PLANUL STRATEGIC NAŢIONAL MULTIANUAL PENTRU ACVACULTURĂ

Transcription

1 PLANUL STRATEGIC NAŢIONAL MULTIANUAL PENTRU ACVACULTURĂ 10 OCTOMBRIE 2014

2 Prefața Această documentație a fost elaborată de către Asocierea Rompop 2014 în cadrul proiectului "Asistență tehnică pentru dezvoltarea și consolidarea capacității instituționale a DGP-AM POP în vederea pregătirii, elaborării și implementării POPAM " și a fost finanțată din Fondul European pentru Pescuit, prin Programul Operațional pentru Pescuit Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură are drept scop stabilirea direcțiilor prioritare de dezvoltare și a obiectivelor în sectorul pescuit și acvacultură, precum și a măsurilor de îmbunătățire a rezultatelor (administrative, organizatorice, instituționale, legislative, financiare). Programul Srategic Național Multianual pentru Acvacultură a fost elaborat pe baza datelor desprinse din Studiul de piață pentru sectorul pescăresc şi a elementelor cuprinse în Regulamentele europene relevante- Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE (COM 2013) 229 final, precum și Strategia Naţională a Sectorului Pescăresc (SNSP) pentru perioada Autorii

3 CUPRINS 2

4 Prefața CAP. 1. CONTEXTUL NAȚIONAL ȘI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE OBIECTIVE NAȚIONALE 7 Situația națională și abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura Situaţia naţională a acvaculturii și potentialul actual al acesteia Stadiului investitiilor în acvacultura românească Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în România Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a acvaculturii Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în România Obiectivul cuantificat de creștere națională ( ) Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada Ţintele de atins Planul de acţiune Măsuri privind materializarea acţiunilor propuse Resurse necesare implementarii planului de actiune Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii implementarii planului de acţiune CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE Simplificarea procedurilor administrative Evaluarea situației la nivel național (a) descrierea calitativă a cadrului administrativ (b) date cantitative și explicații: a se vedea lista din textul principal Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: acțiunile prevăzute în vederea reducerii sarcinii administrative 187 3

5 2.1.3 Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului Evaluarea situației la nivel național: cadrul actual aplicabil amenajării teritoriului (marin și terestru), repartizarea competențelor, planuri de amenajare a teritoriului care sunt deja în vigoare Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: modul în care va fi promovată amenajarea teritoriului, ținând seama de nevoile acvaculturii Dacă este cazul, obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți Consolidarea competitivității acvaculturii din UE Evaluarea situației la nivel național: punctele forte și punctele slabe ale sectorului acvaculturii la nivel național. Sprijinul existent în ceea ce privește C&D, domeniile în care este cea mai mare nevoie de creșterea competitivității Principalele elemente ale răspunsului politic dorit: activitățile planificate pentru a sprijini inovarea și legăturile dintre C&D și industrie etc Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători, sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității Evaluarea situației la nivel național: organizații de producători Sistemele existente de recunoaștere a sustenabilității Percepția acvaculturii în rândurile cetățenilor Principalele elemente ale răspunsului politic dorit ( ): acțiunile prevăzute pentru a îmbunătăți imaginea produselor de acvacultură din UE Obiectivele și indicatorii cuantificați aferenți..227 CAP. 3. GUVERNANȚĂ ȘI PARTENERIAT Contribuții cheie din partea principalilor actori implicați Legătura cu prioritățile și alocările financiare din cadrul PO al FEPAM Denumirea și datele de contact ale punctului național de contact pentru promovarea unei acvaculturi sustenabile..241 CAP. 4 CELE MAI BUNE PRACTICI Identificarea și prezentarea celor mai bune trei practici la nivel național.243 4

6 Lista figurilor Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Figura 1.4 Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada Figura 1.5 Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură Figura 4.1 Doripesco- Sistem integrat producție-procesare-comercializare Figura 4.2 Locația Doripesco Figura 4.3 Locația Doripesco Figura 4.4 Păstrăvăria Podul Olt Figura 4.5 Ferma Dumbrăvița Figura 4.6 Restaurant pescaresa Figura 4.7 Magazin de desfacere Figura 4.8 Produse tradiţionale Figura 4.9 Canalele de distribuţie ale societăţii Figura 4.10 Activitatea de acvacultură- producție, venituri, cheltuieli, profit Figura 4.11 Activitatea de procesate- producție, venituri, cheltuieli, profit Figura 4.12 Crescătoriei piscicole Bugeac 1 Figura 4.13 Crescătoriei piscicole Bugeac 1 Figura 4.14 Producția ecologică Crescătoria piscicolă Bugeac 1 5

7 Lista tabelelor Tabelul 1.1 Volumul producției din acvacultură, pe specii Tabelul 1.2 Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi Tabelul 1.3 Structura de personal a unităţilor active din acvacultură Tabelul 1.4 Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare Tabelul 1.5 Analiza suprafețelor inactive din acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Tabelul 2.1 Identificarea posibilităților de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile administrative Tabelul 2.2 Obiective generale Programului Naţional de planificare spațială pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii Tabelul 2.3 Obiectivele specifice ale Planului de Amenajare a teritoriului Tabelul 2.4 Puncte tari şi puncte slabe, pe domenii de competitivitate Tabelul 2.5 Obiective generale Direcţii de cercetare Tabelul 2.6 Obiective specifice Priorităţi de cercetare Tabelul 4.1 Evaluarea dimensiunile în plan plan economic, de mediu şi social Tabelul 4.2 Scorul înregistrat de Societatea Comercială DORIPESCO S.A. Tabelul 4.3 Program de populare pentru realizarea conversiei Tabelul 4.4 Scorul înregistrat de Societatea Comercială Complex Grup S.R.L 6

8 CAP.1 CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE OBIECTIVE NAŢIONALE 7

9 CAP.1. CONTEXTUL NAŢIONAL ŞI LEGĂTURA CU PRINCIPALELE OBIECTIVE NAŢIONALE 1.1. Situaţia naţională şi abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE Obiectivele Uniunii Europene privind acvacultura Acvacultura contribuie din ce în ce mai mult la producția mondială de alimente de origine acvatică, având în vedere că, în cazul majorității stocurilor de pește din mediul sălbatic, limitele exploatării sustenabile sunt în prezent aproape atinse sau sunt depășite. În UE, acvacultura este o activitate economică importantă în multe regiuni costiere și continentale. Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu strictețe standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală și protecția consumatorilor. Calitatea excelentă a alimentelor de origine marină respectiv toate produsele pescărești și de acvacultură din UE ar trebui să constituie un important avantaj concurențial pentru acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producția din sectorul acvaculturii stagnează, rămânând stabilă în contrast evident cu tendințele de la nivel mondial, cu creșterea puternică, care se înregistrează în alte regiuni ale lumii. În 2010, valoarea producției din acvacultura UE a fost de 3,1 miliarde EUR pentru o producție de 1,26 milioane de tone. În prezent, piața alimentelor de origine marină din UE este aprovizionată în proporție de 25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri și 10 % de sectorul acvaculturii din UE (SEC-2011). Consumul aparent total de produse pescărești și de acvacultură a ajuns în UE la aproximativ 13,2 milioane de tone (analiza DG MARE efectuată pe baza datelor Eurostat). Datele disponibile arată că în UE există o diferență din ce în ce mai mare estimată la 8 milioane de tone între nivelul consumului de alimente de origine marină și volumul de capturi efectuate de sectorul pescuitului. Comisia și statele membre pot contribui la reducerea parțială a acestei diferențe printr-o acvacultură sustenabilă din punct de vedere social, economic și al mediului. 8

10 Pe baza productivității muncii obținute în prezent, fiecare punct procentual din consumul actual al UE care provine din producția internă din sectorul acvaculturii ar contribui la crearea a aproximativ de locuri de muncă cu normă întreagă (analiza DG MARE efectuată pe baza datelor CSTEP). Această cifră confirmă faptul că, deși acvacultură reprezintă o parte relativ mică din economia UE, ea are potențialul de a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă în zonele costiere și interioare ale UE. O strânsă cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăți și mai mult crearea de locuri de muncă și competitivitatea în ambele sectoare. Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE privind creșterea albastră (COM-2012) și dezvoltarea sa poate contribui la realizarea strategiei Europa Acvacultura joacă un rol important în UE în ceea ce privește accesul la resursele alimentare și este necesar să se utilizeze potențialul acesteia pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, securitatea alimentară, creșterea economică și ocuparea forței de muncă. La fel ca oricare dintre numeroșii utilizatori ai apelor noastre, acvacultura din UE trebuie să se dezvolte în mod durabil din punct de vedere ecologic. (declaraţia Mariei Damanaki, comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit) Reforma politicii comune în domeniul pescuitului are ca scop valorificarea în întregime a potențialului acvaculturii din UE în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020: sustenabilitate, securitate alimentară, creștere economică și ocuparea forței de muncă. Un cadru îmbunătățit pentru acvacultură va contribui la sporirea producției și a aprovizionării cu pește și fructe de mare în UE, va reduce dependența de importurile de pește și va impulsiona dezvoltarea zonelor rurale și de coastă. Comisia, în cooperare cu statele membre, a introdus orientări strategice pentru acvacultură pentru a aborda provocările cu care se confruntă acest sector și pentru a identifica domeniile (de exemplu, simplificarea administrativă, amenajarea spațiului, organizarea pieței, o mai bună etichetare și informare) în care ar putea ajuta piața să deblocheze potențialul sectorului acvaculturii al UE. Anul 2013 a fost marcat de mult-așteptata reformă a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Reformele prezintă un plan de acțiune solid care pune un accent mai mare pe sustenabilitatea socială, economică și de mediu. scopul avut în vedere este sprijinirea unei creșteri pe termen lung a sectorului pescuitului, crearea unor posibilități de locuri de muncă 9

11 în zonele de coastă și, în cele din urmă, aprovizionarea cetățenilor UE cu pește într-o manieră sănătoasă și sustenabilă. Propunerea privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) vizează promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar de cooperare bazat pe orientări strategice și planuri strategice naționale multianuale care identifică obiective comune și, în cazul în care este posibil, indicatori care să măsoare progresele realizate în această direcție. Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor relevanți: autorități, industria de profil, comercianți cu amănuntul, asociații de consumatori, precum și reprezentanți ai societății civile. Propunerea de Consiliu consultativ pentru acvacultură își propune să joace un rol important în acest sens. Orientările strategice au rolul de a asista statele membre în definirea propriilor obiective naționale, ținând cont de diferitele lor situații inițiale, de circumstanțele naționale și de dispozițiile instituționale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt abordate aspecte reglementate de legislația UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa. Acvacultura este dependentă de calitatea și sănătatea atât a apelor marine, cât și a celor dulci. Legislația de mediu a UE în special Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE), Directiva privind strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE.) și Regulamentul privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (Regulamentul (UE) nr. 304/2011) asigură îndeplinirea acestor condiții prealabile. De asemenea, legislația UE stabilește standarde ridicate în materie de sănătate, protecția consumatorilor și sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să le respecte activitățile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicații legate de costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenția consumatorului este atrasă asupra calității, putând contribui și la acceptarea acvaculturii la nivel local. Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate. Comisia intenționează să ajute administrațiile naționale și regionale să pună în aplicare legislația de mediu a UE, fără a impune sarcini inutile asupra producătorilor. În acest scop, au fost publicate orientări privind integrarea a acvaculturii în siturile Natura 2000, iar Comisia are intenția de a începe elaborarea unor orientări similare referitoare la acvacultură, la Directiva-cadru privind apa și la MSFD. 10

12 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE Prin Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE, Comisia Europeană subliniiază că producția acvicolă trebuie considerată ca având caracter strategic (la fel ca alte producții din sectorul primar), astfel încât să se poată răspunde viitoarelor provocări legate de alimentație, resurse naturale și teritorii. Comunicarea se bazează pe rezultatul consultărilor cu părțile interesate și ia în calcul analiza efectuată de Centrul Comun de Cercetare (Raportul tehnic al JRC). Patru domenii prioritare vor fi abordate pentru a debloca potențialul acvaculturii europene: procedurile administrative, amenajarea coordonată a teritoriului, competitivitatea condițiile de concurență echitabile. Orientările Comisiei confirmă necesitatea categorică a unei strategii la nivel european în favoarea dezvoltării sustenabile a acvaculturii, în vederea realizării obiectivelor de ocupare a forței de muncă și de sporire a productivității sectorului, în conformitate cu Strategia Europa 2020 de relansare a economiei UE. Acvacultura poate contribui la obiectivul general de a elimina, într-un mod sustenabil din punct de vedere social, economic și al mediului, diferențele existente între consumul UE și producția de alimente de origine marină. În acest scop, fiecare stat membru este încurajat să indice în planul național multianual propriile obiective de creștere în sectorul acvaculturii (volum și valoare) în perioada prevăzută de plan. Comisia Europeană a enunţat următoarele patru orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE: 1. Simplificarea procedurilor administrative; 2. Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului; 3. Consolidarea competitivității acvaculturii din UE; 4. Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora. 11

13 Obiectivul 1- Simplificarea procedurilor administrative Informaţiile semnalează existenţa obstacolelor care împiedică crearea unor noi crescătorii acvicole şi în felul acesta se blochează mult accesul la această activitate comercială. Costurile administrative și termenele limită joacă un rol important pentru nivelul global de competitivitate și de dezvoltare a unui sector economic. În prezent, sunt disponibile doar puține informații referitoare la durata scursă pentru acordarea licențelor și la costurile acesteia în cazul unei noi ferme de acvacultură, iar Comisia nu are cunoștință de efectuarea vreunui proces exhaustiv de inventariere a principalelor blocaje. Informațiile disponibile sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de autorizare necesită adesea o durată descurajantă care îi sperie pe numeroșii întreprinzători potențiali, plasând întreaga UE într-o situație dezavantajoasă în raport cu concurenții săi pe plan mondial. Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate în mod disproporționat de birocrație: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor administrative și de reglementare în comparație cu cifra de afaceri și cu numărul de angajați poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari. Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a Comisiei. Ca urmare a revizuirii Small Business Act din aprilie 2011, Comisia a propus un plan de acțiune pentru a sprijini spiritul antreprenorial în Europa. Pare din ce în ce mai necesară o legislație care să permită reducerea termenelor medii și a diferențelor dintre statele membre. Planul de acțiune invită statele membre să reducă, până la sfârșitul anului 2015, la o lună termenele de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți, cu condiția ca cerințele legislației UE din domeniul mediului să fie îndeplinite. Ca prim pas, trebuie să aibă loc un proces exhaustiv de inventariere și de evaluare. Obiectivele elaborate de Comisia Europeană au la bază datele colectate de Statele Membre în ceea ce priveşte identificarea posibilitățile de îmbunătățire a procedurilor și de a reduce sarcinile administrative. Statele membre au fost încurajate să colecteze, informații cu privire la: numărul de noi licențe acordate (nr.), 12

14 rata de succes a cererilor pentru licențe (%), numărul de cereri în curs de prelucrare (nr.), durata medie de finalizare a procedurilor de acordare a licențelor (luni), numărul de organisme publice implicate în procedura de autorizare (nr.), costurile medii ale procedurilor de acordare a licențelor pentru noile societăți (EUR), durata medie a unei licențe (ani). Obiectivele Comisiei: Să colaboreze, pe baza datelor colectate de statele membre, cu autoritățile relevante pentru a identifica, cele mai bune practici și marjele de îmbunătățire, inclusiv prin sprijinul Grupului la nivel înalt privind sarcinile administrative din cadrul Comisiei, al cărui mandat este de a ajuta administrațiile publice ale statelor membre să pună în aplicare legislația UE într-un mod mai eficient și mai sensibil la nevoile părților interesate. Să pregătească, documente de orientare care să răspundă cerințelor referitoare la acvacultură din Directiva-cadru privind apa și din MSFD, pentru a ajuta statele membre și industria să aplice legislația UE și pentru a ilustra modul în care protecția mediului poate fi compatibilă cu acvacultura sustenabilă. Obiectivul Consiliului consultativ pentru acvacultură: Să întreprindă, o evaluare a procedurilor administrative și un proces de inventariere a principalelor sarcini administrative în ceea ce privește termenele și costurile pentru diferitele tipuri de acvacultură din statele membre. Obiectivul 2 - Asigurarea dezvoltării sustenabile și a creșterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului Acvacultura pare în general mai vulnerabilă la poluare, decât pescuitul și prin urmare Comisia Europeană ar trebui să detină informații cu privire la infrastructuri și la utilizările care ar putea avea impact asupra calității apelor, a măsurilor de atenuare, a operațiunilor de monitorizare, a noilor proiecte mari. Diferite studii au demonstrat că existența unor planuri de amenajare a teritoriului poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investițiilor și la accelerarea dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Amenajarea teritoriului intern este, de obicei, mai avansată în comparație cu amenajarea spațiului maritim ca urmare a existenței, de exemplu, a unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informațiile devin ușor 13

15 accesibile tuturor instituțiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru acvacultura de apă dulce va contribui la creșterea producției punând, în același timp, accentul pe habitate și pe protejarea biodiversității. Amenajarea teritoriului ar trebui să țină seama de serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri. În multe cazuri, nevoile acvaculturii luate separat nu vor justifica desfășurarea unui proces atât de complex în cazul mediului marin. Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută și monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de exemplu, îmbogățirea cu nutrimente și materii organice, contaminarea cu substanțe periculoase) sunt abordate în mod specific în legislația UE. Efectele globale ale fermelor individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin fizic) și sunt influențate de diverși factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de cultură, amplasarea fermei și vulnerabilitatea mediului local. Conform unui studiu al Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu în cadrul procesului de amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru întreprinzătorii privați și să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce privește procedurile de acordare a licențelor, sporind astfel atractivitatea investițiilor. Mai multe studii și experiența din alte sectoare industriale confirmă că, prin abordarea acestui tip de probleme în primele etape ale procesului de amenajare, se minimizează impactul asupra mediului, se reduce opoziția locală, se previn întârzierile inutile și cresc șansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de experiență poate furniza indicații utile pentru producătorii din sectorul acvaculturii, contribuind la sporirea sustenabilității, a acceptării sociale și a competitivității acvaculturii europene. Recenzarea zonelor care se pretează cel mai mult la acvacultura de apă dulce şi elaborarea de bune practici vor contribui la o dezvoltare corectă şi armonioasă a acvaculturii. Dat fiind că spațiul și pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât și în cele interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării și al procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenție deosebită zonelor vulnerabile și protejate; experiențele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată că poate exista o compatibilitate între activitățile comerciale profitabile și conservarea biodiversității. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un 14

16 exemplu concret de activitate economică care respectă necesitățile de conservare a unui habitat sau a unei specii. Sectorul acvicol ar putea obține beneficii din amenajarea coordonată a teritoriului, care este indispensabilă și în domeniul maritim, în vederea reducerii conflictelor dintre utilizările care se suprapun, astfel încât să sporească durabilitatea din acest domeniu, să se reducă incertitudinea, să se înlesnească investițiile și să se accelereze dezvoltarea întreprinderilor acvicole; Obiectivul Statelor Membre: Să pună în aplicare o amenajare coordonată a teritoriului, inclusiv amenajarea spațiului maritim la nivelul bazinelor maritime, pentru a garanta că se ține cont de potențialul și de nevoile acvaculturii, precum și pentru a se asigura o alocare adecvată a spațiului maritim și interior pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii. Obiectivul Comisiei: Să monitorizeze punerea în aplicare a amenajării maritime coordonate, să difuzeze studii și experiențe pentru a sprijini amenajarea propriului teritoriu de către statele membre. Să organizeze, un seminar dedicat schimbului celor mai bune practici. Obiectivul 3 - Consolidarea competitivității acvaculturii în UE Pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE este necesară consultarea tuturor factorilor implicati atât în procesul de producţie dar şi în ceea ce privește organismele care reglementează piaţa. Este necesară o consultare directă şi permanentă între Comisie şi organizațiile de producători din sectorul acvaculturii, care are ca scop evidențierea principalelor dificultăţi în calea dezvoltării acvaculturii întâmpinate de aceste organizații și soluțiile pentru remedierea acestora. Este cunoscut faptul că pentru îmbunătăţirea competitivităţii acvaculturii în UE un aport esenţial îl au planurile de producţie şi comercializare elaborate de organizaţiile de producători, tehnologiile aplicate pe lanţul de producţie, acordurile interprofesionale şi politicile de brand; toate acestea pentru a răspunde în mod eficient la cerinţele şi așteptările consumatorilor în ceea ce privește calitatea și diversitatea produselor alimentare. Dezvoltarea acvaculturii extensive versus reglementările privind protejarea biodiversităţii trebuie solutionată fără încălcarea prevederilor legislaţiei UE, dar de asemenea trebuie evaluată şi revizuită aplicarea restricţiilor regionale privind pescuitul în anumite state membre şi prevederile derogatorii de la legislaţia privind protecţia biodiversităţii. 15

17 Pentru creşterea competitivităţii acvaculturii in UE un rol important şi unanim acceptat este dezvoltarea cercetării, inovării şi transferului de cunoştinţe orientat spre piaţă dar şi intensificarea şi încurajarea factorilor implicaţi în CDI pentru realizarea unor programe comune de cercetare la nivelul statelor membre ale UE. În ceea ce priveşte transferul de cunoștințe, bune practici și inovația este necesar ca programele operaţionale să fie astfel orientate pentru a încuraja să aplice şi să acceseze fonduri acele companii de acvacultură (în special IMM) care sunt implicate în transferul de cunoştinţe din cercetare și inovare. Pentru consolidarea competitivităţii acvaculturii în UE şi nu în ultimul rând, trebuie acordată o atenţie deosebită educaţiei şi formării profesionale a personalului implicat în activităţile din acvacultură adaptate la nevoile pieței, iar statele membre prin autorităţile locale şi regionale să furnizeze informații cu privire la oferta actuală și politicile de creștere urmărite. Obiectivul Statelor Membre: - Să utilizeze propunerea privind OCP și FEPAM pentru a sprijini dezvoltarea întreprinderilor prin măsuri adecvate de alocare a fondurilor în sectorul acvaculturii, inclusiv pentru planurile de producție și comercializare; - Să îmbunătățească legăturile dintre C&D și industrie (în special IMM-uri); - Să sprijine programe educaționale și de formare profesională care acoperă nevoile acestui sector. Obiectivul Comisiei: - Să coordoneze și să sprijine cercetarea și inovarea din acvacultură prin intermediul tuturor programelor și fondurilor relevante ale UE; - Să promoveze transferul de cunoștințe, cele mai bune practici, inovația, precum și rezultatele proiectelor de cercetare ale UE; - Să pună la dispoziție un observator al pieței UE ușor de utilizat, care să furnizeze informații referitoare la piață. Obiectivul 4 - Promovarea unor condiții de concurență echitabile pentru operatorii din UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora Protecția consumatorilor şi standardele privind sănătatea animală şi mediul sunt factorii care conduc la creşterea competitivităţii produselor din acvacultură şi pot face faţă concurenţei de pe piată. 16

18 Strategia pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii în UE trebuie sa sublinieze rolul care poate fi jucat de organizațiile de producători și grupurile de acțiune de coastă care trebuie să conlucreze pentru promovarea producției de acvacultură și regiunile în care aceasta are loc. Pentru stimularea competitivităţii şi promovării produselor din acvacultură, companiile de profil din statele membre trebuie să aplice experienţa pozitivă a altor domenii din sectorul agricol în privinţa trasabilităţii produselor şi a lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente. Uniformizarea etichetării, actualizarea permanentă a informaţiilor privind calitatea nutriţională a produselor din acvacultură şi aplicarea unor sisteme de certificare a calităţii produselor comune la nivelul UE sunt cerinţe ale consumatorilor dar care conduc şi la creşterea competitivităţii sectorului. Creşterea cererilor de produse ecologice de acvacultură necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte alocarea de fonduri pentru acest sector. Este important ca activitatea de pescuit să fie în concordanţă cu activitatea din acvacultură având în vedere caracterul sezonier al producției, dar şi existenţa pieţelor de desfacere, a unităților de procesare, etc. Obiectivul Statelor Membre: - Să sprijine dezvoltarea organizațiilor de producători și a organizațiilor intersectoriale, inclusiv la nivel transnațional; - Să sprijine, să pună în aplicare și să controleze cerințele și dispozițiile în materie de etichetare. Obiectivul Comisiei: - Să garanteze că normele de etichetare, în special în ceea ce privește prospețimea, proveniența și denumirea comercială, sunt pe deplin puse în aplicare; - Să îmbunătățească transparența piețelor și să difuzeze informații privind tendințele piețelor la nivel local, al UE și internațional; - Să lanseze o campanie de comunicare referitoare la punctele forte ale acvaculturii europene. 17

19 1.1.2 Situația națională a acvaculturii și potențialul actual al acesteia În România existau la nivelul anului 2005 cca ha amenajări piscicole structurate în ha crescătorii piscicole, (85%) şi ha pepiniere piscicole (15%). Practic, aproape toată această suprafaţă era utilizată de către unităţile ciprinicole, cu excepţia unei suprafeţe de 25 ha ce era utilizată de către unităţile salmonicole. În 2013, din datele statistice ANPA, rezultă că, există 748 de licenţe de acvacultură pentru o suprafaţă de ha, din care ha pepiniere (6,5%) şi ha crescătorii (93,5%). Dacă suprafaţa destinată acvaculturii, în linii mari, s-a păstrat în acest interval de 9 ani (diferenţa întrând practic în marja de eroare), se observă o creştere a ponderii crescătoriilor în dauna pepinierelor. În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), în sectorul de acvacultură sunt înregistrate 518 unităţi, care deţin 575 de amenajări piscicole (heleşteie, lacuri, iazuri, etc.). Cele 518 unităţi înregistrate sunt împărţite în: 19 pepiniere (ce deţin doar licenţă de pepinieră); 324 crescătorii (ce deţin licenţă doar de crescătorie); 175 combinate (ce deţin atât licenţă de pepinieră cât şi de crescătorie). Acvacultura din România se desfăşoară, în acest moment, preponderent în ape dulci şi se caracterizează din punct de vedere tehnologic prin două direcţii: o creşterea intensivă (mai ales a salmonidelor); o creşterea extensivă şi semi-intensivă a ciprinidelor în policultură, în bazine de pământ (heleşteie, iazuri şi lacuri). Creşterea ciprinidelor în policultură în bazine de pământ şi în regim extensiv sau semi-intensiv prezintă avantajul de a conserva calitatea apei în cazul regimului extensiv de creştere sau a genera un risc minor sau neglijabil asupra calităţii apei în cazul regimului semiintensiv de creştere. Majoritatea amenajărilor piscicole au un istoric relativ îndelungat şi s-au încadrat foarte bine în peisajul natural, jucând un rol important în consolidarea echilibrelor ecologice, în preluarea excesului de apă, în asigurarea şi menţinerea unor suprafeţe întinse de zone umede. Ciprinicultura tradiţională în bazine de pământ este compatibilă cu habitatele 18

20 sensibile şi furnizează beneficii şi servicii de mediu. În multe dintre siturile NATURA 2000 din România, se desfăşoară activităţi de piscicultură, acestea fiind pe deplin compatibile cu conservarea valorilor naturale ale siturilor, dovada cea mai elocventă fiind însăşi desemnarea arealului amenajării piscicole ca sit NATURA Amenajările piscicole extensive au devenit ferme multifuncţionale unde sunt furnizate şi alte servicii sociale şi de mediu: recreere, menţinerea biodiversităţii şi îmbunătăţirea managementului apei. Structura pe specii a producţiei piscicole provenită din acvacultură până în 2005 a fost dominată de ciprinide, atât de origine indigenă cât şi de origine asiatică, reprezentând 85% din total, restul de 15% fiind reprezentat de păstrăv, şalău, ştiucă, biban, somn, sturioni,etc. În perioada , această structură a speciilor s-a păstrat în mare măsură, tendinţa fiind uşor crescătoare către ciprinide care reprezintă în medie 87%, după cum se observă din figura nr. 1.1 Restul de 13% reprezintă celelalte specii, dintre care cea mai importantă este păstrăvul. 13% 87% Ciprinidae Alte specii Figura 1.1 Structura pe specii a producției de pește din acvacultura românească În Delta Dunării, din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de ha, în prezent mai sunt utilizate în scop piscicol ,6 ha, din care ,0 ha sunt suprafeţe cu luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind impracticabile fără a se executa operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de ,0 ha nu este utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite pentru cultura cerealelor sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de vegetaţie stuficolă care le fac impracticabile. 19

21 Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi intensivă cu populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Din amenajările piscicole se estimează că se obţine o producţie de circa tone de peşte de consum. În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui (specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlate 10 staţii existente la un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I, Chilia II Hreblea, Stipoc) fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produc puietul de crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 05-1,0 ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha. Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada , au fost efectuate lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă totală de ha în amenajarea piscicolă Popina (suprafaţă totală de 3.600,0 ha) şi în amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (suprafaţă totală de ha). Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea Neagră. În ciuda tuturor dificultăților există dorința de dezvoltare regională de perspectivă, atât din punct de vedere tehnologic cât și productiv. Maricultura poate fi desfăsurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa marină. Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii, vulnerabilități și lipsei zonelor adăpostite. În România, în perioada au existat încercări ale unor persoane fizice interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată și lipsa de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul marin funcționează în prezent, doar o societate privată, având ca obiect creșterea midiilor Mytillus 20

22 galloprovincialis în apa Mării Negre, cu o producție anuală de doar câteva tone, care este situată în partea de sud a municipiului Constanța. Această firmă a depus eforturi pentru introducerea în amenajare a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, aclimatizată și cultivată offshore, cu sprijinul INCDM. În partea de nord a municipiului Constanța (cca. 20 km) a fost construită o fermă de pește marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambulă, prin tehnologia norvegiană. Din punct de vedere al volumului producţiei, se observă din tabelul nr.1.1, că după o creştere până în anul 2009 a urmat o scădere cu cca. 32% în anul 2010 faţă de anul 2009 şi apoi cu încă 7% în 2011 faţă de 2010, acest lucru datorându-se în mare parte contextului economic din acea perioadă. Începând cu 2012 producţia a revenit în creştere cu 12% în 2012 faţă de 2011 şi cu 1,4% în 2013 faţă de Tabelul 1.1 Volumul producției din acvacultură, pe specii [tone] Specia Crap Caras Sanger Novac Cosas Somn Şalău Ştiucă Biban Păstrăv Sturioni Somn african Alte specii Midii, stridii Raci TOTAL * * * ** ** ** ** ** Sursa: * FAO; ** ANPA. 21

