Lista autorităților competente pentru implementarea Directivei Cadru Apă 2000/60/CE în România și principalele atribuții

Transcription

1 Anexa 1.1 Lista autorităților competente pentru implementarea Directivei Cadru Apă 2000/60/CE în România și principalele atribuții Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură Direcția Politici, Strategii, Proiecte și Managementul Resurselor de Apă Adresa: Bd. Gheorghe Magheru nr 31, Sector 1, cod , Bucureşti Telefon Centrală: Web: Fax: Relaţii cu publicul Administraţia Naţională Apele Române Adresa: Str. Edgar Quinet nr. 6, Sector 1, C.P , Bucureşti, ROMÂNIA Tel./Fax: ; Tel.: ; Web: Relaţii cu publicul: Date de contact : tel/fax : , relatii_cu_publicul@rowater.ro Relaţii cu presa: Date de contact : tel/fax : , relatii_cu_presa@rowater.ro prin Administraţia Bazinală de Apă Someş-Tisa Adresa: Str. Vânătorului nr. 17, Cluj-Napoca, ROMÂNIA Tel./Fax: ; ; Web: dispecer@dast.rowater.ro Procedurile pentru obţinerea documentaţiilor de bază şi a informaţiilor cu privire la planurile de management la nivelul bazinelor/spaţiilor hidrografice sunt prezentate în Ordinul Ministrului nr.1012/ pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor şi în Ordinul Ministrului nr 1044/ pentru aprobarea Procedurii privind consultarea utilizatorilor de, riveranilor şi publicului la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor. De asemenea, accesul liber la informaţia privind mediul este stipulat de Hotărârea de Guvern nr. 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificãrile şi completările aduse de Ordonanța de Urgență nr. 70 din 14 iunie 2009, prin care se stabilesc condiţiile în care informaţiile privind mediul, deţinute de către autorităţile publice, se pun la dispoziţia publicului cu scopul de a asigura liberul acces şi diseminarea acestor informaţii, iar Ordinul Ministrului nr. 1182/ aprobă Metodologia de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului. Potrivit art. 3 al Legii nr. 71/2013, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice s-a înfiinţat prin reorganizarea Ministerului Mediului şi Pădurilor şi prin preluarea activităţilor şi a structurilor specializate din domeniul pisciculturii de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi din domeniul schimbărilor climatice de la Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. În cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice s-a înfiinţat

2 Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanţat prin bugetul ministerului, cu atribuţii în coordonarea la nivel naţional a domeniilor ape, păduri şi piscicultură. Conducerea Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură se exercită de către ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultură, care reprezintă Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie. De asemenea, ministrul delegat îşi îndeplineşte atribuţiile ce îi revin pe domeniile specifice, folosind structurile proprii ale departamentului, precum şi prin instituţiile aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, specifice domeniului coordonat. Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură are următoarele atribuţii importante: 1. coordonează la nivel național domeniile ape, păduri, piscicultura realizând politicile și strategiile naţionale in domeniile coordonate, îndeplinind rolul de autoritate de stat în aceste domenii; 2. exercită, în condiţiile legii, în domeniile de competenţă, următoarele funcţii: a) strategie şi planificare: elaborează, actualizează şi coordonează aplicarea strategiilor, planurilor şi programelor din domeniile sale de activitate, după cum urmează: Strategia naţională de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung; Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune pentru gospodărirea apelor; Strategia de management integrat al zonei costiere şi Planul strategic de acţiune pentru reabilitarea şi protecţia Mării Negre; Strategia forestieră naţională şi Planul de acţiune; Strategia naţională şi Planul de acţiune în domeniul silviculturii; Planul naţional de acţiune pentru extinderea suprafeţelor de păduri în România; Programul naţional de ameliorare genetică a cabalinelor, conservare a patrimoniului genetic naţional, constituit din totalitatea populaţiilor de cabaline cu valoare genetică ridicată, de creştere, ameliorare, calificare şi perfecţionare a efectivelor de cabaline în rasă pură; Strategia naţională în domeniul piscicol; alte strategii şi planuri ce decurg din angajamentele europene şi internaţionale în domeniile sale de activitate, precum şi din cele stabilite la nivel naţional, prin alte acte normative; elaborează documentele de politică publică în domeniile sale de activitate asigură elaborarea de cercetări, studii şi prognoze pentru fundamentarea politicilor, strategiilor şi programelor din domeniile sale de activitate; asigură cadrul juridic şi instituţional pentru obţinerea şi colectarea datelor necesare îndeplinirii obligaţiilor de raportare asumate de România la nivel european şi internaţional, în domeniile sale de activitate; asigură cadrul juridic şi instituţional pentru facilitarea şi stimularea dialogului asupra politicilor, strategiilor şi deciziilor ce decurg din domeniile sale de activitate; b) reglementare şi avizare: - elaborează in conditiile legii proiecte de acte normative în domeniile sale de activitate şi asigura armonizarea legislaţiei naţionale în domeniile sale de activitate cu acquis-ul european specific şi cerinţele la nivel european şi internaţional; - avizează proiecte de acte normative elaborate de alte ministere şi autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care au legătură cu sfera sa de competenţă; c) autoritate de stat în domeniile sale de activitate: - asigură implementarea politicilor guvernamentale în domeniile sale de activitate, potrivit reglementărilor în vigoare;

3 - coordonează, monitorizează şi asigură implementarea legislaţiei naţionale în domeniile sale de activitate, armonizată cu prevederile şi cerinţele legislaţiei Uniunii Europene, tratatelor, convenţiilor, acordurilor, memorandumurilor şi protocoalelor la care România este parte; - întreprinde acţiuni şi iniţiative, potrivit competenţelor stabilite de lege, pentru participarea României la acţiunile de cooperare bilaterală şi multilaterală, la nivel subregional, regional şi internaţional, şi promovarea intereselor naţionale în domeniile sale de activitate, precum şi pentru valorificarea oportunităţilor şi facilităţilor de asistenţă financiară, tehnică, tehnologică şi ştiinţifică; - propune şi recomandă autorităţilor sau instituţiilor competente şi, după caz, stabileşte măsuri care să asigure conformarea cu angajamentele asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană în domeniile sale de activitate şi monitorizează modul de îndeplinire a acestora; - coordonează activitatea de raportare către instituţiile europene şi internaţionale în domeniile sale de competenţă; - coordonează activitatea de avizare, promovare, realizare, finanţare şi monitorizare a investiţiilor din domeniile sale de competenţă; - organizează şi coordonează elaborarea de studii şi proiecte pentru investiţii în domeniile sale de competenţă; - asigură promovarea studiilor de specialitate necesare pentru îmbunătăţirea activităţii în domeniile sale de activitate; - colaborează cu ministerele, cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu alte instituţii, cu reprezentanţii mijloacelor de informare a publicului şi societăţii civile; - stabileşte regimul de utilizare a resurselor de şi asigură elaborarea de cercetări, studii, prognoze şi strategii pentru domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor, precum şi elaborarea programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor; - coordonează elaborarea şi reactualizarea planurilor de management şi amenajare a bazinelor hidrografice; - coordonează realizarea Planului de management al fluviului Dunărea pentru teritoriul României; - atestă persoanele juridice şi fizice care întocmesc studiile de hidrologie şi hidrogeologie şi asigură baza metodologică studiilor şi proiectelor de gospodărire a apelor, pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor şi a altor lucrări hidrotehnice; - coordonează activitatea de avizare şi de autorizare din punctul de vedere al gospodăririi apelor a documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor existente şi a proiectelor barajelor noi, precum şi activitatea de emitere a autorizaţiilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a barajelor aflate în exploatare şi a acordurilor de funcţionare în siguranţă pentru barajele noi; - stabileşte metodologia de fundamentare a sistemului de plăţi în domeniul apelor, precum şi procedura de elaborare a acesteia; - stabileşte strategia organizării la nivel naţional a activităţilor de hidrologie şi hidrogeologie, a sistemului de informare, prognoză şi avertizare asupra fenomenelor hidrometeorologice periculoase şi a sistemului de avertizare în caz de accident la construcţiile hidrotehnice;

4 - dispune măsuri de instituire a unui regim de supraveghere specială sau de oprire a activităţii poluatorului ori a instalaţiei care provoacă poluarea apelor; - coordonează activitatea de elaborare a planurilor de rare împotriva inundaţiilor, a hărţilor de hazard la inundaţii şi a planurilor de management al riscului la inundaţii; - elaborează lista de specificaţii tehnice şi metode standardizate pentru analiză şi monitorizarea stării apelor; - elaborează şi urmăreşte aplicarea Programului de eliminare treptată a emisiilor şi pierderilor de substanţe periculoase în ape; - organizează sistemul informaţional specific domeniului gospodăririi apelor şi evidenţei dreptului de folosire cantitativă şi calitativă a apelor; - elaborează şi promovează normele de calitate a resurselor de legate de funcţiile apei privind calitatea apei brute pentru potabilă, calitatea apei necesare susţinerii vieţii peştilor şi crustaceelor; - coordonează activitatea comitetelor de bazin; - îndeplineşte funcţiile de secretariat tehnic şi administrativ pentru tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale din domeniile sale de responsabilitate, precum şi de punct focal naţional şi/sau de autoritate naţională competentă pentru activităţile aflate în coordonarea unor instituţii, organisme şi organizaţii internaţionale, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte; - sprijină din punct de vedere tehnic dezvoltarea de politici şi strategii privind educaţia ă şi conştientizarea publicului în domeniile sale de competenţă. 2. Administraţia Naţională Apele Române, înfiinţată în anul 2002 prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 107/2002, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, este instituţie publică de interes naţional ce funcţionează pe bază de gestiune şi autonomie economică, în coordonarea autorităţii publice centrale în domeniul apelor, având drept scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor. Administraţia Naţională Apele Române are următoarele atribuţii principale: a. gospodărirea durabilă a resurselor de, aplicarea strategiei şi a politicii naţionale şi urmărirea respectării reglementărilor în domeniu, precum şi a programului naţional de implementare a prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene; b. administrarea şi exploatarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor; c. gestionarea şi valorificarea resurselor de de suprafaţă şi subterane, cu potenţialele lor naturale, şi a fondului naţional de date din domeniu; d. gospodărirea unitară şi durabilă a resurselor de de suprafaţă şi subterane şi protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării, precum şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestor resurse; e. administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea infrastructurii naţionale de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa; f. administrarea, exploatarea şi întreţinerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate, aflate în patrimoniu; g. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de veghe hidrologică şi hidrogeologică;

5 h. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de supraveghere a calităţii resurselor de ; i. realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de gospodărire a apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei; j. alocarea dreptului de utilizare a resurselor de de suprafaţă şi subterane, în toate formele sale de utilizare, cu potenţialele lor naturale, cu excepţia resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi a serviciilor comune pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii de şi cu alţi beneficiari; k. rarea împotriva inundaţiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în administrarea sa şi constituirea stocului de materiale şi mijloace specifice de rare împotriva inundaţiilor, aferente acestora; l. întreţinerea şi exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de rare împotriva inundaţiilor aflate în administrare; m. avizarea lucrărilor şi activităţilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, precum şi eliberarea autorizaţiilor de gospodărire a apelor; n. instruirea şi perfecţionarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare profesională şi/sau în colaborare cu alte instituţii specializate; o. realizarea de anuare, sinteze, studii şi cercetări de hidrologie, hidrogeologie, de gospodărire a apelor şi de mediu, instrucţiuni şi monografii, studii de impact, bilanţuri de mediu; p. realizarea de tipărituri în domeniul apelor; q. elaborarea schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor hidrografice; r. efectuarea şi/sau participarea la audituri şi consultanţă pentru terţi în vederea funcţionării în siguranţă a lucrărilor şi construcţiilor hidrotehnice Administraţia Naţională Apele Române aplică strategia în domeniul gospodăririi şi valorificării apelor din România, prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă, pe care le coordonează. În contextul implementării Directivei Cadru Apă, Administraţia Naţională Apele Române împreună cu Administrațiile Bazinale de Apă are rolul de a: elabora şi actualiza Planurile de Management pe bazine/spaţii hidrografice şi pe baza acestora a Planului Naţional de Management, ce reprezintă sinteza celor 11 Planuri de Management Bazinale, parte componentă a Schemei directoare de amenajare şi management; supune spre avizare Comitetelor de Bazin, Planurile de Management Bazinale; realiza contribuţia României la Planul de Management al Districtului Hidrografic Internaţional al Dunării, precum şi la Planurile de Management ale sub-bazinelor internaţionale (Tisa, Prut, Delta Dunării); implementează Directiva Cadru în domeniul apei la nivel bilateral pentru cursurile de frontaliere şi transfrontaliere; elabora şi actualiza registrele zonelor protejate ; elabora rapoarte referitoare la implementarea Directivei Cadru Apă; realiza şi dezvolta activitatea de monitorizare a apelor în conformitate cu prevederile legale.

6 Planurile de Management elaborate pe fiecare bazin/spaţiu hidrografic sunt avizate de Comitetele de bazin (conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 270/2012 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin) care reunesc principalii factori din domeniul apelor: unităţile administraţiei publice locale, unităţi de gospodărire a apelor, reprezentanţii unităţilor industriale, ai celor din agricultură şi ONG-urile locale cu activităţi în domeniul protecţiei mediului. Comitetele au următoarele atribuţii principale în ceea ce privește implementarea Directivei Cadru în România: - avizează componentele schemelor directoare, inclusiv programele de măsuri pentru atingerea obiectivelor din schemele directoare şi realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor; - colaborează pentru elaborarea şi actualizarea componentelor schemei directoare a bazinului hidrografic respectiv cu reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, ai consiliilor judeţene, consiliilor locale, unităţilor industriale şi din agricultură, precum şi ai institutelor de cercetare, care au obligaţia de a comunica toate informaţiile utile aflate în competenţa lor; - urmăresc implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 80/2011 pentru aprobarea Planului naţional de management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României, precum şi a master planurilor elaborate în cadrul Programului operaţional sectorial mediu, corelate cu prevederile Legii nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a II-a Apă, cu modificările ulterioare; - avizează planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborate în funcţie de condiţiile bazinului/spaţiului hidrografic respectiv; - aprobă schemele locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, pe care le integrează în schemele directoare, şi stabilesc priorităţile tehnice şi financiare; - avizează, înaintea manifestării deficitelor de, planurile de restricţii şi de folosire a apelor în perioade deficitare, care sunt elaborate de administraţia bazinală de din bazinul/spaţiul hidrografic respectiv; - propun, dacă este necesar, normative cu valori-limită de încărcare mai severe decât cele prevăzute de reglementările specifice în vigoare, pentru evacuări de ape uzate, în vederea conformării cu obiectivele de calitate a apelor; - aprobă/avizează încadrarea în clase de calitate a corpurilor de din bazinul/spaţiul hidrografic respectiv; - propun revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate, propun elaborarea de norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; - avizează lista zonelor protejate şi măsurile de reconstrucţie ă a zonelor propuse în acest scop; - avizează lista cu lucrările de protecţie antierozională ce vor fi promovate în bazinul/spaţiul hidrografic respectiv; - asigură consultarea utilizatorilor de, riveranilor şi publicului şi încurajarea participării active a acestora la luarea deciziilor în domeniul gospodăririi apelor, conform prevederilor Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; - asigură dezbateri şi audieri publice asupra tuturor problemelor propuse spre aprobare; - asigură accesul publicului la dezbaterile sau audierile publice şi documentele lor oficiale; - se îngrijesc să faciliteze o informare continuă a publicului, să favorizeze sensibilizarea şi educarea pe probleme de gospodărire a apelor, prin organizarea de dezbateri, mese rotunde, întâlniri cu factorii interesaţi pe anumite probleme care ţin de competenţa acestuia. În acest sens, comitetul poate stabili convenţii de parteneriat cu colectivităţile locale, asociaţii sau cu instituţii de învăţământ;

7 - analizează implementarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, a Codului de bune practici agricole şi a Programului de acţiune pentru zonele vulnerabile la nitraţi, elaborate potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 296/216/2005 privind aprobarea Programului-cadru de acţiune tehnic pentru elaborarea programelor de acţiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi din surse agricole. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comitetele pot întreprinde următoarele demersuri: - analizează şi dezbat orice aspecte noi privind cantitatea, calitatea şi folosirea apei, care pot rea în bazinul/spaţiul hidrografic respectiv, inclusiv transferuri interbazinale de debite; - constituie subcomitete formate din specialişti, pentru informarea, consultarea şi educarea utilizatorilor de din bazinele/spaţiile hidrografice; - solicită, dacă se consideră necesar, de la unităţile de gospodărire comunală, Administraţia Naţională Apele Române, utilizatori şi de la evacuatorii de ape uzate întocmirea de audituri independente privind calitatea resurselor de, starea tehnică şi funcţionarea sistemelor de canalizare-epurare la parametrii avizaţi.

8 Anexa 1.2 Lista autorităţilor administraţii publice centrale, autorităţi administrative sau alte autorităţi publice cu rol secundar în implementarea Directivei Cadru Apă 2000/60/CE 1. Consiliul Interministerial al Apelor (CIA) - conform Hotărârii de Guvern nr. 1095/2013 pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului interministerial al apelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 316/2007. Consiliul interministerial al apelor este organism consultativ fără personalitate juridică şi funcţionează pe lângă autoritatea publică centrală din domeniul apelor (Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură). Consiliul coordonează şi avizează politicile şi strategiile din domeniul gospodăririi resurselor de şi managementului riscului la inundaţii, pentru realizarea unei abordări integrate şi durabile. Consiliul are următoarele atribuţii: - coordonează elaborarea şi urmăreşte implementarea programelor de realizare a infrastructurii pentru apa potabilă, pentru apa uzată şi pentru protecţia împotriva inundaţiilor, în conformitate cu angajamentele asumate de România în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării şi în cadrul procesului de integrare europeană; - urmăreşte implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 80/2011 pentru aprobarea Planului naţional de management aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României, precum şi a master planurilor elaborate în cadrul Programului operaţional sectorial de mediu, corelate cu prevederile Legii nr. 171/1997 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa, cu modificările ulterioare; - stabileşte priorităţile în domeniul gospodăririi resurselor de şi protecţiei împotriva inundaţiilor şi face propuneri în vederea alocării şi mobilizării resurselor financiare disponibile pentru realizarea priorităţilor stabilite; - avizează planurile de acţiune pentru gospodărirea resurselor de şi pentru protecţia împotriva inundaţiilor, urmăreşte realizarea acestora, asigură colaborarea şi facilitează schimbul de informaţii între instituţii în procesul de implementare a directivelor europene din domeniul apelor şi managementului riscului la inundaţii; - urmăreşte asigurarea compatibilităţii şi coerenţei diferitelor programe şi acţiuni guvernamentale în materie de dezvoltare, restructurare şi reformă cu obiectivele gospodăririi durabile a resurselor de şi managementului riscului la inundaţii; - raportează şi ţine legătura cu Comitetul directorilor din domeniul apelor al Comisiei Europene şi cu Grupul de experţi în gospodărirea apelor al Comisiei internaţionale pentru protecţia fluviului Dunărea, pentru implementarea unitară a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei şi a Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii; - avizează programele şi planurile în vederea asigurării corelării şi integrării elementelor de strategie din domeniul gospodăririi resurselor de şi managementului riscului la inundaţii cu/în politicile şi strategiile sectoriale la nivel naţional şi urmăreşte modul efectiv de aplicare a acestora; - face propuneri şi urmăreşte activitatea comitetelor de bazin în legătură cu gospodărirea integrată a resurselor de şi implementarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii în bazinul respectiv;

9 - analizează acţiunile de colaborare cu statele vecine în probleme de protecţie şi utilizare durabilă a apelor de frontieră, precum şi de management al riscului la inundaţii, în vederea corelării acestora, şi face propuneri pentru îmbunătăţirea colaborării; - urmăreşte respectarea şi aplicarea legislaţiei în vigoare referitoare la informarea şi consultarea publicului în problemele de gospodărire a resurselor de şi protecţie împotriva inundaţiilor; - coordonează activităţile legate de implementarea Coridorului verde al Dunării Inferioare şi de redimensionarea economică şi ă a luncii Dunării pe sectorul românesc; - urmăreşte stadiul implementării Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung. 2. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - conform Hotărârii de Guvern nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 548 din 04/08/2010), cu modificările și completările ulterioare. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autoritatea publică centrală responsabilă cu aplicarea strategiei şi programului de guvernare, cu rol în elaborarea şi implementarea strategiilor naţionale sectoriale în domeniile agriculturii şi producţiei alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătăţirilor funciare, precum şi în domeniile conexe: fitosanitar, cercetare ştiinţifică de specialitate, conservarea şi managementul durabil al solurilor şi al resurselor genetice vegetale şi animale. Este autoritatea de management pentru Programul SAPARD, Programul naţional de dezvoltare rurală PNDR, Programul naţional de dezvoltare rurală PNDR şi Programul operaţional pentru pescuit - POP. În cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale funcţionează Direcţia pentru coordonarea agenţiilor de plăţi, care are rolul de organism coordonator al agenţiilor de plăţi din fonduri europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală, ce acţionează ca unic interlocutor cu Comisia Europeană, din partea României, în ceea ce priveşte toate domeniile de responsabilitate legate de FEGA şi FEADR. Principalele structuri cu atribuții în implementarea măsurilor pentru agricultură, care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sunt Direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti (care au în subordine,oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene), Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (care administrează infrastructura pentru irigații în România), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale. 3. Ministerul Dezvoltării (MDRAP) - conform Hotărârii de Guvern nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 14 din 08/01/2013), cu modificările și completările ulterioare. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice realizează, după caz, împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în următoarele domenii de activitate: dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională, disciplina în construcţii, amenajarea teritoriului, urbanism şi arhitectură, locuire, locuinţe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcţii, cadastru și publicitate imobiliară, administraţie publică centrală şi locală, descentralizare, reformă şi reorganizare administrativ-teritorială, fiscalitate şi finanţe publice regionale şi locale, dialogul cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, dezvoltarea serviciilor publice comunitare, ajutor de stat acordat de autorităţile administraţiei publice locale, parcuri industriale, gestiunea funcţiei publice, programarea, coordonarea, monitorizarea şi

10 controlul utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate. În aceste domenii, MDRAP iniţiază, finanţează şi/sau gestionează/implementează, în condiţiile legii, programe şi proiecte de dezvoltare de interes naţional, regional şi local în domeniile: construcţii de locuinţe, reabilitarea termică a clădirilor, reducerea vulnerabilităţii seismice a construcţiilor, infrastructura tehnico-edilitară a serviciului de alimentare cu şi de canalizare şi/sau a serviciului de alimentare cu energie termică a localităţilor, infrastructura rutieră de interes local şi judeţean de la nivelul satelor, comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, precum şi infrastructura rutieră ce asigură legăturile dintre acestea, infrastructura social-culturală şi sportivă, infrastructura de afaceri, urbanism, sistem informaţional imobiliar-edilitar şi bănci de date urban, precum şi în alte domenii de activitate. De asemenea, MDRAP asigură managementul financiar şi tehnic al programelor şi proiectelor de dezvoltare regională, cooperare transfrontalieră şi transnaţională, de dezvoltare a capacităţii administrative, reabilitare urbană, inclusiv transport urban, planificare spaţială europeană, al celor finanţate din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul operaţional regional, din Fondul Social European, prin Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative, al programelor şi proiectelor finanţate în cadrul obiectivului Cooperare teritorială europeană, din FEDR, Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat - componenta cooperare transfrontalieră şi Instrumentului de asistenţă pentru preaderare - componenta cooperare transfrontalieră, precum şi al altor instrumente de finanţare europene specifice domeniilor sale de activitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare, finanţate din fonduri PHARE, în sistem descentralizat extins. Unul din obiectivele MDRAP este prioritizarea investiţiilor publice destinate satului românesc, în sensul finanţării prioritare a unui pachet minim obligatoriu de investiţii publice de tipul: şcoală, biserică, dispensar medical şi farmacie, bibliotecă şi cămin cultural, şi canalizare, drumuri locale, iluminat public, salubrizare, maşină de pompieri, ambulanţă, târg comunal etc. care să asigure un standard minim obligatoriu de civilizaţie şi confort. 4. Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) - conform Hotărârii de Guvern nr. 622 din 30 iunie 2010 pentru modificarea Regulamentului de organizare si functionare a Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice - A.N.R.S.C., aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 671/2007 (Publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 478 din 13/07/2010). A.N.R.S.C. este instituție publică de interes national, cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea Ministerului Dezvoltării și are ca scop reglementarea și monitorizarea la nivel central a activităților din domeniul serviciilor comunitare de utilități publice aflate în atributiile sale, în conformitate prevederile Legii nr. 51 din 2006, republicată. 5. Ministerul Afacerilor Interne (MAI) - conform Hotărârii de Guvern nr. 732/2010 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr /2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr /2008 privind înfiinţarea Institutului de Studii pentru Ordine Publică în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi pentru completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 519 din 26/07/2010).

