1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL...

Transcription

1 Cuprins 1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL OBIECTIVE SISTEMUL DE CALCUL SISTEM DE PRELUCRARE A INFORMAŢIILOR MODELUL STRUCTURAL AL UNUI SISTEM DE CALCUL Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer programat Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer prin Acces Direct la Memorie (DMA) MODELUL FUNCŢIONAL AL UNUI SISTEM DE CALCUL COMPONENTELE HARDWARE ALE SISTEMULUI DE CALCUL Placa de baza Unitatea centrala de procesare CPU BIOS Basic Input/Output System Sloturile de extensie Tipuri de magistrale Memoria sistemului de calcul Monitoare si placi video Conectori externi porturile Componente de stocare a datelor Carcasa si sursa de tensiune a calculatorului Componente de retea DISPOZITIVE PORTABILE INSTALAREA SI PORNIREA UNUI SISTEM DE CALCUL LUCRUL CU INTERFATA GRAFICA (FERESTRE) IN WINDOWS FEREASTRA UNEI APLICATII REDIMENSIONAREA UNEI FERESTRE COMUTAREA INTRE FERESTRE LUCRUL CU SISTEMUL DE FISIERE NOTIUNI INTRODUCTIVE CUM ORGANIZEAZA WINDOWS FISIERELE SI FOLDERELE TIPURI DE FISIERE STRUCTURA UNUI FOLDER VIZUALIZAREA FISIERELOR DINTR-UN FOLDER GASIREA FISIERELOR COPIEREA SI MUTAREA FISIERELOR SI FOLDERELOR CREAREA SI STERGEREA FISIERELOR SCRIEREA PE CD/DVD FACILITATI MULTIMEDIA ELEMENTE MULTIMEDIA DE BAZA Hardware de baza necesar Placa video

2 Caracterizarea monitoarelor de calculator Formate de fisiere multimedia Hardware si software MPEG PLACA DE ACCELERARE VIDEO Tipurile PCI si AGP Instalarea si configurarea driver-elor si aplicatiilor pentru placa video PLACA DE CAPTURA VIDEO PLACA DE SUNET Functionarea unei placi de sunet USB, PCI si sunet integrat MIDI si conectare la surse audio externe CD SI DVD Unitatile CD-ROM Inregistrarea CD-urilor folosind tehnologiile CD-R si CD-RW Extragerea de muzica de pe CD-uri audio Unitatea DVD DVD-uri reinscriptibile Standarde de scriere pe CD Formate de DVD-uri VIDEO DIGITAL Camere foto digitale si camere video digitale EXERCITII SI INTREBARI INSTALARE APLICATII NOTIUNI INTRODUCTIVE INSTALARE OPEN OFFICE INSTALARE APLICATIE PENTRU CONVERSIE DOCUMENTE IN FORMAT PDF INSTALARE YAHOO MESSENGER Salvarea aplicatiei Instalarea aplicatiei Lansarea aplicatiei INSTALARE SKYPE LUCRUL CU DOCUMENTE PRINTAREA UNUI DOCUMENT SCANAREA UNUI DOCUMENT FOLOSIND WINDOWS VISTA TRECEREA DIN FORMATUL DOC IN FORMAT PDF CREAREA UNEI ARHIVE ZIP IN WINDOWS VISTA DECOMPRIMAREA UNEI ARHIVE ZIP IN WINDOWS VISTA ATASARE FISIER LA EDITARE CU NOTEPAD PROCESOARE DE TEXTE OBIECTIVE INTRODUCERE IN OPENOFFICE Pornirea OpenOffice Elementele ferestrei OpenOffice Utilizarea Meniurilor OpenOffice Introducerea textului Salvarea unui document Inchiderea unui document si iesirea din OpenOffice EDITAREA UNUI DOCUMENT Deschiderea unui fisier existent Navigarea printr-un document Utilizarea barelor de defilare Inserarea textului intr-un document Selectarea textului Stergerea si restabilirea textului intr-un document Crearea unui folder FORMATAREA TEXTULUI

3 Utilizarea barei de instrumente Formatare pentru a formata textul Alinierea textului intr-un document Aplicarea stilurilor unui text Formatarea unui text aplicatie practica LUCRUL CU PRELUCRARE TABELARA NOTIUNI DE BAZA INTRODUCERE DATE UMPLEREA AUTOMATA A CELULELOR COPIEREA, MUTAREA SI STERGEREA DATELOR INSERAREA SI STERGEREA DE RANDURI, COLOANE, CELULE UTILIZAREA FORMULELOR DE CALCUL FORMATARE CELULE INTRODUCEREA DE FILTRE DE DATE REPREZENTARI GRAFICE REALIZAREA UNEI PREZENTARI IN POWERPOINT/OPEN OFFICE IMPRESS LUCRUL IN INTERNET: BROWSING INTERNET EXPLORER MOZILLA FIREFOX FOLOSIRE WEBMAIL: YAHOO, GMAIL WEBMAIL YAHOO WEBMAIL GMAIL CONFIGURARE CLIENT (PENTRU UN CONT LA GMAIL) OUTLOOK THUNDERBIRD APLICATIA SKYPE FUNCTIILE OFERITE DE SKYPE FOLOSIREA APLICATIEI SKYPE APLICATIA YAHOO MESSENGER FUNCTIILE OFERITE DE YAHOO MESSENGER FOLOSIREA APLICATIEI YAHOO MESSENGER SALVAREA UNEI PAGINI SIMPLE WEB FUNDAMENTE ALE RETELELOR DE CALCULATOARE NOTIUNI INTRODUCTIVE DE RETELE DE CALCULATOARE Definirea unei retele de calculatoare Servicii de fisiere, imprimare si aplicatie Servicii de posta electronica Servicii de gestiunea directoarelor si a numelor in retea Internetul Administrarea retelelor de calculatoare TIPURILE RETELELOR DE CALCULATOARE Retele punct-la-punct Retele de tip client/server Retele locale de calculatoare LAN Retele de calculatoare de mare intindere WAN ADAUGAREA UNEI PLACI DE RETEA INTR-UN SISTEM DE CALCUL Ce este o placa de retea? Setarea adresei de IP Servere DHCP Setarea gateway-ului implicit al sistemului Sistemul de rezolvare a numelor DNS Activitate practica Setarea adresei de IP / DHCP / default gateway / DNS server COMPONENTELE FIZICE ALE UNEI RETELE DE CALCULATOARE

4 Topologiile retelelor de calculatoare Suportul de transmisie al datelor in retele de calculatoare Dispozitive de interconectare utilizate in retele de calculatoare ARHITECTURILE RETELELOR LOCALE DE CALCULATOARE Arhitectura Ethernet Arhitectura Token Ring Arhitectura FDDI PROTOCOALE DE RETEA SI MODELUL OSI Modelul de referinta OSI Ce este un protocol de retea? Protocolul TCP/IP Protocolul IPX/SPX Protocolul NetBEUI Protocolul AppleTalk ACTIVITATE PRACTICA Utilitarul Ping Utilitarele ARP, RARP, si NSLOOKUP Utilitarele netstat si tpcon Utilitarul nbstat Utilitarele ipconfig, winipconfig, config, si ifconfig Utilitarele tracert, iptrace, si traceroute MASURI PREVENTIVE PENTRU BUNA INTRETINERE A UNUI CALCULATOR INTRETINEREA PREVENTIVA SI TEHNICIANUL Elementele unui program de intretinere preventiva Unelte si echipamente Reguli de mediu pentru camera server-elor DESCARCAREA ELECTROSTATICA INTRETINERE PREVENTIVA PENTRU ECHIPAMENTELE PERIFERICE Monitorul Mouse-ul Tastatura Imprimanta Scanner-ul INTRETINERE PREVENTIVA PENTRU APLICATIILE SOFTWARE CE RULEAZA PE UN CALCULATOR Utilitare software Responsabilitatile utilizatorului Anti-virusi Firewall DIAGNOSTICAREA PROBLEMELOR HARDWARE Elemente de baza ale diagnosticarii problemelor hardware Diagnosticarea problemelor componentelor hardware interne Diagnosticarea problemelor dispozitivelor periferice DIAGNOSTICAREA PROBLEMELOR SOFTWARE Probleme comune ale sistemului de operare Windows Utilitare pentru diagnosticarea problemelor sistemelor de operare Windows Probleme cu aplicatiile de conectare la retea in sistemul de operare Windows EXERCITII

5 1. COMPONENTELE UNUI SISTEM DE CALCUL 1.1. Obiective Principalele obiective ale acestui capitol introductiv sunt următoarele: caracterizarea noţiunii de informaţie, reprezentarea şi prelucrarea acesteia în sistemele tehnice modelul structural al unui Sistem de Calcul prezentarea unui model funcţional al unui Sistem de Calcul, ca o ierarhie de maşini virtuale componentele hardware ale unui Sistem de Calcul prezentarea pe scurt a unui Sistem de Calcul Portabil 1.2. Sistemul de Calcul Sistem de prelucrare a informaţiilor Vom considera informaţia o noţiune primară, profundă, similară noţiunii de materie. Informaţia poate fi regăsită în întregul ciclu material, începând cu lumea cuantică şi microscopică şi continuând în lumea vie şi sistemele tehnice. În legătură cu informaţia, vom considera următoarele probleme : structurarea şi reprezentarea stocarea pe diferite suporturi de informaţie prelucrarea transmiterea În sistemele tehnice, informaţia este reprezentată în principal sub formă analogică şi sub forma discretă (numerică). Sistemul binar trebuie să distingă doar două valori, deci constituie metoda cea mai sigură de codificare numerică a informaţiilor. Unitatea de informaţie elementară este în acest caz cifra binară denumită "Bit". Un bit poate avea doar doua valori, respectiv "0" sau "1" Modelul structural al unui Sistem de Calcul Atât funcţional, cât şi prin construcţie calculatorul este un sistem logic. O caracteristică esenţială a unui astfel de sistem este posibilitatea de a descrie funcţionarea acestuia independent de detaliile de realizare fizică concrete. M emo rie UC MB U C P R EG In trare E P in tra re In terfata intrare U AL UC d a In terfata ies ire E P iesire Iesire fluxul datelor fluxul informatiilor de control care asigurã interactiunea corectã a celor trei subsisteme Astfel, indiferent de domeniul de aplicaţii, calculatorul poate să fie privit într-o primă aproximaţie ca un sistem cu o comportare deterministă, predictibilă, primind la intrare date pe care le prelucrează si generând la ieşire rezultate. UCda Unitatea de comanda are rolul de a citi, interpreta si executa instructiunile reprezentate sub forma binara. 5

6 UAL Unitatea Aritmetica Logica are rolul de a efectua operatii aritmetice elementare, operatii logice, operatii de deplasare stanga/dreapta, etc. REG Registre Generale au rolul de a pastra temporar informatia care se prelucreaza sau au un rol predefinit pentru operatiile de adresare memorie. Memoria are rolul de a pastra sub forma binara instructiunile si datele. UCP Unitatea centrala de prelucrare este ansamblul format din Unitatea de comanda, Unitatea arimetica logica si Registrele generale; UCP = {UCda + UAL + REG}. UC Unitatea Centrala este ansamblul format din UCP si Memorie; UC = {UCP + Memorie}. Interfetele I/E au rolul de a asigura atât conversia în semnale electrice a datelor reprezentate pe diferite suporturi în mediul extern cât şi transformarea acestor semnale în vectori binari cu structura cerută de subsistemul de prelucrare. În mod similar interfetele de ieşire trebuie să asigure operaţii similare pentru rezultatele trimise spre mediul extern. Masina de Baza este ansamblul format din Unitatea Centrala si Interfetele de Intrare/Iesire; MB= {UC + Intefete I/E}. Echipamente de I/E sunt echipamentele prin care informatia ajunge din/sau spre mediul extern (Tastatura, Monitor, Mouse, Imprimanta, Scanner, etc) SPB Sistemul de Programe de Baza reprezinta programele de baza care asigura buna functionare a sistemului ( Sistemul de Operare, Limbaje si medii de programare,etc) SC Sistemul de Calcul este format din ansamblul Masina de Baza, Echipamente de intrare/iesire si Sistemul de Programe de Baza; CN = ( MB + Echipamente de I/E + SPB}. Conexiunile efective între diferite elemente funcţionale ale UCP, între UCP şi memorie, între UC şi interfeţele de I/E se pot face în diferite moduri, obţinându-se în mod corespunzător diferite structuri de sisteme de calcul Astfel dacă se consideră fluxul informaţiilor între UC şi interfeţele de I/E se obţin doua tipuri de transferuri de I/E, si anume: Subsistem de I/E cu transfer programat Subsistem de I/E cu transfer prin acces direct la memorie Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer programat MEM I Subsistem intrare UCP Subsistem iesire E În această schemă de organizare datele de I/E circulă direct prin registrele generale sub controlul UCP. Transferul se efectuează cuvânt cu cuvânt şi pentru fiecare cuvânt transferat UCP execută o secvenţă de instrucţiuni, numită program de I/E. Soluţia este în general simplu de implementat şi ca resurse hardware şi ca efort de programare dar se pretează numai la echipamente cu volum de date şi rată de transfer scăzute Sistem de Calcul cu sistem de I/E cu transfer prin Acces Direct la Memorie (DMA) În cazul unor echipamente periferice cu viteza de transfer ridicată, discuri şi benzi magnetice de exemplu, programul care se execută pentru fiecare cuvânt transferat poate să fie prea lung, ceea ce ar duce la pierderea unor cuvinte. Pe de altă parte, volumul de date fiind ridicat, UCP ar fi ocupată mult 6

7 numai cu transferul datelor de I/E. În astfel de situaţii se utilizează transferul prin acces direct la memorie. Fluxul informaţiilor în acest caz este arătat în Fig. 3. DMA I Subsistem intrare MEM Subsistem iesire E UCP După iniţierea unui transfer, UCP poate continua cu alte activităţi. Transferul întregului bloc se execută sub controlul modului DMA. La sfârşitul transferului sau la apariţia unor evenimente, de exemplu erori de transfer, se cere din nou intervenţia UCP Modelul funcţional al unui Sistem de Calcul În paragraful precedent s-a introdus modelul structural si s-a aratat ca sistemul de calcul este format din resursele fizice care alcătuiesc partea hardware şi un sistem de programe de bază şi aplicaţii care alcătuiesc partea de software a sistemului de calcul. Există şi un nivel intermediar între hardware şi software, denumit firmware, care este format din software incorporat în hardware în momentul fabricaţiei calculatorului. Programele care controlează direct resursele hardware şi programele care trebuie să fie prezente în calculator imediat după alimentarea calculatorului (BIOS), constituie partea de firmware. Modelul functional al unui Sistem de Calcul este prezentat in Fig 4. Nivelul 1 Maşina de Baza reprezintă, împreună cu echipamentele de I/E, partea de hardware propriu-zisă a calculatorului. Acest nivel reflectă structura şi organizarea internă a calculatorului, modul de interconectare şi interacţiunile dintre unităţile funcţionale, fluxul datelor de I/E. De asemenea acest nivel reflectă şi arhitectura calculatorului aşa cum este el văzut de un programator la nivelul funcţiilor primitive. Acest nivel asigură în principal funcţiile de I/E de bază (BIOS) şi funcţii de acces direct la resursele fizice pentru testarea şi punerea la punct a programelor. Aplicatii Utilizator Aplicatii de Baza Limbaje si Medii de Programare Sistemul de Operare BIOS Masina de Baza Basic Input Output Sistem Windows, LINUX, SOLARIS, etc C, C++, C#, Java etc , Internet explorer, FTP, editoare de texte, prelucrari tabelare, Baze de date, Biblioteci de programe, etc Aplicatii medicale, Sisteme de proiectare asistata de calculator, Aplicatii dedicate, etc 7

8 Nivelul 2 Sistemului de operare reprezintă o colecţie de programe de bază care asigură pe de o parte o maşină cât mai eficientă şi comodă de utilizat pentru programator şi o utilizare cât mai eficientă a resurselor hardware şi software, pe de altă parte. Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt: controlul încărcării şi execuţiei programelor, care asigură încărcarea în memoria internă a programelor preluate din memoria externă, lansarea în execuţie şi supravegherea execuţiei acestora; operaţii de I/E mai evoluate, bazate pe funcţiile oferite de maşina de bază; gestiunea fisierelor, care asigură crearea întreşinerea şi utilizarea fisierelor de date pe suporturile externe (magnetice, optice, etc); gestiunea memoriei care asigură utilizarea şi protecţia memoriei interne în condiţiile în care mai multe procese pot fi active la un moment dat în memorie; crearea, întreţinerea şi utilizarea bibliotecilor de programe de bază şi aplicaţii. Nivelul 3 Limbaje si medii de programare. La acest nivel am situat limbajele de programare indiferent că sunt de nivel ridicat sau scăzut deoarece prin intermediul acestora programatorul are la dispoziţie un mod esenţial de comunicare cu calculatorul. Operaţia de conversie a unui program dintr-un limbaj în altul se numeşte translatare. Programul original se numeşte program sursă şi este scris în limbajul specific. În prezent există foarte multe limbaje de programare clasificate după diferite criterii. Astfel sunt: Limbaje orientate maşină sau limbaje de nivel scăzut, care necesită din partea programatorului o cunoaştere bună a arhitecturii calculatorului. Translatarea programelor din limbaj de asamblare în limbaj maşină se face de către asamblor. Limbaje de nivel înalt în care utilizatorul îşi scrie programele într-o manieră mai apropiată de modul de comunicare uzual. Limbajele de nivel înalt sunt mai eficiente pentru programator dar, în general mai ineficiente pentru maşină. Programele scrise în limbajele de nivel înalt în general sunt compilate, translatate de către compilatoare, direct în limbaje obiect pentru a fi excutate de către maşina de bază. Nivelul 4 Aplicaţiile de baza reprezintă nivelul cel mai important pentru utilizator. Bibliotecile de programe de la acest nivel reflectă modul în care poate să utilizeze direct calculatorul în diferite aplicaţii şi uşurinţa cu care pot fi create noi programe de aplicaţii în domenii conexe sau total noi. Nivelul 5 Aplicatiile utilizator reprezinta nivelul care cuprinde aplicatiile din diverse domenii de activitate Componentele Hardware ale sistemului de calcul Placa de baza Placa de baza este centrul nervos al unui sistem de calcul. Tipul placii de baza determina daca sistemul este mono sau dual procesor, cate slot-uri de memorie si de extensie pot fi instalate in sistem, tipul de magistrala si controlerele disponibile. Astfel, toate componentele calculatorului vor fi conectate in placa de baza, sau vor depinde de functionarea acesteia. Placa de baza este cea mai mare componenta integrata a sistemului de calcul, si fiecare sistem detine una. Printre componentele placii de baza se numara: unitatea de procesare centrala, circuitele de control, magistrala sistemului, memoriile ROM si RAM, sloturile de extensie, si BIOSul. Componentele externe, cum ar fi tastatura, mouse-ul sau monitorul nu vor putea comunica cu sistemul daca nu vor fi si ele conectate direct la placa de baza, sau la extensii ale acesteia. 8

9 Unitatea centrala de procesare CPU Nici un calculator nu va putea functiona fara o unitate centrala de executie, sau CPU (Central Processing Unit). CPU-ul este numit in general si creierul calculatorului. Pe o placa de baza, CPU-ul este disponibil intr-un singur circuit integrat, numit microprocesor. CPU-ul este compus dintr-o unitate de control si o unitate aritmetica logica (ALU Arithmetic/Logical Unit). Unitatea de control va coordona calculatorul si va determina ce programe se vor executa in ce ordine si va gestiona datele ce sunt trimise si primite de memoria sistemului. Unitatea de control va pastra date si instructiuni temporare in unitatea aritmetica logica locala, si apoi va directiona si controla semnalele catre alte echipamente cum ar fi discurile fixe, memoria principala sau porturile de intrare/iesire. Unitatea aritmetica logica va executa atat operatii aritmetice elementare, cum ar fi adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea, cat si operatiuni logice BIOS Basic Input/Output System BIOS-ul contine instructiunile si datele necesare procesului de bootare al sistemului de calcul si este uneori denumit si firmware. Cipul ROM ce contine memoria BIOS se mai numeste ROM BIOS, si se gaseste pe placa de baza. BIOS-ul este extrem de important in sistem deoarece el determina ce resurse sunt disponibile pentru a fi folosite de catre utilizatori: discuri fixe si flexibile, dimensiunea si tipul memoriei si asa mai departe Sloturile de extensie Sloturile de extensie, sunt niste conectori de pe placa de baza in care se pot instala alte placi de extensie, cum ar fi placile video, de sunet sau de retea, ce vor spori functionalitatea sistemului de calcul. Cele mai des intalnite tipuri de sloturi includ ISA (Industry Standard Architecture), PCI (Peripheral Component Interconnect), si AGP(Accelerated Graphics Port). In prezent exista atat extensii ale sloturilor PCI si anume PCI-X, cat si noi sloturi, de tip PCI-E sau PCIe (PCI Express), ce au fost dezvoltate pentru a functiona la viteze mult mai mari decat sloturile PCI sau AGP Tipuri de magistrale Componentele de baza ale fiecarui sistem de calcul sunt conectate intre ele prin magistrale. Magistrala intregului sistem este o colectie de conductori paraleli (trasee metalice pe placile de circuite integrate) ce ajuta la transmiterea datelor si a comenzilor intre diversele entitati ce compun sistemul de calcul. Exista trei tipuri majore de magistrale, si anume de adrese, de date, si de control Memoria sistemului de calcul Memoria volatila sau RAM (Random Access Memory), este locatia in care sunt incarcate sistemul de operare al calculatorului, impreuna cu toate aplicatiile utilizator si datele asociate acestora, pentru a putea fi cat mai rapid accesate de catre microprocesor. Memoria Cache, este o memorie temporara, utilizata pentru a imbunatati performantele sistemului. Continutul memoriei volatile (RAM) se pierde odata cu inchiderea sistemului de calcul. Cu cat detine mai multa memorie, cu atat sistemul poate accesa si procesa fisiere si date mai multe. Majoritatea programelor au necesitati tipice de memorie. Dimensiuni tipice ale memoriei volatile intr-un sistem de calcul modern variaza intre 256MB si 2GB. Memoriile Cache sunt o forma specializata de cipuri de memorie, dezvoltate pentru a imbunatati performantele memoriei sistemului. In memoria Cache se salveaza date ce sunt accesate frecvent de catre procesor, si, fiind mai rapide decat memoria RAM, sunt furnizate acestuia mult mai rapid. Majoritatea sistemelor de calcul au doua nivele de memorie Cache, si anume: L1 Cache localizat pe CPU, si L2 Cache aflat intre CPU si memoria RAM Monitoare si placi video Monitoare Calculatoarele sunt conectate in general la un monitor. Acestea sunt disponibile in mai multe forme, dimensiuni si au caracteristici diferite. In functie de necesitatile utilizatorului, se va alege un monitor care va avea caracteristicile corespunzatoare acestor nevoi. Cateva caracteristici tipice monitoarelor 9

10 sunt: Refresh Rate este viteza cu care se reactualizeaza imaginea pe ecran; Adancimea culorii reprezinta numarul diferit de culori pe care fiecare pixel il poate oferi, si se masoara in biti; Memoria Video (VRAM) este memoria pe care o poseda placa video a sistemului de calcul; Rezolutia este o caracteristica ce depinde de numarul de pixeli disponibili, cu cat sunt mai multi pixeli pe ecran, cu atat se poate obtine o rezolutie mai mare, si astfel imaginea obtinuta va fi mai clara; Numarul de culori depinde de adancimea culorii aleasa. Pentru a obtine imagini de rezolutii crescute la un refresh rate mare, sunt necesare atat o placa video performanta, cat si un monitor pe masura. Placi video Placa video este interfata dintre calculator si monitor, ea comunicand acestuia ce culoare si intensitate trebuie sa aiba pixelii pe care ii aprinde. Placa video poate fi atat o extensie instalata intr-un slot AGP, ori poate face parte din placa de baza a sistemului. Memoria VRAM este un tip special de memorie, utilizat doar in placile video Conectori externi porturile Porturile seriale si paralele Un port de intrare/iesire este o cale din si inspre sistemul de calcul, printr-un conector situat de cele mai multe ori, in spatele calculatorului. Toate dispozitivele periferice se conecteaza la calculator printr-un port de intrare/iesire. Portul serial este folosit pentru a conecta dispozitive ce utilizeaza interfata seriala, cum ar fi modemuri, scannere sau mouse-uri. Portul paralel este un port utilizat pentru conectarea imprimantelor, scanerelor, a discurilor fixe, a unitatilor de banda magnetica sau CD- ROM. Porturile PS/2 Porturile PS/2 pentru mouse sau tastatura sunt utilizate pentru a conecta aceste dispozitive la sistemul de calcul. Desi cele doua porturi arata similar, ele nu pot fi interschimbate, si in general ele sunt codate utilizand culori, pentru a evita confuziile. Conectorii USB si FireWire Portul USB este un port extern ce permite conectarea a pana la 127 de periferice externe la sistemul de calcul. Aceste dispozitive pot fi: tastaturi, mouse-uri, imprimante, modemuri, scanere, camere foto si video digitale, sau discuri fixe externe. USB-ul este o tehnologie in plina dezvoltare, ce ofera rate de transfer de 12 Mbps in versiunea 1.0 si 450Mbps in versiunea 2.0. FireWire este un standard de comunicare pe o magistrala de viteza crescuta pentru dispozitive ce folosesc platforme diferite. FireWire este folosit pentru a conecta dispozitive digitale cum ar fi camere foto si video digitale, imprimante, scanere sau discuri fixe. Dezvoltat de catre Apple, FireWire a fost creat pentru a permite conectarea transparenta a dispozitivelor la sistemul de calcul. Printre avantajele conectorilor FireWire se numara: conectorii mici si robusti, utilizarea unei singure conexiuni, compatibilitatea cu dispozitive de generatii mai vechi, viteza crescuta (400Mbps) si atributul Hot-plug Controlerele de discuri fixe IDE, EIDE, Ultra, si SCSI Interfata IDE (Integrated Drive Electronics) este utilizata foarte des in conectarea discurilor fixe, a unitatilor CD-ROM si DVD, precum si a unitatilor de banda magnetica la sistemul de calcul. IDE-ul este extrem de raspandit deoarece este un mod foarte economic de a conecta dispozitive periferice la calculator. Interfata IDE este cunoscuta si ca conexiunea ATA (AT Attachment). Extensia EIDE (Enhanced IDE) este de asmenea cunoscuta si ca ATA-2 (Fast ATA). ATA-3 permite de asemenea interfetei sa raporteze posibile probleme intalnite in functionare. Extensii noi ale standardelor ATA si ATA-2, numite Ultra-ATA sunt folosite pentru discuri de viteze sporite. In prezent, discurile fixe conectate pe aceste interfete au intre 200GB si 400GB. Interfata SCSI (Small Computer Systems Interface) a fost dezvoltata cu logica de control pe fiecare dispozitiv conectat, astfel fiind mai performanta decat interfata ATA-2/EIDE. Este o solutie ideala pentru sistemele de putere mare, inclusiv pentru serverele de retea. In general, dispozitivele SCSI sunt conectate in serie, formand un lant denumit daisy chain. Dispozitivele conectate pe SCSI pot fi discuri fixe, unitati CD-ROM si DVD, scanere, sau unitati de banda magnetica. 10

11 Componente de stocare a datelor Discuri fixe si flexibile, unitatile de disc si formatul CD-ROM si DVD O unitate de disc flexibil (FDD) citeste si scrie informatiile pe dischete flexibile de 3.5. Aceste discuri au un invelis dur de plastic menit sa protejeze discul flexibil pe care se retine informatia. Utilizate curent in ultimii 10 ani, unitatile de disc flexibile devin din ce in ce mai rar utilizate, odata cu aparitia CD-ROM-urilor, a DVD-urilor si a unitatilor de stocare flash USB. Discul fix, sau Hard-discul (HDD Hard Disk Drive) este componenta principala de stocare a unui sistem de calcul. Discul fix are foarte multe elemente comune cu unitatile de disc flexibile. Are o arhitectura mai complexa si o viteza mai mare decat cea a discurilor flexibile. Discurile fixe sunt folosite atat pentru stocarea datelor utilizatorilor, cat si pentru sistemul de operare. Discurile fixe stocheaza informatia pe platane rigide din aluminiu si sticla, de unde si denumirea de discuri fixe. In general, discurile fixe nu sunt mobile, si ele au o densitate considerabil mai mare decat cea a discurilor mobile. Capacitatea acestora determina cata informatie poate fi salvata in sistem, si este exprimata in Gigabytes. Tehnologia unitatilor si a discurilor CD-ROM nu este noua, ea datand din anii Unitatile functionand dupa aceasta tehnologie pot citi discuri CD-ROM, CD-R, CD-RW si DVD-ROM. In vreme ce discurile fixe si flexibile sunt medii de stocare magnetice, unitatile CD-ROM sunt medii de stocare optice. Discurile DVD (Digital VideoDisc sau Digital Versatile Disc) sunt similare CD-urilor, doar ca ele au o capacitate semnificativ mai mare, de pana de 25 de ori aceea a unui CD normal. Unitatile de memorie Flash cu conector USB, pot stoca un volum semnificativ de informatii, cu dimensiuni cuprinse intre 16MB si 8GB, si viteze de transfer intre 1MBps la conectorii USB 1.0 si 4.5MBps la cei de tip USB Carcasa si sursa de tensiune a calculatorului Carcasa si sursa de tensiune sunt doua parti foarte importante, ce determina in buna masura performantele sistemului de calcul, deoarece tipul acestora vor determina la randul lor tipul placii de baza ce poate fi instalat. In general, sursa de tensiune este inclusa in carcasa ea transformand curentul alternativ furnizat de majoritatea retelelor de alimentare publica, in curent continuu, utilizat in general in dispozitivele electronice. Carcasa este compusa dintr-un cadru metalic si o suprafata acoperitoare, in general din plastic intarit. Inauntrul carcasei vor fi asezate toate componentele sistemului, rolul principal al carcasei fiind astfel de a apara de praf si de deteriorare aceste componente Componente de retea Modemul este un dispozitiv ce converteste datele din formatul digital utilizat de sistemele de calcul, in semnale analogice adecvate transmisiei pe liniile telefonice. La celalalt capat, un alt modem, efectueaza transferul invers, asigurand astfel conexiunea celor doua sisteme, la distanta. Modem, este de fapt acronimul pentru modulator/demulator. Conexiunile utilizate de modemuri sunt denumite servicii dial-up. Exista atat modemuri interne conectate pe sloturile de extensie ale sistemului, cat si modemuri externe, conectate prin porturile de intrare/iesire ale sistemului. Placa de retea este utilizata pentru a conecta un sistem de calcul la retea locala sau globala de calculatoare. Denumite NIC (Network Interface Card), placile de retea permit interconectarea calculatoarelor pentru a putea putea partaja date si resurse. Exista mai multe protocoale de comunicatie pe care le pot utiliza placile de retea, cum ar fi Ethernet, Token Ring si asa mai departe. Placile de retea sunt in general placi de extensie de tip ISA sau PCI, si pot fi instalate in sloturile de extensie ale sistemului. Cablul de retea este astfel conectat la placa de retea utilizand in general conectori de tip RJ-45 (cu 8 fire). 11

12 1.6. Dispozitive portabile Dispozitivele portabile incorporeaza sistemul de procesare central, unitatile de intrare si iesire intr-o singura componenta de dimensiuni scazute si greutate mica. Aceste dispozitive, in contrast cu calculatoarele de tip desktop sau tower, pot fi carate de utilizatori. Cateva exmeple includ Notebookuri, Laptopuri, Palmtops, PDA-uri (Personal Digital Assistant), fiecare cu functii si dimensiuni diferite. In aceasta sectiune ne vom concentra asupra Notebook-urilor. Problemele cele mai dificil de rezolvat in dezvoltarea acestor sisteme au fost dimensiunile componentelor si capacitatea bateriilor ce permit autonomia acestor dispozitive. Cu toate acestea, dezvoltarea unor tehnologii performante, mai ales in circuitele integrate si componente periferice, au permis crearea de sisteme comparabile ca performante, viteza si facilitati cu multe sisteme desktop sau tower. Un notebook tipic poate contine un monitor ce poate fi chiar mai mare ca al multora dintre sistemele PC clasice, un disc fix cu capacitati intre 40 si 200GB, unitati CD-ROM/DVD, o memorie RAM de dimensuni comparabile cu cea a unui sistem normal, o tastatura si un mouse. In plus, pe masura ce tehnologiile evolueaza, sistemele de tip Notebook utilizeaza din ce in ce mai putina energie, si devin din ce in ce mai fiabile si mai rezistente la socuri. 12

13 2. INSTALAREA SI PORNIREA UNUI SISTEM DE CALCUL Adeseori este necesara mutarea sau instalarea de componente noi intr-un sistem de calcul existent. De aceea este important sa putem identifica rapid componentele sistemului si sa stim modul in care acestea se conecteaza intre ele. Acest exercitiu poate fi util atat pentru identificarea componentelor sistemului, cat si pentru instalarea si upgradarea acestuia pornind de la o configuratie existenta. Instructiunile din acest exercitiu nu sunt exhaustive, ci doar orientative. In cadrul cursului practic, luand in considerare si si dorintele cursantilor, vor fi prezentate si alte particularitati si instructiuni. Asadar, iata pasii necesari identificarii, asamblarii si pornirii unui sistem de calcul: 1. Conectati masina de baza - calculatorul la echipamentele periferice, in modul urmatori: a. Monitor conectati cablul de semnal al monitorului atat la interfata acestuia, cat si la unitatea centrala. Cablurile pot fi de mai multe tipuri: VGA, DVI sau Composite Video. Conectati cablul de alimentare la monitor doar dupa ce v-ati asigurat ca ati conectat corect cablurile de semnal. b. Tastatura in functie de conectorul pe care il are tastatura (PS/2, USB), inserati-l pe acest in portul corespunzator. In cazul porturilor PS/2, aveti grija sa inserati tastatura in portul corespunzator respectand culoare conectorului si a portului de pe placa de baza a sistemului (evitand astfel confuzia cu portul PS/2 pentru mouse). c. Mouse intr-un mod similar cu conectarea tastaturii, inserati conectorul specific al mouse-ului (PS/2, USB) in portul corespunzator, avand grija la conectarea PS/2 sa respectati culoarea conectorului si a portului de pe placa de baza. Trebuie mentionat ca exista mai nou si seturi de conectare comuna a tastaturii si a mouse-ului, utilizand acelasi conector, printr-o statie specializata de receptie a semnalelor acestora (cu fir sau wireless), utilizand conectori USB sau PS/2. d. Imprimanta, Scanner utilizand conectorii specifici acestor echipamente (USB, Paralel, FireWire, etc), realizati conexiunea la unitatea centrala de procesare. Atentie, nu veti putea utiliza aceste echipamente decat in momentul in care veti instala si driverele necesare (programele de configurare software a acestor dispozitive) si aplicatiile specifice. e. Camera Web, Camera Foto/Video conectati aceste dispozitive la unitatea centrala folosind conectorii din dotare si avand grija sa instalati software-ul adiotional necesarii functionarii acestora. f. Discuri fixe sau unitati externe in afara de discurile fixe din sistem, si de unitatile CD-ROM si DVD interne, este posibila conectarea de dispozitive externe de acest tip, folosind conectori SCSI sau prin interfete USB sau FireWire comandate de controlere specializate. 2. Conectarea tuturor acestor componente este necesara intotreauna cand mutati un sistem de calcul. 3. Verificati din nou toate conexiunile si astfel procesul s-a terminat. 4. Testati sistemul pornindu-l de la intrerupatorul general de alimentare (este posibil sa trebuiasca sa porniti intai intrerupatorul sursei de curent situat in spatele sistemului). 5. Pentru a putea utiliza sistemul de calcul este necesara configurarea acestuia pentru a obtine performante optime si a fi conform cu locatia geografica a calculatorului. In majoritatea versiunilor Windows iata cateva dintre aceste setari (regasite in directorul de setari de control Control Panels ) si modul lor de accesare (in Windows XP si Vista): a. Ora si setarile locale: i. In Windows XP: Ora se poate seta din dialogul Date and Time Properties (Tab-ul Date & Time ). Setarile zonei in care se afla sistemul se pot face din tab-ul Time Zone. ii. In Windows Vista: deschideti dialogul de setari regionale, astfel butonul Start, selectati Control Panel, apoi pe rand optiunile: Clock, Language and Region, si apoi Regional and Language Options. 13

14 b. Rezolutie si refresh rate, setare Wallpaper: i. In Windows XP: toate aceste configurari se realizeaza din dialogul Display, aflta in directorul Control Panels. Poza de fundal se seteaza din tab-ul Desktop, rata de reimprospatare si rezolutia din tab-ul Settings. ii. In Windows Vista: Apasati butonul Start, selectati Control Panel, apoi pe rand optiunile: Appearance and Personalization, Personalization, si in final Desktop Background. Alegeti apoi imaginea pe care doriti sa o folositi pe post de fundal selectand de asemenea si modul in care doriti sa o potriviti pe ecran in sectiunea How should the picturi be positioned. c. Personalizare tastatura: i. In Windows XP: se face in doua dialoguri, si anume Keyboard si Regional and Language Options. In al doilea dialog se seteaza caracteristicile specifice zonei in care se afla sistemul (tab-ul Regional Options ), inclusiv al setului de caractere dorit (tab-ul Languages ) precum si maparea tastaturi pe setul de caractere prin suboptiunea Details din partea superioara a acestui dialog. ii. In Windows Vista: selectati in bara de setare a limbii, optiunea 1 pentru selectarea setului de caractere pe care doriti sa il utilizati Input Language, si optiunea 2 Keyboard Layout pentru maparea tastaturii pe setul de caractere ales. 14