23 Speciile ce predomină, în ultimii ani, în producţiile obţinute sunt reprezentate de către crap şi complexul ciprinidelor asiatice, în proporție de peste 70% din totalul producţiei (figura nr.1.2). În afara acestora, o pondere ridicată o mai au carasul şi păstrăvul, de peste 10% din totalul producţie. Celelalte specii prezente în producţiile realizate reprezintă sub 5% din totalul producţiei. 16,96% 1,81% 10,51% 21,00% 12,17% 4,36% 33,36% Crap Caras Sânger Novac Cosaş Păstrăv Alte specii Figura 1.2 Structura producției de pește din acvacultură, pe specii [%] În perioada numărul de unităţi active în domeniul acvaculturii a fluctuat destul de mult, probabil şi datorită crizei economice, de la 444 de unităţi în 2010, la 319 unităţi în 2011 şi 430 de unităţi în Structura unităţilor în funcţie de numărul de angajaţi este prezentată în tabelul nr.1.2, unde se observă că numărul cel mai mare de unităţi ce activează în sector sunt cele cu cel mult 5 angajaţi. Explicaţiile ce stau la baza acestei observaţii sunt pe de-o parte date de fărâmiţarea tot mai mare a amenajărilor piscicole pe bazine/heleşteie şi preluarea acestora de mai multe societăţi comerciale, lucru ce se întâmplă în special în Delta Dunării, iar pe de altă parte, utilizarea amenajărilor piscicole sau a bazinelor pisicicole numai ca şi crescătorii unde, actvitatea de pescuit este desfăşurată cu ajutorul sezonierilor. 22

24 Tabelul 1.2 Structura unităţilor active din acvacultură, funcţie de numărul de angajaţi An < > 10 Total Sursa: PNCD - ANPA În ceea ce priveşte numărul angajaţilor existent în cadrul sectorului de acvacultură, în perioada , a urmărit tendiţa unităţilor active de la de angajaţi în 2010, la în 2011 şi în Structura numărului de angajaţi pe sexe şi norma întreagă de muncă este prezentată în tabelul nr.1.3. Tabelul 1.3 Structura de personal a unităţilor active din acvacultură An Normă întreagă Normă parţială Bărbaţi Femei Total Bărbaţi Femei Total Sursa: PNCD - ANPA Analiza în profil regional În conformitate cu Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA), sunt autorizate 518 unități de acvacultură, care dețin 748 de licenţe valabile, din care 216 pentru pepiniere şi 532 pentru crescătorii. Situaţia pe regiuni de dezvoltare și județe este prezentată în tabelul nr.1.4 și 1.5, precum și în figura nr.1.3. Repartizarea unităților de acvacultură pe regiuni de dezvoltare Tabelul 1.4 Regiunea Număr Număr Număr Suprafața Suprafață Suprafață județe unități amenajări totală pepiniere crescătorii NORD-EST ,2 942, ,18 SUD-EST ,1 3385, ,7 SUD ,5 1472, ,7 SUD-VEST ,15 129, ,83 23

25 VEST ,22 279, ,55 NORD-VEST ,84 380, ,09 CENTRU ,49 83, ,17 BUCUREȘTI-ILFOV , ,2 TOTAL , ,3 Sursa: ANPA (RUA, PNCD, raportări inspectori filiale) Figura 1.3 Repartiția suprafeței totale utilizate în acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Repartiţia unităţilor de acvacultură pe judeţe Tabelul 1.5 NUMĂR NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI REGIUNE JUDEȚ UNITĂȚI TOTAL, TOTAL, PEPINIERE CRESCĂTORII (licențiate) din care: din care: COMBINATE Bacău Botoşani I. NORD Iași EST Neamț Suceava Vaslui TOTAL I Brăila Buzău II. SUD Constanţa EST Galaţi Vrancea Tulcea TOTAL II III. SUD Argeş Călăraşi Dâmboviţa Giurgiu

26 NUMĂR NUMĂR LICENȚE NUMĂR AMENAJĂRI REGIUNE JUDEȚ UNITĂȚI TOTAL, TOTAL, PEPINIERE CRESCĂTORII (licențiate) din care: din care: COMBINATE Ialomiţa Prahova Teleorman TOTAL III Dolj Gorj IV. SUD- Mehedinţi VEST Olt Vâlcea TOTAL IV Arad Caraş- V. VEST Severin Hunedoara Timiş TOTAL V Bihor Bistriţa Năsăud VI. NORD - Cluj VEST Maramureş Satu Mare Sălaj TOTAL VI Alba Braşov VII. Covasna CENTRU Harghita Mureş Sibiu TOTAL VII VIII. BUCUREŞ TI-ILFOV TOTAL VIII TOTAL GENERAL Bucureşti Ilfov Suprafeţele destinate acvaculturii, reprezentate de ha, din care ,3 ha crescătorii şi 6.673,14 ha pepiniere, sunt repartizate pe regiuni şi judeţe conform tabelului nr

27 Repartiţia suprafeţelor din acvacultură pe regiuni şi judeţe Tabelul 1.6 SUPRAFEŢE (ha) REGIUNE JUDEȚ TOTAL, din care: PEPINIERE CRESCĂTORII Bacău 239,573 14, ,068 Botoşani 1841,71 305, ,15 I. NORD EST Iaşi 4315,6 391, ,68 Neamţ 93, ,2285 Suceava 847, , ,009 Vaslui 2074,27 108, ,04 TOTAL I 9412,2 942, ,18 Brăila 2002,92 406, ,2 Buzău 1506,82 129, ,12 II. SUD EST Constanţa 9176,52 789, ,54 Galaţi 1533,69 151, ,52 Vrancea 151,28 7,6 143,68 Tulcea 52354,9 1899, ,6 TOTAL II 66726,1 3385, ,7 Argeş 153,0979 2, ,873 Călăraşi 6958,59 233, ,35 Dâmboviţa 1311,66 252, ,02 III. SUD Giurgiu 2256,82 620, ,6 Ialomiţa 1673,72 282, ,07 Prahova 1234,13 71, ,99 Teleorman 534,437 10,69 523,747 TOTAL III 14122,5 1472, ,7 Dolj 506, ,943 Gorj 23,2447 3,128 20,1167 IV. SUD-VEST Mehedinţi 668,1 125, ,066 Olt 175,138 0,5 174,638 Vâlcea 1170,72 0, ,07 TOTAL IV 2544,15 129, ,83 Arad 843,26 70,77 772,49 V. VEST Caraş-Severin 112,893 22, ,6057 Hunedoara 132,85 8, ,462 Timiş 620, ,23 441,988 TOTAL V 1709,22 279, ,55 Bihor 1700,9 237, ,85 Bistriţa-Năsăud 160,286 16, ,371 VI. NORD -VEST Cluj 144,96 41,1 103,86 Maramureş 82, , ,5871 Satu Mare 929,591 36, ,51 Sălaj 110,23 23, ,9162 TOTAL VI 3128,84 380, ,09 Alba 110,74 13,5 97,24 Braşov 571,97 27, ,932 VII. CENTRU Covasna 264,055 0, ,028 Harghita 123, ,291 Mureş 961,495 42,67 918,825 Sibiu 694,9424 0, ,856 26

28 TOTAL VII 2726,49 83, ,17 VIII. BUCUREŞTI-ILFOV Bucureşti 312, ,499 Ilfov 1673, ,7 TOTAL VIII 1986, ,2 TOTAL GENERAL , ,3 27

29 1.1.3 Stadiului investiţiilor în acvacultura românească Acvacultura în România a început să ia amploare după anul 1960, iar la sfârşitul anului 1989, exista circa de ha, sub formă de pepiniere şi crescătorii.(tabelul nr.1.7) Producţia piscicolă în apele dulci din România în anul 1990 Tabelul nr.1.7 Categorie de ape Suprafaţă (ha) Producţie totală (tone) Randament mijlociu (kg/ha) Pepiniere piscicole Crescătorii Multe amenajări piscicole în această perioadă au fost realizate cu mari deficienţe, unele prost funcţionale sau chiar nefuncţionale. Din cele ha utilizate în acvacultură în 1989, în 2005 s-au înregistrat ca suprafeţe degradate sau nefolosite circa ha. În România existau la nivelul anului 2005 cca ha amenajări piscicole structurate astfel: ha crescătorii piscicole (84%), ha pepiniere piscicole (15%) si 25 ha crescătorii salmonicole (cca. 1%). Sistemul tradiţional folosit în acvacultura românească este extensiv sau semi-intensiv, bazat în principal pe creşterea ciprinidelor în policultură. În prezent majoritatea bazinelor sunt degradate, având în vedere că în nu s-au realizat măsuri de întreţinere a acestora. O mare parte din suprafeţele amenajate pentru acvacultură nu sunt corespunzătoare pentru această activitate, mai ales pentru faptul că nu au fost adaptate la cerinţele unui proces de producţie performant. În anul 2006 au fost înscrise în Registrul Unităţilor de Acvacultură (RUA) sau au depus dosare în vederea obţinerii licenţei de acvacultură 381 de unităţi, din care 166 deţin şi pepiniere, după cum urmează. (Tabelul nr. 1.8) 28

30 Situaţia amenajărilor piscicole din România în anul 2006 Tabelul nr.1.8 Nr. Judeţ Nr. amenajări Nr. pepiniere 1 Suceava Botoşani Iaşi Neamţ Bacău Vaslui Vrancea Galaţi Tulcea Constanţa Brăila Buzău Ialomiţa Călăraşi Prahova Dâmboviţa Ilfov Giurgiu Argeş Teleorman Olt Dolj Caraş-Severin Timiş Hunedoara

31 26 Sibiu Braşov Covasna Harghita Mureş Alba Arad Bihor Cluj Bistriţa-Năsăud Sălaj Satu-Mare Maramureş Conform datelor A.N.P.A., din anul 2006, rezultă că existau amenajări piscicole cu suprafeţe (Anexa 1): - între ha, în 15 judeţe; - între ha, în 7 judeţe; - între ha, în 13 judeţe, - peste 5000 ha, în 3 judeţe. În anul 2010, situaţia terenurilor destinate activităţii de piscicultură, din domeniul public şi privat al statului, s-a modificat, conform tabelului nr Suprafaţa destinată acvaculturii provenită din fostele intreprinderi piscicole şi luciul de apă din fostele IAS- uri. fiind de ,77 ha. 30

32 Situaţia terenurilor din domeniul public şi privat al statului aferente amenajărilor piscicole ce au aparţinut societăţilor cu capital majoritar de stat, preluate de ANPA de la ADS în anul 2010 Tabelul nr.1.9 SOCIETATEA SUPRAFAŢA JUDEŢUL COMERCIALĂ (HA) PESCARIS SA IASI 3.028,92 ACVARES IASI 184,00 PISCICOLA Neamţ NEAMŢ 504,75 ESOX SA Bacău BACĂU 198,29 IALPESCO SA IALOMIŢA 1.934,03 PISCICOLA Prahova PRAHOVA 803,98 PISCICOLA Ilfov ILFOV 987,35 PISCICOLA Giurgiu GIURGIU 1299,85 PISCICOLA Mehedinţi MEHEDINŢI 1.109,64 PISCICOLA Sibiu SIBIU 672,12 PISCICOLA ZAU MUREŞ 1032,49 PISCICOLA Alba ALBA 202,30 PROACVA CEFA BIHOR 1.354,14 NĂVODARUL CALAFAT DOLJ 1.724,00 PISCICOLA DUNĂRENI DOLJ 2.274,00 PISCICULTORUL DÂMBOVIŢA 679,99 PISCICOLA ISACCEA TULCEA 1.406,09 PESCOGAL GALAŢI 3360,08 ZĂTUN GALAŢI 582,10 OLIMPUS CONSTANŢA 188,60 PESTOM CONSTANŢA ,23 PISCICOLA BOTOŞANI 2.724,58 31

33 SENDORA DOROHOI BOTOŞANI 48,11 PESCOTIM TIMIŞOARA 476,24 PISCICOLA BISTRIŢA NASAUD 134,02 PISCICOLA Cehu Silvaniei SĂLAJ 157,02 PISCICOLA ARAD 1.186,96 PISCICOLA SATU MARE 779,22 CYPRINUS VASLUI 1279,59 DORIPESCO BRAŞOV 418,32 VERMATA BRĂILA 8.366,96 PISCICOLA FĂLTICENI SUCEAVA 654,37 AMBLAC BUZĂU 2707,15 PISCICOLA CĂLĂRAŞI 2164,63 PISCICOLA OLTENIŢA CĂLĂRAŞI 513,13 PISCICOLA MILCOVUL VRANCEA 1325,16 DANUBIUS ZIMNICEA TELEORMAN 2315,80 PISCICOLA CLUJ 921,56 TOTAL ,77 Datorită privatizării lente şi a statutului juridic incert al terenurilor, nivelul investiţiilor a fost redus. Managementul unităţilor de producţie este privat. Suprafeţele bazinelor fiind mari, conduce la costuri mari de întreţinere, exploatare şi modernizare. Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior Până în anul 1980 din bazinul hidrografic inferior al Prutului, zona de luncă, făceau parte bălţile naturale: Maţa, Rădeanu, Leahu, Pochina, Şovârca, Maicaş-Fântâna Tiganului, Cotu Mare, Vlaşca, Cotu Chiului. 32

34 Începând din 1981 până în 1985, ţinându-se seama de nevoile dezvoltării economiei naţionale şi de obligativitatea ca sectorul pescăresc să asigure un procent de 3% din necesarul de proteină şi respectiv 10% din proteina animală, s-a impus amenajarea în scop piscicol şi agricol a bazinului inferior al râului Prut, zona de luncă, situaţie în care bunurile naturale mai sus menţionate au făcut obiectul unor lucrări de amenajare. Măsura se justifica deoarece, la nivelul acelor ani, numai fosta I.P.Galaţi ar fi trebuit să realizeze o producţie de 6000 t în condiţiile în care baza tehnico-materială existentă asigura doar realizarea a 3100 t. Obligativitatea asigurării diferenţei impunea extinderea bazei tehnico-materiale cu 2500 ha şi în acest sens au fost proiectate şi executate două unităţi sistematice pe bălţile Maţa-Rădeanu şi Şovârca ce au intrat în administrarea fostei I.P.Galaţi. În acelaşi context Întreprindere Piscicolă Vaslui, Gospodăria de Partid şi C.C.P.P.P.I.P. Galaţi au executat fie extinderi ale amenajărilor existente, cazul Vlădeşti, fie noi amenajări, cazul Cotu Chiului, Cârja II. Bălţile naturale Leahu, Pochina şi Cotu Mare au rămas în administrarea primăriilor. Vlaşca a continuat să fie administrată de actuala S.C.Pescogal S.A. Proiectarea amenajărilor mai sus menţionate a fost făcută de I.S.P.I.F. Bucureşti şi Universitatea Galaţi. Amenajările executate sunt de tipul crescătoriilor complexe, respectiv, pepiniere şi crescătorii vara I-a, a-ii-a, a-iii-a, asigurând în acelaşi timp scoaterea de sub influenţa viiturilor râului a unor suprafeţe cu destinaţie agricolă. Suprafeţele de interes piscicol sunt în imediata vecinătate a albiei râului şi sunt supuse regimului de inundaţie. Digurile de apărare pentru aceste amenajări au fost realizate la o cotă de 5%, corelată cu partea sovietică. Alimentarea şi evacuarea apei se efectuează gravitaţional, când nivelul Prutului o permite, şi prin pompare. Prin proiectare, datele folosite fiind anterioare punerii în funcţiune a barajului Stânca- Costeşti, alimentarea gravitaţională s-a considerat posibilă în procent mare, respectiv de 60% din volumul total necesar. 33

35 Prin condiţiile impuse de exploatarea barajului de la Stânca Costeşti, alimentareaevacuarea este dificilă în perioada de interes tehnologic. Proiectarea acestor amenajări s-a cuantificat într-un efort financiar şi material mare, impus de condiţiile socio-politice. Acum în noile condiţii, efectul este resimţit negativ, suprafeţele amenajate nemaiputând fi exploatate în conformitate cu destinaţia iniţială, iar tehnologiile sunt modificate (s-a renunţat la evacuarea apei în totalitate sau parţial sau s-a trecut la exploatare agricolă). Totodată influenţa asupra mediului nu a fost tocmai favorabilă sub aspect ecologic şi s-a soldat cu restrângerea ariilor de reproducere a multor specii de peşti. Amenajările piscicole din Lunca Prutului Inferior se confruntă cu aceleaşi probleme din Delta Dunării, respectiv în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui prin neasigurarea condiţiilor optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate datorită lipsei condiţiilor elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee, administrarea furajelor, îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii hidrologice şi hidrobiologice minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de invadare cu macrofite acvatice); În majoritatea amenajărilor piscicole din Lunca Prutului Inferior unele etape strict necesare aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai multe amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material biologic în special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a peştelui în regim natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea călugărilor de alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a amendamentelor, îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate formulele de populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe asemănări regimului liber de creştere. În regiunea Nord-Est, sunt amenajate 7738,85 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. După începerea procesului de privatizare, în această regiune situaţia amenajărilor este următoarea: 34

36 SC ACVARES SRL Iaşi, are suprafaţa de 237 ha din care 170 ha suprafaţa productivă. Are în componenţă: 6 heleştee de creştere, suprafaţa totală de 170 ha 6 heleştee de iernare, suprafaţa totală de 3 ha 9 heleştee de reproducere, suprafaţa de 7 ha 17 heleştee parcare, suprafaţa de 5 ha construcţii, diguri, canale, drum acces etc. cu suprafaţa totală de 52 ha Peştele este crescut în circuit închis, în ciclu de 3 ani aplicând tehnologiile clasice, cu ameliorări substanţiale, mai ales la creşterea din prima vară. Din 1996 şi până acum, ACVARES realizează o buna producţie de puiet de o vară, cu peste 4000 kg/ha. SC CARPYO SRL VASLUI, a fost înfiinţată în anul 1996 având un colectiv specializat în activitatea de baza piscicultură. Ferma are o suprafaţă totală de 79 ha bazine de reproducere, bazine de creştere a puietului şi bazine de creştere a peştelui de consum. SC DASSM SRL Botosani, are în administrare o suprafaţă totală de 143,88 ha, din care 107 ha iazul Stăuceni şi pepiniera 36,88 ha. Activitatea desfăşurată de societate constă în: - producţie de crap, sânger, novac, caras, şalău ; - obţinerea materialului de populare puiet vara I crap. SC ENBIG - 12 SRL BÂRLAD. Ferma piscicolă Puieşti are o suprafaţă de 145 ha şi este o ferma sistematică, formată din: - crescatorie cu suprafaţa de 70 ha; - pepiniera cu suprafaţa de 21 ha - heleşteu de creştere pe malul stâng al râului Tutova de 54 ha. Ferma produce: crap, caras şi specii din complexul Asiatic de la stadiul de pui predezvoltaţi până la peşte de consum. 35

37 SC ESOX SRL BACAU - suprafaţa de luciu de apă administrată în proprietate concesionată sau în inchiriere este de 300 ha şi este organizată în patru ferme piscicole în regim semiintensiv. Ferma piscicola Motoşeni 140 ha luciu de apă, formată din pepinieră şi crescatorie, situată în com. Motoşeni, pe valea pârâului Zeletin, cu acces pe DJ Izvorul Berheciului Podu Turcului. Ferma Pereschiv 90 ha, are un lac de acumulare în com. Podu Turcului, sat Fichiteşti. Ferma Horgeşti 52 ha, are un iaz piscicol, in com. Horgesti, pe DJ Bacau - Horgesti Racatau. Ferma Antoheşti 8 ha, com. Izvorului Berheciului. Principalele specii de cultura sunt cele din complexul chinezesc ( 60%), crap (35%) şi caras, şalăul, somnul, ştiucă. SC GEMA SRL Botoşani, administrează bunurile piscicole ale Fermei piscicole Hăneşti situată în com. Hanesti, jud. Botosani. Bunurile piscicole din cadrul fermei sunt : - iazul Hăneşti 232 ha, amplasat în bazinul de recepţie a râului Başeu, pe raza comunei Hăneşti ; - pepiniera Hăneşti 77,8 ha, amplasată în aval de iazul Hăneşti bazinele de reproducere, creştere vara I, iernare, iar bazinul de crestere vara a-ii-a în amonte iaz ; - iazul Sărata 48,6 ha, amplasat în bazinul de recepţie a pârâului Sărata, pe raza comunei. Mihălăşeni. Societatea poate asigura pe toata perioada anului peste de consum din speciile: crap, specii din compexul est-asiatic (cosaş, sânger, novac ), caras, somn şi şalău. SC MIHPES SRL Iaşi Societatea exploatează piscicol : - iazul Dobre cu suprafaţa de 30 ha - acumularea Sârca cu suprafaţa de 104 ha 36

38 - pepiniera Sârca cu un număr de 11 heleştee cu suprafeţe cuprinse între 0,4 10 ha, însumând 29 ha Activitatea desfăşurată de societate constă în obţinere peşte crescut în: - policultură vara a II a şi peste de consum - monocultura crap de o vara - policultură - specii din complexul est-asiatic de o vara (sânger, novac), cu crap. SC NORALEX SRL Iaşi, are ca obiecte principale de activitate obţinerea de puiet şi peşte de consum. Ferma este amenajată pentru acvacultura de tip sistematic în suprafaţă de 92 ha luciu de apă. SC PIRANIA SRL Botoşani, are în administrare o suprafaţă totală de 452,92 ha, din care luciu de apa şi stuf 403,07 ha. Bunurile piscicole folosite în ferma piscicola Hudeşti sunt: - iazul Başeu cu suprafaţa de 24 ha, - iazul Lupeni cu suprafaţa de 20 ha, - pepiniera noua cu suprafaţa de 72 ha, - iazul Havarna 2 cu suprafaţa de 32 ha, - pepiniera veche cu suprafaţa de 12 ha, - iazul Havarna 3 cu suprafaţa de 15 ha, - iazul Darabani 1 cu suprafaţa de 7 ha, - iazul Darabani 2 cu suprafaţa de 8 ha. Activitatea desfăşurată presupune : - obţinerea materialului de populare şi comercializarea acestuia, puiet predezvoltat vara I, a II-a:crap, caras, şalău, sânger, novac, somn, cosaş din reproducători din rasa pură selecţionaţi. În regiunea Sud-Est, sunt formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee, dar şi iazuri. Amenajări piscicole din judeţul Constanţa: Bugeac, Oltina, Corbu, Dunăreni, Taşaul, Siutghiol, Limanu, Mihail Kogălniceanu, Ţibrinu, Conacu Negreşti Amenajări piscicole din judeţul Brăila: Măxineni, Ostroavele Brăilei, Lutul Alb, Seaca, 37

39 Amenajări din judeţul Galaţi : Şovârca, Maţa Rădeanu, Vlădeşti, Brateş, În regiunea Sud, sunt amenajate 4989,64 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. În regiunea Sud-Vest, sunt amenajate 3998 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. În regiunea Vest, sunt amenajate 1353,80 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. În regiunea Nord-Vest, sunt amenajate 1700,78 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. În regiunea Centru, sunt amenajate 779,22 ha formate din pepiniere si crescatorii de tip heleştee dar şi iazuri. Amenajările piscicole din Delta Dunării Primele amenajări piscicole din Delta Dunării au început să funcţioneze din perioada anilor 1960, când au fost realizate Amenajările piscicole Sarinasuf şi Calica-Iazurile care au funcţionat ca pepiniere piscicole pentru popularea complexului de lacuri Razim-Sinoie cu puiet de două veri, pentru creşterea producţiei de peşte din acest complex. Ulterior, aceste amenajări au fost transformate în ferme pentru producerea peştelui de consum, începându-se şi construirea altor amenajări piscicole noi în alte zone ale Deltei Dunării: Stipoc, Rusca, Chilia, Dunavăţ I, Dunavăţ II etc. Din 1970, în zona Deltei Dunării s-a înfiinţat Centrala Delta Dunării care avea ca obiectiv coordonarea activităţilor economice din Delta Dunării şi Complexul Lacustru Razim-Sinoie. În cadrul Centralei funcţionau întreprinderi de stat specializate în principalele activităţi: pescuit şi piscicultură, recoltarea stufului, exploatare forestieră etc. Prin Programul de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării, aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 92/1983, Centrala Delta Dunării s-a reorganizat şi au fost înfiinţate întreprinderi teritoriale de exploatarea complexă a resurselor naturale din Delta 38

40 Dunării (IECRNDD), precum şi întreprinderi specializate: construcţii-montaj, transporturi, cercetare-dezvoltare etc.. Centrala Delta Dunării a promovat programul pentru exploatarea integrală a Deltei Dunării. În cadrul acestui program s-a prevăzut ca suprafeţele amenajate pentru piscicultură în Delta Dunării să depăşească, ha, până în anul Programul s-a derulat în perioada , perioadă în care au fost construite amenajări piscicole noi şi au fost modernizate cele vechi. Prin Decretul nr.115/1990 au fost sistate toate lucrările de amenajare din Delta Dunării pentru folosinţe economice piscicultură, agricultură ş.a. Prin studiile tehnico-economice de fundamentare (STE), amenajările piscicole erau planificate să funcţioneze cu producţii de kg/ha de peşte în bazinele de creştere în vara I-a, kg/ha peşte de consum în vara a II-a şi a III-a şi kg/ha în bazine de creştere remonţi şi reproducători, prin utilizarea tehnologiilor de creştere intensivă cu furajarea şi fertilizarea bazinelor de creştere sau cu producţii de kg/ha de peşte de consum de două-trei veri prin utilizarea tehnologiilor de creştere extensivă doar cu fertilizarea bazinelor de creştere, bazate pe policultură cu formule de populare cuprinzând crapul indigen (Cyprinus carpio) în amestec cu speciile de crap din complexul chinezesc: cosaş (Ctenopharingodon idella), sânger (Hypophthalmichthys molitrix) şi novac (Hypophthalmichthys nobilis) în proporţii stabilite pe baza rezultatelor activităţii de cercetare. Până în 1990, suprafaţa totală amenajată pentru acvacultură a ajuns la ha din care, din punct de vedere juridic, ha sunt în domeniu public de interes naţional în administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (A.R.B.D.D.), 60 ha sunt în domeniul public de interes naţional în administrarea Administraţiei Domeniului Public (ADS), ha sunt în domeniul public de interes judeţean în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, ha sunt domeniu public de interes local în administrarea Consiliilor Locale din Crişan (4.492 ha), Murighiol (334 ha), Maliuc (137 ha), C.A.Rosetti (224 ha) şi Sarichioi (18 ha), conform tabelului nr

41 Situaţia suprafeţelor amenajate pentru acvacultură în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării judeţul Tulcea Tabelul nr Nr. crt. Denumirea amenajării piscicole/uat Suprafaţă ha Domeniu public de interes local Domeniu public de interes judeţean Starea actuală de utilizare 1. Babadag / oraşul Babadag în funcţiune 2. Lunca / comuna Ceamurlia de Jos în funcţiune (parţial) 3. Chilia I / comuna Chilia Veche în funcţiune (parţial) 4. Chilia II Hreblea / comunachilia Veche în funcţiune (parţial) 5. Caraorman / comuna Crişan x Proiect SOR 6. Ceamurlia I / comuna Crişan în funcţiune 7. Ceamurlia II Sarica / nu comuna Crişan 8. Obretin I / comuna Crişan în funcţiune (parţial) 9. Obretin II / comuna Crişan nu 10. Popina / comuna C.A. Rosetti în funcţiune (parţial) Martie / comuna Jurilovca în funcţiune (parţial) 12. Litcov / comuna Maliuc în funcţiune (parţial) 13. Maliuc / comuna Maliuc nu 14. Rusca / comuna Maliuc nu 15. Carasuhat / comuna nu 40

42 Mahmudia 16. Grădina Olandezului / nu comuna Mahmudia 17. Topraichioi / comuna în funcţiune Mihai Bravu 18. Dranov ghiol / comuna idem Murighiol 19. Dunavăţ I / comuna idem Murighiol 20. Dunavăţ II / comuna Murighiol xx în funcţiune (parţial) 21. Independenţa Murighiol / comuna Murighiol în funcţiune (parţial) 22. Perişor / comuna Murighiol nu 23. Periteaşca / comuna nu Murighiol 24. Sarinasuf / comuna Murighiol în funcţiune 25. Stipoc / comuna Pardina nu 26. Holbina I / comuna Pardina xxx renaturată 27. Holbina II / comuna Pardina xxx renaturată 28. Enisala / comuna Sarichioi în funcţiune (parţial) 29. Tăuc / comuna Sarichioi în funcţiune 30. Iazurile / comuna Valea Nucarilor în funcţiune (parţial) Total x Suprafaţa amenajării piscicole Caraorman de 60 ha este domeniul public de interes naţional în administrarea ADS în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării xx Din amenajarea Dunavăţ II eleşteele 3 şi 4 au fost renaturate în suprafaţă de ha xxx Amenajările piscicole Holbina I şi Holbina II sunt amenajări renaturate, ha, incluse în domeniul public de interes naţional, administrate de ARBDD 41

43 Înainte de 1990, funcţionarea amenajărilor piscicole s-a desfăşurat cu rezultate sub aşteptări datorită, în principal, imposibilităţii aplicării cu eficienţa dorită a tehnologiilor de creştere stabilite prin documentaţiile de fundamentare în bazine de creştere cu suprafeţe foarte mari, cu sisteme de alimentare cu apă şi de golire necorespunzătoare, fără asigurarea furajelor, a dotărilor tehnice sau a forţei de muncă necesare. Popularea bazinelor în care s-a practicat piscicultura intensivă s-a făcut de regulă prin aplicarea unor tehnologii adaptate din mers la condiţiile existente, în funcţie de materialul biologic şi a celorlalte componente avute la dispoziţie. Această situaţie a condus la obţinerea unor producţii mici, la care a contribuit şi pătrunderea din exterior, odată cu apa de alimentare, a unor specii de peşti (în special caras) nedorite, care erau şi sunt concurente la hrana speciilor de cultură. În valorificarea amenajărilor piscicole au fost semnalate deficienţe de exploatare ca: nerespectarea tehnologiilor de creştere a peştelui, a măsurilor care să prevină sau cel puţin să atenueze apariţia unor fenomene de degradare a solurilor şi a lucrărilor hidrotehnice, care în final au condus la degradarea unor suprafeţe amenajate. Situaţia rezultatelor economice a amenajărilor piscicole s-a agravat şi mai mult după 1990, când activitatea acestora a început să se confrunte cu cerinţele funcţionării economiei de piaţă şi a reconsiderării costurilor de producţie, precum şi cu managementul necorespunzător al noilor societăţi comerciale formate în domeniu. În continuare nu au fost alocate fonduri pentru modernizarea bazinelor piscicole, refacerea digurilor şi a lucrărilor hidrotehnice degradate, costurile de exploatare au crescut foarte mult în special datorită creşterii cheltuielilor pentru energie electrică, pentru apă, pentru furaje, pentru forţa de muncă, în timp ce producţiile obţinute au rămas foarte mici, sub 100 kg/ha fără posibilitatea de a acoperi costurile de producţie. Ca urmare, o mare parte din bazine piscicole au rămas neutilizate pentru piscicultură fiind abandonate sau au fost folosite pentru în alte scopuri şi în special pentru agricultură sau creşterea animalelor. Prin HG nr 983/1990 privind înfiinţarea Ministerului Mediului, a fost înfiinţată Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi instituţia publică desemnată cu coordonarea acesteia, respectiv, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Principalele obiective ale ARBDD au fost stabilite prin art. 5 al HG 983/1990: 42