11 Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, prin care este condusă activitatea în domeniul rării naţionale, potrivit prevederilor legii şi strategiei de securitate naţională, pentru garantarea suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale. Ministerul Apărării Naţionale răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare a prevederilor Constituţiei, a celorlalte acte normative în vigoare, a hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, în domeniul său de activitate. 6. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) conform Legii nr. 329 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Ordonanței de urgentță a Guvernului nr. 25/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență ((Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 652 din 20/07/2004). Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea acțiunilor de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a riscurilor și asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și primajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în situații critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de calamități naturale sau antropice. În calitate de integrator al Sistemului Național de Magagement al Situațiilor de Urgență, creat în 2004, IGSU coordonează acțiunile instituțiilor implicate în managementul situațiilor de urgență, asigurând și funcția de punct național de contact în relația cu organizațiile internaționale guvernamentale și neguvernamentale cu responsabilități în domeniu. Sistemul Național de Magagement al Situațiilor de Urgență a fost creat premergător aderării României la Uniunea Europeană și reprezintă o rețea de comunicare permanentă între autoritățile administrației publice și structurile abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri și domenii de competență, și care dispun de infrastructura și resursele necesare pentru reducerea pierderilor de vieți omenești și intervenția la diferitele tipuri de situații de urgență. Sistemul National are în compunere: - Comitete pentru situații de urgență (la nivel național, ministerial, al municipiului București, județean și local); - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (rol integrator - asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de către Comitetul Național către autoritățile administrației publice centrale și locale); - Servicii publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență (inspectorate județene pentru situații de urgență); - Centre operative pentru situații de urgență (permanente sau temporare - se constituie în cadrul ministerelor și celorlalte instituții din cadrul sistemului, pentru a asigura fluxul de informații anterior sau în momentul producerii unei situații de urgență); - Comandantul acțiunii (asigură coordonarea unitară la locul producerii evenimentului excepțional). Pentru gestionarea situațiilor de urgență, IGSU și structurile județene îndeplinesc misiuni de: - monitorizare, evaluare, cercetare a cauzelor producerii situațiilor de urgență; - informare și educare preventivă a populației și avertizare a acesteia, înștiințare a autorităților administrației publice, despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență; - căutare, descarcerare și salvare a persoanelor;

12 - evacuare a persoanelor, populației sau bunurilor periclitate, prin asigurarea măsurilor de evacuare, instalarea taberelor de sinistrați, participarea la transportul populației și al unor categorii de bunuri; - distrugere a zăpoarelor de gheață sau degajare a cursurilor de ; - acordare a asistenței medicale de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de urgență profesioniste; - asigurare logistică a intervenției structurilor proprii și punere la dispoziția altor structuri, a unor categorii de tehnică, materiale și echipamente; - stingere a incendiilor; - decontaminare a populației, cu mijloace specializate și/sau a punctelor de decontaminare personal, tehnică și echipament recunoscute din timp în profil teritorial; - neutralizare a efectelor materialelor periculoase prin acțiuni de asanare a muniției neexplodate din timpul conflictelor militare. 7. Ministerul Economiei conform Hotărârii de Guvern nr. 47/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei (Publicată în Monitorul Oficial, nr. 102 din 02/01/2013. Ministerul Economiei se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul industriei, resurselor minerale neenergetice, comerţului, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Economiei îndeplineşte următoarele funcţii: - de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul economiei, comerţului, precum şi elaborarea strategiilor şi a programelor privind creşterea economică în industrie, resurse minerale neenergetice, industria de rare şi securitate, promovarea exportului, dezvoltarea pieţei interne, precum şi a politicilor din domeniul economic; - participă la fundamentarea şi la elaborarea strategiei şi a programului de reforme economico-sociale al Guvernului, fundamentează, promovează şi asigură aplicarea politicii stabilite în conformitate cu Programul de guvernare în domeniile coordonate; - de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniul economic, politică industrială, competitivitate, comerţ şi din celelalte domenii conexe: recuperarea instalaţiilor, reciclarea materialelor şi gestionarea resurselor materiale, restructurarea şi, după caz, privatizarea operatorilor economici care funcţionează sub autoritatea sa; - de aplicare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul economiei, politicii industriale, competitivităţii şi comerţului; - de administrare a proprietăţii publice din domeniul resurselor minerale neenergetice, comerţului sau din alte domenii stabilite de lege ca bunuri proprietate publică, prin operatorii economici care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa; - de absorbţie a fondurilor acordate de Uniunea Europeană în domeniul economie, comerţ, aflate în responsabilitatea sa. - elaborează reglementări, implementează şi controlează politica de securitate a instalaţiilor din industrie şi de reciclare a materialelor; - colaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, la elaborarea şi implementarea politicilor şi programelor de cercetare, inovare şi transfer de tehnologie în domeniile de activitate; - asigură, în calitate de operator de program, implementarea Programului de eficienţă energetică, în conformitate cu obiectivele Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European ;

13 8. Departamentul pentru întreprinderi mici și mijlocii (DIMM) - conform Hotărârii de Guvern nr. 430/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 420 din 10/07/2013), cu modificările și completările ulterioare. Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism se înfiinţează, organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în cadrul Ministerului Economiei, cu personalitate juridică, având rol de sinteză, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, cooperatist, mediului de afaceri şi turismului, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism îndeplineşte următoarele funcţii: - de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare în domeniul sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui cooperatist, al mediului de afaceri şi turismului, precum şi elaborarea strategiilor şi a programelor privind creşterea economică în aceste domenii; - de reglementare şi sinteză, prin care se asigură, în condiţiile legii, elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice necesare dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, profesiilor liberale şi turismului, restructurarea şi, după caz, privatizarea operatorilor economici din turism; - de elaborare a strategiei de promovare a destinaţiilor turistice naţionale; - de reprezentare, prin care se asigură, în condiţiile legii, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate; - de aplicare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru domeniul sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui cooperatist, mediului de afaceri şi profesiilor liberale şi turismului; - de administrare a proprietăţii publice din domeniul gestionat potrivit legii şi a fondurilor publice destinate cooperaţiei, comerţului, întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, profesiilor liberale, turismului; - de coordonare la nivel naţional, în colaborare cu celelalte autorităţi interesate, a activităţilor referitoare la relaţiile economice internaţionale, fluxurile comerciale şi cooperarea economică în vederea dezvoltării mediului de afaceri, a activităţii de IMM şi a promovării turismului. 9. Ministerul Sănătăţii (MS) - conform Hotărârii de Guvern nr. 144/2010 din 23/02/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 139 din 02/03/201), cu modificările și completările ulterioare. Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, şi reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică. MS este responsabil pentru implementarea prevederilor Directivei 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, asigurând promovarea măsurilor legislative având ca scop protejarea sănătății publice prin stabilirea cerințelor pentru calitatea apei potabile, inspecția sistemelor de aprovizionare cu potabilă a populației, supravegherea și monitorizarea calității apei potabile, consilierea populației, diseminarea informației și raportarea. Se asigură că producătorii și distribuitorii de vor asigura aprovizionarea cu potabilă, conformarea cu standardele, monitorizarea de control și acoperirea costurilor monitorizării de audit.

14 10. Ministerul Transporturilor (MT) - conform Hotărârii de Guvern nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor (Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 62 din 29/02/2013), cu modificările și completările ulterioare. Ministerul Transporturilor, în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, îndeplineşte, în conformitate cu reglementările în vigoare, următoarele atribuţii principale: - elaborează şi supune spre aprobare cadrul legislativ privind domeniul transporturilor, administrarea şi utilizarea infrastructurii de transport şi punerea acestei infrastructuri la dispoziţia utilizatorilor, potrivit legii, în limita domeniului său de activitate; - elaborează politica economică în domeniul transporturilor; - elaborează şi implementează strategii, politici şi programe de dezvoltare în domeniul infrastructurii de transport, în limita domeniului său de activitate, precum şi al activităţilor de transport, în concordanţă cu strategiile naţionale şi internaţionale; - coordonează, monitorizează şi sprijină îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prevederile Tratatelor cu alte țări şi Trattaului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat prin Legea nr. 157/2005, din celelalte angajamente rezultate din procesul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, precum şi din strategiile şi programele naţionale adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene, în domeniul său de competenţă; - îndeplineşte funcţia de autoritate de implementare a proiectelor de infrastructură din domeniul transporturilor, în limita domeniului său de activitate; - avizează şi urmăreşte realizarea programelor şi proiectelor de construcţii şi infrastructuri, inclusiv din punct de vedere al protecţiei mediului, în limita domeniului său de activitate; - fundamentează şi elaborează necesarul de fonduri de la bugetul de stat pentru domeniul său de activitate, gestionează resursele financiare alocate prin bugetul de stat, din credite externe şi din fondurile Uniunii Europene, în domeniul său de activitate; 11. Autoritatea Naţională pentru Turism (ANT) - conform Hotărârii de Guvern nr. 9/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Turism (Publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 40 din 18 ianuarie 2013). Autoritatea Naţională pentru Turism funcţionează ca instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Economiei, prin preluarea activităţilor şi structurilor specializate din domeniul turismului de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi în coordonarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism. ANT implementează strategia natională de dezvoltare turistică, strategia de dezvoltare a produselor si destinatiilor turistice, strategia de privatizare si postprivatizare în domeniul turismului, elaborată la nivelul ministrului delegat pentru întreprinderi mici si mijlocii, mediul de afaceri si turism. Principaleatribuții - realizează politica de promovare şi dezvoltare a turismului pe baza planurilor şi programelor de marketing al turismului aprobate de ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism; - propune, în vederea aprobării de către ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism, şi aplică planurile de dezvoltare a infrastructurii turistice - organizează şi realizează activitatea de promovare turistică a României atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele internaţionale, prin activităţi specifice reprezentanţelor de promovare turistică; - autorizează operatorii economici şi personalul de specialitate din turism, respectiv licenţiază agenţiile de turism, clasifică structurile de primire turistice, omologhează pârtiile, traseele de schi şi traseele turistice montane, brevetează şi atestă personalul de

15 specialitate, avizează capacitatea instituţională şi eficacitatea educaţională în domeniul formării profesionale, autorizează plajele turistice şi activităţile din industria de agrement, acreditează centrele naţionale de informare şi promovare turistică.

16 Anexa 1.3 Lista persoanelor de contact pentru obţinerea informaţiilor utilizate în elaborarea Planului de Management al spaţiului hidrografic Someş-Tisa Biroul Plan de Management Bazinal 1. Cristiana Bayer - şef birou Plan de Management Bazinal Date de contact: tel fax idue@dast.rowater.ro 2. Melinda Haraguș - inginer birou Plan de Management Bazinal Date de contact: tel fax idue@dast.rowater.ro 3. Ioana Botiş - geograf birou Plan de Management Bazinal Date de contact: tel fax idue@dast.rowater.ro Compartimentul Relaţii cu Presa şi Secretariatul Comitetului de Bazin 1. Cristina Vădan - Relaţii cu Presa Date de contact: tel fax presa@dast.rowater.ro 2. Ramona Traşcă - Secretariatul Comitetului de Bazin Date de contact: tel fax secrbazin@dast.rowater.ro

17 Anexa 4.1 Caracterizarea corpurilor de subterană Corpul de subterană ROSO01- Conul aluvionar Someş Corpul de subterană freatică este cantonat în depozitele proluviale poros-permeabile, de vârstă cuaternară (holocen - pleistocen superioară), din zona de dezvoltare a conului aluvionar al râului Someş situată în partea de nord a Câmpiei Someşului, până la adâncimea de cca. 30 m (figurile ). Fig. 4.1 Secţiune geologică transversală în conul aluvionar al râului Someş Fig. 4.2 Secţiune geologică longitudinală în conul aluvionar al râului Someş

18 Acviferul freatic este constituit din nisipuri cu pietrişuri şi chiar bolovănişuri, a căror granulaţie scade de la est către vest (graniţă), cu intercalaţii lentiliforme sau stratiforme de silturi nisipoase şi argiloase. Corpul de subterană ROSO01 este delimitat la partea superioară a depozitelor conului aluvionar (având grosimea de cca. 100 m), începând de la intrarea râului Someş în Depresiunea Pannonică. Acest corp de are grosime variabilă, de 5-15 m în partea de vest şi cca. 30 m în partea de est. Formaţiunile din acoperişul acviferului sunt argiloase şi siltic argiloase, având grosimi care variază de la cca. 5 m în partea de vest la cca m în extremitatea estică a corpului Harta piezometrică a acviferului freatic în care a fost delimitat corpul de ROSO01 a fost realizată pe baza măsurătorilor din 50 foraje hidrogeologice, inflexiunile locale ale izopiezelor indicând influenţa captării Mărtineşti. Acviferul freatic are caracter ascensional, nivelul piezometric fiind înregistrat, în general, la adâncimi cuprinse între 1 şi 6 m. Direcţia principală de curgere a apelor subterane este E V (Figura 4.4). Gradientul hidraulic are valori de 1 4. Principalii parametri hidrogeologici ai acestui corp sunt: q sp = 5 10 l/s m, K = m/zi, T = m 2 /zi. Valorile infiltraţiei eficace pentru corpul de ROSO01 sunt cuprinse între 30 şi 60 mm/an, indicând o protecţie globală la suprafaţă bună (PG). Fig. 4.3 Harta piezometrică a corpului de ROSO01 Corpul de subterană ROSO01 are caracter transfrontalier. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Figura 4.4) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele Reţelei Hidrogeologice Naţionale indică un caracter bicarbonat calcic şi faptul că variaţia chimismului acestui corp de subterană se datorează conţinuturilor diferite în Mg, Na şi Cl. Mineralizaţia totală este de cca mg /l.

19 Fig. 4.4 Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO01 Pentru acest corp de a fost elaborată şi harta utilizării terenului (Figura 4.5) în scopul evidenţierii zonelor cu posibil impact asupra stării calitative a corpurilor de subterană. Din analiza hărţii utilizării terenului (prin programul Corine Land Cover 2000) se constată că în cea mai mare parte - 83%, suprafaţa corpului de ROSO01 este acoperită de terenuri agricole. Terenuri agricole 8,5% 6% 1% 1,5% Suprafete artificiale 83% Paduri si arii seminaturale Corpuri de apa de suprafata Zone umede Fig. 4.5 Utilizarea terenului pentru corpul de subterană ROSO01 Conul aluvionar Someş Corpul de subterană ROSO02 Râurile Iza şi Vişeu Corpul de subterană freatică ROSO02 se dezvoltă în Depresiunea Maramureşului, suprapunându-se în mare parte peste bazinul hidrografic al Vişeului şi, parţial, peste bazinul superior al Izei.

20 Acviferul freatic din luncile şi terasele râurilor Vişeu şi Iza este constituit din pietrişuri şi bolovănişuri groase de 4-6 m, cu niveluri piezometrice situate la 0,1 3,0 m şi cu debite la pompare foarte reduse (sub 0,1 l/s/foraj). Singurele subzone în care au fost înregistrate debite mai importante, cuprinse între 0,7 şi 7 l/s/foraj, pentru denivelări de 0,3 1,3 m sunt Borşa şi Vişeul de Sus Constituţia petrografică a Depresiunii Maramureşului, marcată de prezenţa dominantă a gresiilor, conglomeratelor şi, parţial, a nisipurilor paleogene cu permeabilitate relativ ridicată constituie suportul unei reţele fisurale întinse. Modulul mediu al scurgerii subterane din sistemul acvifer fisural este de 7-10 l/s/km 2, ceea ce înseamnă o rată de alimentare de circa 250 mm/an. A fost pusă în evidenţă existenţa unor izvoare cu regim permanent ale căror debite variază între 0,2 şi 1 l/s. Mare parte din arealul Munţilor Lăpuş - Ţibleş, constituiţi din formaţiuni paleogene (în special, eocene), reprezentate prin gresii, conglomerate şi argile, care aparţin flişului transcarpatic, cantonează în zona activă (superficială) acvifere pentru care modulul mediu multianual al scurgerii subterane se apreciază la 5-7 l/s/km 2. Se poate concluziona că Depresiunea Maramureşului este deficitară în freatică, astfel încât pentru asigurarea alimentărilor cu potabilă este necesar să se recurgă fie la captarea surselor de suprafaţă prin acumulări, fie la captarea izvoarelor cu debit mai important. În cazul corpului de subterană ROSO02 - Râurile Iza şi Vişeu, acumulat în depozitele cuaternare şi paleogene, din analiza hărţii utilizării terenului (Fig. 4.6) rezultă că, terenurile agricole ocupă o suprafaţă însemnată. 0,25% Corpuri de apa de suprafata 11,75% 1% 35% Paduri si arii seminaturale Terenuri agricole Suprafete artificiale 52% Zone umede Fig. 4.6 Utilizarea terenului pentru corpul ROSO02 Râurile Iza şi Vişeu Corpul de subterană ROSO03 Depresiunea Maramureş Corpul de subterană de adâncime este de tip fisural şi este acumulat în depozite de vârstă paleogen - miocen medie. În scopul determinării posibilităţilor de alimentare cu potabilă a localităţilor din cuprinsul depresiunii, s-au executat câteva foraje din investigarea cărora s-au desprins următoarele: Forajul executat la Călineşti, la adâncimea de 250 m a captat pe intervalele m şi m un complex grezos, cu un debit maxim de 0,3 l/s, pentru o denivelare de 34 m (nivelul piezometric este artezian la +0,23 m). Apa este de tipul bicarbonatată calcică, magneziană, sodică; Forajele executate la Sighetu Marmaţiei, Deseşti şi Bogdan Vodă, la adâncimi cuprinse între m, nu au dat rezultate din punct de vedere hidrogeologic; Posibilităţile de alimentare cu a localităţilor din Depresiunea Maramureş din formaţiunile geologice, care se dezvoltă până la adâncimea de 300 m, sunt extrem de reduse, astfel

21 încât se poate reconfirma concluzia că această unitate morfohidrografică este deficitară în subterană. Corpul de subterană ROSO04 Munţii Bihor - Vlădeasa Acest corp de subterană de tip mixt (freatic + adâncime), carstic fisural este situat în Munţii Bihor Vlădeasa. Fragmentarea intensă a depozitelor carbonatice triasic-cretacice (calcare şi dolomite) a condus la crearea de sisteme carstice majore, având resurse importante de ape subterane, care înglobează sisteme carstice de dimensiuni mai mici. Local, depozitele carbonatice triasic-cretacice sunt acoperite de depozite permian-mezozoice (gresii şi conglomerate cu intercalaţii de şisturi argiloase), cu permeabilităţi diferite. Infiltraţia eficace a depozitelor carbonatice este cuprinsă între 220,5 315 mm/an. Gradul de protecţie este nesatisfăcător sau puternic nesatisfăcător. Izvoarele carstice au debite cu valori cuprinse între 0,04 şi 550 l/s. Apele sistemelor carstice au ph-ul uşor bazic (7,15-7,86) şi mineralizaţia totală oscilând între 125 şi 529,7 mg/l. Din punct de vedere hidrochimic, aceste ape sunt predominant de tip bicarbonatate calcice şi/sau magneziene. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.7) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din izvoare arată o variaţie relativ mare a chimismului apelor. Acest lucru se explică prin amestecul apelor provenite din depozite carbonatice triasic-cretacice bicarbonat calcice cu apele altor acvifere (permiene, mezozoice) ce au o proporţie de sodiu sau clor mai mare decât cele carstice. Fig. 4.7 Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO04

22 Corpul de subterană ROSO04 delimitat în zona montană are suprafaţa acoperită în cea mai mare parte de păduri (87%) (Fig. 4.8). 12,70% 0,30% Paduri si arii seminaturale Terenuri agricole 87% Suprafete artificiale Fig. 4.8 Utilizarea terenului pentru corpul ROSO04 Munţii Bihor-Vlădeasa Corpul de subterană ROSO06 Câmpia Carei Acest corp de subterană freatică este acumulat în depozitele aluviale poros-permeabile (psefito-psamitice cu intercalaţii pelitice), de vârstă cuaternară, ale Câmpiei Careiului, depuse în zona sud-vestică a acesteia. Stratul acoperitor are grosimi mari, fiind de natură pelitică cu treceri spre pelito-psamite, care asigură o protecţie medie sau favorabilă din punct de vedere litologic. Infiltraţia eficace este scăzută (< 100 mm/an), gradul de protecţie globală de la suprafaţă putând fi apreciat ca bun şi chiar foarte bun, clasele PG şi PVG. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.9) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale arată caracterul bicarbonat calcic-clorosodic-sulfato-magnezian al acestora. Fig. 4.9 Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO06

23 Corpul de freatică ROSO06 Câmpia Carei are caracter transfrontalier. Pentru corpul de subterană ROSO06 Câmpia Carei, din analiza utilizării terenului (Fig. 4.10) rezultă că cea mai mare parte din suprafaţa acestuia este acoperită cu terenuri agricole. Terenuri agricole 8% 8% 1% Zone umede 3% 80% Paduri si arii seminaturale Suprafete artificiale Corpuri de apa de suprafata Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO06 Câmpia Carei Corpul de subterană ROSO07 Râul Crasna, lunca şi terasele Este un corp de freatică, de tip poros-permeabil, localizat în depozitele holocene din luncile râului Crasna şi ale afluenţilor săi (Zalău, Corund, Cerna etc.) precum şi în cele pleistocene ale teraselor din zona dealurilor Silvaniei. Litologic, depozitele poros-permeabile sunt constituite din nisipuri şi pietrişuri, acoperite de argile, silturi şi soluri. Grosimea formaţiunilor acvifere variază între 2 şi 5 m, iar a depozitelor acoperitoare între 0,5 şi 5 m. Amonte de oraşul Şimleul Silvaniei, patul impermeabil este situat la adâncimi de 7-10 m. Infiltraţia eficace este cuprinsă între 31,5 şi 63 mm/an, gradul de protecţie fiind mediu sau nesatisfăcător. Nivelul hidrostatic al acviferului freatic se situează la adâncimi de 0,3 2 m. Corpul de subterană ROSO07 are următoarele caracteristici hidrodinamice: capacitatea de debitare de 0,2 1 l/s/foraj, conductivitate hidraulică între 20 şi 90 m/zi, iar transmisivitatea între 100 şi 400 m 2 /zi, cu valori care depăşesc 500 m 2 /zi. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.11), realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele de observaţie arată un caracter foarte diferit al apelor de la bicarbonatat - calcic sulfat - magnezian la sulfatat - calcic cloro - sodic. Numărul mic de analize calitative pe probele de prelevate din forajele de observaţie nu permite o caracterizare completă a chimismului corpului de ROSO07.

24 Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO07 Pentru corpul de subterană ROSO07 Râul Crasna lunca şi terase, din analiza hărţii utilizării terenului (Fig. 4.12) se observă că suprafaţa ocupată de terenuri cultivate este majoritară (96,2 %). 2 % 1,8% Terenuri agricole Paduri si arii seminaturale Corpuri de apa de suprafata 96,2% Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO07 Râul Crasna, lunca şi terasele Corpul de subterană ROSO08 Depresiunea Lăpuş Corpul de subterană freatică dezvoltat în luncile râului Lăpuş şi ale afluenţilor săi (Dobric, Rotunda, Suciu), precum şi pe terase este acumulat în depozite holocene (nisipuri, pietrişuri, nisipuri argiloase) şi, respectiv, pleistocene (nisipuri, pietrişuri, silturi). Acviferul freatic a fost interceptat până la adâncimi de 5,5 7,0 m. Formaţiunile din acoperiş sunt formate din silturi şi argile şi au grosimi de 0,2-1,5 m. Infiltraţia eficace este cuprinsă între 63-94,5 mm/an, gradul de protecţie fiind mediu sau nesatisfăcător.

25 Regimul hidraulic al corpului de subterană ROSO08 este, în general, cu nivel liber. Nivelul hidrostatic al apelor freatice este situat la adâncimi de 1,5-2,5 m. Potenţialul acviferului este mediu, cu coeficienţi de filtrare de m/zi şi transmisivitate de m 2 /zi. Debitele obţinute sunt de 2-4 l/s/foraj pentru denivelări de 1-3 m. Alimentarea freaticului din zona de luncă şi terase se realizează din precipitaţii. Menţionăm că apele freatice mai sunt acumulate subordonat şi în depozite deluviale şi în conuri aluvionare cu importanţă locală. În cazul corpului de subterană ROSO08, analiza hărţii utilizării terenului (Fig. 4.13) scoate în evidenţă faptul că mare parte din suprafaţa acestuia este ocupată de terenuri agricole (71,5%). 9,5% 17,5% 1,5% 71,5% Terenuri agricole Paduri si arii seminaturale Suprafete artificiale Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO08 Depresiunea Lăpuş Corpul de subterană ROSO09 Someş Mare, lunca şi terasele Acest corp de freatică, de tip poros permeabil, este localizat în depozite aluvionare, de vârstă cuaternară, ale luncii şi teraselor râului Someşul Mare şi ale afluenţilor acestuia (Bistriţa, Budac, Şieu, Dipşa şi Lechinţa). Acviferul este acumulat în nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri şi are grosimi de 0,5-6 m, grosimile cele mai mari fiind înregistrate în zona Reteag (10 m). Acoperişul stratului acvifer este constituit din formaţiuni argiloase-siltice, cu dezvoltare mai mult sau mai puţin continuă, având grosimi de 3-6 m. Patul stratului acvifer este constituit din marne şi argile, având local intercalaţii de gipsuri, sare sau gresii. Nivelul hidrostatic este, în general, liber sau uşor ascensional, când în acoperişul stratului acvifer se întâlnesc formaţiuni argiloase-siltice, slab permeabile. Adâncimea nivelului hidrostatic variază, în general, între 0,3 şi 4 m în luncă şi între 2 şi 8 m în zonele de terasă. Corpul de ROSO09 a fost interceptat prin foraje, având debitul specific de 1 4 l/s/m dar poate depăşi 10 l/s/m. Conductivitatea hidraulică are valori de m/zi dar poate atinge 300 m/zi, iar transmisivitatea variază de la 300 m 2 /zi la peste 1000 m 2 /zi în zonele cu grosimile cele mai mari ale depozitelor aluvionare. Acviferul se alimentează în general din precipitaţii, infiltraţia eficace având valori de 31,5-63 mm /an şi este drenat de reţeaua hidrografică. Din punct de vedere chimic, în lunca râului Someşul Mare apa este de tip clorurat bicarbonatat sodico calcic, din cauza cutelor diapire din zonă. În zona Salva, apele sunt de tipul bicarbonatat-calcice.