15 3. LUCRUL CU INTERFATA GRAFICA (FERESTRE) IN WINDOWS 3.1. Fereastra unei aplicatii Ferestrele aplicatiilor au in mod caracteristic o bara de titlu,o bara de instrumente, o bara de meniu, una de status si o bara de scroll. Pentru exemplificare sa folosim aplicatia Notepad. Functiile sunt foarte usor de inteles si sunt descrise mai jos: Bara Meniului (1- Menu Bar): cand selectati astfel de elemente ca File, Edit, View, sub ele apare un meniu. Acest meniu contine optiuni ce se refera la anumite cuvinte cheie ( File, Edit, View ). Daca din intamplare ati deschis un meniu, miscati cursorul mouseului pe fereastra de lucru si efectuati un clic de mouse, meniul va disparea. Cateodata fereastra nu este capabila de a va oferi toate elementele meniului. Optiunile valabile apar in culoare neagra, pe cand optiunile nevalabile (si, deci, inaccesibile) vor aparea in cenusiu-deschis. Bara de titlu (2- Title Bar): Bara de Titlu include denumirea programului si fisierul curent utilizat. Bara de Titlu poate servi si pentru miscarea ferestrei pe ecran. Aceasta operatie este in special utila atunci cand pe ecran sunt deschise in acelasi timp mai mult de doua ferestre, deoarece exista posibilitatea ca ferestrele sa fie suprapuse. Pentru a misca o fereastra pe ecran, miscati mouse-ul spre Bara de Titlu si apoi efectuati un click pe mouse, tinand butonul apasat. Miscati mouse-ul in directia in care doriti sa fie plasata fereastra. Majoritatea aplicatiilor din Windows au trei iconite in coltul dreapta sus al ferestrei, care sunt folosite pentru minimizarea, maximizarea si inchiderea ferestrei in care ruleaza aplicati. Prin click pe butonul de minimizare (3), care este primul buton din partea stanga, aplicatia este plasata la nivelul barei de instrumente. Aplicatia este inca deschisa si poate fi accesata printr-un simplu click pozitionat pe aceasta din bara de instrumente. Butonul din mijloc de maximizare (4)sau de restaurare are functia de a maximiza ferestra. Butonul din stanga, care este marcat cu un X are rolul de a inchide (5)aplicatia. Majoritatea aplicatiilor au meniuri si functii similare. Diferentele depind de tipul de aplicatie. Bara de Scroll (6 - Scroll Bar): Deplasarea cursorului in pagina pe verticala sau orizontala pentru parcurgerea continutului. Bara de Status (7 - Status Bar): Ofera informatii utile cum ar fi numarul paginii, daca fisierul este salvat, cum sa fie accesat Help-ul. De obicei bara de status este pozitionata in partea de jos a ferestrei Redimensionarea unei ferestre Ferestrele care reprezinta aplicatii, cum ar fi Notepad, pot fi redimensionate de la nivelul intregului ecran (full-screen) la o fereastra foarte mica. Pentru a redimensiona o fereastra, mutati cursorul pe orice colt sau latura a ferestrei in care ruleaza aplicatia. O sageata dubla va aparea. Dati click si redimensionati fereastra pentru a-i schimba dimensiunile. Exista mai multe tipuri de sageti, pointeri sau cursoare care pot fi utilizate in navigare in sistemul de operare, dupa cum arata si figura. Pentru a modifica pointerii mouse-ului trebuie sa accesati My Computer > Control Panel > Mouse > Pointer. 15

16 3.2. Comutarea intre ferestre Atunci cand este deschisa mai mult decat o fereastra, utilizatorul poate comuta intre ferestre apasand combinatia de taste Alt-Tab. Apare astfel o fereastra care indica care aplicatii sunt deschise. Se tine in continuare apasata tasta Alt si se apasa in acelasi timp tasta Tab in scopul selectarii ferestrei dorite. Comutarea se poate realiza si simplu, prin selectare din bara de instrumente a ferestrei dorite. 16

17 4.1. Notiuni introductive 4. LUCRUL CU SISTEMUL DE FISIERE Un fisier se aseamana cu un document scris pe care este poate fi gasit pe biroul cuiva sau intr-un dulap de acte; este un element care contine o colectie de informatii inrudite. Intr-un computer, printre exemplele de fisiere se afla documente text, foi de calcul, imagini digitale si chiar melodii. De exemplu, fiecare fotografie pe care o faceti cu un aparat digital este un fisier separat, iar un CD cu muzica poate contine o duzina de fisiere melodii separate. Computerul reprezinta fisierele prin pictograme. Daca priviti pictograma unui fisier, va dati seama imediat ce tip de fisier este. Iata cateva pictograme fisier obisnuite: Un folder este ceva mai mult decat un container in care stocati fisiere. Daca asezati mii de foi de hartie pe birou, este practic imposibil sa gasiti un anumit document atunci cand aveti nevoie. De aceea, documentele se stocheaza de obicei in dosare, in interiorul unui dulap de acte. Aranjarea documentelor in grupuri logice permite gasirea cu usurinta a oricarui fisier. Folderele din computer functioneaza exact dupa aceeasi metoda. Asa arata o pictograma de folder obisnuita: Folderele nu contin doar fisiere, ci si alte foldere. Un folder din interiorul unui folder se numeste de obicei subfolder. Se pot crea orice numar de subfoldere si fiecare dintre acestea poate contine orice numar de fisiere sau subfoldere suplimentare Cum organizeaza Windows fisierele si folderele Cand vine vorba de organizare, nu trebuie sa porniti de la zero. Windows are cateva foldere comune pe care le aveti la indemana si le utilizati ca ancore, atunci cand incepeti organizarea fisierelor. Aici este o lista cu cateva dintre cele mai comune foldere in care stocati fisierele si folderele: Documente. Utilizati acest folder pentru a stoca fisiere de procesare de text, foi de calcul, prezentari si alte fisiere pentru serviciu. Imagini. Utilizati acest folder pentru a stoca toate imaginile digitale, indiferent daca le preluati din aparatul foto, din scaner sau din mesajele de posta electronica de la alte persoane. Muzica. Utilizati acest folder pentru a stoca toata muzica in format digital, cum ar fi melodii pe care le copiati de pe un CD audio sau le descarcati de pe Internet. Video. Utilizati acest folder pentru a stoca fisierele video, cum ar fi clipurile din aparatul foto digital, camcorder sau fisiere video pe care le descarcati de pe Internet. Descarcari. Utilizati acest folder pentru a stoca fisierele si programele pe care le descarcati de pe Web. Exista multe modalitati pentru a gasi aceste foldere. Cea mai simpla este sa deschideti folderul personal, care aduna toate folderele dvs. obisnuite intr-un singur loc. De fapt, folderul personal nu se numeste personal, ci este etichetat cu numele de utilizator cu care ati facut log on la computer. Pentru a-l deschide, faceti clic pe butonul Start, apoi faceti clic pe numele de utilizator din partea de sus a panoului din dreapta al meniului Start. 17

18 De asemenea, folderele Documente, Imagini si Muzica se gasesc in meniul Start, imediat sub folderul personal. Retineti ca subfolderele se create in interiorul oricaruia dintre folderele mentionate, pentru a va ajuta sa organizati mai bine fisierele. De exemplu, in folderul Imagini, creati subfoldere pentru a organiza imaginile dupa data, dupa eveniment, dupa numele persoanelor din imagini sau dupa orice alta schema care da o mai mare eficienta Tipuri de fisiere Fisierele se pot recunoaste dupa numele extensiei aflate in ultima parte a denumirii fisierului. Iata cateva exemple de extensii: 4.4. Structura unui folder Atunci cand deschideti un folder pe desktop, apare fereastra folderului. Fereastra unui folder arata continutul folderului si, in plus, are o varietate de parti care sunt proiectate pentru a va ajuta la navigarea in Windows sau la simplificarea lucrului cu fisierele si folderele. Acesta este un folder tipic, cu partile sale: 4.5. Vizualizarea fisierelor dintr-un folder Cand deschideti un folder si vedeti fisierele, este posibil sa preferati pictograme mai mari (sau mai mici) sau un aranjament care permite vizualizarea diferitelor tipuri de informatii despre fiecare fisier. Pentru a face aceste tipuri de modificari, utilizati butonul Vizualizari, de pe bara de instrumente. De fiecare data cand faceti clic pe butonul Vizualizari, fereastra folderului modifica modul in care sunt afisate pictogramele fisierelor sau folderelor, alternand intre pictograme mari, o vizualizare cu pictograme mai mici denumita Cadre si o vizualizare denumita Detalii care arata mai multe coloane de informatii despre fisier. Daca faceti clic pe sageata de langa butonul Vizualizari, aveti chiar mai multe optiuni. Glisati indicatorul in sus sau in jos pentru a ajusta dimensiunea pictogramelor pentru fisiere sau foldere. Vedeti modificarea dimensiunii pictogramelor in timp ce mutati glisorul. 18

19 4.6. Gasirea fisierelor Pentru a gasi un fisier sau un folder atunci cand stiti unde sa cautati mai intai De ce cele mai multe ori, cel mai probabil cautati un fisier despre care stiti ca se stocheaza undeva intr-un anumit folder precum Documente sau Imagini. Din pacate, localizarea efectiva a fisierului dorit poate insemna rasfoirea a sute de fisiere si subfoldere. Pentru a economisi timp si efort, utilizati caseta Cautare. Caseta Cautare este amplasata in partea superioara a fiecarui folder (precum si in partea inferioara a meniului Start). Aceasta filtreaza vizualizarea curenta in functie de textul pe care il tastati. Cautarea se bazeaza pe textul din numele de fisier si pe fisierul propriu-zis, pe etichete si pe alte proprietati de fisier. Aceasta cauta atat in folderul curent, cat si in toate subfolderele. Pentru a cauta un fisier sau un folder utilizand caseta Cautare, tastati un cuvant sau o portiune de cuvant in caseta Cautare. Pe masura ce tastati in caseta Cautare, continutul folderului se va filtra pentru a reflecta fiecare caracter succesiv pe care il tastati. Atunci cand vedeti fisierul dorit, puteti inceta tastarea. Nu este nevoie sa apasati pe ENTER, deoarece cautarea are loc automat. De exemplu, sa presupunem ca incepeti cu un folder care arata in acest mod: Acum sa presupunem ca efectuati cautarea fisierelor de facturi, astfel incat tastati factura in caseta Cautare. Pe masura ce tastati, vizualizarea se filtreaza automat si observati ceva de genul acesta: Pentru a gasi un fisier sau un folder utilizand folderul Cautare Folderul Cautare reprezinta o alegere buna atunci cand: Nu stiti unde este amplasat un fisier sau un folder. Doriti ca rezultatele cautarii sa includa fisiere din mai multe foldere, precum Imagini sau Muzica. Doriti sa cautati utilizand mai multe nume sau proprietati de fisier. In mod implicit, aceasta cautare se bazeaza pe un set de locatii denumite Locatii indexate. Acesta include toate folderele din folderul personal (care include Documente, Imagini, Muzica, Desktop si alte locatii uzuale) mesaje de posta electronica si fisiere offline. Daca de obicei stocati fisiere in locatii diferite, aveti posibilitatea sa adaugati aceste locatii la Locatiile indexate. 1. Deschideti Cautare facand clic pe butonul Start, apoi pe Cautare. 2. Tastati un cuvant sau o portiune de cuvant in caseta Cautare. 19

20 3. Pe masura ce tastati, vor aparea fisiere corespunzatoare cu textul, din diverse locatii de pe computer. 4. Acum, in panoul Cautare, efectuati oricare dintre actiunile urmatoare: 5. Faceti clic pe unul dintre butoanele de filtrare disponibile pentru a se afisa numai anumite tipuri de fisiere, precum Posta electronica, Documente, Imagini sau Muzica. 6. Faceti clic pe butonul Cautare complexa pentru a se afisa filtre suplimentare. Pentru a construi o cautare mai complexa, introduceti informatii in oricare dintre casetele lista, apoi faceti clic pe butonul Cautare. 7. Faceti clic pe un element din lista Locatie pentru a alege un alt set de locatii pentru cautare. Cautarea implicita se efectueaza in Locatiile indexate, dar aveti posibilitatea sa alegeti sa cautati intr-un hard disk intreg sau in oricare alta locatie. Pentru a gasi un program sau un fisier utilizand meniul Start Aveti posibilitatea sa utilizati caseta Cautare din meniul Start pentru a gasi programe, fisiere amplasate oriunde in Locatiile indexate (care includ folderul personal, mesaje de posta electronica si fisiere offline) si site-uri Web stocate in istoricul browser-ului. Pentru a gasi un program sau un fisier utilizand meniul Start, tastati un cuvant sau o portiune de cuvant in caseta Cautare din meniul Start. Pe masura ce tastati, elementele care corespund textului apar in meniul Start. Cautarea se bazeaza pe textul din numele de fisier, pe textul din fisier, pe etichete si pe alte proprietati de fisier. Nu este nevoie sa apasati pe ENTER, deoarece cautarea are loc automat Copierea si mutarea fisierelor si folderelor Ocazional, este posibil sa modificati locul in care fisierele sunt stocate in computer. De exemplu, mutati fisierele in alt folder sau sa le copiati intr-un suport amovibil (cum ar fi CD-uri sau cartele de memorie) pentru a le partaja cu alte persoane. Majoritatea persoanelor copiaza si muta fisierele utilizand o metoda denumita glisare si fixare. Incepeti prin a deschide folderul care contine fisierul sau folderul pe care il mutati. Apoi deschideti folderul in care il veti muta. Pozitionati ferestrele folderului pe desktop astfel incat sa vedeti continutul amandurora. Apoi, glisati fisierul sau folderul din primul folder catre cel de-al doilea folder. Asta este tot. 20

21 Cand utilizati metoda glisare si fixare, observati ca uneori fisierul sau folderul este copiat, iar alteori este mutat. De ce? Daca glisati un element intre foldere care se afla pe aceeasi unitate de hard disk, elementele sunt mutate pentru a evita ca doua copii ale aceluiasi fisier sau folder sa fie create pe aceeasi unitate de hard disk. Daca glisati elementul intr-un folder care se afla pe o alta unitate de hard disk (cum ar fi o amplasare de retea) sau pe un suport amovibil, cum ar fi un CD, atunci elementul este copiat. Astfel, fisierul sau folderul nu este eliminat din amplasarea initiala Crearea si stergerea fisierelor Metoda cea mai comuna pentru crearea de fisiere noi este prin utilizarea unui program. De exemplu, creati un document text intr-un program de procesare a textului sau un fisier video intr-un program de editare video. Unele programe creeaza fisiere atunci cand se deschid. De exemplu, cand deschideti WordPad, acesta porneste cu o pagina goala. Aceasta reprezinta un fisier gol (si nesalvat). Incepeti sa scrieti, iar cand sunteti gata sa salvati lucrul, faceti clic pe Fisier, in bara de meniuri, apoi faceti clic pe Salvare ca. In caseta de dialog care apare, tastati un nume de fisier care va va ajuta sa gasiti fisierul in viitor si faceti clic pe Salvare. In mod implicit, cele mai multe programe salveaza fisierele in foldere obisnuite cum ar fi Documente, Imagini si Muzica, ceea ce permite simplificarea gasirii ulterioare a fisierelor. Pentru mai multe informatii despre crearea fisierelor noi, consultati Salvarea unui fisier. Atunci cand nu mai aveti nevoie de un fisier, il eliminati din hard diskul computerului, pentru a economisi spatiu si a nu produce dezordine in computer, cu fisiere nedorite. Pentru a sterge un fisier, deschideti folderul care contine fisierul, apoi selectati fisierul. Apasati DELETE, apoi, in caseta de dialog Ștergere fisier, faceti clic pe Da. Cand stergeti un fisier, acesta este stocat temporar in Cosul de reciclare. Cosul de reciclare reprezinta un folder de siguranta care permite recuperarea fisierelor sau folderelor sterse accidental. Din cand in cand, Cosul de reciclare trebuie golit pentru a elibera spatiul de pe hard disk utilizat de fisierele nedorite Scrierea pe CD/DVD In cazul in care computerul dvs. include un CD-writer sau un DVD-writer, aveti posibilitatea sa copiati fisiere pe un disc inscriptibil. Acest proces este denumit inscriptionare a unui disc. In mod implicit, Windows inscriptioneaza discurile in format Live File System, dar poate alege sa inscriptioneze discuri si in format Mastered. Pentru a inscriptiona un disc utilizând formatul LFS 1. Introduceti un CD sau un DVD inscriptibil in CD-writerul sau DVD-writerul computerului. 2. In caseta de dialog care apare, faceti clic pe Inscriptionare fisiere pe disc de date. 3. In caseta de dialog Inscriptionare disc, tastati un nume pentru discul respectiv, apoi faceti clic pe Urmatorul. Este posibil sa dureze câteva minute pâna când discul este formatat in formatul implicit Live File System. Dupa finalizarea formatarii discului, se deschide un folder de disc gol. 4. Deschideti folderul care contine fisierele pe care doriti sa le inscriptionati, apoi glisati fisierele in folderul de disc gol. Aveti posibilitatea sa copiati fisiere in folderul de disc prin glisarea acestora in pictograma discului sau intr-un folder deschis de pe disc Fisierele sunt copiate automat pe disc, pe masura ce le glisati in folderul de disc. 21

22 Alegeti formatul Mastered când este necesar un disc perfect compatibil care sa se redea pe computere cu o versiune mai veche de Windows sau pe dispozitive media cum ar fi playere CD si DVD care pot citi muzica digitala si fisiere video. 1. Introduceti un CD sau un DVD inscriptibil in CD-writerul sau DVD-writerul computerului. 2. In caseta de dialog care apare, faceti clic pe Inscriptionare fisiere pe disc de date. 3. In caseta de dialog Inscriptionare disc, tastati un nume pentru discul respectiv, apoi faceti clic pe Afisare optiuni de formatare. 4. Faceti clic pe Mastered, apoi pe Urmatorul. 5. Se deschide un folder de disc gol. 6. Deschideti folderul care contine fisierele pe care doriti sa le inscriptionati, apoi glisati fisierele in folderul de disc gol. 7. In bara de instrumente, faceti clic pe Inscriptionare pe disc. Fisierele selectate sunt copiate pe disc. Dupa finalizarea inscriptionarii discului, sertarul inscriptorul de discuri se deschide si discul se poate scoate. Acum, aveti posibilitatea sa utilizati discul pe un alt computer sau dispozitiv media. Acest tip de disc nu trebuie inchis. Pentru a inscriptiona un disc Mastered, trebuie sa eliberati spatiu pe hard disk egal cu capacitatea discului. Pentru un CD obisnuit, aceasta este de aproximativ 650 megaocteti (MO). Daca selectati fisiere pentru inscriptionare, dar va decideti sa nu le copiati pe disc, aveti posibilitatea sa stergeti fisierele temporare, pentru a recupera spatiu pe hard disk. Pentru a sterge fisierele, deschideti folderul de disc, selectati-le, apoi, in bara de instrumente, faceti clic pe Ștergere fisiere temporare. 22

23 5. FACILITATI MULTIMEDIA Acest capitol va prezenta capabilitatile multimedia ale unui PC. Prezentarile multimedia sunt mai mult decat text insoti de imagini. Ele includ video, animatii, interactiuni directe cu publicul si sunet Elemente multimedia de baza Hardware de baza necesar Cele mai multe calculatoare moderne vin echipate cu capabilitatea de a afisa si a crea multimedia. Abilitatea de a folosi tipuri diferite de multimedia este o parte componenta a PC-urilor noi in aceeasi masura ca si conexiunea la Internet. Multimedia este un termen folosit in mod obisnuit pentru a exprima una din urmatoarele: text si sunet text, sunet si imagini sau animatii text, sunet si imagini video video si sunet mai multe zone de afisare, imagini sau prezentari prezentate in paralel Multimedia se diferentiaza de filmele traditionale in 2 moduri. Primul este scara productiei. Productiile multimedia sunt, in general, mai mici si mai ieftine. Al doilea este adugarea participarii publicului (multimedia interactiv). Elementele interactive pot include: comenzi vocale manipularea cu mouse-ul introducerea de text touch-screen-uri capturi video realizate de utilizator participarea in direct in timpul prezentarilor Prezentarile multimedia sunt mai complexe decat prezentarile simple ce contin doar text si imagini. Ele pot fi incluse in multe contexte, inclusiv web-ul, CD-ROM-uri s.a. Tipurile de hardware si software necesare pentru a realiza productii multimedia pe un PC variaza. Necesitatile hardware minime includ un monitor de calculator, o placa de accelerare video si un adaptor de sunet cu boxe atasate. Urmatoarele componente pot fi folosite pentru a genera intrari si iesiri vizuale sau sonore: microfon discuri CD-ROM, CD-RW, DVD-ROM sau DVD-RW conexiune la Internet (pentru fluxuri audio/video, de exemplu) poze digitale sau camere video o placa pentru capturi video 23

24 Placa video O placa video este o placa cu circuite integrate dintr-un calculator. In unele calculatoare, ea poate fi integrata in cadrul placii de baza, iar in altele chiar monitorul poate fi cel care realizeaza conversia digital-analog. In zua de astazi, aproape toate placile grafice si toate monitoarele adera la standardul VGA. Standardele VGA descriu modul in care sunt transmise datele intre calculator si monitor. Este responsabil pentru ratele de improspatare a cadrelor (in herti) si numarul si latimea liniilor orizontale. Aceasta specifica rezolutia pixelilor. VGA suporta 4 setari de rezolutii diferite si 2 rate de improspatare a cadrelor. Pe langa VGA, cele mai multe monitoare adera la unul sau mai multe standarde stabilite de VESA. Standardele VESA definesc cum determina software-ul capabilitatile unui monitor. De asemenea, identifica cateva setari de rezolutii in plus fata de cele VGA, si anume: 800 x 600 pixeli, 1024 x 768 pixeli, 1280 x 1024 pixeli, 2600 x 1200 pixeli. Un monitor este o suprafata de iesire a unui calculator si un mecanism de proiectare care arata text si imagini grafice folosind una din urmatoarele tehnologii: tub cu raze catodice (CRT) monitor cu cristale lichide (LCD) dioda emitenta de lumina (LED) plasma Monitorul include, de obicei, ecranul (suprafata de proiectie) si dispozitivul care produce informatia pe ecran. Cele mai multe monitoare folossc semnale analogice pentru a afisa o imagine si trebuie sa fie reimprospatate in continuu. Placa video efectueaza urmatoarele operatii: ia datele in format digital trimise de aplicatii stocheaza datele un memoria video cu acces aleator (VRAM) converteste datele in date analogice folosind un convertor digital-analog Caracterizarea monitoarelor de calculator Monitoarele pot fi caracterizate in functie de urmatoarele caracteristici: capabilitatile de culoare dimensiunea ecranului tehnologia de proiectie Capabilitatile de culoare In ziua de astazi, cele mai multe monitoare ofera culori. Monitoarele pot functiona in mai multe moduri de afisare. Aceste moduri determina cati biti sunt folositi pentru a descrie culorile si cate culori pot fi afisate. Un monitor ce functioneaza in modul SVGA poate afisa pana la 16,777,216 culori deoarece poate procesa o descriere de 24 de biti a unui pixel. Numarul de biti folositi pentru a descrie un pixel este cunoscut sub numele de adancimea in biti. Adancimea de 24 de biti este cunoscuta drept "culoare adevarata" si foloseste cate 8 biti pentru fiecare din cele 3 culori primare: rosu, verde si albastru. Modul VGA este cel mai mic numitor comun al modurilor de afisare. In functie de setarile rezolutiei, poate oferi pana la 256 de culori Dimensiunea ecranului Pe calculatoarele de birou, raportul dintre latimea ecranului si inaltimea acestuia, cunoscut ca fractia de aspect, este in general standardizata la 4 pe 3. Dimensiunile ecranelor sunt masurate in diagonala, de la un colt la altul. Valori curente pentru aceste dimensiuni sunt 15, 17 si 19 inci. 24

25 Tehnologia de proiectie Multe monitoare folosesc tehnologia CRT, care este asemanatoare celei folosite in cele mai multe televizoare. Tehnologia CRT necesita o anumita distanta de la raza dispozitivului de proiectie pana la ecran. Folosind celelalte tehnologii, monitoarele pot fi mult mai subtiri, fiind cunoscute sub numele de monitoare plate. Tehnologiile bazate pe LED si pe plasma functioneaza prin aprinderea unor pozitii ale ecranului. LCD functioneaza prin blocarea luminii si nu prin crearea ei. Monitoarele LCD necesita mult mai putina energie decat monitoarele bazate pe LED sau plasma si sunt, in prezent, tehnologia cea mai folosita Formate de fisiere multimedia Exista doua standarde folosite in mod obisnuit pentru compresia de date in cazul imaginilor digitale: JPEG (pentru imagini) si MPEG (pentru filme). Un alt standard, folosit mai ales pentru afisarea imaginilor in cadrul site-urilor web, este GIF. Standardul AVI este un standard ce poate atinge rate de compresie de pana la 40:1 pentru filme si capturi video de pana la 30 de cadre pe secunda, la o rezolutie de 320x Hardware si software MPEG Desi JPEG ofera destula compresie pentru imagini statice, filme intregi necesita mult mai multa compresie. Formatul MPEG a fost creat pentru a oferi rate de compresie de pana la 200:1 cu calitate mare video si audio. La fel ca si JPEG, MPEG elimina informatii redundante din scenele individuale. Insa, in loc de a elimina informatiile redundante din fiecare cadru separat, schema de compresie MPEG elimina informatii redundante din scene consecutive. In plus, metodologia MPEG comprima numai obiectelecheie dintr-un cadru la fiecare 15 cadre. Intre aceste cadre, este inregistrata doar informatia care se schimba de la un cadrul la altul Placa de accelerare video Tipurile PCI si AGP Sistemele noi includ un port AGP pentru o placa grafica. Interfata AGP este o variatie a interfetei PCI, care a fost modificata pentru un transfer mai bun al datelor asociate cu grafica 3D. Specificatia AGP a fost introdusa de Intel pentru a ofera un canal video de 32 de biti care functioneaza la 66 MHz in modul video de baza 1x. Standardul suporta 2 moduri de mare viteza, care includ un mod 2x (533 Mbps) si un mod 4x (1.07 Gbps). Standardul AGP ofera un canal direct intre controller-ul grafic AGP si memoria principala a calculatorului. Aceasta elimina traficul de date video de pe magistralele PCI. Viteza oferita de aceasta legatura directa permite ca datele video sa fie stocate in memoria RAM in loc de o memorie video speciala Instalarea si configurarea driver-elor si aplicatiilor pentru placa video Dupa instalareea fizica a placii video si conectarea monitorului la ea, este necesar sa se instaleze driver-e corecte pentru placa respectiva. In acest punct, sistemul de operare Windows ar trebui sa faca urmatoarele: sa detecteze placa video sa porneasca sistemul cu driver-ele VGA de baza sa intrebe daca sa instaleze driver-ele specifice primite de la producatrul placii video Unele sisteme Windows pot detecta in mod automat driver-ele corespunzatoare pentru placa video proaspta instalata. 25

26 5.3. Placa de captura video Software-ul unei placi pentru capturi video este folosit pentru a captura cadrele de televiziune video si de ale transforma intr-un format digital care poate fi procesat de sistem. Ca si in cazul procesului de conversie audio, placa video esantioneaza semnalul video trecandu-l printr-un convertor analogdigital. O alta functie a placii de captura video este aceea de a converti formatul YUV intr-un format RGB compatibil VGA. YUV este un model de culoare folosit pentru codificarea semnalului video si este diferit de RGB. Y este luminozitatea semnalului alb-negru, iar U si V sunt semnale de diferenta de culoare. YUV este folosit deoarece economiseste spatiu de stocare si latime de banda de transmisie, comparativ cu RGB. Pe langa schimbarea formatului, placa de captura video scaleaza imaginea pentru a se potrivi in fereastra video definita pe ecranul monitorului Placa de sunet Functionarea unei placi de sunet Componenta audio este o parte importanta a experientei multimedia si este o facilitate standard pe calculatoarele personale. Software-ul educational si recreativ foloseste efecte sonore pentru a crea o experienta mai placuta. Muzicienii folosesc capabilitatile audio ale calculatorului pentru a crea melodii. Utilizatorii cu probleme de vedere pot folosi componenta sonora pentru a interactiona cu calculatorul. Pentru ca un calculator sa aiba capabilitati audio, acesta trebuie sa aiba o placa de sunet. O placa de sunet este un dispozitiv care trateaza informatia audio. Functiile de baza ale unei placi de sunet se refera la parte de intrare si de iesire a componentei audio si la procesarea acesteia: partea de intrare a componentei audio - placile audio pot captura informatie audio din multe surse, precum microfoane, CD-uri s.a. procesarea componentei audio - capabilitatile de procesare ale placii de sunet ii permit sa converteasca informatia audio in diverse formate, precum si sa adauge diverse efecte sonore partea de iesire a componentei audio - dispozitive de iesire simple pentru placa de sunet sunt castile si boxele; dispozitive mai complicate sunt sisteme de surround sound, aparate care inregistreaza CD-uri s.a Componentele de baza ale unei placi de sunet Componentele de baza ale unei placi de sunet sunt urmatoarele: procesor - Procesorul de semnal digital (DSP) este un chip sau un set de chip-uri, care reprezinta creierul placii de sunet. DSP trateaza instructiunile de baza de prelucrare si de transfer al informatiei audio. De asemenea, DSP-ul poate functiona ca un sintetizator sau un generator de muzica. convertoare - Se folosesc convertoare analog-digitale si digital-analogice in procesele de intrare si de iesire ale informatiei audio. memorie - Placile de sunet mai avansate folosesc memorie pentru a stoca suntele realizate de diverse instrumente muzicale si pentru instructiuni pentru dispozitive MIDI. Aceasta memorie este, de obicei, in forma de ROM, flash sau NVRAM Calitatea sunetului Calitatea unei placi de sunet este controlata de adancimea in biti, rata de esantionare si facilitatile oferite. Adancimea in biti se refera la dimensiunea unui esantion si a magistralei placii de sunet. In general, cu cat este mai mare dimensiunea, cu atat calitatea sunetului este mai buna. Un esantion de 32 de biti contine mult mai multa informatie decat unul de 8 biti. 26

27 Rata de esantionare este rata la care placa poate inregistra informatie audio. Aceasta rata este masurata in khz, ceea ce reprezinta mii de cicli pe secunda. In esenta, aceasta masoara cate esantioane de sunet sunt capturate intr-o secunda. CD-urile audio folosesc o rata de esantionare de 44 KHz. Placile de sunet actuale sunt capabile sa esantioneze la 128 khz sau mai mult. Placile de sunet de calitate ridicata ofera cateva facilitati aditionale, precum coprocesoare 3D-audio. Acestea produc audio spatial in sistemul de boxe. In felul acesta, utilizatorul se poate scufunda intr-o lume de sunete. Sistemul este foarte popular in jocurile pe calculator USB, PCI si sunet integrat Informatia audio este redata folosind una din aceste 3 modalitati: sunet USB placi de sunet PCI placi de sunet integrate pe placa de baza Sunet USB USB este o interfata care poate fi folosita pentru a conecta multe tipuri diferite de periferice la un PC. Un astfel de dispozitiv periferic este si un sistem de boxe USB. Acestea permit portului USB sa se comporte ca o placa de sunet. Plug&Play este un avantaj major al USB-ului. Nu sunt necesare alte configuratii o data ce dispozitivul a fost introdus in interfata. Boxele sunt cele care realizeaza conversia digital-analogica. Dezavantajul acestei metode este ca necesita putere de procesare suplimentara pentru a crea informatia audio si poate reduce performantele PC-ului, insa efectul este minimal pe calculatoarele noi Placi de sunet PCI O placa de sunet PCI este o placa adaptor cu procesor audio pe ea care se conecteaza la placa de baza folosind un slot PCI. Aceste placi folosesc magistrala PCI de 32 sau 64 de biti pentru a transfera informatia audio. Un avantaj al procesorului audio onboard este acela ca nu mai este necesara folosirea procesorului calculatorului pentru crearea informatiei audio, eliberand cicli CPU pretiosi. Placile de sunet PCi au porturi multiple pentru conectarea la alte periferice audio. Porturile externe includ iesiri pentru boxe, intrari pentru microfon si conectori digitali. Interfetele interne sunt folosite pentru conexiuni directe cu discurile CD-ROM si DVD-ROM. Un dezavantaj al utilizarii PCI este acela ca, la fel ca orice placa adaptor, necesita folosirea unui slot PCI liber si a unor resurse ale calculatorului Placi de sunet integrate Multi producatori de placi de baza integreaza atat placile video, cat si cele audio in produsele lor. Placa de sunet integrata are un procesor audio localizat pe placa de baza sun forma unui chip. In acest fel, placile de sunet integrate au avantajele oferite atat de USB, cat si de placile de sunet PCI. Placile de sunet integrate includ si potrui audio pentru boxe si microfon MIDI si conectare la surse audio externe Placile de sunet nu sunt folosite doar pentru producerea de sunet, ci si pentru inregistrari audio. Conexiuni la surse audio externe pot fi urmatoarele: portul MIDI portul Mircrophone in portul Line in portul Digital in MIDI este o interfata standard folosita pentru a conecta echipamente muzicale. Dispozitivele MIDI de baza sunt controller-e si generatoare. Muzicienii folosesc adesea MIDI pentru a controla si secventia 27

28 generatoare de muzica. Cele mai multe placi de sunet au un port combinat MIDI/joystick. Pentru a folosi functiile MIDI ale unei placi de sunet este necesar un software special, care ste, de obicei, livrat impreuan cu placa de sunet. Conectarea microfoanelor la o placa de sunet ofera utilizatorilor abilitatea de isi inregistra vocile folosind o aplicatie de inregistrare pe calculator. Pentru aceasta, placa de sunet foloseste un convertor digital-analogic. Portul Line in al unei placi de sunet este folosit pentru a captura sunet de la surse amplificate, precum casetofoane, CD player-e externe si alte dispozitive cu optiuni de Line out. O data cu popularitatea surselor audio digitale, precum CD, Minidisk sau DVD, producatorii de placi de sunet au adaugat porturi pentru a captura sunet de la astfel de dispozitive (portul Digital in). Avantajul major al utilizarii optiunii Digital in este ca nu este necesara o conversie analogico-digitala pentru a captura informatia audio CD si DVD Unitatile CD-ROM Discurile CD-ROM sunt un mediu de stocare foarte popular. Initial, discurile CD-ROM se voiau a fi folosite pentru audio digital, dar s-au extins rapid in lumea stocarii de date pentru calculatoare personale. Succesul discurilor CD-ROM poate fi atribuit capacitatii lor de stocare si pretului. Datorita acceptarii pe scara larga a acestui mediu, unitatile CD-ROM sunt acum dispozitive standard pe cele mai multe calculatoare personale. CD-urile au 120 mm in diametru si 1.2 mm grosime. In functie de tipul aplicatiei folosite pentru a citi, scrie si crea CD-ul, ele au abilitatea de a stoca 650 MB sau 700 MB de informatie. Ele constau dintrun strat de policarbonat plastic si un strat de metal reflectorizant. CD-urile sunt medii optice, spre deosebire de floppy-disc-uri, hard disk-uri si discurile Zip, care sunt medii magnetice Categorii pentru unitatile CD-ROM Unitatile CD-ROM pot fi impartite in 3 categorii: interne/externe tipul magistralei viteza de citire Unitatile CD-ROM pot fi montate in interiorul calculatorului sau ca o unitate exterioara. Unitatile montate in interior sunt cele mai obisnuite. Aceste unitati folosesc curent de la sursa de curent a calculatorului si sunt conectate la magistrala sistemului. Unitatile externe au propria lor sursa de curent. Ele se conecteaza ori direct la un port al calculatorului, precum USB, FireWire sau port paralel, sau la un controller instalat intr-unul din slot-urile calculatorului. Tipurile de magistrala care conecteaza unitatea CD-ROM de restul calculatorului sunt IDE sau SCSI. Cele mai multe placi de baza au controller-e IDE integrate si vor recunoaste automat cand a fost instalata o unitate CD-ROM. Viteza de citire a unei unitati CD-ROM determina rata la care poate fi extrasa informatia de pe CD si trimisa magistralei de comunicatie. In general, cu cat viteza este mai mare, cu atat unitatea este mai rapida. Viteza de citire a unei unitati CD-ROM este masurata in multipli de 150 kilobiti pe secunda (kbps). O unitate cu viteza 1x are o viteza de 150 kbps. O unitate cu viteza 10x poate citi date la viteze de 1500 kbps. 28