44 Art. 5 (1) Pentru îndrumarea şi controlul întregii activităţi ştiinţifice, de turism şi agrement din Delta Dunării se înfiinţează "Delta Dunării" - rezervatie a biosferei -, instituţie cu personalitate juridică în subordinea Departamentului mediului. (2) Unităţile agricole şi celelalte activităţi economice existente în cadrul Centralei "Delta Dunării" trec din subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în subordinea Prefecturii Tulcea cu activul şi pasivul la 30 septembrie (3) Teritoriul rezervaţiei cuprinde Delta Dunării, Complexul lagunar Razelm - Sinoe, zona Somova - Parches, litoralul Marii Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv Izobata de 20 m şi Dunărea maritima - până la Cotul Pisicii. (4) Rezervaţia are următorul obiect de activitate: - redresarea ecologică a Deltei Dunării şi conservarea genofondului (biodiversităţii) ecofondului; - cunoaşterea capacităţii productive şi dimensionarea exploatării resurselor din Delta Dunării, în limitele ecologice admisibile; - coordonarea lucrărilor hidrotehnice pentru asigurarea unei mai bune circulaţii a apei pe canale, ghioluri şi lacuri, cât şi pentru împiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei maritime; - cercetarea fenomenelor deltaice; - stabilirea locurilor de vânătoare şi pescuit şi a condiţiilor de desfăşurare a acestor activităţi; - stabilirea modului de circulaţie şi acces în Delta Dunării a bărcilor, salupelor, a navelor fluviale şi maritime, a persoanelor şi a grupurilor de cercetători; - stabilirea criteriilor de dezvoltare a aşezărilor umane şi dezvoltarea turismului; - prezentarea de propuneri pentru stabilirea de taxe şi tarife pentru sancţionarea abaterilor de la regulile de desfăşurare a activităţii în Delta Dunării. Printre primele măsuri adoptate de A.R.B.D.D., a fost promovarea programului de reconstrucţie ecologică a zonelor afectate de lucrările de îndiguire şi desecare prin abordarea cu precădere a amenajărilor abandonate. În perioada următoare ( ) au fost realizate primele lucrări de reconstrucţie ecologică a amenajărilor agricole din ostroavele Babina şi Cernovca. 43

45 Amenajărilor piscicole din Delta Dunării din domeniu public de interes judeţean aflat în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea sunt concesionate unor societăţi comerciale, prin licitaţii publice, pe perioade variabile de ani. Suprafaţa concesionată cuprinde eleşteele de creştere peşte consum, eleşteele de creştere puiet, bazinele de iernat, digurile de incintă şi de compartimentare, instalaţiile hidrotehnice şi de exploatare, staţiile de pompare, sediile de ferme şi anexele aferente acestora. Suprafaţa totală concesionată în prezent este de ,6 ha (Tabelul nr. 1.11). Situaţia utilizării terenurilor în amenajările piscicole din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Tabelul nr Nr. crt. Societatea comercială Denumirea amenajării piscicole Suprafaţă în exploatare, prin concesionare 1. SC SELPOP FISH SRL AP Popina 645,0 ha (EC19, EC20) 2. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Murighiol 1 215,1 ha 3. SC OBRETIN SRL AP Obretin 1 580,0 ha luciu de apă şi 1.727,0 ha stufării inundate 4. SC ALBATROS IMPEX SRL AP Holbina II, EC 3 35,0 ha 5. SC DELTA CONSULTING MANAGEMNT SR Bazin AZL Creşterea sturionilor în cuşti (circa 0,2 ha) 6. SC ASTURIO AP Iazurile, Ferma 3 280,0 ha INTERNATIONAL SRL 7. SC FISH TOUR DELTA SRL AP Obretin II 395,9 ha 8. SC PISCICOLA TULCEA SA AP Litcov 135,0 ha 9. SC PONTIC SILVA SRL AP POPINA, EC ,0 ha 10. SC EURODELTA DANUBE AP Maliuc 342,6 ha SRL 11. SC MARIOCONS HUNTING AP Ceamurlia II 279,5 ha SRL 12 SC SOFIMIH FISHING SRL AP Ceamurlia I 269,0 ha 44

46 13. SC GELMIN SRL AP Popina, EC ,0 ha 14. SC ALFAROM COM SRL AP Iazurile, Ferma 5 304,0 ha 16. SC HER STRA CYPRINUS SRL AP 6 Martie 600,0 ha 17. SC DELTA FISH SRL Pepiniera Babadag 104,0 ha 18. SC DELTA SAMITUR SRL AP Ghiolul Pietrei 70,5 ha 19. SC PISCICOLA SARINASUF AP Sarinasuf 667,6 ha 20. SC VICKI POND SRL AP 6 Martie, Ferma 2 400,0 ha 21. SC KIARA LACI AP Ceamurlia 1 200,0 ha luciu de apă şi 1.888,6 ha stufării inundate 22. SC STUPINA SRL AP Lunca 3 222,0 ha 23. SC ROM PESC IMPEX SRL AP Iazurile 4 76,0 ha 24. SC GIP EST SRL AP Chilia 1, Ferma 4 390,0 ha 25. SC MON AL SRL AP Tauc 248,6 ha 26. SC ECODANUBE SRL AP Iazurile I, II 200,0 ha 27. SC EUROFISH SRL AP Babadag 2.080,0 ha (1800 ha lacul Babadag ha din pepiniera Enisala). 28. SC PISCICOLA MURIGHIOL AP Dranov-Ghiol 2270,0 ha 29. SC PISCICOLA TOUR AP AP Lunca 811,4 ha LUNCA 30. SC ECODELTA SA AP Topraichioi 435,5ha 31. SC POARTA DELTEI SRL AP Iazurile, Ferma 3 281,7 ha 32 SC SIMBOLIC SRL AP Agighiol 300,0 ha 33. SC ELDORADO SRL AP Chilia I, Ferma 3 Ferma 5 755,0 ha 193,8 ha 34 SC MASIVA SRL AP Chilia I 383,0 ha 35 SC MASIVA SRL AP Chilia II Hreblea I AP Chilia II Hreblea II 255,5 ha 372,5 ha 45

47 36. SC DANUBE DELTA STURGEON FARM SA AP Murighiol TOTAL 1.546,6 ha ,6 ha din care: ,0 ha luciu de apă ,6 ha stufării Inundate Concluzii Amenajările piscicole din Delta Dunării se confruntă actualmente cu aspecte negative în privinţa aplicării tehnologiilor clasice de creştere a peştelui prin neasigurarea condiţiilor optime pentru aplicarea tehnologiilor de exploatare omologate datorită lipsei condiţiilor elementare pentru alimentare şi recircularea apei din eleştee, administrarea furajelor, îngrăşămintelor chimice/organice, asigurarea unor condiţii hidrologice şi hidrobiologice minime (nivel de apă pe platforma eleşteelor, grad înalt de invadare cu macrofite acvatice, neefectuarea analizelor chimice ale apei); În majoritatea amenajărilor piscicole din Delta Dunării unele etape strict necesare aplicării corecte a tehnologiilor piscicole curente sunt eliminate, astfel încât cele mai multe amenajări practică o piscicultură în regim semi-intensiv, cu populări cu material biologic în special din speciile de peşti din complexul est-asiatic sau chiar o creştere a peştelui în regim natural, cu o simplă inundare gravitaţională în primăvară prin deschiderea călugărilor de alimentare-recirculare-evacuare, eliminându-se fazele de administrare a amendamentelor, îngrăşămintelor, furajelor etc. În aceste condiţii nu mai pot fi respectate formulele de populare din tehnologii, obţinându-se în final un amestec de specii cu multe asemănări regimului liber de creştere. În Delta Dunării mai funcţionează doar o staţie de reproducere artificială a peştelui (specii fito-planctonofage la Sarinasuf care, funcţie de comenzi, poate produce milioane de alevini în vârstă de 3-5 zile şi chiar mai mult, restul celorlalte 10 staţii existente la un moment dat (Caraorman, Maliuc, Perişor, Rusca, Enisala, Lunca, Iazurile, Chilia I, Chilia II Hreblea, Stipoc), fiind dezafectate. O parte din amenajările piscicole îşi produce 46

48 puietul de crap în bazine de reproducere natural-dirijată cu suprafeţe unitare variabile de 0,5-1,0ha/bazin (BRN) şi pepiniera Babadag, 106 ha. Din suprafaţa totală amenajată pentru piscicultură de ha, în prezent mai sunt utilizate în scop piscicol conform autorizaţiilor de mediu ,6 ha, din care ,0 ha sunt suprafeţe cu luciu de apă, iar 3.895,6 ha sunt acoperite cu stufării inundate, fiind impracticabile fără a se practica operaţii de îndepărtare a stufului. Rezultă că o suprafaţă de ,0 ha nu este utilizată în scopul pentru care au fost construite, unele fiind folosite pentru cultura cerealelor sau ca păşuni pentru creşterea animalelor, sau sunt invadate de vegetaţie stuficolă care le fac impracticabile. Din suprafaţa utilizată, o mică parte este folosită pentru piscicultură semi-intensivă cu populări dominate de speciile fito-planctonofage (peste 50-60%) în amestec cu crap, şi alte specii (somn, caras, etc.), iar o suprafaţă destul de mare este folosită pentru activităţi de piscicultură extensivă combinată cu pescuit recreativ-sportiv. Se estimează că se obţine o producţie de circa tone de peşte de consum. Având în vedere prevederile legale privind renaturarea terenurilor amenajate pentru agricultură sau piscicultură neutilizate/abandonate, în perioada , au fost efectuate lucrări de reconstrucţie ecologică pe însemnate suprafeţe situate pe terenuri improprii practicării pisciculturii sau degradate ca urmare a valorificării necorespunzătoare, în suprafaţă totală de ha în amenajarea piscicolă Popina (eleşteele EC 21 şi EC 22, în suprafaţă totală de 3.600,0 ha) şi în amenajările piscicole Holbina I, Holbina II şi Dunavăţ II (eleşteele EC3 şi EC4) în suprafaţă totală de 5630 ha. Amenajară piscicole pentru creştere peştelui marin Deşi, există potenţial la litoralul românesc al Mării Negre pentru practicarea mariculturii, în momentul de faţă o singură firmă este implicată în creşterea midiilor, cu un plan de producţie de cca. 100 t midii/an, având în exploatare 10 instalaţii sistem long-line, amplasate la nord de Constanţa, pe izobata de 12 m. Producţia reală a fost însă, în fiecare an, cu mult sub cifra planificată. Având o lungime de cca. 250 km, şi o suprafaţă a Zonei Economice Exclusive de km 2, litoralul românesc prezintă patru sectoare distincte, lipsite de zone adăpostite, 47

49 utilizate în mod obişnuit pentru maricultură. Practic, zona pretabilă pentru maricultură este cea situata între sud Agigea şi Mangalia. Aici, se pot identifica atât terenuri pe ţărm, pentru utilităţi, cât şi ape curate, la distanţă convenabilă de ţărm, care permit dezvoltarea mariculturii. Un rol deosebit de important a revenit Deltei Dunării, care deţine jumătate din suprafaţa destinată acvaculturii (aproximativ ha). 48

50 1.1.4 Analiza investiţiilor realizate în acvacultură începând cu anul 2007 Majoritatea investiţiilor realizate în acvacultura românească, începând cu anul 2007, s-au dezvoltat pe baza proiectelor implementate în cadrul POP, pe Axa prioritară 2 - Acvacultura, pescuitul în apele interioare, procesarea şi marketingul produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, Măsura Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi exploataţii piscicole şi Acţiunea 2: Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente, în viziunea obiectivelor POP de dezvoltare a acvaculturii de calitate, durabilă dar şi profitabilă, care să creeze locuri de muncă şi să abordeze o atitudine prietenoasă faţă de mediul înconjurător. Astfel, asistenţa financiară publică a sprijinit întreprinderile mici şi mijlocii în realizarea de investiţii în înfiinţarea, extinderea şi modernizarea de amenajări piscicole, achiziţia de echipamente performante, diversificarea producţiei şi orientarea spre produse cu înalta valoare adăugată. Investiţiile din acvacultură, începând din anul 2007, au fost orientate către consolidarea fermelor piscicole şi s-au concretizat în: amenajarea terenului, realizarea drumurilor de acces, construcţii, instalaţii, dotarea cu utilaje şi echipamente, mijloace de transport, software şi sisteme de monitorizare. Întrucât înainte de demararea POP condiţiile socio economice ale sectorului s au înrăutăţit, iar sectorul privat de afaceri era insuficient dezvoltat, practic programul s-a implementat începând cu anul Programul Operaţional pentru Pescuit a recuperat în mare măsură începând cu ianuarie 2010 întârzierea iniţială de doi ani , generată de dese schimbări de viziune politică şi reorganizări instituţionale. 1 Ulterior POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în concordanţă cu nevoile reale, şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în domeniu, adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului piscicol. Ulterior POP a devenit o sursă de finanţare a investiţiilor pentru sectorul productiv, în concordanţă cu nevoile reale şi un instrument de sprijin structural al politicilor europene în 1 Evaluare intermediara POP disponibilă pe: 49

51 domeniu, adaptate condiţiilor din România, pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului piscicol. Investiţiile în acvacultură s-au concretizat în: - amenajarea terenului, - realizarea drumurilor de acces, - construcţii şi instalaţii, - utilaje şi echipamente, - dotări, - mijloace de transport, - software şi sisteme de monitorizare, - tehnologii şi know-how, - instruire şi formare profesională pentru angajaţi etc. Ponderea categoriilor cheltuielilor de investiţii din acvacultură în perioada Figura nr ,23% 0,04% 2,41% 0,19% 0,25% 0,05% 1,30% 0,18% 3,91% 3,69% 32,75% Legendă: 1- Cheltuieli Investiţii pentru Utilaje şi echipamente 2- Cheltuieli Investiţii pentru Mijloace de transport 50

52 3- Cheltuieli Investiţii pentru Dotări 4- Cheltuieli Investiţii pentru Drumuri de acces 5- Cheltuieli Investiţii pentru Construcţii şi Instalaţii 6- Cheltuieli Investiţii pentru Probe tehnologice si teste 7- Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului 8- Cheltuieli Investiţii pentru Prime de asigurare 9- Cheltuieli Investiţii pentru Software si sisteme de monitorizare 10- Cheltuieli Investiţii pentru Tehnologii şi know-how 11- Cheltuieli Investiţii pentru Instruire şi formare profesională pentru angajaţi Din figura nr.1.4, se observă că ponderea cea mai mare privind cheltuielile pentru investiţii în acvacultură în perioada , este cea pentru construcţii şi instalaţii, urmată de cea pentru utilaje şi echipamente. Ponderea pentru celelalte categorii de cheltuieli este redusă. Stadiul implementarii POP La 10 ianuarie 2014, pe axele 1-3 şi 5 erau în derulare 211 contracte, în valoare de ,32 lei. 2 În cadrul POP , pe Axa prioritară 2 s-au depus 535 de cereri de finanţare, din care s-au selectat şi contractat 270 de proiecte. Pe Măsura investiţii în acvacultură s-au depus 443 proiecte, din care s-au finanţat 213 proiecte. Valoarea totală eligibilă solicitată prin cererile de finanţare a proiectelor în derulare pe măsura 2.1. a fost de ,35 euro, respectiv ,48 lei, din care valoarea publică de ,63 euro, respectiv ,70 lei. Deci rata medie de cofinanţare previzionată a fost de 34,34%. Din valoarea publică (nerambursabilă) totală s-au efectuat plăţi în cuantum de ,89 euro, respectiv ,58 lei, gradul de absorbţie pe această măsură fiind de 52,94%. 2 lista-beneficiari-pop disponibilă pe: 51

53 Tabelul 1.12 Analiza investiţiilor în acvacultură Nr. Nr. investiţii Valoare publică Acţiuni din Măsura 2.1 crt. (nr.proiecte) (lei) Creşterea capacităţii de producţie datorită ,17 construirii de noi exploataţii piscicole Variaţiile producţiei datorită extinderii sau ,41 modernizării exploataţiilor piscicole existente Creşterea cantităţii de alevini proveniţi din 0 0 crescătorii Măsuri pentru mediul acvatic , Măsuri de sănătate publică Măsuri de sănătate animală 0 0 Total ,90 Situaţia pe măsurile accesate se prezintă astfel: Pe Măsura Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi exploataţii piscicole au fost selectate şi finanţate 90 de investiţii, aflate în diferite stadii de implementare (s-au finalizat 12 proiecte, din care: 7 păstrăvării, 4 amenajări ciprinicole, 1 sistem recirculant marin). După specia principală cultivată în noile amenajări, 46 cresc păstrăv, 23 crap, 10 sturioni, 2 somn african (clarias), 1 calcan, iar după sistemul de creştere, majoritatea sunt crescătorii cu bazine de pământ sau beton, cu sau fără pepiniere, dar sunt şi sisteme recirculante (9), o amenajare pe lac de acumulare şi un ansamblu de viviere flotabile. Capacitatea de producţie proiectată a se obţine din aceste amenajări se estimează la tone/an, din care: păstrăv 4.783; crap 1.468; sturioni 700; clarias 620; calcan 150; şalău 115; biban - 10 şi alte specii (somn, ştiucă, tilapia, ciprinide autohtone şi alohtone, etc) 2410 tone/an. De finanţare pe Măsura Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente au beneficiat 42 de agenţi economici, din care 5 au accesat de două ori (pe amenajări sau pentru tipuri de investiţie diferite). 52

54 Modernizări şi/sau extinderi s-au solicitat în general pentru amenajări ciprinicole, doar 6 păstrăvării fiind modernizate sau extinse pe această cale. Creşterea producţiei planificată în urma implementării celor 47 de proiecte pe măsura se apreciază la tone/an, din care, pe specii: crap 5.003; păstrăv 632 şi alte specii tone/an. Măsura Măsuri pentru mediul acvatic a implementat 76 de proiecte, care totuşi nu se pot considera investiţii, ci compensaţii, pentru respectarea legislaţiei de mediu în cazul amplasării amenajărilor în arii protejate, sau prime pentru trecerea la acvacultura ecologică sau contribuţii la protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, conservarea patrimoniului natural, în speţă a biodiversităţii. Analiza regională a investiţiilor în acvacultură Pornind de la problemele actuale ale acvaculturii, specifice pentru dezvoltarea durabilă a sectorului, în concordanţă cu politica economică şi socială a Uniunii Europene, al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor şi diminuarea decalajelor de dezvoltare între regiuni, începând din anul 2007, au fost promovate investiţii prin participare publică şi privată. Procesele de restructurare şi modernizare s-au imps deoarece în domeniul acvaculturii s-a desprins ca problema principală, la nivelul tuturor regiunilor ţării, faptul că, valoarea adaugată brută a sectorului primar (piscicultura) este inferioară celei din sectorul secundar (industrie). Valorile în sectorul primar reflectă nivelul foarte scăzut al productivităţii muncii, datorat slabei dotări cu echipamente şi utilaje, a fragmentării excesive a suprafeţelor în urma privatizării (mai ales în zona Deltei Dunării) şi managementului, practic inexistent sau foarte slab dezvoltat, din amenajările private. Un alt fenomen prezent în acvacultura actuală este popularea/repopularea din ce în ce mai puţin a corpurilor de apă naturale sau care au făcut obiectul privatizării, de cele mai multe ori patronii fiind interesaţi să transforme obiectivele respective din unităţi de acvacultură tradiţională, în puncte de atracţie pentru pescuitul recreativ sportiv, ca sursă de venit alternativ. Astfel, a apărut un declin în producţia (şi chiar funcţionalitatea) staţiilor de 53

55 reproducere artificială, mai ales cele din zona de şes, salmonicultura păstrând totuşi tradiţia selecţiei şi reproducerii artificiale a speciilor de păstrăv. Această situaţie a fost determinată în special de elemente precum lipsa capitalului şi orientarea pieţii către importuri. Investiţiile rezultate din implementarea celor 90 de proiecte pe Măsura Acvacultură, Acţiunea 1: Creşterea capacităţii de producţie datorită construirii de noi exploataţii piscicole sunt prezentate în tabelul Tabelul 1.13 Repartiţia investiţiilor noi în acvacultură pe regiuni de dezvoltare VALOAREA ALOCATĂ Număr PRODUCȚII [t/an] Regiunea investiţii [lei] (proiecte) Total, Totală, din care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE* din care: ELIGIBILĂ 1NE ,99 420, ,29 98, , ,12 2SE 4 741,32 183,76 200,00 357, , ,00 3S ,00 247,00 511, , ,30 4SV 9 715,20 71,70 432,00 211, , ,17 5V ,23 241,32 270,84 165, , ,23 6NV ,72 286, , , , ,99 7CENTRU 9 979,20 18,00 502,69 458, , ,36 TOTAL , , , , , ,17 *Alte specii de cultură sunt reprezentate de: sturioni, clarias, tilapia, calcan şi specii răpitoare autohtone, în speţă şalău şi biban Investiţiile rezultate din implementarea de proiecte pe Măsura Acvacultură, Acţiunea 2: Variaţiile producţiei datorită extinderii sau modernizării exploataţiilor piscicole existente sunt rodul implementării a 47 de proiecte, derulate de 42 de agenţi economici, pe un număr de 45 de ferme modernizate, capacitatea de producţie crescând cu aproximativ tone/an. După specia principală de cultură, majoritatea proiectelor de modernizare şi/sau extindere s-au implementat în amenajări ciprinicole, doar 5 investiţii realizându-se în păstrăvării. Investiţiile menţionate sunt repartizate pe regiuni conform tabelului nr

56 Repartiţia investiţiilor în extinderea sau modernizarea unităţilor de acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Tabelul 1.14 Regiunea SPOR PRODUCȚII [t/an] VALOAREA ALOCATĂ [lei] Număr Total, investiţii din Totală, ELIGIBILĂ (proiecte) care: CRAP PĂSTRĂV ALTELE* din care: 1NE 6 920,41 635,27 0,00 285, , ,63 2SE , ,18 0,66 711, , ,90 3S ,41 827,50 14,00 288, , ,63 4SV 1 10,48 10,48 0,00 0, , ,67 5V 3 121,74 47,36 0,00 74, , ,18 6NV ,67 798,01 18,71 337, , ,52 7CENTRU ,64 500,5 603, , ,88 TOTAL , ,30 636, , , ,41 Regiunea I. Nord Est Regiunea Nord-Est are cea mai mare suprafaţă ( km 2 ), dar un grad relativ scăzut de atragere a fondurilor pe Măsura 2.1.1, fiind pe locul 5 între regiunile de dezvoltare. La nivelul Regiunii Nord-Est s-au înfiinţat 9 păstrăvării şi 7 amenajări ciprinicole, în 2 dintre acestea crescându-se şi sturioni, în policultură. Cele 16 amenajări piscicole sunt localizate în judeţele: Neamţ (6), Suceava (4), Bacău (3), Botoşani (2) şi Iaşi (1). În judeţul Vaslui nu s-a investit noi în acvacultură. Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, pe 4 amenajări. În judeţul Botoşani s-au derulat 5 proiecte, două societăţi solicitând şi primind fonduri în mod repetat, iar în judeţul Bacău s-a modernizat osingură fermă. Pentru judeţele Iaşi, Neamţ, Suceava şi, din nou, Vaslui, nu s-a investit în modernizarea sau extinderea amenajărilor piscicole. 55

57 Regiunea II. Sud - Est În regiunea Sud Est, zona cu cel mai mare potenţial pentru dezvoltarea acvaculturii, s-au implementat doar 4 proiecte pe Măsura , localizate în judeţele Vrancea (2), Brăila şi Constanţa (câte 1). De remarcat este singura investiţie nouă din ţară în acvacultura marină, având ca specie de cultură calcanul. Regiunea Sud-Est se remarcă prin cel mai mare număr de proiecte implementate pe Măsura (16) şi, implicit, celmai bun grad de absorbţie. Ponderea o deţine judeţul Tulcea, cu 12 investiţii în modernizarea exploataţiilor piscicole, urmat de judeţul Constanţa în care s-au implementat 3 proiecte, şi judeţul Brăila cu 1 investiţie. Regretabil este faptul că judeţe Buzău, Galaţi şi mai ales Tulcea, care dispun de o bogată reţea hidrografică şi vaste arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii, nu au implementat nici un proiect pentru investiţii, pe nici una din măsuri. Regiunea III. Sud La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au înfiinţat 12 amenajări pentru acvacultură, cele mai numeroase fiind localizate în judeţul Prahova (5, din care 2 pentru practicarea sturioniculturii, una pentru creşterea peştilor în viviere flotabile, una pentru creşterea ciprinidelor în bazine de pământ, în policultură cu poliodon şi o păstrăvărie), Argeş (3 păstrăvării) şi Dâmboviţa (2 unităţi de creştere intensivă a sturionilor), iar cele mai puţine în Călăraşi şi Teleorman (câte1). Judeţele Giurgiu şi Ialomiţa nu au accesat fonduri pe Măsura Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 10 proiecte, pe 8 amenajări, în judeţele Călăraşi şi Giurgiu fiind două societăţi comerciale care au primit fonduri în mod repetat. După speciile de cultură, s-au derulat 8 proiecte în 6 amenajări ciprinicole, unul pentru finalizarea unei păstrăvării şi unul pe sturionicultură. Regiunea IV. Sud-Vest În regiunea Oltenia s-au implementat 9 proiecte de înfiinţare amenajări, în judeţele Dolj (3), Gorj şi Olt (câte 2) şi Mehedinţi şi Vâlcea (câte 1). După speciile de cultură, sunt: 4 păstrăvării, 2 unităţi specializate în salmonicultură şi 3 de ciprinicultură. 56

58 Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-a implementat un singur proiect, în judeţul Olt, pentru modernizarea unei crescătorii ciprinicole. Regiunea V. Vest Regiunea vest, cu doar 4 judeţe, ca suprafaţă ocupând locul 6 în ierarhia celor 8 regiuni, cu km 2, a reuşit să atragă fonduri pentru implementarea a 14 proiecte de investiţii noi, o poziţie meritorie având Judeţul Timiş, cu o rata de absorbţie de 82% a fondurilor alocate regiunii Vest, cu 9 proiecte finanţate, dintre care 3 sunt pentru sisteme recirculante în hală, pentru creşterea sturionilor, şi unul pentru o fermă de creştere a peştilor în sistem cu apa recirculată, în viviere şi în heleşteu. Ca specie de cultură inedită, în sistem recrculant, pe lîngă sturioni este bibanul, cu o producţie preconizată de peste 10 tone pe an. De asemenea, în regiune s-au înfiinţat 5 păstrăvării (în judeţele Hunedoara 2, Arad, Caraş- Severin şi Timiş - câte 1) şi 7 unităţi ciprinicole. Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 3 proiecte, pe amenajări de ciprinide (2) şi sturioni (1). Din nou se remarcă judeţul Timiş în care s-au derulat 2 proiecte,din care unul de extrindere a unui sistem recirculant. În judeţul Hunedoara s-a realizat o investiţie în scopul diversificării producţiei. Regiunea VI. Nord Vest Deşi ca suprafaţă ocupă un loc mediu ( km 2 ), în regiunea Nord-Vest s-au atras cele mai multe fonduri pe investiţii în acvacultură, implementându-se 26 de proiecte pe măsura şi 5 pe măsura S-au implementat preponderent proiecte pentru construirea de păstrăvării. Se remarcă înfiinţarea a 3 amenajări complexe, cu regim de exploatare în sistem recirculant, adaptabile pentru creşterea şi reproducerea unei game variate de specii, amplasate în judeţele Bihor (2) şi Sălaj. În regiune s-a investit şi în modernizarea a 2 unităţi ciprinicole, în judeţele Satu Mare (o exploataţie a implementat 2 proiecte) şi Bihor, şi 2 păstrăvării, în judeţele Bihor şi Maramureş. 57

59 Regiunea VII. Centru În regiunea de dezvoltare Centru s-au implementat 9 proiecte de investiţii noi, cele mai multe în judeţul Braşov(3), urmat de judeţele Alba şi Mureş (câte 2) şi Covasna şi Sibiu (câte1). În judeţul Harghita nu s-a derulat nici un proiect de investiţii în acvacultură. După speciile de cultură, unităţile nou înfiinţate se remarcă prin 6 păstrăvării şi o unitate de creştere a somnului african. Pe Măsura 2.1.2, în regiune s-au implementat 6 proiecte, câte 2 în judeţele Braşov şi Mureş şi câte 1 pe amenajări din judeţele Harghita şi Sibiu. După profilul amenajărilor, s-a investit în măsură egală pe salmonicultură şi ciprinicultură. Regiunea VIII. Bucureşti - Ilfov După cum era de aşteptat, fiind regiunea cu cea mai mică suprafaţă (1.811 km 2 ) şi cu cel mai mare număr de locuitori, condiţii nefavorabile dezvoltării pisciculturii, regiunea Bucureşti Ilfov, aceasta nu a implementat niciun proiect de investiţii în acvacultură. 58

60 1.1.5 Arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii România dispune de un important potențial piscicol. Patrimoniul de interes piscicol al României reprezintă aproximativ 3% din suprafața totală a ţării, având în componență: ha lacuri naturale (inclusiv Delta Dunării) şi lacuri de acumulare; ha crescătorii piscicole; ha pepiniere; km de râuri, din care: km în zona montană şi km fluviul Dunărea; km 2 ape marine din Zona Economică Exclusivă în Marea Neagră. Arealuri care se pretează dezvoltării acvaculturii Suprafețele care constituie arealuri favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii sunt reprezentate, în principal de: Suprafețe neexploatate - amenajări piscicole abandonate; - lacuri naturale sau antropice; - anumite zone ale cursurilor de apă, pe râuri și fluviul Dunărea; - suprafețe reduse care au acces la apă de calitate, propice înființării de amenajări care să funcționeze în regim recirculant. Suprafețe amenajate dar ineficient exploatate - ferme piscicole parțial inactive, datorită stufizării, colmatării, etc. Potențialul nevalorificat al acvaculturii românești este reprezentat de: - amenajări piscicole inactive; - lacuri de acumulare, - canale de irigații abandonate; - exploatări balastiere părăsite, etc. Ecosistemele naturale și antropice, de apă dulce și salmastră, pretabile atât pentru popularea directă cât și acvaculturii în viviere sau cuști, sunt reprezentate de: 59