26 Pe afluenţii Someşului Mare, apa este, în general, de tipul bicarbonatat-calcică, cu un conţinut destul de ridicat în sulfaţi şi cloruri sau chiar cloro-sodică. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.14) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele Reţelei Hidrogeologice arată că acestea au o variaţie foarte mare a chimismului, de la bicarbonat-calcic-magnezian la bicarbonat- clorosodic. Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO09 Variaţia mare a chimismului se datorează paragenezei minerale. Din punct de vedere al gradului de protecţie globală, corpul de se încadrează în clasele de protecţie bună şi medie. Harta utilizării terenului elaborată pentru acest corp de subterană (Fig. 4.15) indică faptul că o proporţie foarte mare (72,24%) din suprafaţa corpului este ocupată de terenuri agricole. 19,16% 4,34% 3,37% 0,89% 72,24% Terenuri agricole Suprafete artificiale Paduri si arii seminaturale Corpuri de apa de suprafata Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO09 Someş Mare, lunca şi terasele

27 Corpul de subterană ROSO10 Someş Mic, lunca şi terasele Corpul de freatică este de tip poros - permeabil, fiind localizat în depozitele aluviale de vârstă cuaternară ale luncii şi terasei râului Someşul Mic şi ale afluenţilor acestuia (Căpuş, Nădaş, Borşa, Lonea şi Fizeș). Depozitele sunt alcătuite din pietrişuri, bolovănişuri şi nisipuri, fiind interceptate până la adâncimi de 0,4-3 m. Cele mai mari grosimi se întâlnesc la confluenţa Someşului Mic cu Nădaşul, unde, în zonele centrale ale luncii se atinge grosimea de 11 m. Spre zonele marginale ale luncii, grosimile sunt de aproximativ 2 m. Afluenţii Someşului Mic au lunci reduse ca dimensiuni, constituite predominant din nisipuri şi pietrişuri, subordonat bolovănişuri şi au grosimi în jur de 2 m. Grosimi mai mari, până la 5 m, sunt întâlnite la Aghireş, pe pârâul Nădaş. Acoperişul stratului acvifer este alcătuit, în general, din depozite argiloase siltice, cu dezvoltare discontinuă, cu grosimi de până la 7,5 m. Patul stratului acvifer este constituit din marne şi argile, local cu intercalaţii de gipsuri, sare sau gresii. Nivelul hidrostatic se află la adâncimea de 1-3 m, fiind liber sau uşor ascensional, atunci când în acoperişul stratului acvifer se află formaţiuni argiloase siltice, uşor permeabile. Debitul specific în lunca Someşului Mic are valori de 2-4 l/s/m, coeficientul de filtraţie variind între 49 şi 200 m/zi, iar transmisivitatea între 89 şi 427 m 2 /zi. Cele mai mici valori ale parametrilor hidrogeologici se înregistrează în luncile afluenţilor Someşului Mic, unde debitele specifice sunt sub 1 l/s/m, coeficienţii de filtraţie sub 50 m/zi, iar transmisivitate sub 100 m 2 /zi. Acviferul se alimentează în principal din precipitaţii, infiltraţia eficace având valori de 31,5-63 mm /an şi este drenat de râu. Apele sunt, în general, bicarbonatate-sulfatate-clorurate-calcice-magneziene sau sulfatatebicarbonatate-calcice sau sodice până la ape cloro-sodice. Ultimul tip de ape este generat de prezenţa cutelor diapire în zonă. Din punct de vedere al gradului de protecţie globală, corpul de se încadrează în clasele de protecţie bună şi medie. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.16) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale (Cluj, Jucu, Iclod, Gherla şi Dej) indică variaţia foarte mare a chimismului, de la bicarbonatat-calcic la cloro-sodicsulfatat-magnezian, fiind probabil rezultatul amestecului în proporţii diferite a celor două tipuri de ape. Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO10

28 Din punctul de vedere al parageneze,i apele bicarbonatat calcice se datorează carbonaţilor ce intră în alcătuirea depozitelor aluviale, iar apele clorosodice sulfat magneziene se datorează prezenţei cutelor diapire. Şi în cazul acestui corp de subterană, din harta utilizării terenurilor (Fig. 4.17) se observă că are în mare parte suprafaţa acoperită de terenuri agricole sau păşuni (61,5%). 2,5% 0,5% 5% 30,5% Corpuri de apa de suprafata Suprafete artificiale Terenuri agricole 61,5% Paduri si arii seminaturale Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO10 Someş Mic, lunca şi terasele Corpul de subterană ROS011 Someş superior, lunca şi terasele Corpul de subterană freatică, de tip poros permeabil, este localizat în depozite aluvionare, de vârstă cuaternară, ale luncii şi terasei râului Someş şi ale afluenţilor acestuia (Almaş şi Agrij), din aval de confluenţa Someşului Mare cu Someşul Mic (în dreptul localităţii Dej) până la intrarea Someşului în Depresiunea Baia Mare. Depozitele sunt alcătuite din pietrişuri, nisipuri, bolovănişuri şi au fost interceptate la adâncimi de 1,5-6 m în luncă şi până la 10 m în zonele de terasă. Grosimea acestor depozite variază în general între 2 şi 6 m. Acoperişul stratului acvifer este alcătuit din depozite argiloase siltice, cu dezvoltare discontinuă, având grosimi de 3 6 m în luncă şi până la 10 m în terase. Patul stratului acvifer este constituit din marne şi argile, local cu intercalaţii de gipsuri, sare şi gresii. Nivelul hidrostatic se află la adâncimi de 1,5-5 m, fiind în general liber sau uşor ascensional, atunci când în acoperişul stratului acvifer se află formaţiuni argiloase siltice, uşor permeabile. Debitul specific are valori de la sub 1 l/s/m, până la 7 l/s/m, coeficientul de filtraţie variază între m/zi, iar transmisivitatea între m 2 /zi. În zona localităţii Dej, unde grosimea depozitelor aluvionare este mai mare şi granulația mai grosieră, debitul specific are valori cuprinse între 0,15-4,57l /s /m şi coeficientul de filtraţie între 7,26-68,4 m/zi, iar transmisivitatea între 18, m 2 /zi. Valori mai ridicate ale parametrilor hidrogeologici se înregistrează pe pârâul Almaş, unde, pe anumite sectoare, coeficientul de filtraţie are valori cuprinse între m/zi, iar transmisivitatea între m 2 /zi. Acviferul se alimentează în principal din precipitaţii, infiltraţia eficace având valori de 31,5-63 mm/an şi este drenat de râu. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.18) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale arată că acestea

29 variază de la bicarbonatat-calcic la bicarbonatat-calcic-sulfat-magneziană sau bicarbonatat- calciccloro-sodică. Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO11 Din punct de vedere al gradului de protecţie globală, corpul de se încadrează în clasele de protecţie bună şi medie. Pentru acest corp de a fost elaborată harta utilizării terenului (prin programul Corine Land Cover 2000) (Fig. 4.19). Din analiza hărţii se evidenţiază faptul că cea mai mare parte a suprafeţei corpului de este acoperită de terenuri agricole (66%). Datorită faptului că dezvoltarea corpului de este de-a lungul Someşului superior, pe aceste suprafeţe este posibil să existe păşuni. 21% 2% 4% Corpuri de apa de suprafata Terenuri agricole 7% 66% Paduri si arii seminaturale Suprafete artificiale Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO11 Someş superior, lunca şi terasele

30 Corpul de subterană ROSO12 Depresiunea Baia Mare Corpul de subterană freatică, de tip poros permeabil din Depresiunea Baia Mare este acumulat în depozitele cuaternare (nisipuri, pietrişuri, silturi) din luncile şi terasele Someşului şi afluenţilor săi (Lăpuşul, Bârsăul, Sălajul etc), în conurile aluvionare şi în depozitele deluviale. Aceste depozite au grosimi de 4-7 m. Depozitele cuaternare se dispun discordant peste depozitele Pannoniene din Depresiunea Baia Mare, considerată ca un golf al Depresiunii Pannonice. Stratul freatic este acoperit de argile, silturi şi soluri şi a fost interceptat până la 10 m adâncime. Infiltraţia eficace este cuprinsă între 31,5-63 mm/an, gradul de protecţie fiind mediu sau nesatisfăcător. Cea mai mare parte a acviferului freatic se caracterizează printr-un potenţial puternic, coeficienţii de filtraţie având valori de 50 până la 300 m/zi si transmisivitate de m 2 /zi. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.20) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din forajele de observaţie ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale arată că acestea variază de la bicarbonatat-calcică la sulfatat-sodică sau bicarbonatat-sodică. Majoritatea surselor au ape bicarbonatat calcice. Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO12 Pentru corpul de subterană ROSO12 Depresiunea Baia Mare, harta utilizării terenului (Fig. 4.21) scoate în evidenţă faptul că cea mai mare parte din suprafaţa corpului este acoperită de terenuri cultivate (72%).

31 Paduri si arii seminaturale 16% 2% 8% Terenuri agricole 2% 72% Corpuri de apa de suprafata Suprafete artificiale Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO12 Depresiunea Baia Mare Corpul de subterană ROSO13 Conul Someşului, Pleistocen inferior Acest corp de de medie adâncime din alcătuirea conului aluvionar al râului Someş şi, în partea de nord, şi al râului Tur este cantonat în depozite proluvial aluviale poros-permeabile (psefito-pasamitice, cu intercalaţii pelitice), de vârstă pleistocenă. Corpul se situează la adâncimi cuprinse între 30 m (limita inferioară a stratului despărţitor de argilă situat între corpul freatic şi corpul de medie adâncime corespunzător conului aluvionar al râului Someş) şi 50 m în partea estică şi între 30 m şi m în extremitatea vestică, spre graniţă. Curgerea apelor din acest corp este E - V cu gradienţi aproximativ de 2-3, descrescători dinspre E spre V. Un con de depresiune se înregistrează în zona mai intens exploatată a captării Mărtineşti (Fig. 4.23). Parametrii hidrogeologici estimaţi prin interpretarea pompărilor experimentale executate în forajele F55 și F56 ale captării Mărtineşti sunt: K = m/zi; T = m 2 /zi, S = 1, Din punct de vedere hidrochimic, apele sunt de tip bicarbonatat-calcice şi au mineralizaţia totală cuprinsă între 200 și 500 mg/l. Depozitele acoperitoare, care intră în alcătuirea corpului de freatică, dezvoltat la partea superioară a conului aluvionar al râului Someş şi, în special, stratul de argilă despărţitor, cu grosimi de 3-5 metri, dintre cele două corpuri de, îi conferă un bun grad de protecţie faţă de poluarea de la suprafaţă. Corpul are caracter transfrontalier.

32 Fig Harta piezometrică a corpului de ROSO13 Corpul de subterană ROSO14 Zona Baia Mare Corpul de subterană (de adâncime), sub presiune, a fost pus în evidenţă prin forajele hidrogeologice executate în Depresiunea Baia Mare, la adâncimi cuprinse între 250 m (Ardusat, Farcaşa, Ulmeni) şi 350 m (Şomcuta Mare). În acest acvifer, de tip poros permeabil, au fost identificate până la 12 strate acvifere, în intervalul m, în depozitele Pannoniene. Aproape întreaga stivă de depozite Pannoniene din Depresiunea Baia Mare este reprezentată printr-o alternanţă de nisipuri şi pietrişuri, având stratificaţie încrucişată, cu argile şi marne compacte, benzi de nisipuri fine şi resturi de plante carbonificate. Debitele pompate au oscilat între 5,5 l/s (pentru o denivelare de 14,4 m) la Ardusat şi 0,3 l/s (pentru o denivelare de 15,5 m) la Săcălăşeni. În ceea ce priveşte debitele specifice, acestea sunt, în general, reduse (de la 0,02 l/s/m la Asuaju de Sus şi Săcălăşeni, până la 0,38 l/s/m la Ardusat). Acviferul prezintă un potenţial slab, cu transmisivitate de 6 39,5 m 2 /zi. Apele de adâncime sunt predominant bicarbonatat-sodice, având ph-ul cuprins între 6,5 şi 7,5, duritatea totală între 2,2 grade germane (la Ardusat) şi 16,3 grade germane (la Şomcuta Mare), iar mineralizaţia totală între 550 mg/l (la Asuaju de Sus) şi 9542,8 mg/l (la Şomcuta Mare). Corpul de subterană ROSO15 Munţii Rodnei Acest corp de subterană de tip mixt (freatic-adâncime), de tip fisural, a fost delimitat în Munţii Rodnei, în calcare şi dolomite cristaline şi, subordonat, în şisturile mezometamorfice ale Seriei de Bretila. Tipurile de roci menţionate sunt de vârstă precambriană. Structural-tectonic, Munţii Rodnei sunt delimitaţi astfel: la nord, prin falia Rodnei (având direcţia vest-est) de golful (cuvertura post-tectogenetica) Borşa; la vest, de cuvertura post-tectogenetica din sectorul Măgura Mare-Parva; la sud, prin falii (având direcţia generala vest-est) de golful (cuvertura posttectogenetica Bârgău); la est, se racordează cu zona cristalină a Carpaţilor Orientali. Apa subterană circulă pe fisurile şi faliile rocilor cristaline, dar şi pe suprafaţa de contact dintre cristalin şi diferitele tipuri genetice de depozite cuaternare (deluviale, fluviale, aluviale, coluviale, eluviale, glaciare etc.). Izvoarele provenite din cristalin şi de la limita dintre cristalin şi depozitele cuaternare acoperitoare au debite cuprinse între 0,17 si 4,9 l /s. Infiltraţia eficace

33 oscilează între 94,5 şi 157,5 mm/an, gradul de protecţie fiind nesatisfăcător. Alimentarea corpului de subterană se realizează predominant din precipitaţii. Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff (Fig. 4.23) realizate pe baza analizelor chimice pe probe de prelevate din izvoare arată că majoritatea sunt bicarbonatat-calcice-magneziene. În zonă apar şi ape minerale, dintre care o parte sunt bicarbonatat-clorosodice, aşa cum sunt cele de pe pârâul Băi. Fig Diagramele Piper, Schoeller şi Stiff pentru corpul de ROSO15 Harta utilizării terenului pentru corpul de subterană ROSO15 (Fig. 4.24) reflectă faptul că într-o proporţie covârşitoare (94%) suprafaţa acestui corp de subterană delimitat în zona Munţilor Rodnei este acoperită de păduri. 6% Paduri si arii seminaturale Terenuri agricole 94% Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO15 Munții Rodnei

34 Corpul de subterană ROSO17 - Câmpia Turului superior Corpul de subterană freatică, de tip poros-permeabil, este localizat în depozitele aluvionare de luncă şi terasă, de vârstă cuaternară, de pe cursul superior al râului Tur şi al afluenţilor acestuia (din depresiunea Negreşti Oaş). Aval de Călineşti, acest corp de subterană vine în contact direct cu corpul ROSO01 (Conul Someşului). Din punct de vedere litologic, depozitele sunt alcătuite în zonele de lunci şi terase din nisipuri, nisipuri siltice, nisipuri cu pietrişuri, nisipuri cu pietrişuri şi bolovănişuri, cu niveluri argiloase cu aspect lentiliform. Local se întâlnesc nisipuri argiloase cu pietrişuri şi bolovănişuri. În zonele marginale ale depresiunii se dezvoltă conuri de dejecţie imbricate. În zonele de lunci şi terase, grosimea depozitelor aluvionare este, în general, de 3-10 m, dar poate ajunge până la 28 m în zona Coca. Patul stratului acvifer este constituit din marne şi argile Pannoniene, iar la partea superioară a acestuia se dezvoltă, sub pătura de sol, fără a avea o extidere continuă în suprafaţă, argile, argile nisipoase şi argile siltice. Grosimea acestor depozite pelitice variază între 0,5 şi 4 m. Nivelul hidrostatic este, în general liber sau poate fi uşor ascensional, atunci când în acoperişul stratului acvifer se dezvoltă formaţiuni argiloase. Adâncimea la care se află nivelul hidrostatic variază în limite largi, între 0,07 şi 2,15 m, dar valoarea medie este de 0,2 1,25 m. Debitul specific are valori foarte mici, de 0,025 0,135 l/s/m. Acviferul se alimentează în principal din precipitaţii, infiltraţia eficace având valori de 31,5 63 mm/an. Direcţia de curgere a apei subterane este în general dinspre acvifer către reţeaua hidrografică, dar la ape mari, sensul de curgere poate fi inversat. Pentru corpul de ROSO17 Câmpia Turului superior, din analiza hărţii utilizării terenurilor (Fig. 4.25) rezultă că mare parte a suprafeţei este acoperită de terenuri agricole (74%). Terenuri agricole 13% 8% 2% 3% 74% Suprafete artificiale Paduri si arii seminaturale Corpuri de apa de suprafata Zone umede Fig Utilizarea terenului pentru corpul ROSO17 Câmpia Turului inferior

35 Anexa 6.1 Sistemul de clasificare şi evaluare al corpurilor de de suprafaţă în conformitate cu Directiva Cadru Apă * Starea ă Elemente biologice Râuri: fitoplancton - Anexa 6.1.1A, fitobentos - Anexa 6.1.1B, macronevertebrate bentice- Anexa C şi fauna piscicolă - Anexa 6.1.1D Lacuri naturale: fitoplancton - Anexa 6.1.1E, fitobentos Anexa 6.1.1F, macronevertebrate bentice-anexa 6.1.1G Elemente hidromorfologice Râuri: Anexa 6.1.2A Lacuri naturale: Anexa 6.1.2B Elemente fizico-chimice Râuri: Anexa 6.1.3A - elemente fizico-chimice generale, Râuri: Anexa 6.1.3B -poluanţi specifici Lacuri naturale: Anexa 6.1.3C * elaborarea sistemului de clasificare şi evaluare ă a stării apelor a fost realizată pentru Primul Plan de Management de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului ICIM Bucureşti şi colaboratorii, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Grigore Antipa Constanţa (pentru apele tranzitorii şi costiere). Ulterior sistemul de evaluare a fost dezvoltat prin contribuţia unor institute de specialitate şi a unor experţi. 1

36 Potenţial (corpuri de puternic modificate şi artificiale) Elemente biologice Râuri: macronevertebrate bentice - Anexa 6.1.4A, fitobentos - Anexa 6.1.4B, fitoplancton- Anexa 6.1.4C Lacuri de acumulare: fitoplancton - Anexa 6.1.4D, fitobentos Anexa 6.1.4E Elemente fizico-chimice Râuri şi lacuri de acumulare: Anexa Starea chimică: Anexa Integrarea elementelor de calitate în starea globală A. Corpuri de naturale (râuri şi lacuri) Pentru evaluarea stării e a unui corp de natural, se parcurg următoarele etape metodologice privind determinarea: Stării pe baza elementelor biologice; Stării pe baza de elementelor fizico-chimice; Stării pe baza de elementelor hidro-morfologice. Evaluarea stării din punct de vedere a elementelor biologice - se calculează indicii individuali si indicii multimetrici pentru fiecare dintre acestea, aplicând metodologiile descrise în Anexele 6.1.1A, 6.1.1B, 6.1.1C, 6.1.1D, 6.1.1E, 6.1.1F, 6.1.1G, 6.1.1H, 6.1.1I se evaluează stările aferente acestora pentru fiecare element luat în calcul (râuri: nevertebrate bentice, fitoplancton, fitobentos şi faună piscicolă; lacuri naturale: fitoplancton, fitobentos, nevertebrate bentice, ape tranzitorii: fitoplancton, nevertebrate bentice, peşti; ape costiere: fitoplancton, nevertebrate bentice), după cum urmează: stare foarte bună stare bună stare moderată 2

37 stare slabă stare proastă Evaluarea stării din punct de vedere a elementelor fizico-chimice (suport pentru starea ă): - În cazul elementelor fizico-chimice generale se procedează aplicând paşii descrişi în Anexa 6.1.3A (pentru râuri) și Anexa 6.1.3C (pentru lacuri naturale) pentru elementele de calitate (râuri: condiţii termice temperatură, starea acidifierii ph, salinitatea (conductivitatea), regimul de oxigen (oxigen dizolvat în termeni de concentraţie, CBO5 si CCO-Cr), nutrienţi: azotaţi (exprimat în azot), azotiţi (exprimat în azot), amoniu (exprimat în azot), azot total, orto-fosfaţi (exprimat în fosfor), fosfor total; lacuri naturale: regimul de oxigen (oxigen dizolvat în termeni de concentraţie, CBO5 si CCO-Cr), nutrienţi: azotaţi (exprimat în azot), azotiţi (exprimat în azot), amoniu (exprimat în azot), azot total, orto-fosfaţi (exprimat în fosfor), fosfor total; ape tranzitorii şi costiere: transparenţă, condiţii de oxigenare (oxigen dizolvat, saturabilitatea în oxigen, CBO 5 ), starea acidifierii (ph), salinitate, nutrienţi (N-NH 4, N-NO 2, N-NO 3, P-PO 4, Şi-SiO 4 ). Pentru fiecare dintre elementele de calitate pentru care s-au elaborat limite, se stabileşte starea, după cum urmează: starea foarte bună stare bună stare moderată - În cazul poluanţilor specifici (PCB, Zn, Cu, Toluen, Acenaften, As, Cr, Fenol, Xilen, cianuri și detergenți anionici) utilizaţi în caracterizarea stării e se atribuie următoarea clasificare: stare foarte bună (doar în cazul poluanţilor specifici: PCB, Zn, Cu, Toluen, Acenaften stare bună stare moderată Pentru aplicarea metodologiei se utilizează Anexa 6.1.3B. Evaluarea stării din punct de vedere al elementelor hidromorfologice - se aplică metodologia prezentată în Anexa 6.1.2A (râuri), Anexa 6.1.2B (lacuri naturale), stabilindu-se următoarele clase: stare foarte bună stare bună stare moderată 3

38 stare slabă stare proastă. Evaluarea stării din punct de vedere al elementelor hidromorfologice - se aplică metodologia prezentată în Anexa 6.1.2A (râuri), Anexa 6.1.2B (lacuri naturale), stabilindu-se următoarele clase: stare foarte bună stare bună stare inferioară celei bune. Elementele hidromorfologice se iau în considerare doar în cazul în care starea ă foarte bună este atinsă de elementele biologice şi fizico-chimice şi în acest caz se verifică dacă starea hidromorfologică este foarte bună. Aceste condiţii fiind îndeplinite, corpul poate fi încadrat în stare ă foarte bună. În cadrul fiecarui grup de elemente [biologice, fizico-chimice (generale şi poluanţi specifici), hidromorfologice] se consideră definitorie starea cea mai defavorabilă. Starea ă (pe baza elementelor biologice şi a elementelor suport hidromorfologice şi fizico-chimice) se determină prin aplicarea principiului celei mai defavorabilesituaţii. Starea chimică Evaluarea stării chimice (Anexa 6.1.6) a unui corp de se face având în vedere substanţele prioritare prin aplicarea prevederilor Directivei privind standardele de calitate ale mediului în domeniul apei (Directiva 2008/105/EC). În cazul stării chimice clasificarea se face astfel: stare chimica bună altă stare decât bună (stare proastă). La evaluarea stării chimice s-a avut în vedere conformarea cu valorile standard de calitate pentru mediu (SCM) pentru substanţele prioritare definite în Directiva 2008/105/EC, atât pentru valoarea mediei aritmetice, cât şi pentru valoarea concentraţiei maxime admisibile. Starea chimică va fi determinată de cea mai defavorabilă situaţie (orice depăşire a SCM conduce la neconformare şi încadrarea în starea chimica proastă). Pentru apele costiere şi tranzitorii evaluarea stării chimice s-a realizat conform Anexei. 4

39 După evaluarea stării e şi a stării chimice, starea finală a corpului de va fi dată de cea mai defavorabilă dintre cele două stări. B. Corpuri de puternic modificate şi artificiale Evaluarea potenţialului pentru corpurile puternic modificate şi artificiale are la bază aplicareaprincipiului celei mai defavorabile situaţii dintre elementele biologice şi fizicochimice relevante. Pentru evaluarea potenţialului se parcurg următorii paşi: În cazul elementelor biologice se calculează indicii individuali si indicii multimetrici pentru fiecare dintre acestea, aplicând metodologiile descrise în Anexele 6.1.4A, 6.1.4B, C, D, 6.1.4e; se stabileşte potenţialul aferent acestora pentru fiecare element luat în calcul, după cum urmează: Potenţial maxim Potenţial bun Potenţial moderat În cazul elementelor fizico-chimice: o În cazul elementelor fizico-chimice generale se procedează aplicând paşii descrişi în Anexa pentru elementele de calitate (râuri: condiţii termice temperatură, starea acidifierii ph, salinitatea (conductivitatea), regimul de oxigen (oxigen dizolvat în termeni de concentraţie, CBO5 si CCO-Cr), nutrienţi: azotaţi (exprimat în azot), azotiţi (exprimat în azot), amoniu (exprimat în azot), azot total, orto-fosfaţi (exprimat în fosfor), fosfor total; lacuri de acumulare: starea acidifierii ph, regimul de oxigen (oxigen dizolvat în termeni de concentraţie, CBO5 si CCO-Cr), nutrienţi: azotaţi (exprimat în azot), azotiţi (exprimat în azot), amoniu (exprimat în azot), azot total, orto-fosfaţi (exprimat în fosfor), fosfor total. Pentru fiecare dintre elementele de calitate pentru care s-au elaborat limite, se stabileşte potenţialul, după cum urmează: Potenţial maxim Potenţial bun Potenţial moderat 5

40 o În cazul poluanţilor specifici (PCB, Zn, Cu, Toluen, Acenaften, As, Cr, Fenol, Xilen, cianuri și detergenți anionici), evaluarea se realizează având în vedere aceleaşi principii şi limite ca şi în cazul corpurilor de naturale (Anexa 6.1.3B). În cadrul fiecărui grup de elemente biologice şi fizico-chimice se consideră definitorie clasa de potenţialul cea mai defavorabilă. Evaluarea stării chimice pentru corpurile de puternic modificate şi artificiale se realizează având în vedere aceleaşi principii şi limite ca şi în cazul corpurilor de naturale. 6

41 Anexa A (Stare a- elemente biologice-fitoplancton râuri naturale) ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A CORPURILOR DE APĂ AFLATE PE CURSURILE DE APĂ NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE ALGE FITOPLANCTONICE Domeniu de aplicare Algele fitoplanctonice pot fi folosite pentru evaluarea starii e a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa din zonele de campie sau din zonele unde curgerea apei este lentă, acolo unde pot fi de origine autohtonă. Pentru cursurile de din zona de deal şi de munte nu se recomandă utilizarea fitoplanctonului pentru evaluarea stării e, algele din această comunitate nefiind reprezentative cursurilor de având curgere rapidă. De asemenea, algele fitoplanctonice nu sunt reprezentative pentru cursurile de nepermanente. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza comunităţilor de alge fitoplanctonice descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni la care raspund comunitatile de alge fitoplanctonice din cursurile de apa. Fitoplanctonul este sensibil la următoarele presiuni: aport de nutrienţi, poluare organică, degradare generală. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de. Descrierea metodei Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din indicii propusi (indice saprob, indice clorofila, indice de diversitate Simpson, indice număr de taxoni, indice abundenţă diatomee Bacillariophyceae) pentru evaluarea starii e pe baza comunitatilor de alge fitoplanctonice. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. 1. Indicele saprob (s x h) S = h s = valoarea taxonilor bioindicatori din tabelul 6 h = frecventa absoluta, respectiv numarul de indivizi apartinand fiecarui taxon din proba 2. Indicele de clorofila Valorile determinate ale concentratiei de clorofila din proba/secţiune. 3. Indicele de diversitate Simpson unde, D = indice diversitate pi = proportia speciei i in comunitate 7

42 s= nr. total de specii 4. Indice număr taxoni Reprezintă taxonii (specifici şi supraspecifici) identificaţi într-o probă. 5. Indice abundenţă numerică Bacillariophyceae Reprezintă numărul de alge din grupului Bacillariophyceae raportat la numărul total de alge din probă, Se exprimă în procente. Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalţi indici, împreună, reflectă mai bine degradarea generală şi celelalte presiuni specifice. Este totuşi foarte dificil să se precizeze acurateţea cu care fiecare din indicii menţionaţi reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menţionaţi. Se prezintă în tabelele 1-5 valorile pentru fiecare dintre indicii propuşi pentru evaluarea stării e. Tabelele cuprind şi valorile ghid pentru starea de referinţă. Tabel 1: Valori propuse pentru indicele saprob Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) Stare a slaba (max.) Stare a proasta RO06 1,66 1,7 2,3 2,5 3,16 > 3,16 RO06* 1,75 2,0 2,55 2,75 3,5 > 3,5 RO07 1,6 1,7 2,07 2,5 2,7 > 2,7 RO08 1,6 1,7 2 2,6 2,8 > 2,8 RO08* 1,75 2,0 2,55 2,75 3,5 > 3,5 RO09 1,73 1,84 2 2,64 2,9 > 2,9 RO10 1,86 1,93 2,16 2,6 2,9 > 2,9 RO11 1,76 1,98 2,31 2,64 2,93 > 2,93 RO12 2,2 2,3 2,5 2,7 3,3 > 3,3 RO13 2,2 2,35 2,53 2,77 3,2 > 3,2 RO14 2,2 2,35 2,53 2,77 3,2 > 3,2 RO15 2,2 2,35 2,58 2,83 3,3 > 3,3 RO16 1,36 2,33 2,46 2,58 2,71 >2,71 Tabel 2: Valori propuse pentru indicele clorofila Tip Valoare Stare Stare Stare Stare Stare ghid stare a a a a a referinta f. buna buna moderata slaba proasta (max.) (max.) (max.) (max.) (max.) RO06 2,65 3,66 5,39 7,51 10,50 >10,5 RO06* 7,30 7,57 8,03 13,73 23,33 >23,33 RO07 3,92 4,73 6,11 9,21 14,00 >14 8