29 Inregistrarea CD-urilor folosind tehnologiile CD-R si CD-RW Echipamentele de scriere a CD-urilor incep sa devina dispozitive standard in calculatoarele personale. In prezent, exista 2 tipuri principale de tehnologii folosite pentru scrierea CD-urilor: CD-R si CD-RW CD-R Mediile CD-R pot fi scrise o singura data si apoi pot fi citite de oricate ori. Pentru a putea citi si scrie CD-urile, o unitate CD-R foloseste 2 lasere, unul pentru citire si altul pentru scriere CD-RW Discul CD-RW este compatibil cu celelalte unitati de citire de CD-uri, iar discul CD-R poate fi citit de o unitate CD-RW. Mediile CD-RW pot fi rescrise de mai multe ori. O unitate CD-RW contine 3 lasere, pentru citire, scriere si pentru stergerea discului Extragerea de muzica de pe CD-uri audio Exista tehnologii pentru a copia melodiile de pe un CD audio pe calculator. Aceste tehnologii extrag melodiile inregistrate pe un CD intr-un format specific si le convertesc in format digital, salvandu-le in fisiere.wav sau.mp3 (pentru o compresie buna) Unitatea DVD DVD este o tehnologie mai noua decat CD-ROM. DVD-urile au aceeasi dimensiune fizica ca si CD- ROM-urile, insa pot stoca o cantitate mult mai mare de informatii. DVD-urile sunt folosite pentru filme, audio si date. In functie de tehnologia folosita, DVD-urile pot stoca aproape de 20 de ori mai multa informatie decat CD-urile. Motivele pentru care DVD-urile pot stoca o cantitate mai mare de informatie sunt urmatoarele: ofera o suprafata mai mare pentru stocarea datelor folosesc o tehnica de inregistrare de densitate mai mare pot accesa straturi multiple din cadrul mediului Unitatile DVD pentru calculator pot fi folosite atat pentru a vizualiza filme, asculta muzica, cat si pentru a citi discuri de date. O unitate DVD poate citi atat DVD-uri, cat si CD-uri DVD-uri reinscriptibile Cererea pentru cantitati mai mari de medii de stocare mobile a incurajat industria sa dezvolte diverse metode de a inscriptiona DVD-uri. In prezent exista 4 metode de a inregistra DVD-uri DVD-R DVD-R este asemanatoare cu tehnologia CD-R, prin faptul ca permite ca discul sa fie scris o singura data. Desi are dezavantajul preturilor mari, aceasta tehnologie este compatibila cu majoritatea unitatilor DVD-ROM. Discurile DVD-R pot stoca 4.7 GB de date pe fiecare parte DVD-RAM Folosind tehnologia RAM, utilizatorii pot scrie si suprascrie discul de peste de ori. DVD- RAM foloseste o tehnologie cu schimbarea fazei similara cu cea folosita de unitatile CD-RW. Discurile DVD-RAM pot stoca 4.7 GB de informatii pe fiecare parte a discului DVD-RW Tehnologia DVD-RW adreseaza compatibilitatea si problemele de reinscriptionare. DVD-RW foloseste un sistem ce permite rescrierea informatiei de aproximativ 1000 de ori. Mediul este compatibil cu majoritatea unitatilor DVD-ROM si a player-elor de DVD-uri existente pe piata. Tehnologia DVD-RW este capabila sa scrie 4.7 GB de informatii pe fiecare parte a discului. 29

30 DVD+RW DVD+RW ste cea mai noua tehnologie de inregistrare pe DVD. Avantajul major al DVD+RW este abilitatea de a folosi rate variabile la codificarea anumitor tipuri de informatii, precum video sau audio Standarde de scriere pe CD Exista 2 tipuri principale de standarde de scriere pentru CD: standarde logice standarde fizice Standarde logice Un standard logic defineste modul in care informatia este stocata pe disc. CD-urile folosesc o serie de piste si sectoare, numite si cadre, pentru a stoca datele pe disc. Standardul logic al unui CD determina structura sistemului sau de fisiere. In prezent, standardul ISO 9660 este formatul standard in industrie. CD-urile create folosind formatul ISO 9660 pot fi accesate de cele mai multe platforme si sisteme de operare existente. Doua formate care imbunatatesc ISO 9660 sunt JOLIET si UDF. JOLIET este o versiune Microsoft a lui ISO 9660 care extinde numarul maxim de caractere din numele unui fisier de la 8 la Standarde fizice Standardele fizice definesc unde este localizata informatia pe un CD. Cele mai multe formate corespund standardelor definite in asa-numitele "carti colorate". Primul standard, pentru Cd-uri audio, a fost publicat intr-o carte ce avea coperti rosii, standardul devenind cunoscut sub numele de Red Book. Respectand acest mod de definire a standardelor, au aparut si alte formate (Yellow Book, Green Book, Orange Book, White Book) Formate de DVD-uri In prezent exista 3 tipuri de DVD-uri si 4 formate fizice. Cele 3 tipuri de DVD-uri sunt: DVD-ROM DVD-Video DVD-Audio Formatele fizice definesc structura pe disc si suprafetele pe care sunt scrise datele: DVD 5 - un disc cu o singura parte si un singur strat, avand o capacitate de maxim 4.7 GB DVD 9 - un disc cu o singura parte si 2 straturi, avand o capacitate totala de 8.5 GB DVD 10 - un disc cu doua parti si un singur strat pe fiecare parte, avand o capacitate totala de 4.7 GB DVD 18 - un disc cu doua parti si 2 straturi pe fiecare parte, avand o capacitate totala de 17 GB 5.6. Video digital Camere foto digitale si camere video digitale O camera foto digitala are o serie de lentile care focalizeaza lumina pentru a crea imaginea unei scene, la fel ca si un aparat foto obisnuit. Lumina focalizata este inregistrata intr-un format electronic, in loc de un film obisnuit. Aceasta informatie electronica permite utilizatorilor sa vizualizeze, editeze si sa stearga pozele facute. 30

31 Rezolutia unei camere este masurata in pixeli. Ea reprezinta cantitatea totala de detalii pe care le poate surprinde camera. In principiu, mai multi pixeli inseamna detalii mai multe si calitate mai buna. Rezolutiile obisnuite utilizate de camerele digitale sunt: 256x256 pixeli, 640x480 pixeli, 1216x912 pixeli si 1600x1200 pixeli. In ziua de astazi exista si camere cu rezolutii de 10.2 milioane de pixeli. Multe camere digitale folosesc un ecran LCD, ce face posibila vizualizarea si stergerea pozelor imediat dupa ce acestea au fost realizate. Urmatorul pas consta in transferul pozelor pe un calculator. Aceasta se poate realiza in mai multe moduri. Camerele cu un spatiu de stocare fix trebuie conectate la un calculator pentru a descarca imaginile. Aceasta conexiune poate fi seriala, paralela, SCSI sau USB. Insa multe camere mai noi ofera medii de stocare mobile. Aceste medii pot fi direct introduse in calculator sau chiar direct la o imprimanta, fara a trebui sa fie conectata camera. Cateva forme de stocare folosite de camerele video sunt urmatoarele: memorie interna card-uri de memorie hard-disk-uri CD sau DVD Camerele digitale folosesc doua formate principale de fisiere: TIFF si JPEG. JPEG este un format de fisier comprimat, iat TIFF este un format de fisier necomprimat. JPEG este folosit cel mai adesea pentru stocarea imaginilor, oferind diverse setari ale calitatii. Camerele video sunt de doua tipuri: analogice si digitale. Camerele video analogice inregistreaza semnale video si audio in format analogic. Diferenta principala intre formatele analogice este data de tipul de banda video pe care o foloseste camera si de rezolutie. Cateva formate analogice sunt urmatoarele: VHS standard, VHS-C, Super VHS, 8mm, Hi-8. Camerele video digitale inregistreaza imaginile in format digital. Ele au o rezolutie mult mai buna decat camerele video analogice, iar filmele inregistrate pot fi descarcate pe un calculator, unde pot fi vizualizate sau editate Exercitii si intrebari 1) Scrierea de CD-uri/DVD-uri in Windows XP folosind Wizard-ul Pasul 1. Introducti un CD/DVD gol in unitate. Pasul 2. Dupa putin timp va aparea o fereastra, din care veti selecta optiunea Open writable CD folder si apoi apasati butonul OK. Pasul 3. Localizati fisierele de pe calculator pe care doriti sa le scrieti pe CD (folositi My Computer sau Windows Explorer pentru aceasta). Pasul 4. Selectati fisierele si apoi apasati click-dreapta cu mouse-ul pe ele. In meniul care apare, alegeti optiunea Send To si apoi selectati unitate de CD/DVD. Pasul 5. In fereastra deschisa la pasul 2, ar trebui sa vedeti fisierele care asteapta sa fie scrise pe CD/DVD. Daca ati inchis intre timp aceasta fereastra, o puteti deschide din nou folosind My Computer sau Windows Explorer si alegand unitatea de CD/DVD. 31

32 Pasul 6. Selectati optiunea Write these filed to CD din partea stanga a ferestrei. Pasul 7. In continuare, va aparea o fereastra ce corespunde wizard-ului de scriere a CDurilor/DVD-urilor in Windows XP. Completati numele pe care doriti sa il dati CD-ului in aceasta fereastra (numele poate avea cel mult 16 caractere). Pasul 8. Apasati butonul Next. Va aparea o fereastra care va indica progresul operatiei de scriere a fisierelor pe CD/DVD. Pasul 9. La terminarea scrierii fisierelor va aparea o fereastra asemanatoare celei prezentate mai jos. Apasati butonul Finish pentru a incheia cu succes operatia. 2) Utilizare stick USB Pasul 1. Introduceti stick-ul USB in portul USB al calculatorului. Pasul 2. In scurt timp va aparea o fereastra, din care veti alege optiunea Open folder to view files si apoi veti apasa butonul OK. Pasul 3. Se va deschide o fereastra cu continutul stick-ului USB (fisiere si directoare). Puteti copia fisiere in aceasta fereastra sau le puteti sterge, ca si cum stick-ul ar fi unul din discurile sistemului dumneavoastra. Pasul 4. Creati un director nou pe stick, numit dir nou si apoi intrati in acest director. 32

33 Pasul 5. Creati pe discul C: un fisier text nou, numit fisier nou, care sa contina cateva cuvinte. Pasul 6. Copiati acest fisier in directorul dir nou de pe stick. Pasul 7. Inchideti fereastra cu continutul directorului nou creat pe stick. Pasul 8. Faceti click stanga pe iconita din coltul dreapta-jos al ecranului. Pasul 9. Faceti click pe optiunea Safely remove USB Mass Storage Device. Acum stick-ul USB poate fi scos din calculator fara probleme. Pasul 10. Scoateti stick-ul USB din portul USB al calculatorului. 3) Copierea pozelor din camera foto digitala pe calculator, folosind facilitatile Windows Vista Pasul 1. Conectati camera foto digitala la calculator folosind portul USB. Pasul 2. Porniti camera foto. Pasul 3. In fereastra ce va aparea, selectati optiunea Import using Windows, pentru a copia pozele pe calculator. 33

34 6.1. Notiuni introductive 6. INSTALARE APLICATII Aveti posibilitatea de a face multe lucruri cu programele si caracteristicile incluse in Windows, dar veti dori probabil sa instalati alte programe. Modul in care se adauga un program depinde de locul unde sunt situate fisierele de instalare pentru program. In mod normal, programele sunt instalate de pe un CD sau DVD, de pe Internet sau dintr-o retea. Pentru a instala un program de pe un CD sau DVD Introduceti discul in computer apoi urmati instructiunile de pe ecran. Daca vi se solicita o parola de administrator sau o confirmare, tastati parola sau furnizati confirmarea. Multe programe instalate de pe CD-uri sau DVD-uri vor incerca sa porneasca automat un expert de instalare pentru program. In aceste cazuri, caseta de dialog Redare automata va aparea si veti avea posibilitatea de a executa expertul. Pentru mai multe informatii, consultati Redare automata: intrebari frecvente. Daca programul nu incepe instalarea, consultati informatiile care insotesc programul. Aceste informatii probabil vor furniza instructiuni pentru instalarea manuala a programului. Daca nu se pot accesa informatiile programului, aveti posibilitatea de a rasfoi discul si de a deschide fisierul de instalare al programului, numit de obicei Setup.exe sau Install.exe. Pentru a instala un program de pe Internet In browserul de Web, faceti clic pe linkul la program. Efectuati una din urmatoarele: Pentru a instala programul imediat, faceti clic pe Deschidere sau Executare si urmati instructiunile de pe ecran. Permisiune de administrator necesara Daca vi se solicita o parola de administrator sau o confirmare, tastati parola sau furnizati confirmarea. Pentru a instala programul ulterior, faceti clic pe Salvare, apoi descarcati fisierul de instalare pe computer. Cand sunteti gata sa instalati programul, faceti dublu clic pe fisier si urmati instructiunile de pe ecran. Aceasta este o optiune mai sigura, deoarece aveti posibilitatea sa scanati fisierul de instalare impotriva virusilor, inainte de a incepe. Pentru a instala un program dintr-o retea Daca computerul este intr-o retea (cum ar fi o retea interna intr-o corporatie) ce ofera programe ce pot fi adaugate, aveti posibilitatea de a instala programe din Panoul de control. Deschideti Obtinere programe facand clic pe butonul StartImagine a butonului Start, pe Panou de control, pe Programe, apoi pe Obtinere programe. Selectati un program din lista, apoi faceti clic pe Instalare. Urmati instructiunile de pe ecran Instalare Open Office Instalarea aplicaţiei OpenOffice.org se realizeaza uşor şi intr-un timp scurt. Este gratuita şi ofera utilizatorilor posibilitatea de a utiliza, studia, imbunataţi şi distribui liber pachetul de programe. Are o interfaţa grafica intuitiva, este uşor de invaţat şi simplu de utilizat chiar si pentru cei mai neexperimentaţi utilizatori avand compatibilitate cu formatele de fişiere Microsoft Office. OpenOffice.org este disponibil in acest moment in peste 11 limbi iar in perioada urmatoare vor exista traduceri in alte 50 de limbi. 34

35 OpenOffice.org 2.0 este prima suita office open source care ofera suport pentru formatul de fişiere "OpenDocument pentru Aplicatii tip Office" (OpenDocument), standard adoptat de OASIS. OpenDocument este un format de fişiere XML care a fost dezvoltat de OASIS, organismul internaţional responsabil cu dezvoltarea şi omologarea standardelor ţin E-Business. Formatul OpenDocument poate fi folosit de catre orice aplicaţie office fara riscul dependenţei de un anumit producator sau de termeni de licenţiere. Acest format confera garanţia ca documentele vor putea fi vizualizate, editate şi tiparite de catre generaţiile viitoare, fara necesitatea unor cheltuieli de licenţiere software in acest scop. Aplicaţia OpenOffice.org se instaleaza urmand paşii: - se insereaza cd-ul pe care se afla copiata aplicaţia OpenOffice.org sau se da dublu click pe fişierul.exe care a fost descarcat de la adresa web (Apare Asistentul de instalare). Se selecteaza Urmatorul; - se citesc termenii de licenţa, se selecteaza ca sunteţi de acord cu aceştia. Se selecteaza Urmatorul; - se introduce numele de utilizator (poate fi orice nume dorit de d-voastra). Se selecteaza Urmatorul; - se alege o instalare completa. Se selecteaza Urmatorul; - se bifeaza OpenOfice.org Write, Calc, Impress daca se doreşte ca fişierele office de pe calculator se vor deschide implicit cu OpenOffice.org. Se selecteaza Urmatorul; - se instaleaza aplicaţia iar la final va apare o fereastra in care se specifica daca instalarea a fost efectuata cu succes sau nu Instalare aplicatie pentru conversie documente in format pdf Pentru instalarea fisierelor de tip pdf, veti avea nevoie atat de programul Pdf995 Printer Driver dar si de Free Converter pe care le puteti incarca de la adresa web Deschideti fisierul de instalare pdf995s si dati click pe Run pentru a face instalarea. Cand vedeti prompt-ul urmator dati click pe No. Deschideti fisierul de instalare ps2pdf995 si dati click pe Run pentru a face instalarea. Cand vedeti prompt-ul urmator dati click pe Accept. Pagina cu instructiuni de utilizare a aplicatiei va fi afisata la sfarsitul procesului de instalare. 35

36 6.4. Instalare Yahoo Messenger Salvarea aplicatiei Accesati site-ul oficial Salvati aplicatia pe calculator. Deschideti apoi fisierul de instalare incarcat Instalarea aplicatiei Dupa ce se lanseaza fisierul de instalare dati click pe Next in fereastra urmatoare. Selectati apoi ce tip de instalare preferati (daca tipic sau personalizat) si ce alte aplicatii oferite de compania Yahoo sa se mai instaleze: Acceptati licenta de instalare a aplicatiei: Vi se v-a prezenta apoi politica de utilizare a aplicatiei si vi se va cere sa confirmati inainte de instalare ca resursele de care dispune calculatorul sunt suficiente pentru instalarea aplicatiei. Va incepe apoi procesul de instalare propriu-zis: 36

37 Lansarea aplicatiei Dupa ce s-a terminat instalarea aplicatiei, puteti deschide aplicatia Yahoo Messenger oricand printr-un simplu click pe iconita de pe desktop sau din bara de instrumente Instalare Skype Accesati site-ul oficial Selectati tab-ul Download. Dupa ce s-a terminat instalarea aplicatiei, puteti deschide aplicatia Skype oricand printrun simplu click pe iconita de pe desktop sau din bara de instrumente. Salvati aplicatia pe calculator. Deschideti fisierul de instalare incarcat. Skype are un wizard special pentru instalare care se va lansa cand deschideti fisierul. 37

38 7. LUCRUL CU DOCUMENTE 7.1. Printarea unui document Varianta 1. Printarea unui document in Windows Vista Pasul 1. Localizati fisierul pe care doriti sa il printati. Pasul 2. Faceti click dreapta pe fisier si alegeti optiunea Print. Varianta 2. Printarea unui document folosind Windows XP sau Windows Vista. Pasul 1. Deschideti fisierul pe care doriti sa il printati folosind un editor de text (Word, Notepad, Wordpad, etc.) Pasul 2. Din meniul File alegeti optiunea Print (sau apasati butonul Print, daca exista un astfel de buton). Va aparea o fereastra din care puteti allege diverse optiuni de printare. Pasul 3. Alegeti optiunile de printare corespunzatoare (numarul de copii, ce pagini sa fie printate, imprimanta pe care doriti sa o folositi), in caz ca nu va convin valorile implicite, apoi apasati butonul OK. Daca optiunile au fost bine alese, fisierul va incepe sa fie printat Scanarea unui document folosind Windows Vista Sistemele de operare Windows Vista Business, Enterprise si Ultimate contin o aplicatie numita Windows Fax and Scan/ Cu ajutorul acestei aplicatii se pot primi si trimite faxuri, precum si scana documente. Pentru a scana un document, utilizatorul trebuie sa apese butonul New Scan din partea stanga a ferestrei. Imaginea scanata va fi afisata in partea dreapta a ferestrei si ea va putea fi salvata sub forma unui fisier apasand butonul Save As din partea de sus a ferestrei Trecerea din formatul DOC in format PDF Pasul 1. Deschideti fisierul pe care doriti sa il printati folosind Microsoft Word. Pasul 2. Din meniul File alegeti optiunea Print (sau apasati butonul Print, daca exista un astfel de buton). Va aparea o fereastra din care puteti allege diverse optiuni de printare. Pasul 3. Alegeti imprimanta (virtuala) instalata de utilitarul de conversie in PDF instalat de dumneavoastra. Figura de mai jos considera cazul in care s-a instalat utilitarul CutePDF. 38

39 Pasul 4. Apasati butonul OK. Pasul 5. Va aparea o fereastra in care vi se va cere sa introduceti numele fisierului PDF ce va contine rezultatul conversiei. Introduceti numele dorit si apoi apasati Enter. Va fi creat un fisier PDF ce va avea acelasi continut ca si fisierul DOC Crearea unei arhive ZIP in Windows Vista Pasul 1. Copiati toate fisierele pe care doriti sa le comprimati intr-un singur director. Pasul 2. Selectati toate fisierele din director (folosind Ctrl+A, de exemplu) si apoi faceti click dreapta pe ele. Selectati optiunea Send To si apoi Compressed (zipped) folder. Pasul 3. Va aparea un fisier ZIP in director. Schimbati-i numele intr-unul sugestiv. 39

40 7.5. Decomprimarea unei arhive ZIP in Windows Vista Pasul 1. Faceti dublu click pe fisierul ZIP. Fisierul va fi deschis ca un director si veti putea vizualiza fisierele din interior. Pasul 2. Apasati butonul Extract all files. Pasul 3. In fereastra aparuta, introduceti o locatie unde sa fie decomprimate fisierele. In mod implicit, locatia aleasa va fi aceeasi cu cea in care se afla arhiva ZIP Atasare fisier la Pasul 1. Conectati-va la contul dumneavoastra de Yahoo!. Intrati pe si introduceti id-ul si parola. Apasati apoi butonul Sign In. Pasul 2. Daca intrati pentru prima data, apasati butonul Try it now! pentru a utiliza interfata Yahoo! Mail Beta. Pasul 3. Apasati butonul Compose din partea stanga a ferestrei. Daca apare o ferestra cu sugestii, apasati butonul OK. Pasul 4. Introduceti la campul To o adresa de valida a unei persoane cunoscute (de exemplu, a persoanei de langa dumneavoastra). Introduceti in campul Subject un titlu pentru -ul pe care il veti trimite. Scrieti cateva cuvinte in zona libera din centrul ferestrei. Pasul 5. Apasati butonul Attach din partea de sus a ferestrei. 40

41 Pasul 6. Din fereastra aparuta, navigati prin structura de directoare a calculatorului pentru a localiza fisierul pe care doriti sa il atasati. Faceti dublu click pe acest fisier. Pasul 7. Apasati butonul Send. -ul va fi trimis cu tot cu fisierul atasat la adresa specificata in campul To. 41

42 8. EDITARE CU NOTEPAD Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Din All Programs, alegeti Accesories si apoi selectati aplicatia Notepad. Pasul 3. Scrieti un paragraf in Notepad. Pasul 4. Din meniul File alegeti optiunea Save As, pentru a salva textul scris intr-un fisier text. Pasul 5. In campul File name introduceti un nume pentru salvarea fisierului. In mod implicit, fisierul va fi salvat in directorul My Documents. Daca doriti, puteti alege un alt director folosind optiunile din partea de sus a ferestrei. Pasul 6. Apasati butonul Save, pentru a salva fisierul cu numele introdus. Pasul 7. Din meniul Format alegeti optiunea Font. Pasul 8. Din fereastra aparuta alegeti font-ul Arial, stilul font-ului Bold si dimensiunea (Size) 8. Apasati butonul OK. 42

43 Pasul 9. Veti vedea caracteristicile schimbate ale textului introdus. Pasul 10. Utilizarea diacriticelor in Windows XP. Pasul Apasati butonul Start, apoi selectati Control Panel. Pasul Din fereastra aparuta selectati Regional and Language Options Pasul Selectati tab-ul Languages si apoi apasati butonul Details. Pasul Daca in lista afisata nu se afla tastatura romaneasca, apasati butonul Add. 43

44 Pasul Alegeti ca Input language limba romana si apoi apastai butonul OK. Pasul Selectati ca Default Input language limba romana. Pasul Apasati butonul OK din fereastra de selectare a limbii, apoi apasati butonul OK din fereastra anterioara. Pasul 11. Utilizarea diacriticelor in Windows Vista. Pasul Deschideti Control Panel din meniul de Start si selectati optiunea Clock, Language and Region. 44

45 Pasul In fereastra care apare, selectati tab-ul Keyboards and Languages si apoi apastai butonul Change keyboards. Pasul Daca in lista afisata nu se afla tastatura romaneasca, apasati butonul Add. Pasul Selectati limba romana si apoi apastai butonul OK. Pasul Selectati ca Default Input language limba romana. Pasul Apasati butonul OK din fereastra de selectare a limbii, apoi apasati butonul OK din fereastra anterioara. Pasul 12. Reveniti la fereastra cu Notepad. Pasul 13. Folosind tastele din partea dreapta a tastaturii (dar din stanga tastei Enter) puteti introduce diacritice. Pasul 14. Din meniul File alegeti optiunea Save As. Pasul 15. Drept Enconding, selectati optiunea Unicode. Pasul 16. Apasati butonul Save. Pasul 17. Apasati butonul Yes in fereastra care va solicita confirmarea suprascrierii fisierului. Pasul 18. Din meniul File alegeti optiunea Exit, pentru a iesi din aplicatie. 45

46 9.1. Obiective 9. PROCESOARE DE TEXTE Acest capitol isi propune sa defineasca si sa exemplifice metode generale de lucru cu programul OpenOffice. Presupune insusirea de catre elevi a cunostiintelor principale despre programul OpenOffice si modul de lucru cu acest program. Obiectivele ce se urmaresc a fi atinse in cadrul acestei lectii sunt urmatoarele: deschiderea programului OpenOffice Writer lucrul cu fereastra de editare utilizarea meniurilor introducerea unui text crearea unui document salvarea unui document crearea unui folder inchiderea unei sesiuni de editare 9.2. Introducere in OpenOffice Pornirea OpenOffice deschiderea unui document existent navigarea printr-un document selectarea unui text intr-un document stergerea unui text restabilirea continutul unui text formatarea un text Inainte de a incepe sa utilizati toate caracteristicile aplicatiei de procesare a textelor, aceasta trebuie mai intai pornita pe computer. Utilizarea butonului de Start pentru a deschide OpenOffice: Faceti clic pe butonul Start din capatul stanga al barei de activitati Windows, care de obicei este plasata in partea de jos a ecranului. (Este posibil sa o gasiti de asemenea in partea de sus a ecranului sau pe una din partile laterale ale acestuia.) In meniul Start, indicati spre Toate programele. o Va aparea submeniul Toate programele. In submeniul Toate programele, indicati spre Microsoft Office si apoi faceti click pe OpenOffice si apoi faceti clic pe OpenOffice Writer o OpenOffice se va deschide avand deschis un document nou, necompletat. Alte metode: Se poate economisi timp deschizand OpenOffice de la o comanda rapida din spatial de lucru. Pentru a crea o comanda rapida pe spatial de lucru faceti clic pe butonul Start, indicate spre Toate programele, indicati spre OpenOffice implicit pe OpenOffice Writer si faceti clic pe butonul din dreapta al mausului. Indicati spre Trimitere catre (Send to), apoi faceti clic pe Spatiul de lucru (creare comanda rapida). O comanda rapida de pe spatiul de lucru este reprezentata prntr-o pictograma avand o sageata curbata in coltul din stanga. Faceti dublu clic pe pictograma comenzii rapide OpenOffice pentru a deschide OpenOffice Writer. Aveti posibilitatea de a deschide OpenOffice facand dublu clic pe un document care a fost creat ca un document OpenOffice. Aveti posibilitatea de a porni OpenOffice facand clic cu butonul din dreapta al mausului pe un fisier, indicand spre Deschidere cu (Open with) din meniul contextual si apoi alegand OpenOffice din lista cu aplicatii care apare. 46

47 Elementele ferestrei OpenOffice Fereastra OpenOffice contine componente grafice care va ajuta sa utilizati aplicatia, incluzand meniuri, bare de instrumente si butoane. Prin cunoasterea temeinica a componentelor unei ferestre OpenOffice veti economisi timp atunci cand veti incepe sa creati si sa editati documente. Bara meniu Bara de instrumente standard Bara titlu Maximizare/Restabilire jos Minimizare Inchidere OpenOffice Bara de instrumente Formatare Rigle Inchidere document Punctul de inserare text Bara de derulare Zona insertie de Butoane de navigare Bara de stare In mod implicit OpenOffice amplaseaza barele de instrumente Standard si Formatare pe acelasi rand, sub bara meniu, pentru a economisi spatiu in fereastra. In ilustratia de mai sus, barele de instrumente Standard si Formatare sunt separate pentru o mai mare claritate. Cand barele de instrumente Standard si Formatare impart acelasi rand, nu se pot vedea toate butoanele, dar aveti posibilitatea de a accesa alte butoane facand clic pe sageata indreptata in jos Optiuni bara de instrumente, aflata la capatul barei de instrumente. Alegeti Adaugare sau eliminare butoane pentru a vedea lista de butoane disponibila. Bara titlu: zona unei ferestre sau a unei casete de dialog care afiseaza numele casetei de dialog sau al aplicatiei curente si numele documentului curent. Este amplasata de-a lungul partii de sus a ferestrei. Bara meniu: Zona care listeaza numele meniurilor disponibile in OpenOffice. Un meniu este o colectie de comenzi corelate dintre care aveti posibilitatea de a face o selectie. Bara de meniu este amplasata imediat sub titlu. Bara de instrumente standard: O bara de instrumente care acsigura accesul rapid la functiile de editare pe care le utilizati frecvent. De exemplu, pe bara de instrumente Standard, butonul pe care il utilizati pentru a salva un documente contine pictograma unei dischete. Bara de instrumente Standard este amplasata imediat sub bara meniu. Bara de instrumente Formatare: O bara de instrumente care asigura accesul rapid la functiile de formatare pe care le utilizati frecvent. Numele butoanelor sunt afisate in SfaturiEcran cand pozitionati indicatorul mausului peste butoane. Punctul de inserare: O linie verticala care clipeste, in fereastra documentului, care indica unde va aparea urmatorul caracter (orice litera, numar, spatiu, marcaj de paragraf sau simbol care poate fi introdus intr-un document). Zona de insertie: Zona dintre muchia din stanga a ferestrei si muchia din stanga a unei linii de text. 47

48 Rigla: O scala afisata pe ecran, marcata in inch sau alte unitati de masura, care poate fi utilizata pentru a schimba indentarea paragrafelor, a reinitializa o margine de pagina (zona de spatiu necompletat intre muchia hartiei si text) si a ajusta latimea coloanelor. Riglele sun amplasate sub barele de instrumente si de-a lungul partii din stanga a ferestrei. Bara de stare: O bara care afiseaza informatii despre textul selectat curent, pe muchia de jos a ferestrei programului Utilizarea Meniurilor OpenOffice Meniurile afiseaza comenzi pe care se poate face clic pentru a realiza o actiune in fereastra sau obiectul activ. Aveti posibilitatea de a gasi usor majoritatea instrumentelor si comenzilor de care aveti nevoie in meniurile OpenOffice si barele de instrumente Standard si Formatare. Cand afisati meniul, vedeti diverse comenzi. Pentru a afisa un meniu, in bara de meniu, faceti clic pe numele meniului. Apoi faceti clic pe o comanda afisata in meniu pentru a efectua comanda respectiva. In unele meniuri, veti constata ca anumite comenzi apar intr=o nuanta deschisa, aproapte imposibil de citit. Nuanta deschisa indica faptul ca acele comenzi nu sunt valabile pentru operatiunea curenta si, prin urmare, nu sunt disponibile in acel moment. Aceleasi selectii vor fi afisate in nuanta normala imediat ce revin relevante pentru operatiunea pe care o efectuati. Cand afisati un meniu pentru prima data, veti vedea comenzile care sunt folosite cel mai frecvent de utilizatorii OpenOffice. Diferite comenzi din meniu pot avea o sageata indreptata spre dreapta dupa numele comenzii. Pozitionati indicatorul mausului deasupra comenzii care are o sageata indreptata spre dreapta, pentru a afisa meniul in cascada. Un meniu in cascada (submeniu) este o lista de comenzi care apare in urma indicarii spre o comanda din meniul principal, comanda care are o sa geata n partea dreapta. Comenzile din submeniu sunt asciate cu comanda de care sunt legate Introducerea textului Aveti posibilitatea de a utilize OpenOffice pentru a incepe cu usurinta sa compuneti si sa formatati documentul. Caracteristici precum incadrare cuvant care faciliteaza crearea unui document cu aspect placut chiar si pentru cei ce sunt incepatori in procesarea textelor. Incepeti crearea unui document prin simpla tastare a textului. Cand introduceti text intr-un document, caracteristica incadrarea cuvant din OpenOffice incadreaza automat textul de la o linie la alta, de fiecare data cand punctul de inserare ajunge la marginea din dreapta. Incadrarea cuvant intrerue liniile textului, in asa fel incat acestea sa ramana in limitele marginilor; nu este necesar sa introduceri retururi manuale (prin apasarea tastei Enter). Apasati Enter numai cand doriti sa introduceti un paragraf nou sau sa inserati o linie necompletata. Aceasta este o caracteristica utila cand creati un document, dar este cu adevarat avantajoasa in situatii in care reveniti mai tarziu la un document si il editati. Daca ar trebui sa amplasati retururi manuale la sfarsit de linie, toate liniile ar putea fi aruncate in afara daca ulterior ati introduce text in mijlocul unei linii. Caracteristica incadrare cuvant garanteaza ca liniile sunt intotdeauna spatiate corect, indiferent de cate ori revizuiti continutul paragrafelor. Pe masura ce tastati text, punctul de inserare se deplaseaza, indicand amplasarea urmatorului caracter. Daca faceti o greseala, apasati Backspace pentru a sterge caracterele din stanga punctului de inserare sau Delete pentru a sterge caracterele din dreapta dreapta punctului de inserare. Pentru a amplasa punctul de inserare la sfarsitul unei linii de text existente, faceti clic dupa textul care tocmai a fost introdus Salvarea unui document Salvarea unui text este foarte importanta daca doriti sa reveniti la text mai tarziu. Aveti posibilitatea de a utiliza fisiere si foldere pentru a va organiza documentele si a le regasi usor si eficient. Este recomandat sa salvati frecvent documentul pentru a evita o posibila pierdere a acestuia, in cazul unei pene de curent sau in cazul defectarii computerului. Textul pe care il introduceti este stocat in memoria RAM, care este temporara. Pentru a pastra fisierul pentru utilizare ulterioara, trebuie sa stocati documentul pe discul dur. Un fisier este o colectie de date sau informatii corelate, careia ii este atribuit un anumit nume si care este stocata pe un disc. Pentru a stoca definitiv un document, trebuie sa il salvati pe discul dur. In caz contrar, cand iesiti din 48

49 OpenOffice, documentul este sters. Salvati un document facand clic pe butonul Salvare de pa bara de instrumente Standard. Cand salvati documentul, ii atribuiti un nume de fisier unic, pentru a=l regasi pentru o utilizare ulterioara. Prima data cand salvati un document, apare caseta de dialog Salvare ca (Save as), astefl incat sa aveti posibilitatea de a denumi documentul si de a-l amplasa intr-un folder. Un folder este un container in care se stocheaza si se organizeaza documente, programe, ilustratii si fisiere si este reprezentat de pictograma unui dosar. Daca efectuati vreo modificare la un document si este necesar sa il salvati, faceti clic pe butonul salvare si versiunea cea mai recenta a documentului este salvata, dar caseta de dialog Salvare ca nu apare. Un nume de fisier poate sa contina pana la 255 de caractere. Cand salvati fiserul pentru prima data OpenOffice utilizeaza ca nume sugerat al fisierului primele cuvinte ale documentului, pana la primul semn de punctuatie sau sfarsit de linie. Aveti posibilitatea de a accepta acest nume sugerat sau de a-l sterge si de a atribui personal un nume de fisier. Deoarece dispuneti de pana la 255 de caractere cu care sa lucrati, straduiti-va sa dati fisierelor nume cat mai descriptive. Un exemplu de nume de fisier vag si misterios ar fi Intrebari. Este posibil sa nu va aduceti aminte care sunt intrebarile sau la ce servesc. Un nume de fiser mai bun ar fi Intrebari pentru lectia 3 banc de test. Cand salvati un fisier, nu aveti posibilitatea de a include in numele fisierului nici unul din urmatoarele caractere: *, /, \, <, >,?, :, ;,. In functie de configurarea Windows numele de fisiere din caseta Numa fisier pot avea o extensie care este urmata printr-un punct urmat de 3 litere. In cazul OpenOffice extensia este.odt. Nu este necesar sa tastati extensia dupa numele fisierului in caseta de dialog Salvare ca, in cazul in care ea nu apare; OpenOffice va adauga automat extensia Inchiderea unui document si iesirea din OpenOffice Este important sa inchideti documentele cand terminati de lucrat la ele, pentru economisi spatiu in memoria computerului si, deasemenea, pentru a va asigura ca nimeni nu modifica in mod accidental documentul. Deasemenea este necesar sa inchideti OpenOffice cand terminati de lucrat in el. Inchiderea corecta a aplicatiilor face sa nu aveti probleme cand le utilizati dinou. Dupa ce un fisier este stocat pe discul dur aveti posibiliatea de a-l elimina de pe ecran inchizand fereastra documentului sau iesind din OpenOffice. Daca documentul nu a fost salvat sau daca ati efectuat modificari in fisier dupa ultima salvare, OpenOffice va solicita sa salvati fisierul inainte de a inchide fereastra. Pentru a elimina un document din fereastra documentului in meniul fisier, faceti clic pe inchidere sau in coltul din dreapta al ecranului, faceti clic pe butonul inchidere fereastra. Prin inchiderea ferestrei documentului curent, OpenOffice ramane inca in executie. Cand aveti un document deschis in OpenOffice, in coltul din dreapta sus al ferestrei OpenOffice sunt afisate doua butoane inchidere. Fiecare din aceste butoane este marcat cu un X si unul dintre ele se afla imediat deasupra celuilalt. Butonul inchidere situat mai jos, numit butonul inchidere fereastra (un X negru) este utilizat pentru a inchide fereastra documentului curent. Butonul inchidere situat mai sus (un X alb, mai mare, pe un fundal rosu) este utilizat pentru a inchide documentul si a iesi din OpenOffice. Cand porniti OpenOffice, un document necompletat este afisat in fereastra OpenOffice. Dupa ce salvati si inchideti acest document nou, OpenOffice va ramane deschis, dar nu afiseaza automat un document nou necompletat in fereastra, asa cum s-a intamplat asa cum s-a intamplat cand ati pornit OpenOffiice. Pentru a crea un document, trebuie sa faceti click pe butonul document necompletat nou de pe bara de instrumente standard. Deoarece am salvat documentul, acum putem inchide documentul curent in siguranta si putem iesi din OpenOffice. Dupa aceea, vom porni dinou OpenOffice pentru a-l avea la dispozitie pentru crearea altor documente si pentru urmatoarele exercitii din aceasta lectie. 49