61 - râuri permanente (inclusiv Fluviul Dunărea) pentru aplicarea tehnologiilor de cultură a speciilor reofile; - lacuri naturale sau antropice (lacuri de acumulare și iazuri) pentru aplicarea tehnologiilor de cultură a speciilor stagnofile. Suprafețe inactive tehnologic Firmele înscrise în RUA pot fi: cu licența în termen, cu licența expirată sau cu dosar (de reatestare sau de excludere). Excluderea din RUA, la propunerea filialelor teritoriale, în conformitate cu Decizia 389/ , are loc pe motiv de: încetare a activității, expirarea contractelor de închiriere a amplasamentelor, lichidare judiciară, titular nou - schimbarea proprietarului prin vânzare-cumpărare, predare, etc. Motivele pentru care există amenajari piscicole inactive sunt: - exploatațiile sunt în curs de reamenajare - se efectuează lucrări de modernizare, refacerea digurilor, lucrări hidrotehnice, etc; - amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare, (golirea pentru decolmatare, caz în care se lucrează la o nouă aducțiune; - investitii in curs de finalizare (noi, aflate încă în construcție, probe sau neintrate în exploatare); - ferme care apartin unor agenți economici care și-au încetat activitatea; firme în faliment/insolvență. - amenajări în conservare; - neconcesionate; - firme în litigiu/ lichidare judiciară, cu activele cumpărate de diverși agenți economici, cu instalațiile scoase la vânzare silită de către ANAF (uneori pot fi încă active sau parțial active). Totuși, sunt și agenți economici deținători de amenajări considerate active, care nu practică acvacultura efectiv, ci desfășoară doar lucrări de întreținere și de pescuit recreativ sportiv. 60

62 Analiza regională a suprafețelor inactive din acvacultură Suprafețele inactive, favorabile dezvoltării acvaculturii, inventariate de către inspectorii ANPA, se cifrează la ,23 ha, din care luciu apă ,37 ha. Acestea sunt repartizate pe zone de dezvoltare (tabel 1.15, figura 1.5) preponderent în regiunea Sud-Est. Tabelul 1.15 Analiza suprafețelor inactive din acvacultură, pe regiuni de dezvoltare Nr.crt. Regiunea Suprafața totală [ha] Suprafață luciu apă [ha] Număr unități 1 NE 1926, , SE , , S 898,12 898, SV 2.381, , V 310,89 310, NV 996,58 829, CENTRU 160,13 155, BI 11,3 11,3 1 TOTAL , ,

63 Figura 1.5. Suprafața totală inactivă pentru acvacultură, pe regiuni de dezvoltare, [%] și [ha] Regiunea I. Nord Est Regiunea Nord-Est are suprafața cea mai mare ( km 2 ), dar ca prezență a suprafețelor inactive se situează pe locul 3, cu aproximativ ha, din care 1467 ha luciu apă. Cele 28 de unități inactive sunt amplasate în județele: Iași, (14 unități inactive ocupând 62

64 1.040,68 ha.), Botoșani (5 unități cu 592 ha.), Neamț (5 unități cu 206,44 ha), și Vaslui (1 amenajare ciprinicolă de 81,67 ha, cu 77,38 ha luciu apă). În Județele Bacău și Suceava suprafețele sunt mai judicios folosite. Regiunea II. Sud - Est Regiunea Sud Est, are cel mai mare potențial pentru dezvoltare a acvaculturii, dar, totodată, deține și cel mai mare număr de amenajări inactive (56), cu vaste suprafețe neexploatate (22.361,13 ha, din care ,89 ha luciu apă), care reprezintă circa 77% din arealurile favorabile dezvoltării secrorului de acvacultură din România. Județul Tulcea, prin Delta Dunării, deține aproape jumătate din arealurile favorabile dezvoltării acvaculturii, din regiunea Sud-Est. S-a identificat un număr de 14 amenajări inactive care acoperă o suprafață totală de ,2 ha, din care 1.158,5 luciu apă, reprezentată de ferme piscicole abandonate, care aparțin domeniului public de interes județean. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Rusca (2.615 ha), Periteașca (1.709 ha), Perișor (1.350 ha) și Stipoc (1.344 ha). Aici sunt prezentate doar suprafețele amenajărilor total inactive din Delta Dunării, dar, în plus, mai sunt încă 11 amenajări parțial în funcțiune, a căror suprafață totală este de 20,760ha dar, din aceasta, partea inactivă este greu de apreciat. Având în vedere statutul de Rezervație a Biosferei, opinia autorităților locale este ca terenurile din domeniul public de interes judeţean şi/sau local utilizate ca amenajări agricole sau piscicole şi care, datorită degradării sau altor cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate iniţial să fie supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică (renaturare), aprobate prin planul de management al rezervaţiei și declarate de interes național. Județul Constanța deține suprafețe inactive estimate la aproape ha, din care luciu apă, arondate la 11 amenajări inactive. Cele mai importante arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii sunt reprezentate de lacurile Tașaul și Suitghiol, cu peste 1900 de ha, fiecare. Analiza detaliată a arealurilor favorabile pentru dezvoltarea acvaculturii zona costieră a Mării Negre, este prezentată la subcapitolul În județul Brăila s-au identificat 8 amenajări inactive cu aproape ha, iar în județul Galați 5 amenajări, cu 2.812,5 ha, din care polderul Brateș acoperă ha. Județul Buzău este înregistrat cu 11 amenajări inactive (cca. 840 ha), iar județul Vrancea cu 5 unități, respectiv 263 ha inactive tehnologic. 63

65 Regiunea III. Sud La nivelul Regiunii Sud-Muntenia s-au identificat 35 de amenajări inactive pentru acvacultură, cele mai numeroase fiind localizate în judeţul Călărași (20), urmat de Ialomiţa (5 crescătorii), Prahova și Teleorman (cu câte 3 amenajări în fiecare județ). În Argeş şi Dâmbovița suprafețele inactive sunt neglijabile. În județul Călărași, din suprafața inactivă totală (cca. 443 ha), cel mai întins este un bazin siderurgic abandonat (50 ha), în rest fiind suprafețe mai mici, fragmentate pe diferite amenajări. O situație deosebită s-a constatat în județul Dâmbovița, unde o păstrăvărie a rămas fără apă deoarece s-a golit și decolmatat lacul din care se alimenta, iar prntru a redeveni activă este nevoită să construiască o aducțiune nouă, din râul Ialomița. Regiunea IV. Sud-Vest În regiunea Oltenia, județul Dolj, s-au identificat 2 amenajări inactive, cu o suprafață totală de 2.381,22 ha. Pentru celelalte județe (Gorj, Olt, Mehedinți și Vâlcea nu s-au raportat suprafețe inactive. Regiunea V. Vest Regiunea vest, are o suprafață inactivă de cca. 311 ha, din care în județul Timiș 289 ha (4 amenajări în curs de reamenajare) și 82 ha (2 amenajări) în județul Hunedoara. Regiunea VI. Nord Vest În regiunea Nord-Vest s-au identificat 11 amenajări inactive tehnologic, din care în județele Bihor și Satu Mare câte 3 (având arondate suprafețe de 0,775 ha, respectiv 64 ha), în Județele Cluj și Maramureș câte 2 amenajări (cu 921,56 respectiv 0,32 ha), iar în județul Sălaj o amenajare de 10 ha, aflată în lichidare judiciară. Din suprafața inactivă totală a regiunii (aproape ha), 92% este reprezentată de cele 7 amenajări, din județul Cluj, care aparțin de 2 societăți comerciale, aflate în faliment. Regiunea VII. Centru În regiunea de dezvoltare Centru s-a identificat o suprafață inactivă de 160 ha, aparținând de 7 unități. Cea mai mare suprafață este arondată județului Mureș, aproximativ 142 ha, care aparțin unei societăți comerciale aflate în lichidare judiciară și căreia i se va retrage licența. În județul Alba sunt 2 păstrăvării inactive care acoperă 1,2 ha, în județele Brașov și Harghita câte o păstrăvărie inactivă de 0,12 respectiv 1,7 ha, iar în județul Covasna 2 unități ciprinicole care au în total 15,35 ha scoase din exploatare. 64

66 Regiunea VIII. București - Ilfov Regiunea București Ilfov, cu cea mai mică suprafață (1.811 km 2 ) și cu cel mai mare număr de locuitori, are o unitate inactivă, cu suprafața de 11,3 ha. Lacurile antropice Lacurile de acumulare sunt exploatate prioritar pentru producerea de energie electrică, și secundar, pentru alimentarea cu apă și regularizarea cursului râurilor, dar pot fi gestionate și în scop piscicol. Identificarea și introducerea acestora în circuitul piscicol ar contribui substanțial la dezvoltarea sectorului, întrucât pe teritoriul României se află un număr de 225 lacuri de acumulare. Dintre acestea s-au luat în calcul doar 66, cele mai importante ca dimensiuni și cu caracteristici corespunzătoare dezvoltării acvaculturii. Astfel, s-a identificat ca areal favorabil o suprafață totală de ha și un volum total de 9.013,4 mil.m 3. Adâncimea lacurilor de acumulare, la baraj, variază de la 34 la 168 m, iar volumul de apă stocat oscilează între 0,4 și mil.m 3, cu o medie de 137 mil.m 3 /lac. Suprafața lacurilor se situează în intervalul ha, cu o medie de 1071 ha/lac. Dintre acestea se remarcă lacurile de baraj Porțile de fier I și II, de pe fluviul Dunărea, care împreună au o suprafață de ha și stăvilesc un volum de 2700 mil.m 3. De asemenea, din salba de lacuri de pe râul Olt, 27 corpuri de apă, s-au considerat propice aplicării tehnologiilor de creștere în viviere doar 3, cu o suprafață de 1785 ha. Analiza SWOT a arealurilor favorabile dezvoltării acvaculturii Puncte tari - Potențialul hidrografic reprezentat de lacuri,bălți, cursuri de apă, zona costieră. Puncte slabe - Existența suprafețelor inactive, stufizate sau colmatate; - Amenajări piscicole abandonate sau în conservare; - Suprafețe ineficient exploatate; - Terenuri cu statut juridic incert. Oportunități - Reabilitarea și introducerea în producție a amenajărilor inactive/abandonate; 65

67 - Eficientizarea exploatațiilor piscicole; - Posibilitatea abordării unei game variate de specii și tehnologii de cultură; - Amenajarea de sisteme de creștere tip vivieră flotabilă; - Înființarea de amenajări în sistem recirculant, pentru creșterea intensivă; - Amenajarea fostelor balastiere sau canalelor de irigații nefuncționale; - Integrarea de noi tehnologii care au ca rezultat o mai bună utilizare a spațiului și a resurselor; - Deschiderea noii sesiuni de finanțare proiect POP ; - Prioritizarea/planificarea investițiilor în funcție de noile orientări PCP. Riscuri - Investiții neperformante; - Dispersia/ fragmentarea suprafețelor; - Creșterea concurenței pentru spațiu și apă, generatoare de conflicte; - Deteriorarea stării hidro-ecologice (eroziune, poluare, pericole naturale); - Amenajări rămase fără apă după intervenții/lucrări la sursa de alimentare; - Amenajări vulnerabile (supuse riscului de viituri/inundații); - Anularea sau suspendarea licenței; - Litigii, lichidare judiciară, insolvență, faliment, încetarea activității. 66

68 Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii În mod tradițional patrimoniul pescăresc marin a fost de km 2 și s-a aflat în zona economică exclusivă a Mării Negre. Acvacultura marină sau maricultura are o dezvoltare relativ recentă în Marea Neagră. În ciuda tuturor dificultăților exista dorința de dezvoltare regională de perspectivă, atât din punct de vedere tehnologic cât și productiv. Acvacultura marină sau maricultura poate fi desfășurată direct în mare, in instalații flotante, ancorate, dar și în partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentării directe din apa marină. Factorii care influențează alegerea arealului pentru maricultură la litoralul românesc sunt cei ce reies și din recomandările europene. Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii, vulnerabilități și lipsei zonelor adăpostite. Principalele caracteristici costiere identificate, sunt: - Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime și nu prezinta zone închise, adăpostite; - Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte; - Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și nu asigură condiții pentru cultivarea organismelor vii. Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră prezinta vulnerabilități și se caracterizează printr-un proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de echilibru fiind destul de redusă. Această situație se datorează: - variabilității cantității de depozite aluvionare, aduse din Dunăre; - frecvenței din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de adâncime, modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice costiere. Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8 B), din sezonul rece (octombrie-martie) sunt datorate dominantei vânturilor de N-NE, în perioada aprilieseptembrie fiind dominante vânturile de S-SE. 67

69 Din punct de vedere topografic, configurația locală a fundului mării are o considerabilă influență specifică asupra condiției valurilor puternice în fiecare din siturile sau locurile specifice selectate pentru acvacultură. Ca urmare, este importantă asigurarea și securizarea oricărei construcții destinate mariculturii împotriva condițiilor severe de furtuna, nu doar prin consolidarea posibilelor capacități de rezistență a sistemului destinat acvaculturii, ci și prin cunoașterea consistenței solului, moale și ușor degradabil. De aceea se recomandă analizarea, pe cât este posibil, a datelor privind vânturile și valurile, precum și topografia locului pentru a putea imagina, dezvolta strategia locală pentru o tehnologie adecvată de acvacultura marina, alături de cel mai potrivit echipament. Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristic mărilor închise, fără comunicare, Marea Neagră găsindu-se în zona temperată, cu climat continental excesiv. Pe coloana de apă adâncă în zona litorală, temperatura este scăzută în timpul iernii (0,1 C - 4 C) și foarte mare în timpul verii (22 C-26 C). În timpul iernilor reci, apa îngheață, mai ales în zona costiera de nord, de-a lungul litoralului. În timpul sezonului de vară, vânturile de V și SE determină fenomenul de Welling, care produce răcirea violentă a apei de mare (de C) pe o perioadă scurtă de timp (5-10 zile). Oricum, organismele din zona costieră românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate, fiind rezistente la variații mari de temperatură, salinitate, densitate și pot fi recomandate sau pretabile creșterii dirijate sau în captivitate. Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire. Din punctul de vedere al salinității, litoralul poate fi împărțit în trei sectoare principale: - sectorul nordic caracterizat prin frecvente variații mari de salinitate (0-8 ppt), datorate presiunii Dunării; - sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în ultimii ani sau în perioada inundațiilor; - Sectorul sudic, cu salinitatea mai ridicata si mai constanta de 14 și 17 ppt. Este dovedită scăderea salinității apelor costiere la litoralul românesc, în ultimii ani și de asemenea, variația nivelului apei de mare, ceea ce creează incertitudini asupra posibilității de menținere a unor condiții constante de cultură a organismelor marine. 68

70 Alți factori de risc pentru acvacultură care pot fi menționați ca fiind prezenți în arealele marine, sunt: - nivelul ridicat de eutrofizare, cu următoarele observații. În ultimul deceniu: o a scăzut numarul de 5-7 înfloriri microalgale pe sezonul de vară (urmat de anoxie, mortalitatea în masă a organismelor marine); o a crescut în schimb incidența și dezvoltarea semnificativa a macroalgelor, cu mari cantități stocate și degradate pe plajă, afectând confortul turiștilor; o înflorirea algelor are în ambele cazuri efecte negative și bine cunoscute asupra florei și faunei bentonice, și impact indirect turistic, peisagistic și uman. Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc. Otrăvirea paralitică a bivalvelor (PSP) și otrăvirea diuretică a bivalvelor (DSP), care ar putea fi dăunătoare pentru cultivarea organismelor marine (în special pentru moluște) dar și pentru consumatorii din zona litorală, nu sunt întâlnite, de asemenea, în perioadele de înflorire algală. Depunerile nedorite (Fouling) și creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat de cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri diferite de nevertebrate mărunte și alge marine mici). Dintre Prădători, gasteropodul Rapana venosa, afectează midiile din stocurile naturale ce trăiesc pe substrat. Specie exotica instalata pe termen lung produce daune ecologice foarte mari. Din aceeași categorie fac parte și meduzele. Acestea consumă sau sunt concurente la hrana speciilor valoroase, cultivabile. Comparând condițiile existente la litoralul românesc cu cele recomandate de regulamentul european pentru identificarea locurilor adecvate practicării mariculturii (adoptată de al 49-a JACUMAR, cu trei clase de clasificare: 1 - bună, 2 - medie, 3 - rea), principalii factori costieri cu impact asupra mariculturii, au următoarele valori: Expunerea zonei costiere - 3; Valurile ( 3 m) - 3; Adâncimea ( 15 m) - 3; Fluxul (ridicat) Apă - 1; Poluarea (medie) - 2-3; 69

71 Temperatura maximă (24 27 C) - 2; Temperatura minimă (<8 C) - 3; Salinitate medie (<15) - 3; Fluctuația salinității (5 10) - 2; Oxigenul dizolvat (%) (70 100) - 2; Panta (topografică) (% 0): (10 30) - 2; Substratul (în amestec de nisip, pietriș și nămol) - 2; Starea trofica (eutrofa mezotrofa) - 2; Depunerea (moderata) - 2; Prădătorii (unele cazuri) - 2. Specii: În România, în perioada au existat încercări ale unor persoane fizice interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. Legislația inadecvată și lipsa de fonduri necesare investițiilor a dus la stagnarea activității de maricultură. În spațiul marin funcționează în prezent, doar o societate privată (SC Maricultura Ltd.), având ca obiect creșterea midiilor Mytillus galloprovincialis în apa Mării Negre, care este situată în partea de sud a municipiului Constanța. Eforturi similare au fost efectuate de aceeași firmă pentru tehnologia de reproducere a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, acomodată și cultivată offshore, cu sprijinul INCDM. În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește marin cu 50 de bazine, special concepute pentru creșterea speciilor calcan și cambula, prin tehnologia norvegiană, fermă încă funcțională, dar cu producția întreruptă anul acesta. În prezent nu există acvacultură marină în România, aceasta firmă marină a rămas singura la litoralul românesc. Producția anuală este estimată la doar câteva tone. Trebuie menționat că aspectele ecologice ale zonei coastei sunt monitorizate integrat de mai mult de 40 de ani. În ciuda acestor aspecte, maricultura nu a fost bine dezvoltată la litoralul românesc, din cauza condițiilor costiere de mediu, specifice, dar și aspectelor politice generale și a celor local-administrative, și în special lipsei de fonduri. Sunt studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea acestui sector. În parteneriat cu cercetători spanioli este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru extinderea zonelor de cultivare a scoicilor si mai ales a midiilor în special în zonele de diguri 70

72 artificiale, care permit adăpostirea, fixarea și recoltarea stocurilor și în zona de sud a litoralului, unde apa are caracteristici mai constante, salinitate mai mare și apă mai curată. În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru cultura de midii: zona 1, Sulina-Sf. Gheorghe de 770 km 2, zona 2, Peritesca Periboina km 2, zona 3, Eforie km 2, zona 4, Vama Veche km 2. Acestea au fost identificate în funcție de populațiile naturale locale de bivalve și de calitatea (sanitară, biochimică, trofică) a acestora, precum și în funcție de calitatea substratului necesar fixării acestor specii filtratoare. Sunt elaborate pentru litoralul românesc tehnologii de către INCDM G.Antipa Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte. Referitor la acvacultura costiera in România și la definirea corectă a acestui domeniu în zona terestră litorală, s-a realizat o clasificare, în: - acvacultura de apă dulce (întâlnita în zona efluenților spre lacuri si mare) și de acvacultură de apă salmastră (posibila în lacuri costiere și lagune), ca parte componentă a pisciculturii sau acvaculturii marine; - acvacultura marină, în care obiectele creșterii sunt organismele marine, în cuști suspendate, pe mal, grind, în bazine (naturale sau artificiale), folosind apa din mare pentru alimentare trasă prin pompare din mediul natural, așa cum a fost deja testată pentru pești, crustacee, bivalve și plante acvatice; - acvacultura salmastră, ce combină piscicultura de apă dulce din zona costieră, cu cea marină și care se bazează pe organisme cu mari valente eurihaline, sau a celor specific acestor condiții și locuri. În România, maricultura este mai puțin practicată, în ciuda potențialului oferit de litoralul românesc, fiind cunoscute speciile, metodele și tehnicile de creștere ale acestora. Stimularea dezvoltării mariculturii din România poate contribui la apariția unui nou sector în acvacultură, care poate fi dezvoltat în comunitățile costiere, furnizând alternative la industria pescărească, pescuit, inclusiv prin crearea de locuri de muncă și de producție. Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, care se 71

73 aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii care servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere și marine. Conceptul central este integrarea, ca factor cheie în domeniul protecției apei: - Integrarea tuturor resurselor de apă; - Integrarea obiectivelor de mediu; - Integrarea tuturor utilizărilor de apă, funcțiilor și valorii acesteia; - Integrarea de discipline, analize și expertize; - Integrarea legislației referitoare la apă si resursele ei, într-un cadru comun, cuprinzător. Infrastructura generală cu impact asupra acvaculturii costiere și marine este dată de: Transport: drumuri de-a lungul litoralului românesc, ce devin congestionate numai în timpul sezonului turistic de vară, par a fi adecvate pentru transportul peștilor și produselor din acvacultură, pe piața locală. Teren și utilități: cu excepția zonelor în care turismul este intensificat, există potențial si teren disponibil pentru acvacultură. De-a lungul liniei litorale, există încă zone necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi clarificate în viitor. Exista unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism și activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și turismul sunt în competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei ferme acvatice. În cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată, activitatea poate fi benefică și pentru pescuit și turism. Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcuta prospectarea, pentru că datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime în prezent domeniul mariculturii nu este dezvoltat, încurajat, susținut financiar. Însă problemele de perspectivă legate de interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi, precum și impactul reciproc al mediului și asupra mediului, trebuie estimate în avans. Resursele umane pentru acest sector sunt puține. Ele pot proveni din numărul semnificativ de foști/ actuali pescari rămași în urma declinului relativ recent al pescuitului în Marea Neagră. Posibilul personal rămas care ar dori să se întoarcă la activitățile pescărești 72

74 costiere și marine, deosebit de grele atât în zona de țărm cât și de larg. Din păcate, este înregistrată tendința de migrare a tinerilor din zonele tradiționale de pescuit (Delta Dunării), la o mai bună condiție a zonelor de viață din țară sau din străinătate și de asemenea, diminuare a locurile de debarcare a ambarcațiunilor, de depunere, stocare a peștelui, reparare a echipamentelor de pescuit nu sunt asigurate și au șanse de perspectivă reduse, în principal din cauza noilor zone de construcție. Persoane tehnice calificate, biologi, ingineri și mecanici par a fi disponibili în regiune. Oricum, continua dezvoltare a domeniului și necesitatea de a se adapta la nivel internațional impune necesitatea de specializare a personalului. Industrii de sprijin: în România, una dintre constrângerile locale este lipsa de dezvoltare a unei "micro industrii", care ar putea furniza produsele și echipamentul necesare pentru acvacultură și maricultură. Candidații pentru maricultură Chiar dacă, în momentul de față maricultura din România este reprezentată doar de mitilicultură, există rezultate promițătoare obținute prin proiecte de cercetare, care indică specii cultivabile și noi candidați de succes pentru maricultură. În perioada , Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marină Constanța a efectuat cercetări privind reproducerea speciilor de pești și nevertebrate locale, cu scopul de a începe și sustine acvacultura marină în România. Din cercetarile întreprinse a reieșit ca fiind fezabile următoarele tehnologii de creștere la litoralul românesc: Reproducerea intensivă și cultivarea păstrăvului curcubeu Onchorhyncus mikiyss în apă marină pontică, în baza experimentala cu bazine de beton; Reproducerea controlată a chefalului Mugil cephalus, în apă de mare și bazine de pământ în zona salmastră; Reproducerea și creșterea calcanului Mării Negre Psetta maeotica și cambulei Platichthys flesus luscus în stație de creștere și incubație; Creșterea în captivitatea și acomodarea la mediul marin și la diferite regimuri alimentare în diferite etape juvenile a unor specii de sturioni; 73

75 Reproducerea midiilor în zone marine neadapostite, folosind conceptul de creștere long-line; Reproducerea intensivă a creveților genului Palaemon în bazine de beton de capacitate mică (6 mc) și medie (60 mc); Cultivarea speciilor de bivalve psamobionte, Scapharca inequivalvis, Cardium, etc. în cuști suspendate în instalații de tip microcosm și în bazine betonate de 60 mc volum; Stabilirea condițiilor de climatizare și de cultivare de-a lungul zonei costiere românești a stridiei japoneze Ostrea gigas și crevetiilor speciei Pennaeus orientalis (în bazine de beton); Obținerea controlată și utilizarea epibiozei marine, în scop economic (ca hrană în zootehnie) și ecologic (pentru epurarea biologică a apei de mare); Cultivarea unor specii fitoplanctonice și zooplanctonice, cu mare valoare trofică necesare hrănirii stadiilor larvare timpurii sau puietului de pește, care pot face obiectul unor spații de creștere industriale. Pentru mediul salmastru a fost elaborată tehnologia de creștere a șalăului Stizostedion lucioperca și creșterea stadiilor juvenile ale ciprinidelor asiatice. Pe lângă aceste experimentări au mai fost stabilite și alte aspecte aferente cultivării și consumului organismelor acvatice: Patologia speciilor marine cultivabile; Profilaxia și normele de igienă în utilizarea midiilor proaspete cultivate pentru consumul uman; Rețete pentru prelucrarea bivalvelor cultivate și a creveților în industria alimentară. Pentru dezvoltarea mariculturii trebuie să fie luată în considerare promovarea speciilor autohtone, fiind posibilă însă și introducea unor specii alohtone. 74

76 Arealuri maritime favorabile dezvoltării mariculturii PUNCTE TARI - Litoralul românesc are aproximativ 245 km lungime. - Patrimoniul pescăresc marin a fost de km 2 și s-a aflat în zona economică exclusivă a Mării Negre. - Maricultura poate fi desfășurată direct în mare, în instalații flotante, ancorate, dar și în partea costieră terestră, cu posibilitatea alimentarii directe din apa marină. - Exista câteva zone, foarte mici, potrivite culturii speciilor de bivalve epibionte. - Organismele din zona costieră românească sunt caracterizate printr-o mare plasticitate, sunt sănătoase, rezistente la variații mari de temperatură, salinitate, densitate și sunt pretabile creșterii dirijate sau în captivitate. - Sectorul sudic, are salinitatea mai ridicata și destul de constanta de 14 și 17 ppt. - Nu există înregistrări de alge toxice la litoralul românesc. - Există criterii de clasificare pentru condițiile de mediu în acord cu recomandările europene pe cele trei clase: 1 - buna, 2 - medie, 3 rea. Din acest punct de vedere, Fluxul apei este ridicat (1). - Sunt elaborate pentru litoralul romanesc tehnologii de către INCDM G.Antipa Constanța, tehnologii de creștere pentru toate speciile de pești valoroase și pentru alte moluște în afara midiilor și stridiilor, moluștele psamobionte. - Potențialului oferit de litoralul românesc este semnificativ în zona costieră. - În România, în perioada au existat încercări ale unor persoane fizice interesate de a realiza reproducerea midiilor de mici dimensiuni. OPORTUNTĂȚI - Există dorința și oportunități de dezvoltare regională. - Recomandările UE, ale Strategiei Europene pentru Managementul Integrat al Zonei Costiere și pentru Planificarea Spațiala Maritimă, alături de celelalte politici ale UE, se 75

77 aplică în România, identifică acvacultura printre cele mai importante sectoare și domenii care servesc ca model de dezvoltare durabilă pentru România, în ape curgătoare costiere și marine. - Se elaborează studii care sugerează că există interes față de dezvoltarea mariculturii. - Sectorul central, cu valori tradiționale de 8-15 ppt salinitate, mai frecvent 6-12 ppt în ultimii ani sau în perioada inundațiilor este recomandat mariculturii. - Poluarea este medie (2-3, clasa de calsificare); temperatura maximă este de C (Clasa 2). - Au valoarea medie (clasa 2) următoarele variabile marine: Fluctuația salinității (5 10); oxigenul dizolvat (%) (70 100); pantă (topografica) (% 0): (10 30); substratul (în amestec de nisip, pietriș și nămol); starea trofica (eutrofă mezotrofă); depunerea (moderata); predătorii (unele cazuri). - Este în curs de explorare potențialul Marii Negre pentru extinderea zonelor de cultivare a scoicilor și mai ales a midiilor. - Speciile alohtone sau aclimatizate au mai puține șanse de supraviețuire, ceea ce diminuează riscul instalării și dezvoltării speciilor exotice. - Există cercetări destinate asigurării și securizării construcțiilor destinate mariculturii din mare deschisa, împotriva condițiilor severe de furtună. - În conformitate cu Directiva 79/923 / CEE privind calitatea apei pentru moluște, de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre s-au identificat patru areale potrivite pentru cultura de midii: zona 1. Sulina-Sf. Gheorghe de 770 km 2, zona 2 Peritesca Periboina km 2, zona 3. Eforie km 2, zona 4. Vama Veche km 2. - În partea de nord a municipiului Constanța (20 km) a fost construită o fermă de pește marin care poate fi utilizată și pentru creșterea altor specii de pește. - Există căi de Transport, drumurile de-a lungul litoralului românesc, sunt adecvate pentru transportul peștilor și produselor din acvacultură, pe piața locală. - Există potențial, teren și utilități disponibile pentru acvacultură cu excepția zonelor în care turismul este intensificat. 76

78 - Există încă zone necunoscute, nedelimitate în sectoare private și de stat care urmează a fi clarificate în viitor. În cazul în care terenul este ales corect, ferma bine gestionată, activitatea poate fi benefica și pentru pescuit și turism. - Un bun management este obligatoriu, în acord cu necesitățile pieței, accesibilitate ridicată, calitate și prețuri corespunzătoare. - Exista autorități naționale cărora este important să li se facă raportări periodice, regulate ale dimensiunilor economice și productivității. PROBLEME - Litoralul românesc nu prezintă zone închise, adăpostite. - Pentru zonele marine din apropierea țărmului încă trebuie făcută prospectarea, pentru că datorită condițiilor de mediu și caracteristicilor maritime domeniul mariculturii nu este dezvoltat, încurajat, susținut financiar. - Problemele de perspectivă legate de interacțiune și de impact al unei posibile mariculturi, precum și impactul reciproc al mediului și asupra mediului, trebuie estimate în avans. - Nu exista alte activități industriale de sprijin pentru maricultura în România, care ar putea furniza produse și echipamente necesare pentru pescuit marin și maricultură. - Lipsesc asociațiile profesionale, susținerea guvernamentală, instabilitate în atragerea forței de muncă, calificarea personalului. - Distanțele sunt foarte mari în unele cazuri pot reduce calitatea produselor, pentru mijloacele de transport specializat lipsesc sau sunt foarte scumpe. - Lipsa trasabilității stagnează vânzarea și duce înapoi în timp și spațiu la sursa vasul și zona în care este cultivat sau prins peștele. - Braconajul, utilizarea, aruncarea înapoi în apa (mare), capturile accidentale de peste în unele zone sunt factori de risc. - Datele economice din industria pescăreasca sunt slabe sau au lipsuri. - Delimitarea zonelor private și de stat în zona costieră condiționează înființarea fermelor în zona terestră cu alimentare din mare. - Lipsa subvențiilor, impunerea restricțiilor necompensate limitează inițiative private. 77