43 Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) 9 Stare a moderata (max.) Stare a slaba (max.) Stare a proasta RO08 5,19 5,80 6,83 10,91 17,50 >17,5 RO08* 7,30 7,57 8,03 13,73 23,33 >23,33 RO09 6,46 6,86 7,55 12,60 21,00 >21 RO10 7,30 7,57 8,03 13,73 23,33 >23,33 RO11 8,15 8,28 8,51 14,86 25,66 >25,66 RO12 9,00 9,00 9,00 16,00 28,00 >28 RO13 9,00 9,00 9,00 16,00 28,00 >28 RO14 9,00 9,00 9,00 16,00 28,00 >28 RO15 9,00 9,00 9,00 16,00 28,00 >28 RO16 8,15 8,28 8,51 14,86 25,66 >25,66 Tabel 3: Valori propuse pentru indicele de diversitate Simpson Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta RO06 0,92 0,86 0,81 0,37 0,23 <0,23 RO06* 0,89 0,69 0,54 0,34 0,28 <0,28 RO07 0,9 0,77 0,74 0,43 0,33 <0,33 RO08 0,89 0,68 0,67 0,49 0,44 <0,44 RO08* 0,89 0,69 0,54 0,34 0,28 <0,28 RO09 0,89 0,685 0,605 0,42 0,36 <0,36 RO10 0,89 0,69 0,54 0,34 0,28 <0,28 RO11 0,89 0,49 0,42 0,19 0,12 <0,12 RO12 0,88 0,85 0,71 0,37 0,26 <0,26 RO13 0,88 0,85 0,71 0,37 0,26 <0,26 RO14 0,88 0,85 0,71 0,37 0,26 <0,26 RO15 0,88 0,85 0,71 0,37 0,26 <0,26 RO16 0,87 0,66 0,63 0,53 0,5 < 0,5 Tabel 4: Valori propuse pentru numar taxoni Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba RO <4 RO06* <2 RO <2 RO <2 RO08* <2 RO <2 Stare a proasta

44 Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba RO <2 RO <3 RO <1 RO <1 RO <1 RO <1 RO <2 Stare a proasta Tabel 5: Valori propuse pentru indicele abundenta numerică Bacillariophyceae (%) Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) Stare a slaba (max.) RO , >20 RO06* 77 63, >20 RO , >20 RO , >20 RO08* 77 63, >20 RO , >20 RO , >20 RO , >20 RO >65 RO >65 RO >65 RO >65 RO , ,5 14 >14 Indicele saprob (IS) 20% Indicele clorofila a (ICL) 25% Indicele de diversitate Simpson (ID) 30% Indice numar taxoni (INT) 15% 10 Stare a proasta Pentru fiecare indice in parte se calculeaza Rapoartele de Calitate Ecologica (RCE) pe baza valorii obtinute si a valorii ghid pentru starea de referinta corespunzatoare (fig.1). Se imparte intotdeauna valoarea mai mica la valoarea mai mare pentru un raport subunitar intre 0 si 1. Acolo unde valorile obtinute sunt mai mari decat valorile ghid ale starii de referinta se considera RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile propuse pentru fiecare indice si pentru starea de referinta si starile e pentru a se vedea tendinta acestora, de crestere sau de scadere de la stare a foarte buna la starea a proasta. Se prezinta un model de calcul (fig.2). Apoi se calculează indicele multimetric. In cazul cursurilor de apa pentru indicii selectionati s-a propus o ponderare a importantei acestora pentru comunitatile de alge si pentru evaluarea starii e, dupa cum urmeaza:

45 Indice abundenta numerica Bacillariophyceae (IAND) 10% Formula de calcul este urmatoarea: 0.2*RCE IS +0.25*RCE ICL +0.3*RCE ID +0.15*RCE INT +0.1*RCE IAND = indice multimetric Valoarea indicelui multimetric va da starea a şi aceasta trebuie sa fie cuprinsa intre 0 si 1. In situatia in care nu exista date de clorofila, se propune redistribuirea ponderilor pentru indicii selectionati, dupa cum urmeaza: Indicele saprob (IS) 25% Indicele de diversitate Simpson (ID) 40% Indice numar taxoni (INT) 20% Indice abundenta numerica Bacillariophyceae (IAND) 15% Formula de calcul este urmatoarea: 0.25*RCE IS +0.4*RCE ID +0.2*RCE INT +0.15*RCE IAND = indice multimetric Pentru incadrarea in stari e se propune impartirea domeniului de variatie al valorilor indicelui multimetric in 5 parti, dupa cum urmeaza: Valoare Stare foarte buna min. 0.8 Stare buna min. 0.6 Stare moderata min. 0.4 Stare slaba min. 0.2 Stare proasta max. 0.2 În situaţia cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o staţie sau un corp de, se face media anuală a indicelui multimetric şi se evaluează starea ă. 11

46 Determinare valoare pentru urmatorii indici Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice Compararea cu valorile limită pentru starile e (concentraţie)m odul poluare organica Indice saprob (IS) RCE IS degradare generala Indice diversitate S (ID) Indice numar taxoni (INT) Indice clorofila a (ICL) Indice abundenta diatomee (IAND) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinta RCE ID RCE INT RCE ICL RCE IAND Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,2xRCE IS + 0,3xRCE ID + 0,15xRCE INT + 0,25xRCE ICL + 0,1xRCE IAND Calcul IM stare a Evaluare finala stare a Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Compararea IM cu valorile limita între starile e Fig. 1: Schema de evaluare a starii e a corpurilor de apa pe baza fitoplanctonului cursuri apa 12

47 Determinare valoare pentru urmatorii indici Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice Compararea cu valorile limită dintre starile e Modul poluare organica Modul degradare generala IS = 1.3 INT = 9 ID = 0,75 ICL = 1,05 IAND = 98% Comparare a valorii determinate cu valoarea ghid a starii de referinta RCE IS = 1.66/1.3 = 1 RCE INT =9/24 = 0.38 RCE ID =0.75/0.92 = 0.82 RCE ICL =1.05/2,65= 1 RCE IAND =77/98=1 Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,2x1+ 0,3x0,82 + 0,15x0,38 + 0,25x1+ 0,1x1 Calcul IM stare ă = 0,200+0,246+0, ,100= Evaluare finala stare a = FB Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Compararea IM cu valorile limită între stările e Fig. 2: Exemplu de schema de evaluare a starii e a corpurilor de apa pe baza fitoplanctonului cursuri de apa 13

48 Tabel 6: Lista taxonilor algali cu valoare de bioindicatori Cyanophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Aphanothece clathrata W. et G.S. West o-β 1,5 Aphanothece stagnina (Sprengel) A. Braun in Rabenhorst o 1 Chroococcus limneticus Lemm. o-β 1,5 Chroococcus turgidus Nägeli o-β 1,5 Gleocapsa sanguinea Kützing o 1 Gloeothece rupestris (Lyngbye) Bornet in Wittrock et β 2 Nordstedt Gomphosphaeria Kützing β 2 aponina Gomphosphaeria lacustris Chodat o-β 1,5 Gomphosphaeria naegeliana (Unger) Lemm. β 2 Gomphosphaeria (Van Goor) Komárek β 2 pusilla Gomphosphaeria rosea (Snow.) Lemmermann o-β 1,5 Microcystis aeruginosa Kützing β 2 Microcystis incerta Lemm. β 2 Microcystis marginata (Meneghini) Kütz. β 2 Microcystis pulverea var. (W. et G.S. West) Elenkin o-β 1,5 conferta Microcystis Komárek β 2 wesenbergii Anabaena affinis Lemmermann β 2 Anabaena circinalis (Kütz.) Hansgirg o-β 1,5 Anabaena flos-aquae Brebisson β 2 Anabaena macrospora Klebahn o-β 1,5 Anabaena solitaria Klebahn o-β 1,5 Anabaena spiroides Klebahn o-β 1,5 Anabaenopsis arnoldii Aptekarj β 2 Aphanizomenon flosaquae (L.) Ralfs β-a 2,5 Aphanizomenon gracile Lemm. β 2 Calothrix sp. C. Agardh ex É. Bornet et C. o 1 Flahault Cylindrospermum sp. Kützing ex Bornet & Flahault β 2 Gloeotrichia echinulata (J.S.Smith) P.Richter o-β 1,5 Nodularia spumigena Mertens β 2 Nodularia harveyana Thwaites, Thuret β 2 Nostoc pruniforme C. Agardh ex É. Bornet et C. β 2 Flahault Nostoc kihlmanni Lemm. o-β 1,5 Nostoc verrucosum Vaucher β 2 Nostoc piscinale Kützing β 2 Rivularia aquatica Dewildeman, Geitler β 2 Lyngbya limnetica Lemm. β 2 14 Valoare saproba

49 Lyngbya major (Vaucher) Hansgirg β 2 Oscillatoria amphibia C. Agardh β 2 Oscillatoria brevis Kützing, Gomond a 3 Oscillatoria chalybea Mert. Grev. Ex. Gomont a 3 Oscillaria chlorina Kützing p 4 Oscillatoria agardhii Gomont β 2 Oscillatoria fragilis Bocher a 3 Oscillatoria formosa Bory a 3 Oscillatoria limnetica Lemm. o-β 1,5 Oscillatoria limosa Agardh β 2 Oscillatoria princeps Vaucher a 3 Oscillatoria putrida Schmidle p 4 Oscillatoria redeckei van Goor o-β 1,5 Oscillatoria rubescens De Candolle p 4 Oscillatoria splendida Grev. Ex. Gomont a 3 Oscillatoria Kützing a-p 3,5 subtilissima Oscillatoria tenuis C. Agardh a 3 Oscillatoria (C. Agardh) Gomont a 3 terebriformis Phormidium autumnale (Agardh) Gomont β-a 2,5 Phormidium retzii (Agardh) Gomont β 2 Phormidium subfuscum Kützing β 2 Phormidium tenue (Ag.ex Gom.) Anagnost.&Komárek β 2 Phormidium tinctorum Kützing β 2 Phormidium uncinatum (Agardh) Gomont β-a 2,5 Pseudanabaena (Szafer) Lauterborn p 3,5 constricta Romeria elegans Volosz. Kokzwara β 2 Romeria leopoliensis (Raciborski) Koczwara o-β 1,5 Spirulina albida Kolwitz a 3 Coelosphaerium Nägeli o-β 1,5 kuetzingianum Merismopedia elegans Braun β 2 Merismopedia glauca (Ehrenberg) Naegeli β 2 Merismopedia punctata Meyen β 2 Merismopedia Lemm. β-a 2,5 tenuissima Rhabdoderma lineare Schmidle et Lauterborn β 2 Synechococcus aeruginosus em.hollerbach Nägeli o 1 Bacillariphyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta 15 Valoare saproba Achnanthes lanceolata (Breb. ex Kützing) Grunow β 2 Achnanthes Kützing o-β 1,5 minutissima

50 Amphipleura pellucida Kützing β 2 Cocconeis pediculus Ehrenberg β 2 Cocconeis placentula Ehrenberg β 2 Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grunow a 3 Nitzschia acicularis (Kützing) W.M.Smith a 3 Nitzschia actinastroides (Lemm.) Van Goor β 2 Nitzschia angustata Grunow a 3 Nitzschia apiculata (Gregory) Grunow a 3 Nitzschia capitellata Hustedtin A.Schmidt & al. a 3 Nitzschia communis Hantzsch β 2 Nitzschia dissipata (Kützing) Grunow o-β 1,5 Nitzschia fonticola Grunow o-β 1,5 Nitzschia hantzschiana Rabenhorst o 1 Nitzschia heufleriana Grunow o-β 1,5 Nitzschia holsatica Hustedt β 2 Nitzschia hungarica Grunow a 3 Nitzschia linearis (Agardh) W. Smith o-β 1,5 Nitzschia longissima (Brebisson) Grunow β 2 Nitzschia microcephala Grunow in Cleve & Moller β 2 Nitzschia palea (Kützing) W.Smith a 3 Nitzschia parvula W.M.Smith β 2 Nitzschia recta Hantzsch ex Rabenhorst β-a 2,5 Nitzschia sigmoidea (Nitzsch.) W.M. Smith β 2 Nitzschia stagnorum (Rabenhorst) Grunow β 2 Nitzschia tryblionella Hantzsch a 3 Nitzschia vermicularis (Kützing) Hantzsch β 2 Cymbella ehrenbergii Kützing o-β 1,5 Cymbella lanceolata (Ehr.) Van Heurck β 2 Cymbella silesiaca Bleisch in Rabenhorst β-a 2,5 Cymbella ventricosa Agardh o-β 1,5 Gomphonema Ehrenberg β 2 acuminatum Gomphonema (Kützing) Rabenhorst o 1 angustatum Gomphonema augur Ehrenberg β 2 Gomphonema clevei Fricke o 1 Gomphonema Ehrenberg β 2 constrictum Gomphonema Kützing o 1 intricatum Gomphonema Ehr. o 1 longiceps Gomphonema (Hornemann) Brebisson β 2 olivaceum Gomphonema Kützing β 2 parvulum Gomphonema Fricke β-a 2,5 tergestinum Gomphonema ventricosum Gregory o 1 16

51 Rhoicosphenia curvata (Kützing) Grunow β 2 Eunotia arcus Ehrenberg o 1 Eunotia robusta Ralfs o 1 Eunotia triodon Ehrenberg o 1 Frustulia vulgaris (Thwaites) De Toni β-a 2,5 Caloneis amphisbaena (Bory) Cleve β-a 2,5 Caloneis silicula (Ehr.) Cleve o-β 1,5 Navicula atomus (Kütz.) Grunow β 2 Navicula avenacea (Brebisson) Cleve β 2 Navicula bacillum Ehrenberg β 2 Navicula cincta (Ehr.) Ralfs β-a 2,5 Navicula cryptocephala Kützing a 3 Navicula cuspidata Kützing β-a 2,5 Navicula cuspidata var. Kützing (Ehr.) Cleve o 1 ambigua Navicula dicephala Ehrenberg o-β 1,5 Navicula exigua (Gregory) Grunow β 2 Navicula gastrum (Ehr.) Kützing β 2 Navicula gracilis Ehrenberg o-β 1,5 Navicula gregaria Donkin β 2 Navicula hungarica Grunow β 2 Navicula menisculus Schumann β-a 2,5 Navicula perpusilla Grunow o 1 Navicula pupula Kützing β 2 Navicula pygmaea Kützing a 3 Navicula radiosa Kützing o-β 1,5 Navicula Kützing a 3 rhynchocephala Navicula rostellata Kützing β 2 Navicula viridula (Kützing) Ehrenberg a 3 Neidium dubium (Ehrenberg) Cleve β-a 2,5 Neidium productum (W.M. Smith) Cleve o 1 Pinnularia borealis Ehrenberg o 1 Pinnularia gibba Ehrenberg o 1 Pinnularia gracillima Gregory o 1 Pinnularia mesolepta (Ehrenberg) W.M. Smith o 1 Pinnularia (Ehr.) Cleve o 1 microstauron Pinnularia nobilis Ehrenberg o 1 Pinnularia subcapitata Gregory o 1 Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehrenberg β 2 Gyrosigma acuminatum (Kützing) Rabenhorst β 2 Gyrosigma attenuatum (Kütz.) Cleve β 2 Stauroneis acuta W.Smith o 1 Stauroneis anceps Ehrenberg β 2 Stauroneis (Nitzsch.) Ehrenberg β 2 phoenicenteron Epithemia sorex Kützing β 2 Epithemia turgida (Ehrenberg) Kützing β 2 Rhopalodia gibba (Ehrenberg) O.F. Müller o 1 17

52 Cymatopleura elliptica (Brébisson) W. Smith β 2 Cymatopleura solea (Brebisson) W.Smith β-a 2,5 Surirella biseriata Brebisson in Brebisson & Godey β 2 Surirella capronii Brebisson & Kitton β 2 Surirella linearis W.M.Smith β 2 Surirella ovata Kützing β 2 Surirella robusta Ehrenberg β 2 Surirella spiralis Kützing o 1 Surirella tenera Gregory β 2 Surirella turgida W.M.Smith β 2 Amphora ovalis Kützing a 3 Amphora ovalis var. Kützing (Ehr.) Cleve o-β 1,5 gracilis Melosira granulata (Ehr.) Ralfs β 2 Melosira italica (Ehr.) Kützing o-β 1,5 Melosira roeseana Rabenhorst o 1 Melosira varians Agardh β 2 Rhizosolenia longiseta Zacharias o 1 Cyclotella comta (Ehr.) Kützing o 1 Cyclotella Kützing β-a 2,5 meneghiniana Stephanodiscus astraea (Ehrenberg) Grunow o-β 1,5 Stephanodiscus dubius (Fricke) Hustedt β 2 Stephanodiscus Grunow a 3 hantzschii Asterionella formosa Hassall o-β 1,5 Asterionella gracillima (Hantzsch.) Hendey o 1 Ceratoneis arcus (Ehr.) Kützing o 1 Diatoma elongatum (Lyngbye) Agardh o-β 1,5 Diatoma hyemalis (Roth) Heiberg o 1 Diatoma vulgaris Bory β-a 2,5 Fragilaria capucina Desmazieres β 2 Fragilaria construens (Ehrenberg) Grunow β 2 Fragilaria crotonensis Kitton o-β 1,5 Meridion circulare (Greville) C.A.Agardh o 1 Synedra actinastroides Lemmermann o-β 1,5 Synedra acus Kützing β 2 Synedra berolinensis Lemmermann β 2 Synedra capitata Ehrenberg β 2 Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. β 2 Synedra vaucheriae Kütz. β 2 Tabellaria fenestrata (Lyngbye) Kützing o-β 1,5 Tabellaria flocculosa (Roth) Kützing o 1 Tetracyclus rupestris (Braun ex Rabenhorst) Grunow o 1 Chrysophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Chromulina sp. Cienkowski o 1 Chrysococcus rufescens G.A. Klebs o-β 1,5 18 Valoare saproba

53 Dinobryon divergens Imohf β 2 Dinobryon sertularia Ehrenberg o 1 Dinobryon stipitatum Stein o 1 Dinobryon suecicum Lemm. o 1 Kephyrion spirale (Lackey) Conrad o-β 1,5 Uroglena volvox Ehrenberg β 2 Hydrurus foetidus (Villars) Trevisan C. Agardh o 1 Mallomonas acaroides Perty o-β 1,5 Mallomonas akrokomos Pascher o 1 Mallomonas elongata Reverdin o-β 1,5 Mallomonas fastigata Zacharias o 1 Mallomonas insignis Penard o 1 Synura petersenii Korshikov β 2 Synura uvella Ehrenberg β 2 Xantophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Centritractus β belenophorus Lemm. 2 Centritractus dubius Printz o 1 Ophiocytium cochleare (Eichwald) A. Braun o-β 1,5 Tribonema vulgare Pascher β 2 Cryptophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Cryptomonas erosa Ehr. a 3 Cryptomonas marssonii Skuja o-β 1,5 Cryptomonas ovata Ehrenberg a 3 Cryptomonas rostrata O.V. Troitzkaja o-β 1,5 Cryptomonas β tetrapyrenoides Skuja 2 Cryptomonas o rostratiformis Skuja ex T. Willén 1 Chroomonas caudata Geitler β-a 2,5 Rhodomonas lacustris Pascher & Ruttner β 2 Rhodophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Audouinella chalybea Lyngbye, Freis o 1 Batrachospermum moniliforme Roth o 1 Hildenbrandia rivularis Lieben, J.Ag o 1 Lemanea fluviatilis (L.) C.Agardh o 1 Conjugatophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Mougeotia gracillima (Hassall) Wittrock o 1 19 Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba

54 Netrium digitus (Breb.) Itzigs.et Rothe o 1 Spirogyra crassa Kützing em. Czurda β 2 Spirogyra insignis Kützing a 3 Spirogyra neglecta Kützing β-a 2,5 Spirogyra nitida Link β-a 2,5 Spirogyra varians Kützing β-a 2,5 Zygnema cruciatum Vauch. Agardh β-a 2,5 Cosmarium botrytis Menegh.ex Ralfs o 1 Cosmarium formosulum Hoffman β 2 Cosmarium granatum Breb.ex Ralfs a 3 Cosmarium humile (Gay) Nordst. a 3 Cosmarium impressulum Elfv. a 3 Cosmarium laeve Rabh. a 3 Cosmarium a margaritiferum Menegh ex Ralfs 3 Cosmarium meneghenii Brébisson a 3 Cosmarium regnellii Wille a 3 Cosmarium subcostatum Nordst. a 3 Cosmarium turpinii Brébisson o 1 Desmidium swartzii Agardh o 1 Euastrum denticulatum (Kirchner) Gay o-β 1,5 Euastrum elegans (Bréb.) Kütz. o 1 Euastrum oblongum (Grev.) Ralfs o 1 Hyalotheca dissiliens (SM.) Bréb. o 1 Micrasterias cruxmelitensis o (Ehr.) Hass 1 Micrasterias rotata Brev. Ex. Ralfs o 1 Micrasterias truncata (Corda) Bréb. o 1 Pleurotaenium trabecula (Ehr.) ex Naeg. o 1 Pleurotaenium o-β truncatum (Bréb.) Näg. 1,5 Staurastrum gracile Ralfs ex Ralfs o-β 1,5 Staurastrum hirsutum Ehr, Ralfs β-a 2,5 Staurastrum muticum (Breb.) Ralfs β-a 2,5 Staurastrum orbiculare Ralfs β-a 2,5 Staurastrum paradoxum Meyen a 3 Staurastrum β punctulatum Brébisson 2 Staurastrum tetracerum (Kütz.) Ralfs a 3 Staurodesmus apiculatus Breb.,Teil β-a 2,5 Staurodesmus β-a 2,5 convergens (Ehr.) Teil. Staurodesmus glaber (Ehr.) Teil. β-a 2,5 Tetmemorus laevis (Kütz.) Ralfs o 1 Closterium acerosum (Schrank) Ehrenberg a 3 Closterium aciculare T.West β 2 Closterium acutum Breb. β-a 2,5 Closterium ceratium Perty a 3 Closterium cornu Ehrenberg o 1 Closterium ehrenbergii Menegh.ex Ralfs β 2 20

55 Closterium lanceolatum Kützing ex Ralfs a 3 Closterium limneticum Lemm. a 3 Closterium lunula (Müll.) Nitzsch. a 3 Closterium moniliferum Ehrenberg β 2 Closterium parvulum Nägeli β 2 Closterium strigosum Breb. β-a 2,5 Closterium striolatum Ehr.ex Ralfs β-a 2,5 Closterium venus Kütz. β 2 Penium polymorphum Petry o 1 Chlorophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Draparnaldia o glomerata Vauch., Agardh 1 Stigeoclonium tenue Kützing a 3 Chlorella vulgaris Beij. p 4 Actinastrum falcatus Corda, Ralfs β-a 2,5 Actinastrum hantzschii Lagerheim β 2 Characium falcatum Schroed. a 3 Coelastrum β 2 microporum Nägeli Coelastrum sphaericum Naeg. β 2 Crucigenia crucifera (Wolle) Collins β 2 Crucigenia fenestrata Schmidle β 2 Crucigenia tetrapedia (Kirchn.) W.G.S. West β 2 Crucigeniella β-a 2,5 rectangularis (Naeg.) Kom. Dictyosphaerium β 2 pulchellum Wood Hydrodictyon β 2 reticulatum (L.) Lagerheim Roth Kirchneriella lunaris (Kirchn.)Moeb. β 2 Kirchneriella obesa (W.West) Schmidle β 2 Lagerheimia citriformis (J.Snow) Collins a 3 Lagerheimia β 2 genevensis (Chod.) Chodat Lagerheimia longiseta (Lemm.) Wille a 3 Lagerheimia β 2 wratislaviensis Schroed. Oocystis lacustris Chodat o-β 1,5 Oocystis marssonii Lemmermann β 2 Pediastrum biradiatum Meyen o 1 Pediastrum boryanum (Turp.) Menegh. β 2 Pediastrum duplex Meyen β 2 Pediastrum kawraiskyi Schmidle o-β 1,5 Pediastrum simplex Meyen o 1 Pediastrum tetras (Ehrenberg) Ralfs β 2 Planktosphaeria gelatinosa G.M. Smith 21 o-β 1,5 Valoare saproba

56 Scenedesmus abundans (Kirchner) Chodat β 2 Scenedesmus β 2 acuminatus (Lagerh.) Chod. Scenedesmus β 2 acutiformis Schröder Scenedesmus acutus Meyen β 2 Scenedesmus arcuatus (Lemm.) Lemm β 2 Scenedesmus armatus (R. Chodat) R. Chodat β 2 Scenedesmus bijuqus var. β 2 obtusiusculus (Chodat) G.M. Smith Scenedesmus β 2 brasiliensis Bohlin Scenedesmus β 2 denticulatus Lagerheim Scenedesmus hystrix Lagerheim β 2 Scenedesmus obliquus (Turp.) Kütz. β 2 Scenedesmus opoliensis Richter β 2 Scenedesmus β 2 quadricauda (Turp.) Breb. Selenastrum β 2 bibraianum Reinsch Siderocelis ornata (Fott) Fott β 2 Sphaerocystis β 2 schroeteri Chodat Tetraedron caudatum (Corda) Ralfs β 2 Tetraedron regulare Kütz. β 2 Tetraedron trigonum (Nägeli) Hansgirg β 2 Tetrastrum punctatum (Schmidle) Ahlstr. & Tiff. β 2 Tetrastrum staurogeniaeforme (Schroeder) Lemm. β 2 Treubaria varia Ahlstr. & Tiffany β 2 Westella botryoides (W.West) De Wild β 2 Microspora amoena (Kützing) Rabenhorst o 1 Oedogonium capillare Linne, Kutzing β 2 Oedogonium β undulatum Brébisson 2 Carteria klebsii (Dang.) France β 2 Carteria multifilis (Fresenius) O. Dill p 4 Chlamydomonas media Klebs β-a 2,5 Chlamydomonas a 3 reinhardtii Dangeard Chlamydomonas β simplex Pascher 2 Chlorogonium a 3 elongatum Dangeard Eudorina elegans Ehrenberg β 2 Gonium pectorale O.F. Müller a-p 3,5 Gonium sociale (Dujardin) Warming β-a 2,5 Pandorina morum Bory β 2 Phacotus lenticularis (Ehr.) Stein β 2 Pteromonas aculeata Lemm. β 2 22