50 9.3. Editarea unui document Deschiderea unui fisier existent Una din cele mai importante caracteristici ale oricarui program de procesare a textelor este capacitatea de a deschide documente existente cele create anterior de dumneavoastra precum si cele create de altii side a edita acele documente. Dupa ce salvati un document OpenOffice, aveti posibilitatea de a-l redeschide mai tarziu pentru a-i revedea continutul sau pentru a efectua modificari. Veti naviga catre folderul care contine documentul si apoi veti deschide documentul. OpenOffice memoreaza ultimele documente pe care le-ati deschis. OpenOffice afiseaza numele acestor documente in meniul Fisier submeniul Documente recente, astfel inca sa aveti posibilitatea de a le deschide facand clic cu mouse-ul doar de cateva ori. Pentru a deschide un fisier care nu este afisat in submeiul Documente recente veti utiliza caseta de dialog Deschidere. Bara Locuri Navigarea printr-un document Pentru a modifica textul existent dintr-un document sau pentru a edita, mai intai mutai punctl de inserare in amplasarea unde doriti sa efectuati o modificare. Indicatorul mausului, tastele sageata de pe tastaura (utilizate pentru a muta inicatorul mausului sau punctul de inserare in sus, injos, la stanga sau la deapta) si barele de defilare, toate sunt instrumente de navigare care va ajuta sa va deplasati prin document. Cand indicatorul mausului capata forma de I, aveti posibilitatea de a parcurge textul si de a face editari. Este imposibil sa mutati punctul de inserare cu tasele sageata intr-un document nounecompletat. Cu tasele sageata, aveti posibiliatea de a muta punctul e inserare numai catre amplasarile din document care includ text, tabele sau ilustratii. Urmatorul tabel listeaza fiecare tasta sau combinatie de taste de pe tastatuta care poate fi utilizata pentru a muta repede punctul de inserare. O combinatie de taste este o combinatie de taste de pe tastatura utilizata pentru a executa o functie in loc de a utiliza indicatorulmausului pentru a executa aceeasi activitate. De exemplu, in cazul in care combinatia de taste este Ctrl+Home, tineti apasat butonul Ctrl in timp ce apasati butonul Home. OpenOffice muta punctul de inserare la inceputul documentului. 50

51 Tasta sageata stanga Tasta sageata dreapta Tasta sageata in jos Tasta sageata in sus Ctrl + Sageata stanga Ctrl + Sageata dreapta Home End Ctrl + Home Ctrl + End Page Up Page Down Ctrl + Page Up Ctrl + Page Down La stanga cu un caracter/spatiu/litera/semn de punctuatie/simbol La dreapta cu un caracter Mai jos cu o linie Mai sus cu o linie La stanga cu un cuvant La dreapta cu un cuvant La inceputul liniei curente La sfarsitul liniei curente La inceputul documentului La sfarsitul documentului Mai sus cu un ecran complet Mai jos cu un ecran complet La inceputul paginii anterioare La inceputul paginii urmatoare Utilizarea barelor de defilare Dearece fereastra documentului afiseaza de obicei numai o parte a uneipagini odata, trebuie sa mutat (sau sa defilati) vizualizarea unui document pentru a vizualiza o alta parte a acestuia. Daca documentul are mai mult de o pagina, va trebui sa defilati pentru a vedea celelalte pagini ale documentului. Bara de defilare, sagetile de defilare si caseta de defilare pe verticala muta documenul sus si in jos. Bara de defilare, sagetile de defilare si caeta de defilare pe orizontala muta fereastra documentului la stanga si la dreapta. Bara de defilare verticala Bara de defilare orizontala Sageti de defilare Inserarea textului intr-un document Principalul motiv pentru a detine un pogram de procesare a textelor este, evident, acela de a introduce text intr-un document. 51

52 Unul dintre primii pasi in editarea unui document este sa invatati sa inserati text. OpenOffice ofera doua moduri de a insera mai mult text. De exemplu, daca raportul anual al companiei dumneavoastra a fost tastat fara o lista curenta a tuturor membrilor consiliului de aministratie, aveti posibilitatea de a insera ulterior numele membrilor consiliului de administratie. OpenOffice utilizeaza modul Inserare la pornirea programului. In modul Inserare, cand tastati text nou, textul existent se muta spre dreapta. Alternativa la modul inserare este modul Suprascriere. In modul Suprascriere, textul existent este sters si inlocuit cu textul pe care il tasati, incluzand spatiile. Cercetarile arata ca marea majoritate a utilizatorilor prefera modul Inserare, prin urmare este modul implicit al OpenOffice. Facand dublu clc pe butonul Suprascriere(de pe Bara de stare), veti comuta intre modurile Inserare si Suprascriere. Comutarea este un buton care activeaza sau dezactiveaza o optiune alternativ, de fiecare data cand optiunea este selectata. Deasemenea comutarea intre cele doua moduri se mai poate face prin apasarea butonului Insert de pe tastatura computerului Selectarea textului O abilitate esentiala pentru lucrul cu OpenOffice este aceea de a selecta un anumit text. Dupa ce stapaniti selectarea textului, aveti posibilitatea de a sterge textul selectat sau aveti posibilitatea de a decupa sau copia texul sau de a-l formata. Pentru a edita un text inr-un document, trebuie mai intai sa selectati textul dorit. Un mod de a selecta textul este acela de a tine apasat butonul mausului si de a glisa punctul deinserare peste textul pe care doriti sa il selectati. Deselectati textul facand un clic oriunde in cadrul ferestrei documentului.aveti posibilitatea de a sti cand un text este selectat deoarece acesta este evidentiat (de obicei, textl selectat apare alb peste fundal negru). Orice modificare va afecta textul selectat. Pentru a selecta rapid blocuri de text, OpenOffice utilizeaza zona de selectie. Zona de selectie este zona de pe marginea din stanga a documentului. Pentru a selecta blocuri de text care nu sunt adiacente intr-un document, selectati primul bloc de text, tineti apasata tasta Ctrl, apoi selectati urmatorul bloc de text. De asemenea, aveti posibilitatea de a utiliza tasta Shift si tastele sageata pentru a selecta cuvinte, linii sau paragrafe adiacente. Pozitionati punctul de inserare in textul pe care doriti sa-l selectati, tineti apasata tasta Shift, apoi apasati o tasta sageata sau faceti clic la sfarsitul textului pe care doriti sa il selectati. Tabelul urmator prezinta metodele de selectare a blocurilor de text. Pentru a selecta Un cuvant O linie O propozitie Un paragraf Un document intreg Procedati astfel Faceti dublu clic pe cuvant. Faceti clic in zona e selectie a liniei. Tineti apasata tasta Ctrl si faeti clic oriunde in cadrul propozitiei. Faceti dublu clic in ona de selectie din stanga oricarei linii a paragradului sau triplu clic oriunde in cadrul paragrafului. Tineti apasata tasta Ctrl si faceti clic oriunde in zona de selectie sau faceti triplu clic oriunde in zona de selectie. De asemenea, aveti posibilitatea de a selecta text utilizand tastatura. Faceti clic in fata textului e care doriti sa-l selectati si apasati Shift+sageata dreapta pentru a seecta text la dreapta indicatorului mausului si in fata acestu sau Shift + sageata staga pentru a selecta text la stanga 52

53 indicatorului mausului. Remarcati ca, daca apasati Shift + sageata jos la mijlocul unei linii, textul selectat va include o parte din linia urmatoare. De asemenea, daca apasati Shift + sageata jos la inceputul unei linii, se va selecta intreaga linie. Aveti deasemenea posibilitatea de a face clic la inceputul textului pe care doriti sa-l selectati, de a tine apasata tasta Shift si de a face clic la sfarsitul textului pentru a seleta un bloc de text. O alta posibilitate de a selecta un intreg document este facand clicc pe Selectare totala din meniul Editare sau apasand combinatia de aste Ctrl + A Stergerea si restabilirea textului intr-un document Una dintre cele mai utile caracteristiciale programelor de procesare a textelr este capacitatea de a sterge text. Pe locul al doilea ca importanta este capacitatea de a restabili text pe care l-ati sters in mod accidental. Pentru a sterge o seciune mare de test, selectati textul si apasati Delete sau Backspace. Aveti posibilitatea de a economisi timp selectand portiuni mari de text ce urmeaza a fi sterse, in loc de a sterge textul caracter dupa carater. De exemplu, in raportul anual pe care l-ati pregatit pentru compania dumneavoastra, ati tastat mesajul de introducere din partea presedintelui companiei; dar acum presedintele a decis sa scrie el insusi. Nu este necesar sa stergeti scrisoarea caracter dupa caracter; in schimb, selectati intreaga scrisoare si apasati Delete. Acum pagina ese complet necompletata si pregatita entru ca presedintele sa adauge prpopria lui scrisoare. Pentru a sterge un singur caraacter, pozitionati punctul de inserare la stanga caracterului si apasati Delete sau la dreapta caracterului si apasati Backspace. Pentru a sterge cuvinte intregi utilizand tastatura, pozitionati punctul de inserare la stanga cuvantului si apsati Ctrl + Delete sau la dreapta cuvantului si apasati Ctrl + Backspace. Un alt mod de a sterge text este utilizarea modului Suprascriere. Faceti dublu lic pe OVR de pe Bara de stare penru a activa modul Suprascriere. Cand modul Suprascriere este activat, veti tasta peste textul existent. Anulare si refacere OpenOffice memoreaza modificarile de editare pe care le faceti intr-un document, astfel incat sa aveti posibilitatea de a elimina cu usurinta o modificare si de a restabili textul asa cum a fost inaninte de efectuarea editarilor. Daca faceti o greseala intimpul editarii, aveti posibilitatea de a face clic pe butoanele Anulare si Refacere de pa bara de instrumente Standard pentru a modifica si restabili text. Anulare Refacere Pentru a anua o actiune, faceti clic pe butonul Anulare. Daca anulati o actiune din greseala si trebuie sa restabiliti sau sa refaceti actiunea, aveti posibilitatea de a proceda astfel facand clic pe Refacere. Pentru a anula sau a reface mai multe actiuni faceti clic pe sageata orientata in jos din dreapta butonului Anulare sau Refacere si selectati actiunea pe care doriti sa o anulati sau sa o refaceti. Toate actiunile efectute dupa cea pe care o selectati din lista vor fi de asemenea anulate Crearea unui folder Pentru a le accesa cu usurinta in viitor, este foarte important sa pastrati in orine fisierle pe care le creati. O componenta esentiala a organizarii fisierelor este crearea folderelor in care sa va stocati documentele. Aceste foldere va permit sa grupati fisierele in diverse moduri, cum ar fi 53

54 dupa tip (de exemplu scrisori, memorii, rapoarte) sau dupa continut (de exemplu gradinarit, baseball, vacanta). Dupa ce creati un document veti dori, poate sa salvati documentul intr-un folder. Un folder este o zona de stocare aflata pe discul dur al computerului sau pe unitate de stocare aflata in retea. O retea este un sistem de computere conectate prin legaturi de comunicatii. Cand un computer este conectat prin intermediul unei retele, este posibil sa utilizati unul din computere pentru a accesa discul dur al unul alt computer din retea,s Aveti posibiliatea de a crea foldere pentru a stoca fisiere dupa proiect, autor, tip de fisier sau dupa aproape orice schima de organizare pe care v-o imaginati. De exemplu, este posibil sa aveti un folder numit Memorii. In acest folder stocati toate memoriile pe care le trimiteti sefului dumneavoastra. Poate doriti sa aveti un subfolder (un folder in cadrul unui folder) in folderul Memorii, numit Trimise marketing. Aici stocati memoriile pe care le trimiti departamentului de marketing. Este posibil sa aveti si un alt subflder in folderul Memorii, numit Trimise finainciar, care sa contina memoriile pe care le trimiteti dpartamentului financiar. Cand deschidet folderul Memorii, nu va fi necesar sa treceti prin toate memoriile pe care le-ati trimis; n schimb, le-ati sortat si salvat in subfoldere, astfel incat sa fie gasite si preluate usor si repede. OpenOffice faciliteaza crearea de foldere, direct din caseta de dialog Salvare ca. Prin intermediul caracteristicilor OpenOffice de gestiune a fisierelor, aveti posibilitatea de a organiza, de a gasi si de a crea foldere cu usurinta, pentru a stoca documente si a salva fisiere cu nume diferite. De asemenea, aveti posibilitatea de a sterge fisiere si foldere din cadrul casetelor de dialog Deschidere si Salvare ca. Pentru a sterfe un fisier sau un folder, selectati ceea ce doriti sa stergeti si faceti clic pe butonul Stergere sau apasati Delete Formatarea textului Utilizarea barei de instrumente Formatare pentru a formata textul Bara de instrumente Formatare, care apare implicit aproape de partea superioara a ferestrei OpenOffice, este cel mai usor mod de a formata text. Ea a ofera posibilitatea de a schimba fontul, dimensiunea fontului, culoarea fontului si stilul. Aveti posibilitatea de a face un text aldin, cursiv sau suliniat. Aveti de asemenea posibilitatea de a stabili alinierea sau indentarea, patierea si bordurile si, in plus, de a adauga evidentiere. Toate aceste caracteristici va permit sa faceti textul sa apara asa cum doriti. Desi in OpenOffice aveti posibilitatea de a modifica aspectul unui text in cateva moduri diferite, utilizarea barei de instrumente Formatare este modul cel mai rapid si usor de a efectua majoritatea modificarilor intr-un text. Bara de instrumente Formatare are mai multe butoane si liste pe care aveti posibilitatea de a le utiliza pentru a modifica atributele textului Un atribut este o caracteristica precum formatarea aldina, cursivele, utilizarea literelor mici, sublinierea, fontul (stilul caracterelor), dimensiunea fontului si chiar culoarea textului. Butoanele lista verticale din capatul din stanga al barei de instrumente Formatare sunt, de la stanga la dreapta, caseta Stil, caseta Font si caseta Dimensiune font. Aceste casete va arata numele stilului, numele fontului si dimensiunea fontului utiiat in prezent. Pentru a deschide casetele si a afisa listele de continut, faceti clic pe sagetil orientate in jos aflate in partea dreapta a fiecarei casete. Stil Font Dimensiune font Aldin Cursiv Subliniere 54

55 Cand selectati text formatat, fontul si dimensiunea fontului textului selectat vor aparea pe bara de instrumente Formatare in casetele Font si Dimensiune font numai daca fontul si dimensiunea de font ale textului selectat sun aceleasi. Daca fontul, stilul fontului sau dimensiunea fontului variaza pe parcursul textului selectat, casetele Font, Dimensiune font si Stil font vor aparea necompletate pe bara de isntrumente de Formatare. Aveti de asemenea posibilitatea de a utiliza bara de instrumente Formatare pentru a elimina formatarea. De exemplu, daca doriti sa eliminati formatarea aldina a unui titlu, selectati pur si simplu textul titlului si faceti clic pe butonul Aldin Alinierea textului intr-un document In functie de textul tastat, de aspectul dorit al documentului pe care il create sau de modul in care un paragraph trebuie sa fie evidentiat fata de celelalte, va fi necesar sa stabiliti alinierrea textului in pagina. Alinierea la stanga este setarea implicita de aliniere, dar aveti de asemenea posibilitatea de a alege La centru, Aliniere la dreapta sau Aliniere stanga-dreapta. In mod implicit, textului pe care il tastati I se aplica atributul de aliniere Aliniere la stanga. Cu alte cuvinte, textul este aliniat la marginea din stanga. Cu toate acestea, aveti posibilitatea de a utiliza atributele La centru, Aliniere la dreapta sau Aliniere stanga-dreapta pentru a alinia textul. Textul centrat este amplasat la distanta egala fata de marginea dins tanga si cea din dreapta, textul aliniat dreapta este aplasat la marginea din dreapta iar textul stanga-dreapta umple tot spatiul dintre marginea din dreapta si cea din stanga. Pentru a alinia un paragraf existent, faceti clic oriunde in paragraf si faceti clic pe unul din butoanele urmatoare de pe bara de instrumente Formatare. Aliniere la stanga Centrat Aliniere la dreapta Aliniere stangadreapta Utilizati butoanele de aliniere pentru paragrafe complete si nu pentru caractere sau expresii. Nu este necesar sa selectati tot textul dintr-un paragraf inainte de a aplica o aliniere. Trebuie doar sa faceti clic pentru a amplasa punctul de inserare undeva in paragraf Aplicarea stilurilor unui text Un stil este un set de caracteristici de formatare pe care aveti posibilitatea de a le aplica textului (inclusive tabelelot si listelor) din document. Cu ajutorul unui stil, aveti posibilitatea de a modifica rapid aspectul textului permitandu-va sa aplicati numeroase formate intr-un singur pas. Stilurile va ajuta sa economisiti timp atunci cand formatati un document si va ajuta sa mentineti un format consecvent in cadrul aceluiasi document si de la un document la altul. De exemplu, sa presupunem ca acum creati un document care contine mai multe subtitluri. Doriti ca aceste subtotluri sa fie verzi si cu un font diferit de cel al textului. In loc sa utilizati optiunile de formatare de pe bara de intrumente Formatare de fiecare data cand tastati un subtitlu in document, aveti posibilitatea de a crea un stil. Dupa ce ati creat stilul, pus si simplu amplasati punctul de inserare in orice loc din textul existent sau in locul din document de unde doriti sa incapa stilul si faceti clic pe sageata orientata in jos a casetei Stil. Selectati stilul dorit si textul va fi modificat cu stilul ales. 55

56 Ori de cate ori deschideti un document nou necompletat, OpenOffice ataseaza automat documentului un sablon standard. Un sablon este un document performant care are propriul sa set de stiluri. Cand tastati intr-un document nou necompletat, caracterele sunt configurate intrun stil iplicit care se numeste Normal (Default). Cuvintele pe care le tastati sunt formatate automat in fontul Times New Roman, la o dimensiune de 12 pncte si aliniate la marginea din stanga. Sablonul Normal are mai multe stiluri dupa cum se vede in imaginea de mai jos: Aveti posibilitatea de a utiliza stiluri pentru a aplica rapid textului mai multe atribute de formatare. De exemplu este posibil sa specificati atribute cum ar fi aldin, aliniere la stanga, cursiv si chiar culoarea fontului, apoi sa aplicati toate aceste atribute in acelasi timp prin aplicarea unui stil. Pur si simplu selectati textul sau faceti clic pe acesta si, in bara de instrumente Formatare, faceti clic pe sageata in jos a casetei Stil si faceti clic pe stilul pe care doriti sa-l aplicati. Daca doriti sa aplicati un stil unui paragraf intreg, trebuie doar sa faceti clic oriunde in acel paragraf si sa faceti clic pe numele stilului din lista Stil. Aveti de asemenea posibilitatea de a aplica un stil facand clic pe o linie necompletata, selectand un stil din lista Stil si tastand. Textul pe care il tastati din acel moment va aparea in stilul pe care l-ati selectat Formatarea unui text aplicatie practica Pentru insusirea cunostiintelor si pentru invatarea deprinderilor principale de lucru cu OpenOffice ne propunem sa realizam o aplicatie practica. Vom construi o pagina de document OpenOffice ce contine majoritaea facilitatilor principale ale editoarelor de texte.vom face o trecere de la simplu la complex. Se va prezenta pagina initiala care va reprezenta produsul final al lucrarii noastre curente. Se va imparti pagina in elementele sale componente si se va realiza dezvoltarea fiecarui element component. In final imbinarea tuturor acelor elemente va constitui scopul nostru final. Ce ne-am propus sa realizam? Pagina pe care dorim sa o dezvoltam este prezentata in fisierul Exemplu.odt si in imaginea urmatoare: 56

57 Care sunt principalii pasi pe care trebuie a ii parcurgem pentru crearea fisierului Exemplu.odt. Creare fisier Editare Fisier Salvare Fisier Creare fisier: Pentru a crea fisierul dorit dupa cum am prezentat la inceputul lectiei de astazi se efectueaza urmatorii pasi 1. Porniti programul OpenOffice a. Programul va afisa o fereastra noua in care veti avea un document nou denumit Untitled1. 2. Salvati fisierul curent a. Faceti clic pe butonul Fisier (File) din Bara meniu. b. Faceti clic pe submeniul Salvare ca (Save as) din submeniurile disponibile pentru meniul Fisier (File). i. O sa se deschida caseta corespunzatoare submeniului Salvare ca. c. Navigati prin intermediul casetei afisate in structura de directoare pana in directorul unde doriti sa salvati documentul. 57

58 d. Scrieti in campul Nume fisier (File name) al casetei afisate numele fisierului nou creat. e. Apasati butonul Salvare (Save). Astfel ati reusit sa creati fisierul Exemplu.odt in directorul dorit de dumneavoastra (indicat de cadrul didactic). Acum vom lasa aplicatia OpenOffice deschisa cu documentul nou creat curent si vom trce la pasii urmatori ai aplicatiei practice. Editare fisier: Pentru a realiza editarea fisierului nou creat va trebui a identtiicate elementele componente ale documentului. Iata care sunt acestea in figura de mai jos: Antet Titlu Paragraf 1 Paragraf 2 Paragraf 3 Tabel 1 Tabel 2 Subsol Antet si subsol: Anteturile si subsolurile sunt utilizate intr-un document pentru a transmite informatiile utile, cum ar fi numele documentului, numarul de pagina, amplasarea fisierului, autorul documentului, etc. Aceste informatii pot fi adaugate cu usurinta utilizand bara de insrumente Antet si subsl. Cu toate ca exista anumite element standard pe care le regasiti in anteturi si subsoluri, vor exista si situatii cand veti dori sa creati un anet unic. Pentru aceste situatii OpenOffice va permite sa particularizati anteturile si subsolurile unui document. Pe langa numerele de pagina, anteturile si subsolurile sunt utile pentru documentele care contin mai mult de o pagina. Anteturile si subsolurile sunt utile in documentele care cuprind capitole sau sectiuni, deoarece citiorii pot afla unde anume se afla in documen, utiliand antetul sau subsolul pentru a vedea 58

59 ce sectiune citesc in momentul respectiv. Antetul cat si subsolul vor fi afisate pe fiecare pagina a documentului. Titlu: Cum procedam pentru a crea antetul si subsolul nostru? Antet: Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu Faceti clic pe butonul Antet (Header) o O sa va apara in partea superioara a paginii curente un dreptunghi care reprezinta defapt un paragraf. Acesta va fi editat asa cum am invatat in capitolele anterioare ale lectiei Faceti clic in interiorul dreptunghiului Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Imagine (Picture). Din acest submeniu alegeti prima optiune Din fisier (From file). o O sa vi se afiseze o caseta de inserare imagine din fisier. Navigati folosind aceasta fereastra prin structura de fisiere si directoare pentru a gasi imaginea daca Scrieti textul corespunzator antetului dumneavoastra Daca mai este necesar mai introduceti o imagine la fel cum atu facut la pasul anterior Subsol: Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu Faceti clic pe butonul Subsol (Footer) o O sa va apara in partea superioara a paginii curente un dreptunghi care reprezinta defapt un paragraf. Acesta va fi editat asa cum am invatat in capitolele anterioare ale lectiei Faceti clic in interiorul dreptunghiului Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat Scrieti textul corespunzator documentului Dumneavoastra urmat de un caracter spatiu Scrieti cuvantul Pagina: Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Campuri (fields). o Din acest submeniu alegeti optiunea Numar Pagina (Page Number) Scrieti caracterul / Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Campuri (fields). o Din acest submeniu alegeti optiunea Contor Pagini (Page Count) Lasati un spatiu liber Scrieti cuvantul Data: Faceti clic pe butonul Inserare (Insert) din bara de meniu apoi pe submeniul Campuri (fields). o Din acest submeniu alegeti optiunea Data (Date) Din cele doua spatii goale centrati manual paragraful Subsol astfel incat sa obtineti un rezultat asemanator ca in exemplul prezentat Titlul documentului se noteaza pe prima pagina a documentului. De obicei se stilul sau (Font, dimensiune, aldin, cursiv, subliniere) este diferit fata de stilul celolrlalte paragrafe din text. Instruire personal RECL In cazul nostru titlul este scris cu font-ul Times New Roman si are dimensiunea de 16 puncte. Deasemenea se observa ca titlul este scris cursiv. Cum realizam toate acestea? Urmarind pasii de mai jos: Faceti clic la inceputul documentului. 59

60 Paragraf 1: Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere centrat. Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de setare a dimensiunii Dimensiune (Size) si alegeti dimensiunea de 16 puncte. o Nota: nu trebuie realizata o selectare a fontului intrucat in cazul nostru avem font-ul implicit Times New Roman. Daca trebuia sa selectam si font-ul acest pas ar fi fost premergator acestui pas. Scriete titlul dumneavoastra Apasati de doua ori tasta Enter pentru a separa cu un spatiu gol titlul de continutul documentului Vom incepe acum sa scriem primul paragraf din documentul nostru. Economia Bazată pe Cunoaştere, cel mai amplu proiect coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în mediul rural şi mic urban, a fost considerat proiectul cu cel mai bun conţinut informaţional în cadrul Premiilor IT&C ale României pentru anul Se observa ca acesta este scris folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte si deasemenea paragraful foloseste o aliniere stanga. Cum realizam scrierea acestui paragraf? Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere stanga. Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de setare a dimensiunii Dimensiune (Size) si alegeti dimensiunea de 12 puncte. o Nota: nu trebuie realizata o selectare a fontului intrucat in cazul nostru avem font-ul implicit Times New Roman. Daca trebuia sa selectam si font-ul acest pas ar fi fost premergator acestui pas. Scrieti textul corespunzator acestui paragraf Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de paragraful urmator Paragraf 2: Vom continua acum cu scrierea celui de al doilea paragraf din documentul nostru. Se observa ca acest paragraf introduce o notiune noua si anume aceea de scriere pe coloane. Deasemenea fiecare linie a fiecarei coloane este scrisa cu fonturi si dimensiuni diferite si are un obiect Bullet in fata. Prima linie a paragrafului foloseste aliniere Stanga Dreapta (Justify) iar coloanele folosesc o aliniere Stanga (Left). Cum realizam scrierea acestui paragraf? Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga-Dreapta (Justify). Toate celelalte caracteristici se pastreaza de la paragraful anterior. Scrieti textul corespunzator primei linii a paragrafului si tastati tasta Enter la sfarsitul liniei. Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga (Stanga) Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de pornire Bullets. Din bara de instrumente Formatare selectati Fontul si dimensiunea corespunzatoare primei linii. Scrieti continutul primei linii urmat de tasta Enter la sfarsitul textului. 60

61 Repetati ultimii doi pasi pana cand o sa scrieti toate liniile folosind Font-urile si dimensiunile specificate. Dupa ce ati scris toate liniile corespunzatoare celor doua coloane din model selectati toate aceste linii. Faceti clic pe butonul Formatare (Format) din bara de meniu Faceti clic pe submeniul Coloane (Columns) din meniul Formatare (Format). Selectati numarul de coloane dorit si apasati Enter. Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de paragraful urmator Paragraf 3: Vom incepe acum sa scriem primul paragraf din documentul nostru. Participanţi: Studentul POPA Cosmin din comuna Ştefăneşti, judeţul Vâlcea, participă împreună cu IONESCU Constantin la cursul de instruire care are loc la Braşov în perioada 30 iulie - 15 august Se observa ca acesta este scris folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte si deasemenea paragraful foloseste o aliniere Stanga-Dreapta (Justify). Acest paragraf mai foloseste o serie de combinatii de caracteristici aldin si cursiv pentru o serie de cuvinte cum ar fi: POPA Cosmin o Aldin si cursiv Ştefăneşti o Aldin IONESCU Constantin o Aldin si cursiv Braşov o Aldin 30 iulie - 15 august 2007 o cursiv Cum realizam scrierea acestui paragraf? Din bara de instrumente Formatare apasati butonul de aliniere Stanga-Dreapta (Justify). o Toate celelalte caracteristici se pastreaza de la paragraful anterior. Scrieti textul corespunzator paragrafului si tastati de doua ori tasta Enter la sfarsitul textului pentru a realiza spatierea fata de paragraful urmator Folosind mausul selectati pe rand fiecare din cuvintele de mai sus Pentru cuvant selectati modul de formatare corespunzator apasand dupa caz unul din butoanele Aldin (Bold), Cursiv (Italic) sau ambele Tabel 1: Vom incepe acum sa scriem primul tabel din documentul nostru. Nr. Nume şi prenume Localitate Judeţul Data instruire Vârsta 1 POPA Cosmin Ştefăneşti Vâlcea 29 Iulie IONESCU Constantin Ştefăneşti Vâlcea 29 Iulie Toate aceste cuvinte sunt scrise folosind font-ul Times New Roman, dimensiunea de 12 puncte. Diferite coloane au diferite alinieri. Prima coloana este aliniata stanga. A doua coloana si a treia sunt aliniate stanga. Coloanele Judetul, Data Instruire sunt aliniate centrat. Coloana Varsta este aliniata dreapta. Prima linie este aliniata centrat si caracterele sunt aldine (Bold) si are culoarea galben de fond. 61

62 Cum realizam acest tabel? Fixati punctul de inserare text in locul in care doriti sa introduceti noul tabel Din bara de instrumente Standard apasat butonul care indica inserarea unui tabel Buton introducere tabel tineti apasat Tineti apasat pe acelasi buton in timp ce mutati mausul pentru a alege domensiunea tabelului pe care doriti sa il inserati. Dupa ce eliberati butonul mausului o sa vedeti cum noul tabel precum si meniul de editare a celulelor, liniilor sau coloanelor - elementele sunt prezentate in imaginea de mai jos Stilul liniei Culoare liniei Margini Culoare de fond Aliniere pe verticala: top, bottom, down Selectati tot tabelul. De la meniul de selectare a stilului linieie selectati tipul de linie dubla. 62

63 Tabel 2: Referinta catre MCTI: Referinta catre comunitatea Jurilovca: Selectati prima linie De la meniul de selectare a culorii de fond selectati culoarea galbena. Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere centrat. Apasati si butonul aldin pentru a scrie textul aldin. Selectati primele trei coloane fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta si prima linie) Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere stanga. Selectati a patra coloana fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta si prima linie) Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere centrat. Selectati ultimele doua coloane fara a selecta si capul de tabel (fara a selecta si prima linie) Din bara de instrumente de formatare selectati stilul de aliniere stanga - dreapta. Aici se incheie procesul de formatare al tabelului Introduceti datele in tabel La sfarsit fixati punctul de inserare text in coltul din dreapta jos situat in afara tabelului Apasati de doua ori tasta Enter pentru a obtine spatiul despartitor de paragraful urmator Scopul acestui curs este de a dobândi: 1. Cunoştinte minimale de folosire a calculatoarelor 2. Notiuni si instrumente de lucru esentiale pentru formarea personalului RECL 3. Intelegerea instrumentelor pentru conceperea, implementarea si evaluarea planurilor de dezvoltare economica locala. 4. Bazele administrarii retelelor de calculatoare. Acest tabel introduce o serie de elemente noi: Introducere de imagine (prima coloana, a treia linie) Hiperlink-uri (prima coloana, a doua linie, a doua coloana prima linie) Scrierea de text numerotat (a doua coloana a doua linie) Adaugarea de hyperlink-uri in documente. Cand tastati o adresa Web direct intr-un document, OpenOffice transforma automat adresa intr-un hyperlink. Un hiperlink este subliniat si colorat in albastru. De exemplu, daca tastati si apoi apasati Enter, textul va fi subliniat, colorat in albastru si transformat intrun hyperlink. Pentru a crea un hyperlink pentru o adresa Web, tastati adresa Web in documentul OpenOffice. Open Office recunoaste numai adresele Web care incep cu www. Sau OpenOffice va afisa adresa Web ca o legatura dupa ce apasati Enter sau Bara de spatiu dupa adresa. OpenOffice va da deasemenea posibilitatea de a desemna ca hyperlink un sir de text (cum ar fi un cuvant, mai multe cuvinte sau o propozitie) in loc de o adresa Web completa. De exemplu sa presupunem ca tastati urmatoarea fraza intr-un document OpenOffice: Faceti clic aici pentru a afla mai multe informatii. Aveti posibilitatea, apoi, de a selecta cuvintele Faceti clic aici si de a atribui textului selectat o adresa Web. Cand o persoana deschide si afiseaza documentul OpenOffice apoi face clic pe oricare din 63

64 cuvintele Faceti clic aici (care vor aparea subliniate si in albastru, ca orice alt hyperlink), browserul sau Web se va deschide si va aparea pagina Web pentru acea legatura. Aceasta abordare este utila mai ales daca adresa Web pentru un hyperlink este mai lunga. Pentru a crea un hyperlink pentru anumite cuvinte, tastati si selectati textul pe care doriti sa il utilizati ca hyperlink. In bara de instrumente Standard, faceti clic pe butonul Inserare hyperlink pentru pentru a afisa caseta de dialog Inserare hyperlink. In caseta text Adresa, tastati adresa Web la care doriti sa legati textul sau faceti clic pe o adresa din lista. Aveti posibilitatea de a utiliza aceeasi abordare pentru a crea un hyperlink pentru o imagine sau pentru un alt obiect, selectand pur si simplu inmaginea sau obiectul in loc sa selectati text. Imaginea de mai sus ilustreaza tot ce s-a descris in paragraful curent: Introduceti adresa Introduceti textul aici Cum realizam acest tabel? Pentru a crea tabelul urmariti pasii de la tabelul anterior Scrieti primele doua linii ale primei coloane. Selectati de la a doua linie cuvantul Jurilovca In bara de instrumente Standard, faceti clic pe butonul Inserare hyperlink (sau din bara Meniu apasati Inserare si apoi Hyperlink) pentru pentru a afisa caseta de dialog Inserare hyperlink. o In caseta text Adresa, tastati adresa Web la care doriti sa legati textul sau faceti clic pe o adresa din lista o In caseta text Text scrieti Jurilovca Tastati Apply si apoi Close Fixati punctul de inserare text in linia a treia a primei coloane In bara de instrumente Meniu, faceti clic pe butonul Inserare si apoi pe butonul Imagine. Din acel submeniu alegeti optiunea din fisier: Navigati in caseta noua deschisa pana ajungeti la fisierul ce reprezinta imaginea dorita. Selectati si deschideti-l apasand pe ok Scrieti prima linie a celei de a doua coloane si tastati Enter o O sa se transforme in hyperlink Fixati punctul de inserare text in linia a treia a celei de-a doua coloane Scrieti prima linie din paragraf si apasati Enter Din bara de formatare apasati butonul de Numerotare (Numbering) Scrieti celelalte 4 linii din paragraf dupa fiecare linie tastand Enter Formatati ultimele 4 linii cu fonturile si marimile corespunzatoare o Stil: Impact Marime: 10 puncte o Stil: Courier Marime: 10 puncte o Stil: Monotype Corsiva Marime: 10 puncte o Stil: Bookman Marime: 10 puncte Astfel ati incheiat ultima componenta a exercitiului dumneavoastra. Ati realizat pas cu pas o pagina complexa ce sitetizeaza marea majoritate a caracteristicilor si facilitatilor editoarelor de texte si implicit OpenOffice. 64

65 10.1. Notiuni de baza 10. LUCRUL CU PRELUCRARE TABELARA Programul OpenOffice Calc este echivalent cu programul Microsoft Excel, amandoua asigurand aceleasi functii si un mod de utilizare similar. Programul OpenOffice Calc este open source adica poate fi salvat (download) de pe internet de la pagina web fara a fi ceruta o autorizare de utilizare prin licenta. Programul OpenOffice Calc poate fi utilizat pentru calcul tabelar, stocarea informatiilor si trasarea de reprezentari grafice pe baza informatiilor din tabele. Fisierele create cu acest program se numesc registre de calcul (Book). Un reginstru de calcul poate contine una sau mai multe foi de calcul (Sheet-uri). Implicit sunt trei foi de calcul intr-un registru. Creare si salvare registru Pentru a creea un registru de calcul se intra in meniul Start al sistemului Windows si se deschide aplicatia OpenOffice Calc : Start All Programs OpenOffice OpenOffice Calc. Aplicatia va deschide fereastra ca cea de mai jos. In acest moment putem considera ca documentul a fost creat. Acest document poate fi salvat permanent in memoria calculatorului selectand optiunea Salvare Ca (Save As) din meniul Fisier (File). Se va deschide o casuta de dialog in care se poate selecta directorul in care se doreste salvarea precum si numele documentului (File name) : Exemplu_calcul_salariu.xls. Extensia.xls este specifica Microsoft Excel. Pentru OpenOffice Calc extensia implicita este.ods. Adaugare meniuri Daca se doreste adaugarea altor bare de meniu decat cele initiale se vor selecta acestea din meniul View Toolbars. Se pot adauga optional alte botoane pe bara de meniu prin clic pe ultimul buton din bara de meniu (sageata in jos), selectare optiune Visible Buttons si clic pe optiunea dorita. In Microsoft Excel se da clic pe ultimul buton din bara de meniu (sageata in jos), se selecteaza optiunea Add or Remove Buttons Formatting. Bara meniu Bara titlu Bara de formule Coloane Bara instrumente standard Bara instrumente formatare Inchidere document Linii Celula B3 Bara derulare de Foaie de calcul Bara de stare 65