79 - Percepția publică asupra consumului de peste încă neformată, solicitând expres readaptare, educare, specializare, cunoaștere. AMENINȚĂRI - Rezultatele evaluărilor dovedesc că marile dificultăți în dezvoltarea mariculturii în România sunt datorate condițiilor naturale, tradițional instabile, riscurilor ridicate, eroziunii, vulnerabilităților: o Din punct de vedere geomorfologic dinamica costieră se caracterizează printrun proces de eroziune-acrețiune de 60% pe linia de țărm, partea de echilibru fiind destul de redusă; o Instabilitatea vânturilor și perioadele de furtună severă (de 6-8 b), din sezonul rece (octombrie-martie) datorate dominanței vânturilor de N-NE, în perioada aprilie-septembrie fiind dominante vânturile de S-SE, toate împiedică instalarea echipamentelor în mare deschisă și siguranța culturilor; o Regimul termic al apei în zona de mal este caracteristică mărilor închise, fără comunicare; limitele sunt foarte largi; o Frecvența din ce în ce mai mari a furtunilor puternice și curenților de adâncime, modificați semnificativ de lucrări și construcții hidrotehnice costiere sunt mari factori de risc. - Declinul potențial al resursei datorita schimbărilor oceanografice și climatice, poluării, urbanizării/demolărilor/dezvoltării zonelor edile/construcțiilor de clădiri și drumuri, lucrărilor hidrotehnice. - Sistemele și activitățile portuare recent extinse sunt poluante și împiedică cultivarea organismelor vii. - Nivelul de eutrofizare este încă destul de ridicat și sunt datorate atât algelor microfite cât și macrofite. - Depunerile nedorite (fouling), necontrolate, creșterea organismelor pe dispozitiv, substrat de cultură, sunt reprezentate de scoici, moluște, bioderma animală și vegetală (tipuri 78

80 diferite de nevertebrate mărunte și alge marine mici) sunt periculoase daca nu se cunosc și nu se realizează dirijat. - Există unele interese conflictuale, cum ar fi cele între zonele noi edile, militare, de turism și activități de pescuit tradițional la Marea Neagră. În mod tradițional, pescuitul și turismul sunt in competiție, în cazul în care o anumită suprafață poate fi alocată unei ferme acvatice. 79

81 Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti Principalele obiective ale UE privind dezvoltarea acvaculturii în România Obiectivul UE in ceea ce priveste dezvoltarea acvaculturii, este prevazut in Prioritatea Uniunii nr.2: Încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere Necesităţile şi oportunităţile dezvoltării acvaculturii româneşti Analiza necesităţilor şi oportunităţilor din sectorul pescăresc românesc ce se referă la acvacultură s-a realizat atât pe baza opţiunilor primite direct de la actorii cheie dar şi în urma unor întâlniri de tip focus grup cu aceştia. Actorii cheie, la nivel naţional şi regional care au fost implicaţi au fost reprezentați de către: producători/organizaţii de producători din acvacultură, experți. Analiza efectuată a evidenţiat starea de fapt a întregului sector naţional de acvacultură prin identificarea problemelor, realităţilor și necesităţilor cu care se confruntă toți actorii în vederea transpunerii acestora în măsuri şi direcţii prioritare de dezvoltare în cadrul strategiei sectorului pentru perioada următoare. Analiza necesităţilor din acvacultură realizată pe baza opţiunilor primite de la actorii cheie din sector a vizat pe de-o parte o analiza SWOT pentru fiecare regiune de dezvoltare iar pe de altă parte, necesitatea eficientizării activităţii de producţie, a modului de utilizare a fondurilor alocate şi a liniilor de acţiune/măsurile de intervenţie a statului în strânsă concordanţă cu priorităţile UE. 80

82 REGIUNEA NORD-EST În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu cele din țările membre ale UE. Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice) cu perspective bune pe piață. Dezvoltarea sistemei de mașini în acvacultura tradițională. Reintroducerea in circuitul acvicol a suprafetelor abandonate sau ineficient utilizate. Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării acestui cod cu o etichetă/logo/brand. Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și output-rilor tehnologice. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri către capacităţile de producţie în vederea modernizărilor, pentru punerea în funcție a celor existente și în care nu sunt desfășurate activități tehnologice de acvacultură, pentru investiții noi. Alocarea de fonduri pentru tehnologii prietenoase cu mediul în afara siturilor Natura 2000 şi acordare în continuare de compensaţii pentru pierderile de venit a amenajărilor amplasate în situri Natura 2000 dar și în imediata vecinătate a acestora. Alocarea de fonduri pentru realizarea unei campanii naţionale pentru creşterea consumului de peşte în care să fie implicate toate organizaţiile sectorului pescăresc şi institutele de cercetare de profil. 81

83 Alocarea de fonduri pentru finanţarea institutelor de cercetare de profil în vederea fundamentării științifice a modului de acordare a compensaţiilor pentru pagubele produse culturilor piscicole de către speciile protejate precum și fundamentarea stimulentelor pentru practici piscicole care contribuie la protecţia mediului, a habitatelor şi a speciilor. Alocarea de fonduri pentru asistenţa tehnică ce trebuie direcţionată pentru informatizarea şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP AMPOP cât şi a ANPA. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Simplificarea, stabilitatea şi coerenţa legislativă. Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile sectorului. Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului piscicol prin utilizarea instrumentelor IT&C. Reducerea evaziunii fiscale şi a poverii fiscale şi parafiscale. Aplicarea tuturor metodelor, mijloacelor şi formelor de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri ale agriculturii. MĂSURI: Realizarea inventarului capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător (ANPA, ANAR, Cons. Loc., Cons. Jud. etc.). Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). Simplificarea birocraţiei şi informatizarea sistemelor de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul 82

84 Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu, ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA. Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în trei ani. Utilizarea eficientă a sumei alocate ca ajutor de minimis prin subvenţionarea dobânzii la creditele pentru achiziţia de furaje şi material de populare (larve, alevini şi puiet de o vară/un an). Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermierii care din resurse proprii hrănesc speciile de faună protejată aplicabile în reţeaua Natura 2000 şi în afara acesteia pentru realizarea unor obiective de mediu, plăţi corelate cu nivelul producţiei vândute către piaţă. Reducerea numărului de documente anexate unei cereri de finanţare sau cereri de plată prin identificarea unor documente cheie. REGIUNEA SUD-EST În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud Est s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: 83

85 NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Reabilitarea instalaţiilor, utilajelor, construcţiilor şi bazinelor din cadrul amenajărilor piscicole (reprofilarea digurilor, decolmatarea canalelor drenoare, reabilitarea instalaţiilor şi construcţiilor hidrotehnice de aducţiune şi distribuţie a apei, pregătirea solului, asigurarea calităţii apei, reabilitarea ambarcaţiunilor şi uneltelor de pescuit, reabilitarea silozurilor pentru depozitarea furajelor, dezvoltarea capacităţii pentru transportul peştelui în stare vie (viviere) şi distribuţiei în stare refrigerată, modernizarea echipamentelor pentru combaterea vegetaţiei în exces). Dezvoltarea capacităţilor de procesare primară a peştelui de consum (sortare, prelucrare şi depozitare temporară la nivelul unor construcţii tip cherhana). Aplicarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a unor noi/autohtone şi valoroase specii de peşti. Modernizarea/dezvoltarea bazei tehnologice şi logistice pentru pregătirea, distribuţia şi depozitarea adecvată a furajelor/hranei suplimentare. Implementarea unor programe eficiente de prevenţie şi tratament în cadrul unor reţele specializate pentru monitorizarea calităţii apei şi bolilor la peşti cu impact cantitativ şi calitativ asupra produsului final. Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare. Susţinerea organizată, la nivel naţional, a unei campanii media de promovare a beneficiilor consumului de peşte indigen, iar la nivel local asocierea brandurilor zonale cu calitatea peştelui de consum obţinut din acvacultură (mai ales pentru tehnologia aplicată ecologic), cu evidenţierea caracteristicilor organoleptice superioare, aspect ce poate fi evidenţiat prin publicitate pe internet (website) sau reclamă locală. Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi 84

86 menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă). Introducerea şi susţinerea unor acţiuni prin instrumente financiare bine delimitate referitoare la activităţi conexe procesului tehnologic (i.e. protejarea fizică a incintelor piscicole împotriva dăunătorilor de orice tip, pază, spaţii birouri şi cazare personal) în cadrul viitoarelor programe europene şi naţionale pentru activităţile de acvacultură. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri pentru reabilitarea fermelor piscicole actuale prin retehnologizare şi modernizarea infrastructurei, punere în funcțiune a celor abandonate. Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin renaturare (i.e. programul Natura 2000). Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre embrionate, larve, puiet). Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a tehnologiilor alternative (e.g. acvacultura ecologică). Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Realizarea unui cadru legislativ simplu și stabil. Eficientizarea fluxului informaţional către producători privind instrumentele financiare disponibile prin diferitele programe naţionale şi europene astfel încât accesarea fondurilor să fie realizată în timp util. Stimularea activităţii de cercetare în domeniul piscicol. Abordarea de către autoritățile publice a dialogului de tip partenerial cu organizaţiile sectorului. Administrare a sectorului piscicol prin utilizarea instrumentelor IT&C. Reducerea evaziunii fiscale şi fiscalității. Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri 85

87 ale agriculturii. MĂSURI: Facilităţi fiscale/subvenţii financiare, similare zootehniei şi agriculturii, pentru activităţile directe şi conexe privind: - reproducerea şi creşterea peştilor; -implementarea sistemelor de trasabilitate a produselor şi subproduselor piscicole din acvacultură; - promovarea consumului de peşte din acvacultură; - aplicarea tehnologiilor moderne și ecologice; - măsuri în vederea posibilității de asigurare a producţiei în cazul unor calamităţi naturale; - scutirea de taxă a alimentării cu apă; - reducerea prețului la energia electrică folosită la pompare şi la producţia de puiet de pește; - scutirea de taxe şi accize a combustibililor fosili utilizaţi în acvacultură; - reducerea TVA de la 24% la 9%. REGIUNEA SUD În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Realizarea de investiţii în vederea retehnologizării activităţii de producţie în acvacultură, realizarea de investiții noi. Investiţii în realizarea infrastructurii specifice: drumuri, depozite, capacitate de procesare. Eforturi susţinute, la nivel naţional în promovarea consumului de peşte şi a produselor de 86

88 peşte, a caracteristicilor organoleptice de calitate ale acestuia. Etichetarea corespunzătoare a produselor din peşte, cu menţiunea provenienţei materialului piscicol, implementarea standardelor de calitate a produselor obţinute din acvacultură. Susţinerea financiară a cercetării în sectorul piscicol: realizarea unor reţete eficiente de furajare, realizarea de laboratoare pentru controlul calităţii apei pentru piscicultură, dezvoltarea de specialişti ihtiopatologi pentru urmărirea bolilor la peşti. Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri pentru retehnologizarea fermelor piscicole/de acvacultură. Alocarea de fonduri pentru construcţia de noi ferme piscicole/de acvacultură. Alocarea de fonduri pentru realizarea de capacități de stocare şi procesare primară la nivelul fermei. Alocarea de fonduri pentru compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite. Alocarea de fonduri pentru realizarea bursei de peşte. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor. Stimularea consumului de peşte (reducerea TVA la produsele pescăreşti). Facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (taxare inversă la TVA). Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole. Acţiuni ferme împotriva furtului din amenajările piscicole/de acvacultură. Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc. MĂSURI: Intabularea tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din 87

89 acvacultură. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. Realizarea interconectivităţii bazelor de date de la Ministerul de Finanţe, Registrul Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Garda Naţională de Mediu, ANSVSA, ANCPI, ANAR cu DGP AMPOP şi ANPA. REGIUNEA SUD-VEST În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Sud-Vest s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Realizarea de investiţii în ferme de acvacultură intensivă dar și în retehnologizare, punere în funcțiune a celor abandonate. Aplicarea/realizarea unor tehnologii moderne de reproducere şi creştere a speciilor de peşti noi, autohtone şi valoroase în vederea introducerii rapide a acestora în acvacultură. Realizarea formelor asociative profesionale în vederea eficientizării ciclurilor de producție, a desfacerii eficiente a produselor de acvacultură/piscicultură pe piață; Implicarea instituțiilor de cercetare și invățământ superior în transferul de cunoștințe 88

90 avansate fermierilor. Continuarea programelor de susținere a fermelor situate în areale protejate. Realizarea de module de pregătire a forței de muncă necalificate din acvacultură /piscicultură. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri pentru noi investiții, retehnologizare şi modernizarea infrastructurei, punerea în funcțiune a fermelor abandonate. Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin renaturare (i.e. programul Natura 2000). Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre embrionate, larve, puiet). Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a tehnologiilor alternative. Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Realizarea stabilității şi simplificării legislative. Utilizarea instrumentelor IT&C în administrarea a sectorului pescăresc. Reducerea fiscalității și a evaziunii fiscale. Acordarea de sprijin pentru IMM-urile din piscicultură/acvacultură, similar cu alte ramuri ale agriculturii. MĂSURI: Crearea unui cadru legislativ cu o larga consultare. Realizarea cartării și bonitării capacităţilor în care se desfăşoară sau se poate desfăşura activitatea de piscicultură/acvacultură, indiferent de deţinător. 89

91 Realizarea întabulării tuturor suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). Informatizarea sistemului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. Realizarea unui document unic care să conţină condiţiile de autorizare din punct de vedere al protecţiei apelor, protecţiei mediului, sanitar-veterinar şi piscicol, numit autorizaţie integrată pentru piscicultură/acvacultură, care să fie valabilă pentru capacitatea de producţie specificată pe durată de minim 25 de ani cu verificare din trei în trei ani. Susţinerea plăţilor la suprafaţă (ha luciu de apă) pentru fermele amplasate în reţeaua Natura 2000 şi în imediata vecinătate a acesteia. Realizarea unui cadru flexibil de obţinere a fondurilor pentru investiţii. REGIUNEA VEST În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Vest s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu cele din țările membre ale UE. 90

92 Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective bune pe piață. Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională. Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării acestui cod cu o etichetă/logo/brand. Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor câtși output-rilor tehnologice. Înmulţirea producătorilor de alevini și puiet de calitate. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri investițiilor noi, celor retehnologizate şi modernizate. Alocarea de fonduri pentru punerea în funcțiune a fermelor abandonate. Alocarea de fonduri pentru amenajările piscicole ce au primit alte destinaţii prin renaturare (i.e. programul Natura 2000). Alocarea de fonduri pentru realizarea unor baze de reproducere pentru peşti, cu nuclee valoroase din punct de vedere genetic, atât pentru speciile tradiţionale, cât şi pentru specii noi, care să asigure producerea materialului biologic pentru popularea crescătoriilor (icre embrionate, larve, puiet). Alocarea de fonduri pentru susţinerea activităţilor suport de ameliorare a speciilor autohtone, de introducere a unor specii noi în acvacultura românească, precum şi a tehnologiilor alternative. Armonizarea plafonului maxim de finanţare a proiectelor funcție de nivelul investițional astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Promovarea pisciculturii/acvaculturii competitive, sustenabile şi eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere; Stimularea consumului de peşte; 91

93 Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Vânzarea terenurilor aferente amenajărilor piscicole. Combaterea evaziunii fiscale din sectorul pescăresc și acordarea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare destinat acvaculturii (reducerea TVA). MĂSURI: Intabularea suprafeţelor de teren pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Reducerea TVA pentru peşte viu şi proaspăt și în special pentru puiet provenit din acvacultură. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. Acordarea de subvenţii pe hectar, la terenul exploatat în regim piscicol/de acvacultură. Ajutorarea producătorilor prin suportarea, măcar a unei părţi din costurilor determinate de alimentare şi evacuarea cu apă a bazinelor piscicole. Asigurarea unei pieţe de desfacere pentru comercializarea peştelui (bursa de pește). Compensații financiare suport din partea statului pentru pierderile provocate de către păsărilor ihtiofage. Urmărirea mai atentă a calității peştelui de import. REGIUNEA NORD-VEST În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Nord-Vest s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: 92

94 NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Necesitatea trecerii de la tehnologiile de creştere extensivă la cele de creştere intensivă sau semi-intensivă. Necesitatea utilizării de tehnică modernă în derularea fazelor tehnologice. Acordarea de consultanță şi asistenţă din partea unor instituţii specializate cu experienţă în domeniu. Realizarea laboratoarelor proprii de analiză în cadrul fermelor. Realizarea de linii de procesare primară în cadrul fermelor. Calificarea personalului. Propuneri privind alocarea de fonduri Finanțarea unui program naţional pentru stabilirea unor priorităţi absolute pentru piscicultura din România în vederea sprijinirii fermierilor în revitalizarea fermelor piscicole construite până în anul Finanţarea activităţilor de acvacultură şi piscicultură şi a celor conexe (decolmatare amenajări/bazine existente, îndiguiri, refacere instalații piscicole, construcţii specifice activităţilor de acvacultură/piscicultură, achiziţionare de unelte/scule de pescuit, valorificare stuf, papură etc.). Alocarea de fonduri integral nerambursabile pentru producători (mai ales de puiet). Alocarea ponderată a fondurilor în cele 8 Euroregiuni şi judeţe în funcţie de potenţialul de absorbţie al fiecărei zone. Alocarea de fonduri şi pentru realizarea activităţilor de intabulare a suprafeţelor deţinute. Sprijin financiar în scopul creării asociaţiilor profesionale. Sprijin financiar pentru pierderile suferite de fermele situate în ariile protejate. Alocarea de fonduri pentru activităţi de cercetare privind ameliorarea speciilor existente. Alocarea de fonduri pentru pentru dotarea laboratoarelor proprii în fermele piscicole. Finanţarea integrală, 100%, a activităţilor pentru programele de reabilitare a amenajărilor existente, retehnologizare, crearea de noi capacităţi etc., cu recuperarea a 50% din 93

95 valoarea finanţării în următorii 5 ani de la darea în folosinţă sub directa îndrumare, coordonare şi control a unui specialist/inspector aparţinând entităţii guvernamentale special create şi desemnat de către aceasta. Finanţarea activităţilor de constituire a asociaţiilor profesionale piscicole în zonele unde nu există. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Armonizarea şi aplicarea legislaţiei EU; informarea asupra aspectelor legislative avantajoase (referitor la elementele de importanţă majoră, norme de populare şi hrănire, modele detaliate de activităţi cu succes etc.). Întărirea capacității administrative a instituţiei guvernamentale destinată activităţii din sectorul pescăresc, cu filiale în toate judeţele ţării, incluzând şi specialişti, experţi, cercetători implicaţi în domeniul creşterii peştilor şi procesării acestora. Organizarea unui forum/organizaţii cu membri profesionişti ai sectorului, cu experienţă şi interes real de dezvoltare a pisciculturii româneşti şi a altor ramuri colaterale (construcţii). Definitivarea procesului de punere în posesie a terenurilor de sub luciul de apă şi a zonelor riverane acestora (clarificarea proprietăţii). MĂSURI: Efectuarea măsurătorilor topografice şi intabularea gratuită a terenurilor cu destinaţie piscicolă şi a zonelor riverane cu folosinţă în zona piscicolă. Concesionarea sau vânzarea către sectorul privat a activelor fostelor întreprinderi piscicole. Asistenţă la cerere prin institutele de cercetare, organizarea de cursuri şi specializări la toate nivelurile şi gradele celor implicaţi în domeniul piscicol şi de acvacultură. Organizarea de conferinţe periodice de informare, clarificare şi transmitere de informaţii în domeniul activităţilor de acvacultură şi piscicultură cu participarea de personalităţi în domeniu. 94

96 Organizarea unor expoziţii anuale / semestriale specifice acestui sector de activitate, în toate euroregiunile ţării. Postarea pe pagina de Web a instituţiei coordonatoare a activităţilor pescăreşti, a cât mai multor informaţii în domeniu. Reducerea TVA-ului (la carnea de peşte, la furaje <aşa cum există la grâu în panificaţie>). Susţinerea şcolarizării, informării, cursurilor de perfecţionare la toate nivelurile de pregătire tehnice, superioare (ingineri, lucrători piscicoli etc.). Asigurarea de către AM-POPAM a unor consultanţe permanente şi sprijin în întocmirea proiectelor şi în derularea/implementarea acestora. Sprijinirea financiară şi finanţarea cercetării în domeniul piscicol, cu sprijinul institutelor existente sau care se vor crea în viitor (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu - Şişeşti", Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură, Galaţi, Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, în ţară şi unele internaţionale din UE, Republica Moldova, Federaţia Rusă). REGIUNEA CENTRU În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea Centru s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢILE IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Realizarea de investiţii noi, investitiții în vederea retehnologizării activităţii de producţie. Modernizarea fermelor existente, punerea în funcțiune a celor abandonate. 95

97 Investiţii în realizarea de depozite frig şi capacităţi de procesare precum şi în realizarea unui laborator de investigaţii ihtiopatologice care să acorde asistenţă în prevenţia şi tratamentul unor îmbolnăviri. Înfiinţarea în cadrul filialelor teritoriale ale inspectoratelor piscicole a unor posturi de consiliere tehnologică şi sanitar-veterinară a celor din producţia piscicolă. Necesitatea existenţei pe piaţa românească a unor utilaje tehnologice de calitate care, în acest moment, fie nu se găsesc, fie sunt foarte scumpe şi nu de bună calitate. Implementare standardelor de calitate a produselor obţinute. Necesitatea unui sistem unitar, simplificat şi uşor de întocmit, de evidenţiere a trasabilităţii. Etichetarea corespunzătoare a produselor pescărești, necesitatea evidenţierii mai precise a zonei geografice de provenienţă a produsului. Promovarea consumului de peşte şi a produselor de peşte, cu sublinierea valorii curative şi nutritive. Eliminarea concurenţei neloiale, realizarea asociațiilor de producători. Necesitatea pregătirii de forţă de muncă calificată. Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot de cercetare cu aplicabilitate directă în producţie. Susţinerea financiară a retehnologizării şi creşterii capacităţii de producţie a fermelor, implementarea sistemelor recirculante şi a unităţilor de condiţionare a apei tehnologice. Alocarea de fonduri pentru investiţii pentru înfiinţarea de puncte de desfacere a materialului piscicol propriu. Alocarea de fonduri pentru modernizarea unităţilor în scopul creşterii valorii adăugate a produsului. Alocarea de fonduri pentru promovarea produsului. 96

98 Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă. Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din sănătate. Uşurarea acordării de credite. MĂSURI: Implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care pe de-o parte să protejeze fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice unităţile de producere ilegală, în special a păstrăvului. Crearea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără TVA, modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele de acvacultură şi piscicultură. Realizarea de facilităţi financiare pentru apa tehnologică, electricitate, furaje şi pentru motorină, prin ele producătorul român poate să concureze cu producătorii externi de pe piaţa internă care sunt susţinuţi de statul unde îşi au producţia prin subvenţii masive. Sprijinirea financiară a producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Realizarea prin mass-media a educării populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din sănătate. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). 97

99 Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. REGIUNEA BUCUREŞTI - ILFOV În urma analizei privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere în Regiunea București-Ilfov s-au identificat următoarele necesităţi pe trei paliere și anume: eficientizarea activităţii de producţie, propuneri privind modul de utilizare a fondurilor şi liniile de acţiune/măsurile de intervenţie a statului sunt prezentate mai jos: NECESITĂŢI IDENTIFICATE Pentru creșterea eficienţei activităţii de producţie Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu cele din țările membre ale UE; Necesitatea modernizării și repunerii în funcțiune a fermelor existente; Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective bune pe piață, Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării acestui cod cu o etichetă/logo/brand. Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și output-rilor tehnologice. Necesitatea realizării unui panel de experți în domeniul acvaculturii pentru largă consultare; persoane care să fie în măsură să identifice problemele cu care se confruntă sectorul. Necesitatea realizării unei etichetări corecte a produselor pescăreşti (cu specificarea corectă a speciei). 98

100 Propuneri privind alocarea de fonduri Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte privind reabilitarea şi modernizarea amenajărilor piscicole existente (iazuri şi heleşteie) şi nu către noi proiecte fanteziste (futuriste). Alocarea de fonduri pentru realizarea de parteneriate cu cercetarea în vederea obţinerii/implementării de tehnologii cu performanţe de creştere superioare. Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pilot (în cooperare cu instituțiile de cercetare) în cadrul cărora să se testeze la nivel macro noile tehnologii identificate a fi generatoare de profituri superioare celor existente. Alocarea de fonduri pentru investiţii în acvacultură pentru producerea de specii identificate a avea potenţial bun pentru piaţă (preţuri accesibile, productivitate bună etc.) şi care să substituie speciile de peşti care se importă în pondere foarte mare. Alocarea de fonduri pentru derularea de proiecte pentru activităţi adiacente, tehnice, necesare derulării programelor de dezvoltare. Propuneri de linii de acţiuni/măsuri de intervenţie a statului LINII DE ACŢIUNE: Sprijinirea producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Acordarea de facilităţi fiscale care să urmărească creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Educarea populaţiei din ţara noastră cu privire la necesitatea consumării sistematice a produselor piscicole conform recomandărilor specialiştilor din sănătate. Clarificarea situaţiei legislative privind situaţia terenurilor de sub luciul de apă. Acordarea facilă de credite pentru investițiile din acvacultură. MĂSURI: Realizarea de facilităţi fiscale pentru producătorii de material de populare (preţ fără TVA, modalitate practicată o perioadă în România) şi reducerea valorii TVA la produsele de acvacultură şi piscicultură. Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea 99

101 realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Eliminarea impozitului pe construcţiile speciale în cazul pisciculturii/acvaculturii pentru deblocarea investiţiilor (în condiţiile actuale, fermierii sunt descurajaţi să investească în repararea digurilor). Simplificarea modului de obţinere a licenţelor, autorizaţiilor, de depunere a cererilor de finanţare. Reducerea taxelor şi impozitelor. Alocarea de subvenţii pentru produsele de pescărie/acvacultură pe tot lanţul pornind de la subvenţii pentru icre embrionate, puietul necesar populării unităţilor de acvacultură, pentru valorificarea peştelui de consum aplicate la kg peşte vândut şi pe specii, pentru procesatorii de peşte provenit din producţia internă. Aceste subvenţii trebuie să fie la nivelul celor de care beneficiază producătorii din U.E. şi alte state din Europa. Similar culturilor agricole, acordarea de subvenţii pentru costul curentului electric în cazul unităţilor de acvacultură cu producţie superintensivă. Eligibilitatea contravalorii puietului de peşte, necesar pentru prima populare în cadrul proiectelor finanţate prin POP. Acordarea unui avans de 40%, pentru sesiunea următoare de finanţare , la toate tipurile de proiecte în vederea creşterii gradului de absorbţie a fondurilor, fără a se solicita acea scrisoare de garanţie ci doar cesionarea tuturor drepturilor de proprietate asupra bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului în favoarea Ministerului Agriculturii, până la finalizarea investiţiei şi realizarea justificării avansului primit. Înfiinţarea unei unităţi de învăţământ mediu pentru instruirea şi formarea muncitorilor piscicoli calificaţi pentru activitatea de acvacultură pe de o parte şi pentru partea de procesare primară a peştelui pe de alta parte. Reducerea TVA pentru produsele de acvacultură similar altor state membre din U.E. 100

102 Figura 1.6 Necesitați identificate la nivel național Necesităţile identificate, la nivel naţional, privind încurajarea acvaculturii sustenabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere susţin necesitatea investiţiilor în cadrul fermelor piscicole, în special în reabilitarea şi modernizarea celor existente, având în vedere potenţialul productiv ridicat, deja existent, prin: Implementarea de tehnologii noi de acvacultură (inclusiv bio și intensive), competitive cu cele din țările membre ale UE; Introducerea de specii noi (din panelul de specii endemice și nu numai) cu perspective bune pe piață; Implementarea în acvacultură a sistemei de mașini; Adoptarea Codului de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării acestui cod cu o etichetă/logo/brand; 101

103 Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și output-urilor tehnologice; Realizarea de investiţii asupra infrastructurii din cadrul fermelor piscicole (bazine piscicole, instalaţii şi construcţii hidrotehnice, transport etc.); Introducerea de specii noi cu productivitate mare, ciclu scurt de creștere și perspective bune pe piață; Dezvoltarea tehnologiilor în acvacultura tradițională; Adoptarea unui cod de bune practici de piscicultură/acvacultură şi asocierea respectării acestui cod cu o etichetă/logo/brand; Realizarea asociațiilor de producători în vederea eficientizării atât a input-urilor cât și output-urilor tehnologice. Pe lângă aceste necesităţi principale şi identificate ca fiind comune în majoritatea regiunilor de dezvoltare se regăsesc o serie de necesităţi din punct de vedere tehnic / tehnologic, la nivel/e regional/e cum ar fi: necesitatea de informare pe de-o parte a publicului larg, privind beneficiile consumului de peşte iar, pe de altă parte a actorilor implicaţi în această activitate, a producătorilor organizaţiilor de producători cu privire la ultimele inovaţii în domeniu, tehnologii noi, echipamente şi utilaje de ultimă oră, noi tratamente aplicate în fermele piscicole, etc.. Acest lucru este determinat practic de inexistenţa unei colaborări între autorităţile centrale ce răspund de sector, activitatea de cercetare din sector şi producători / organizaţii de producători; necesitatea de specializare a personalului lucrativ din fermele piscicole atât a inginerilor tehnologi cât şi, a muncitorilor calificaţi; necesitatea de susţinere a cercetării din sectorul de acvacultură în vederea dezvoltării de noi tehnici şi tehnologii care se pretează a fi aplicate în fiecare regiune a ţării, întocmirea de normative de specialitate pe regiuni, având în vedere condiţiile actuale de practicare a acvaculturii şi nu în ultimul rând transferul tehnologic către producători în vederea dezvoltării unei pisciculturi/acvaculturi competitive şi durabile. 102