57 Pteromonas angulosa Lemm. β 2 Volvox aureus Ehrenberg o-β 1,5 Volvox globator (L.) Ehr. o-β 1,5 Cladophora glomerata Kütz. β 2 Rhizoclonium o-β hieroglyphicum (Agardh) Kütz.ing 1,5 Ulothrix subtilissima Rabenhorst β 2 Ulothrix tenerrima Kützing β 2 Ulothrix tenuissima Printz o 1 Ulothrix zonata (Web. & Mohr) Kütz. o-β 1,5 Enteromorpha β intestinalis (L.) Nees 2 Euglenophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Colacium cyclopicola (Gicklh.) Bourrelly β-a 2,5 Colacium vesiculosum Ehr. β 2 Euglena acus Ehrenberg β-a 2,5 Euglena caudata Hübner a 3 Euglena deses Ehrenberg p 4 Euglena ehrenbergii Klebs β 2 Euglena geniculata Dujardin a-p 3,5 Euglena gracilis Klebs o 1 Euglena limnophila Lemm. o-β 1,5 Euglena mutabilis Schmitz β 2 Euglena oxyuris Schmarda o-β 1,5 Euglena proxima P.A. Dangeard a-p 3,5 Euglena spirogyra Ehrenberg β 2 Euglena tripteris (Duj.) Klebs β 2 Euglena viridis (O.F. Müller) Ehrenberg p 4 Euglena oblonga Schmitz β 2 Euglena polymorpha Dangeard a 3 Euglena sanguinea Ehrenberg β 2 Euglena splendens Dangeard a 3 Euglena variabilis Klebs β-a 2,5 Euglena velata Klebs β-a 2,5 Lepocinclis marssonii Lemm. β 2 Lepocinclis ovum (Ehr.) Lemm. β-a 2,5 Lepocinclis steinii Lemm. emend Conrad β 2 Lepocinclis texta (Dujardin) Lemm. β 2 Phacus acuminatus Stokes β-a 2,5 Phacus aenigmaticus Drez. β 2 Phacus agilis Skuja β 2 Phacus brevicaudatus Klebs, Lemmermann β 2 Phacus caudatus Hubn. β 2 Phacus curvicauda Swir. β 2 Phacus elegans Pochman o-β 1,5 Phacus helicoides Pochman β 2 Phacus horridus Pochman o-β 1,5 23 Valoare saproba

58 Phacus longicauda (Ehr.) Dujardin β-a 2,5 Phacus orbicularis Hubn. β 2 Phacus pleuronectes (O.F.M.) Dujardin β 2 Phacus pusillus Lemm. β-a 2,5 Phacus skujai Skv. β-a 2,5 Phacus striatus France β-a 2,5 Phacus suecicus Lemm. β 2 Phacus tortus (Lemm.) Skv. β-a 2,5 Strombomonas β acuminata Schmarda, Deflandre 2 Strombomonas fluviatilis Lemmermann, Deflandre β 2 Strombomonas β verrucosa (Daday) Deflandre 2 Trachelomonas abrupta Svirenko β 2 Trachelomonas armata (E.) Stein β 2 Trachelomonas bulla Stein β-a 2,5 Trachelomonas caudata (Ehr.) Stein β 2 Trachelomonas β cylindrica C.G. Ehrenberg 2 Trachelomonas eusifera f. β spiralis (Playf.) Deflandre 2 Trachelomonas hispida (Perty) Stein β 2 Trachelomonas oblonga Lemm. β 2 Trachelomonas obovata Stokes Ex. Deflandre β 2 Trachelomonas pavlovskoensis V. Poljansk, Popova β-a 2,5 Trachelomonas β plantonica Swirenko 2 Trachelomonas β pulccherium Playfair 2 Trachelomonas rugulosa Stein β 2 Trachelomonas similis Stokes β 2 Trachelomonas β stokesiana Palmer 2 Trachelomonas superba Swirenko o-β 1,5 Trachelomonas varians Deflandre β 2 Trachelomonas β verrucosa Stokes 2 Trachelomonas β volvocina Ehr. 2 Trachelomonas β volvocinopsis Swir. 2 Dinophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Ceratium cornutum (Ehr.) Claparede et Lachman o 1 Ceratium hirundinella (O.F.M.) Bergh. o 1 Gymnodinium o-β aeruginosa Stein 1,5 Gymnodinium palustre Schilling o 1 24 Valoare saproba

59 Hemidinium nasutum Stein o 1 Peridinium bipes Stein o 1 Peridinium cinctum (O.F.Muller) Ehrenberg o 1 Peridinium palatinum Lauterborn o 1 Peridinium umbonatum Stein o 1 Peridinium willei Huifelt-Kaas a 3 25

60 Anexa B stare a-element biologic- Fitobentos-Râuri naturale ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A CORPURILOR DE APĂ AFLATE PE CURSURILE DE APĂ NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE ALGE BENTICE (FITOBENTOS) Acronim: ECO-FITOB Domeniu de aplicare Algele bentice (fitobentos) sunt utile pentru evaluarea starii e a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa datorita numeroaselor avantaje pe care le au. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza fitobentosului descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. Fitobentosul (reprezentat de comunităţile de diatomee) este afectat de următoarele tipuri de factori perturbatori: eutrofizare, poluare organică, degradare hidromorfologică, degradare generală (presiuni nespecifice), alterarea habitatului de mal etc. Fiind sensibil la mai mulţi factori stresori, fitobentosul devine important pentru evaluarea stării e pentru cursurile de naturale. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apa. Descrierea metodei Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din indicii propusi pentru evaluarea starii e pe baza comunitatilor de alge bentice (fitobentos). Indicii sunt: indice saprob, indice număr de taxoni, indicele de diversitate Shannon-Wiener, indice biologic de diatomee (IBD). Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. Indice saprob Pantle-Buck (s x h) S = h s = valoarea taxonilor bioindicatori conform tabelului 5 h = frecvenţa absolută, respectiv numărul de indivizi aparţinând fiecărui taxon din probă Indice număr de taxoni Reprezintă taxonii (specifici şi supraspecifici) identificaţi într-o probă. Indice de diversitate Shannon-Wiener H S pi ln p i 1 i S = numărul de specii; p i = numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de indivizi din probă. Indicele biologic de diatomee (IBD) Se completează doar valoarea calculată cu programul Omnidia. 26

61 Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalţi indici, împreună, reflectă mai bine degradarea general şi celelalte presiuni specifice. Este totuşi foarte dificil să se precizeze acurateţea cu care fiecare din indicii menţionaţi reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menţionaţi. Se prezintă în tabelele 1-4 valorile pentru fiecare dintre indicii propuşi pentru evaluarea stării e. Tabelele cuprind şi valorile ghid pentru starea de referinţă. Tabel 1: Valori propuse pentru indicele saprob Tip Valoare ghid stare referinţă (max.) Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderată (max.) Stare ă slabă (max.) Stare ă proastă (max.) (max.) RO01 1,25 1,6 1,8 2,3 3,2 >3,2 RO ,5 1,75 2 2,3 3,2 >3,2 RO ,65 1,95 2,15 2,3 3,2 >3,2 RO ,8 2,08 2,3 2,6 3,5 >3,5 RO ,7 1,96 2,25 2,5 3,5 >3,5 RO16 1,6 1,81 2,2 2,5 3,2 >3,2 RO17 1,3 1,79 1,96 2,3 3,2 >3,2 RO18 1,6 1,85 2,2 2,35 3,2 >3,2 RO19 1,75 2,1 2,35 2,6 3,5 >3,5 Tabel 2: Valori propuse pentru indicele numărul de taxoni Tip Valoare ghid stare referinţă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderată Stare ă slabă RO < 2 RO < 2 RO < 3 RO < 1 RO < 1 RO < 1 RO < 2 RO < 2 RO < 1 Stare ă proastă Tabel 3: Valori propuse pentru indicele de diversitate Shannon-Wiener Tip Valoare Stare Stare Stare Stare Stare ghid stare ă ă ă ă ă referinţă f, bună bună moderată slabă proastă (min,) (min,) (min,) (min,) (min,) RO01 2,8 2,15 1,8 1,5 1,2 <1,2 RO ,6 2 1,7 1,4 1,1 <1,1 RO ,5 1,9 1,7 1,3 1,1 <1,1 RO ,4 1,8 1,6 1,1 1 <1 RO ,5 1,8 1,5 1,1 1 <1 RO16 1,9 1,5 1,2 1 0,9 <0,9 RO17 2,6 2,05 1,7 1,5 1,2 <1,2 27

62 RO18 2,4 1,8 1,6 1,3 1,1 <1,1 RO19 2,2 1,7 1,45 1,1 1 <1 Tabel 4: Valori propuse pentru indicele biologic de diatomee (IBD) Tip Valoare ghid stare referinţă (min,) Stare ă f, bună (min,) Stare ă bună (min,) Stare ă moderată (min,) 28 Stare ă slabă (min,) RO <7 RO <7 RO <7 RO <5 RO <5 RO <5 RO <5 RO <5 RO <5 Stare ă proastă Se calculează Rapoartele de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referinţă corespunzătoare. Se împarte întotdeauna valoarea mai mică la valoarea mai mare pentru un raport subunitar cu valori între 0 şi 1. Acolo unde valorile obţinute sunt mai mari decât valorile ghid ale stării de referinţă se consideră RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile ghid pentru starea de referinţă şi ale stărilor e pentru a se vedea tendinţa acestora, de creştere sau de scădere de la stare ă foarte bună la proastă. Ulterior se calculează indicele multimetric. Pentru indicii selecţionaţi s-a propus o ponderare a importanţei acestora pentru comunităţile de alge diatomee bentice şi pentru evaluarea stării e, după cum urmează: - Indice saprob (IS) 30% - Indice număr taxoni (INT) 15% - Indice diversitate Shannon-Wiener (ID) 30% - Indice biologic de diatomee (IBD) 25% Formula de calcul este următoarea: 0,3*RCE IS +0,15*RCE INT +0,3*RCE ID +0,25*RCE IBD = indice multimetric Valoarea indicelui multimetric va da starea ă şi aceasta trebuie să fie cuprinsă între 0 şi 1. Pentru încadrarea în stări e se propune împărţirea domeniului de variaţie al valorilor indicelui multimetric în 5 părţi, după cum urmează: Valoare Stare foarte bună min, 0,78 Stare bună min, 0,62 Stare moderată min, 0,39 Stare slabă min, 0,28 Stare proastă max, 0,28

63 În situaţia cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o staţie sau un corp de, se face media anuală a indicelui multimetric şi se evaluează starea ă. 29

64 Modul poluare organică Determinare valoare pentru următorii indici Indice saprob (IS) Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice RCE IS Compararea cu valorile limită între stările e Modul degradare generală Indice diversitate SH-W (ID) Indice număr de taxoni (INT) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE ID RCE INT RCE IBD Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3xRCE IS + 0,15xRCE INT + 0,3xRCE ID + 0,25xRCE IBD Calcul IM stare ă Evaluare finală stare ă Indice biologic de diatomee (IBD) Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Compararea IM cu valorile limită între stările e Fig, 1: Schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitobentosului râuri 30

65 Determinare valoare pentru următorii indici Modul poluare organică Modul degradare generală IS = 1.45 ID = 2.7 INT = 14 IBD = 12 Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE IS = 1.25/1.45 = 0.86 RCE ID = 2.7/3 = 0.9 RCE INT = 14/18 = 0.78 RCE IBD = 12/20= 0,6 Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3x0,86+ 0,15x0,78 + 0,3x0,9 + 0,25x0,6 Calcul IM stare ă = 0,258+0,117+0, ,150 = 0,795 Compararea IM cu valorile limită pt stările e Evaluare finală stare ă = FB Fig, 2: Exemplu de schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitobentosului râuri 31

66 Tabel 5: Lista taxonilor algali cu valoare de bioindicatori Cyanophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Aphanothece clathrata W. et G.S. West o-β 1,5 Aphanothece stagnina (Sprengel) A. Braun in Rabenhorst o 1 Chroococcus limneticus Lemm. o-β 1,5 Chroococcus turgidus Nägeli o-β 1,5 Gleocapsa sanguinea Kützing o 1 Gloeothece rupestris (Lyngbye) Bornet in Wittrock et β 2 Nordstedt Kützing β 2 Gomphosphaeria aponina Gomphosphaeria Chodat o-β 1,5 lacustris Gomphosphaeria (Unger) Lemm. β 2 naegeliana Gomphosphaeria pusilla (Van Goor) Komárek β 2 Gomphosphaeria rosea (Snow.) Lemmermann o-β 1,5 Microcystis aeruginosa Kützing β 2 Microcystis incerta Lemm. β 2 Microcystis marginata (Meneghini) Kütz. β 2 Microcystis pulverea var. (W. et G.S. West) Elenkin o-β 1,5 conferta Microcystis wesenbergii Komárek β 2 Anabaena affinis Lemmermann β 2 Anabaena circinalis (Kütz.) Hansgirg o-β 1,5 Anabaena flos-aquae Brebisson β 2 Anabaena macrospora Klebahn o-β 1,5 Anabaena solitaria Klebahn o-β 1,5 Anabaena spiroides Klebahn o-β 1,5 Anabaenopsis arnoldii Aptekarj β 2 Aphanizomenon flosaquae (L.) Ralfs β-a 2,5 Aphanizomenon gracile Lemm. β 2 Calothrix sp. C. Agardh ex É. Bornet et C. Flahault o 1 Cylindrospermum sp. Kützing ex Bornet & Flahault β 2 Gloeotrichia echinulata (J.S.Smith) P.Richter o-β 1,5 Nodularia spumigena Mertens β 2 Nodularia harveyana Thwaites, Thuret β 2 Nostoc pruniforme C. Agardh ex É. Bornet et C. Flahault β 2 Nostoc kihlmanni Lemm. o-β 1,5 Nostoc verrucosum Vaucher β 2 Nostoc piscinale Kützing β 2 Rivularia aquatica Dewildeman, Geitler β 2 Lyngbya limnetica Lemm. β 2 32 Valoare saproba

67 Lyngbya major (Vaucher) Hansgirg β 2 Oscillatoria amphibia C. Agardh β 2 Oscillatoria brevis Kützing, Gomond a 3 Oscillatoria chalybea Mert. Grev. Ex. Gomont a 3 Oscillaria chlorina Kützing p 4 Oscillatoria agardhii Gomont β 2 Oscillatoria fragilis Bocher a 3 Oscillatoria formosa Bory a 3 Oscillatoria limnetica Lemm. o-β 1,5 Oscillatoria limosa Agardh β 2 Oscillatoria princeps Vaucher a 3 Oscillatoria putrida Schmidle p 4 Oscillatoria redeckei van Goor o-β 1,5 Oscillatoria rubescens De Candolle p 4 Oscillatoria splendida Grev. Ex. Gomont a 3 Oscillatoria subtilissima Kützing a-p 3,5 Oscillatoria tenuis C. Agardh a 3 Oscillatoria (C. Agardh) Gomont a 3 terebriformis Phormidium autumnale (Agardh) Gomont β-a 2,5 Phormidium retzii (Agardh) Gomont β 2 Phormidium subfuscum Kützing β 2 Phormidium tenue (Ag.ex Gom.) Anagnost.&Komárek β 2 Phormidium tinctorum Kützing β 2 Phormidium uncinatum (Agardh) Gomont β-a 2,5 Pseudanabaena (Szafer) Lauterborn p 3,5 constricta Romeria elegans Volosz. Kokzwara β 2 Romeria leopoliensis (Raciborski) Koczwara o-β 1,5 Spirulina albida Kolwitz a 3 Coelosphaerium Nägeli o-β 1,5 kuetzingianum Merismopedia elegans Braun β 2 Merismopedia glauca (Ehrenberg) Naegeli β 2 Merismopedia punctata Meyen β 2 Merismopedia tenuissima Lemm. β-a 2,5 Rhabdoderma lineare Schmidle et Lauterborn em.hollerbach β 2 Synechococcus aeruginosus Nägeli o 1 Bacillariphyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Achnanthes lanceolata (Breb. ex Kützing) Grunow β 2 Achnanthes minutissima Kützing o-β 1,5 33 Valoare saproba

68 Amphipleura pellucida Kützing β 2 Cocconeis pediculus Ehrenberg β 2 Cocconeis placentula Ehrenberg β 2 Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grunow a 3 Nitzschia acicularis (Kützing) W.M.Smith a 3 Nitzschia actinastroides (Lemm.) Van Goor β 2 Nitzschia angustata Grunow a 3 Nitzschia apiculata (Gregory) Grunow a 3 Nitzschia capitellata Hustedtin A.Schmidt & al. a 3 Nitzschia communis Hantzsch β 2 Nitzschia dissipata (Kützing) Grunow o-β 1,5 Nitzschia fonticola Grunow o-β 1,5 Nitzschia hantzschiana Rabenhorst o 1 Nitzschia heufleriana Grunow o-β 1,5 Nitzschia holsatica Hustedt β 2 Nitzschia hungarica Grunow a 3 Nitzschia linearis (Agardh) W. Smith o-β 1,5 Nitzschia longissima (Brebisson) Grunow β 2 Nitzschia microcephala Grunow in Cleve & Moller β 2 Nitzschia palea (Kützing) W.Smith a 3 Nitzschia parvula W.M.Smith β 2 Nitzschia recta Hantzsch ex Rabenhorst β-a 2,5 Nitzschia sigmoidea (Nitzsch.) W.M. Smith β 2 Nitzschia stagnorum (Rabenhorst) Grunow β 2 Nitzschia tryblionella Hantzsch a 3 Nitzschia vermicularis (Kützing) Hantzsch β 2 Cymbella ehrenbergii Kützing o-β 1,5 Cymbella lanceolata (Ehr.) Van Heurck β 2 Cymbella silesiaca Bleisch in Rabenhorst β-a 2,5 Cymbella ventricosa Agardh o-β 1,5 Gomphonema Ehrenberg β 2 acuminatum Gomphonema (Kützing) Rabenhorst o 1 angustatum Gomphonema augur Ehrenberg β 2 Gomphonema clevei Fricke o 1 Gomphonema Ehrenberg β 2 constrictum Gomphonema intricatum Kützing o 1 Gomphonema longiceps Ehr. o 1 Gomphonema olivaceum (Hornemann) Brebisson β 2 Gomphonema parvulum Kützing β 2 Gomphonema Fricke β-a 2,5 tergestinum Gomphonema Gregory o 1 ventricosum Rhoicosphenia curvata (Kützing) Grunow β 2 34

69 Eunotia arcus Ehrenberg o 1 Eunotia robusta Ralfs o 1 Eunotia triodon Ehrenberg o 1 Frustulia vulgaris (Thwaites) De Toni β-a 2,5 Caloneis amphisbaena (Bory) Cleve β-a 2,5 Caloneis silicula (Ehr.) Cleve o-β 1,5 Navicula atomus (Kütz.) Grunow β 2 Navicula avenacea (Brebisson) Cleve β 2 Navicula bacillum Ehrenberg β 2 Navicula cincta (Ehr.) Ralfs β-a 2,5 Navicula cryptocephala Kützing a 3 Navicula cuspidata Kützing β-a 2,5 Navicula cuspidata var. Kützing (Ehr.) Cleve o 1 ambigua Navicula dicephala Ehrenberg o-β 1,5 Navicula exigua (Gregory) Grunow β 2 Navicula gastrum (Ehr.) Kützing β 2 Navicula gracilis Ehrenberg o-β 1,5 Navicula gregaria Donkin β 2 Navicula hungarica Grunow β 2 Navicula menisculus Schumann β-a 2,5 Navicula perpusilla Grunow o 1 Navicula pupula Kützing β 2 Navicula pygmaea Kützing a 3 Navicula radiosa Kützing o-β 1,5 Navicula Kützing a 3 rhynchocephala Navicula rostellata Kützing β 2 Navicula viridula (Kützing) Ehrenberg a 3 Neidium dubium (Ehrenberg) Cleve β-a 2,5 Neidium productum (W.M. Smith) Cleve o 1 Pinnularia borealis Ehrenberg o 1 Pinnularia gibba Ehrenberg o 1 Pinnularia gracillima Gregory o 1 Pinnularia mesolepta (Ehrenberg) W.M. Smith o 1 Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve o 1 Pinnularia nobilis Ehrenberg o 1 Pinnularia subcapitata Gregory o 1 Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehrenberg β 2 Gyrosigma acuminatum (Kützing) Rabenhorst β 2 Gyrosigma attenuatum (Kütz.) Cleve β 2 Stauroneis acuta W.Smith o 1 Stauroneis anceps Ehrenberg β 2 Stauroneis (Nitzsch.) Ehrenberg β 2 phoenicenteron Epithemia sorex Kützing β 2 Epithemia turgida (Ehrenberg) Kützing β 2 35

70 Rhopalodia gibba (Ehrenberg) O.F. Müller o 1 Cymatopleura elliptica (Brébisson) W. Smith β 2 Cymatopleura solea (Brebisson) W.Smith β-a 2,5 Surirella biseriata Brebisson in Brebisson & Godey β 2 Surirella capronii Brebisson & Kitton β 2 Surirella linearis W.M.Smith β 2 Surirella ovata Kützing β 2 Surirella robusta Ehrenberg β 2 Surirella spiralis Kützing o 1 Surirella tenera Gregory β 2 Surirella turgida W.M.Smith β 2 Amphora ovalis Kützing a 3 Amphora ovalis var. Kützing (Ehr.) Cleve o-β 1,5 gracilis Melosira granulata (Ehr.) Ralfs β 2 Melosira italica (Ehr.) Kützing o-β 1,5 Melosira roeseana Rabenhorst o 1 Melosira varians Agardh β 2 Rhizosolenia longiseta Zacharias o 1 Cyclotella comta (Ehr.) Kützing o 1 Cyclotella meneghiniana Kützing β-a 2,5 Stephanodiscus astraea (Ehrenberg) Grunow o-β 1,5 Stephanodiscus dubius (Fricke) Hustedt β 2 Stephanodiscus Grunow a 3 hantzschii Asterionella formosa Hassall o-β 1,5 Asterionella gracillima (Hantzsch.) Hendey o 1 Ceratoneis arcus (Ehr.) Kützing o 1 Diatoma elongatum (Lyngbye) Agardh o-β 1,5 Diatoma hyemalis (Roth) Heiberg o 1 Diatoma vulgaris Bory β-a 2,5 Fragilaria capucina Desmazieres β 2 Fragilaria construens (Ehrenberg) Grunow β 2 Fragilaria crotonensis Kitton o-β 1,5 Meridion circulare (Greville) C.A.Agardh o 1 Synedra actinastroides Lemmermann o-β 1,5 Synedra acus Kützing β 2 Synedra berolinensis Lemmermann β 2 Synedra capitata Ehrenberg β 2 Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. β 2 Synedra vaucheriae Kütz. β 2 Tabellaria fenestrata (Lyngbye) Kützing o-β 1,5 Tabellaria flocculosa (Roth) Kützing o 1 Tetracyclus rupestris (Braun ex Rabenhorst) Grunow o 1 36

71 Chrysophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Chromulina sp. Cienkowski o 1 Chrysococcus rufescens G.A. Klebs o-β 1,5 Dinobryon divergens Imohf β 2 Dinobryon sertularia Ehrenberg o 1 Dinobryon stipitatum Stein o 1 Dinobryon suecicum Lemm. o 1 Kephyrion spirale (Lackey) Conrad o-β 1,5 Uroglena volvox Ehrenberg β 2 Hydrurus foetidus (Villars) Trevisan C. Agardh o 1 Mallomonas acaroides Perty o-β 1,5 Mallomonas akrokomos Pascher o 1 Mallomonas elongata Reverdin o-β 1,5 Mallomonas fastigata Zacharias o 1 Mallomonas insignis Penard o 1 Synura petersenii Korshikov β 2 Synura uvella Ehrenberg β 2 Xantophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Centritractus β belenophorus Lemm. 2 Centritractus dubius Printz o 1 Ophiocytium cochleare (Eichwald) A. Braun o-β 1,5 Tribonema vulgare Pascher β 2 Cryptophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Cryptomonas erosa Ehr. a 3 Cryptomonas marssonii Skuja o-β 1,5 Cryptomonas ovata Ehrenberg a 3 Cryptomonas rostrata O.V. Troitzkaja o-β 1,5 Cryptomonas β tetrapyrenoides Skuja 2 Cryptomonas o rostratiformis Skuja ex T. Willén 1 Chroomonas caudata Geitler β-a 2,5 Rhodomonas lacustris Pascher & Ruttner β 2 Rhodophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Audouinella chalybea Lyngbye, Freis o 1 37 Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba

72 Batrachospermum moniliforme Roth o 1 Hildenbrandia rivularis Lieben, J.Ag o 1 Lemanea fluviatilis (L.) C.Agardh o 1 Conjugatophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Valoare saproba Mougeotia gracillima (Hassall) Wittrock o 1 Netrium digitus (Breb.) Itzigs.et Rothe o 1 Spirogyra crassa Kützing em. Czurda β 2 Spirogyra insignis Kützing a 3 Spirogyra neglecta Kützing β-a 2,5 Spirogyra nitida Link β-a 2,5 Spirogyra varians Kützing β-a 2,5 Zygnema cruciatum Vauch. Agardh β-a 2,5 Cosmarium botrytis Menegh.ex Ralfs o 1 Cosmarium formosulum Hoffman β 2 Cosmarium granatum Breb.ex Ralfs a 3 Cosmarium humile (Gay) Nordst. a 3 Cosmarium impressulum Elfv. a 3 Cosmarium laeve Rabh. a 3 Cosmarium a margaritiferum Menegh ex Ralfs 3 Cosmarium meneghenii Brébisson a 3 Cosmarium regnellii Wille a 3 Cosmarium subcostatum Nordst. a 3 Cosmarium turpinii Brébisson o 1 Desmidium swartzii Agardh o 1 Euastrum denticulatum (Kirchner) Gay o-β 1,5 Euastrum elegans (Bréb.) Kütz. o 1 Euastrum oblongum (Grev.) Ralfs o 1 Hyalotheca dissiliens (SM.) Bréb. o 1 Micrasterias cruxmelitensis o (Ehr.) Hass 1 Micrasterias rotata Brev. Ex. Ralfs o 1 Micrasterias truncata (Corda) Bréb. o 1 Pleurotaenium trabecula (Ehr.) ex Naeg. o 1 Pleurotaenium o-β truncatum (Bréb.) Näg. 1,5 Staurastrum gracile Ralfs ex Ralfs o-β 1,5 Staurastrum hirsutum Ehr, Ralfs β-a 2,5 Staurastrum muticum (Breb.) Ralfs β-a 2,5 Staurastrum orbiculare Ralfs β-a 2,5 Staurastrum paradoxum Meyen a 3 Staurastrum β punctulatum Brébisson 2 Staurastrum tetracerum (Kütz.) Ralfs a 3 38

