Aceasta e o operaţie destul de riscantă pentru că există posibilitatea să alterăm liniile din tabelă şi să introducem valori neconforme cu realitatea. Formularele exact acest lucru îl fac: ne permit să introducem date sau să modificăm, respectând anumite reguli. Formularele din Access (şi formularele în general) sunt relativ complicat de realizat, de aceea pentru realizarea unor formulare profesioniste va trebui să cunoaşteţi destul de multe despre Access. Din ribbon-ul Create alegeţi More Forms>FormWizard pentru crearea unui formular. În fereastra de wizard deschisă alegem câmpurile Salariu, Oras şi Nume din tabela ANGAJATI, iar din tabela COPII, alegem ID_Parinte, Prenume şi DataN. Vom putea să modificăm datele din două tabel în acelaşi timp. Apăsăm Next. Access şi-a dat seama că am ales date din două tabele şi acum trebuie să alegem care dintre ele este Parent. Alegem tabela ANGAJATI şi apăsăm Next. Pagină 44

45 Ca layout alegem modul Tabular. Apăsăm Alegem un stil de formatare şi apăsămnext. Next. În final, completăm numele pentru formular şi subformular: Formde input Angajati-COPII COPII Subform Apăsăm Finish. Observaţi că avem o singură fereastră de unde am putea modifica şi angajaţi (partea de sus) şi copiii angajaţilor (partea de jos, în funcţie de părintele selectat). Pagină 45

46 Există două modalităţi de navigare : Navigarea de jos, care ne permite să navigăm între liniile din parent ANGAJATI; Navigarea din tabela child COPII care ne permite să navigăm între copii angajatului respectiv. Dacă vrem să trecem la următorul angajat, apăsăm butonaşulnext Record,. din partea de jos. Observăm că acum este afişat angajatul Popescu care nu are nici un copil. Cu acest instrument putem să facem orice operaţie de modificare fără a mai fi nevoie să deschidem ambele tabele. De exemplu, revenind la primul angajat, Ionescu, apăsăm New Record în tabela child (COPII).Introducem prenumele Ionica şi data naşterii. În acest moment nu numai că a fost introdus în tabel copilul Ionica, dar el a fost asignat angajatului Ionescu. Dacă deschideţi tabela COPII observaţi noua înregistrare pentru Ionica, care are deja la Parinte_ID valoarea 1 (care îl reprezintă pe angajatul Ionescu). În acest Formular nu se pot face numai adăugări de linii noi, dar ţi modificări, sortări, filtrări, s.a.m.d. Formularele reprezintă ferestre ce permit adăugare, modificarea, ştergerea datelor dintr-o bază de date. Formularele sunt special create astfel încât să permită cât mai facil şi rapid operaţiile de mai sus. Pagină 46

47 Tema 8 Pagini HTML Introducere HTML Ce este WWW? WWW= World Wide Web, adesea numit Web. Web-ul este o retea de computere din toata lumea. Toate computerele folosesc un standard de comunicare numit HTTP. Cum functioneaza WWW-ul? Informatia Web este stocata in documente numite pagini html. Paginile html sunt fisiere stocate in computere numite servere web. Computerele care citesc paginile html sunt numite clienti web. Clientii web vad paginile cu un program numit browser web. Cele mai populare browsere sunt Internet Explorer si Mozilla Firefox (il recomand pe cel din urma). Limbajul de marcare Hipertext (HTML) HTML reprezintă prescurtarea de la Hiper Text Markup Language. Este un limbaj cu ajutorul căruia se pot crea documente format Web pentru prezentare în reţeaua Internet. Limbajul HTML a ajuns în prezent la versiunea 4.0. Nu este un limbaj complex, dar cere o viziune de ansamblu clară,şi un sinţ artistic deosebit. Odată cunoscute funcţiunile comenzilor, nu rămâne decât ca imaginaţia să vă îndrume pentru a crea pagini Web atractive. Cum afiseaza browser-ul paginile html? Toate paginile html contin instructiuni despre cum sa fie afisate. Browser-ul afiseaza pagina citind aceste instructiuni. Cele mai obisnuite instructiuni de afisare sunt numite taguri HTML. Tagurile HTML arata astfel: <p> </p> Cine face standardele Web? Standardele Web nu sunt facute de Netscape sau Microsoft. Deciziile Web sunt luate de catre W3C. W3C inseamna World Wide Web Consortium. Cele mai importante standarde web sunt HTML, CSS si XML. Structura HTML Prima pagina html Pentru inceput trebuie sa ne asiguram ca avem extensiile fisierelor afisate. Apoi pe desktop se creaza un fisier text "new text document" si i se schimba numele in index.html. Prima pagina a unui site se numeste index.html (Nu este obligatoriu ca extensia sa fie.html. De exemplu daca folositi PHP in pagina de index pagina se va numi index.php ). Pagina se deschide cu Notepad unde se scrie codul html (poti copia exemplul cu structura de mai jos), salveaza fisierul, inchide-l, apoi deschide-l cu internet explorer. Internet Explorer = IE (prescurtat) Structura unei pagini Orice pagina incepe si se sfarseste cu tagurile: <html> </html> O pagina trebuie sa aiba tagurile: <head> </head>-contine informatii despre pagina respectiva; <body> </body>-contine corpul paginii; O structura a unei pagini HTML : <html> <head> <title>aici se pune titlul paginii</title> </head> <body> Aici este corpul paginii </body> </html> Pagină 47