104 Asemănător necesităţilor de investiţie în sector şi acordarea de către stat a facilităţilor fiscale cu privire la stimularea dezvoltării sectorului reprezintă o necesitate importantă şi majoritară la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare. Această necesitate reprezintă una din nevoile acute, din cauza căreia toţi producătorii din cadrul sectorului se simt discriminaţi deoarece celelalte domenii de activitate din ramura mare a agriculturii, şi vorbim aici de zootehnie sau culturile agricole, legumicultură etc., beneficiază de asemenea facilităţi fiscale. Din punct de vedere al necesităţilor administrative, identificate la nivele regionale, se remarcă următoarele: necesitatea creșterii și transparenței dialogului între autorităţi şi organizaţiile de producători/producători în vederea eficientizării rezolvării problemelor din sector; stimularea consumului de peşte în rândul populaţiei prin aplicarea unor strategii de comunicare, marketing la nivelul tuturor regiunilor ţării; implementarea unui sistem de control şi inspecţie eficient care, pe de-o parte să protejeze fondul piscicol contra braconajului şi, pe de altă parte, să identifice unităţile de producere ilegală din sector; stimularea activităţii de cercetare în domeniu; sprijinirea producătorilor în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Producătorii / organizaţiile de producători din toate regiunile de dezvoltare, în corelaţie cu necesitatea investiţiilor în vederea eficientizării activităţii de producţie, susţin necesitatea alocării fondurilor existente în reabilitarea şi modernizarea fermelor piscicole existente în repunerea în funcțiune a celor abandonate. Pe lângă aceste necesităţi principale în sectorul de acvacultură există şi o serie de nevoi identificate la nivele regionale, cum ar fi: Susţinerea financiară a amenajărilor piscicole ce au primit alte destinaţii prin renaturare (i.e. programul Natura 2000); Dezvoltarea capacităţii de procesare şi comercializarea peştelui produs, concomitent cu promovarea consumului de peşte de apă dulce autohton; 103

105 Acordarea de compensaţii ca urmare a acţiunii păsărilor ihtiofage ocrotite în toate fermele; Armonizarea plafonului de finanţare astfel încât să poată beneficia de fonduri un număr cât mai ridicat de ferme piscicole şi în acelaşi timp, alocarea să se realizeze în funcţie de investiția proiectată; Creșterea alocării financiare pentru proiectele pilot care se se realizeze doar în parteneriat cu institutele de cercetare, în cadrul cărora să se testeze la nivel macro noile tehnologii identificate a fi generatoare de profituri superioare celor existente; Susţinerea financiară a activităţilor în vederea creării organizaţiilor de producători Abordarea strategică vizând principalele obiective ale UE acvaculturii Generalităţi privind politicile europene privind dezvoltarea strategică a Acvacultura europeană oferă produse de bună calitate, respectând cu stricteţe standardele privind sustenabilitatea mediului, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor. Calitatea excelentă a alimentelor din acvacultură din UE ar trebui să constituie un important avantaj concurenţial pentru acvacultura UE. Cu toate acestea, în UE producţia din sectorul acvaculturii stagnează, în contrast cu creşterea puternică care se înregistrează în alte regiuni ale lumii. În prezent, piaţa alimentelor de origine acvatică din UE este aprovizionată în proporţie de 25 % de sectorul pescuitului din UE, 65 % din importuri şi 10 % de sectorul acvaculturii din UE. Consumul aparent total de produse pescăreşti şi de acvacultură a ajuns în UE la aproximativ 13,2 milioane de tone. Datele disponibile arată că în UE există o diferenţă din ce în ce mai mare estimată la 8 milioane de tone între nivelul consumului de alimente de origine acvatică şi volumul de capturi efectuate de sectorul pescuitului. Comisia şi statele membre pot contribui la reducerea parţială a acestei diferenţe prin 104

106 dezvoltarea unei acvaculturi sustenabile din punct de vedere social, economic şi al mediului. Pe baza productivităţii muncii obţinute în prezent, fiecare punct procentual din consumul actual al UE care provine din producţia internă din sectorul acvaculturii ar contribui la crearea a aproximativ de locuri de muncă cu normă întreagă. Această cifră confirmă faptul că, deşi acvacultură reprezintă o parte relativ mică din economia UE, ea are potenţialul de a stimula creşterea şi ocuparea forţei de muncă în zonele costiere şi interioare ale UE. O strânsă cooperare cu industria de prelucrare poate îmbunătăţi şi mai mult crearea de locuri de muncă şi competitivitatea în ambele sectoare. Acvacultura este unul dintre pilonii strategiei UE privind creşterea şi dezvoltarea sa poate contribui la realizarea strategiei Europa Propunerea privind reforma Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP) vizează promovarea acvaculturii printr-o metodă deschisă de coordonare: un proces voluntar. Pentru a atinge aceste scopuri, este nevoie de participarea activă a tuturor actorilor relevanţi: autorităţi, industria de profil, comercianţi cu amănuntul, asociaţii de consumatori, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. Prezentele orientări strategice au rolul de a asista statele membre în definirea propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de circumstanţele naţionale şi de dispoziţiile instituţionale. În cadrul metodei deschise de coordonare nu sunt abordate aspecte reglementate de legislaţia UE, dar acestea oferă cadrul pentru aplicarea sa. Acvacultura este dependentă de calitatea şi sănătatea atât a apelor marine, cât şi a celor dulci. Legislaţia de mediu a UE în special Directiva-cadru privind apa (DCA), Directiva privind strategia pentru mediul marin (MSFD) şi Regulamentul privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice şi a speciilor absente la nivel local asigură îndeplinirea acestor condiţii prealabile. De asemenea, legislaţia UE stabilește standarde ridicate în materie de sănătate, protecţia consumatorilor şi sustenabilitatea mediului, standarde pe care trebuie să le respecte activităţile de acvacultură din UE. Acestea prezintă pentru producători implicaţii legate de costuri, dar se pot transforma într-un avantaj competitiv dacă atenţia consumatorului este atrasă asupra calităţii, putând contribui şi la acceptarea acvaculturii la nivel local. Reforma PCP se bazează pe aceste standarde ridicate. 105

107 Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE a) Simplificarea procedurilor administrative Costurile administrative şi termenele limită joacă un rol important pentru nivelul global de competitivitate şi de dezvoltare a unui sector economic. Informaţiile disponibile sugerează că, în mai multe state membre, procedurile de autorizare necesită adesea în jur de 2-3 ani pentru a fi finalizate, dar au fost înregistrate şi exemple de perioade mult mai lungi. Pentru comparaţie, datele raportate într-un studiu al Parlamentului European sugerează că, în medie, termenul de acordare a licenţelor pentru fermele de acvacultură din Norvegia era de 12 luni şi a fost redus la 6 luni prin introducerea unui punct de contact unic. Majoritatea producătorilor din sectorul acvaculturii sunt IMM-uri, care sunt afectate în mod disproporţionat de birocraţie: în ansamblul economiei, ponderea relativă a costurilor administrative şi de reglementare în comparaţie cu cifra de afaceri şi cu numărul de angajaţi poate fi de până la zece ori mai mare în cazul IMM-urilor decât pentru întreprinderile mari. Reducerea sarcinii de reglementare inutile este o prioritate pe agenda politică a Comisiei. b) Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului Diferite studii au demonstrat că existenţa unor planuri de amenajare a teritoriului poate contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea dezvoltării unor sectoare precum acvacultura. Lipsa spaţiului, adesea menţionată ca fiind un factor care împiedică extinderea acvaculturi în UE, poate fi depăşită prin identificarea celor mai adecvate situri pentru desfăşurarea activităţilor de acvacultură, dat fiind că ocuparea actuală a spaţiului de către acestea pare să fie limitată. Amenajarea teritoriului intern este, de obicei, mai avansată în comparaţie cu amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile tuturor instituţiilor relevante. Identificarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru acvacultura de apă dulce va contribui la creşterea producţiei punând, în acelaşi timp, accentul pe peisaje, pe habitate şi pe protejarea biodiversităţii. Amenajarea teritoriului ar trebui să ţină seama de 106

108 serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri. Statele membre sunt cele care rămân responsabile cu formularea şi fixarea obiectivelor generale şi a conţinutului acestor planuri. Acvacultura ar putea afecta în mod semnificativ mediul dacă nu este concepută şi monitorizată în mod corect. Prin urmare, unele efecte ale acvaculturii asupra mediului (de exemplu, îmbogăţirea cu nutrienți şi materii organice, uneori contaminarea cu substanţe periculoase) sunt abordate în mod specific în legislaţia UE. Efectele globale ale fermelor individuale includ diferite tipuri de presiuni (de exemplu: sedimentare, perturbări de ordin fizic) şi sunt influenţate de diverşi factori, inclusiv, de exemplu, tipul de organisme de cultură, amplasarea fermei şi vulnerabilitatea mediului local. Conform unui studiu al Parlamentului European, evaluarea acestor aspecte de mediu în cadrul procesului de amenajare a teritoriului poate să reducă sarcina administrativă pentru întreprinzătorii privaţi şi să limiteze nivelul de incertitudine în ceea ce priveşte procedurile de acordare a licenţelor, sporind astfel atractivitatea investiţiilor. Mai multe studii şi experienţa din alte sectoare industriale confirmă că, prin abordarea acestui tip de probleme în primele etape ale procesului de amenajare, se minimizează impactul asupra mediului, se reduce opoziţia locală, se previn întârzierile inutile şi cresc şansele de succes ale noilor proiecte. Acest tip de experienţă poate furniza indicaţii utile pentru producătorii din sectorul acvaculturii, contribuind la sporirea sustenabilităţii, a acceptării sociale şi a competitivităţii acvaculturii europene. Dat fiind că spaţiul şi pragul maxim sunt limitate atât în apele maritime, cât şi în cele interioare, ar trebui să se aplice o abordare ecosistemică. Prin intermediul planificării şi al procedurilor de evaluare, trebuie să se acorde o atenţie deosebită zonelor vulnerabile şi protejate; experienţele pozitive legate de integrarea acvaculturii în siturile Natura 2000 arată că poate exista o compatibilitate între activităţile comerciale profitabile şi conservarea biodiversităţii. Serviciile de mediu furnizate de acvacultura extensivă în lacuri sunt un exemplu concret de activitate economică care respectă necesităţile de conservare a unui habitat sau a unei specii. 107

109 c) Consolidarea competitivităţii acvaculturii din UE Întreprinderile de acvacultură din UE se confruntă cu diferite provocări şi oportunităţi care necesită soluţii adaptate, dar toate vor beneficia de pe urma unei mai bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt o prioritate pentru reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare, împreună cu Observatorul pieţei UE, ar trebui să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice oportunităţi de afaceri şi să îşi adapteze strategiile de marketing. Aşteptările tot mai mari din partea consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea şi diversitatea produselor alimentare, în special atunci când acestea sunt produse pe plan local, oferă noi posibilităţi de punere în valoare a atuurilor zonelor costiere şi interioare. O acţiune coordonată la nivel local între antreprenori, autorităţi publice, asociaţii, organizaţii de cercetare, din domeniul educaţiei şi al formării profesionale poate contribui la stimularea economiilor locale şi poate răspunde cererii tot mai mari de alimente de origine marină produse pe plan local şi în mod sustenabil. Diversificarea activităţii economice poate să le ofere acvacultorilor surse suplimentare de venit. De exemplu, combinarea pescuitului cu undiţa şi a turismului sau internalizarea unor activităţi din amonte sau din aval pot oferi oportunităţi de afaceri pentru producătorii din sectorul acvaculturii. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice pot fi promovate şi prin intermediul cercetării orientate către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest scop, statele membre ar trebui să creeze sinergii între programele naţionale de cercetare şi să promoveze participarea industriei în activităţile de cercetare şi de inovare inclusiv, în special, pentru punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare a Platformei europene pentru tehnologie şi inovare în domeniul acvaculturii şi a strategiei privind creşterea albastră. Acvacultura extensivă în lacuri, larg răspândită în special în Europa Centrală şi de Est, contribuie la păstrarea biodiversităţii şi oferă, pe lângă producţia de alimente, importante servicii şi oportunităţi de afaceri care, valorificate în mod adecvat, pot conduce la creşterea competitivităţii. Ar trebui ca autorităţile publice să recunoască impactul normelor care se aplică zonelor cu o bogată biodiversitate, precum siturile Natura 2000, pierderea de venituri 108

110 din cauza animalelor de pradă protejate, cum ar fi cormoranii, şi angajamentele voluntare pentru protejarea biodiversităţii sau a apelor. Un factor important care afectează, în anumite regiuni, producţia din sectorul acvaculturii în lacuri este reprezentat de prădători în special cormorani. Directiva privind păsările stabileşte un sistem de derogare destinat să protejeze interesele pescuitului şi ale acvaculturii. Statele membre pot să beneficieze din plin de dispoziţiile de derogare pentru a preveni pagubele grave produse de cormorani în sectorul pescăresc sau al acvaculturii. Pentru a sprijini statele membre, Comisia a publicat recent un document orientativ care îşi propune să clarifice conceptele cheie referitoare la punerea în aplicare a sistemului de derogare. d) Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii din UE prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe. Controalele sanitare existente aplicabile atât produselor importate, cât şi celor din UE asigură deja un nivel ridicat de siguranţă alimentară. Preocupările societăţii s-au concretizat, de asemenea, în formularea de către consumatori, ONG-uri şi comercianţii cu amănuntul a dorinţei de a primi asigurări că hrana pe care o achiziţionează a fost produsă respectând standarde foarte ridicate de sustenabilitate a mediului şi socială. Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul acvaculturii din UE este abordat şi comunicat în mod corect publicului, acest lucru poate îmbunătăţi competitivitatea şi acceptarea societală a acvaculturii din UE şi a produselor sale. Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot contribui la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură din UE. Sistemele de certificare voluntară pot juca, de asemenea, un rol în acest context. Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate. Experienţa din sectorul agricol confirmă faptul că există o cerere tot mai mare pentru produsele alimentare sustenabile, de calitate superioară. De exemplu, în ultimii zece ani, rata 109

111 de creştere a vânzărilor cu amănuntul de produse alimentare ecologice în cele mai mari patru pieţe din UE a depăşit creşterea globală a cererii de produse alimentare în UE, înregistrânduse rate anuale medii de creştere de 7-15 % pentru produsele alimentare ecologice, faţă de numai 2-5 % pentru cele neecologice. Conform FAO, în Europa, producţia ecologică din sectorul acvaculturii a crescut cu aproape 30 % pe an între 1998 şi Anumiţi comercianţi cu amănuntul joacă un rol important în introducerea de produse din peşte certificate pe piaţă, ca parte a angajamentelor lor generale privind responsabilitatea socială a întreprinderilor. Implicarea marilor comercianţi cu amănuntul a fost un factor determinant care a dus, în ultimul deceniu, la creşterea rapidă a sectorului produselor alimentare ecologice. În cadrul acordurilor comerciale pe care le negociază cu ţări terţe, UE promovează standarde ridicate de mediu, sociale, sanitare şi fitosanitare la toate nivelurile, inclusiv în ceea ce priveşte acvacultura. România Orientări strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în România sunt în conformitate cu strategia de dezvoltare a U.E. următoarele: 1. Simplificarea procedurilor administrative. 2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului. 3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii. 4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora. 1. Simplificarea procedurilor administrative. România, în momentul actual, în ceea ce privesc procedurile administrative în general și în particular cele legate de sectorul de acvacultură/piscicultură trebuie să parcurgă o serie 110

112 de etape în vederea simplificării acestora. Pentru simplificare tuturor procedurilor administrative în prim rând se impune ca sectorul pescăresc să fie reformat astfel încât toate elementele constituiente ale acestuia să fie coordonate pe baza acelorași principii administrative sub o legislație dar și administrație unică reducându-se astfel termenele limită care joacă rol important în procesul administrativ. Cadrul legal trebuie armonizat pentru evitarea tuturor conflictelor și în special a suprapunerilor în actul de administrare. Analiza globală la nivelul sectorului de acvacultură din România a scos la iveală atât slăbiciuni ale cadrului administrativ cât și al celui legislativ fiind necesar abordări după cum urmează: Realizarea stabilității şi simplificării legislative; Identificarea şi aplicarea unor forme moderne de administrare a sectorului pescăresc prin utilizarea instrumentelor IT&C; Informatizarea şi creşterea gradului de transparenţă şi comunicare publică atât a DGP AM-POPAM cât şi a ANPA; Îmbunătăţirea sistemului fiscal, în prezent stresant şi încărcat; Evitarea supradimensionării reglementărilor şi taxelor în acvacultură; Stabilirea clară, certă a proprietarilor terenurilor, suprafeţei de apă şi resursei exploatabile, asigurarea unei valorificări complexe, sigure şi clare; Simplificarea accesării fondurilor de dezvoltare, creditării, prefinanţării; Evitarea conflictelor, atenuarea riscurilor, vulnerabilităţilor şi calamităţilor; Scăderea nivelului ridicat al fiscalităţii (nivelul ridicat al TVA-ului în comparaţie cu statele vecine); Întărirea capacităţii administrative, tehnologice și operaționale a IMM-urilor din acvacultură; Sprijinirea monitorizării, a controlului şi a derulării activității, prin consolidarea capacităţii instituţionale şi printr-o administraţie publică eficientă și prin realizarea unei rețele naționalede colectare și înregistrare a datelor din acvacultură; Susţinerea dezvoltării locale a zonelor pescăreşti de acvacultură, tradiţionale; Întărirea sistemului de control, inspecţie şi punere în aplicare; Colectarea de date, analiza, procesarea, interpretarea şi vizibilitatea datelor. 111

113 2. Asigurarea dezvoltării sustenabile şi a creşterii acvaculturii prin intermediul amenajării coordonate a teritoriului. Amenajarea teritoriului intern a României este o activitate complexă, mai avansată în comparaţie cu amenajarea spaţiului pentru acvacultură ca urmare a existenţei, de exemplu, a unor sisteme de cadastru sau de clasificare datorită cărora informaţiile devin uşor accesibile tuturor instituţiilor relevante. Identificarea, cartarea și bonitarea zonelor care se pretează cel mai bine pentru acvacultura de apă dulce/marină în țara noastră, va contribui la creşterea producţiei pescărești punând totodată în acelaşi timp, accentul pe beneficiile și serviciile de mediu, pe protejarea biodiversităţii prin: Valorificarea condiţiilor naturale ale României, a bogatei reţele hidrografice pentru acvacultură. Amenajarea teritoriului intern, la nivel național, prin susținerea cadastrării și întabulării terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Protejarea habitatelor naturale expuse schimbărilor climatice, impactului antropic, abuzurilor şi exploatărilor necontrolate. Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural în conexiune directă cu impactul fermelor de acvacultură/piscicultură. 3. Consolidarea competitivităţii acvaculturii. Întreprinderile de acvacultură din România ca și acelea din UE se confruntă cu multe oportunităţi şi provocări care necesită soluţii de adaptare rapidă cu beneficii în urma unei mai bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector. Acestea sunt o prioritate pentru reforma organizării comune a pieţei (OCP) şi pentru noul Fond European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (FEPAM). Planurile de producţie şi de comercializare, trebuie să ajute producătorii din sectorul acvaculturii să identifice oportunităţi de afaceri şi să îşi adapteze strategiile de marketing. Dezvoltarea şi diversificarea activităţii economice a 112

114 IMM-urilor din acvacultura națională pot fi promovate şi prin intermediul cercetării orientate către piaţă, al inovării şi al transferului de cunoştinţe. În acest scop, trebuie să creeze sinergii între programele naţionale de cercetare şi să promoveze participarea acvaculturii în activităţile de cercetare şi de inovare inclusiv, în special, pentru punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare a Platformei europene. În vederea consolidării acvaculturii naționale sunt necesare eforturi pentru: Realizarea de investiţii specifice necesare îmbunătăţirii, modernizării sau refacerii capacitaţii existente, fermelor degradate, abandonate, falimentate şi realizarea de noi investiţii, înfiinţarea de noi ferme, consolidarea digurilor, refacerea instalaţiilor de alimentare-evacuare etc. Prioritizarea sprijinului financiar pentru dezvoltarea acvaculturii către zonele şi speciile de peşti care pot furniza cele mai bune rezultate financiare, sociale şi de protecţie a mediului. Dezvoltarea acvaculturii în scop economic, pentru asigurarea creşterii cererii pe piaţă mai mult decât oferta şi în scopuri ecologice, pentru refacerea stocurilor naturale ameninţate, valoroase din punct de vedere trofic, dar şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu (e.g. prin folosirea speciilor filtratoare). Creşterea biodiversităţii şi îmbunătăţirea lanţului trofic natural, obţinerea de rase îmbunătăţite genetic şi productiv, a produselor BIO şi a selectării unor noi candidaţi pentru acvacultura din ihtiofauna locală sau externă, crescute în condiţii de captivitate, aprobate legislativ. Creşterea rolului competitivităţii, a densităţii de cultură prin trecerea de la piscicultura extensivă la creşterea intensivă a peştelui, asigurarea sanitaţiei si calităţilor trofice ale speciilor cultivate. Crearea condiţiilor de dezvoltare din toate punctele de vedere, în toate etapele tehnologice, sprijinirea cu precădere a producătorilor de puiet şi de material de populare. Dezvoltarea acvaculturii integrate, a sistemelor recirculante, a acvaculturii industriale cu diminuarea sau reducerea taxelor (e.g. pentru consumul de apă). 113

115 Specializarea şi atragerea tinerilor, femeilor, profesioniştilor, comunităților tradiţional pescăreşti în practicarea acvaculturii prin recompense materiale şi morale corespunzătoare. Susţinerea IMM-urilor din acvacultură. Consolidarea dezvoltării tehnologice, a inovării, inclusiv a creşterii eficienţei energetice şi a transferului de cunoştinţe. Creşterea numărului de specii cultivabile şi valorificabile. Furnizarea de cunoştinţe ştiinţifice, colectarea şi gestionarea datelor. 4. Promovarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru operatori prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora. Standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe. Aceleași standarde sunt prioritare acvaculturii/pisciculturii naționale. Dacă nivelul de sustenabilitate al produselor din sectorul de acvacultură din România este deasemenea abordat şi comunicat în mod corect publicului ca în U.E., acest lucru poate îmbunătăţi competitivitatea şi acceptarea societală a acvaculturii naționale şi a produselor sale. Noile dispoziţii privind etichetarea, propuse în regulamentul privind OCP, pot contribui la o mai bună diferenţiere a produselor de acvacultură. Sistemele de certificare voluntară pot juca, de asemenea, un rol în acest context. Dezvoltarea circuitelor alimentare scurte poate, la rândul ei, să reprezinte o valoare adăugată prin proximitatea produselor locale proaspete şi de înaltă calitate. În vederea consolidării acestor deziderate în cadrul acvaculturii naționale sunt necesare eforturi pentru: Dezvoltarea acvaculturii, eradicarea şomajului şi stopării migraţiei forţei de muncă şi respectarea condiţiilor specifice. Formarea profesională la toate nivelurile şi pe tot parcursul vieţii. Dezvoltarea domeniilor complementare pisciculturii/acvaculturii. 114

116 Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării şi a transferului de cunoştinţe. Creşterea colaborării transfrontaliere şi evitării conflictelor din lipsă de transparenţă. Armonizarea şi asigurarea implementării tuturor recomandărilor europene referitoare la dezvoltarea durabilă a acvaculturii şi măsurilor care privesc comercializarea şi prelucrarea primară, acordarea compensaţiilor pentru calamitaţi naturale, etape de producţie, zone defavorizate, gradul de calitate al produselor piscicole. Sporirea ocupării forţei de muncă şi a coeziunii teritoriale. Sprijinirea financiară producătorilor din sectorul acvaculturii/pisciculturii în vederea realizării unei rentabilităţi minime, fără evaziune fiscală. Etichetarea corespunzătoare a produselor şi subproduselor de peşte procesate şi menţionarea provenienţei materialului piscicol (import sau producţie internă). Implementarea standardelor de calitate pentru peştele de consum livrat în stare vie, în special în cazul aplicării unor tehnologii ecologice, şi specificarea, pe documentele de însoţire, a originii peştelui (producţie internă sau din import) la livrare. 115

117 1.2. Obiectivul cuantificat de creştere naţională ( ) Direcţiile de dezvoltare ale acvaculturii în perioada Direcțiile de dezvoltare ale acvaculturii românești au fost fundamentate pe concluziile derivate din studiul de piață pentru sectorul pescăresc, coroborate cu orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii în UE din aprilie 2013 şi cu Regulamentul privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM), care reglementează utilizarea principalei resurse financiare pentru implementarea Planului strategic multianual. Acvacultura românească trebuie să se alinieze acvaculturii europene care are un înalt nivel tehnic şi de durabilitate în raport cu mediul şi oferă peşte de calitate, produs la standardele cele mai ridicate de sănătate şi bună stare a peştilor precum şi de protecţie a consumatorilor, fapt care constituie un avantaj competitiv major. În acelaşi timp, acvacultura românescă trebuie să-şi promoveze particularităţile specifice, care o apropie de condiţiile sustenabilităţii printipul de tehnologie utilizat (creştere extensivă şi semi-intensivă în policultură). Comunicarea Comisiei privind Orientările strategice pentru dezvoltarea sustenabilã a acvaculturii în UE din aprilie 2013 are rolul de a asista statele membre în definirea propriilor obiective naţionale, ţinând cont de diferitele lor situaţii iniţiale, de circumstanţele naţionale şi de dispoziţiile instituţionale. Recunoscându-se faptul că acvacultura europeană are nevoie de sprijin pentru dezvoltarea sa, sunt identificate patru direcții prioritare de acțiune pentru a debloca potențialul acvaculturii europene respectiv: simplificarea procedurilor administrative, amenajarea coordonată a teritoriului, competitivitatea şi asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile. 1. Simplificarea administrativă: prin reducerea poverii administrative şi a termenelor pentru obţinere a avizelor, autorizaţiilor şi licenţelor şi aplicarea principiilor Small Business Act, va spori competitivitatea sectorului; 116

118 2. Amenajarea coordonată a teritoriului: planurile de amenajare a teritoriului pot contribui la reducerea incertitudinii, la facilitarea investiţiilor şi la accelerarea dezvoltãrii unor sectoare precum acvacultura; 3. Consolidarea competitivităţii: întreprinderile de acvacultură din UE vor beneficia de pe urma unei mai bune organizări a pieţei şi a structurării organizaţiilor de producători din sector; 4. Asigurarea de condiţii de concurenţă echitabile: exploatarea avantajelor competitive ale operatorilor din UE contând în standardele ridicate privind mediul, sănătatea animală şi protecţia consumatorilor se numără printre factorii competitivi principali ai UE în domeniul acvaculturii şi ar trebui să fie exploatate într-un mod mai eficace pentru a face faţă concurenţei de pe pieţe. În acest context, obiectivul general de dezvoltare al acvaculturii românești este reprezentat de Stimularea unei acvaculturi durabilă din punct de vedere al mediului, eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitivă şi bazată pe cunoaştere. 1. Acvacultura modernă este un domeniu esenţial pentru dezvoltarea sustenabilă a domeniului pescăresc motiv pentru care activităţile specifice trebuie supuse unui proces de modernizare tehnică şi tehnologică, prin investiţii şi inovare, printr-o gestionare mai eficientă a resurselor financiare, materiale, acvatice şi umane precum şi prin transfer de cunoştinţe ştiinţifice, din domeniul cercetării în domeniul aplicativ, şi manageriale cu respectarea strictă a condiţionalităţilor de mediu şi biodiversitate. 2. Viabilitatea acvaculturii implică competitivitate comercială, rentabilitate economicofinanciară şi activităţi durabile din punct de vedere al mediului. 3. Competitivitatea şi rentabilitatea operatorilor, inclusiv a IMM, sunt condiţionate de creşterea consumului de peşte şi produse din peşte de către populaţie, de o cerere crescândă a industriei procesatoare precum şi de cererea de produse pescăreşti pe pieţe externe, comunitare şi din afara comunităţii. Aceşti factori condiţionali au ca bază a activării lor existenţa unei oferte permanente şi crescânde de peşte de calitate superioară şi cu preţ unitar accesibil. În condiţiile în care oferta de peşte capturat prin pescuit este limitată din motive de menţinere a biodiversităţii acvatice, perpetuarea speciilor, supraexploatare prin pescuit, 117

119 creşterea ofertei de peşte cât mai aproape de nivelul cererii poate fi realizată prin modernizarea, reabilitarea sau extinderea amenajărilor existente, precum şi construcţia de noi amenajări. Acest fapt obligă autorităţile publice la o abordare teritorială globală a dezvoltării acvaculturii ceea ce implică identificarea şi cartografierea zonelor: a) în care se practică acvacultura, b) în care s-a practicat acvacultura şi s-a abandonat activitatea, c) favorabile unor activităţi de acvacultură şi autorizarea înfiinţării de unităţi noi, în aceste zone. Competivitatea şi rentabilitatea operatorilor din acvacultură este şi o consecinţă a modului în care este organizată şi desfăşurată această activitate. Avem în vedere următoarele aspecte care ţin de competitivitate şi care fac obiectul unei susţineri financiare publice naţionale şi comunitare: a) diversificarea speciilor; b) calitatea superioară a producţiei; c) îmbunătățirea condiţiilor de lucru şi de siguranţă a lucrătorilor; d) implementarea de sisteme informatice integrate în sistemul de administrare a afacerii şi de tehnici noi de marketing şi comerţ, precum ofertare on-line şi e-comerţ (e-trade); e) extinderea activităţii operatorilor în domenii complementare, atât pescăreşti, cum este prelucrarea primară şi comercializarea directă în pieţe publice sau pe piaţa electronică, cât şi din afara acestuia, cum este agroturismul cu specific pescăresc şi compeţiţiile sportive sau pescuitul de agrement. În acelaşi timp, competivitatea şi rentabilitatea sunt afectate de mai mulţi factori de risc de natură antropică şi de mediu, unele cu caracter de dezastru ecologic, dintre care îi menţionăm pe cei care se manifestă cel mai frecvent şi produc daune însemnate: a) instituirea unei carantine cauzată de apariţia unor boli care, în cazul epizootiilor, pun în pericol nu numai populaţiile de peşti din amenajarea piscicolă ci şi pe cele care trăiesc în libertate şi care pot afecta siguranţa alimentară a consumatorilor, de dezastre ecologice, b) schimbări climatice imprevizibile care afectează cantitatea de apa şi calitatea acesteia, c) pierderi cauzate de păsări şi animale ihtiofage, mai ales în cazul exploatărilor situate în zone protejate sau în situri Natura 2000, 118