73 Staurodesmus apiculatus Breb.,Teil β-a 2,5 Staurodesmus β-a 2,5 convergens (Ehr.) Teil. Staurodesmus glaber (Ehr.) Teil. β-a 2,5 Tetmemorus laevis (Kütz.) Ralfs o 1 Closterium acerosum (Schrank) Ehrenberg a 3 Closterium aciculare T.West β 2 Closterium acutum Breb. β-a 2,5 Closterium ceratium Perty a 3 Closterium cornu Ehrenberg o 1 Closterium ehrenbergii Menegh.ex Ralfs β 2 Closterium lanceolatum Kützing ex Ralfs a 3 Closterium limneticum Lemm. a 3 Closterium lunula (Müll.) Nitzsch. a 3 Closterium moniliferum Ehrenberg β 2 Closterium parvulum Nägeli β 2 Closterium strigosum Breb. β-a 2,5 Closterium striolatum Ehr.ex Ralfs β-a 2,5 Closterium venus Kütz. β 2 Penium polymorphum Petry o 1 Chlorophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Draparnaldia glomerata Vauch., Agardh o 1 Stigeoclonium tenue Kützing a 3 Chlorella vulgaris Beij. p 4 Actinastrum falcatus Corda, Ralfs β-a 2,5 Actinastrum hantzschii Lagerheim β 2 Characium falcatum Schroed. a 3 Coelastrum microporum Nägeli β 2 Coelastrum sphaericum Naeg. β 2 Crucigenia crucifera (Wolle) Collins β 2 Crucigenia fenestrata Schmidle β 2 Crucigenia tetrapedia (Kirchn.) W.G.S. West β 2 Crucigeniella β-a 2,5 rectangularis (Naeg.) Kom. Dictyosphaerium β 2 pulchellum Wood Hydrodictyon β 2 reticulatum (L.) Lagerheim Roth Kirchneriella lunaris (Kirchn.)Moeb. β 2 Kirchneriella obesa (W.West) Schmidle β 2 Lagerheimia citriformis (J.Snow) Collins a 3 Lagerheimia genevensis (Chod.) Chodat β 2 Lagerheimia longiseta (Lemm.) Wille a 3 Lagerheimia Schroed. β 2 39 Valoare saproba

74 wratislaviensis Oocystis lacustris Chodat o-β 1,5 Oocystis marssonii Lemmermann β 2 Pediastrum biradiatum Meyen o 1 Pediastrum boryanum (Turp.) Menegh. β 2 Pediastrum duplex Meyen β 2 Pediastrum kawraiskyi Schmidle o-β 1,5 Pediastrum simplex Meyen o 1 Pediastrum tetras (Ehrenberg) Ralfs β 2 Planktosphaeria o-β 1,5 gelatinosa G.M. Smith Scenedesmus abundans (Kirchner) Chodat β 2 Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chod. β 2 Scenedesmus acutiformis Schröder β 2 Scenedesmus acutus Meyen β 2 Scenedesmus arcuatus (Lemm.) Lemm β 2 Scenedesmus armatus (R. Chodat) R. Chodat β 2 Scenedesmus bijuqus var. obtusiusculus (Chodat) G.M. Smith β 2 Scenedesmus brasiliensis Bohlin β 2 Scenedesmus β 2 denticulatus Lagerheim Scenedesmus hystrix Lagerheim β 2 Scenedesmus obliquus (Turp.) Kütz. β 2 Scenedesmus opoliensis Richter β 2 Scenedesmus β 2 quadricauda (Turp.) Breb. Selenastrum bibraianum Reinsch β 2 Siderocelis ornata (Fott) Fott β 2 Sphaerocystis schroeteri Chodat β 2 Tetraedron caudatum (Corda) Ralfs β 2 Tetraedron regulare Kütz. β 2 Tetraedron trigonum (Nägeli) Hansgirg β 2 Tetrastrum punctatum (Schmidle) Ahlstr. & Tiff. β 2 Tetrastrum staurogeniaeforme (Schroeder) Lemm. β 2 Treubaria varia Ahlstr. & Tiffany β 2 Westella botryoides (W.West) De Wild β 2 Microspora amoena (Kützing) Rabenhorst o 1 Oedogonium capillare Linne, Kutzing β 2 Oedogonium undulatum Brébisson β 2 Carteria klebsii (Dang.) France β 2 Carteria multifilis (Fresenius) O. Dill p 4 Chlamydomonas media Klebs β-a 2,5 Chlamydomonas a 3 reinhardtii Dangeard Chlamydomonas simplex Pascher β 2 Chlorogonium Dangeard a 3 40

75 elongatum Eudorina elegans Ehrenberg β 2 Gonium pectorale O.F. Müller a-p 3,5 Gonium sociale (Dujardin) Warming β-a 2,5 Pandorina morum Bory β 2 Phacotus lenticularis (Ehr.) Stein β 2 Pteromonas aculeata Lemm. β 2 Pteromonas angulosa Lemm. β 2 Volvox aureus Ehrenberg o-β 1,5 Volvox globator (L.) Ehr. o-β 1,5 Cladophora glomerata Kütz. β 2 Rhizoclonium o-β hieroglyphicum (Agardh) Kütz.ing 1,5 Ulothrix subtilissima Rabenhorst β 2 Ulothrix tenerrima Kützing β 2 Ulothrix tenuissima Printz o 1 Ulothrix zonata (Web. & Mohr) Kütz. o-β 1,5 Enteromorpha β intestinalis (L.) Nees 2 Euglenophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Colacium cyclopicola (Gicklh.) Bourrelly β-a 2,5 Colacium vesiculosum Ehr. β 2 Euglena acus Ehrenberg β-a 2,5 Euglena caudata Hübner a 3 Euglena deses Ehrenberg p 4 Euglena ehrenbergii Klebs β 2 Euglena geniculata Dujardin a-p 3,5 Euglena gracilis Klebs o 1 Euglena limnophila Lemm. o-β 1,5 Euglena mutabilis Schmitz β 2 Euglena oxyuris Schmarda o-β 1,5 Euglena proxima P.A. Dangeard a-p 3,5 Euglena spirogyra Ehrenberg β 2 Euglena tripteris (Duj.) Klebs β 2 Euglena viridis (O.F. Müller) Ehrenberg p 4 Euglena oblonga Schmitz β 2 Euglena polymorpha Dangeard a 3 Euglena sanguinea Ehrenberg β 2 Euglena splendens Dangeard a 3 Euglena variabilis Klebs β-a 2,5 Euglena velata Klebs β-a 2,5 Lepocinclis marssonii Lemm. β 2 Lepocinclis ovum (Ehr.) Lemm. β-a 2,5 Lepocinclis steinii Lemm. emend Conrad β 2 41 Valoare saproba

76 Lepocinclis texta (Dujardin) Lemm. β 2 Phacus acuminatus Stokes β-a 2,5 Phacus aenigmaticus Drez. β 2 Phacus agilis Skuja β 2 Phacus brevicaudatus Klebs, Lemmermann β 2 Phacus caudatus Hubn. β 2 Phacus curvicauda Swir. β 2 Phacus elegans Pochman o-β 1,5 Phacus helicoides Pochman β 2 Phacus horridus Pochman o-β 1,5 Phacus longicauda (Ehr.) Dujardin β-a 2,5 Phacus orbicularis Hubn. β 2 Phacus pleuronectes (O.F.M.) Dujardin β 2 Phacus pusillus Lemm. β-a 2,5 Phacus skujai Skv. β-a 2,5 Phacus striatus France β-a 2,5 Phacus suecicus Lemm. β 2 Phacus tortus (Lemm.) Skv. β-a 2,5 Strombomonas β acuminata Schmarda, Deflandre 2 Strombomonas fluviatilis Lemmermann, Deflandre β 2 Strombomonas β verrucosa (Daday) Deflandre 2 Trachelomonas abrupta Svirenko β 2 Trachelomonas armata (E.) Stein β 2 Trachelomonas bulla Stein β-a 2,5 Trachelomonas caudata (Ehr.) Stein β 2 Trachelomonas β cylindrica C.G. Ehrenberg 2 Trachelomonas eusifera f. β spiralis (Playf.) Deflandre 2 Trachelomonas hispida (Perty) Stein β 2 Trachelomonas oblonga Lemm. β 2 Trachelomonas obovata Stokes Ex. Deflandre β 2 Trachelomonas pavlovskoensis V. Poljansk, Popova β-a 2,5 Trachelomonas β plantonica Swirenko 2 Trachelomonas β pulccherium Playfair 2 Trachelomonas rugulosa Stein β 2 Trachelomonas similis Stokes β 2 Trachelomonas β stokesiana Palmer 2 Trachelomonas superba Swirenko o-β 1,5 Trachelomonas varians Deflandre β 2 Trachelomonas verrucosa Stokes β 2 42

77 Trachelomonas volvocina Trachelomonas volvocinopsis Ehr. Swir. β β 2 2 Dinophyceae Taxon bioindicator Autor Zona saproba predominanta Ceratium cornutum (Ehr.) Claparede et Lachman o 1 Ceratium hirundinella (O.F.M.) Bergh. o 1 Gymnodinium o-β aeruginosa Stein 1,5 Gymnodinium palustre Schilling o 1 Hemidinium nasutum Stein o 1 Peridinium bipes Stein o 1 Peridinium cinctum (O.F.Muller) Ehrenberg o 1 Peridinium palatinum Lauterborn o 1 Peridinium umbonatum Stein o 1 Peridinium willei Huifelt-Kaas a 3 Valoare saproba 43

78 Anexa C - Starea a Element biologic-macronevertebrate bentice-râuri naturale ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A CORPURILOR DE APĂ AFLATE PE CURSURILE DE APĂ NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE MACRONEVERTEBRATE Domeniu de aplicare Macronevertebratele sunt folosite pentru evaluarea starii e a corpurilor de apa aflate pe cursurile de apa datorita numeroaselor avantaje pe care le au. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza macronevertebratelor descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru cursurile naturale de apa si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni (poluarea organica si degradarea generala) la care raspund comunitatile de macronevertebrate din cursurile de apa. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apa. Descrierea metodei Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din cei 7 indici propusi (indice saprob, indice EPT_I, indice de diversitate Shannon-Wiener, indice număr de familii, indice OCH/O, indice grupe funcţionale, indice preferinţă de curgere) pentru evaluarea starii e pe baza comunitatilor de macronevertebrate. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. 1.Indicele saprob (metoda Pantle-Buck modificata) (s x h) S = h S = indicele saprob s = valoarea taxonilor bioindicatori (tabel 9) h = frecventa absoluta, respectiv numarul de indivizi apartinand fiecarui taxon din proba 2.Indicele EPT_I Numarul indivizilor din grupele de insecte Ephemeroptera-Plecoptera-Trichoptera raportat la numarul total de indivizi din proba. 3.Indice de diversitate Shannon-Wiener S H pi ln p i 1 i S = numarul de taxoni; p i = numarul de indivizi al taxonului i raportat la numarul total de indivizi din proba 44

79 4.Indice număr de familii Se numara familiile de care apartin taxonii identificati in proba. 5.Indicele OCH/O Raportul numarului de indivizi din grupele Oligochaeta-Chironomidae la numarul total de indivizi din proba. Indicele IOCH devine IO pentru cursurile de apa din zonele de munte si zonele de dealuri si podisuri inalte (tipurile: RO01, 02, 03, 04, 05) si se calculeaza doar pe baza oligochetelor. 6.Indicele grupe functionale (mod de hranire) Raportul numarului de indivizi dintre razuitori si maruntitori (faramitatori) la numarul de indivizi din toate grupele functionale trofice din fiecare proba. 7.Indicele preferinta de curgere a apei_reofil (curgere rapida) sau Indicele preferinta de curgere a apei_limnofil (curgere lenta) Raportul numarului de indivizi apartinand formelor reofile/limnofile la numarul total al indivizilor din proba. In calculul formelor reofile intra si grupele care figureaza ca fiind reofile-limnofile. Indicele de preferinta curgere trebuie aplicat in functie de specificul cursului de apa investigat: curgere rapida sau curgere lenta. Biocenozele pentru tipul de curgere rapida apartin rhitronului, iar cele pentru tipul de curgere lenta apartin potamonului. Indicele saprob reflectă cel mai bine poluarea organică, iar ceilalţi indici, împreună, reflectă mai bine degradarea generală. Este totuşi foarte dificil să se precizeze acurateţea cu care fiecare din indicii menţionaţi reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menţionaţi. In tabelele 1-8 sunt prezentate valorile propuse pentru fiecare indice pe categorii tipologice si pe stari e. Tabelele includ si valorile ghid pentru starea de referinta pentru fiecare indice. In anumite situatii s-a realizat gruparea unor tipologii si valorile propuse sunt comune. Tabel 1: Valori propuse pentru indicele saprob Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) 45 Stare a slaba (max.) Stare a proasta RO01 1,2 1,55 1,8 2,3 3,2 > 3,2 RO02 1,25 1,6 1,9 2,5 3,2 > 3,2 RO03 1,3 1,65 2,2 2,5 3,2 > 3,2 RO04 1,35 1,7 2,2 2,6 3,2 > 3,2 RO05 1,4 1,75 2,2 2,6 3,2 > 3,2 RO06 1,45 1,85 2,3 2,7 3,5 > 3,5 RO07 1,5 1,9 2,3 2,7 3,5 > 3,5 RO08 1,5 1,95 2,4 2,6 3,2 > 3,2 RO09 1,5 1,95 2,4 2,7 3,2 > 3,2 RO10 1,55 1,95 2,4 2,6 3,5 > 3,5

80 Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) 46 Stare a slaba (max.) Stare a proasta RO11 1,6 2 2,45 2,7 3,5 > 3,5 RO12 1,25 1,6 1,9 2,3 3,2 > 3,2 RO13 1,6 2 2,3 2,7 3,5 > 3,5 RO14 1,6 2,05 2,4 2,8 3,5 > 3,5 RO15 1,6 2,1 2,4 2,8 3,5 > 3,5 RO16 1,6 1,9 2,3 2,7 3,2 > 3,2 RO > 3.2 RO18 1,5 1,8 2,3 2,7 3,5 > 3,5 RO19 1,55 2 2,4 2,7 3,5 > 3,5 Tabel 2: Valori propuse pentru indicele EPT_I Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta Tip Tabel 3: Valori propuse pentru indicele de diversitate Shannon-Wiener Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta RO01-80% 70% 40% 30% 20% <20% 02 RO03 70% 50% 30% 20% 10% <10% RO04-60% 50% 35% 20% 15% <15% 05 RO06-30% 20% 10% 5% 2% < 5% 11 RO12 60% 45% 30% 10% 5% <5% RO13-20% 15% 8% 2% 1% < 1% 15 RO16 25% 15% 10% 5% 2% < 2% RO17 70% 60% 30% 25% 20% < 20% RO18 50% 45% 30% 15% 10% < 10% RO19 30% 20% 10% 7% 5% < 5% RO < 1.2 RO < RO < RO < RO < 1.1

81 Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta Tabel 4: Valori propuse pentru indicele numar famili Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata 47 Stare a slaba Tabel 5: Valori propuse pentru indicele OCH Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) Stare a slaba (max.) Stare a proasta Stare a proasta RO < RO < 1.1 RO < 1 RO < 1 RO < 1 < 1 RO < 4 03 RO < 2 05 RO < 2 11 RO < 2 RO < 2 16 RO < 2 RO < 2 RO < 2 RO01-10% 12% 30% 45% 55% >55% 02 RO03-15% 25% 40% 50% 60% > 60% 05 RO06-25% 30% 40% 70% 85% > 85% 11 RO12 15% 25% 50% 60% 70% > 70% RO13-25% 35% 60% 75% 85% > 85% 15 RO16 25% 30% 40% 70% 85% > 85%

82 Tip Valoare ghid stare referinta (max.) Stare a f. buna (max.) Stare a buna (max.) Stare a moderata (max.) Stare a slaba (max.) Stare a proasta RO17 15% 20% 25% 35% 40% > 40% RO18 22% 30% 35% 45% 50% > 50% RO19 27% 35% 45% 70% 75% > 75% Tip Tabel 6: Valori propuse pentru indicele grupe functionale Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta Tabel 7: Valori propuse pentru indicele preferinta de curgere a apei (curgere rapida-reofil) Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata 48 Stare a slaba Stare a proasta RO01 90% 70% 60% 50% 40% <40% RO02 90% 70% 60% 50% 30% < 30% RO03 80% 60% 50% 40% 30% < 30% RO01-90% 60% 40% 30% 20% < 20% 02 RO03 80% 50% 40% 30% 20% < 20% RO04-70% 45% 30% 20% 10% <10% 05 RO06-30% 20% 10% 5% 2% <2% 11 RO12 70% 50% 40% 30% 20% < 20% RO13-30% 20% 10% 5% 2% <2% 16 RO17 80% 65% 30% 25% 20% < 20% RO18 60% 50% 30% 20% 15% < 15% RO19 25% 15% 10% 5% 2% < 2% RO04-70% 60% 40% 30% 20% <20% 05 RO06 50% 40% 30% 20% 15% < 15%

83 Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata 49 Stare a slaba Stare a proasta Tabel 8: Valori propuse pentru indicele preferinta de curgere a apei (curgere lenta-limnofil) Tip Valoare ghid stare referinta Stare a f. buna Stare a buna Stare a moderata Stare a slaba Stare a proasta RO01 20% 30% 40% 50% 60% >60% RO02 20% 30% 40% 50% 70% > 70% RO03 20% 40% 50% 60% 70% > 70% RO07-50% 30% 20% 15% 10% <10% 11 RO12 80% 60% 50% 40% 30% < 30% RO13-50% 30% 20% 15% 10% <10% 15 RO16 50% 25% 20% 15% 10% <10% RO17 80% 65% 55% 40% 30% < 30% RO18 60% 50% 30% 20% 10% < 10% RO19 50% 25% 15% 10% 10% < 10% RO04-30% 40% 60% 70% 80% >80% 05 RO06-90% 80% 70% 60% 50% > 50% 11 RO12 80% 70% 60% 50% 40% >40% RO13-90% 80% 70% 60% 50% > 50% 15 RO16 80% 70% 60% 50% 40% < 40% RO17 15% 35% 45% 55% 65% > 65% RO18 40% 50% 70% 80% 90% > 90% RO19 50% 75% 85% 90% 90% > 90% Se calculează Rapoartele de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referinţă corespunzătoare. Se imparte intotdeauna valoarea mai mica la valoarea mai mare pentru un raport subunitar intre 0 si 1. Acolo unde valorile obtinute sunt mai mari decat valorile ghid ale starii de referinta se considera RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile propuse pentru fiecare indice si pentru starea de referinta si starile e pentru a se vedea tendinta acestora, de crestere sau de scadere de la stare a foarte buna la starea a proasta. Fiecare parametru exprimat prin RCE se ponderează şi adunarea valorilor obţinute permite calcularea indicelui multimetric. Indice saprob (IS) 30% Indice EPT_I (indivizi) (IEPT) 10%

84 Indice Shannon-Wiener (ID) 20% Indice număr familii (FAM) 10% Indice OCH (Oligochaeta-Chironomidae) (IOCH/IO) 10% Indice grupe functionale (IGF) 10% Indice preferinta curgere apa (reofil sau limnofil)(reo/lim) 10% Formula de calcul este următoarea: 0.3*RCE IS +0.1*RCE IEPT +0.2*RCE ID +0.1*RCE FAM +0.1*RCE IOCH +0.1*RCE IGF +0.1*RCE REO/LIM = indice multimetric Valoarea indicelui multimetric va da starea a şi aceasta trebuie sa fie cuprinsa intre 0 si 1. Pentru incadrarea in stari e se propune impartirea domeniului de variatie al valorilor indicelui multimetric in 5 parti, dupa cum urmeaza: Valoare Stare foarte buna min Stare buna min Stare moderata min Stare slaba min. 0.2 Stare proasta max. 0.2 In situatia de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o statie si mai multe statii pe un corp de apa, se face media anuala a indicelui multimetric si se stabileste starea a. 50

85 Determinare valoare pentru urmatorii indici Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice Compararea cu valorile limită dintre starile e Modul poluare organica Modul degradare generala Indice saprob (IS) Indice EPT_I (IEPT) Indice numar de familii (FAM) Indice diversitate SW (ID) Indice OCH (IOCH) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinta RCE IS RCE IEPT RCE FAM RCE ID RCE IOCH RCE IGF Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3xRCE IS + 0,1xRCE IEPT + 0,2xRCE ID + 0,1xRCE FAM + 0,1xRCE IOCH + 0,1xRCE IGF + 0,1xRCE REO/LIM ul IM stare ă Evaluare finala stare a Indice grupe functionale (IGF) Indice preferinta curgere apa (REO/LIM)) Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare RCE REO/LIM Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Compararea IM cu valorile limita între starile e Fig, 1: Schema de evaluare a starii e a corpurilor de apa pe baza macronevertebratelor cursuri apa 51

86 Modul poluare organica Determinare valoare pentru urmatorii indici IS = 1.16 Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice RCE IS = 1 Compararea cu valorile limită dintre starile e Modul degradare generala IEPT = 85% IGF = 84% RCE IEPT = 1 FAM = 19 Compararea valorii determinate RCE FAM =19/20 =0.95 ID = 1,82 cu valoarea ghid a starii RCE ID =1,82/2,3=0.79 de referinta IOCH = 1% RCE IOCH =1 REO = 96% RCE IGF =84/90=0,93 RCE REO =1 Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3x1+ 0,1x1 + 0,1x0,79 + 0,1x0,95 + 0,1x1 + 0,1x0,93+ 0,1x1 Calcul IM stare ă = 0,3+0,1+0,079+0, ,093+0,1 = Evaluare finala stare a = FB Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Compararea IM cu valorile limită pt stările e Fig, 2: Exemplu de schema de evaluare a starii e a corpurilor de apa pe baza macronevertebratelor cursuri de apa 52

87 Tabel 9 Lista taxonilor de macronevertebrate cu valoare de bioindicatori Porifera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Ephydatia fluviatilis Linnaeus 1759 β 2,1 Ephydatia muelleri Lieberkuhn 1855 β 1,8 Spongilla lacustris Linnaeus 1758 β 2,2 Spongilla (Eunapius) fragilis Leidy 1851 β 2,2 Hydrozoa Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Craspedacusta sowerbyi Lankester 1880 o 1,5 Hydra attenuata Pallas 1766 o 1,5 Hydra vulgaris Pallas 1766 o 1,6 Hydra viridissima Pallas 1766 β 1,9 Pelmatohydra oligactis Pallas 1766 β 1,8 Turbellariata Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Crenobia alpina Dana 1776 o 1.0 Dendrocoelium lacteum O.F. Muller Dugesia gonocephala Duges 1830 o 1.4 Dugesia lugubris O. Schmidt 1861 β 2.1 Dugesia trigrina Girard 1850 β 2.2 Planaria torva O.F. Muller 1774 β 1.9 Planaria (Dugesia) polychroa O. Schmid 1862 β 2.1 Polycelis felina Dalyell 1814 o 1.4 Polycelis nigra O.F. Muller 1774 β 2.0 Polycelistenuis Ijima 1884 β 2.0 Gasteropoda Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Acroloxus lacustris Linnaeus 1758 β 2,2 Ancylus fluviatillis O.F. Muller 1774 o-β 1,7 Anisus vortex Linnaeus 1758 β 2,2 Aplexa hypnorum Linnaeus 1758 o-β 1,7 Bathyomphalus contortus Linnaeus 1758 o-β 1,7 Bithynia leachii Sheppard 1823 β 2,1 Bithtynia tentaculata Linnaeus 1758 β 2,2 Esperiana acicularis Ferussac 1823 β 2,2 Esperiana esperi Ferussac 1829 β 2,2 Ferrissia wautieri Miroli 1960 β 2,1 Galba truncatula O.F. Muller 1774 o-β 1,8 Gyraulus crista Linnaeus 1758 β 2,2 Gyraulus albus O.F. Muller 1774 β 1,9 Gyraulus laevis Alder 1838 o-β 1,7 Hippeutis complanatus Draparnaud 1805 o-β 1,8 Lithoglyphus naticoides C. Pfeiffer 1828 β 2,2 Lymnaea stagnalis Linnaeus 1758 β 2,0 Planorbarius corneus Linnaeus 1758 β 2,0 53 Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba

88 Planorbis planorbis Linnaeus 1758 β 2,0 Physa (Physella acuta Draparnaud 1805 β 2,3 Physa fontinalis Linnaeus 1758 o-β 1,6 Radix auricularia Linnaeus 1758 β 2,2 Radix ovata Draparnaud 1805 β 2,3 Radix peregra O.F. Muller 1774 β 2,2 Segmentina nitida O.F. Muller 1774 o 1,5 Stagnicola corvus Gmelin 1788 β 2 Stagnicola palustris O.F. Muller 1774 β 1,9 Theodoxus danubialis Pfeiffer 1828 o-β 1,8 Theodoxus fluviatilis Pfeiffer 1828 β 1,9 Theodoxus tranversalis Pfeiffer 1828 o-β 1,7 Valvata cristata O.F. Muller 1774 β 2,1 Valvata piscinalis O.F. Muller 1774 β 2,0 Viviparus acerosus Bourguignat 1870 β 2,0 Viviparus viviparus Linnaeus 1758 β 2,0 Bivalvia Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Anodonta anatina Linnaeus 1758 β 2,2 Anodonta cygnaea Linnaeus 1758 β 1,9 Dreissena polymorpha Pallas 1771 β 2,0 Pisidium amnicum O.F. Muller 1774 β 1,8 Pisidium casertanum Poli 1791 o 1,5 Pisidium obtusale Lamarck 1818 o 1,4 Pseudanodonta complanata Rossmassler 1835 β 1,9 Sphaerium corneum Linnaeus 1758 β 2,2 Sphaerium rivicola Lamarck 1818 β 2,2 Sphaerium (Musculium) lacustre O.F. Muller 1774 β- 2,4 Unio crasus Philipsson 1788 β 1,8 Unio pictorum Linnaeus 1758 β 2,1 Unio tumidus Philipsson 1788 β 2,3 Polychaeta Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta 54 Valoare saproba Hypania invalida Grube 1860 β 2,3 Oligochaeta Taxon bioindicator Autor AN Zona saproba predominanta Familia Naididae Amphichaeta leydigi Tauber 1879 β 2,0 Aulophorus (Dero) furcatus O.F. Muller 1773 β- 2,4 Chaetogaster diaphanus Gruithuisen 1828 β- 2,4 Dero digitata O.F. Muller ,7 Dero obtusa Udekem 1855 β- 2,5 Nais alpina Sperber 1848 o-β 1,7 Nais barbata O.F. Muller 1773 β 2,2 Nais bretscheri Michaelsen 1899 β- 2,4 Nais communis Piguet ,6 Nais elinguis O.F. Muller ,7 Nais pardalis Piguet 1906 β- 2,4 Valoare saproba Valoare saproba