66 Toate datele unui document sunt scrise in interiorul foii de calcul. Aceasta este compusa din celule al caror continut poate fi editat, sters, formatat. In figura de mai sus este vizibila doar o parte a acestei foi de calcul, deplasarea in interiorul acesteia fiind posibila prin bara de derulare verticala si orizontala. O celula este caracterizata prin numele coloanei si numarul liniei la intersectia carora se afla. Celula activa este marcata printr-un contur ingrosat O celula poate fi facuta activa (selectata) printr-un clic in interiorul acesteia sau prin tastarea adresei ei in in zona stanga din Bara de Formule. Continutul unei celule este editat (modificat) in zona dreapta in Bara de formule. Editarea direct in celula activa se poate face prin apasarea tastei F2 dupa activarea acesteia sau prin dublu clic in zona celulei. O celula poate contine : Etichete caractere alfabetice (text) afisate implicit in stanga celulei Valori numere, date calendaristice si de timp afisate implicit in dreapta celulei Formule text care incepe cu semnul = urmat de operanzi si operatori sau functii predefinite. Daca apare o eroare, atunci in loc de rezulatul formulei se va afisa un mesaj de eroare ce incepe cu semnul #. In continuare se doreste dobadirea deprinderii lucrului cu aceasta aplicatie prin realizarea unui exemplu. Pasii ce trebuie urmati sunt prezentati mai jos Introducere date Introducere text Pasul 1: Pe linia 3, coloanele A pana la H se introduc titlurile de coloane. Se selecteaza celula A3 prin clic pe acesta si de tipareste textul Nr. Crt.. Pentru inregistrarea textului tiparit de apasa tasta Enter sau se depladeaza mouse-ul in afara celulei si se da un clic in interiorul foii de calcul. Se repeta acest pas pentru toate celelalte titluri. Introducere valori Pasul 2: Se trec in tabel procentele pentru CAS, Somaj si CASS cu valorile 9.5%, 1% respectiv 6.5%. Fiind valori numerice vor fi formatate automat cu doua zecimale si vor fi aliniate la dreapta. Pasul 3: Se intoduc prenumele si numele persoanelor. Pentru moment doar primele 7 inregistrari. De asemenea pentru fiecare se introduce salariul brut si institutia in care lucreaza. Se observa alinierea automata a valorilor numerice in partea dreapta si a textului in partea stanga. 66

67 10.3. Umplerea automata a celulelor Multiplicare informatie O informatie poate fi multiplicata pe o linie sau coloana. Se selecteaza celula care contine informatia respectiva, se da clic pe coltul dreapta jos al celulei selectate si se trage de acesta peste celulele in care se doreste sa apara multiplicata informatia. O alta metoda este selectarea celulelor unde se doreste multiplicarea, prima fiind celula care contine informatia initiala si alegerea optiunii Edit Fill Down. Serii de date Pasul 4: Pe coloana A (corespunzatoare Nr. Crt.) se vor numerota persoanele introduse in tabela. Pentru a insera o serie de numere ordonata crescator se procedeaza astfel: 1. Se scrie intr-o celula valoarea de start 2. Se tine apasata tasta Shift si se trage in jos de patratelul dreapta jos a celulei selectate. 3. Mouse-ul se elibereaza dupa selectarea celulelor in care se doreste inserata seria. O alta varianta este utilizand bara de meniuri: 1. Se scrie intr-o celula valoarea de start 2. Se selecteaza celula impreuna cu suprafata in care va apare seria 3. Se alege Edit Fill Series 67

68 10.4. Copierea, mutarea si stergerea datelor Mutarea datelor Suprafetele cu date pot fi mutate in alte locuri ale foilor de calcul prin selectarea celulelor sursa si apoi cu butonul stang apasat se va deplasa mouse-ul pana in locul destinatie. Acelasi efect este obtinut daca dupa selectarea datelor sursa se va alege Edit Cut (sau combinatia de taste simultana CTRL si X) si apoi dupa selectarea suprafetei destinatie se alege Edit Paste (sau combinatia de taste simultana CTRL si V) combinatia de taste. Copierea datelor Pasul 5: Se doreste inserarea unui nou tabel care sa contorizeze numarul de persoane angajate in fiecare institutie. Se vor copia din primul tabel numele institutiilor in care acetia lucreaza. Pasii ce trebuie urmati pentru copierea datelor sunt: 1. Se selecteaza celulele cu date. 2. Se da clic dreapta in interiorul zonei selectate si se alege optiunea Copy. 3. Se selecteaza prima celula din zona destinatie si se apasa butonul dreapta al mouse-ului. 4. Se alege optiunea Paste. Acelasi efect este obtinut daca dupa selectarea datelor sursa se va alege Edit Copy (sau combinatia de taste simultana CTRL si C) si apoi dupa selectarea suprafetei destinatie se alege Edit Paste (sau combinatia de taste simultana CTRL si V). Stergerea datelor Pentru a sterge datele din una sau mai multe celule, se selecteaza celula sau grupul de celule si se alege optiunea Edit Delete (sau tasta Delete). 68

69 10.5. Inserarea si stergerea de randuri, coloane, celule Inserare 1. Randuri se selecteaza o celula din fiecare rand deasupra caruia se face inserarea si se alege Insert Rows. 2. Coloane se selecteaza o celula din fiecare coloana ce se va afla in dreapta coloanelor inserate si se alege Insert Columns. 3. Celule se selecteaza celulele aflate in pozitia unde se doresc celulele goale si se selecteaza optiunea Insert Cells. Va aparea o casuta de dialog in care se poate alege pentru: deplasare celule in jos (Shift cells down), deplasare celule la dreapta (Shift cells right), inserare de randuri sau coloane noi intregi in zona selectata (Entire row, Entire column) Pasul 6: Sa se insereze doua randuri noi inantea liniilor 13 si 14 utilizand comanda Insert Rows. Pentru aceasta se selecteaza cele doua linii sau doua celule continute de aceste linii si comanda Insert Rows. Pasul 7: Sa se insereze doua celule noi inantea tabelului de mai jos utilizand inserarea de celule. Apoi sa se stearga o linie din cele inserate. Stergerea se poate face astfel: 1. Continutul celulelor se selecteaza celulele si se apasa tasta Delete. Va aparea casuta de dialog delete contents in care se poate opta pentru stergerea contutului celulelor (String, Number, Formulas etc) sau a continutului impreuna cu formatarea celulelor (Delete all). Rezultatul este echivalent cu comanda Edit Clear All. 2. Decuparea celulelor din foaie se selecteaza celulele si se alege comanda Edit Delete (sau Delete Cells). Din casuta de dialog se alege una din optiunile: deplasare celule in sus (Shift cells up), deplasare celule la stanga (Shift cells left), stergere rand intreg ( Delete entire row), stergere coloana intreaga (Delete entire column). Pasul 8: Sa se completeze restul bazei de date astfel incat sa se obtina rezultatul de mai jos: 69

70 10.6. Utilizarea formulelor de calcul In cadrul unei formule matematice, statistice, financiare etc, pentru a face referire la o valoare dintr-o celula se foloseste adresa celulei. Daca celulele sursa contin formule, prin copiere adresele referite nu se modifica in celula destinatie daca sunt adrese absolute si se modifica daca adresele sunt relative sau mixte. Tipul adreselor: 1. Absolute: - coloana si linia sunt fixe ( $D$4 ) 2. Mixte: - coloana este fixa ( $D4 ) sau linia este fixa ( D$4 ), semnul $ indicand ce parte din adresa va ramane nemodificata dupa copiere. 3. Relative: - adresa D4 din formula va fi modificata relativ la adresa celulei destinatie. Pentru a introduce o formula de calcul se efectuaeaza urmatorii pasi: 1. Se selecteaza celula in care se doreste sa apara rezultatul. 2. Se scrie formula pe bara de formule si se apasa tasta Enter. Orice formula incepe cu semnul =. Pasul 9: Sa se insereze formulele de calcul pentru CAS ( 9.5% * salariu brut), Somaj ( 1% * salariu brut), CASS ( 6.5% * salariu brut). Pasul 10: Sa se calculeze venitul net utilizand formula : Venit Net = Salariu Brut CAS Somaj CASS Pasul 11: Completarea automata a coloanelor se va face asa cum s-a aratat in capitolul 3. 70

71 Se va selecta celula sursa si apoi se va trage de colutul dreapta jos al acesteia pana la selectarea celulelor in care se doreste inserarea. Desi actiunea consta intr-o multiplicare a celulei sursa, adresele relative continute de aceasta se vor modifica. Utilizarea functiilor oferite de program Functiile se pot introduce prin : 1. Utilizarea butonului dupa selectarea blocului de celule asupra caruia se doreste aplicarea functiei, plus celula in care se va efectua functia. Se poate alege una din functiile existente suma (sum), medie (average), numarare(count), minim(min), maxim(max); sau se pot alege functii mai complexe prin optiunea More Functions (Mai multe functii). 2. Comanda Insert Function sau butonul dupa selectarea blocului de celule asupra caruia se doreste aplicarea functiei, plus celula in care se va efectua functia. In interiorul casutei Insert Function (Inserare functie) se da dublu-clic pe formula dorita. 3. Din caseta dreapta din bara de formule se alege functia dorita dupa editarea celulei in care se doreste inserarea. Exemplu pentru calculul sumei: 1. Pentru a calcula suma valorilor din celule izolate, care nu formeaza un grup compact se va folosii urmatoarea formula: =SUM(C6;C8;C10) 2. Pentru a calcula suma valorilor dintr-un grup compact se va folosii urmatoarea formula: =SUM(C6:C8) 3. Se poate face adunare intre celule si numere: =SUM(C6;20;C10) 4. Se pot aduna numere izolate cu grupuri compacte de celule: =SUM(C6;30;C8:C10) Pasul 12: Se se realizeze suma pe coloane a salariului brut si a venitului net. Alte functii care calculeaza: PRODUCT(lista argumente) produsul elementelor MIN(lista argumente) minimul MAX(lista argumente) maximul AVERAGE(lista argumente) media COUNT(lista argumente) numarul elementelor SQRT(argument) radacina patrata SQR(argument) ridicare la puterea doi POWER(argumet;putere) ridicare la putere IF(conditie,adevarat,fals) afiseaza rezultatul evaluat ca adevarat daca conditia e indeplinita sau in fals in caz contrar COUNTIF(lista argumente,conditie) numara elementele care indeplinesc conditia. Ex: COUNTIF(H6:H13, Primarie ) 71

72 Pasul 13: In continuare se doreste o analiza a bazei de date create in aceasta foaie de calcul. Pentru aceasta se cere o statistica a numarului angajatilor din fiecare institutie. Se va utiliza functia COUNTIF. Pasul 14: Pentru salariul brut, sa se afle salariu minim, maxim si mediu al tuturor angajatilor Formatare celule Formatare coloane Pasul 15: Se vor redimensiona coloanele astfel incat celule continute de acestea sa fie vizualizare complet. Pentru a redimensiona coloana B se va pozitiona mouse-ul intre coloanele B si C pana la obtinerea unei sageti duble orizontale, apoi se va apasa dublu-clic. Pentru redimensionare coloana C se va pozitiona mouse-ul intre coloanele C si D, apoi cu butonul stang apasat se va micsora dimensiunea acesteia. Se elibereaza butonul mouse-lui. Acum selectati o celula in interiorul coloanei H. Aceasta coloana se va redimensiona la 0.80`` din meniul Format Column Width. Formatare randuri Formatarea randurilor se face alegand optiunea Format Row Height pentru a stabili inaltimea liniei curente sau AutoFit pentru moficare automata a liniei curente dupa dimensiunea cea mai mare a textului dintr-o celula. Bara de formatare Formatarea celulelor se poate realiza utilizand Bara de formatare sau meniul Format. Pentru a formata o celula sau un grup de celule se efectuaeaza urmatorii pasi: 1. Se selecteaza celulele care se doreste sa fie formatate. 2. Se alege unul din butoanele de pe bara de formatare. 72

73 Bold Italic Underline Nume font Dimensiune text Border Aliniere Stanga Centrat Dreapta Culoare celule Culoare text Procentare Incrementare / decrementare zecimale Stil linie Culoare linie Pentru schimbarea stilului se pot selecta optiunile pentru text: ingrosat (Bold), inclinat (Italic), subliniat (Underline). Testul din celule se poate alinia la stanga (Align Left), centrat (Align Center), dreapta (Align Right). Eticheta Border stabileste un chenar pentru celulele selectate. Stilul liniei se poate modifica din lista Line Style iar Line Color modifca culoarea liniei. Pentru deselectare chenar se alege butonul Borders/None. Pasul 16: Sa se formateze tabelele realizate anterior astfel: - toate titlurile de tabele vor fi formatate centrat, ingrosat si apoi colorate cu nuanta galben - celulele corespunzatoare coloanelor Nr.Crt., Salariu brut, Nr persoane, Valoare, vor fi centrate - celulele corespunzatoare totalurilor vor fi ingrosate, inclinate si centrate - se vor alege culorile dorite pentru formatarea tabelulelor ca in figura de mai jos Pasul 17: Sa se incadreze tabelele create prin chenare duble la exterior si simple in interior. 73

74 10.8. Introducerea de Filtre de date Pentru a putea selecta o anume categorie de date, programele de prelucrari de date tabelare ofera optiunea de introducere a filtrelor de date pe coloanele tabelului. Pasul 1: Introducerea filtrelor pe coloane. Se doreste introducerea unor filtre pe linia 5 a tabelului. Pentru aceasta se selecteaza linia 5 din tabela, si se alege din meniul Data, la suboptiunea Filter, Autofilter. In urma selectei acestei optiuni, se obtine urmatorul rezultat: Pasul 2: Selectarea categoriei dupa care se doreste filtrarea datelor. Pentru a utiliza apoi filtrele create, apasati pe oricare dintre ele, selectand categoria pe care doriti sa o vizualizati in respectiva coloana. Astfel, in coloana H, pentru categoria Biblioteca, se vor afisa patru inregistrari: Observati de asemenea, ca orice fel de calcule sunt facute cu datele selectate, se vor reface in functie de selectarea dumneavoastra. Astfel, filtrele sunt extrem de utile pentru a calcula cantitati ale unor subcategorii din tabelele pe care le creati Reprezentari grafice Inserare diagrame Pasul 18: In incheierea analizei bazei de date se cere o reprezentare grafica a raportului dintre venitul brut si net. Pentru aceasta se alege optiunea Insert Chart sau din bara de instrumente si efectueaza pasii urmatori: 1. Se alege tipul si subtipul diagramei dorite. Clic Next. 74

75 2. Se aleg datele de pe axa orizontala cu ajutorul optiunii Series in: Rows. Datele introduse in acest exemplu vor fi numele angajatilor. Se aleg de asemenea datele corespunzatoare axei verticale cum se va vedea in a doua figura de mai jos. 3. La acest pas se pot preciza diferite optiuni precum titlul diagramei, pozitia legendei (aici este bottom), hasurare (Gridlines), etichete pentru datele introduse. 4. Place chart stabileste unde va apare graficul. As new sheet graficul va apare pe o noua foaie speciala, in cadrul fisierului a carei nume poate fi stabilit. As object in - graficul va apare ca un obiect de desen in cadrul unei foi de calcul care poate fi aleasa din lista ascunsa. 5. Finalizarea graficului se face prin apasarea butonului Finish. Dupa realizarea graficului acesta poate fi formatat cu ajutorul barei de butoane Chart sau executand clic pe butonul dreapt al mouseului pe elenetul graficului pe care se doreste formatarea. 75

76 11. REALIZAREA UNEI PREZENTARI IN POWERPOINT/OPEN OFFICE IMPRESS Este de multe ori necesara realizarea unei prezentari a rezultatele obtinute in cadrul unui proiect, al unui grup de cercetare, sau ale unui studiu. Aceasta prezentare este de cele mai multe ori orala, si s-a observat ca, de multe ori ca pe langa suportul scris, constituit de raportul, articolul sau statisticile realizate, este foarte util sa existe si un suport vizual, care sa acompanieze prezentarea datelor. Pe langa datele efective ce sunt de expus in prezentare, trebuie respectate insa si o serie de reguli formale privind modul de asezare in pagina al textului, graficelor si tabelelor, ce vin sa il ajute pe cel care urmeaza a sustine prezentarea prin sublinierea celor mai importante aspecte prin mijloace specifice. Microsoft PowerPoint si OpenOffice Impress au mijloace similare de a realiza astfel de prezentari. Acest document va parcurge cateva dintre cele mai importante etape necesare in realizarea unei prezentari, cu sugestii si indicatii privind regulile mentionate mai sus. Dupa o perioada de familiarizare cu produsele de acest tip, si realizarea catorva prezentari, fiecare utilizator isi va dezvolta propriul stil pe care si-l va adapta apoi, pe masura ce invata noi facilitati ale programelor de realizare a prezentarilor. Acest exercitiu practic se axeaza pe specificitatile Microsoft Office PowerPoint 2007, insa trebuie mentionat ca atat versiunile mai vechi ale PowerPoint-ului cat si produsele similare ale suitei OpenOffice si anume Impress, au facilitati absolut similare, singurul lucru ce difera fiind locatia optiunilor si modul de accesare al acestora. Pentru orice alte optiuni in afara celor prezentate aici, consultati documentatia aplicatiei dumneavoastra. Iata asadar pasii de urmat in aceasta activitate practica: 1. Crearea unei noi prezentari: a. Apasati butonul Microsoft Office, si apoi apasati New. b. In sectiunea Templates, puteti selecta intre mai multe optiuni: i. O prezentare noua si fara un continut initial. ii. O prezentare bazate pe un template deja existent. iii. O prezentare noua, utilizand template-ul unei prezentari existente deja. 2. Deschiderea unei prezentari existente Apasati butonul Microsoft Office, si apoi apasati Open, urmand sa selectati apoi fisierul pe care doriti sa il deschideti. 3. Salvarea unei prezentari Apasati butonul Microsoft Office, si apoi apasati Save. Daca doriti salvarea in alte formate decat cele PowerPoint, alegeti optiunea Save As si formatul dorit. 4. Crearea unui template (format predefinit) la crearea unui template, se creaza un fisier unde sunt salvate orice setari efectuate unui de slide master, a unui layout si a unei teme: a. Slide master: slide-ul ce cuprinde toate informatiile despre dimensiunea fonturilor utilizate, a pozitiilor si dimensiunilor elementelor caracteristice din slide, aranjamentul de fundal precum si culorile specifice: b. Layout: aranjamentul elementelor in cadrul unui slide. Elemente ale slide-ului sunt titlul, subtitlul, textele, listele, imaginile, tabelele, diagramele, formele si componentele multimedia. c. Tema: un set unificat de elemente grafice, culori si fonturi ce ofera un caracter specific prezentarii. Un template este folosit pentru a putea o serie de prezentari similare. Informatiile despre setarile grafice ale prezentarii se aplica tuturor elementelor acesteia. Fiecare template trebuie sa contina cel putin un slide master si un layout. Crearea unui template presupune astfel crearea unuia sau mai multor slide-uri master, adaugarea de layout-uri si a unei teme specifice, astfel: 76

77 i. Daca doriti sa utilizati slide-master-ul implicit, treceti la urmatorul pas. Daca doriti crearea unui slide master, urmati pasii: a. In tab-ul View, in grupul Presentation Views, apasati Slide Master b. In tab-ul Slide Master, in grupul Edit Master, apasati Insert Slide Master c. Selectati una din urmatoarele optiuni: i. Daca doriti stergerea unui element nedorit din slide-master, selectati-l si apasati tasta Delete ii. Daca doriti adaugarea unui element nou in slide-master: 1. Selectati un layout pe care il doriti 2. In tab-ul Slide Master, in grupul Master Layout, apasati sageata de langa Insert Placeholder si apoi selectati elementul dorit. 3. Selectati locatia dorita pentru element si apoi utilizati mouseul pentru a-l plasa. 4. Pentru redimensionarea elementului, apasati cu mouse-ul un colt al acestuia si redimensionati dupa dorinta. ii. iii. d. Selectati butonul Microsoft Office, si apasati Save As, alegand un nume specific sau acceptand sugestia programului. e. In optiunea Save as type, selectati PowerPoint Templates, si apasati apoi Save. Selectati un layout standard din colectia Office PowerPoint Daca insa doriti customizarea acestora, puteti proceda similar ca pentru crearea unui slide master, descris mai sus, doar ca la punctul b alegeti Insert Layout ca ultima optiune. Pentru salvarea template-ului proaspat creat procedati astfel: a. Selectati butonul Microsoft Office, si apasati Save As, alegand un nume specific sau acceptand sugestia programului. b. In optiunea Save as type, selectati PowerPoint Templates, si apasati apoi Save. 5. Adaugarea unui slide in tab-ul Home, in grupul Slides, apasati New Slide si apoi selectati layout-ul dorit din cele oferite de program. 6. Stergerea unui slide selectati cu butonul din dreapta slide-ul pe care doriti sa il stergeti si apoi apasati Delete Slide. Pentru a selecta mai multe slide-uri in secventa, apasati tasta SHIFT in timp ce apasati ultimul slide pe care doriti sa il stergeti. Pentru a selecta slide-uri ce nu sunt in secventa, apasati tasta CTRL in timp ce selectati slide-urile de sters. 7. Duplicarea unui slide Pentru a insera unul sau mai multe slide-uri, imediat dupa ultimul slide selectat, urmariti urmatorii pasi: a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides b. Selectati slide-urile pe care doriti sa le duplicati c. In tab-ul Home, in grupul Slides, apasati New Slide d. In galeria de layout-uri posibile, selectati si apasati Duplicate Selected Slides. 8. Copierea si inserarea unui slide se poate realiza urmand urmatorii pasi: a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides b. Selectati slide-urile pe care doriti sa le copiati/inserati utilizand procedeele descrise la punctul 6 pentru selectarea mai multo slide-uri la un moment dat c. Apasati cu butonul din dreapta pe unul dintre slide-uri si selectati Copy d. In prezentarea destinatie, in tabul Slides apasati cu butonul din dreapta slide-ul dupa care vreti sa inserati slide-urile copiata si selectati Paste. e. Pentru a pastra modul de afisare al slide-urilor ca in prezentarea sursa, apasati butonul Paste Options, ce apare langa slide-urile copiate, si selectati optiunea Keep Source Formatting. 77

78 f. Pentru a muta slide-urile in alta locatie din aceeasi prezentare, utilizati mouse-ul pentru a le selecta si deplasa dupa dorinta. 9. Adaugarea de text intr-un slide se poate face adaugand unui slide din prezentare fie un element (placeholder), o forma sau un text box. Elementele pot fi titluri, subtitluri sau texte normale, formatate dupa cum specifica layout-ul ales al prezentarii. Formele pot avea sau nu text in ele. Cele care au, permit modificarea caracteristicilor acestuia. Text box-ul, este un element ce contine text, ce poate fi plasat oriunde pe slide, in general independent de elementele statice ale slide-ului, continute in layout. Pentru a insera in text box intr-un slide, alegeti din tab-ul Insert, in grupul Text, optiunea Text Box, apasati pe slide si utilizati mouse-ul pentru plasarea text boxului acolo unde doriti. O regula nescrisa a inserarii textelor in slide-uri, spune ca pentre ca un slide ce contine text sa poata fi urmarit usor, si pentre ca informatia descrisa in el sa fie optim transmisa, sunt necesare maxim cinci idei pe slide si maxim cinci cuvinte in fiecare idee. Evident ca aceasta regula nu poate fi mereu urmata, insa este util sa se incerce acest lucru cat de des posibil. Sub nici o forma slide-urile nu trebuie sa contina propozitii sau fraze intregi, in afara cazului cand e vorba de citate relevante, si extrem de importante pentru scopul prezentarii. 10. Schimbarea font-ului unui slide sau al intregii prezentari a. Pentru schimbarea fonturilor intr-un singur slide procedati astfel: i. Pentru schimbarea fontului intr-un paragraf anume, a unui element, forma sau text box selectati-l ii. In tab-ul Home, in grupul Font, alegeti fontul dorit din lista Font. b. Pentru schimbarea fonturilor intr-o prezentare intreaga procedati astfel, repetand pasii (i-iv) pentru toate fonturile pe care le dorit modificate: i. Daca schimbati fonturile unui slide-master, toate fonturile elementelor din toata prezentarea vor fi implicit schimbate. De aceea, selectati in tab-ul View, in grupul Presentation View, optiunea Slide Master. ii. In sectiunea din stanga, cu slide master si layout, selectati slide master-ul al carui font doriti sa il schimbati iii. Aici alegeti elementele pentru care doriti sa schimbati fonturile iv. In tab-ul Slide Master, in grupul Edit Theme, selectati fontul dorit din lista Font. v. Dupa ce ati terminat de modificat fonturile, pentru revenirea la editarea slideurilor, in tab-ul Master Slide, in grupul Close, selectati optiunea Close Master View. 11. Adaugarea unei imagini, a unei forme sau a clip intr-un slide in tab-ul Insert, in grupul Illustrations, selectati optiunile Picture pentru inserarea unei imagini; Shapes pentru inserarea unei forme; si Clip Art pentru inserarea unui clip; toate urmate de selectia dorita. 12. Adaugarea unui grafic, a unei diagrame sau tabele intr-un slide in tab-ul Insert, in grupul Illustrations, selectati optiunile Smart Art pentru inserarea unei diagrame sau a unui grafic; si Chart pentru inserarea unei tabele; toate urmate de selectia dorita. 13. Adaugarea unui hiperlink presupune crearea unei legaturi intre un text sau un obiect cum ar fi o imagine, grafic sau forma, catre un slide din prezentarea curenta sau alta prezentare, o adresa de , o pagina sau un fisier pe Web sau pe acelasi calculator. Pentru a crea o astfel de legatura, alegeti din tab-ul Insert, in grupul Links, optiunea Hyperlink, urmata de selectia destinatiei dorite. 14. Adauga unui header (antet) si a unui footer (subsol) intr-un slide se poate realiza selectand din tab-ul Insert, in grupul Text, optiunea Header & Footer. Selectati apoi elementele dorite (antet sau subsol), modul de aplicare (doar pe slide-ul curent, sau pe intreaga prezentare), precum si stilul de aliniere utilizat. 15. Adaugarea unei imagini de fond unei prezentari presupune urmatorii pasi: a. selectati slide-ul sau slide-urile pentru care doriti sa modificati fundalul. 78

79 b. In tab-ul Design, in grupul Background, selectati optiunea Background Styles. c. Apasati butonul din dreapta al mouse-ului pe stilul pe care il doriti si apoi selectati una din urmatoarele optiuni: i. Pentru a aplica stil-ul doar slide-urilor selectate, apasati Apply to Selected Slides. ii. Pentru a aplica stil-ul tuturor slide-urilor prezentarii, apasati Apply to All Slides. iii. Pentru a inlocui stilul pentru toate celelalte slide-uri ce utilizeaza acelasi slide master, apasati Apply to Matching Slides. 16. Adaugarea datei si a numarului slide-ului curent se poate face in felul urmator: a. Adaugarea datei si a orei se realizeaza din tab-ul Insert, din grupul Text, cu optiunea Date & Time. In dialogul ce apare selectati formatul in care doriti sa fie afisate data si ora. b. Adaugarea numarului slide-ului curent se obtine din tab-ul Insert, din grupul Text, cu optiunea Slide Number. c. Oricare dintre optiunile de mai sus, se pot plasa si in antetul sau subsolul slide-ului curent, pentru a aparea automat pe toate slide-urile prezentarii. 17. Adaugarea unei tranzitii speciale intre doua slide-uri se realizeaza astfel: a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides. b. In tab-ul Home, selectati un slide de la care doriti o tranzitie speciala. c. In tab-ul Animations, in grupul Transition To This Slide, selectati efectul de tranzitie dorit. Pentru mai multe efecte, apasati More. Pentru a seta viteza de tranzitie, apasati sageata de langa Transition Speed si selectati viteza. d. In grupul Transition To This Slide, selectati Apply to All. 18. Afisarea sau ascunderea unui slide intr-o prezentare se poate obtine astfel: a. In sectiunea ce contine taburile Outline si Slides, selectati tab-ul Slides. b. Pentru a ascunde un slide, selectati cu butonul din dreapta slide-ul respectiv si apoi apasati Hide Slide. Icon-ul apare in dreptul slide-ului pentru a marca acest lucru. c. Pentru a afisa din nou un slide ascuns anterior, procedati similar, selectand cu butonul din dreapta slide-ul dorit si apasand Hide Slide din nou. 19. Tiparirea unei prezentari handouts si note este posibila cu doua, trei, patru, sase sau noua slide-uri pe pagina. Handout-urile sunt utilizate pentru a facilita publicului urmarirea unei prezentari. Notele dintr-o prezentare sunt folosite pentru a usura invatarea si expunerea prezentarii, ele fiind insa vizibile doar pentru autorul prezentarii. Tiparirea prezentarii in forma de handout sau note se poate realiza in urmatorul fel: a. Deschideti prezentarea pentru care doriti sa afisati handouts sau note b. Apasati butonul Microsoft Office, si apoi apasati sageata de langa butonul Print si apoi selectati Print Preview. c. In grupul Page Setul, langa sageata Print What, selectati pentru Handouts ce layout doriti (cu 2, 3, 4, 6, sau 9 slide-uri pe pagina), iar pentru note Notes Pages. d. Selectati orientarea dorita pentru pagina din sageata de langa Orientation si apasati fie Landscape (pe orizontala) fie Portrait (pe verticala). e. Apasati Print. 20. Realizarea unei prezentari in timpul laboratorului, incercati sa realizati o prezentare similara cu cea oferita in exemplul de mai jos. 79

80 80 Introducere in utilizarea calculatorului

81 12. LUCRUL IN INTERNET: BROWSING Browser-ul este un program cu ajutorul căruia se poate "naviga" prin Web. Acest program afişează documente plasate pe diferite calculatoare conectate prin Internet la reţeaua World Wide Web (www). Un browser este alcătuit dintr-un set de programe care permit manevrarea informaţiilor bazate pe text şi elemente de grafică şi rularea unor programe pe care documentele le pot include (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de text unde utilizatorul introduce adresa documentului dorit. În cazul în care utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă de identificare a documentului(url-ul), acesta poate introduce un text semnificativ pe care documentul ar trebui să îl conţină. Browser-ul transmite acest text unor aplicaţii speciale existente în Web, programe numite motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente existente respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de adrese ale unor documente care conţin respectiva "cheie" de căutare. Utilizatorului nu îi rămâne decât sa aleagă - eventual prin încercări - locaţia dorită. Există mai multe astfel de programe de navigare Web, dar cele mai cunoscute sunt Internet Explorer, Firefox, Opera şi Netscape Navigator Internet Explorer Internet Explorer, browserul web produs şi dezvoltat de Microsoft, este unul dintre cele mai populare browsere din lume fiind livrat odata cu sistemul de operare Windows deşi are multe deficienţe de securitate şi protecţie scăzută la viruşi. Internet Explorer 6 este inclus în sistemul de operare Windows XP SP 2 (versiunea 6.0). Pe lângă vechile opţiuni şi carateristici (vizibil îmbunătăţite), Internet Explorer 6.0 aduce şi câteva opţiuni de protecţie împotriva cookie-urilor şi a viruşilor. Internet Explorer 7 este inclus în sistemul de operare Windows Vista, Internet Explorer 7 oferă utilizatorului un mediu de navigare cu o securitate foarte sporită. Internet Explorer 7 include şi un filtru împotriva "site-urilor înşelătoare" care are înregistrate peste de certificate semnate digital, care oferă informaţii despre site-urile sigure. 81

82 Link util: Mozilla Firefox Mozilla Firefox (cunoscut înainte sub numele de Phoenix apoi ca Mozilla Firebird) este un browser dezvoltat de Fundaţia Mozilla. Browserul este bazat pe motorul de randare Gecko, conformându-se cu majoritatea standardelor web în vigoare (HTML, XML, XHTML, CSS 1 şi 2, ECMAScript (JavaScript), DOM, MathML, XSL, XPath). Este implementat parţial şi suportul pentru CSS3, care nu a fost încă standardizat, şi este în lucru implementarea standardelor SVG şi APNG. Notabil este şi suportul complet pentru imaginile PNG, care încă nu este disponibil în cel mai important browser concurent (Microsoft Internet Explorer) Firefox asigură suport pentru navigare cu file (taburi). Sistemul de file implicit este foarte simplu (de exemplu nu permite redeschiderea unei file închise), dar este foarte uşor extensibil şi adaptabil nevoilor fiecărui utilizator cu ajutorul extensiilor disponibile atât pe site-ul Mozilla cât şi pe diverse alte site-uri. Alte facilităţi importante includ: suport pentru căutare pe web, prin intermediul barei de căutare prezentă în dreapta sus. Conţine ca standard acces motoarele de căutare Google, Yahoo, Creative Commons şi poate fi uşor extinsă pentru diferite motoare de căutare (inclusiv pentru Wikipedia), o facilitate asemănătoare cu GoogleBar-ul 82

83 pentru Internet Explorer, dar cu diferenţa este că vine implicit cu browserul şi nu ocupă spaţiu inutil în fereastra de navigare. căutare rapidă în pagină, prin utilizarea unei bare în partea de jos, care întoarce rezultatele unei căutări pe măsură ce utilizatorul tastează, prin colorarea rezultatelor opţiuni de blocare a ferestrelor popup, uşor adaptabile pentru fiecare utilizator extensibilitate foarte mare - browserul poate fi îmbunătăţit sau anumite funcţionalităţi pot fi modificate prin instalarea unor add-onuri numite extensii. Sistemul, numit xpinstall, permite downloadul extensiilor şi update-urilor pentru acestea. În plus, sunt asigurate şi uneltele pentru managementul acestora, pentru a le dezactiva şi activa după preferinţe. Există extensii pentru o mulţime de facilităţi, de la prognoza stării vremii şi îmbunătăţirea navigării cu taburi, pâna la unelte pentru blocarea reclamelor din pagini, dezvoltare pagini web, simplificara editării Wikipedia, sau adaptare pentru utilizarea browserului în sistem de punct public de acces Internet personalizare foarte uşoară; practic toate barele de unelte şi meniurile pot fi configurate în cel mai mic detaliu. În plus, există o mulţime de teme şi stiluri grafice disponibile pentru descărcare. Cu minime cunoştinţe de CSS şi de alte tehnologii folosite de Firefox, se poate crea propria temă, se pot modifica meniurile şi se pot face multe ajustări la comportamentul browserului. Cei interesaţi pot să-şi creeze extensii care introduc capabilităţi complet noi este disponibil pentru o varietate foarte mare de platforme şi sisteme de operare. În plus, fiind opensource, utilizatorul poate încerca să-şi porteze aplicaţia pe sistemul propriu, în caz că nu este deja disponibilă o versiune spre download. Actualmente sunt disponibile, fie direct de către Fundaţia Mozilla, fie de către alte entităţi, versiuni pentru Microsoft Windows 98, Me, 2000, XP, 2003 Server, Linux (o varietate largă de platforme) şi MacOS X (de la versiunea 1.5, numai MacOS X sau mai recent vor mai fi suportate), BSD (FreeBSD, OpenBSD, NetBSD şi PC-BSD) Solaris (x86 şi SPARC), BeOS, OS/2, AIX, SkyOS şi IRIX. În cazul sistemelor multi-boot, fişierele de configurare şi preferinţe pot fi păstrate o singură dată, pe o partiţie accesibilă mai multor sisteme de operare este tradus în peste 30 limbi, printre care şi româna. Este posibilă traducerea lui în alte limbi fără cunoştinţe de programare, doar prin editarea unor fişiere text suport inclus pentru RSS accent pe siguranţă, Mozilla asigurând un premiu pentru fiecare vulnerabilitate descoperită. În plus, neexecutarea de cod ActiveX cât şi modelul de securitate ales, conferă un plus de siguranţa în calea viruşilor, adware şi spyware Link util: Cu ajutorul tuturor acestor browsere puteti efectua cautari pe internet in functie de subiectele despre care doriti sa aflati mai multe informatii. In acest sens exista asa numitele motoare de cautare cu ajutorul carora cautarea devine mult mai eficienta. Cele mai utilizate motoare de cautare sunt Google si Yahoo. Motorul de cautare Google poate fi utilizat accesand adresa web In caseta de cautare introduceti textul pe care il cautati si dati click pe butonul Cautare Google ca in figura: 83