120 d) pierderilor cauzate de inundaţii şi de torenţi, e) acţiuni antropice neprietenoase cu mediul desfăşurate în proximitatea râurilor sau chiar în albie, poziţionate în amonte de locul de captare a apei necesară fermei acvicole, cum sunt exploataţiile forestiere neconforme, exploataţiile miniere, extragerea de balast din albia râurilor, utilizarea neraţională a apei pentru irigaţii agricole, utilizarea neraţională de îngrăşăminte şi de pesticide, deversarea de ape uzate menajere şi industriale nereciclate, poluări accidentale cu substanţe toxice pentru biotopul acvatic. f) costul investiţiilor având ca scop protejarea exploataţiei piscicole faţă de cauzele a)-e), în cazul în care acestea urmează a se efectua precum şi în cazul reabilitării obiectului acestui tip de investiţii, dacă siguranţa acestuia a fost afectată în urma manifestării riscului. În această situaţie, asigurarea viabilităţii operatorilor implică măsuri de protecţie şi acordarea de compensaţii pentru pierderile suferite. Acvacultura, în special cea extensivă şi cea semi-intensivă, aduce servicii de mediu constând în reducerea presiunii asupra resurselor piscicole din mediile acvatice naturale prin utilizarea eficientă a resurselor acvicole asigurându-se astfel refacerea şi conservarea biodiversităţii din biotopurile acvatice şi satisfacerea cererii, mereu crescânde, de peşte pentru consum direct şi pentru procesare. Promovarea unei acvaculturi durabile din punct de vedere al mediului şi a celei ecologice, practicată de mari unităţi cât şi de IMM-uri şi care asigură protejarea, conservarea şi refacerea biodiversităţii din ecosistemele acvatice, şi conversia activităţilor piscicole tradiţionale către acvacultura ecologică necesită o susţinere financiară respectiv o compensare a pierderilor temporare pe perioada conversiei către acvacultura ecologică. Competitivitatea acvaculturii este asigurată şi de calitatea capitalului uman implicat în activităţile relevante ale acestui domeniu. În acest sens, strategia are în vedere o intervenţie susţinută pentru creşterea calităţilor şi competenţelor profesionale a tuturor categoriilor de personal care activează în acest important domeniu pescăresc care vizează activităţi de învaţământ de specialitate organizate în cadrul unităţilor de învăţământ cu profil piscicol, zootehnic şi/sau de medicină veterinară, precum şi activităţi de perfecţionare continuă a tuturor categoriilor de personal. 119

121 Dat fiind faptul că disponibilităţile financiare ale operatorilor din acvacultură, dar şi a celor care doresc să dezvolte o afacere în acest subdomeniu sunt, în cele mai multe cazuri, deficitare, pentru asigurarea cofinanţării investiţiilor aferente acestui domeniu, se are în vedere facilitarea accesului la resurse financiare bancare complementare prin tehnici de inginerie financiară. Condiţia esenţială pentru susţinerea financiară a dezvoltării domeniului acvacultură este respectarea strictă a cadrului legislativ, naţional şi comunitar, relevant Țintele de atins 1. Modernizarea şi retehnologizarea prin dezvoltare tehnologică, inovarea şi transferul de cunoştinţe. a) Realizarea de investiţii pentru retehnologizarea şi dezvoltarea tehnologică a unităţilor; b) Diversificarea producţiei prin introducerea de specii de peşte din amenajările acvatice; c) Utilizarea unor tehnologii noi de producție piscicolă; d) Implementarea unor tehnologii de prelucrare primară a peştelui înainte de livrare; e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură; f) Creşterea numărului de operatori participanţi la acţiuni vizând schimburi de experienţă şi transfer de cunoştinţe ştiinţifice, iniţiate de organizaţiile de pescari sau de autorităţi publice cu participarea unor entităţi din domeniul cercetării de specialitate. 2. Creşterea competitivităţii şi a viabilităţii întreprinderilor din sectorul acvaculturii, inclusiv îmbunătăţirea siguranţei sau condiţiilor de lucru, în special la IMM-uri a) Realizarea de investiţii productive pentru construcţia şi înfiinţarea de noi unităţi de acvacultură; b) Finalizarea cartografierii şi întabulării suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii; c) Identificării zonelor şi suprafeţelor potenţiale pentru acvacultură şi autorizarea înfiinţării de amenajări piscicole noi, cu prioritate în aceste zone; d) Investiţii pentru repunerea în funcţiune a amenajărilor piscicole abandonate; 120

122 e) Creşterea volumului şi valorii vânzărilor de peşte provenit din acvacultură; f) Creşterea numerică a locurilor de muncă din activitatea de acvacultură; g) Creşterea veniturilor din activităţi complementare; h) Creşterea profitabilităţii operatorilor, în special a IMM-urilor; i) Creşterea numerică a operatorilor care implementează sisteme informatice integrate în sistemul de administrare a afacerii şi care s-au conectat la sistemul de comerţ on line; j) Creşterea volumului de marfă ofertat şi volumului tranzacţiilor încheiate pe piaţa online; k) Reducerea numerică a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale sau neînregistrarea de accidente şi îmbolnăviri profesionale; l) Reducerea impactului nefavorabil al pierderilor financiare datorate factorilor neprevăzuţi, prin acordarea de compensaţii financiare; m) Promovarea de către organizaţiile de acvacultori şi de către organizaţia interprofesională a domeniului pescăresc de acţiuni de advertisig privind rolul deosebit al consumului de peşte în cadrul unei alimentaţii echilibrate. 3. Promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor Realizarea de investiţii în acvacultură care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor, reducerea consumului de apă și substanțe chimice; a) Promovarea sistemelor recirculante; b) Realizarea de investiţii în acvacultură care sporesc eficienţa energetică şi promovează conversia fermelor la sursele de energie regenerabilă. 4. Promovarea acvaculturii care furnizează servicii de mediu Problemele generate de creşterea populaţie de cormorani, au fost analizate în Strategiile de dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene, prezentată de Comisie în 2002 și 2009, iar în 2008 Comisia a propus crearea unui plan european de gestionare a cormoranilor, privind activităţile de pescuit şi acvacultură, dar până la aceasta dată problema a fost rezolvată. În anul 2013, această problemă a fost luata din nou în evidentă de către industrie și instituțiile europene. Datele gestionate de Comisie sugerează că fiecare cormoran poate 121

123 mânca între 400 și 600grame de pește pe zi, reprezentând aproximativ de tone de pește pe an, mai mare decât producția din acvacultură din Franța, Spania, Italia, Germania şi Republica Cehă luată la comun. Comisia Europeană s-a angajat să pună în aplicare un plan de management, coordonata diferite niveluri fără a compromite obiectivele Directivei Păsări și Natura 2000 care protejează, de asemenea, stocurile de pește și ecosistemele acvatice. a) Creşterea numerică a unităţilor de acvacultură, respectiv a suprafeţei amenajate aferente, care implementează măsuri suplimentare de mediu; b) Sprijinirea prin acordarea de compensaţii pentru amenajările amplasate în situl Natura 2000 şi a celor din apropierea acestora; c) Sprijinirea amenajărilor piscicole care furnizează servicii sociale şi de mediu, turism ecologic, pescuit recreativ, activităţi educaţionale legate de cunoaşterea, protecţia şi conservarea biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea managementului apei. d) Utilizarea nutiţiei multitrofice prin care se sporeşte calitatea intrinsecă a producţiei; e) Întretinerea și igienizarea periodică a bazinelor piscicole (decolmatare). 5. Promovarea conversiei la ecomanagement şi scheme de audit şi acvacultură ecologică a) Creşterea numărului de unităţi care au implementat măsura conversiei către acvacultura durabilă sau ecologică; b) Creşterea numărului de unităţi ecologice acreditate; c) Creşterea cantăţilor de peşte vândut, provenit din amenajările piscicole ecologice. 6. Promovarea măsurilor de sănătate şi bunăstare animală, precum şi a sănătăţii şi siguranţei publice asigurarea sănătăţii şi bunăstării animalelor acvatice; a) asigurarea unui control periodic al stării de sănătate a peştilor şi utilizarea preventivă a medicamentelor b) controlul si eradicarea bolilor c) bune practici de sănătate si bunăstare animale acvacultură d) asigurarea sănătăţii publice. 122

124 7. Dezvoltarea formării profesionale, de noi competenţe profesionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Implicarea unităţilor de învăţământ în formarea profesională specifică domeniului acvacultură atât la nivel mediu cât şi la nivel superior şi sprijinirea financiară a acestor unităţi; a) Organizarea de acţiuni de perfecţionare profesională de către organizaţii neguvernamentale în domeniul protecţiei mediului şi biodiversităţii şi de către unităţi de învăţământ şi de cercetare şi sprijinirea financiară a acestora; b) Încheierea de unor parteneriate între organizaţiile de pescari şi oameni de ştiinţă şi unităţi de învăţământ şi de cercetare; c) Participarea acvacultorilor la acţiuni de perfecţionare profesională, de transfer de cunoştinţe ştiinţifice şi schimburi de experienţă. de consiliere atât în domeniul profesional, economic şi managerial cât şi în domeniul legislativ, naţional şi comunitar, relevant; d) Participarea tinerilor întreprinzători la cursuri de formare profesională şi managerială înaintea începerii unei afaceri în domeniul pescuitului. 8. Stimularea inovării in domeniul acvaculturii in scopul dezvoltării de cunoștinte tehnice, știintifice sau organizationale în cadrul fermelor de acvacultură care reduc impactul asupra mediului, promovează o utilizare durabilă a resurselor in acvacultură, îmbunătățesc bunăstarea animalelor sau facilitează metode de producție durabile noi a) Noi specii/ tehnologii/procese; b) Sisteme de management si de organizare; c) Studii de fezabilitate produse/procese inovatoare. 123

125 Planul de acţiune Planul de acțiune trebuie să răspundă la ceea ce se numește cei 5 W (în limba engleză): Who is it about? (despre ce este vorba). What happened? (ce s-a realizat). When will it take place? (când va avea loc). Where will it take place? (unde va avea loc). Why is happening? (de ce se întâmpla) Măsurile privind acţiunile propuse pentru dezvoltarea acvaculturii româneşti Acestea sunt: Modernizarea unităţilor de acvacultură existente active şi inactive de tip extensiv sau semi-extensiv; Construirea de noi unităţi de acvacultură, inclusiv a celor de tip intensiv; Mărirea paletei de specii de cultură utilizate în acvacultura românească; Promovarea diversificării afacerii în cadrul unităţilor de acvacultură pentru a asigura surse adiţionale de venit şi creşterea durabilă a acvaculturii; Exploatarea factorilor competitivi principali ai sectorului de acvacultură reprezentaţi de standardele înalte de mediu, de sănătate animală şi de protecţie a consumatorilor (măsuri de consolidare a competitivității acvaculturii); Dezvoltarea durabilă a acvaculturii prin planificarea coordonată a: - suprafeţelor de teren disponibile pentru construirea de noi unităţi de acvacultură; - suprafeţelor de apă din zona costieră a Mării Negre pentru amplasarea unităţilor de maricultură. Dezvoltarea tehnologiilor de acvacultură prietenoase mediului; Dezvoltarea acvaculturii extensive în lacuri de acumulare; Dezvoltarea acvaculturii ecologice; Simplificarea procedurilor administrative; 124

126 Asigurarea stocurilor din acvacultură prin acoperirea pierderilor generate de dezastre naturale, fenomene climatice nefavorabile, schimbări bruşte ale calităţii apei de care nu este responsabil fermierul şi boli în sectorul acvaculturii, defectarea sau distrugerea instalaţiilor de producţie de care nu este responsabil fermierul; Instruirea producătorilor din acvacultura românească cu privire la reglementările UE referitoare la acvacultură; Promovarea condiţiilor de concurenţă echitabilă pentru operatori (prin exploatarea avantajelor competitive ale acestora). În conformitate cu Studiul de piață pentru sectorul pescaresc, acvacultura interna asigura la nivelul anului 2013, circa 13% din consumul total de peste. Consumul intern de pește este de 83,4 mii tone, din care 10,1 mii tone provin din acvacultura internă. Față de media europeana de 10 %, ponderea peștelui de acvacultura din Romania este de 13%; având in vedere aportul scazut al pescuitului de captură, ne propunem creșterea producției de pește din acvacultură. Capacitatea de producție din acvacultura din Romania a fost la nivelul anului 1989 de cca 50 mii tone. Având în vedere că în perioada , s-au creat noi capacități care vor suplimenta producția din acvacultura cu 9,2 mii tone si raportându-ne la cererea internă din anul 2013, de 83 mii tone pește, putem susține că până la sfârșitul perioadei de implementare( ) producția din acvacultura va aduce un aport de pește pentru piața internă de până la 30 mii tone. Obiectivul strategic pentru perioada este susținerea sectorului pentru realizarea producției de 30 mii tone Resurse necesare implementării planului de acțiune În vederea implementării planului de acțiune este necesara mobilizarea de resurse umane, materiale si financiare suficiente pentru ca aceasta sa fie un succes. Pe planul resurselor umane, sectorul are un potențial deosebit, a cărei valorificare depinde in foarte mare măsura de capacitatea instituționala și organizatorica a entităților din planul administrativ și politic. În prezent România are suficienți specialiști în cercetare dezvoltare, in managementul resurselor acvicole, în derularea proceselor tehnologice precum si in 125

127 proiectarea și implementarea investițiilor în acest domeniu. La aceasta se mai adaugă și tradiția deosebită existentă în țara noastră în ceea ce privește acvacultura unor diverse specii de pești, atât in sistem deschis, extensiv cât și în sistem recirculant. În privința resurselor materiale, România are, spre deosebire de majoritatea statelor membre ale UE, o situație deosebit de avantajoasa prin existenta unor arealuri favorabile dezvoltării acvaculturii deosebit de generoase așa cum reiese din conținutul capitolelor dedicate acestora. Resursele financiare necesare implementării planului de acțiune se sprijină pe o cota de minim 50% din alocarea FEPAM pentru România, la care se adaugă sumele de la bugetul național și contribuția proprie a potențialilor beneficiari. Urmare a parcurgerii planului de acțiune, suma aproximativă necesară a finanța implementarea acestui plan a fost estimată la 150 mil euro, din care 84 mil euro din FEPAM, 28 mil euro de la bugetul național și 42 mil euro din sectorul privat. 126

128 Setul de indicatori şi ţintele intermediare în vederea monitorizarii implementarii planului de acţiune PLAN DE ACȚIUNI PENTRU DEZVOLTAREA ACVACULTURII Obiectiv specific PU 2.1: Sprijinirea consolidării dezvoltării tehnologice, a inovării și a transferului de cunoștințe; Nr. Crt. ACŢIUNI INDICATORI DE REZULTAT Specificaţie Ţinta 2017 Ţinta 2020 Ţinta 2022 Surse de finanţare Entităţi publice şi private implicate 1. Realizarea de investiţii pentru retehnologizarea și dezvoltarea tehnologică a unitătilor existente Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a retehnologizarii și dezvoltarii tehnologice a unitătilor existente(tone) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 2. Diversificarea productiei prin introducerea de specii suplimentare in acvacultură; Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a introducerii de specii noi in acvacultură(tone) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 3 Implementarea unor tehnologii de prelucrare primară a peştelui înainte de livrare; Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a prelucrarii primare (tone) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 127

129 4 Creşterea numărului de operatori participanţi la acţiuni vizând schimburi de experienţă şi transfer de cunoştinţe ştiinţifice Număr de participanţi la acţiuni privind schimburi de experienţă şi transfer de cunoştiinţe ştiinţifice FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI Obiectivul specific PU2.2: Sporirea competitivității și a viabilității întreprinderilor din sectorul acvaculturii, inclusiv îmbunătățirea siguranței sau a condițiilor de lucru, în special ale IMM-urilor Finalizarea cartografierii şi întabulării suprafeţelor alocate iniţial acvaculturii Identificara zonelor şi a suprafeţelor potenţiale pentru acvacultură şi autorizarea înfiinţării de amenajări noi, cu prioritate în aceste zone; Suprafaţa cartografiată şi intabulată din total suprafata existenta Suprafaţa zonelor identificate cu potenţial pentru o acvacultură rentabilă financiar şi durabilă în raport cu mediul. 10% 25% 50% 20% 50% 100% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 3. Readucerea in circuitul piscicol a suprafețelor abandonate, Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a infintarii de unitati in zone cu potential piscicol(tone) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 4. Sprijin pentru unităţi înfiinţate în zone cu potenţial piscicol Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a readucerii in circuitul piscicol a suprafețelor abandonate(tone) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 128

130 5 Creşterea numărului de locuri de muncă in acvacultură Număr de locuri de muncă nou infiintate FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 6 Creşterea veniturilor din activităţi complementare Venituri din activităţi complementare raportate la total venituri obtinute 20% 25% 30% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 7 Creşterea profitabilităţii operatorilor, în special a IMM-urilor Profitul unităţilor de acvacultură 7% 10% 15% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 8 Creşterea numerică a operatorilor care implementează sisteme informatice integrate în sistemul de administrare a afacerii şi care s-au conectat la sistemul de comerţ on line. Număr de unităţi care au implementat subsisteme informatice FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 9 Creşterea volumului de marfă ofertat şi volumului tranzacţiilor încheiate pe piaţa on-line Volumul de marfă ofertat şi volumul tranzacţionat on-line raportat la total volum tranzactionat 10% 15% 20% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 129

131 10 Asigurarea stocurilor din acvacultura (FEPAM art 57) Volumul compensaţiilor pentru pierderi produse min 30% din media cicifrei de afaceri pe trei ani anterioriri min 30% din media cicifrei de afaceri pe trei ani anterioriri min 30% din media cicifrei de afaceri pe trei ani anterioriri FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI Obiectivul specific PU2.3: Protejarea și refacerea biodiversității acvatice și îmbunătățirea ecosistemelor legate de acvacultură și promovarea unei acvaculturi eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor Realizarea de investiţii in acvacultură care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor, reducerea consumului de apă si substante chimice Promovarea sistemelor recirculante sau folosirea de noi tehnologii Număr de unități in care s-au realizat investiții care duc la utilizarea eficientă a resurselor, reducerea consumului de apă si substante chimice raportat la total unitati(min) Volumul de peste vandut pe piata ca urmare a promovarii sistemelor recirculante(tone) 10% 20% 25% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 3. Realizarea de investiţii în acvacultură care sporesc eficienţa energetic şi promovează conversia fermelor la sursele de energie regenerabilă Număr de unităţi, care realizează investiții in acvacultură, care sporesc eficienta energetică raportat la total unitati (min) 20% 30% 35% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 130

132 4 Acordarea de compensații pentru participarea la programe de refacere, conservare si populare repopulare Nr. de operatori participanti la actiuni si programe de refacere si conservare a biodiversității, inclusiv la actiuni de repopulare a biotopurilor deteriorate (min) FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI Obiectivul specific PU2.4 : Promovarea acvaculturii cu un nivel ridicat de protecție a mediului, promovarea sănătății și bunăstării animalelor, precum și a sănătății și siguranței publice 1. Creşterea numerică a unităţilor de acvacultură, respectiv a suprafeţei amenajate aferente, care implementează măsuri suplimentare de mediu Număr de unităţi, care realizează iimplementeaza masuri suplimentare de mediu, raportat la total unitati 10% 20% 30% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 2. Sprijinirea prin acordarea de compensaţii pentru amenajările amplasate în situl Natura 2000 şi a celor din apropierea acestora; In corelare cu planul de management, coordonat la nivelul UE,fără a compromite obiectivele Directivei Păsări și Natura 2000, plan care protejează, de asemenea, stocurile de peşte şi ecosistemele acvatice. 131

133 . Sprijinirea amenajărilor piscicole care furnizează servicii sociale şi de mediu, turism ecologic, pescuit recreativ, activităţi educaţionale legate de cunoaşterea, protecţia şi conservarea biodiversităţii acvatice, îmbunătăţirea managementului apei Număr de unităţi, raportat la total unitati (min) 20% 25% 30% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 4. Utilizarea nutriţiei multitrofice prin care se sporeşte calitatea intrinsecă a producţiei Număr de unităţi, raportat la total unitati (min) 10% 20% 25% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 5. Întretinerea și igienizarea periodică a bazinelor piscicole (decolmatare Număr de unităţi, raportat la total unitati (min) 10% 15% 20% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI Creşterea suprafetei de teren pe care se produce peşte ecologic. Creşterea cantăţilor de peşte vândut, provenit din amenajările piscicole ecologice Cresterea suprafetelor de teren si a numărului de unitati in care se practică acvacultura ecologică (%) Volumul si valoarea vânzărilor de pește ecologic 5% 10% 115% 5% 10% 115% FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 132

134 Obiectivul specific PU 2.5 : Dezvoltarea formării profesionale, de noi competențe profesionale și învățarea pe tot parcursul vieții 1 Acordarea de sprijin financiar pentru unităţile de învătâmânt şi de cercetare precum şi pentru organizatii neguvernamentale care aplică programe de formare profesională a personalului implicat în activităţi de acvacultură, pentru asigurarea funcţionării parteneriatelor dintre organizaţii de pescari şi unităţi de cercetare şi oameni de ştiinţă. Număr de acţiuni de formare profesională iniţiate de organizaţii neguvernamentale şi de unităţi de învăţământ şi de cercetare FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 2. Susţinerea financiară a formării profesionale a tinerilor care iniţiază o afacere de acvacultură Numar de tineri întreprinzători participanti la cursurile de formare profesională FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 3. Noi specii/ tehnologii/procese Numar de contracte de cercetare FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 133

135 4. Sisteme de management si de organizare Numar de contracte de cercetare FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 5. Studii de fezabilitate produse/procese inovatoare Numar de contracte de cercetare FEPAM BUGETUL DE STAT CONTRIBUTII PRIVATE DGP AM POP FONDURI DE GARANTARE OPERATORI PRIVATI 134

136 CAP.2 RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE 135

137 CAP. 2. RĂSPUNSUL LA ORIENTĂRILE STRATEGICE 2.1. Simplificarea procedurilor administrative Evaluarea situației la nivel național (a) descrierea calitativă a cadrului administrativ (principalele organisme responsabile de acordarea licențelor, repartizarea responsabilităților între administrații etc.) (b) date cantitative și explicații. (a) Cadrul administrativ actual prevede implicarea următoarelor două organisme principale, responsabile de activitatea de elaborare şi implementare a strategiei naţionale şi a reglementărilor privind acvacultura, procesarea şi organizarea pieţei produselor pescăreşti, structurile de pescuit şi acvacultură;activitatii de acvacultura, si anume: - Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) - Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură (DAPP) - Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) Organismele secundare implicate în emiterea documentelor (autorizatiilor) care stau la baza licențierii în acvacultura sunt: 1. Administrația Națională Apele Române (ANAR) 2. Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) 3. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). I. Atribuțiile generale ale organismelor principale implicate în acvacultura. I.a Elaborarea strategiei naţionale şi a reglementărilor referitoare la conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existente în habitatele piscicole naturale, la acvacultură, la organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi acvacultură, precum şi implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora sunt atributul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură este instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat. Potrivit Ordonanței de Urgență a Gubernului nr. 136

138 56/2014, începând cu data de ANPA a trecut din subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. De altfel, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a preluat de la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice activitatea aferentă domeniului piscicultură, îndeplinind funcţia de autoritate publică centrală în acest domeniu. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a preluat toate drepturile şi s-a subrogat în toate obligaţiile Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice privind activitatea Agenţiei, cu excepţia celor prin care se realizează strategiile în domeniul pisciculturii. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 545/2010, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, exercită următoarele atribuţii în domeniul acvaculturii: a) stabileşte măsuri pentru valorificarea superioară a potenţialului genetic, prin introducerea în acvacultură a unor specii valoroase; b) stabileşte măsuri pentru creşterea calităţii produselor din acvacultură; c) adoptă măsuri pentru asigurarea producţiei din acvacultură pentru cazuri de forţă majoră; d) stabileşte măsuri pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării animale; e) stabileşte măsuri de adaptare a producţiei la cerinţele pieţei; f) stabileşte măsuri privind introducerea bunelor practici în acvacultură; g) încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare economică ridicată şi promovarea produselor pescăreşti organice; h) organizează şi actualizează Registrul unităţilor de producţie din acvacultură şi emite licenţele de acvacultură; i) stabileşte şi alte acţiuni pe care necesităţile de dezvoltare a acvaculturii le impun, potrivit legii; j) stabileşte criteriile de introducere de noi specii în România. Potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura în scopul dezvoltării acvaculturii a fost luată măsura ca terenurile proprietate privată a statului pe care sunt construite amenajări piscicole, inclusiv instalaţiile speciale amplasate pe uscat, se pot vinde direct proprietarilor activelor. Preţul de vânzare al terenului va fi preţul pieţei stabilit pe baza unui raport de evaluare, întocmit de un evaluator autorizat în funcţie de bonitatea terenului înainte de a fi amenajat în scop piscicol. Preţul de vânzare al terenului se poate achita în rate de către proprietarii activelor în următoarele condiţii: 137

139 a) avans 20% din preţul de vânzare; b) rate semestriale eşalonate pe un termen de până la 10 ani; c) perceperea unei dobânzi anuale la nivelul ratei lunare a dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României de la data plăţii. Administratorul terenului în numele statului solicită cumpărătorului constituirea de garanţii pentru asigurarea plăţii: a) scrisoare de garanţie emisă de o bancă comercială; sau b) constituirea unei ipoteci pe terenul care face obiectul vânzării, până la achitarea în totalitate a plăţii. I.b. În paralel, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 428/2013 funcţionează Departamentul pentru ape, păduri şi piscicultură ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, îndeplinind funcţia de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură. Departamentul se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice. Departamentul are atribuţii privind coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri, piscicultură, realizând politicile şi strategiile naţionale în domeniile coordonate, îndeplinind rolul de autoritate de stat în aceste domenii. Departamentul elaborează, actualizează și coordonează Strategia naţională în domeniul pescăresc, precum și asigură coordonarea şi monitorizarea implementării politicii comune în domeniul pescăresc. I.c. Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" este instituţie publică cu personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice conform Hotărârii Guvernului nr. 1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Administraţia Rezervaţiei are sediul în municipiul Tulcea, Strada Portului nr. 34A. Teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" cuprinde zona de importanţă ecologică naţională şi internaţională prevăzută la art.1 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare. care se constituie din următoarele unităţi fizico-geografice: Delta Dunării, sărăturile 138

140 Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata de 20 m inclusiv. Din punctul de vedere al organizării administrative teritoriale, Rezervaţia este extinsă pe teritoriile judeţelor Tulcea, Constanţa şi Galaţi. Administraţia Rezervaţiei administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, evaluează starea ecologică a patrimoniului natural al rezervaţiei şi iniţiază programele de cercetare ştiinţifică în rezervaţie, pe baza planului de management, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei genofondului şi biodiversităţii. ARBDD administrează resursa piscicolă din domeniul public al statului, în conformitate cu prevederile planului de management şi ale regulamentului rezervaţiei şi îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii, pe teritoriul rezervaţiei. II. Atribuțiile generale ale organismelor secundare implicate în activitatea de acvacultură. II.a.Administrația Națională «Apele Române» Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 107/2002, Administraţia Naţională Apele Române, este operator unic pentru resursele de apă de suprafață naturale sau amenajate, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării, și pentru resursele de apă subterană, indiferent de natura lor și a instalațiilor aferente, scop în care alocă dreptul de utilizare a resurselor de apă cu potențialele lor naturale, în condițiile legii, cu excepția celor prevăzute expres în reglementările specifice în vigoare. Odată cu aderarea României la UE, a trebuit să se pună în aplicare Directiva Europeană 2000/60/CE prin care se statutează ca principii de bază în gospodărirea apelor următoarele: Recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitate şi calitate); Utilizatorii finali de apă plătesc (operatori de gospodărire comunală, operatori economici industriali, operatori economici producători de energie electrică, irigaţii, acvacultură-piscicultură); 139

141 Poluatorii apei (sub orice forma de poluare) plătesc; Stimularea beneficiarilor de resursă de apă în vederea protecţiei acesteia. Administraţia Naţională "Apele Române" este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, şi funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor - Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice. II.b. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) Potrivit Hotărârii Guvernului 1000/2012, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, se reorganizează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, cu competenţe în implementarea la nivel naţional a politicilor, strategiilor şi a legislaţiei în domeniul protecţiei mediului. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine 42 de agenţii judeţene pentru protecţia mediului, instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat. Agenţiile judeţene pentru protecţia mediului îndeplinesc atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului de implementare a politicilor, strategiilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului la nivel judeţean, precum şi la nivelul municipiului Bucureşti. Agenţiile judeţene emit avize de mediu pentru planurile care urmează a fi implementate pe teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, cu informarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi derulează procedura de autorizare integrată de mediu şi de emitere a autorizaţiei integrate de mediu. II.c. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1415/2009 privind 140

142 organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia. Autoritatea este reprezentată la nivel judeţean de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, iar la nivel local, de circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi de circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Domeniul de activitate al Autorităţii constă în totalitatea acţiunilor şi activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor iniţiate, desfăşurate şi finalizate, în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor. Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită funcţia de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul sanitarveterinar şi al siguranţei alimentelor, cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene, precum şi funcţia de control, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate. (b) date cantitative și explicații. I.Procedura de eliberare a licentei de acvacultura Potrivit art. 2 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura, cu modificarile si completarile ulterioare, acvacultura reprezinta activitatea de creştere sau cultivare de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste capacitatea naturală a mediului a producţiei de organisme acvatice, acestea fiind proprietatea unei persoane fizice sau juridice. Unitatea de bază a acvaculturii, este amenajarea piscicola, fiind reprezentată de: a) heleşteu - bazin piscicol realizat în săpătură sau umplutură, înconjurat total ori parţial de diguri, prevăzut cu canale de alimentare, de evacuare şi perimetrale, dotat cu construcţii hidrotehnice şi instalaţii de alimentare, reţinere şi evacuare a apei; b) iaz - bazin piscicol realizat prin bararea unei văi cu un baraj, prevăzut cu instalaţii hidrotehnice pentru reţinerea şi deversarea/evacuarea apei; c) staţie de reproducere artificială; d) vivieră flotabilă - instalaţie plutitoare, alcătuită dintr-un cadru poliedric cu pereţi din plasă, destinată creşterii peştilor sau altor vieţuitoare acvatice; 141

143 e) lacuri de acumulare în care se practică acvacultura; f) alte instalaţii destinate acvaculturii. Unităţile de producţie din acvacultură sunt înscrise în Registrul unităţilor de acvacultură şi primesc licenţă de acvacultură, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură ( ANPA) este instituţie publică de interes naţional, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Condițiile privind înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură au fost stabilite de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin Ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură. Astfel, în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a fost înființat Registrul unităţilor de acvacultură, cu caracter administrativ, care cuprinde toate capacităţile de producţie. Pentru înscrierea în Registrul unităţilor de acvacultură şi pentru eliberarea licenţei de acvacultură, solicitanţii trebuie să depună la filialele teritoriale ale ANPA următoarele documente: a) cerere-tip, conform anexei nr. 1; b) fişa unităţii de producţie din acvacultură, conform anexei nr. 2; c) contract de concesionare/arendare/asociere şi alte documente prin care se atestă proprietatea/administrarea în vederea desfăşurării activităţii de acvacultură; d) schiţa şi planul de încadrare în zonă ale unităţii de acvacultură; e) copie a actului de identitate al proprietarului/ administratorului şi/sau copie a statutului societăţii comerciale care administrează unitatea de producţie, din care să reiasă că are acvacultura în obiectul de activitate; f) copie a certificatului de înregistrare fiscală; g) copie a autorizaţiei de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură; h) copie a autorizaţiei de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură; 142