89 Nais variabilis Piguet ,6 Ophidonais serpentina O.F. Muller ,7 Paranais frici Hrabe 1941 β- 2,4 Pristina longiseta Ehrenberg 1828 β- 2,5 Pristinella jenkinae Stephenson 1932 o 1,3 Slavina appendiculata Udekem 1855 β 2,2 Stylaria lacustris Linnaeus 1767 β 2,3 Uncinais uncinata Orsted 1842 o-β 1,7 Vejdovskyella comata Vejdowsky 1884 o-β 1,8 Familia Tubificidae Aulodrilus limnobius Bretscher 1899 β 2,1 Branchiura sowerbyi Beddard 1892 β- 2,4 Limnodrilus claparedeanus Ratzel ,9 Limnodrilus hoffmeisteri Claparede p 3,5 Limnodrilus profundicola Verrill ,1 Limnodrilus udekemianus Claparede ,2 Potamothrix hammoniensis Michaelsen ,6 Potamothrix moldaviensis Vejdovsky β- 2,5 Mrazek Potamothrix vejdovski Hrabe ,6 Psammoryctides albicola Michaelsen 1901 β- 2,4 Psammoryctides barbatus Grube 1861 β 2,0 Rhyacodrilus falciformis Bretscher 1901 o 1,4 Spirosperma ferox Eisen 1879 β 2,2 Tubifex ignotus Stolc 1886 β- 2,4 Tubifex tubifex O.F. Muller p 3,5 Familia Lumbriculidae Lumbriculus variegatus Grube 1844 β- 2,5 Stylodrilus heringianus Claparede 1862 o-β 1,7 Familia Lumbricidae Eiseniella tetraedra Savign 1826 β 2,0 Familia Propappidae Propappus volki Michaelsen 1916 o-β 1,8 Familia Haplotaxidae Haplotaxis gordioides Hartmann 1821 o-β 1,6 Hirudinea Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Dina apathyi Gedroye 1916 β- 2,5 Dina lineata O.F. Muller ,6 Erpobdella octoculata Linnaeus ,8 Erpobdella nigricollis Brandes ,7 Erpobdella testacea Savigny 1820 β- 2,5 Glossiphonia complanata Linnaeus 1758 β- 2,4 Haemopis sanguisuga Linnaeus 1758 β 2,0 Helobdella stagnalis Linnaeus ,7 Hemiclepsis marginata O.F. Muller 1774 β 2,2 Hirudo medicinalis Linnaeus 1758 β 2,0 55 Valoare saproba

90 Piscicola geometra Linnaeus 1758 β 2,1 Trochaeta bykowskii Gedroye 1913 o 1,5 Arthopoda Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Aranaea Argyroneta aquatica Clerck 1758 o 1,5 Phyllopoda Artemia salina Linnaeus 1758 o-β 1,6 Branchipus stagnalis Linnaeus 1752 o 1,5 Decapoda Astacus astacus Linnaeus 1758 β 1,7 Astacus leptodactylus Eschscholtz 1823 β 1,9 Mysidacea Limnomysis benedeni Czerniavsky 1882 β 1,9 Amphipoda Corophium curvispinum Sars 1895 β 2,1 Dikerogammarus villosus Martynov 1925 β 2,1 Dikerogammarus haemobaphes Eichwald 1841 β 2,1 Gammarus fossarum Koch 1835 o-β 1,7 Gammarus balcanicus Schaferna 1922 o 1,2 Gammarus pulex Linnaeus 1758 β 2,1 Gammarus roeselli Gervais 1835 β- 2,2 Niphargus spp. Schiodte 1849 o 0,5 Synurella ambulans O. F. Muller 1846 β 2,0 Isopoda Asellus aquaticus Linnaeus ,6 Jaera sarsi Valkanov 1936 β 2,2 Hydrachnidia Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Arrenurus fontinalis Viets 1920 o 0,5 Arrenurus globator O.F. Muller 1776 o 1,5 Atractides gibberipalpis Piersig 1898 β 1,9 Atractides nodipalpis Thor 1899 o 0,5 Aturus crinitus Thor 1902 β 2,0 Feltria minuta Koenike 1892 o 0,5 Hydrachna globosa De Geer 1778 o-β 1,7 Hydrachna geographica O.F. Muller 1776 o 1,5 Hygrobates calliger Piersig 1896 o 1,3 Hygrobates fluviatilis Strom 1768 o-β 1,6 Lebertia fimbrata Thor 1899 o 1,0 Limnesia maculata Muller 1776 β 2,0 Limnochares aquatica Linnaeus 1758 o-β 1,7 Piona nodata Muller 1776 o 1,2 Sperchon brevirostris Koenike 1895 o 0,5 Sperchon glandulosus Koenike 1886 o 0,5 Torenticola anomala Koch 1837 o 1,0 Torenticola elliptica Maglio 1909 o 0,8 Unionicola (Acax) crassipes O.F. Muller 1776 o 1,2 Valoare saproba Valoare saproba 56

91 Ephemeroptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Baetis alpinus Pictet 1843 o 1,0 Baetis buceratus Eaton 1870 β- 2,4 Baetis lutheri Muller 1967 o-β 1,6 Baetis melanonyx Pictet 1843 o 1,2 Baetis muticus Linnaeus 1758 o 1,3 Baetis niger Linnaeus 1761 β 2,0 Baetis rhodani Pictet 1843 β 2,1 Baetis scambus Eaton 1870 o-β 1,6 Baetis vernus Curtis 1834 β 2,3 Caenis horaria Linnaeus 1758 β 2,1 Caenis luctosa Burmeister 1839 β 2,2 Caenis macrura Stephens 1835 β 1,8 Caenis robusta Eaton 1884 β 2,1 Cloeon dipterum Linnaeus ,5 Ecdyonurus dispar Curtis 1834 β 2,1 Ecdyonurus helveticus Eaton 1885 o 1,0 Ecdyonurus insignis Eaton 1870 β 2,1 Ecdyonurus torrentis kimmins 1942 o 1,2 Ecdyonurus venosus Fabricius 1775 o 1,4 Electrogena lateralis Curtis 1834 o 1,4 Electrogena quadrilineata Landa 1969 o 1,4 Epeorus alpicola Eaton 1871 o 1,0 Epeorus sylvicola Pictet 1865 o 1,4 Ephemera danica Muller 1764 β 1,7 Ephemera vulgata Linnaeus 1758 β 2,2 Ephemerella mucronata Bengtsson 1909 o 1,5 Ephemerella notata Eaton 1887 β 1,9 Habroleptoides confusa Sartori et Jacob 1986 o-β 1,6 Habrolepoides modesta Hagen 1864 o-β 1,7 Habrophlebia fusca Curtis 1834 o-β 1,6 Heptagenia coerulans Rostock 1878 β 2,1 Heptagenia flava Rostock 1878 β 2,3 Heptagenia longicauda Stephens 1835 β 2,2 Heptagenia sulphurea Muller 1776 β 2,2 Leptophlebia marginata Linnaeus 1767 β 2,0 Oligoneuriella rhenana Imhoff 1852 β 1,7 Palingenia longicauda Olivier 1791 β 1,8 Paraleptophlebia submarginata Stephens 1835 o-β 1,6 Potamanthus luteus Linnaeus 1767 β 2,1 Procloeon bifidum Bengtsson 1912 β 2,3 Rhithrogena carpatoalpina Klonowska et 1987 o 1,2 al. Rhithrogena germanica Eaton 1885 o 1,2 Rhithrogena hybrida Eaton 1885 o 1,0 Rhithrogena semicolorata Curtis 1834 β 1,8 Serratella ignita Poda 1761 β 2,0 Siphlonurus aestivalis Eaton 1903 β 2,0 Siphlonurus lacustris Eaton 1870 o 1,0 Torleya major Klapalek 1905 β 1,8 Valoare saproba 57

92 Odonata Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Aeshna affinis Vander Linden 1820 β 2,0 Aeshna cyanea Muller 1764 β 2,1 Aeshna grandis Linnaeus 1758 β 2,2 Aeshna mixta Latreille 1805 β 1,9 Calopteryx splendens Harris 1782 β 2,2 Calopteryx virgo Linnaeus 1758 β 1,9 Coenagrion mercuriale Charpentier 1840 o 1,5 Coenagrion ornatum Selys 1850 o-β 1,6 Coenagrion puella Linnaeus 1758 β 1,9 Coenagrion pulchellum Vander Linden 1825 β 2,1 Cordulegaster bidentata Selys 1843 o 1,5 Gomphus flavipes Charpentier 1825 β 2,1 Gomphus vulgatissimus Linnaeus 1758 β 2,1 Ischnura elegans Vander Linden 1820 β 2,0 Lestes sponsa Hansemann 1823 β- 2,5 Lestes viridis Vander Linden 1825 β 2,1 Libellula depressa Linnaeus 1758 β 2,2 Libellula quadrimaculata Linnaeus 1758 β 2,0 Onychogomphus forcipatus Linnaeus 1758 β 1,8 Platycnemis pennipes Pallas 1771 β 2,0 Sympetrum pedemontanum Allioni 1766 β 1,9 Sympetrum striolatum Charpentier 1840 β 2,0 Sympetrum vulgatum Linnaeus 1758 β 2,1 Valoare saproba Plecoptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Amphinemura sulcicollis Stephens 1836 o 1,0 Brachyptera risi Morton 1896 o 1,2 Brachyptera seticornis Klapalek 1902 o 1,0 Capnia bifrons Newman 1839 o 1,1 Capnia nigra Pictet 1833 o 1,4 Dinocras cephalotes Curtis 1827 o 1,2 Isoperla grammatica Poda 1761 o-β 1,7 Leuctra albida Kempny 1899 o 1,3 Leuctra fusca Linnaeus 1758 β 1,9 Leuctra geniculata Steph β 2,0 Leuctra hippopus Kempny 1899 o 1,1 Leuctra nigra Olivier 1811 o 1,3 Leuctra spp. Steph o 1,4 Nemoura cinerea Reitzus 1783 β 2,1 Nemoura marginata Pictet 1836 o 1,5 Nemoura minima Aubert 1946 o 1,0 Nemoura obtusa Ris 1902 o 0,5 Perla bipunctata Pictet 1833 o 1,0 Perla burmeisteriana Claasen 1936 o 1,5 Perla marginata Panzer 1799 o 1,0 Perlodes microcephalus Pictet 1833 o 1,5 Protonemura intricata Ris 1902 o 1,2 Protonemura lateralis Pictet 1836 o Valoare saproba

93 Protonemura meyeri Pictet 1841 o 0.3 Protonemura praecox Morton 1894 o 0.7 Protonemura spp. Kempny 1898 o 0.6 Taeniopteryx hubaulti Aubert 1946 o 1.3 Heteroptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Aphelocheirus aestivalis Fabricius 1794 β 1,5 Corixa spp. Geoffroy 1762 β 1,9 Gerris spp. Fabricius 1794 o-β 1,6 Hydrometra stagnorum Linnaeus 1758 o-β 1,6 Ilyocoris cimicoides Linnaeus 1758 β 2,1 Nepa cinerea Linnaeus 1758 β 1,7 Notonecta spp. Linnaeus 1758 β 1,9 Ranatra linearis Linnaeus 1758 β 2,0 Sigara spp. Fabricius 1775 β 2,0 Velia caprai Tamanini 1947 o 1,0 Neuroptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Sisyra fuscata Fabricius 1793 β- 2,4 Megaloptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Sialis fuliginosa Pictet 1836 β 2,0 Sialis lutaria Linnaeus 1758 β 2,3 Coleoptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Valoare saproba Valoare saproba Valoare saproba Agabus bipustulatus Linnaeus 1767 β 2,2 Agabus uliginosus Linnaeus ,7 Agabus spp. Leach 1817 β 2,0 Berosus spinosus Steven 1808 o-β 1,6 Bidessus unistriatus Goeze ,8 Coelambus impressopunctatus Schaller 1783 β- 2,4 Colymbetes fuscus Linnaeus ,7 Dytiscus marginalis Linnaeus 1758 β 2,1 Dytiscus spp. Linnaeus 1758 β 2,2 Elmis aenea P. Muller 1806 o 1,5 Elmis latreillei Bedel 1878 o 1,0 Elmis maugetii Latreille 1798 o 1,5 Elmis spp. Latreille 1798 o 1,2 Esolus angustatus P. Muller 1821 o 1,4 Esolus parallelepipedus P.Muller 1806 o-β 1,6 Graphoderus cinereus Linnaeus 1758 β- 2,5 Gyrinus distinctus Aube 1836 o-β 1,6 Gyrinus paykulli Ochs 1927 β 2,2 Gyrinus substriatus Stephens 1829 β 2,0 Gyrinus spp. O.F.Muller 1764 β 2,0 Haliplus flavicollis Sturm 1834 o-β 1,7 Haliplus lineaticollis Marsham 1802 β 1,9 59 Valoare saproba

94 Haliplus obliquus Fabricius 1787 o-β 1,7 Haliplus spp. Latreille 1802 o-β 1,7 Helichus substiratus Muller 1821 β 2,2 Helophorus aquaticus Linnaeus ,7 Helophorus brevipalpis Bedel 1881 β- 2,5 Helophorus dorsalis Marsham 1802 β- 2,4 Helophorus grandis Illiger 1798 β- 2,4 Helophorus minutus Fabricius 1775 β- 2,4 Helophorus villosus Duftschmid 1805 β 2,2 Hydaticus transversalis Pontoppidan 1763 β- 2,4 Hydraena alpicola Pretner 1931 o 1,0 Hydraena gracilis Germar 1824 o-β 1,7 Hydraena intermedia Rosenhauer 1847 o-β 1,7 Hydraena minutissima Stephens 1829 o 1,5 Hydraena pygmaea Waterhouse 1833 o 1,0 Hydraena riparia Kugelann 1794 o-β 1,6 Hydrobius fuscipes Linnaeus ,7 Hydrochus elongatus Schaller ,8 Hydrophilus spp. Geoffroy 1762 o 1,5 Hydroporus spp. Clairville 1806 o 1,5 Hydrovatus cuspidatus Kunze 1818 β 2,0 Hygrotus inaequalis Fabricius 1777 β 2,2 Hygrotus versicolor Schaller 1783 o-β 1,8 Hyphydrus ovatus Linnaeus ,7 Ilybius spp. Erichson 1832 β 2,2 Laccobius minutus Linnaeus 1758 β- 2,4 Laccophilus spp. Klug 1834 β- 2,4 Limnebius truncatellus Thunberg 1794 o 1,5 Limnius spp. Illiger 1802 o 1,5 Noterus clavicornis De Geer ,7 Noterus crassicornis O.F.Muller ,8 Peltodytes caesus Duftschmidt 1805 β- 2,6 Platambus maculatus Linnaeus 1758 β 2,3 Rhantus bistriatus Bergstraesser 1778 β- 2,4 Rhantus exsoletus Forster 1771 β- 2,4 Riolus cupreus P. Muller 1806 β 2,0 Scarodytes halensis Fabricius 1787 β 1,9 Spercheus emarginatus Schaller 1783 β 2,2 Trichoptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Rhyacophila fasciata Hag o 1,2 Rhyacophila laevis Pict o 0,6 Rhyacophila nubila Zett β 2,0 Rhyacophila obliterata McL o-β 1,6 Rhyacophila polonica McL o 0,6 Rhyacophila tristis Pictet 1834 o 1,4 Glossosoma boltoni Curtis 1834 o 1,5 Glossosoma conformis Neboiss 1963 o 1,0 Synagapetus iridipennis McL o 0,5 60 Valoare saproba

95 Agapetus laniger Pictet 1834 o 1,5 Oxyethira flavicornis Pictet 1834 β 2,1 Hydroptila forcipata Eaton 1873 β 2,2 Philopotamus montanus Donovan 1813 o 1,2 Philopotamus variegatus Scopoli 1763 o 1,3 Wormaldia occipitalis Pictet 1834 o 0,5 Hydropsyche angustipennis Curtis 1834 β 2,3 Hydropsyche bulgaromanorum Mal β 2,2 Hydropsyche contubernalis McL β- 2,5 Hydropsyche instabilis Curtis 1834 o 1,5 Hydropsyche ornatula McL β 2,0 Hydropsyche pellucidula Curtis 1834 β 2,0 Hydropsyche saxonica McL o-β 1,7 Neureclipsis bimaculata Linnaeus 1785 β 2,1 Plectrocnemia conspersa Curtis 1834 o-β 1,8 Polycentropus flavomaculatus Pictet 1834 β 1,9 Psychomyia pusilla Fabricius 1781 β 2,0 Tinodes rostocki McL o 1,3 Ecnomus tenellus Rambur 1842 β 2,2 Phryganea grandis Linnaeus 1758 o-β 1,5 Oligotricha striata Linnaeus 1758 o 1,1 Brachycentrus montanus Klap o 1,2 Brachycentrus subnubilis Curtis 1834 β 2,0 Micrasema minimum McL o-β 1,6 Drusus biguttatus Pictet 1834 o 1,1 Drusus discolor Rambur 1842 o 1,0 Drusus trifidus McL o-β 1,5 Limnephilus auricula Curtis 1834 β 1,9 Limnephilus decipiens Kol β 2,2 Limnephilus flavicornis Fabricius 1789 β 1,8 Limnephilus rhombicus Linnaeus 1758 β 2,0 Limnephilus vittatus Fabricius 1798 o-β 1,5 Anabolia nervosa Curtis 1834 β 2,1 Potamophylax cingulatus Stephens 1837 o 0,9 Potamophylax latipennis Curtis 1834 o 1,3 Potamophylax luctuosus Pill.&Mitt o 1,0 Potamophylax nigricornis Pictet 1834 o 1,0 Halesus digitatus Schrank 1781 o-β 1,6 Allogamus uncatus Brauer 1857 o 0,6 Goera pilosa Fabricius 1775 β 2,1 Lithax niger Hagen 1859 o 0,5 Silo nigricornis Pictet 1834 o-β 1,6 Silo pallipes Fabricius 1781 o 1,2 Lepidostoma hirtum Fabricius 1781 o-β 1,8 Mystacides nigra Linnaeus 1758 β 2,1 Oecetis ochracea Curtis 1825 β- 2,4 Leptocerus tineiformis Curtis 1834 β- 2,5 Sericostoma personatum Kirby&Sp o 1,5 Beraea pullata Curtis 1834 o 0,5 Ernodes articularis Pictet 1834 o 0,5 Odontocerum albicorne Scopoli 1763 o 1,2 Diptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba Valoare 61

96 predominanta saproba CHIRONOMIDAE Subfamilia TANYPODINAE Ablabesmyia longistyla Fittkau 1962 β 2,1 Ablabesmyia monilis Linne 1758 β 2,3 Apsectrotanypus trifascipennis Zetter β 2,2 Clinotanypus nervosus Meigen 1818 β- 2,4 Conchapelopia melanops Wied β 2,3 Conchapelopia pallidula Mg o- β 1,5 Macropelopia fehlmanni Kieff o- β 1,5 Macropelopia adaucta Kieff o 1,1 Macropelopia nebulosa Mg β 2,3 Macropelopia notata Mg o 1,2 Monopelopia tenuicalcar Kieff o 0,8 Natarsia punctata Mg β 2,2 Nilotanypus dubius Mg β 1,9 Paramerina divisa Walk o- β 1,5 Procladius (Holotaypus) choreus Mg β- 2,5 Rheopelopia maculipennis Zetter β 2,0 Rheopelopia ornata Mg β- 2,5 Tanypus kraatzi Kieff β 2,2 Tanypus punctipennis Mg β 2,2 Thienemannimya carnea Fabr o- β 1,8 Thienemannimya geijeskesi Goetgh o 1,2 Thienemannimyia laeta Mg o- β 1,6 Trissopelopia longimana Staeg o 1,0 Zavrelimyia barbatipes Kieff o 1,0 Zavrelimyia hirtimana Kieff o 0,8 Zavrelimyia melanura Mg o 0,5 Zavrelimyia nubila Mg o 0,8 Zavrelimyia signatipennis Kieff o 0,8 Subfamilia DIAMESINAE Boreoheptagyia legeri Goetgh o 0,8 Diamesa cinerella Mg o- β 1,5 Diamesa dampfi Kieff o- β 1,5 Diamesa incallida Walk o 1,2 Diamesa insignipes Kieff β 2,0 Diamesa latitarsis Goetgh o 1,0 Diamesa modesta Serr-tos 1967 o 0,8 Diamesa steinboecki Goetgh o 0,4 Diamesa tonsa Walk o- β 1,7 Potthastia gaedii Meigen 1838 β 2,0 Potthastia longimana Kieff β 2,3 Protanypus forcipatus Egger 1863 o 1,3 Pseudokiefferiella parva Edw o 1,3 Sympotthastia zavreli Pagast 1947 β 1,8 Subfamilia PRODIAMESINAE Monodiamesa bathyphila Kieff β 2,0 Odontomesa fulva Kieff β 1,9 Prodiamesa olivacea Mg ,7 Prodiamesa rufovittata Goetgh β 2,2 Subfamilia ORTHOCLADIINAE Brillia longifurca Kieff ,7 Brillia modesta Mg β 1,8 62

97 Cardiocladius fuscus Kieff β 2,3 Chaetocladius piger Goetgh β 2,0 Chaetocladius vitellinus Kieff β 2,3 Corynoneura lobata Edw o 1,3 Corynoneura scutellata Winner o- β 1,7 Cricotopus algarum Kieff β 1,9 Cricotopus annulator Goetgh β 1,9 Cricotopus bicinctus Mg β- 2,5 Cricotopus cylindraceus Kieff β- 2,5 Cricotopus festivellus Kieff β- 2,5 Cricotopus fuscus Kieff β 1,9 Cricotopus similis Goetgh β 2,0 Cricotopus tremulus Hirv β 2,1 Cricotopus triannulatus Macq β 2,2 Cricotopus trifascia Edw β 2,1 Diplocladius cultriger Kieff β 2,1 Eukiefferiella brevicalcar Kieff o- β 1,7 Eukiefferiella claripennis Lund 1898 β 2,3 Eukiefferiella clypeata Kieff β 1,8 Eukiefferiella coerulescens Kieff o 1,3 Eukiefferiella cyanea Thien o 0,7 Eukiefferiela devonica Edw o- β 1,7 Eukiefferiella dittmari Lehm β 1,8 Eukiefferiella gracei Edw β 1,9 Eukiefferiella lobifera Goetgh o- β 1,7 Eukiefferiella minor Edw o 1,2 Eukiefferiella similis Goetgh o 1,2 Heleniella ornaticollis Edw o 1,2 Heterotrissocladius marcidus Walk o 1,3 Cricotopus (Isocladius) sylvestris Fabric ,6 Krenosmittia camptophleps Edw o 1,0 Limnophyes prolongatus Kieff o 1,3 Metriocnemus albolineatus Mg o 0,8 Metriocnemus fuscipes Mg o 1,0 Metriocnemus obscuripes Holm o 0,8 Nanocladius balticus Palmen 1959 β- 2,4 Nanocladius bicolor Zett β 2,2 Nanocladius rectinervis Kieff β 2,1 Orthocladius (Euorthocladius) Kieff o- β 1,7 rivicola Orthocladius (Euorthocladius) Kieff o- β 1,6 rivulorum Orthocladius (Euorthocladius) Kieff β 1,8 thienemanni Orthocladius (Orthocladius) Mg β 1,8 rubicundus Orthocladius (Symposiocladius) Kieff o- β 1,5 lignicola Paracladius conversus Walk β 2,2 Paracricotopus niger Kieff o- β 1,5 Parakiefferiella bathophila Kieff β 2,0 Parakiefferiella gracillima Kieff o 0,5 Parametriocnemus stylatus Kieff o- β 1,6 Paratrichocladius rufiventris Mg β 2,3 63

98 Paratrichocladius skirwithensis Edw β 2,0 Paratrissocladius excerptus Walk β 1,8 Parorthocladius nudipennis Kieff o 1,1 Psectrocladius limbatellus Holm β 1,8 Rheocricotopus atripes Kieff o 1,0 Rheocricotopus chalybeatus Edw o 1,0 Synorthocladius semivirens Kieff β 2,0 Thienemanniella acuticornis Kieff 1925 o 0,8 Thienemanniella clavicornis Kieff 1911 o 1,2 Thienemanniella vittata Edw o 1,3 Tvetenia bavarica Goeth o 1,3 Tvetenia calvescens Edw β 1,9 Tvetenia verralli Edw β 2,0 Subfamilia CHIRONOMINAE Cladotanytarsus mancus Walk β 2,1 Cladotanytarsus vanderwulpi Edw β 2,0 Krenospectra fallax Reiss 1969 o 0,6 Microspectra apposita Walk o-β 1,5 Microspectra atrofaciata Kieff β- 2,4 Microspectra bidentata Goeth o 0,8 Microspectra fusca Mg o 0,8 Microspectra junci Mg o 0,8 Microspectra lindrothi Goeth o 1,3 Microspectra radialis Goetgh o 1,2 Microspectra recurvata Goetgh o 0,8 Paratanytarsus austriacus Kieff o 1,2 Paratanytarsus lauterborni Kieff β 2,1 Rheotanytarsus curtistylus Goeth o-β 1,7 Rheotanytarsus nigricauda Fittk o 1,1 Rheotanytarsus photophilus Goeth β 2,0 Stempellinella brevis Edwards 1929 o 1,0 Tanytarsus brundini Lind β 2,0 Tanytarsus eminulus Walk β 1,9 Tanytarsus heusdensis Goeth o 0,7 Tanytarsus palettaris Vern o 0,7 Tanytarsus sinuatus Goeth o 0,7 Virgatanytarsus arduennenensis Goeth β 2,0 Chironomus anthracinus Zett ,7 Chironomus bernensis Klotz ,9 Chironomus cingulatus Mg ,7 Chironomus plumosus Linne 1758 p 3,6 Chironomus thummi Kieff 1911 p 4,0 Clapodelma viridula Linn β 2,2 Cryptochironomus defectus Kieff 1913 β- 2,5 Cryptichronomus rostratus Kieff β- 2,5 Demycryptachironomus vulneratus Zett 1860 β 2,3 Dicroptendipes nervosus Staeg ,7 Dicrotendipes notatus Mg β- 2,4 Dicrotendipes tritomus Kieff β 2,3 Einfeldia dissidens Walk ,9 Einfeldia pagana Mg β 2,2 Glyptotendipes pallens Mg ,7 Harnischia curtilamellata Malloch 1915 β 2,1 Harnischia fuscimana Kieff β 2,1 64