84 Dar puteti sa cautati inafara de text si imagini. Rezultatele cautarii de text care ar putea corespunde cu numele sau descrierea unei imagini pot fi vizualizate prin simpla selectare a sectiunii Imagini : Pentru o cautare avansata puteti sa selectati optiunea Căutare Avansată iar pentru anumite preferinte ale cautarii optiunea Preferinţe (Limba Interfeţei, Limba de Căutare, Numărul de Rezultate, Fereastra cu Rezultate). 84

85 Un alt motor de cautare des utilizat este Yahoo pe care il puteti utiliza accesand adresa web Cautarea se face in mod similar cu cea de la Google introducand textul in caseta de cautare si apasand apoi butonul Search. Rezultatele sunt afisate in mod asemanator. Exista deasemenea optiuni legate de preferinte si cautare avansata. 85

86 13. FOLOSIRE WEBMAIL: YAHOO, GMAIL Web-mail-ul reprezinta un program (script) instalat pe server care permite trimiterea şi primirea de e- mailuri (prin intermediul serverelor), diferenta fiind ca operatiunile se fac online din browser (Internet Exporer, Netscape Communicator, Opera, etc.). Există mai multe feluri de web-mailuri, cele care se pot accesa cu servere POP3 si SMTP externe (adică care se pot accesa din programe de mail ) şi cele care nu se pot accesa decât din browser Webmail Yahoo Desi ofera si multe alte servicii, site-ul Yahoo este cel mai cunoscut datorita serviciului de webmail pe care îl ofera. Este interesanta integrarea serviciilor, de exemplu daca folositi Messenger, descris in alta lectie, acesta va avertizeaza când primiti o scrisoare noua în casuta postala Yahoo. Vom discuta detaliat crearea unui cont pe Yahoo, deoarece majoritatea conturilor de webmail se creeaza similar, chiar si pe alte site-uri dar si desre cum se verifica posta electronica sau se trimite un mesaj. Primul pas este sa accesati pagina principala, desigur: Pe pagina de autentificare pentru contul de se creeaza si conturile noi. In caseta din partea dreapta, dati click pe Sign Up. Apare formularul de înscriere, ca cel de mai jos in care va trebui sa completati datele dvs. Este foarte probabil ca nimeni nu va verifica aceste date, dar daca doriti ca sa va puteti recupera sau schimba parola, sa furnizati aceste date in mod corect sau sa le notati. 86

87 Yahoo ID este cel mai important, fiind numele contului dvs. de pe Yahoo, nume care va apare în adresa de Yahoo: Alegeti un nume unic, pe cât posibil, deoarece Yahoo are foarte multi utilizatori, si s-ar putea ca numele pe care îl alegeti sa fie deja "luat" de catre altcineva. Parola este la fel de importanta, deoarece cu ajutorul parolei puteti sa-i "tineti" pe altii afara din casuta dvs. postala. Numai cel care stie parola poate sa va citeasca scrisorile. Pnetru ca ceea ce tastati sa nu se vada, parola nu este afisata, se afiseaza doar asteriscuri în locul fiecarei litere. Dar, din cauza ca nu vedeti ce tastati, pueti gresi parola, de aceea ea trebuie introdusa de doua ori. Atentie: în cazul parolei, se face diferentiere între literele mari si mici, pentru a face mai grea ghicirea parolei de persoane neautorizate. Ca sa fie cât mai grea de ghicit, nu folositi ca parola data de nastere, numele copilului, numarul masinii etc. Este mai usor decât credeti sa se observe obiceiurile unui om si sa i se ghiceasca parolele, nu numai la contul de webmail, dar si la seif. Folositi litere mari si mici alternativ, si si cifre în parola, ca sa fie cât mai greu de ghicit. De exemplu, la contul ibagaciosul de mai sus, am introdus parola LaN1mereala, litera "i" fiind înlocuita de cifra "1", ca sa fie mai complicat. Ca o masura de siguranta, pentru cazul în care ati uita parola, Yahoo mai ofera si o a doua parola, pe baza unei întrebari la care numai dumneavoastra stiti raspunsul: 87

88 Ultima zona din formular este o protectie al serverelor Yahoo. Din moment ce nu va opreste nimeni sa va creati mai multe conturi Yahoo, unii oameni au creat programe speciale care nu fac altceva decât sa se conecteze la Yahoo si sa creeze sute de conturi de , prin care apoi sa trimita mii de uri în toata lumea, ori în scopuri publicitare, ori în scopuri si mai malefice. Imaginea pe care scrie un cuvânt oarecare, care trebuie scris în casuta de text de deasupra asigura faptul ca aceste programe nu pot crea automat conturi Yahoo. Un om vede clar cuvântul de pe imagine, însa un program deosebeste foarte greu punctele din fundal de literele utile. Mai mult, imaginea se schimba aleator la fiecare încercare de creare a unui cont nou, deci este necesar ca crearea contului sa se faca manual, nu automat, prin program. Scrieti cuvântul de pe imagine în casuta de text: Va trebui apoi sa fiti de acord cu termenii de folosire a serviciului de mail dand click pe butonul I agree. Noua adresa de mail yahoo creata este cursant_iuc@yahoo.com. Accesati site-ul si apoi selectati tabul Mail. Introduceti userul si parola nou create. Cand va autentificati pentru prima data selectati Go to My Mail. 88

89 Interfata de lucru este urmatoarea: Aveti mai multe directoare în cont, cel mai important fiind Inbox, în care se tin scrisorile dvs. Ca sa cititi scrisorile, trebuie sa dati clic pe Inbox. Apare o lista cu scrisorile primite; dati clic pe subiectul scrisorii pe care doriti sa o cititi. Se afiseaza continutul scrisorii. 89

90 Daca doriti sa stergeti o scrisoare, selectati casuta din stânga ei, apoi dati clic pe Delete de la sfârsitul listei. Puteti sterge mai multe scrisori deodata, trebuie doar sa le selectati pentru stergere. Daca sunteti siguri ca ati mai primit scrisori în timp ce le citeati, puteti dat clic pe Check Mail din lista de legaturi din stânga listei de scrisori. Pentru compunerea unei scrisori, dati clic pe Compose din lista de navigare din stânga. Va apare pagina de compunere a scrisorilor: Orice contine trei parti de baza: Adresa expeditorului; Adresa destinatarului; Titlul, sau subiectul scrisorii; Corpul - textul scrisorii. Adresa expeditorului este adresa dvs. Yahoo va pune automat adresa dvs. pe "plicul" în care se trimite ul. Adresa destinatarului trebuie sa o scrieti în casuta de text cu titlul To:; puteti scrie mai multi destinatari, separând adresele cu virgula. O alta metoda este sa trimiteti copii "la indigo" (copii identice) ale scrisorii, daca scrieti adrese în casuta CC:, care înseamna "Carbon Copy". Puteti trimite scrisori la mai multi destinatari, fara ca acestia sa stie ca si altcineva a primit scrisoarea. Puneti adresele în casuta BCC: ("Blind Carbon Copy"). Destinatarii din BCC vor primi o copie a scrisorii, dar adresa lor nu va aparea pe scrisoare. Subiectul scrisorii este important, deoarece în casuta postala a destinatarului, scrisorile apar într-o lista, fiind afisata data primirii, expeditorul si subiectul mesajului. Corpul scrisorii este mesajul în sine, desi, daca aveti ceva scurt de trimis, puteti omite corpul scrisorii, bazându-ne doar pe Subject. Dar acest lucru nu este civilizat, deoarece destinatarul tot cauta textul scrisorii si crede ca s-a pierdut. Observati legatura Add/Delete Attachments dupa textul scrisorii. Puteti atasa fisiere scrisorii dvs. Fisierele se vor copia de pe calculatorul dvs. pe serverul Yahoo, dupa care serverul le lipeste de scrisoare si le trimite împreuna cu aceasta. Daca nu doriti sa trimiteti scrisoarea acum, puteti sa o salvati ca "ciorna", cu Save Draft. Când ati terminat de scris scrisoarea, si ati completat toate adresele la care doriti sa ajunga, dati clic pe butonul Send. Observati ca puteti adauga adresa destinatarului într-o carte de adrese, Address Book. Puteti folosi apoi Address Book sa copiati adrese din el, când trimiteti o noua scrisoare. 90

91 13.2. Webmail Gmail Gmail este un serviciu de căutare pe web gratuit care include un spaţiu de depozitare de peste megabytes (2 gigabytes). La baza Gmail stă un motor de căutare Google puternic care găseşte rapid orice mesaj pe care un proprietar de cont l-a trimis sau l-a primit vreodată. Acest lucru înseamnă că nu trebuie să arhivaţi mesaje pentru a avea posibilitatea de a le găsi din nou. Când Gmail afişează un mesaj de poştă electronică, el arată de asemenea automat toate răspunsurile la acel mesaj, astfel că utilizatorii pot vizualiza un mesaj în contextul unei conversaţii. Nu există ferestre de tip pop-up sau reclame banner nedirecţionate în Gmail, ceea ce plasează reclamele text relevante şi legături la pagini web asemănătoare lângă mesajele de poştă electronică. Iata cateva avantaje ale utilizarii unui cont pe Gmail: Cost: Gratis Spaţiu de stocare: megabytes (în continuă creştere) Limbi: Mesajele pot fi trimise şi citite în majoritatea limbilor. Interfaţa Gmail este disponibilă în multe limbi, incluzând engleza britanică, daneza, franceza, germana, italiana, japoneza, coreeana, portugheza, rusa, spaniola şi chineza simplificată şi tradiţională şi continuăm să adăugăm şi altele. Acces: Redirecţionare automată şi acces POP3 gratuit Pentru a va face un cont la Gmail trebuie mai intai sa accesati pagina si dati click pe Sign up for Google Mail. Exista un formular foarte asemanator cu cel de la Yahoo care trebuie completat cu date asemanatoare : 91

92 Dupa completarea informatiilor si crearea contului, trebuie sa va autentificati in mod asemanator ca si la webmail yahoo cu numele de utilizator si parola creata. Veti avea urmatoarea interfata la dispozitie: Pentru compunerea mesajelor, citirea mesajelor, stergerea mesajelor, adaugarea contactelor aveti functii asemanatoare cu cele de la Yahoo. Gmail ofera functionalitati multiple de personalizare. 92

93 14. CONFIGURARE CLIENT (PENTRU UN CONT LA GMAIL) Outlook2003 Activati functia POP din contul dumneavoastra Gmail. (Settings/Forwarding and POP) Deschideti Outlook2003. Intrati in meniul Tools si selectati Accounts Selectati Add a new account apoi faceti click pe Next. Completati toate campurile necesare astfel incat sa includa urmatoarele informatii: User Information Your Name: Introduceti numele dumneavoastra (acesta va apare la expeditor "From:"). Address: Introduceti adresa completa Gmail, (username@gmail.com) Server Information Incoming mail server (POP3): pop.gmail.com Outgoing mail server (SMTP): smtp.gmail.com Login Information User Name: Introduceti numele de utilizator Gmail Password: Introduceti parola Gmail Selectati checkbox-ul din dreptul POP3 apoi faceti click pe Next. 93

94 Faceti click pe tab-ul Advanced tab, selectati checkbox-ul This server requires an encrypted connection (SSL) de sub Incoming Server (POP3). Faceti click pe More Settings... iar apoi click pe tab-ul Outgoing Server Selectati checkbox-ul My outgoing server (SMTP) requires authentication si selectati Use same settings as my incoming mail server. Selectati checkbox-ul This server requires an encrypted connection (SSL) de sub Outgoing Server (SMTP), si introduceti 465 in casuta de langa Outgoing server (SMTP). Faceti click pe butonul OK. Faceti click pe butonul Test Account Settings... Dupa ce primiti mesajul "Felicitari", testul s-a incheiat cu succes, faceti click pe Close. Faceti click pe butonul Next, si apoi click pe butonul Finish. 94

95 14.2. Thunderbird 1.5 Activati functia POP din contul dumneavoastra Gmail. (Settings/Forwarding and POP) Deschideti Thunderbird 1.5 apoi intrati in meniul Tools si selectati Account Settings. Selectati account si faceti click pe Next. Va va aparea fereastra de identitate. Introduceti numele dumneavoastra la Your Name, Introduceti adresa completa Gmail, in campul ' address:' apoi faceti click pe Next. in campurile Incoming User Name si Outgoing User Name apoi faceti click pe Next. Introduceti un nume, pentru contul creat, in campul Account Name si faceti click pe Next. Selectati checkbox-ul POP la tipul serverului de pe care veti primi mesajele, iar in campul Incoming Server scrieti pop.gmail.com. Introduceti smtp.gmail.comin campul de langa Outgoing Server apoi faceti click pe butonul Next. Verificati-va daca informatiile introduse sunt corecte, in casuta de dialog ce apare apoi faceti click pe butonul Finish. Introduceti numele de utilizator Gmail 95

96 Selectati Server Settings din Tools/Account Setting precum in imaginea de mai jos. Selectati intrarea smtp.gmail.com din lista si faceti click pe butonul Edit. Va aparea o fereastra numita 'SMTP Server'. Introduceti smtp.gmail.com ca Server Name si portul 587. Asigurati-va ca numarul portului este 995. La sectiunea Security Settings, selectati SSL de sub Use secure connection: Selectati Check for messages at startup si Automatically download new messages, astfel la pornirea clientului Thunderbird vor fi downloadate toate mesajele noi. Faceti click pe Outgoing Server (SMTP) din lista de directoare. Bifati checkbox-ul Use name and password si introduceti numele de utilizator Gmail (incluzand@gmail.com) in campul User Name. Bifati checkbox-ul TSL de sub 'Use secure connection:' si faceti click pe OK. Faceti click pe butonul OK pentru a salva toate modificarile facute. 96

97 15. APLICATIA SKYPE Functiile oferite de Skype Skype este o aplicatie utilizata in special pentru a comunica prin Internet folosind vocea. Pentru a utiliza Skype sunt necesare urmatoarele: o placa de sunet microfon casti sau boxe sa aveti instalata aplicatia Skype pe calculator sa va creati un id de Skype In cadrul aplicatiei aveti la dispozitie o lista de id-uri Skype, din care puteti alege cu cine sa comunicati. Initial, in aceasta lista nu se afla decat id-ul Skype Test Call, care este folosit pentru a testa configurarea corecta a aplicatiei, insa puteti adauga sau sterge id-uri din lista respectiva oricand doriti. Pe langa comunicarea prin voce unu-la-unu, Skype permite crearea de conferinte la care pot participa mai multi utilizatori. In afara comunicarii prin voce, Skype ofera si posibilitatea comunicarii in mod text, folosind un sistem de tip chat, asemanator lui Yahoo Messenger, precum si transfer de fisiere de la un utilizator la altul. In plus, Skype foloseste conceptul de status si ofera o modalitate de gestionare a acestuia. Doua dintre variantele posibile sunt: sa deveniti invizibil pentru ceilalti utilizatori (sa nu stie daca sunteti conectat pe Skype sau nu) sa va puneti un status de ocupat (prin care ceilalti vor sti ca sunteti conectat pe Skype, insa nu sunteti disponibil momentan). Status-ul celorlalti utilizatori este vizibil in lista de id-uri Skype pe care o aveti la dispozitie. Mai nou, Skype este folosit si pentru convorbiti telefonice internationale Folosirea aplicatiei Skype Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Din All Programs, alegeti Skype si apoi selectati aplicatia Skype. Pasul 3. Daca nu aveti un id de Skype, faceti click pe Don t have a Skype name? Pasul 4. Introduceti numele complet, id-ul de Skype dorit, parola dorita si apoi reintroduceti parola in campul Repeat Password. Bifati ca ati citit si sunteti de acord cu licenta si termenii de utilizare a aplicatiei. Apasati butonul Next. 97

98 Pasul 5. Introduceti o adresa de valida, alegeti tara si introduceti numele orasului in care locuiti. Apasati butonul Sign In. Pasul 6. Daca aveati deja un id de Skype, introduceti in fereastra principala id-ul si parola si apasati butonul Sign In. Pasul 7. Daca apare fereastra Getting Started, inchideti-o. Pasul 8. Faceti dublu-click pe Skype Test Call. In felul acesta, veti putea testa ca Skype este instalat si configurat corect. Pasul 9. Dupa beep, vorbiti in dreptul microfonului timp de aproximativ 10 secunde. Dupa beep-ul urmator, ar trebui sa auziti exact ceea ce ati spus in dreptul microfonului. Apasati pe butonul rosu di partea dreapta-jos a ferestrei. Pasul 10. Din meniul Contacts alegeti optiunea Add a Contact. Pasul 11. Introduceti id-ul de Skype al unei persoane cunoscute (de exemplu, id-ul de Skype al persoanei asezate langa dumneavoastra). Apasati butonul Find. Pasul 12. Apasati butonul Add Skype Contact pentru a adauga in lista persoana respectiva. Pasul 13. Scrieti un mesaj de introducere. Apasati butonul OK. 98

99 Pasul 14. Daca ramane deschisa fereastra pentru adaugarea unui contact, apasati butonul Close. Pasul 15. Persoana adaugata in lista va primi un mesaj de notificare ca a fost adaugata in lista de catre dumneavoastra si va avea posibilitatea de a accepta sau refuza. De asemenea, va putea sa va adauge si ea, la randul ei, in lista pe dumneavoastra. Cand persoana este online, o veti vedea in lista cu un simbol verde in dreptul ei. Pasul 16. Faceti dublu-click pe persoana adaugata in lista pentru a o suna. Pasul 17. In partea de jos a ferestrei vor aparea, pe rand, mesajele Connecting si Ringing In momentul in care persoana raspunde, va aparea un contor de timp reprezentand durata trecuta de la inceputul conversatiei. Pasul 18. Vorbiti in microfon pentru ca persoana pe care ati contactat-o sa va auda. Veti auzi in boxe au in casti ceea ce vorbeste persoana cealalta. Pasul 19. Apasati butonul rosu din partea dreapta-jos a ferestrei pentru a incheia conversatia. Pasul 20. Din meniul File selectati optiunea Sign Out. Veti iesi din aplicatia Skype. 99

100 16. APLICATIA YAHOO MESSENGER Functiile oferite de Yahoo Messenger Yahoo Messenger este o aplicatie utilizata in special pentru a comunica prin Internet in mod text. Pentru a utiliza Yahoo Messenger, trebuie sa instalati aplicatia si sa va creati un id la Yahoo. In cadrul aplicatiei aveti la dispozitie o lista de id-uri Yahoo, din care puteti alege cu cine sa comunicati. Initial, aceasta lista este goala, insa puteti adauga sau sterge id-uri din lista respectiva oricand doriti. Pe langa comunicarea in mod text unu-la-unu, Yahoo Messenger permite crearea de conferinte la care pot participa mai multi utilizatori. Comunicarea in mod text este imbogatita prin oferirea facilitatii de a utiliza emoticon-uri, pentru a exprima anumite lucruri mai sugestiv decat daca am folosi cuvintele. In afara comunicarii in mod text, Yahoo Messenger ofera si posibilitatea comunicarii prin voce (in acest caz trebuind sa avem instalata o placa de sunet, casti sau boxe si un microfon), precum si posibilitatea de a transfera fisiere de la un utilizator la altul. In plus, Yahoo Messenger foloseste conceptul de status si ofera o modalitate de gestionare a acestuia. Doua dintre variantele posibile sunt: sa deveniti invizibil pentru ceilalti utilizatori (sa nu stie daca sunteti conectat pe Yahoo Messenger sau nu) sa va puneti un status de ocupat (prin care ceilalti vor sti ca sunteti conectat pe Yahoo Messenger, insa nu sunteti disponibil momentan). Status-ul celorlalti utilizatori este vizibil in lista de id-uri Yahoo pe care o aveti la dispozitie Folosirea aplicatiei Yahoo Messenger Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Din All Programs, alegeti Yahoo! Messenger si apoi selectati Yahoo! Messenger with Voice Pasul 3. Daca nu aveti un id la Yahoo, faceti click pe Get a new Yahoo! ID si apoi urmati pasii pentru crearea unui cont la Yahoo!. Pasul 4. Introduceti prenumele (First Name), apoi numele (Last Name), selectati sexul (Gender), apoi scrieti un numar oarecare de 5 cifre la Zip/Postal code si dupa aceea apasati butonul Next. 100

101 Pasul 5. Alegeti unul din id-urile propuse sau scrieti un id propriu (selectand optiunea Create My Own). Introduceti apoi parola dorita in campul Password si reintroduceti aceeasi parola in campul Retype Password. Apasati butonul Next. Pasul 6. Daca id-ul deja exista sau parola nu respecta regulile impuse de Yahoo!, va aparea o fereastra de eroare. Apasati OK si apoi incercati un id nou sau o parola noua. Pasul 7. Alegeti o intrebare ce va fi folosita in caz ca va uitati parola si un raspuns la aceasta intrebare. Apoi selectati luna, ziua si anul in care v-ati nascut. Apasati butonul Next. Pasul 8. Introduceti cuvantul pe care il vedeti in imagine si apoi apasati butonul Next. Pasul 9. Apasati butonul Finish. Pasul 10. Introduceti Yahoo id-ul creat si parola. Debifati optiunea Sign in as invisible to everyone, in caz ca este bifata. Apasati butonul Sign In. 101

102 Pasul 11. Inchideti fereastra Inside Yahoo! (daca apare). Din meniul Contacts alegeti optiunea Add a Contact. Pasul 12. Introduceti Yahoo id-ul unei persoane pe care o cunoasteti, pentru a o adauga in lista (de exemplu, introduceti Yahoo id-ul persoanei asezate langa dumneavoastra). Apasati butonul Next. 102

103 Pasul 13. Scrieti o scurta introducere despre dumneavoastra pe care o va vizualiza persoana pe care incercati sa o adaugati in lista. Apasati butonul Next. Pasul 14. Apasati butonul Finish. Pasul 15. Cand persoana adaugata in lista va folosi Yahoo! Messenger data viitoare, va fi anuntata ca ati incercat sa o adaugati in lista si va putea accepta sau refuza. De asemenea, va putea sa va adauge si ea, la randul ei, in lista proprie. In acest caz, va aparea o fereastra similara cu urmatoarea. 103

104 Pasul 16. Selectati optiunea Allow this person to add me and see when I am online si apoi apasati butonul Finish. Pasul 17. Faceti dublu click pe id-ul din lista dumneavoastra. Scrieti un scurt mesaj si apoi apasati Enter. Mesajul va fi trimis persoanei respective. Pasul 18. In timp ce persoana cu care vorbiti scrie un raspuns, va aparea un mesaj in partea de jos a ferestrei, anuntandu-va in legatura cu acest lucru. 104

105 Pasul 19. Cand persoana cu care vorbiti va trimite un mesaj, acesta va aparea in fereastra. Pasul 20. Din meniul Messenger, alegeti optiunea Sign Out. In felul acesta, veti iesi din aplicatia Yahoo! Messenger. 105

106 17. SALVAREA UNEI PAGINI SIMPLE WEB Materiale necesare: un sistem de calcul functional, Microsoft Windows si Microsoft Office - Word sau Open Office Word Processor, Linux cu OpenOffice Word Processor. Salvarea intr-o forma accesibila de pe Web a unui document devine o necesitate pentru majoritatea utilizatorilor de calculatoare din ziua de astazi, pentru ca atat ei personal, cat si institutiile, firmele, sau producatorii la care acestia lucreaza, au o prezenta pe Internet. Astfel este esential sa se poate genera, modifica si actualiza, pagini de Web intr-un mod facil, eficient si usor de urmarit. In acest scopt, a fost dezvoltat HTML-ul (Hypertext Markup Language), de catre proiectantii stivei de protocoale TCP/IP. HTML este o specificatie pentru descrierea paginilor de Web, ce determina modul in care sunt prezentate paginile vizibile in Internet. Indicatori pentru schimbarea seturilor de caractere, a tabelelor si a legaturilor catre alte pagini si fisiere sunt toate parte a acestui limbaj. Detaliile limbajului HTML sunt insa mult prea complicate pentru majoritatea utilizatorilor uzuali, si de aceea, este mult mai utila folosirea altor editoare, mai simple si mai specializate, pentru continutul paginilor ce trebuiesc create. Astfel, se va utiliza in acest scop, fie suita de produse comerciale Microsoft Office, fie versiunea gratis, OpenOffice. In functie de specificul datelor ce urmeaza a fi publicate in paginile de Web, se vor utiliza astfel programele specifice: Word, Excel, PowerPoint, Access, etc. Toate aceste programe, precum si corespondentele lor din familia OpenOffice, sunt capabile sa exporte orice document, in format HTML, adica al unei pagini de Web elementare. Astfel, activitatea practica din acest laborator, se compune in principal din adaptarea documentelor create in zilele anterioare in cadrul laboratoarelor de editoare de texte, de prelucrari tabelare si prezentare de documente, pentru a fi exportate in formatul HTML. Iata asadar pe scurt, pasii necesari (in Microsoft Office 2007, in majoritatea produselor disponibile) salvarii unui document sub forma de pagina de Web in format HTML. 1. Dupa aducerea documentului ce urmeaza sa fie salvat ca pagina de web in forma dorita, se apasa butonul Microsoft Office Formats., si apoi din optiunea Save As, suboptiunea Other 2. Pentru salvarea in formatul unei pagini web, se va selecta in sectiunea Save as type, optiunea Web Page (*.htm; *.html) din dialogul ce apare dupa punctul In sectiunea Save in se va selecta locatia in care se va salva pagina. 4. In sectiunea File Name se va selecta numele fisierului ce urmeaza a fi salvat. 5. In cazul paginilor de Web, se poate seta si titlul paginii ce urmeaza a fi salvata, apasand pe butonul Change Title ce este disponibil in dialogul curent. 6. De asemenea, in sectiunea Tools mai exista o optiune numita Web Options, unde se pot seta o serie de parametrii specifici exportului de pagini Web cum ar fi rezolutia dorita pentru pagina ce va fi generata, setul de caractere utilizat s.a.m.d. 7. Unele programe, cum este Microsoft PowerPoint, mai au pe langa optiunile prezentate mai sus, si optiunea Publish, ce va crea o serie de pagini unde sunt prezente toate slide-urile prezentarii. 8. Dupa selectarea tuturor optiunilor dorite, se poate apasa butonul Save pentru a salva continutul paginii create. 106

107 9. Verificarea paginii astfel obtinute, se face prin deschiderea noului fisier.htm sau.html cu un browser de web. Eventualele modificari/actualizari se vor face in programul care a generat pagina, urmand apoi a mai fi salvata inca odata urmand pasii de mai sus. 10. In cazul in care sunteti curiosi sa vedeti cum arata pagina de web pe care ati generat-o in formatul HTML, puteti face acest lucru editand fisierele apasand cu butonul din dreapta de la mouse pe acestea si selectand din optiunea Open With, fie WordPad, fie Notepad. In mod sigur nu veti mai recunoaste documentul dumneavoastra asa cum il stiati, si nici pagina asa cum o vedeti. Aceasta este functia browserului de web, si anume sa translateze acest format, in cel pe care il vedeti dumneavoastra cand navigati pe Web. 11. Realizarea unei pagini simple web in timpul laboratorului, incercati sa realizati o pagina de web similara cu cea oferita in exemplul de mai jos. 107

108 18. FUNDAMENTE ALE RETELELOR DE CALCULATOARE Notiuni introductive de retele de calculatoare Definirea unei retele de calculatoare O retea este un sistem conectat de oameni sau de obiecte. Cel mai comun exemplu il constituie reteaua de telefonie, care permite practic aproape oricarui om de pe pamant sa comunice cu oricine detine un aparat telefonic. O retea de calculatoare este similara retelei telefonice, deoarece ea permite utilizatorilor sa comunice intre ei, transmitand date pe conexiunile dintre ei. Pentru a putea vorbi despre o retea de calculatoare, este nevoie de cel putin doua sisteme de calcul, imprimante sau servere. Aceste dispozitive vor fi conectate pentru a partaja informatii si resurse, sau ambele. Conexiunile pot fi realizate utilizand cabluri de cupru, fibra optica sau conexiuni de tip wireless. Informatiile si resursele partajate intr-o retea pot include fisiere, aplicatii, imprimante, modemuri sau alte dispozitive hardware. Retelele de calculatoare sunt formate din mai multe nivele ce se suprapun, cum ar fi sistemele de cablare, modurile de adresare si aplicatiile implementate peste acestea. Toate nivelele lucreaza impreuna pentru a transmite si a receptiona datele Servicii de fisiere, imprimare si aplicatie Nevoia de a partaja informatii este o parte extrem de importanta in retelele de calculatoare. Astfel, in retelele de calculatoare, diferite sisteme preiau functii specializate, cum ar fi servere de fisiere si de retea. Serverele de fisiere functioneaza ca un depozit pentru fisierele ce pot apoi fi accesate si modificate de catre mai multi utilizatori din retea. Acest procedeu evita duplicarea datelor, conserva resursele disponibile in sistem si permite controlul asupra informatiilor cu caracter confidential, deoarece administratorii de retea pot oferi sau restrictiona accesul la fisiere dupa cum doresc. In afara de partajarea de fisiere, retelele de calculatoare ofera utilizatorilor posibilitatea de a partaja servicii de imprimare. Astfel un server de imprimare poate pune la dispozitia unui numar mare de utilizatori o imprimanta de retea de mare capacitate, fiecare utilizator vazand imprimanta ca si cum ar fi instalata in propriul sistem. Utilizatorii mai pot partaja aplicatii cum ar fi procesoare de texte sau de baze de date, aplicatii grafice sau stiintifice. Astfel, utilizatorii vor putea rula aplicatii fara a trebui sa aiba instalate pachetele software pe discul fix al calculatorului personal Servicii de posta electronica Inca de la inceputul retelelor de calculatoare, acestea au fost folosite pentru a permite utilizatorilor sa comunice prin serviciile de posta electronica, sau . Serviciile de , functioneaza in mod similar postei normale, cu un sistem care preia rolul de oficiu postal (serverul de ), unde posta este tinuta pana cand utilizatorii vin sa o ridice, tot apeland la reteaua de calculatoare, cu un client de ce ruleaza insa pe calculatorul destinatarului de aceasta data. O adresa de este compusa din doua parti, si anume: prima parte o reprezinta numele destinatarului, iar a doua domeniul in care acesta se afla. separa cele doua parti. Un exemplu de adresa de mail este iuc@curs.ro. Destinatarul -ului este utilizatorul iuc, iar numele domeniului la care acesta se afla este curs.ro. Numele domeniului este utilizat pentru a trimite -ul catre serverul de mail corespunzator. Clienti de mail, de tipul Microsoft Outlook, Eudora, Netscape Composer, Pegasus, Mozilla Thunderbird, pot fi diferiti intre ei, dar toti recunosc la fel de bine formatul standard al -urilor. Serviciul de posta electronica continua sa fie cel mai raspandit serviciu utilizat in retelele de calculatoare in multe parti din lume. Pe langa mesajele normale dintre utilizatori, exista posibilitatea de a atasa mesajelor documente, imagini, sunete si filme, pentru a fi trimise odata cu mesajul text Servicii de gestiunea directoarelor si a numelor in retea Alt avantaj semnificativ al retelelor de calculatoare il reprezinta capacitatea lor de a localiza resurse si dispozitive, oriunde ar fi acestea localizate. Pentru a face posibil acest lucru pentru systeme si utilizatori, retelele de calculatoare utilizeaza servicii de gestiunea directoarelor si a rezolvarii numelor 108

109 in retea. Intr-un mod similar cartii de telefon, reteaua trebuie doar sa aloce un nume unic utilizatorilor si serviciilor disponibile, pentru ca apoi oricine sa poata identifica si utiliza un anume serviciu, fara a sti neaparat locatia fizica a acestui serviciu. Locatia fizica poate sa se si schimbe, atata vreme cat utilizatorii pot gasi serviciul doar dupa numele sau. Astfel, serviciile de gestiune a directoarelor si de rezolvare a numelor de retea fac utilizarea retelelor mult mai usoara. Dupa initializarea sistemului, translatia din nume in adresa fizica a unui serviciu se face transparent pentru utilizatori Internetul Internetul este o retea publica globala de retele, ce conecteaza mii de retele mai mici, intr-o mare panza de paianjen de comunicatie. Mai mult retele private, cu mii de utilizatori in ele, se conecteaza la Internet utilizand un ISP (Internet Service Provider Furnizor de servicii de Internet). Acest tip de conexiune permite astfel partajarea la distante mari a informatiilor si dispozitivelor de retea. Cu alte cuvinte, Internetul functioneaza ca o autostrada utilizata pentru a schimba date intre utilizatori cu locatii geografice sau institutionale diferite. Datorita naturii sale, Internetul doboara multe limite impuse de timp si de spatiu, deoarece permite accesarea datelor publice din retea aproape instantaneu, de oriunde de pe glob Administrarea retelelor de calculatoare Atat firmele cat si utilizatorii individuali devin din ce in ce mai dependenti de utilizarea retelelor de calculatoare in activitatile lor cotidiene. De aceea, devine din ce in ce mai important ca aceste retele sa functioneze si sa ofere serviciile pe care si le doresc utilizatorii. Chiar si dupa ce inginerii au terminat proiectarea si instalarea unei noi retele, aceasta necesita atentie si o administrare consecventa, pentru a oferi un nivel performant de servicii utilizatorilor sai. Retelele de calculatoare sunt dinamice, ele se schimba, cresc si de diminueaza ca urmare a schimbarilor tehnologice si a cerintelor utilizatorilor. Astfel, administrarea unei retele presupune adaptarea acesteia la conditiile mereu in schimbare. Pe masura ce retelele cresc, administratorii trebuie sa se asigure ca disponibilitatea retelei este mentinuta odata cu includerea de noi servicii si echipamente. De aceea, administratorii de retea trebuie sa fie priceputi in utilizarea unui set destul de numeros de utilitare pe un numar sporit de sisteme si dispozitive de retea, si nu numai Tipurile retelelor de calculatoare Retele punct-la-punct Intr-o retea punct-la-punct, calculatoarele conectate indeplinesc functia de partener pentru celorlalte sisteme din retea. Ca parteneri, fiecare sistem poate lua atat functia de client cat si cea de server, in mod alternativ, in functie de necesitati. In acest tip de retea, fiecare utilizator isi gestioneaza propriile resurse, el luand decizia de a partajata fisierele dorite, sau a le proteja cu parola inainte de a putea fi accesate de partenerii din retea. Astfel, reteaua punct-la-punct nu necesita nici un punct central de control si nici un administrator de retea, si este relativ usor de instalat si de operat. Retelele de tip punct-la-punct functioneaza foarte bine cu pana in 10 utilizatori, dar, pe masura ce reteaua se extinde, relatiile din acest tip de retea devin din ce in ce mai greu de gestionat, iar problemele de securitate pot deveni din ce in ce mai greu de rezolvat. Aceste aspecte sunt adresate de catre retelele client/server, prezentate in continuare Retele de tip client/server Intr-o retea client/server, serviciile de retea sunt localizate intr-un calculator dedicat, a carui functie este de a raspunde cererilor adresate lui de catre clientii din retea. Serverul contine toate serviciile de retea, si anume de fisiere, imprimare, aplicatie, si securitate, intr-o locatie ce este disponibila tot timpul accesului clientilor din retea. In general, calculatoarele normale de tip desktop functioneaza ca si clienti, in vreme ce sistemele cu mai multa putere de calcul, memorie si software specializat, functioneaza ca servere. Concentrarea resurselor retelei, fisiere, servicii de imprimanre si aplicatii pe serverele de retea fac ca operatiile de generare a datelor, de intretinere si backup sa fie mai usor de 109