144 i) înregistrare sanitar-veterinară; j) certificat constatator cu declararea punctului de lucru emis de oficiul registrului comerţului; k) acordul deţinătorului legal al lacului de acumulare, din care să rezulte că poate desfăşura activităţi de acvacultură; e) dovada achitării taxei de licențiere. În termen de 10 de zile filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor înscrise în documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, conform anexei nr. 3. În baza notei de constatare şi a documentaţiei depuse, Agenţia elibereaza licenţa de acvacultură şi înscrie unitatea de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură. Licenţa de acvacultură este netransmisibilă. Licenţa de acvacultură se eliberează pentru o perioadă nedeterminată. Modelul licenţei de acvacultură este prevăzut în anexa nr. 4. Orice modificare privind schimbarea proprietarului/administratorului, a capacităţilor de producţie şi a speciilor cultivate va fi comunicată Agenţiei în termen de 30 de zile de la data apariţiei acesteia, în vederea reactualizării Registrului unităţilor de acvacultură şi eliberării unei noi licenţe de acvacultură, după caz. La propunerea personalului cu drept de inspecţie şi control licenţa de acvacultură se anulează/se suspendă pentru o perioadă de 90 de zile, în cazul în care operatorul economic nu mai respectă condiţiile care au stat la baza eliberării licenţei de acvacultură sau dacă foloseşte capacitatea de producţie în alte scopuri decât cele declarate. Unităţile de producţie din acvacultură ale căror licenţe de acvacultură au fost anulate vor fi excluse din Registrul unităţilor de acvacultură. II.Termenul de eliberare a licentei de acvacultura Actul normativ de reglementare a activității de acvacultură prevede un termen de 10 de zile în care filiala teritorială a Agenţiei verifică autenticitatea datelor înscrise în documentaţia depusă şi încheie nota de constatare, fără a stabili în mod expres termenul în care se eliberează licența de acvacultură. În opinia noastră, în aceste condiții sunt incidente prevederile OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, care dispune că dacă legea 143

145 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia. Deși Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 nu prevede in mod expres termenul de eliberare a licentei de acvacultura, procedura de eliberare este de scurta durata, fiind pusă in aplicare masura lansata in COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, PLANUL DE ACȚIUNE ANTREPRENORIAT Bruxelles, ,COM(2012) 795 final pag. 23, potrivit careia statele membre sunt invitate ca până la sfârșitul lui 2015, să reducă la o lună termenele de acordare a licențelor și a altor autorizații necesare pentru lansarea unei societăți. III. Durata de valabilitate a licentei de acvacultura Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 240/2009 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură, licenţa de acvacultură se eliberează pentru o perioadă NEDETERMINATĂ. Aceasta masura vine in sprijinul noilor producatori din acvacultura, in conditiile in care, anterior datei de , durata de valabilitate a licentei de acvacultura a avut urmatoarele evolutii: - DETERMINATA prevazuta de Art. 30. din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul si acvacultura (in vigoare din pana la , abrogata prin OUG nr. 23/2008) Licenţierea agenţilor economici care desfăşurau activitate de acvacultură se efectua de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Agenţii economici care posedau autorizaţie de pescuit în scop comercial în bazinele piscicole naturale în care se putea desfăşura şi activitate de acvacultură au putut desfăşura această activitate, la cerere, în baza unei licenţe de acvacultură şi a plăţii unui tarif anual, al cărui nivel se stabilea în baza productivităţii naturale, plătit administratorilor resurselor acvatice vii. Productivitatea naturală a bazinelor piscicole naturale în care se putea practica acvacultura se stabilea de o 144

146 instituţie de cercetare de profil, în baza studiilor efectuate, şi se aproba de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură a fost înființat Registrul unităţilor de producţie din acvacultură, cu caracter administrativ, care va cuprinde toate unităţile şi instalaţiile folosite pentru activitatea de acvacultură. În registru se menţionau date privind proprietarul sau administratorul unităţii, date tehnice de construcţie şi funcţionare, precum şi speciile cultivate. Unităţile de producţie incluse în Registrul unităţilor de producţie din acvacultură au primit licenţă de acvacultură pentru o perioadă determinată, eliberată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. - DETERMINATĂ pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 916/2004 privind organizarea şi funcţionarea Registrului unităţilor de producţie din acvacultură (În vigoare de la până la , fiind abrogat prin Ordinul nr. 332/2008) - DETERMINATĂ pentru o perioadă de maximum 3 ani - Ordinul nr. 332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură până la data de NEDETERMINATĂ- din prin Ordinul nr. 240/2009 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură IV. Taxa de licențiere În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1016/2008 privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură (in vigoare din ) cuantumul taxelor de licenţiere este de 150 lei pentru emiterea licenţei de acvacultură. Taxa de licentiere constituie venit la bugetul de stat şi se virează în contul corespunzător codului de cont nr "Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare", deschis la unităţile Trezoreriei Statului. Virarea sumelor datorate se realizează înaintea eliberării licenţei de acvacultura. Dovada achitării taxei se anexează la cererea de eliberare a licenţei. Neplata taxei de licentiere conduce la neacordarea licenţei de acvacultura. În cazul neîndeplinirii condiţiilor de licenţiere, taxa perceputa se restituie solicitantului. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de autoritate de reglementare, a promovat în prezent un proiect de hotărâre de modificare a Hotărârii 145

147 Guvernului nr. 1016/2008, prin care se majorează cuantumul taxei de licențiere în acvacultura de la suma de 150 lei la suma de 500 lei. În opinia ANPA, această majorare este necesară întrucât cuantumul actual al taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură este destul de scăzut şi trebuie actualizat în conformitate cu importanţa economică şi socială a sectorului pescăresc. Proiectul de act normativ poate avea implicaţii asupra dezvoltării şi consolidării mediului de afaceri prin selectarea şi stimularea agenţilor economici cu adevărat interesaţi în dezvoltarea şi organizarea corespunzătoare a sectorului pescăresc. V.Sancțiuni Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul si acvacultura încălcarea condiţiilor prevăzute în licenţa de acvacultura constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 300 lei la 600 lei. De altfel, si art. 61 din acelasi act normativ sanctioneaza cu amenda de la lei la lei: a) introducerea în habitatele piscicole naturale sau în amenajările piscicole, fără avizul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, a altor specii decât cele existente; b) nedeţinerea licenţei pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură. VI. Procedura şi actele administrative emise de autoritati secundare implicate în activitatea de acvacultură Potrivit Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 332/2008, solicitanţii trebuie să anexeze la cererea de eliberare licenta de acvacultura si urmatoarele documente, in original sau in copie conform cu originalul: a) autorizaţia de gospodărire a apelor, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură; b) autorizaţia de mediu, pentru punctul de lucru pentru care se solicită licenţa de acvacultură; c) înregistrare sanitar-veterinară. 146

148 În acest context, sunt implicate și alte autorități publice, responsabile de activitatea de protecție a mediului, de gospodărire a apelor și de organizare a activității sanitar-veterinare și de siguranță a alimentelor dupa cum urmeaza: A. Autorizaţia de gospodărire a apelor În conformitate cu Legea Apelor nr. 107/2002, cu completările și modificările ulterioare, Administrația Națională Apele Române este singura instituție în drept să aplice sistemul de contribuții, plăți, bonificații și penalități pentru activitățile specifice de gospodărire a apelor tuturor utilizatorilor, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării, precum și din sursele subterane, cu excepția apelor geotermale. Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se prevăd următoarele contribuţii specifice: Contribuţia pentru utilizarea resurselor de apă pe categorii de resursă şi utilizatori; Contribuţia pentru primirea apelor uzate în resursele de apă; Contribuţia pentru potenţialul hidroenergetic asigurat prin barajele lacurilor de acumulare din administrarea Administraţiei Naţionale Apele Române ; Contribuţia pentru exploatarea agregatelor minerale din albiile şi malurile cursurilor de apă. Pentru fiecare din cele expuse de mai sus, utilizatorii de apă trebuie să depună la Administrația Națională Apele Române, sau, după caz, la Administrațiile Bazinale de Apă, unitățile sale din subordine, în funcție de locul unde își desfășoară activitatea, documentele necesare în vederea obținerii actelor de reglementare. La eliberarea avizului de gospodărire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor sunt incidente prevederile din: - Legea Apelor nr. 107 din 2002, cu modificările și completările ulterioare, HG nr din 2 decembrie 2010, privind actualizarea cuantumului contributiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă; - Hotărârea nr. 803/2008 privind reactualizarea cuantumului contribuţiilor specifice de gospodărire a resurselor de apă, a tarifelor şi a penalităţilor ; 147

149 - Ordinul 799/2012 privind aprobarea Normativului de continut al documentatiilor tehnice de fundamentare necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor; - ORDIN nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor. - Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile C şi D, - Ordonanţei de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și completările ulterioare - Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH Art. 13. din Normativul de continut al documentatiilor tehnice de fundamentare necesare obtinerii avizului de gospodarire a apelor și a autorizației de gospodărire a apelor aprobat prin Ordinul 799/2012 dispune ca: (1) Pentru amenajări piscicole, iazuri agropiscicole, heleştee, bazine, acumulări locale cu volum total până la 5 milioane m 3 inclusiv, conţinutul documentaţiei se va stabili, după caz, corespunzător problemelor pe care le ridică aceste amenajări, prin adaptarea prevederilor corespunzătoare de la capitolele lacurilor de acumulare, alimentări cu apă şi evacuări de apă. Documentaţia tehnică va mai cuprinde: a) descrierea caracteristicilor calitative ale apei de alimentare şi de evacuare, precum şi a emisarului, a măsurilor propuse în vederea menţinerii echilibrului ecologic şi respectiv a modalităţilor de alimentare pentru cele amenajate în terasă; b) planuri de situaţie; c) încadrarea suprafeţei terenului la categoria corespunzătoare investiţiei; d) certificat de urbanism care să prevadă în mod expres realizarea acestei investiţii pe terenul respectiv; e) studiu hidrogeologic; f) prezentarea amenajărilor existente pe cursul de apă şi a celor de la crescătoriile de peşti, precum şi a celor din terasă aflate în vecinătate. Acceptul beneficiarilor lucrărilor existente în zona limitrofă ce pot fi afectate, după caz; 148

150 g) prezentarea formulei de populare, modul de furajare, compoziţia chimică a furajelor şi tehnologia de recoltare; h) studiu de evaluare a impactului asupra mediului privind influenţa acestei activităţi asupra apelor subterane din zonă şi respectiv a captărilor de apă din surse subterane, la cele din terasă; i) prezentarea instalaţiilor şi măsurilor pentru protecţia calităţii apei utilizatorilor din aval, precum şi măsurile pentru asigurarea apărării împotriva inundării platformei; j) studiul de inundabilitate (după caz). (2) Documentaţia de realizare a lucrărilor menţionate la alin. (1), elaborată la faza de studiu de prefezabilitate, va fi însuşită de către solicitant. În scopul gospodăririi durabile a resurselor de apă şi protecţiei acestora împotriva epuizării şi poluării, Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, introduce obligaţia utilizatorului de apă de a solicita şi obţine, la faza de proiectare, un "AVIZ DE GOSPODĂRIRE A APELOR" ce reglementează atât regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice, cu efecte potenţial negative asupra componentei hidraulice a mediului. Punerea în funcţiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza "AUTORIZAŢIEI DE GOSPODĂRIRE A APELOR". Autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă actul care condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic funcţionarea sau exploatarea obiectivelor noi, construite pe ape sau care au legătură cu apele de suprafaţă, subterane, cu zona costieră, faleza, litoralul şi plaja mării, cu apele maritime interioare, marea teritorială, zona economică exclusivă şi platoul continental, precum şi funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente şi după caz, desfăşurarea activităţii de depozitare, manevrare, şi/sau transport prin conducte a substanţelor periculoase, sau alte activităţi pe sol sau în subsol care pot conduce la evacuarea indirectă de substanţe periculoase în apele subterane sau de suprafaţă. Prin autorizaţia de gospodărire a apelor se obţin următoarele drepturi: a) de funcţionare a folosinţei de apă, în cadrul căreia apele de suprafaţă se utilizează pentru alimentări cu apă potabilă sau industrială, irigaţii, producerea de energie electrică, navigaţie, 149

151 piscicultură, flotaj, agrement sau ca receptor pentru apele evacuate de către alţi utilizatori din intravilanul sau extravilanul localităţilor, precum şi în alte scopuri neexceptate prin Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare, ca şi pentru utilizarea apelor subterane, inclusiv a celor arteziene, pentru alimentări cu apă; Persoanele fizice sau juridice care doresc să obţină o autorizaţie de gospodărire a apelor trebuie să completeze un formular. Acest formular se va completa şi în cazul în care se doreşte modificarea autorizaţiei de gospodărire a apelor iniţială. Cererea prin care se solicită eliberarea autorizaţiei modificatoare va fi însoţită de documentaţia tehnică de fundamentare care va prezenta noua situaţie şi caracteristicile lucrărilor pentru care se solicită autorizaţia modificatoare. Cererea de autorizare va fi însoţită de următoarele acte: a) avizul de gospodărire a apelor emis la documentaţia tehnică care a stat la baza executării lucrărilor de investiţii pentru care se cere autorizarea şi, după caz, acordul de funcţionare în siguranţă emis de autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în conformitate cu prevederile legale în cazul lucrărilor care s-au executat la baraje, pentru retenţii permanente sau nepermanente de apă, a barajelor şi digurilor care realizează depozite de deşeuri industriale depuse prin hidromecanizare şi a lucrărilor hidrotehnice speciale; în cazul revizuirii sau modificării autorizaţiei, se va prezenta şi autorizaţia de gospodărire a apelor în baza căreia a funcţionat până la data solicitării, însoţită de autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă în cazul lucrărilor menţionate mai sus; b) programul de etapizare elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, în cazul folosinţelor de apă care nu sunt echipate cu instalaţii de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate şi/sau evacuate, precum şi a celor care nu sunt dotate cu staţii sau instalaţii de epurare ori instalaţiile existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări funcţionale; c) schema generală a lucrărilor, construcţiilor, instalaţiilor sau a folosinţei de apă pentru care se solicită autorizaţia, cu prezentarea principalilor parametri constructivi şi funcţionali, inclusiv încadrarea în ansamblu a folosinţei de apă; d) regulamentul de funcţionare-exploatare şi întreţinere, întocmit conform prevederilor legale; e) acceptul deţinătorilor sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz; 150

152 f) planul de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, după caz; g) alte documente necesare, după caz. Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de autorizare, respectiv în termen de 20 de zile de la data recepţiei preliminare, dar nu mai târziu de data recepţiei finale. Odată cu autorizaţia se restituie titularului un exemplar din documentaţia depusă - vizată spre neschimbare - care face parte integrantă din autorizaţie. Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite pe o perioadă de maximum 5 ani pentru producerea de energie electrică, navigaţie, piscicultura, stuficultură, plutărit, flotaj şi agrement sau în alte scopuri neexceptate de lege. O problemă particulară o reprezintă Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2005 privind exploatarea în siguranţă a acumulărilor cu folosinţă piscicolă, de agrement sau de interes local, din categoriile C şi D. aprobată urmare a necesității existenţei unui cadru bine structurat de organizare, exploatare şi urmărire a comportării în timp a unui număr foarte mare de mici acumulări cu folosinţă piscicolă, de agrement sau locale,ţinând cont de pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale cauzate de unele deficienţe în exploatarea acumulărilor, precum și în scopul preîntâmpinării pe viitor a repetării unor situaţii similare ce pot apărea în orice moment, elemente care vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare. În sensul ordonanţe de urgenţă, micile acumulări, au următoarea semnificaţie: a) acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de agrement sunt acumulări de apă înmagazinate prin bararea unui curs de apă natural sau artificial, cu volume mai mari de m 3 ori înălţimea coloanei de apă reţinută în secţiunea barajului mai mare de 2 m; b) barajele care realizează acumulările de interes local, cele de folosinţă piscicolă sau de agrement cu folosinţă piscicolă, de agrement ori local de la lit. a) sunt cele încadrate în categoriile de importanţă C şi D, conform legii. Exploatarea micilor acumulări în situaţii de avertizare meteohidrologică şi în regim de ape mari se realizează obligatoriu conform dispoziţiilor dispeceratului direcţiilor de ape, care poate decide inclusiv cotele de retenţie, pregolirile şi manevrele echipamentului hidromecanic aferent acumulărilor şi orice alte intervenţii justificate de situaţii în care se impune necesitatea tranzitării şi atenuării viiturilor. Exploatarea micilor acumulări se face 151

153 numai cu personal de exploatare calificat şi atestat în domeniul hidrotehnic. Prin personal de exploatare calificat şi atestat se înţelege personalul care are pregătire tehnică la nivel de studii medii. Atestarea personalului de exploatare calificat se efectuează în baza unei procedurii specifice elaborate și aprobate de autoritatea publică centrală din domeniul gospodăririi apelor. În cazul în care deţinătorul nu are personal de exploatare calificat, exploatarea micilor acumulări se face cu asistenţă tehnică din partea personalului desemnat de Administraţia Naţională «Apele Române», în baza unui contract. Deţinătorii micilor acumulări care nu deţin autorizaţii de funcţionare în condiţii de siguranţă şi autorizaţii de gospodărire a apelor au obligaţia să obţină autorizaţiile până la termenul stabilit de către persoanele cu atribuţii de inspecţie din domeniul gospodăririi apelor, în funcţie de indicele de risc asociat barajului, stabilit în conformitate cu normele de încadrare în categoriile de importanţă, aprobate prin ordin al autorităţii publice centrale din domeniul gospodăririi apelor şi al autorităţii publice centrale din domeniul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului. În vederea obținerii autorizației de funcționare, sunt relevante dispozițiile Ordonanţei de urgenţă nr. 244/2000 privind siguranţa barajelor, cu modificările și completările ulterioare. În sensul OUG nr. 244/2000 prin termenii au utmătorul înțeles: a) baraj - orice lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este capabilă să asigure acumularea, permanentă sau nepermanentă, de apă, de deşeuri industriale lichide sau solide depuse subacvatic (din industria chimică, industria energetică şi din iazurile de decantare din industria minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conţinutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic şi/sau natural. Noţiunea de baraj cuprinde: 1. totalitatea elementelor constructive realizate, inclusiv construcţiile şi instalaţiile-anexă aferente acestuia, precum şi cele naturale, terenul de fundaţie şi versanţii care asigură acumularea, reprezentând cuveta lacului de acumulare; 2. barajele şi digurile care realizează retenţii permanente sau nepermanente de apă; 3. lucrările hidrotehnice speciale (centrale hidroelectrice şi ecluze din frontul barat, derivaţii cu nivel liber realizate în rambleu, rezervoare supraterane cu volume de peste m 3 şi conducte forţate); 152

154 4. barajele şi digurile care realizează depozite de deşeuri industriale; b) categorie de importanţă a barajelor - clasificare bazată pe cuantificarea riscului unui baraj, utilizându-se un sistem de criterii, indici şi notări, conform metodologiei de încadrare în categorii de importanţă aprobate prin ordin comun al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi ministrului apelor şi protecţiei mediului. În funcţie de valoarea indicelui de risc asociat barajului, care pentru barajele cu risc acceptabil are o valoare adimensională, mai mică sau egală cu 1, barajele se încadrează în una dintre următoarele categorii de importanţă: A - baraj de importanţă excepţională; B - baraj de importanţă deosebită; C - baraj de importanţă normală; D - baraj de importanţă redusă. În cazul unei valori a indicelui de risc asociat barajului mai mare de 1, riscul este inacceptabil, iar barajul nu poate fi exploatat; c) baraj cu risc sporit - baraj care este declarat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului ca fiind cu potenţial crescut privind consecinţele produse asupra populaţiei, proprietăţii şi mediului, în cazul cedării; d) expert certificat/avizat - expert tehnic sau specialist verificator de proiecte, atestat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei pentru construcţii hidrotehnice în domeniile A7 (rezistenţa şi stabilitatea la solicitări statice, dinamice, inclusiv la cele seismice, pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice) şi B5 (siguranţa în exploatare pentru construcţii şi amenajări hidrotehnice) şi certificat/avizat de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor; e) CONSIB - Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice, înfiinţată conform legii; f) deţinător de baraj - persoană juridică cu orice titlu, care are în păstrare, proprietate şi/sau administrare un baraj. Deţinătorii cu orice titlu de baraje sunt direct responsabili de realizarea şi de menţinerea siguranţei în exploatare a acestora în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Exploatarea barajelor, indiferent de destinaţia acestora, de către deţinătorii cu orice titlu fără autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă este interzisă. 153

155 Pentru barajele noi sau în cazul intervenţiilor constructive care modifică parametrii de bază ai barajelor existente deţinătorii acestora sunt obligaţi să obţină de la Ministerul Mediului acordul de funcţionare în siguranţă. Prin excepţie lucrările încadrate în categoriile de importanţă C şi D acordul de funcţionare în siguranţă să fie emis de unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza avizului unui expert certificat/avizat. Acordul de funcţionare în siguranţă este obligatoriu pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Pentru barajele aflate în exploatare sau în fază provizorie de punere în exploatare deţinătorul acestora este obligat să obţină o autorizaţie de funcţionare în condiţii de siguranţă, emisă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza recomandărilor din documentaţia avizată de expertul certificat. Prin excepţie, la recomandarea CONSIB, pentru lucrările încadrate în categoriile de importanţă C şi D autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă se poate emite de către unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, pe baza unei documentaţii privind starea de siguranţă avizate de expertul certificat.autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă certifică îndeplinirea exigenţelor de performanţă în perioada de exploatare şi este obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de gospodărire a apelor şi de protecţie a mediului. Autorizaţia de funcţionare în condiţii de siguranţă se emite pe o durată determinată, stabilită prin autorizaţie, de maximum 10 ani şi se reînnoieşte la expirare sau în cazul producerii unor incidente ori accidente în exploatare. Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 105/2003 privind aprobarea Instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor - NTLH 040, stabilește procera de autorizare. B.Autorizatia de mediu Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu (ACPM) este, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului Ministerul Mediului și Schimbarilor Climatice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM) sau autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului (ATPM). ATPM este agenţia judeţeană pentru protecţia mediului sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării».Solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de mediu sunt obligatorii atât pentru 154

156 desfăşurarea activităţilor existente, cât şi pentru începerea activităţilor noi. Autorizaţia se emite de către ACPM, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 195/2005. Pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul unui judeţ, cu excepţia celor desfăşurate în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", ACPM este agenţia judeţeană pentru protecţia mediului. Pentru activităţile desfăşurate total sau parţial în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", ACPM este Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Emiterea autorizaţiei de mediu pentru activităţi desfăşurate în vecinătatea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" se realizează numai cu avizul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", potrivit art. 28 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvenului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.pentru activităţile desfăşurate pe teritoriul a două sau mai multe judeţe, ACPM este Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM).Pentru activităţile pentru care autorizaţia de mediu se emite prin hotărâre a Guvernului, ACPM este autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. La eliberarea autorizației de mediu sunt incidente prevederile din: - Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările și completările ulterioare, - Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei de mediu - Ordinul nr. 865/2014 privind modificarea unor acte normative care stabilesc taxe şi tarife în domeniul protecţiei mediului; La solicitarea unei autorizaţii de mediu sau, după caz, cu minimum 45 de zile înainte de expirarea unei autorizaţii de mediu existente, titularul activităţii este obligat să depună la ACPM un dosar cuprinzând următoarea documentaţie: a) cererea pentru eliberarea autorizaţiei de mediu; b) fişa de prezentare şi declaraţie; c) dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puţin una dintre metodele de informare; d) planul de situaţie şi planul de încadrare în zonă a obiectivului; e) procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condiţiilor impuse prin acordul de mediu întocmit potrivit Ordinului ministrului apelor şi protecţiei mediului nr.860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de 155

157 mediu, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, nota privind stadiul de realizare a programului pentru conformare existent; f) formularul de înregistrare, însoţit de documentele specificate de acesta, pentru autorizarea activităţii grădinilor zoologice, acvariilor publice şi centrelor de reabilitare şi/sau îngrijire. ACPM verifică amplasamentul, analizează documentele prezentate, stabileşte dacă sunt necesare informaţii, acte sau documente suplimentare şi le solicită în scris titularului activităţii. Pentru activităţi noi pentru care a fost emis acordul de mediu, ACPM, după derularea etapelor anterioare, face publică decizia de emitere a autorizaţiei de mediu, precum şi programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afişare la sediul propriu şi postare pe pagina proprie de internet.decizia poate fi contestată în termen de 15 zile lucrătoare de la data publicării. Termenul de eliberare a autorizaţiei de mediu este de maximum 90 de zile lucrătoare de la data depunerii documentaţiei complete. Modelul şi conţinutul minim al autorizaţiei de mediu sunt prezentate în anexa nr. 7. Autorizaţia de mediu se emite în 3 exemplare. Revizuirea autorizaţiei de mediu se realizează ori de câte ori există o schimbare de fond a datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul activităţii informează în scris ACPM despre acest lucru, iar ACPM emite o autorizaţie de mediu revizuită, incluzând acele date care s-au modificat, sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizaţii de mediu. Autorizaţia de mediu nu se emite: a) dacă nicio variantă a programului pentru conformare nu asigură încadrarea în condiţiile care permit autorizarea, raportate la standardele şi reglementările în vigoare; b) dacă titularul activităţii nu respectă obligaţiile ce îi revin prin prezenta procedură; c) în situaţia în care nu au fost respectate condiţiile impuse în procedura de evaluare a impactului asupra mediului; d) în situaţia în care nu au fost realizate integral măsurile prevăzute în programul pentru conformare, anexă la autorizaţia de mediu. Autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este valabilă 10 ani. Prin excepţie, autorizaţiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data 156

158 scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.în cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condiţiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului,, menţinerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie. Până la adoptarea unei decizii de către autoritatea competentă), este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării. C.Autorizatia sanitar veterinara. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), este autoritatea centrală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, care coordonează tehnic şi administrativ întreaga activitate a serviciilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, organizează şi controlează efectuarea activităţilor publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. În subordinea Autorităţii funcționează: a) institutele veterinare, autorităţi de referinţă la nivel naţional pentru domeniile de competenţă specifice acestora, cu personalitate juridică; b) direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, autorităţi sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, în subordinea Autorităţii, care se înfiinţează prin reorganizarea direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, servicii publice descentralizate care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; c) circumscripţiile sanitar-veterinare zonale şi circumscripţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fără personalitate juridică, organizate în structura direcţiilor sanitarveterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti; d) posturile de inspecţie la frontieră, fără personalitate juridică. ANSVSA are drept scop: a) apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, 157

159 identificarea şi înregistrarea animalelor, cu excepţia ecvinelor; b) realizarea siguranţei alimentelor, de la producerea materiilor prime până la distribuirea alimentelor către consumator. ANSVSA funcţionează în cooperare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi cu celelalte autorităţi naţionale ce au competenţe executive în domeniul siguranţei alimentelor. La eliberarea autorizației sanitar-veterinară sunt incidente prevederile din: Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, Hotărârea Guvernului nr /2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările ulterioare, Ordinul nr. 57/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitarveterinar şi pentru siguranţa alimentelor din Autorizaţie sanitară veterinară reprezintă documentul emis de direcţia sanitarveterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, care atestă că activităţile din unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, prevăzute în anexa nr. 1, îndeplinesc condiţiile sanitare veterinare de funcţionare stabilite de legislaţia veterinară a Uniunii Europene şi de cea naţională. Activităţile supuse autorizării sanitare veterinare sunt activităţile desfăşurate în unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală şi care se autorizează de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de începerea desfăşurării acestora, prevăzute în anexa nr. 9. Produsele de origine animală reprezintă alimentele de origine animală, inclusiv mierea şi sângele, moluştele bivalve, echinodermele, tunicatele şi 158

160 gasteropodele marine vii destinate consumului uman. Unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală pot să desfăşoare activităţi supuse controlului sanitar-veterinar numai după emiterea autorizaţiei sanitare veterinare de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor. Înainte de amplasare şi de începerea construcţiei, în cazul unităţilor prevăzute în anexa nr. 9, reprezentantul legal al unităţii trebuie să înainteze direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în vederea verificării şi certificării conformităţii cu legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare, documentaţia care conţine următoarele documente: a) cererea din partea unităţii, prin care solicită certificarea conformităţii documentaţiei depuse cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare; b) planul cu amplasarea obiectivului în zonă; c) proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea echipamentelor şi utilajelor; d) memoriul tehnic justificativ, cuprinzând descrierea activităţilor ce urmează a se desfăşura şi a obiectivului; e) chitanţa care atestă că au fost achitate tarifele. În cazul în care, în urma verificării documentaţiei depuse, precum şi a verificării la faţa locului a conformităţii datelor înscrise, se constată îndeplinirea condiţiilor sanitare veterinare, directorul executiv al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, emite o notificare, care este înaintată reprezentantului legal al unităţii, în care precizează că documentaţia depusă este conformă cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare şi aplică ştampila direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pe planul cu amplasarea obiectivului în zonă şi pe proiectul planului unităţii cu fluxurile tehnologice şi evidenţierea echipamentelor şi utilajelor, atestând pe aceste documente, sub semnătură, faptul că sunt "conforme cu legislaţia sanitară veterinară în vigoare". Orice modificări ulterioare ale fluxului tehnologic, modernizări şi extinderi ale unităţii trebuie autorizate de către direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, fără a se percepe tariful de autorizare prevăzut. 159

161 Autorizaţia sanitară veterinară emisă pentru unităţile prevăzute în anexa nr. 9 îşi păstrează valabilitatea atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile sanitare veterinare prevăzute de legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în vigoare. Tariful perceput de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru verificările efectuate în vederea certificării conformităţii documentaţiei depuse, cu legislaţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor este reprezentat de tariful perceput pentru autorizarea sanitară veterinară, prevăzut în anexa nr. 11, care se achită de către reprezentantul legal al unităţii în contul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, la depunerea documentaţiei. Comparativ cu celelalte state membre, Romania are in prezent termene mai scurte, estimate intre 3 si 5 luni, daca luam in calcul timpul necesar parcurgerii etapelor anterioare depunerii dosarului de solicitare a licentei de pescuit, asda cum reiese din tabelul de mai jos. Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură în anumite state membre Figura 2.1 Termenele (în luni) de acordare a licențelor pentru fermele de acvacultură 160