110 intreprins, si prin accesul usurat la resursele dedicate. Nu in ultimul rand, costurile pot fi crescute si de nevoia de personal specializat pentru administrarea si intretinerea acestor servere. In plus, din timp in timp, serverele necesita upgradari si adaugari de hardware si software specializat, lucru ce poate creste semnificativ costurile Retele locale de calculatoare LAN O retea locala de calculatoare, sau LAN, poate conecta mai multe calculatoare dintr-o regiune geografica restransa. Aceste regiuni pot fi, o casa privata, o afacere sau un campus. Tehnologiile LAN permit utilizatorilor sa acceseze Internetul prin linii de mare viteza si capacitate si sa partajeze resurse si informatii. Reteaua locala conecteaza fiecare calculator la celelalte din retea, utilizand canale separate de comunicare. O conexiune directa intre doua calculatoare, se numeste o legatura punct-lapunct. Daca insa reteaua ar fi proiectata pentru a utiliza legaturile punct-la-punct, numarul acestora ar creste rapid, pe masura ce reteaua ar creste, deoarece pentru fiecare nou sistem, ar trebui sa existe conexiuni catre toate sistemele din restul retelei. Aceasta abordare ar fi extrem de costisitoare, si in acelasi timp ar fi foarte greu de administrat. Astfel, permitand partajarea mediului de comunicare, LAN-urile reduc mult costurile imlementarii retelei. Din motive economice si tehnice, pentru conectearea pe distante mari (intre orase, tari sau chiar continente), se utilizeaza legaturi punct-lapunct de mare viteza. Arhitectura unei retele este de asemenea numita topologie. Topologia defineste structura retelei, incluzand detaliile fizice, ale legaturilor si conexiunilor fizice, cat si detaliile logice, ce definesc modul in care statiile din retea acceseaza mediile de comunicare. Indiferent de topologiile utilizate in retea, toate LAN-urile necesita ca sistemele din retea sa partajeze un unic canal de comunicatie intre ele, pe care il utilizeaza fiecare pe rand. Acest canal de comunicatie este numit deseori si mediu de comunicare, si poate fi atat un cablu din cupru, o fibra optica, sau o conexiune wireless. Regulile utilizarii mediului de comunicare intr-o retea locala se numesc MAC (Media Access Control), si de aceea fiecare dintre dispozitivele din retea poseda o adresa de MAC, care le identifica in mod unic Retele de calculatoare de mare intindere WAN Atat din motive economice cat si din motive tehnice, retelele locale de calculatoare (LAN), nu pot fi utilizate pe distante mari intre utilizatorii sai. In retelele locale, coordonarea comunicatiilor intre calculatoare necesita timp, iar distantele crescute ar adauga la randul lor intarzieri suplimentare, si astfel se ajunge la situatia paradoxala cand se pierde mai mult timp in gestionarea mediului de comunicare decat in transmiterea datelor efective. Trebuie adaugat ca sunt costuri semnificative asociate cu legaturile de mare viteza pe distante mari, in retele de tip LAN. Din aceste motive, tehnologiile WAN (Wide Area Networks) difera de cele LAN. Dupa cum specifica si numele, WANurile sunt proiectate pentru a functiona pe distante corespunzator mai mari decat LAN-urile. In general, nu existe conexiuni WAN private, acestea sunt in general proprietatea unor utilitati publice, firme de telefonie, numite in general purtatori de servicii de retea. Retelele WAN conecteaza un numar mai mic de calculatoare decat retelele LAN, si functioneaza la viteze mai scazute decat acestea. Totusi, ele ofera mijlocul de comunicare la distante mari pentru foarte multi utilizatori ai unor retele locale de calculatoare Adaugarea unei placi de retea intr-un sistem de calcul Ce este o placa de retea? O placa de retea, NIC (Network Interface Card), este o placa de extensie ce se conecteaza la placa de baza, si ce ofera sistemului unul sau mai multe porturi pentru conexiuni de retea. Este, cu alte cuvinte, conexiunea sistemului de calcul cu reteaua locala de calculatoare (LAN). NIC-ul sistemului comunica cu reteaua externa printr-o conexiune seriala si printr-una paralela cu calculatorul local. In selectia unei placi de retea adecvata pentru sistemul de calcul, trebuie luate in considerare mai multe aspecte, printre care: tipul retelei la care va fi conectat calculatorul Ethernet LAN, Token Ring, FDDI, etc; tipul de mediu de comunicare utilizat cablu de cupru, coaxial, fibra optica sau conexiune wireless; tipul magistralei si al slotului pe care va fi conectata placa de retea slot ISA, PCI sau PCI Express, cu 110

111 recomandarea de a folosi ultimele doua variante deoarece acestea ofera rate crescute de transfer. Fiind placi de extensie, NIC-urile necesita alocarea unei cereri de intrerupere (IRQ), o adresa de port de intrare/iesire (I/O), si un spatiu de memorie special folosit de driverele placii de retea utilizate de sistemul de operare. In plus, noile generatii de placi de retea sunt de tip plug-and-play, permitand astfel o instalare si configurare usoara a acestora Setarea adresei de IP In retelele locale LAN, ce utilizeaza protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol), calculatoarele utilizeaza adresele de IP pentru a se identifica. Aceste adrese sunt formate dintr-un numar binar de 32 de biti, impartit in patru grupuri de cate opt biti, numiti octeti. Fiecare dintre acesti octeti, sau grupuri de opt biti fiind reprezentat in baza zece de numere intre 0 si 255, despartite intr-o adresa IP prin puncte. Un exemplu poate fi constituit de adresa Un al doilea numar, cunoscut si ca masca de subretea, acompaniaza mereu o adresa de IP, si are forma Masca determina daca adresa de IP este locala sau globala. O statie locala se afla in acelasi segment de retea, in vreme ce o statie globala se afla in alt segment de retea. Adresele de IP pot fi setate in doua moduri: manual de catre administratorul de retea, sau automat de catre un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) Servere DHCP Cel mai des intalnit mod de a seta adresele de IP si configuratiile TCP/IP intr-o retea de dimensiuni mari, este utilizarea unui server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol), ce este un pachet software ce ruleaza in general pe serverul de retea. Acest proces dimanic este menit sa elimine nevoia de a asocia manual adresele de IP. Totusi, dispozitivele din retea ce trebuie sa aiba o adresa fixa de IP, trebuiesc configurate manual. Serverul DHCP primeste o cerere de asignare a unei adrese IP de la un host, selecteaza adresa ce va fi utilizata dintr-un set de adrese dintr-o baza de date, si o va trimite inapoi hostului ce a facut cererea. Daca acesta accepta oferta, serverul va inchiria informatia de adresa IP acelui host pentru o perioada de timp. Astfel, informatia IP furnizata de catre serverul DHCP unui host este compusa din adresa de IP, masca de subretea, setarile pentru gateway-ul implicit, si, optional, valori pentru adresa serverului de rezolvare a numelui, DNS (Domain Name Server). Utilizarea acestui mecanism simplifica administrarea retelelor deoarece serverul este cel care gestioneaza adresele de IP din sistem, si astfel se reduce posibilitatea de asociere a unor adrese duplicate sau invalide Setarea gateway-ului implicit al sistemului Cand un calculator dintr-un segment de retea incearca sa comunice cu un sistem dintr-un alt segment de retea, dupa un echipament numit router, acesta trimite datele prin ceea ce se numeste un gateway (sau portal) implicit. Acest gateway este in general adresa interfetei routerului dinspre reteaua locala de calculatoare. Pentru ca fiecare calculator sa recunoaste acest gateway, este necesara setarea acestei proprietati in proprietatile TCP/IP ale hostului, pentru a fi salvate pe placa de retea a sistemului (NIC) Sistemul de rezolvare a numelor DNS Daca o retea locala LAN este de dimensiuni mari, sau este conectata la Internet, este deseori dificila memorarea adreselor de IP ale hosturilor. Astfel, majoritatea hosturilor de pe Internet sunt identificate prin nume, sau nume de domenii. DNS-ul (Domain Name System) este astfel utilizat pentru a translata numele sistemelor din retea in adrese unice de IP. Software-ul DNS ruleaza pe un server de retea ce este utilizat special pentru translatarea adreselor, sau poate fi oferit de un ISP (Internet Service Provider). Translatarile adreselor sunt realizate la fiecare accesare a Internetului, si acest proces se numeste rezolvarea numelor. 111

112 Activitate practica Setarea adresei de IP / DHCP / default gateway / DNS server 1. Selectati din directorul Control Panels, dialogul Network Connections, apoi deschideti conexiunea LAN activa. 2. Selectati in fereastra dialogului aparut optiunea Internet Protocol (TCP/IP) si apasati Properties. 3. Daca doriti asignarea manuala a adreselor de IP alegeti optiunea Use the following IP address si completati cele trei campuri, respectiv pentru adresa de IP, masca de subretea si default gateway. 4. Daca doriti asignarea manuala a serverului DNS alegeti optiunea Use the following DNS server addresses si specificati adresa de IP a acelui server, plus, eventual a unei adrese de la un server alternativ. 5. Daca doriti asignarea automata a adreselor de IP prin DHCP alegeti optiunea Obtain an IP address automatically. 6. Daca doriti asignarea automata a adresei serverelor DNS prin DHCP alegeti optiunea Obtain DNS server address automatically Componentele fizice ale unei retele de calculatoare Topologiile retelelor de calculatoare Topologia unei retele defineste felul in care calculatoarele, imprimantele si alte dispozitive sunt conectate, precum si detalii ale legaturilor si conexiunilor fizice utilizate pentru transmisiile de date. Topologiile influenteaza major functionalitatea retelei. Topologia Magistrala numita de asemenea si magistrala liniara, are toate dispozitivele conectate pe o aceeasi conexiune. Cablul unic trebuie sa se incheie cu un terminator ce absoarbe semnalul cand acesta atinge finalul firului, fara acesta, putand sa apara erori pe retea. Doar un singur pachet poate fi transmis pe retea la un moment dat, deoarece aparitia mai multor pachete ar duce la coliziuni. Astfel, magistrala este utilizabila in general pentru utilizarea acasa, sau in afaceri de dimensiuni reduse, cu un numar scazut de host-uri. Topologia Stea este cea mai des folosita in retelele locale utilizand arhitectura Ethernet, si contine un punct central, in care se afla un dispozitiv de conexiune de tipul hub, switch sau router. Toate cablurile echipamentelor din retea se conecteaza la acest punct central printr-un cablu propriu. Daca un singur cablu din retea este defect, doar o singura statie este afectata, restul retelei ramanand functionala. Din acest motiv, majoritatea noilor retele locale dezvoltate utilizeaza aceasta topologie. Topologia Stea Extinsa se obtine atunci cand intr-o topologie stea normala, echipamentul de retea din centrul topologiei este conectat la un alt echipament de retea. Topologia Inel este de asemenea des intalnita in retelele de tip LAN. Hosturile sunt conectate intrun inel sau cerc, neexistand un inceput si un sfarsit al topologiei. Datele parcurg inelul oprindu-se la fiecare nod al retelei. Daca nodul doreste sa transmita date, le adauga la pachet impreuna cu destinatia dorita. Pachetul continua de-a lungul inelului pana cand isi gaseste destinatia, ce ia astfel datele din pachet. Avantajul principal al folosirii acestei topologii este reprezentat de faptul ca nu exista coliziuni in retea. Topologia Plasa este descrisa de conectarea tuturor dispozitivelor din retea intre ele, pentru a oferi o toleranta la defecte crescuta si o redundanta mare. Este folosita in retelele de tip WAN, pentru a conecta mai multe LAN-uri intre ele, si pentru solutii ce necesita o fiabilitate extrem de mare. Implementarea acestor topologii este foarte scumpa si greu de realizat. 112

113 Topologiile hibride combina mai multe tipuri de topologii. Un posibil exemplu este o arhitectura compusa dintr-o magistrala ce conecteaza doua retele utilizand alte topologii de tipul Inel sau Stea, si ce se numeste o topologie stea cu magistrala. In general magistralele sunt folosite pentru a transfera date intre topologiile de tip stea Suportul de transmisie al datelor in retele de calculatoare Suportul de transmisie al datelor se defineste ca modalitatea in care sunt transmise datele in sistem, de la un sistem la altul. Modalitati cunoscute sunt cablurile din cupru (cablu coaxial, infasurat STP Shielded Twisted-Pair sau UTP Unshielded Twisted-Pair cu mai multe categorii ce indica caracteristicile si performantele lor), fibra optica, sau conexiunile wireless Dispozitive de interconectare utilizate in retele de calculatoare Dispozitivele de retea sunt utilizate pentru a permite calculatoarelor si altor sisteme periferice sa comunice intre ele. Hubul este un dispozitiv ce extinde o conexiune Ethernet (de 10Mbps si 100Mbps), pentru a permite interconectarea mai multor sisteme intre ele. Cand se utilizeaza un hub, topologia retelei devine una de stea. Bridge-ul este un dispozitiv ce are in general doar doua porturi, prin care conecteaza intre ele doua segmente de retea. Switch-ul denumit si bridge multiport, are mai multe porturi. Functia de baza a acestuia este aceea de a trimite datele doar catre portul destinatie al unui pachet, si nici unui alt port din retea. Routerele sunt cele mai sofisticate dispozitive disponibile de interconectare. Sunt mai incete ca bridge-urile sau switch-urile, dar sunt capabile de a lua decizii inteligente despre destinatia pachetelor ce le tranziteaza Arhitecturile retelelor locale de calculatoare Arhitectura Ethernet In prezent, arhitectura Ethernet este cel mai raspandit tip de arhitectura LAN. Ethernetul se bazeaza pe standardul IEEE 802.3, ce specifica implementarea metodei de acces si control CSMA/CD (Carrier Sense Multiple Access with the Collision Detection). Aceasta metoda utilizeaza transmisia pe cablu coaxial sau cu cablu infasurat (UTP) in topologii de tip magistrala, fie liniara sau stea. Ratele standard de transfer sunt de 10Mbps sau de 100Mbps. Ultimele imbunatatiri ofera Gigabit Ethernet-ul ce poate atinge viteze de 1Gbps pe suport cu fibra optica sau alte medii de comunicare de mare viteza Arhitectura Token Ring A fost dezvoltata de IBM pentru a crea o arhitectura fiabila bazata pe metoda de acces si control ce utilizeaza un token (sau semnal de control). Este si in prezent des intalnita in sistemele mainframe IBM si in arhitecturile SNA (Systems Network Architecture), utilizate pentru interconectarea retelelor de servere. Rata de transfer a acestei arhitecturi este de 4Mbps sau 16Mbps. Este o arhitectura activa, deoarece semnalele sunt regenerate pe masura ce sunt retransmise in retea Arhitectura FDDI FDDI (Fiber Distributed Data Interface) este o varietate de retea Token Ring, diferita ca topologie de Token Ring, si ce este utilizata in general in retele de tip MAN si LAN-uri de dimensiuni mari, precum cele din complexele mari de birouri sau campusuri. Dupa cum sugereaza si numele, FDDI functioneaza cu cabluri de fibra optica, si combina viteza sporita de transfer, cu avantajele oferite de topologiile de transfer ce utilizeaza token-uri. FDDI-ul poate rula pana la 100Mbps, iar topologia sa fizica este aceea a unui inel dublu. 113

114 18.6. Protocoale de retea si modelul OSI Modelul de referinta OSI Modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection), dezvoltat in anii 1980 de catre ISO (International Organization for Standardization), este un standard industrial utilizat pentru a imparti functiile retelelor de calculatoare in sapte nivele distincte, si anume: aplicatie, prezentare, sesiune, transport, retea, legatura de date si fizic. Fiecare dintre aceste nivele ofera functii si servicii specifice nivelelor de deasupra si de dedesubtul lor. Cel mai inalt nivel este cel aplicatie, unde utilizatorii pot folosi procesoare de text, baze de date, aplicatii grafice sau browsere web. Cel mai scazut nivel este cel fizic, unde sunt specificate suporturile de transmisie utilizate in cablarea sistemului, hub-urile si alte dispozitive hardware. Comunicarea intre diversele nivele ale modelului de referinta este realizata utilizand programe speciale ce urmeaza reguli specifice numite protocoale. OSI a fost gandit pentru a dezvolta protocoale de comunicatie Ce este un protocol de retea? Un protocol de retea este o secventa controlata de mesaje ce sunt transmise intre doua sau mai multe sisteme, pentru a realiza o functie data. Specificatiile protocolului definesc atat secventa cat si formatul mesajelor ce sunt transmise, si controleaza de asemenea transferul de informatii dintre sisteme. Pentru a putea functiona, majoritatea protocoalelor sunt interconectate, si au urmatoarele functii de baza: identificarea erorilor, comprimarea datelor, transmitearea si adresarea datelor, anuntarea si trimiterea efectiva a datelor Protocolul TCP/IP Protocolul TCP/IP (Transmission control Protocol/Internet Protocol) este o stiva de protocoale extrem de utilizata in conectarea dispozitivelor de retea. TCP/IP-ul a fost dezvoltat de catre cercetatorii de la Departamentul Apararii al Statelor Unite ale Americii DoD (Department of Defense) si include doar patru nivele (aplicatie, transport, internet si retea) spre diferenta de modelul de referinta OSI ce defineste sapte. TCP/IP-ul reprezinta un set de standarde publice care specifica cum sunt transmise pachetele de informatii intre mai multe dispozitive din retea. Stiva de protocoale TCP/IP include o serie de protocoale, fiecare indeplinind o functie specifica. In cele ce urmeaza, vom prezenta succint cateva dintre aceste protocoale si functiile lor. Printre protocoalele de nivel aplicatie putem enumera: HTTP (Hypertext Transfer Protocol), ce determina modul in care sunt transmise fisierele in Internet sau pe World Wide Web (WWW); HTML (Hypertext Markup Language), ce este o specificatie pentru descrierea paginilor de Web, ce determina modul in care sunt prezentate paginile vizibile in Internet; Telnet, ce permite accesul atat la sisteme locale cat si la sisteme localizate in Internet pentru a configura, controla si depana aceste sisteme; FTP (File Transfer Protocol), ce ofera servicii de transfer si manipulare a fisierelor in retea; SMTP (Simple Mail Transport Protocol) ce ofera servicii de mesagerie; sau DNS (Domain Name System), ce ofera accesul sistemelor la servere de rezolvare a numelor. La nivelul transport trebuie sa mentionam protocoalele TCP (Transmission Control Protocol) si UDP (User Datagram Protocol). TCP-ul este cel mai des utilizat protocol in Internet pentru transmisia fiabila a datelor, si el include facilitati pentru stabilirea conexiunilor punct-la-punct, detectarea si recuperarea din erori, precum si masurarea ratelor de transfer in retea. UDP-ul, pe de alta parte ofera aplicatiilor servicii ce nu stabilesc o legatura fixa intre sursa si destinatie, si tolereza chiar un nivel de pierdere al datelor. Nivelul internet numara si el o serie de protocoale, printre care: IP (Internet Protocol), ce permite trimiterea pachetelor din retea in retea, catre destinatia dorita; ICMP (Internet Control Message Protocol), ce este utilizat pentru testarea si diagnosticarea retelelor, deoarece el ofera servicii specifice si coduri de eroare; RIP (Routing Information Protocol), ce opereaza intre doua dispozitive router, pentru a stabili caile de acces intre doua retele de calculatoare; si ARP (Address Resolution Protocol), ce este folosit pentru descoperirea adreselor locale si de MAC ale unei statii, cand este cunoscuta adresa de IP a acesteia. 114

115 Protocolul IPX/SPX IPX/SPX (Internetwork Packet Exchange/Sequenced Packet Exchange) este un protocol utilizat de catre sistemele de operare NetWare ale firmei Novell. Ofera functionalitati similare cu cele incluse in stiva TCP/IP. Iata cateva exemple de protocoale din aceast model: SAP (Service Advertising Protocol), Novell RIP (Novell Routing Information Protocol), NCP (Netware Core Protocol), GNS (Get Nearest Server) si NLSP (Netware Link Services Protocol) Protocolul NetBEUI NetBEUI (NetBIOS Extended User Interface) este un protocol utilizat in retelele Windows NT de dimensiuni scazute. A fost utilizat initial in retelele Windows 3.11, Windows for Workgroups si LAN Manager, deoarece avea un cost aditional minimal in ceea ce priveste utilizarea resurselor. NetBEUI poate fi utilizat in paralel cu TCP/IP, si ofera administratorilor de retea posibilitatea de a utiliza viteza sporita a NetBEUI in retelele locale cu capacitatile sporite pentru comunicari in afara LAN-ului oferite de TCP/IP Protocolul AppleTalk Protocolul AppleTalk este dezvoltat de compania Apple pentru a conecta mai multe calculatoare de tipul Macintosh. Este un set de protocoale complet ce acopera toate cele sapte nivele ale modelului de referinta OSI. AppleTalk a fost proiectat pentru a folosi topologiile fizice Local Talk, varianta Apple pentru asigurarea conectivitatii la nivelul LAN. AppleTalk poate fi insa utilizat cu succes si in retele Ethernet si Token Ring. Cateva protocoale AppleTalk includ: AFP (AppleTalk Filing Protocol), ADSP (AppleTalk Data Stream Protocol), ZIP (Zone Information Protocol), ASP (AppleTalk Session Protocol), si PAP (Printer Access Protocol) Activitate practica TCP/IP reprezinta o colectie complexa de protocoale. Majoritatea producatorilor implementeaza numeroase utilitare pentru a diagnostica si remedia potentialele probleme de configurare ce apar in retelele de calculatoare. In aceasta sectiune vor fi prezentate cateva dintre aceste utilitare, unele avadnd exact aceeasi functie, doar ca fiind implementate de producatori diferiti Utilitarul Ping ping este o comanda pe cat de simpla, pe atat de utila, si este disponibila in majoritatea implementarilor TCP/IP. Utilitarul poate fi utilizat atat cu o adresa de IP cat si cu un nume de host, pentru a testa conectivitatea sistemului tinta. Ping trimite cereri de echo ICMP calculatorului destinatie, acesta trimitand inapoi un mesaj de ecou, si astfel putandu-se calcula si viteza de comunicatie dintre cele doua sisteme. Daca se tasteaza numele unui host si nu o adresa de IP, comanda va afisa automat si adresa de IP ce corespunde numelui cautat, deoarece serviciu DNS rezolva aceasta cerere. Astfel, iata folosirea utilitarului Ping pentru testarea placii de retea: Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Run. Pasul 3. Scrieti cmd si apasati Enter. Pasul 4. In linia de comanda scrieti ping si apasati Enter. Daca s-a primti raspuns la toate mesajele trimise, atunci placa de retea functioneaza corect. 115

116 Utilitarele ARP, RARP, si NSLOOKUP Protocolul ARP (Address Resolution Protocol) este utilizat pentru a descoperi adresele locale si de MAC (adresele fizice) ale sistemelor de calcul in momentul in care este cunoscuta adresa de IP a acestora. ARP construieste si mentine o tabela numita si ARP Cache, continand aceste asocieri pentru adresele de IP si MAC. Aditional, ARP-ul permite crearea de reguli pentru stabilirea acestor corelatii, si conversii in oricare dintre directii. Iata cateva comenzi uzuale: arp -a va afisa cache-ul curent arp -s va adauga in mod permanent o asociere intre o adresa de IP si una MAC arp -d va sterge o intrare din cache-ul ARP Pentru a obtine adresa de IP a unei statii cand se cunoaste adresa de MAC a acesteia, se utilizeaza protocolul RARP (Reverse ARP). Orice masina din sistem poate face o cerere RARP pentru a isi afla adresa de IP, si aceasta informatie poate fi obtinuta atat din tabela ARP a gateway-ului cat si din cache-ul local ARP. Un alt utilitar util este NSLOOKUP.EXE. El intoarce adresa de IP a unei masini a carui nume a fost dat ca parametru. Astfel, comanda NSLOOKUP.EXE cisco.com va furniza adresa de IP a acelei masini, si anume Utilitarele netstat si tpcon Este deseori util sa se poata urmari statistici de retea. Atat in UNIX, cat si in Windows, comanda netstat este folosita pentru a prezenta conexiunile active TCP/IP si informatiile disponibile despre acestea. Novell utilizeaza pentru aceleasi informatii comanda tpcon. Rapoartele de erori pot fi extrem de importante pentru a diagnostica problemele de hardware si de rutare Utilitarul nbstat Stiva TCP/IP din sistemul de operare Microsoft Windows ofera utilitarul nbtstat ce poate fi utilizat pentru a prezenta informatii NetBIOS. Sintaxa si optiunile disponibile pot fi obtinute prin tastarea comenzii nbtstat intr-o consola a sistemului de operare. Un exemplu de utilizare al utilitarului Netstat: Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Run. Pasul 3. Scrieti cmd si apasati Enter. Pasul 4. In linia de comanda scrieti netstat si apasati Enter. Vor fi afisate informatii despre conexiunile TCP/IP active. 116

117 Utilitarele ipconfig, winipconfig, config, si ifconfig Stiva de protocoale TCP/IP are mai multe implementari, depinzand de sistemul de operare folosit, pentru a obtine informatii despre configurarea retelei curente, incluzand adresele de IP utilizate, adresele MAC, mastile de subretea si gateway-urile implicite ale sistemelor. In plus, se pot obtine adresele serverelor DNS, WINS, DHCP, impreuna cu serviciile disponibile pe acestea. In functie de producator, exista o multitudine de setari ale utilitarelor in cauza. Iata o scurta lista a utilitarelor si sistemele de operare pe care acestea sunt disponibile: ipconfig disponibil din linia de comanda in Windows NT, 2000, XP si Vista. config disponibil ca o consola server in Novell NetWare. ifconfig disponibil din linia de comanda in sistemele UNIX si linux Iata cum se foloseste utilitarul Ipconfig: Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Run. Pasul 3. Scrieti cmd si apasati Enter. Pasul 4. In linia de comanda scrieti ipconfig /all si apasati Enter. Vor fi afisate informatii referitoare la adresa IP proprie, precum si alte informatii Utilitarele tracert, iptrace, si traceroute Pentru a urmari traseul urmat de pachete intre sistemul sursa si cel destinatie, stiva de protocoale TCP/IP ofera un utilitar special ce permite ruterelor sa identifice aceste trasee. In functie de sistemul de operare ales, iata aceste utilitare: tracert disponibil pe sistemele Windows iptrace disponibil in Novell NetWare NLM traceroute disponibil in sistemele UNIX/Linux Pentru a utilizautilitarul Tracert, tastati: Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Run. Pasul 3. Scrieti cmd si apasati Enter. Pasul 4. In linia de comanda scrieti tracert si apasati Enter. Vor fi afisate informatii despre statiile intermediare prin care a trecut pachetul pana a ajuns la destinatie (daca s-au putut obtine astfel de informatii). 117

118 19. MASURI PREVENTIVE PENTRU BUNA INTRETINERE A UNUI CALCULATOR Scopul unui program de intretinere preventiva este de a evita unele reparatii costisitoare in momentul in care acestea devin necesare. Acest capitol evidentiaza importanta masurilor de intretinere preventive si descrie uneltele necesare pentru a le pune in practica. Acest capitol discuta si despre importanta unor masuri de siguranta pentru lucrul cu un calculator si pentru aruncarea componentelor care nu mai sunt folositoare Intretinerea preventiva si tehnicianul Elementele unui program de intretinere preventiva Scopul principal al unui program de intretinere preventiva este de a proteja sistemul de probleme viitoare. Exista 3 intrebari care trebuie luate in considerare cand dezvoltam un program de intretinere preventiva: Cand este cel mai bun moment pentru a preveni problemele potentiale? Ar trebui sa se realizeze un program pentru activitati specifice care sa fie desfasurate in anumite momente ale zilei, saptamanii si lunii. De ce este necesara intretinerea? De fiecare data cand este executata o activitate de intretinere asupra unui calculator, aceasta ar trebui notata intr-un jurnal de mentenanta. Fiecare inregistrare din jurnal ar trebui sa contina data, ora, numele tehnicianului si calculatorul asupra caruia a fost executata activitatea. Cum va fi intretinut sistemul? Pastrarea unei zone de lucru curate su fara praf va preveni multe probleme. Un jurnal al schimbarilor periodice si alte tipuri de documentatie pot fi folositoare in diagnosticari viitoare Unelte si echipamente Un tehnician ar trebui sa aiba un set de unelte, printre care: diverse tipuri de surubelnite (normala, cap-cruce, etc) unelte pentru taiat cabluri oglinda, pentru a putea vedea in locuri stramte si greu accesibile multimetru digital lanterna Un tehnician va intalni multe tipuri de suruburi, motiv pentru care trebuie sa aiba la indemana un set variat de surubelnite. Anumite tipuri de suruburi ar putea sa necesite surubenlnite de anumite lungimi pentru a putea fi accesate. Tehnicienii petrec mult timp lucrand cu fire si cabluri. Uneori, un fir sau un cablu va trebui taiat, caz in care tehnicianul va trebui sa dispuna de uneltele necesare. Un aspirator antistatic, recipiente cu aer comprimat, diversi solventi si bucati din materiale textile ar trebui sa fie disponibile, de asemenea. Aspiratoarele antistatice ar trebui folosite pentru componentele 118

119 calculatorului, deoarece aspiratoarele normale genereaza electricitate statica. Aspiratorul antistatic ar trebui sa fie certificat special pentru a fi folosit la un calculator. Aerul comprimat este unul din cele mai folositoare lucruri pentru a curata componentele unui calculator. Un recipient cu aer va inlatura praful din interiorul unui calculator fara a genera electricitate statica. O bucata de material textil poate fi folosita impreuna cu putina apa si putin sapun pentru a curata exteriorul computer-ului sau al unei componente. Un multimetru digital combina functionalitatea unui voltmetru, ohmmetru si ampermetru. Un multimetru poate fi folosit pentru a efectua teste electrice si a masura tensiunea, intensitatea curentului si rezistenta, atat in curent continuu, cat si curent alternativ. Pot fi testate surse de curent, tensiuni continue si alternative, polaritati, rezistente, diode, cabluri coaxiale, prize si baterii. Este important sa cunoastem intervalul rezultatului asteptat inainte de a efectua un test. De exemplu, inainte de a efectua un test pentru tensiune continua pe placa de baza, este util sa stim ca rezultatul asteptat ar putea fi +/- 12 V sau +/- 5 V. Ne putem astepta ca tensiunea masurata sa difere fata de aceste valori cu pana la 5%. Testul pentru tensiune continua este folosit pentru a testa circuite in curent continuu aflate in stare normala de functionare. Acest test este efectuat, de obicei, pe circuitele de pe placa de baza. Un test paralel trebuie efectuat pe circuite. Un test paralel consta in conectarea circuitului la capatul rosu de masurare si conectarea capatului negru la potentialul de referinta (pamant). Un test de rezistenta sau de continuitate poate fi efectuat pentru a verifica ca un dispozitiv sau un conductor are rezistenta zero. Inainte de a efectua un test de rezistenta, trebuie sa ne asiguram ca am oprit curentul. Atat tehnicianul, cat simultimetrul pot fi afectati grav daca nu a fost oprit curentul. De asemenea, un circuit trebui scos din sistem inainte de a putea efectua un test de rezistenta asupra lui. O componenta poate fi izolata de restul sistemului prin decuplarea unuia sau ambelor capete ale circuitului. Multimetrul poate fi setat pentru a produce un sunet cand nu este detectata nici o rezistenta. Acesta este folosit, in mod obisnuit, pentru a testa continuitate in modulele de memorie RAM. Mai intai, modulul este scos de peplaca de baza. Apoi capetele de culoare rosie si neagra sunt folosite pentru a atinge ambii pini terminali ai modulului simultan. Un sunet indica continuitate. Daca nu se aude nici un sunet, chip-ul de memorie este foarte probabil stricat. Testul de tensiune alternativa este folosit pentru verificarea componentelor sistemului. Testul de tesniune alternativa este folosit in mod special pentru a verifica surse de curent, care necesita o atentie marita. Curentul electric generat de o sursa de curent poate rani tehnicianul. Mufele de loop-back ofera informatii importante pentru diagnosticarea si identificarea problemelor porturilor seriale si paralele. Testarea cu loop-back functioneaza trimitand semnale la iesire si verificand ca se primeste semnalul corect la intrare. Se pot obtine informatii de diagnosticare de la pini individuali, porturi si controller-e Reguli de mediu pentru camera server-elor In camera server-elor, temperatura este un factor important. Server-ul nu ar trebui sa fie localizat langa tevile de apa sau langa aparatul de aerul conditionat. Motoarele sau microundele pot cauza interferente electrice. Trebuie evitate, de asemenea, interferentele electromagnetice. Trebuie utilizate numai circuiteizolate si impamantate. Suprafata din jurul server-ului trebuie mentinuta curata. Ideal ar fi ca server-ul sa fie inchis intr-o camera cu acces limitat si unde nu exista posibilitatea ca server-ul sa fie lovit, accesat direct sau deranjat de alte persoane in afara de administratori. 119

120 Temperatura camerei server-elor este controlata de doi factori. Pe timp de vreme rece, sistemul de incalzire mentine temperatura la un nivel normal. Pe timp de vreme calda, aparatul de aer conditionat asigura ca server-ele sa ramana sub temperatura maxima de operare. Cele mai mlte centre folosesc aer conditionat pe toata durata anului, datorita caldurii degajate de catre echipamente. Cand este adus un nou server, este important sa verificam numarul de BTU (British Thermal Unit) pe care acesta le emituneori, aceasta este greu de realizat, deoarece cantitatea de BTU emise nu este prea des mentionata in specificatiile server-ului. Tehnicianul trebuie sa se asigure ca aparatul de aer conditionat poate raci numarul total de BTU emise. Daca server-ul este montat pe un rack, atunci tehnicianul trebuie sa se asigure ca exista o ventilatie buna. Un server tipic ar opera normal daca se resepecta urmatoarele caracteristici: temperatura de operare este intre 10 si 35 de grade Celsius temperatura de stocare este intre 4.5 si 40.6 grade Celsius disiparea de caldura maxima este de BTU/ora. Umiditatea este un alt factor de mediu important. Daca umiditatea aerului este prea ridicata, componentele electronice ale server-ului s-ar putea defecta. Daca mediul este prea uscat, insa, pot avea loc descarcari electrostatice. Daca server-ul se afla intr-un mediu controlat, atunci sistemul de aer conditionat sau de incalzire va controla, de obicei, si umiditatea aerului. Un server de retea ar trebui tinut intr-un mediu cu climat controlat, care mentine o umiditate relativa in intervalul 20% - 50%. De asemenea, este important sa existe la dispozitie extinctoare de foc corespunzatoare incendiilor ce implica echipamwente electrice si lichide inflamabile. Extinctoarele trebuie amplasate in locatii usor vizibile si accesibile. Inundatiile reprezinta o problema critica pentru calculatoare si servere. Daca echipamentul nu este salvat inaintea inundatiei, acesta se va strica si va deveni inutilizabil. Urmatoarele actiuni pot salva echipamentele in cazul unei inundatii iminente: Toate datele aflate pe suport mobil sau de backup vor fi mutate din camera respctiva si voi fi introduse in containere etanse, pentru a putea fi recuperate dupa inundatie Toate server-ele trebuie oprite si mutate in cea mai inalta locatie din cladire. Daca este posibil, ar fi bine sa fie mutate chiar in alta cladire. Un plan de recuperare in caz de dezastru este important pentru situatii precum inundatiile. Daca datele sunt replicate si stocate intr-o locatie separata, atunci sistemul poate fi repornit. Starea server-elor trebuie monitorizata in relatie cu mediul. Pentru a preveni pagubele pe care le-ar putea cauza factorii de mediu, trebuie monitorizate temperatura, tensiunea pe linie si alte caracteristici operationale. O noua generatie de placi de extensie ce pot fi adaugate server-elor ofera informatii detaliate despre starea mediului unui server Descarcarea electrostatica Electricitatea statica este reprezentata de acumularea de sarcina electrica pe o suprafata. Aceasta acumulare se poate descarca in ceva ce se poate strica. Descarcarile electrostatice sunt cel mai mare dusman ale componentelor electronice fine din interiorul unui calculator. Pentru ca o persoana sa simta o descarcare electrostatica, trebuie sa se formeze cel putin 3000 V. Daca descarcarea face zgomot sau cauzeaza durere, atunci s-au depasit, probabil, V. Cea mai mare parte a chip-urilor dintr-un calculator functioneaza la mai putin de 5 V si pot fi stricate si de descarcari mult mai mici de 3000 V. 120

121 Pentru impachetarea microchip-urilor si a circuitelor imprimate se folosesc materiale de impachetat speciale, ce variaza de la materiale plastice si spuma pentru microchip-uri, la pungi antistatice pentru circuitele imprimate. Componentele nu trebuie scoase din materialul in care sunt impachetate decat atunci cand sunt gata pentru a fi instalate. Pentru a evita descarcarile electrostatice, este bine sa stim cand este cel mai probabil ca acestea sa aiba loc. Potentialul pentru descarcari electrostatice creste semnificativ cand umiditatea este scazuta, cand temperatura este rece sau cand exista covoare pe jos. O zona de lucru buna contine mocheta antistatica pe jos, mese de lucru impamantate, cu covoare antistatice. Zona trebuie sa fie curata, bine luminata, iar nivelul d eumiditate trebuie pastrat intre limitele corespunzatoare Intretinere preventiva pentru echipamentele periferice Monitorul Monitorul este cea mai vizibila componenta a unui calculator si de aceea trebuie pastrat curat, pentru a-siindeplini corespunzator functionalitatea. Cand se curata un monitor, trebuie avut grija ca el sa fie scos din priza. Se va folosi o carpa usor umeda, cu putin detergent pe ea pentru a sterge intreaga suprafata a monitorului si a inlatura praful acumulat. Folositi apoi o alta carpa, usor inmuiata in apa, pentru a curata monitorul de resturile lasate de detergent. In cele din urma, folositi o carpa uscata pentru a elimina eventualele picaturi de apa ramase pe suprafata monitorului. In cazul unui monitor CRT, daca se scurge vreo picatura de apa in interiorul acestuia, cel mai bun lucru este sa o lasati sa se evapore. Nu deschideti niciodata un monitor CRT. Dupa curatarea monitorului, conectati-l din nou la priza Mouse-ul Mouse-ul poate fi mecanic sau optic. Un mouse mecanic poate sa nu mai functioneze corect daca devine prea murdar. Cand se asaza praf pe mouse pad, acesta este tras in interiorul mouse-ului. Cel mai rapid mod de a curata mouse-ul este de a inlatura placuta de pe suprafata inferioara a mouse-ului, de a scoate apoi bila si de a curata interiorul de praf. Un mouse optic ar putea sa necesite curatarea suprafetei cu senzorul optic folosind o carpa usor umeda. Insa aceasta ar putea cauza defectiuni mouse-ului si ar trebui realizata numai daca este absolut necesar. Inainte de a curata mouse-ul, deconectati-l de la calculator. Evitati contactul dintre ochi si raza laser a mouse-ului Tastatura Tastatura este componenta unui calculator cea mai bruscata din punct de vedere fizic. Tastaturile sunt, de asemenea, expuse mediului, ceea ce permite acumularea prafului pe tastatura, in timp. Curatarea periodica a tastaturii ii va prelungi perioada de viata si va preveni eventualele defectiuni. Tastele pot fi inlaturate, pentru a permite accesul usor la suprafetele unde se aduna praful. Se poate folosi aer comprimat pentru a elimina praful de sub taste. Tastatura trebuie tinuta vertical sau intr-o pozitie inclinata in timpul folosirii aerului comprimat pentru a elimina mizeria si praful. In felul acesta nu vor ramane blocate in interior particule mari de mizerie sau praf. 121

122 Imprimanta Imprimantele au multe parti mobile in interiorul lor. Prin urmare, ele necesita un nivel ridicat de mentenanta. Imprimantele produc impuritati care se aduna pe componentele din interiorul dispozitivului. In timp, aceste impuritati trebuie curatate, altfel imprimanta s-ar putea defecta. Cand lucram cu imprimante matriciale, suprafetele mobile trebuie curatate cu o carpa usor umeda. Cablul de alimentare trebuie scos din priza inaintea acestui proces. In cazul unei imprimante cu jet de cerneala, mecanismul de procesare a hartiei poate aduna particule de hartie, in timp. Acestea pot fi inlaturate cu o carpa usor umeda, cand imprimanta este scoasa din priza. Imprimantele laser necesita, de obicei, un nivel scazut de mentenanta, cu exceptia cazurilor in care sunt localizate intr-o usprafata plina cu praf. Cand curatam o imprimanta laser, trebuie folosit un aspirator special pentru inlaturarea particulelor de toner imprastiate in interior. Inaintea acestui proces, imprimanta trebuie deconectata de la priza, datoritata tensiunilor mari existente in interior. Hartia si cerneala utilizate intr-o imprimanta sunt importante din urmatoarele motive: Alegerea hartiei - Tipul corespunzator de hartie va ajuta imprimanta sa traiasca mai mult si sa tipareasca mai eficient. In majoritatea magazinelor ce vand consumabile pentru calculator exista mai multe tipuri de hatie disponibile. Fiecare tip de hartie este etichetat clar cu tipul imprimantei pentru care se intentioneaza a fi folosit. Tipurile de hartie includ hartie pentru imprimante cu jet de cerneala si imprimante laser. Alegerea cernelii - Manualul imprimantei indica marca si tipul de cerneala recomandate de producatorul imprimantei. Daca este instalat un tip gresit de cerneala, imprimanta ar putea sa nu functioneze sau calitatea tiparirii va fi redusa. Evitati incercarea de a reumple cartusele de cerneala, deoarece cerneala ar putea curge in exterior Scanner-ul Este important sa mentinem curata suprafata unui scanner. Daca sticla se murdareste, trebuie consultat manualul pentru a citi recomandarile in privinta curatirii. Daca manualul nu ofera nici o recomandare, folositi o solutie de curatare a sticlei si un material textil moale, pentru a nu zgaria sticla. Daca se murdareste interiorul suprafetei de sticla, cautati in manual instructiuni pentru cum se deschide unitatea si cum se scoate suprafata de sticla din scanner. Daca este posibil, curatati ambele parti ale suprafetei si montati-o inapoi in scanner asa cum se afla initial Intretinere preventiva pentru aplicatiile software ce ruleaza pe un calculator Utilitare software Exista cateva utilitare, incluse in DOS si Windows, care ajuta la mentinerea integritatii sistemului. Daca sunt folosite in mod regulat, urmatoarele utilitare pot mari viteza si eficienta sistemului: ScanDisk - Acest utilitar este folosit pentru a verifica integritatea fisierelor si directoarelor sau pentru a verifica in profunzime sistemul, prin scanarea disk-ului pentru descoperirea eventualelor erori fizice. Utilitarul poate fi folosit pe orice disc formatat pe care il poate citi sistemul de operare. Acest program ar trebui folosit de fiecare data cand sistemul nu este inchis corespunzator sau cel putin o data pe luna. 122

123 Defrag - Cand se instaleaza un program pe un calculator, acesta poate fi stocat in mai multe locuri pe hard-disk. Acest proces este numit fragmentare. Fragmentarea micsoreaza performantele unui disc. Utilitarul Defrag optimizeaza spatiul pe hard-disk pentru a permite programelor sa se execute mai rapid. Tehnicienii vor utiliza Defrag, in general, dupa ce au utilizat in prealabil ScanDisk. REGEDIT - Registry-ul este o baza de date ce contine date de configuratie despre hardware si mediul PC-ului. REGEDIT este o comanda folosita de tehnicienii avansati. Editorul de Registry ofera acces la Registry intr-o maniera similara cu Windows Explorer. Daca se modifica ceva in Registry, sistemul ar putea sa nu mai functioneze corespunzator. Modificarile efectuate nu pot fi anulate, astfel ca se recomanda atentie marita la utilizarea acestui program Responsabilitatile utilizatorului Exista cateva lucruri pe care utilizatorul unui calculator le poate realiza pentru ca sistemul sa functioneze corespunzator, precum: gestionarea aplicatiilor gestionarea fisierelor si directoarelor salvarea muncii efectuate pe calculator Gestionarea aplicatiilor Cand instalati aplicatii, folositi utilitarul Add/Remove Programs. Anumite aplicatii nu folosesc un kit de instalare si daca procesul de instalare genereaza o eroare in mijlocul instalarii, atunci este posibil ca intregul sistem s anu mai functioneze corect. Utilitarul Ad//Remove Programs poate fi folosit si pentru a sterge complet o aplicatie din sistem Gestionarea fisierelor si directoarelor Sistemul de gestionare a fisierelor al unui sistem de operare are rolul de a mentine datele intr-o structura ierarhica arborescenta. Hard-disk-ul trebuie organizat pentru a lucra cu fisiere si programe din locatii diferite. In felul acesta, fisierele pot fi gasite si salvate mai usor Salvarea muncii efectuate pe calculator Intrucat un sistem se poate defecta oricand, fisierele personale ar trebui salvate si replicate in mod regulat. Cel mai bun mod de a salva si replica date este de a le copia pe un mediu de stocare mobil, precum un CD, DVD sau zip-disk. Mediul de stocare ar trebui stocat cat mai departe de calculator, de preferat intr-o alta cladire, pentru a evita ca toate datele sa fie pierdute in cazul unui incendiu sau al altui dezastru. Nu folositi acelasi disc in mod repetat. Folositi mai multe disc-uri si creati copii multiple ale acelorasi date Anti-virusi Virusii de calculator sunt programe care au fost scrise de oameni cu intentii malitioase. Dupa ce a fost infectat un calculator, virusul se poate raspandi si pe alte masini prin conexiunile de retea sau pe mediile de stocare mobile. O aplicatie anti-virus poate fi folosita pentru a opri infectarea cu virusi a unui sistem. Programele antivirus pot fi rulate, de asemenea, la comanda, oentru a scana intregul calculator sau doar o anumita parte a acestuia, pentru a descoperi eventualii virusi. Daca este gasit un virus, programul anti-virus va curata fisierul infectat sau va izola fisierul. Daca un fisier devine izolat, utilizatorul nu va mai putea sa-l deschida. Programele anti-virus trebuie aduse la zi cat mai des sau in mod automat. 123

124 Virusii sunt trimisi, in mod obisnuit, ca atasamente la -uri. Dupa ce este deschis, virusul va infecta calculatorul si se va trimite pe sine folosind adrese de gasite in programe precum Microsoft Outlook. Alti utilizatori vor presupune ca -ul este legitim, ceea ce va permite virusului sa se extinda. Atasamentele de avand extensiile.exe sau.pif trebuie privite cu suspiciune Tipuri de virusi Este important sa recunoastem diferitele tipuri de virusi si ceea ce fac: Virusi de fisier - Acesta este un virus obisnuit si va modifica un program existent, astfel ca utilizarea unui program in aparenta sigur va activa virusul. Virusi de sector de boot - Acest tip de virusi se instaleaza in sectorul de boot al fiecarui floppy-disk sau hard-disk. Daca sectorul de boot al hard-disk-ului principal este infectat, virusul va fi activat de fiecare data cand este pornit calculatorul. Virusi de macro - Acest tip de virusi utilizeaza limbajele de programare bazate pe macro-uri existente in procesoarele de text. Macro-urile sunt folosite pentru formatarea automata a documentelor si pot fi foarte folositoare. Insa ele pot fi scrise si pentru a realiza lucruri daunatoare. Daca un calculator se comporta ciudat si componentele hardware sunt verificate a fi corecte, atunci este posibil sa existe un virus. Un virus poate actiona ca o defectiune hardware. Daca aveti instalat un program anti-virus, executati-l pentru a fi siguri ca sistemul este curat si programati-l sa se execute in mod periodic Firewall Multi oameni incep sa foloseasca avantajele de a fi mereu conectati la Internet prin conexiuni de latime de banda mare. Acesti utilizatori trebuie sa fie, insa, constienti de riscurile de securitate asociate cu conectarea calculatorului la lumea exterioara. Bresele de securitate de pe un calculator personal pot permite unui hacker sa fure date stocate aici sau sa foloseasca calculatorul pentru a "sparge" si alte calculatoare. Pot fi luate multe masuri pentru a minimiza riscurile de securitate implicate de conectarea unui calculator la Internet. Un firewall poate fi folosit pentru a preveni atacurile unui hacker asupra calculatorului personal. Firewall-urile sunt cea mai populara metoda de a proteja retelele interne ale firmelor si corporatiilor de intriuziuni exterioare. Un firewall este un sistem hardware si/sau software folosit pentru a nu permite unor persoane neautorizate sa acceseze date importante. Un firewall de pe calculatorul personal este localizatin mod obisnuit la interfata dintre echipamentele locale si conexiunea la Internet. Intreg traficul de date, video si voce dintre calculator si orice alt calculator este examinat de firewall. Cateva caracteristici tipice ale unui astfel de firewall sunt urmatoarele: inchide conexiunea la Internet daca detecteaza atacuri asupra calculatorului permite ca diferiti utilizatori sa isi stabileasca propriul nivel de securitate inregistreaza toate evenimentele de acces la Internet Dupa instalarea unui firewall, anumite porturi vor trebui deschise pentru a putea utiliza -ul si Internet-ul. SMTP foloseste portul 25 si POP3 foloseste portul 110 pentru a transmite si primi uri. Portul 80 este folosit de HTTP pentru a accesa site-uri web. Windows XP are un firewall incorporat, numit Inernet Connection Firewall (ICF). ICF este o componenta software care blocheaza traficul nesolicitat de pe Internet. ICF monitorizeaza toate 124

125 pachetele care vin si pleaca. Windows XP poate crea un jurnal text cu evenimente precum blocarea unor pachete. In mod implicit, ICF va bloca toate pachetele primite nesolicitate. Daca un calculator foloseste un server FTP, deschideti tab-ul "Services" din "Advanced Settings" si bifati casuta "FTPServer" Diagnosticarea problemelor hardware Elemente de baza ale diagnosticarii problemelor hardware Diagnosticarea corecta a problemelor foloseste tehnici care si-au dovedit eficienta. O serie de pasi logici reprezinta cel mai eficient mod de a diagnostica si repara o problema a calculatorului. Procesul de diagnosticare si rezolvare incepe cu identificarea problemei. In continuare, trebuie stranse informatii pentru a defini cauzele. In cele din urma, trebuie gasita si implementata o solutie. Dupa aceea, trebuie sa verificam ca solutia implementata a rezolvat problema. Daca problema a fost rezolvata, atunci procesul se termina cu documentarea solutiei. Daca problema nu este rezolvata, procesul reincepe si se repeta pana cand se gaseste o solutie corespunzatoare Identificarea problemei Identificarea problemei consta in definirea unor simptome generale, pentru a putea fi determinate cauze posibile ulterior. Rezultatul acestui pas trebuie sa fie o documentatie clara ce descrie problema. Fara o intelegere clara a problemei, tehnicianul nu poate aduna informatia necesara pentru a dezvolta o solutie adecvata Adunarea informatiilor O data ce a fost identificata problema, urmatorul pas este acela de a aduna informatii pentru a putea dezvolta o solutie. Problemele unui calculator pot varia de la simple la foarte complexe. Insa ele pot deveni mult mai complicate daca tehnicianul nu are informatiile corecte. Tehnicienii au multe resurse disponibile care sa-i ajute sa diagnosticheze problema. Tehnicienii pot folosi multimetre digitale, utilitare software de diagnosticare si informatiile oferite de utilizator. Tehnicienii pot inspecta vizual sistemul si pot cauta componentele defecte. Utilizatorul poate oferi detalii legate de cum functiona calculatorul inainte de aparitia problemei. Tehnicianul poate documenta orice schimbari realizate de utilizator care ar fi putut avea efecte adverse asupra sistemului. Utilizatorul poate descrie orice schimbari efectuate asupra sistemului si erorile primite. Tehnicianul trebuie sa stie cum sa puna intrebarile in mod corespunzator utilizatorului. cateva intrebari comune sunt urmatoarele: Poate fi descrisa eroarea? S-a primit un mesaj de eroare? Cereti-i utilizatorului sa isi aminteasca mesajul de eroare si sa il recreeze. In cazul unei erori de POST, intrebati-l cate beep-uri a auzit A mai aparut problema si inainte? S-au realizat modificari asupra sistemului? Poate fi reprodusa eroarea? 125

126 Dezvoltarea unei solutii Dezvoltarea unei solutii este al treilea pas din procesul de diagnosticare. Tehnicianul va evalua datele adunate si va folosi experienta, logica, rationamente si bunul simt pentru a gasi o solutie. Uneori, diagnosticarile initiale se dovedesc a fi fara succes si strategia trebuie revizuita Implementarea solutiei Al patrulea pas al procesului de diagnosticare consta in implementarea solutiei. In esenta, tehnicianul testeaza solutia aleasa prin manipularea componentelor hardware sau software ale calculatorului. Cateva indicatii importante sunt urmatoarele: Salvati toate datele critice inainte de a realiza schimbari. Incepeti cu lucrurile cele mai simple. Schimbati numai cate un singur lucru la un moment dat si verificati efectul schimbarii asupra calculatorului. Renuntati la orice schimbari care agraveaza problema sau dauneaza si mai mult sistemului Verificarea solutiei implementate Verificarea ca problema a fost rezolvata este ultimul pas al procesului de diagnosticare. Dupa ce a fost implementata solutia, tehnicianul poate rula teste de diagnosticare si inspecta vizual sistemul pentru a se asigura ca problema a fost rezolvata. De asemenea, tehnicianul trebuie sa se asigure ca utilizatorul este satisfacut de rezultate. Daca sistemul functioneaza corect, atunci procesul de diagnosticare si solutionare a problemei se incheie cu succes. Daca nu functioneaza corect. tehnicianul trebuie sa anuleze schimbarile efectuate su sa reia procesul de la inceput Documentarea solutiei Documentarea solutiei este ultimul pas din cadrul procesului de diagnosticare si rezolvare a problemei. Este important sa documentam toate schimbarile introduse ca urmare a rezolvarii problemeei. Aceste inregistrari pot fi punctul de pornire pentru diagnosticari ale unor probleme viitoare. In timp, documentatia tine evidenta tuturor schimbarilor realizate asupra sistemului. Problemele viitoare vor putea fi diagnosticate mai usor de tehnicieni diferiti. Inregistrarile reparatiilor anterioare sunt unelte valoroase de diagnosticare si il vor ajuta oe tehnician sa inteleaga starea anterioara a masinii Utilitare de diagnosticare Exista multe aplicatii comerciale care asista tehnicianul in procesul de diagnosticare a problemei. Unele dintre cele mai populare sunt urmatoarele: SpinRite ( Checkit ( PC Technician ( SiSOft Sandra ( SpinRite este un program pentru recuperarea datelor de pe un hard-disk care s-a stricat. SpinRite este o aplicatie capabila sa boot-eze independent de sistemul de operare. Checkit realizeaza analiza si 126

127 testarea sistemului. Poate crea rapoarte de performanta pentru componentele hardware. PC Technician poate realiza teste de diagnosticare pe porturi paralele, hard-disk-uri, tastaturi, placi video si memoria RAM. SiSOft SANDRA este un program freeware care ofera un set de utilitare de diagnosticare si evaluare a componentelor calculatorului, Sandra poate testa performanta procesorului, a placii video, a memoriei, BIOS-ului si a hard-disc-urilor Diagnosticarea problemelor componentelor hardware interne Erori de POST De fiecare data cand este pornit calculatorul, acesta executa un test pentru verificarea sistemului (POST). POST este o serie de teste de auto-diagnosticare a componentelor hardware principale. Este primul program pe care il executa BIOS-ul unui calculator. POST nu efectueaza o testare in adancime a intrgeului sistem. El poate detecta doar erorile majore, care ar impiedica procesul de boot-are. POST este stocat in memoria ROM a BIOS-ului. Daca POST detecteaza vreo eroare, aceasta va fi raportata. BIOS-ul are niste coduri de eroare predefinite, care pot fi raportate vizual sau printr-o serie de beep-uri. Mesajele codificate prin beep-uri sunt utile in procesul de diagnosticare. ACeste coduri fornate din beep-uri indica sau confirma ca exista o problema cu componentele hardware ale calculatorului. Codurile sunt produse printr-o combinatie de beep-uril lungi si scurte Probleme legate de placa de baza Placa de baza coordoneaza functionarea corespunzatoare a componentelor sistemului. Ea permite dispozitivelor sa comunice si sa colaboreze unele cu altele. Daca placa de baza nu functioneaza corect, ea trebuie inlocuita. Urmatoarul scenariu ilustreaza situatii in care pot aparea probleme si proceduri pentru a rezolva problemele respective. In cazul in care calculatorul nu boot-eaza si pare nefunctional, urmati urmatorii pasi: 1) Verificati cablul de alimentare. Verificati ca priza in care este introdus functioneaza si ca introducerea cablului in calculator este corecta. 2) Inspectati cablurile din interiorul carcasei calculatorului. Asigurati-va ca placa de baza si unitatile de disc sunt conectate la sursa de curent interna. 3) Inspectati montarea placii de baza. Placa de baza este separata de carcasa prin tampoane de cauciuc la fiecare punct de montare si nu trebuie sa atinga suprafata metalica a carcasei. Daca aceste tampoane de cauciuc nu sunt instalate bine, placa de baza ar putea fi scurtcircuitata. 4) Inlaturati toate placile instalate pe placa de baza si incercati sa reboot-ati sistemul. Daca acesta boot-eaza, atunci placa eliminata era defecta. 5) Verificati controller-ele de disc. Indepartati-le si incercati sa boot-ati calculatorul. Daca boot-eaza, problema poate fi izolata la una din unitatile de disc. 6) Indepartati toate placile video modulare. Daca compiterul boot-eaza, inclouiti placa video cu o placa video functionala si incercati sa reboot-ati. 7) Inlocuiti primul modul de RAM cu un modul de RAM verificat ca fiind functional. 8) In cazul in care computerul tot nu functioneaza, cel mai probabil placa de baza trebuie schimbata. 127

128 Probleme legate de procesor Simptomele unor erori de procesor includ performanta scazuta, beep-uri de eroare in timpul verificarii POST sau un sistem care nu functioneaza corespunzator. Daca sistemul numar in continuu memoria RAM sau se blocheaza in timpul numararii, procesorul genereaza erori si s-ar putea sa trebuiasca inlocuit Probleme de racire Cele mai multe procesoare au un ventilator instalat pentru a le raci. Daca sistemul se blocheaza sau se supraincalzeste, atunci este posibil ca ventilatorul procesorului sa nu functioneze corect. O intretinere corespunzatoare a componentelor interne va preveni reperatii costisitoare ale procesorului. Pastrati calculatorul intr-o zona bine ventilata si curatati praful in mod regulat Probleme de tensiune Procesoarele trebuie setate pentru a primi tensiunea corecta ca sa functioneze corespunzator. Placile de baza care folosesc chip-uri Socket5, Socket 7 sau Super Socket 7 trebuie sa foloseasca regulatoare de tensiune. Cele care folosesc Socket370, slot 1, slot A sau socket A folosesc un sistem automat de reglare a tensiunii. Aceasta capabilitate permite determinarea automata a setarilor de tensiune ale procesorului. Regulatoarele de tensiune trebuie setate la tensiunea corespunzatoare pentru a nu se strica procesorul Probleme cu memoria RAM In ziua de astazi, cele mai multe memorii RAM sunt de tipul SDRAM si DRAM (sau RDRAM). Modulele SDRAM cu 168 de pini sunt cele mai comune. Calculatoarele mai vechi foloseau module EDO RAM sau FPM cu cate 72 de pini. Defectele modulelor de memorie RAM sunt ori bruste, ori intermitente. Memoria defecta sau suprafolosita poate determina o cadere a sistemului in orice moment. Performanta sistemului este un indicator bun al starii memoriei. Daca sistemul merge bine si aplicatiile se blocheaza rar, atunci memoria RAM este folosita corespunzator. Daca sistemul d eoperare al calculatorului este multitasking si aplicatiile se blocheaza des, atunci cantitatea de memorie RAM este probabil insuficienta. Diagnosticarea memoriei RAM este simpla. Memoria RAM este ieftina si usor de inlocuit. Tehnicienii pot inlocui oricand memoria suspectata ca fiind problematica si pot adauga un modul functional. De asemenea, trebuie verificat ca modulul a fost instalat corect; modulele de memorie pot fi instalate doar intr-o singura directie. Alte probleme ce pot aparea sunt probleme de compatibilitate. Memoriile RAM au viteze de functionare diferite. Daca sunt instalate mai multe module de memorie ce functioneaza la viteze diferite, sistemul ar putea sa nu functioneze corect Probleme cu cablurile Multe probleme cu cablurile se datoreaza conectarii proaste a acestora. De obicei, reconectarea cablurilor resolva multe probleme. O alta problema comuna consta in interfete nepotrivite. Cabluri diferite pot arata foarte asemanator. Verificati intotdeauna ca tipul potrivit de cablu este folosit cu tipul potrivit de interfata. Amplasarea cablurilor langa o sursa electrica poate cauza interferente electromagnetice, distorsionand semnalul. 128

129 Probleme cu sistemul video Cand un sistem prezinta erori de afisare pe monitor, sistemul s-ar putea, totusi, sa booteze normal, insa imaginea afisata sa fie distorsionata sau absenta. Diagnosticarea problemelor cu monitorul ar trebui sa inceapa in afara carcasei calculatorului. Trebuie verificat ca monitorul este pornit si conectat intr-o priza functionala. Dupa aceea, trebuie verificata conexiunea la calculator. Dupa ce s-a constatat ca toate conexiunile sunt atasate corect, deschideti carcasa calculatorului si verificati ca placa video este instalata corect. Daca placa video este instalata intr-un slot PCI, incercati sa o mutati in alt slot PCI liber. Uneori apar probleme de la configurarea gresita a placii video. Placi video cu performante ridicate pot supraincarca un monitor cu performante mai scazute. In aceste cazuri, setati monitorul la o rezolutie VGA standard de 640 x 480 pixeli Probleme cu hard-disk-urile In cazul in care un calculator are instalate 2 sau mai multe unitati de disc, pot aparea probleme daca acestea nu sunt configurate corespunzator. De exemplu, daca cele 2 unitati sunt instalate pe acelasi cablu IDE, una dintre ele trebuie configurata pentru a fi master, iar cealalta pentru a fi slave. Sistemul de operare trebuie instalat pe unitatea de disc configurata ca fiind master. Configurarile master-slave se realizeaza prin setarea corespunzatoare a jumper-ilor corespunzatori fiecarei unitati de disc in pozitia corespunzatoare. Aceste pozitii difera de la o unitate de disc la alta, deci trebuie consultat manualul Probleme cu placile de sunet Placile de sunet mai vechi aveau conflicte de intreruperi bine cunoscute si documentate cu alte dispozitive. Erori de hardware puteau fi cauzate de setarea necorespunzatoare a jumper-ilor sau de o placa de sunet stricata din punct de vedere fizic. Daca un utilizator are probleme cu placa de sunet, incepeti investigatia in afara carcasei calculatorului si abia apoi verificati inauntrul ei. Verificati ca boxele sunt pornite si conectate la portul corect de pe placa de sunet. O eroare comuna consta in conectarea boxelor la portul pentru microfon. Sistemul de operare Windows are facilitati de diagnosticare a problemei. Faceti click dreapta pe My Computer, apoi selectati Properties. Din casuta de dialog care apare, selectati tab-ul Hardware si apoi butonul Device Manager. Selectati lista "Sound, video and game controllers". Daca sistemul detecteaza vreun conflict, va afisa un semn galben de exclamare in dreptul dispozitivului. Faceti click dreapta pe dispoztiv pentru a vedea ce resurse ocupa dispozitivul respectiv. De asemenea, verificati ca este instalat driver-ul corect Probleme cu sursa de alimentare Sursa de alimentare joaca un rol vital in functionarea oricarui calculator. Daca sursa de alimentare nu functioneaza corect, componentele calculatorului nu vor primi tensiunile potrivite si vor functiona defectuos. In cazul in care o sursa de alimentare se defecteaza, ea poate fi reparata sau inlocuita Supraincalzirea componentelor calculatorului Componentele calculatorului functioneaza la viteze mari si in spatii restranse, fiind susceptibile la supraincalzire. Fiecare carcasa de calculator are nevoie de un flux de aer corespunzator pentru ca elementele componente sa functioneze la nivele optime. De obicei, sursa de curent este cea care genereaza majoritatea fluxului de aer. Ventilatorul de pe sursa 129

130 de curent raceste unitatea sursei si alte componente interne ale sistemului. Cele mai multe procesoare din ziua de azi au un ventilator atasat procesorului. Carcasele calculatoarelor au gauri mici prin care poate circula aerul. Acestea trebuie pastrate curate, pentru a nu bloca circulatia aerului in interiorul carcasei. In cazul calculatoarelor car stau perioade lungi de timp in medii calde, se pot adauga ventilatoare suplimentare Diagnosticarea problemelor dispozitivelor periferice Dispozitive de intrare Dispozitivele de intrare, precum tastatura, mouse-ul, scanner-ele si camerele digitale transfera date in interiorul calculatorului. Cele mai multe dispozitive de intrare sunt detectate la pornirea sistemului. Cand diagnosticati dispozitivele de intrare, verificati ca dispozitivul este conectat corect. Dupa aceasta verificare, incercati sa reboot-ati sistemul. Fiti atenti la erorile afisate in forma de text sau sub forma de coduri de beep-uri POST. Erorile cele mai comune se datoreaza unui driver instalat necorespunzator sau unor defecte fizice, datorate lovirii sau mizeriei acumulate in dispozitiv Placi de retea Problemele de retea variaza de la conectarea necorespunzatoare a cablului de retea pana la probleme avansate ale protocolului de comunicatie. In cazul in care apar probleme, incepeti identificarea lor in exterior, verificand ca toate cablurile sunt conectate corespunzator. Indicatorul LED de pe placa de retea poate indica urmatoarele lucruri: daca placa de retea este conectata corect la calculator daca placa de retea poate comunica cu alte placi din cadrul retelei daca exista activitate in retea Daca problema nu a fost rezolvata in urma verificarii conexiunilor, atunci ea se poate datora unui conflict de resurse, precum conflicte de memorie, de intreruperi si de adrese de intrare-iesire sau unui driver instalat necorespunzator. Folositi facilitatile sistemului de operare pentru a detecta aceste probleme Diagnosticarea problemelor software Probleme comune ale sistemului de operare Windows Probleme la instalare Problemele comune referitoare la instalarea sistemului de operare Windows constau in memorie insuficienta sau in driver incompatibile pentru diverse componente hardware Probleme la pornirea sistemului de operare Windows Problemele legate de pornirea sistemului de operare Windows implica probleme hardware, probleme de configurare sau de incompatibilitate. Unele din aceste probleme vor impiedica desfasurarea 130

131 anumitor activitati, insa altele vor produce mesaje de eroare care vor simplifica procesul de identificare al cauzelor. Pentru diagnosticarea problemelor aparute puteti folosi o serie de utilitare care insotesc sistemul de operare Windows. Pentru a lansa in executie programul configurare a sistemului, apasati butonul Start si apoi selectati optiunea Run. Scrieti msconfig si apoi apasati Enter. Acest utilitar poate fi folosit pentru a incarca driver-e si a seta optiuni software Probleme cu utilizarea memoriei Erori referitoare la utilizarea memoriei apar cand sistemul de operare sau o aplicatie incearca sa acceseze locatii de memorie care nu ii sunt alocate. Cand apare un astfel de conflict, locatia de memorie nealocata devine corupta, iar sistemul, de obicei, se blocheaza. Mesajul de eroare tipic este "This application has performed an illegal operation and is about to shut down." Unele erori de utilizare a memoriei nu sunt fatale, ceea ce inseamna ca ele nu vor bloca aplicatia sau sistemul. Aceste erori ii dau utilizatorului optiunea sa continue lucrul sau sa inchida aplicatia. In caz contrar, aceasta ar putea devina instabila si s-ar putea bloca, cauza pierderea datelor nesalvate. Cand resursele sistemului de operare Windows ajung la un nivel prea scazut, anumite aplicatii sau sistemul de operare s-ar putea bloca. Acest tip de eroare indica faptul ca memoria reala si virtuala sunt aproape complet utilizate. Performanta sistemului va incepe sa de degradeze. Acest lucru se intampla, de obicei, cand sunt folosite mai multe aplicatii in acelasi timp sau cand sistemul nu a mai fost repornit de mult timp. In partea dreapta-jos a ecranului exista o zona in care pot fi vizualizate o parte din aplicatiile care se fla in executie. Aceste aplicatii utilizeaza resursele sistemului si, daca nu sunt necesare, ar trebui oprite Probleme la inchiderea calculatorului Uneori, desi a fost selectata optiunea de oprire a calculatorului, acesta nu se inchide. Aceasta situatie s-ar putea datora unor aplicatii care se afla inca in executie. Apasand Ctrl+Alt+Del veti putea vedea o lista cu aplicatiile aflate inca in executie, pe care le veti putea opri manual Utilitare pentru diagnosticarea problemelor sistemelor de operare Windows Event Viewer Event Viewer este folosit pentru a monitoriza sistemul, aplicatiile si evenimentele de securitate. Evenimentele de sistem includ si initializari corecte sau gresite ale componentelor Windows. Evenimente legate de aplicatii includ informatii despre aplicatii si performanta lor. Evenimentele de securitate contin informatii referitoare la securitatea sistemului, precum log-ari, delog-ari, accesarea fisierelor si directoarelor s.a. Event Viewer creeaza, de asemenea, categorii pentru evenimentele de sistem sau legate de aplicatii. Evenimentele de informare indica ca o aplicatie, un serviciu sau un driver au fost incarcate corect. Evenimentele de atentionare identifica lucruri care ar putea fi daunatoare in viitor. Evenimentele de eroare indica ca o aplicatie, un serviciu sau un driver nu s-au incarcat cu succes Fisiere de ajutor si de diagnosticare Toate sistemele de operare Windows contin un centru de ajutor integrat, cu numeroase facilitati de diagnosticare pentru activitatile de baza. Pe langa fisierele incluse in sistemul de operare, exista o baza de date online, pe Internet, cu sfaturi si indicatii pentru diagnosticarea problemelor. 131

132 Windows XP include o noua facilitate de ajutor, numita Help and Support Center. Pagina principala a acestuia include legaturi catre utilitare de baza, precum Disk Defragmenter, Network Diagnostics si Windows Update. Toate aceste utilitare pot fi rulate din pagina respectiva Probleme cu aplicatiile de conectare la retea in sistemul de operare Windows Probleme cu driver-ul placii de retea Este posibil ca driver-ul placii de retea sa aiba o versiune incorecta, sa fie corupt sau incompatibil. In oricare din aceste situatii, incercati sa obtineti o versiune adecvata de la producatorul placii de retea. de obicei, driver-ul corect poate fi descarcat de pe site-ul web al producatorului. Daca eroarea este cauzata de alte conflicte cu sistemul de operare, atunci driver-ul s-ar putea sa functioneze corect daca este rezolvat conflictul Setari incorecte ale parametrilor, protocoalelor sau ale proprietatilor acestora Inainte ca sistemul sa se poate conecta cu succes la retea, trebuie setate corect protocoalele utilizate. In caz contrar, utilizatorul nu va putea vedea celelalte calculatoare din retea si nu va putea accesa resursele retelei. Dupa determinarea daca tipul retelei este TCP/IP, IPX/SPX sau altul, accesati proprietatile protocolului pentru a verifica daca au fost setate corect. Uneori este posibil sa fi fost instalat protocolul corect, insa setarile adresei IP sa fie gresite. Toate setarile incorecte trebuie corectate pentru ca reteaua sa poate fi accesata Selectarea incorecta a serviciilor Serviciile de retea ofera facilitati suplimentare clientilor retelei. De exemplu, partajarea fisierelor si a imprimantelor este un serviciu popular in aproape fiecare retea. Daca acest serviciu nu este instalat, fisierele sau imprimantele nu vor putea fi partajate in retea Setarea incorecta a numelui calculatorului sau al numelui grupului de lucru In cazul retelelor Windows, calculatoarele trebuie sa aiba un nume si sa faca parte dintr-un grup de lucru. Daca acestea sunt setate incorect, atunci sistemul nu va putea accesa reteaua Utilitarea pentru diagnosticarea problemelor de retea Ping Ping este un utilitar folositpentru a determina daca o adresa IP specifica este accesibila. Functioneaza prin trimiterea unui pachet la adresa specificata si asteptarea unui raspuns Tracert Tracert este un utilitar care urmareste un pachet de la calculatorul propriu la un alt calculator din Internet. El arata statiile intermediare prin care trece pachetul pe drumul pana la destinatie si durata trecerii prin fiecare statie intermediara. Folositi tracert, de exemplu, in cazul in care paginile web se incarca greu Ipconfig Utilitarul Ipconfig permite utilizatorilor vizualizarea setarilor IP de baza ale calculatorului. Pot fi vizualizate adresa IP, adresa server-ului DNS, a server-ului WINS, a server-ului DHCP si adresa gateway-ului. 132

133 Netstat Utilitarul Netstat afisaza conexiunile TCP/IP curente si informatii despre protocolul utilizat. Netstat poate afisa si informatii despre traficul de pachete pe interfetele de retea configurate Exercitii 1) Folsirea utilitarului ScanDisk din Windows XP pentru a scana discul C: Pasul 1. Apasati butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului Pasul 2. Din meniul afisat, selectati My Computer Pasul 3. Apsati click dreapta cu mouse-ul deasupra discului C: Pasul 4. Din meniul afisat, selectati Properties Pasul 5. In fereastra aparuta, selectati tab-ul Tools Pasul 6. Apasati butonul Check now Pasul 7. In fereastra aparuta, bifati ambele optiuni (Automatically fix file system errors si Scan for and attempt recovery of bad sectors) Pasul 8. Apasati butonul Start din cadrul aceleiasi ferestre. Pasul 9. Asteptati pana cand utilitarul termina verificarea. 2) Accesarea proprietatilor placii de sunet in Windows XP Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Faceti click-dreapta cu mouse-ul pe My Computer. Pasul 3. Selectati optiunea Properties. Pasul 4. Selectati tab-ul Hardware. Pasul 5. Apasati butonul Device Manager. Pasul 6. Din sectiunea Sound, video and game controllers selectati placa de sunet si faceti click dreapta pe ea, alegand apoi optiunea Properties. Pasul 7. Din fereastra aparuta se pot selecta diverse tab-uri pentru a vizualiza proprietatile placii de sunet. 133

134 3) Lansarea in executie a utilitarului Msconfig. Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Run. Pasul 3. Scrieti msconfig si apasati Enter. Pasul 4. Va aparea o fereastra similara cu cea prezentata in figura de mai jos. Pasul 5. Din tab-urile Services puteti selecta serviciile care sa fie pornite la urmatoarea repornire a sistemului. Pasul 6. Din tab-ul Startup puteti selecta ce aplicatii sa fie pornite automat la urmatoarea repornire a sistemului. 134

135 4) Lansarea in executie a Task Manager-ului in Windows XP. Pasul 1. Apasati Ctrl+Alt+Del. Va aparea o fereastra asemanatoare cu cea din figura de mai jos, unde sunt afisate aplicatiile aflate in executie. Pasul 2. Selectati una din aplicatiile aflate in executie si apoi apasati butonul End Task. Daca apare o fereastra in care vi se comunica ca programul nu raspunde, apasati butonul End Now in aceasta fereastra. 5) Lansarea in executie a utilitarului Event Viewer Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Control Panel. Pasul 3. Din fereastra aparuta, faceti dublu-click pe Administrative Tools. Pasul 4. Din fereastra aparuta, faceti dublu-click pe Event Viewer. 135

136 Pasul 5. Selectati Application din lista afisata in partea stanga a ferestrei pentru a vizualiza evenimentele recente inregistrate. 6) Pornirea utilitarului pentru oferire de ajutor in Windows XP Pasul 1. Faceti click stanga cu mouse-ul pe butonul Start din coltul stanga-jos al ecranului. Pasul 2. Selectati optiunea Help and Support. 136