99 Kiefferulus tendipediformis Goetgh ,6 Microtendipes chloris Mg β 2,3 Microtendipes pedellus De geer 1776 β 2,3 Parachironomus arcuatus Goetgh β- 2,5 Parachironomus frequens Johann β- 2,5 Parachironomus vitiosus Goetgh β- 2,5 Paracladopelma camptolabis Kieff β 1,9 Paratendipes albimanus Mg β 2,3 Phaenopsectra flavipes Mg β- 2,5 Polypedillum albicorne Mg o 0,8 Polypedilum apfelbecki Strobl 1900 o 0,8 Polypedilum convictum Walk 1856 β 1,9 Polypedilum cultellatum Goeth β 1,8 Polypedilum laetum Mg β 2,1 Poypedilum nubeculosum Mg β 2,3 Polypedilum pedestre Mg ,7 Saetheria reissi Jack β 2,2 Diptera Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Valoare saproba Aedes spp. Meigen 1818 β- 2,5 Anopheles spp. Meigen 1818 β- 2,5 Chaoborus spp. Lichtenstein 1800 β 2,3 Bezzia spp. Kieffer 1899 o 1,4 Ceratopogon spp. Meigen 1803 o 1,3 Culex spp. Linnaeus 1758 β- 2,5 Dasyhelea versicolor Kieffer 1911 o 1,2 Dicranota spp. Zetterstedt 1838 o 1,5 Dixa spp. Meigen 1818 o 1,5 Eristalis tenax Linnaeus 1758 p 4,0 Hexatoma spp. Latreille 1809 o 1,5 Odontomyia spp. Meigen 1803 o 1,5 Ochlerotatus spp. Lynch β 2,2 Arribalzaga Oxycera spp. Meigen 1803 o 1,0 Pericoma spp. Walker 1856 o 1,5 Ptychoptera spp. Meigen 1803 o 1,0 Serromyia spp. Meigen 1818 o 1,5 Sylvicola fenestralis Scopoli p 3,1 Psychoda spp. Latreille 1796 β 2,0 Prosimulium hirtipes Fries 1824 o-β 1,6 Simulium balcanicum Enderlein 1924 β 2,2 Simulium angustipes Edwards 1915 β 2,0 Simulium carpathicum Knoz 1961 o 1,0 Simulium colombaschense Scopoli 1780 β 2,2 Simulium costatum Friederichs 1920 o 1,0 Simulium equinum Linnaeus 1758 β 2,2 Simulium monticola Friederichs 1920 o 1,2 Simulium ornatum Meigen 1818 β- 2,4 Simulium reptans Linnaeus 1758 β 2,0 Simulium variegatum Meigen 1818 o 1,5 Atherix ibis Fabricus 1798 o 1,0 Atherix marginata Meigen 1803 o 1,2 65

100 Blepharicera fasciata Westwood 1842 o 1,5 Limnophila spp. Macquart 1834 β 2,0 Limnophora spp. Robineau β 2,2 Desvoidy Liponeura spp. Loew 1844 o 1,0 Stratiomys spp. Geoffroy 1762 β 2,2 Tabanus spp. Linnaeus 1758 β 2,0 Tipula spp. Linnaeus 1758 β 2,2 Wiedemania spp. Linnaeus 1758 o 1,0 Bryozoa Taxon bioindicator Autor An Zona saproba predominanta Cristatella mucedo Cuvier 1798 β 2,0 Fredericella sultana Blumenbach 1779 o-β 1,6 Paludicella articulata Ehrenberh 1831 o-β 1,7 Plumatella emarginata Allman 1844 β 2,2 Plumatella fruticosa Allman 1844 β 2,0 Plumatella fungosa Pallas ,5 Plumatella repens Linnaeus 1758 β 2,2 Valoare saproba Anexa D Stare ă elemente biologice: faună piscicolă -Râuri Sistemul de evaluare şi clasificare a corpurilor de pe baza faunei piscicole a fost realizat cu ajutorul metodei EFI+. Pentru realizarea acestui index au fost procesate peste de probe din majoritatea ţărilor UE. Au fost luate în calcul 254 de specii piscicole care au fost grupate pe criterii e în 15 categorii de guilde, fiecare din acestea având între 3 şi 7 grupuri de specii. Datele au fost procesate statistic utilizând modelul tipologiilor piscicole rezultate din proiectul FAME. Metricele testate au fost selectate pe baza următoarelor criterii: calitatea modelului, reprezentativitatea pentru diversele ecoregiuni, sensibilitatea la diversele tipuri de presiuni (inclusiv hidromorfologice), gradul de corelare între metrici (eliminând pe cele redundante). În final au rămas 4 metrici. 66

101 Matricele selectate pentru EFI+ sunt: Corpuri de salmonicole: -densitatea relativă a indivizilor intoleranţi cu dimensiunea sub 150 mm; -densitatea relativă a speciilor intolerante la reducerea oxigenului dizolvat. Corpuri de ciprinicole: -abundenţa relativă a speciilor generativ reofile (care necesită habitate de tip lotic pentru reproducere); -densitatea relativă a speciilor litofile. La adresa < se găseşte modelul fişei de prelucrare a datelor şi link-ul către baza de date internaţională, respectiv programul automat de procesare al datelor. Calitatea Starea foarte bună (Clasa 1) Starea bună (Clasa 2) Starea moderată (Clasa 3) Starea slabă (Clasa 4) Starea proastă (Clasa 5) Ape Salmonicole Tipurile RO 01, RO 02, RO 03 şi RO 17, RO18 Ape Cyprinicole Tipurile RO 04 - RO 15 şi RO 19, RO 20 Prelevare Prelevare ambarcaţie la picior 0,912-1,000 0,940-1,000 0,918-1,000 0,756-0,911 0,656-0,939 0,563-0,917 0,504-0,755 0,438-0,655 0,376-0,562 0,253-0,503 0,219-0,437 0,188-0,375 0,000-0,252 0,000-0,218 0,000-0,187 67

102 Tabel cu limitele claselor de calitate pentru diversele tipuri de corpuri de Pentru Dunăre (RO 12-15), dificultatea rămîne prelevarea unor probe reprezentative. RO 12 trebuie abordat ca lacuri de baraj, corpuri de puternic modificate. Deocamdată, cel puţin pentru Dunărea aval de PF, rezultatele EFI+ nu pot fi utilizate ca atare ci trebuie valorificate prin intermediul opiniei expertului care să ia în consideraţie ansamblul asociaţiilor de organisme şi situaţia creată prin întreruperea conectivităţii laterale. Pentru tipul RO 16 evaluarea prin intermediul ihtiofaunei nu este practică deoarece aceasta are particularităţi pregnante şi necesită crearea unei index de evaluare specific, posibil dar nefezabil din punct de vedere al bugetului de timp şi financiar alocat. Pentru tipurile RO evaluarea prin intermediul ihtiofaunei nu este reprezentativă (fauna piscicolă a acestora fiind, de regulă, formată doar din 1-2 specii) în cazul în care există. În tipologia europeană utilizată la realizarea bazei de date FIDES, FAMEşi EFI + râurile sunt clasificate, după regimul de curgere în: permanente, secate vara şi secate iarna (summer dry, respectiv winter dry) şi aceste date trebuie introduse în coloana Flow regime din spreadsheet. Rezultatele trebuie utilizate cu prudenţă şi corelate cu ceilalţi indicatori. Pentru evaluarea stării e a corpurilor de pe baza ihtiofaunei este nevoie de rezultatele obţinute prin accesarea site-ului EFI+. Rezultatele tuturor amplasamentelor şi corpurilor de acceptate de programul EFI+ sunt la dl Istvan Falka (DA Mureş laborator) şi la dl Şerban Iliescu (ANAR Bucureşti monitoring). Procesarea datelor Datele din teren vor fi înregistrate pe o fişă care să permită ulterior procesarea lor prin programul automat şi să să contribuie la realizarea unei baze de date naţionale. Există diverse modele pentru astfel de fişe, unul este cel propus în cursul JDS, care a fost acceptat şi utilizat de toate ţările participante şi este compatibil cu cerinţele bazei de date FAME, din care a derivat baza de date utilizată pentru EFI. Datele pot fi înscrise în tabelul excel pus la dispoziţie de consorţiul EFI pe pagina de internet < şi transmise sub această formă sau pot fi introduse manual la adresa indicată în aceeaşi pagină. La adresa < pot fi găsite toate valorile ce sunt acceptate de tabelul de preluarea datelor (spreadsheet) inclusiv denumirile corecte ale speciilor piscicole. 68

103 date: În fişa cu rezultatele transmise de programul de calcul (output) se găsesc următoarele Abundenţe şi densităţi relative calculate pentru diversele ghilde (grupări e). În ultimele coloane sunt prezentate scorurile calculate pentru zona salmonidelor, pentru zona ciprinidelor, scorul agregat şi clasa de calitate în care se încadrează secţiunea studiată. Pentru fiecare coloană cu valori rezultate din calcularea diverşilor parametri există o rubrică de observaţii (comment) cu ajutorul cărora suntem informaţi dacă au fost identificate valori anormale to be checked, dacă suportul statistic al rezultatului este fragil sau metoda de captură folosită nu este cea mai adecvată fish index to be used with caution. Menţiunea nothing to report arată că datele introduse se înscriu în limitele normale pentru zona respectivă, conforme cu cele înregistrate anterior în baza de date. Variabilă Atribute, unitaţi măsură Site Code Codul punctului de prelevare unic la nivel naţional Longitude Longitudine Latitude Latitudine Day Ziua Month Luna Year Anul Country Ţara indicativ River Name Numele râului Site Name Numele locaţiei Altitude Altitudine în m Ecoregion Ecoregiune dupa Illies & Botosaneanu Mediterranean Type Tipul Mediteranean, 0 yes, no River Region Regiune hidrogeografica, Danube Method: Metoda captură, wading, boat Fished Area Suprafaţa pescuită mp Wetted Width Laţimea apei m Flow Regime, Regim de curgere, permanent, summer dry, winter, dry Natural Lake Upstream: yes, Lacuri naturale amonte Yes, No no Geomorphology: Geomorfologie naturally constraint no 69

104 Variabilă Atribute, unitaţi măsură mobility, braided, sinuous, meander regular, meander tortous Former Flood Plain: yes, no Prezenta câmpie inundabilă, iniţial Yes, No Water Source: Sursa de alimentare glacial, nival, pluvial, groundwater Upstream Drainage Area, kmp Suprafata bazin amonte kmp Distance from Source Distanţa faţa de izvor km River Slope, Panta, Air tempreture Temperature aerului º C Mean Annual Temperatura medie anuală º C Air temperature January Temperature medie în ianuarie º C Air temperature July Temperature medie în iulie º C Former Sediment Size: Dimensiunile sedimentelor, iniţial Organic, Silt, Sand, Gravel, Boulder, No Data, Sampling Location, Locaţia de prelevare main channel, backwater, mixed Species Name Numele speciei din tabel, 254 sp Total number run1 Total capturi, prima toana Nr indivizi Number Length Below 150 Numărul indivizilor sub 150 mm Nr indivizi Number Length Over 150 Numărul indivizilor peste 150 mm Nr indivizi Tabel cu datele ce trebuie însccrise în fişa pentru procesare (tabel excel, spreadsheet) introduse în programul de calcul Exemplu: tabelul excel cu rezultatul procesării (output) (mai jos). Au fost reţinute primele coloane cu datele de identificare a punctelor de prelevare şi ultimele două coloane cu rezultatul numeric al calculului indexului EFI+ şi clasa la care se încadrează corpul de investigat. Site.name River.name Site.code Day Month Year FishIndex FishIndex. class C.Salageni Prut 18P08Is , Bajura Prut 2P08Bt , Intrepretarea rezultatelor 70

105 Pentru interpretarea rezultatelor este recomandabilă prudenţă, în sensul că precizia metodei este încă limitată de următorii factori: pentru ecoregiunile prezente în România numărul datelor introduse în baza de date internaţională este relativ mică (circa 280), astfel modelul teoretic, valoarea ideală calculată este încă fragilă din punct de vedere statistic; trebuie ţinut cont de faptul că, pentru râurile mari prelevarea este încă deficitară, în sensul aplicării stricte a metodologiei şi dotării echipelor cu ambarcaţiuni echipate pentru pescuit cu anozi multipli (boom); în unele situaţii particulare este dificilă delimitarea celor două tipuri de corpuri de : salmonicole, respectiv ciprinicole; în aceste cazuri creşte ponderea opiniei specialistului, bazată pe cunoaşterea caracteristicilor e ale habitatului şi a structurii cenozei respective. Este recomandabil ca biologii care fac intrepretările să participe la prelevare şi să fie familiarizaţi cu noţiunea de ghilde e, cu tipologia corpurilor de şi structura cenozei pentru fiecare punct de prelevare. Încadrarea corpului de la categoria corespunzătoare (salmonicol, respectiv ciprinicol) trebuie făcută atât pe baza criteriilor hidromorfologice, dar în special pe baza criteriilor e. Întocmit, Dr. biolog Grigore Davideanu 71

106 Anexa E-Stare a-element biologic Fitoplancton- lacuri naturale ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A LACURILOR NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE ALGE FITOPLANCTONICE Domeniu de aplicare Algele fitoplanctonice pot fi folosite pentru evaluarea starii e a lacurilor naturale. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza comunităţilor de alge fitoplanctonice descrisa mai jos se foloseste pentru lacurile naturale si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. Fiecare lac natural este un corp de. Fitoplanctonul este sensibil la următoarele presiuni: aport de nutrienţi, poluare organică, degradare generală. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni la care raspund comunitatile de alge fitoplanctonice. Pentru evaluarea stării e contează algele din zona fotică şi perioada maximă de vegetaţie (mai-septembrie). Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de secţiune şi apoi la nivel de corp de. Descrierea metodei Parametri selectaţi pentru evaluarea stării e a lacurilor naturale pe baza fitoplanctonului sunt: indicele număr de taxoni, biomasă, clorofilă a, abundenţă numerică cianoficee şi indicele de diversitate Shannon-Wiener. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. Indice număr de taxoni Reprezintă taxonii (specifici şi supraspecifici) identificaţi într-o probă. Biomasă Reprezintă greutatea algelor dintr-o probă/staţie/corp de, momentană sau medie, exprimată în mg/ l (mm 3 /l). Clorofila a Reprezintă concentraţia acestui pigment dintr-o probă/staţie/corp de, momentană sau medie, exprimată în µg/l. Indice de diversitate Shannon-Wiener H S pi ln p i 1 i S = numărul de specii; p i = numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de indivizi din probă. Indice abundenţa numerică a cianobacteriilor Reprezintă numărul de cianobacterii raportat la numărul total de alge din probă. Se exprimă în procente. 72

107 Tabelele 1-5 cuprind valorile propuse pentru fiecare dintre parametri selectaţi, pentru cele 5 stări e, pe categorii tipologice, inclusiv valorile ghid pentru starea de referinţă. Tabel 1: Valori propuse pentru indice număr de taxoni Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN < 5 ROLN ROLN < 8 ROLN06 ROLN < 13 ROLN ROLN < 7 ROLN14 ROLN06 T < 3 ROLN15+16 ROLN < 9 ROLN17+18 ROLN < 8 Tabel 2: Valori propuse pentru biomasă Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună 73 Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN > 15 ROLN ROLN > 25 5 ROLN06 ROLN > 15 ROLN ROLN > 35 ROLN06 ROLN14 T > 12 ROLN15+16 ROLN > 12 ROLN17+18 ROLN > 5 Tabel 3: Valori propuse pentru clorofila a Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN >200

108 ROLN ROLN >200 ROLN06 ROLN >200 ROLN ROLN >150 ROLN06 ROLN14 T >100 ROLN15+16 ROLN >25 ROLN17+18 ROLN >10 Tabel 4: Valori propuse pentru indice abundență numerică cianobacterii (%) Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN > 40 ROLN ROLN > 70 ROLN06 ROLN > 60 ROLN ROLN > 70 ROLN06 ROLN14 T > 20 ROLN15+16 ROLN > 20 ROLN17+18 ROLN > 10 Tabel 5: Valori propuse pentru indice de diversitate Shannon-Wiener Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN01 2,08 2,00 1,54 1,20 1,00 <.1,00 ROLN ROLN02 5 2,46 2,27 1,85 1,45 1,04 <1,04 ROLN06 ROLN03 3,07 2,50 2,23 1,90 1,50 <1,50 ROLN ROLN05 2 2,56 2,32 2,07 1,79 1,32 <1,32 ROLN06 ROLN14 T 1,60 1,37 0,98 0,81 0,40 <0.40 ROLN15+16 ROLN07 1,79 1,68 1,24 0,84 0,36 <0.36 ROLN17+18 ROLN08 2,72 2,54 2,31 1,85 1,42 <1,42 74

109 Pentru fiecare indice in parte se calculeaza Rapoartele de Calitate Ecologica (RCE) pe baza valorii obtinute si a valorii ghid pentru starea de referinta corespunzatoare (fig.1). Se imparte intotdeauna valoarea mai mica la valoarea mai mare pentru un raport subunitar intre 0 si 1. Acolo unde valorile obtinute sunt mai mari decat valorile ghid ale starii de referinta se considera RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile propuse pentru fiecare indice si pentru starea de referinta si starile e pentru a se vedea tendinta acestora, de crestere sau de scadere de la stare a foarte buna la starea a proasta. Se prezinta un model de calcul (fig.2). Apoi se calculează indicele multimetric. In cazul cursurilor de apa pentru indicii selectionati s-a propus o ponderare a importantei acestora pentru comunitatile de alge si pentru evaluarea starii e, dupa cum urmeaza: Indice număr taxoni (TAX) 10% Indice abundenţă numerică cianobacterii (CYANO) 20% Biomasa (BIO) 30% Clorofila a (CHL) 15% Indicele de diversitate Shannon-Wiener (ID) 25% Formula de calcul este următoarea: 0.1*TAX+0.2*CYANO+0.3*BIO+0.15*CHL+0.25*ID = indice multimetric Valoarea indicelui multimetric va da starea ă care trebuie să fie cuprins între 0 şi 1. Pentru incadrarea în stare ă se propune împărţirea domeniului de variaţie al valorilor indicelui multimetric în 5 părţi, după cum urmează: Valoare Stare foarte bună min Stare bună min Stare moderată min Stare slabă min Stare proastă max În situaţia cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o staţie sau un corp de, se face media anuală a indicelui multimetric şi se evaluează starea ă. 75

110 Determinare valoare pentru următorii indici Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice Compararea cu valorile limită între stările e Factori stresori: aport nutrienți Indice număr de taxoni (TAX) Biomasa (BIO) Clorofila a (CHL) Indice diversitate (ID) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE TAX RCE BIO RCE CHL RCE ID RCE CYANO Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,1xRCE TAX + 0,3xRCE BIO + 0,15xRCE CHL + 0,2xRCE CYANO + 0,25xRCE ID Calcul IM stare ă Evaluare finală stare ă = B Indice abundență numerică cianobacterii (CYANO) Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Compararea IM cu valorile limită pt.stare ă Fig, 1: Schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitoplanctonului lacuri naturale 76

111 Determinare valoare pentru următorii indici Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice Compararea cu valorile limită între stările e TAX = 21 Factori stresori: aport nutrienți BIO = 47,88 CHL = 17,77 ID = 2,15 CYANO = 56 Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE BIO =8/47,88=0,17 RCE CHL =14/17,77=079 RCE ID =2,15/2,56=0,84 RCE CYANO =0,15/0,56=0,27 RCE TAX =21/28=0,75 Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,1x0,75 + 0,3x0,17 + 0,15x0,79 + 0,2x0,27 + 0,25x0,84 Calcul IM stare ă = 0,075+0,051+0, ,21 = 0,509 Evaluare finală stare ă = B Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Compararea IM cu valorile limită pt.stare ă Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Fig, 2: Exemplu de schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitoplanctonului lacuri naturale 77

112 Anexa F-Stare a-element biologic Fitobentos-Lacuri naturale ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A LACURILOR NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE ALGE BENTICE (FITOBENTOS) Domeniu de aplicare Algele bentice pot fi folosite pentru evaluarea stării e a lacurilor naturale. Metoda descrisă este folosită pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza comunităţilor de alge bentice descrisa mai jos se foloseste pentru lacurile naturale si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. Fiecare lac natural este un corp de. Comunităţile de alge bentice (fitobentosul) este sensibil la următoarele presiuni: aport de nutrienţi, poluare organică, degradare hidromorfologică, degradare generală (presiuni nespecifice). In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni la care raspund comunitatile de alge bentice. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de secţiune şi apoi la nivel de corp de. Descrierea metodei Parametri selectaţi pentru evaluarea stării e a lacurilor naturale pe baza fitobentosului sunt: indice numărul de taxoni, indice de diversitate Shannon-Wiener, indice de troficitate TDI. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. Indice număr de taxoni Reprezintă taxonii (specifici şi supraspecifici) identificaţi într-o probă. Indice de diversitate Shannon-Wiener H S pi ln p i 1 i S = numărul de specii; p i = numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de indivizi din probă. Indicele de troficitate (TDI) Indicele de troficitate (Kelly) se calculează utilizând programul Omnidia. Indicele de troficitate reflectă cel mai bine aspectele privind poluarea cu nutrienţi şi eutrofizarea, iar ceilalţi indici, împreună, reflectă mai bine degradarea generală şi celelalte presiuni specifice. Este totuşi foarte dificil să se precizeze acurateţea cu care fiecare din indicii menţionaţi reflectă una sau alta dintre presiunile majore, respectiv sunt expresia celor două module. De aceea, se propune calcularea indicelui multimetric pe baza tuturor indicilor menţionaţi. 78

113 Se prezintă în tabelele 1-3 valorile pentru fiecare dintre indicii propuşi pentru evaluarea stării e. Tabelele cuprind şi valorile ghid pentru starea de referinţă. Tabel 1: Valori propuse pentru indice număr de taxoni Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună 79 Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă ROLN01+02 ROLN <6 ROLN ROLN <6 ROLN06 ROLN <7 ROLN ROLN <4 ROLN06 ROLN14 T <6 ROLN15+16 ROLN <7 ROLN17+18 ROLN <5 Tabel 2: Valori propuse pentru indice de diversitate Shannon-Wiener Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN <.0.6 ROLN ROLN <0.5 ROLN06 ROLN <0.5 ROLN ROLN <0.4 ROLN06 ROLN14 T <0.4 ROLN15+16 ROLN <0.3 ROLN17+18 ROLN <0.3 Tabel 3: Valori propuse pentru indice de troficitate (TDI) Tipologie veche Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN >12.8 ROLN ROLN >12.7

114 ROLN06 ROLN >8.6 ROLN ROLN >14.3 ROLN06 ROLN14 T >15.1 ROLN15+16 ROLN >13.1 ROLN17+18 ROLN >15.8 Se calculează Rapoartele de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referinţă corespunzătoare. Se împarte întotdeauna valoarea mai mică la valoarea mai mare pentru un raport subunitar cu valori între 0 şi 1. Acolo unde valorile obţinute sunt mai mari decât valorile ghid ale stării de referinţă se consideră RCE =1. La calcularea RCE trebuie studiate valorile ghid pentru starea de referinţă şi ale stărilor e pentru a se vedea tendinţa acestora, de creştere sau de scădere de la stare ă foarte bună la proastă. Ulterior se calculează indicele multimetric. Pentru indicii selecţionaţi s-a propus o ponderare a importanţei acestora pentru comunităţile de alge diatomee bentice şi pentru evaluarea stării e, după cum urmează: - Indice număr taxoni (INT) 30% - Indice diversitate Shannon-Wiener (ID) 40% - Indice de troficitate (TDI) 30% Formula de calcul este următoarea: 0.3*RCE INT +0.4*RCE ID +0,3*RCE TDI = indice multimetric Valoarea indicelui multimetric va da starea ă care trebuie să fie cuprinsă între 0 şi 1. Pentru încadrarea în stări e se propune împărţirea domeniului de variaţie al valorilor indicelui multimetric în 5 părţi, după cum urmează: Valoare Stare foarte bună min Stare bună min Stare moderată min Stare slabă min Stare proastă max În situaţia cea mai probabilă de a fi mai multe rezultate sezoniere pentru o staţie sau un corp de, se face media anuală a indicelui multimetric şi se evaluează starea ă. 80

115 Modul eutrofizare Determinare valoare pentru următorii indici Indice troficitate (TDI) Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice RCE TDI Compararea cu valorile limită între stările e Modul degradare generală Indice diversitate SH-W (ID) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE ID RCE INT Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3xRCE INT + 0,4xRCE ID + 0,3xRCE TDI P90<B/M?Evaluare finală stare ă Indice număr taxoni (INT) Calcul IM stare ă modul Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Compararea IM cu valorile limită între stările e Fig, 1: Schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitobentosului lacuri naturale 81

116 Determinare valoare pentru următorii indici Modul eutrofizare Modul degradare generală TDI = 9.6 ID = 1,72 INT = 21 Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinţă RCE TDI = 8.2/9.6 = 0.85 RCE ID = 1.72/1.8 = 0.9 RCE INT = 21/23 = 0.91 Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,3x ,4x0,9+ 0,3x0.85 Calcul IM stare ă = = Evaluare finală stare ă = FB Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Dacă valoare determinată valoarea ghid a stării de referinţă RCE=1 Compararea IM cu valorile limită pt stările e Fig, 2: Exemplu de schemă de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza fitobentosului lacuri naturale 82

117 Anexa G-Stare a-element biologic Macronevertebrate- Lacuri naturale ASPECTE METODOLOGICE ŞI VALORI LIMITĂ PRIVIND EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A LACURILOR NATURALE PE BAZA COMUNITĂŢILOR DE MACRONEVERTEBRATE Domeniu de aplicare Macronevertebratele sunt folosite pentru evaluarea starii e a lacurilor naturale datorita numeroaselor avantaje pe care le au. Metoda descrisă este folosita pentru activitatea de monitoring. Principiu Metoda de evaluare pe baza macronevertebratelor descrisa mai jos se foloseste exclusiv pentru lacurile naturale si raspunde cerintelor Directivei Cadru a Apei. In descrierea metodei s-a tinut cont de principalele presiuni (poluarea organica, poluare cu nutrienţi si degradarea generala) la care raspund comunitatile de macronevertebrate din lacurile naturale. Au fost descrise si valorile ghid de referinta pentru fiecare categorie tipologica si pentru fiecare dintre indicatorii selectionati. Evaluarea se face la nivel de corp de apa. Descrierea metodei Pe baza listei de specii dintr-o sectiune de monitorizare se calculeaza fiecare din cei 6 indici propusi (indice număr familii, indice abundenţă ET, indice de diversitate Shannon-Wiener, indice abundenţă moluşte, indice raport numeric orthocladiinae/chironomidae, indice grupe funcţionale) pentru evaluarea starii e pe baza comunitatilor de macronevertebrate. Descrierea indicilor si a formulelor de calcul este facuta in continuare. Numărul de familii Se numără familiile de care aparţin taxonii identificaţi în probă. Indicele abundenţa ET Numărul indivizilor din grupele de insecte Ephemeroptera-Trichoptera raportat la numărul total de indivizi din probă. Indice de diversitate Shannon-Wiener S H pi ln p i 1 S = numărul de specii; i p i = numărul de indivizi al speciei i raportat la numărul total de indivizi din probă. Indicele raportul numeric Orthocladiinae/Chironomidae Se calculează raportul numeric al orthocladiinae-lor/chironomidae-lor*100. Indicele grupe funcţionale (mod de hrănire) Raportul numărului de indivizi dintre răzuitori şi mărunţitori (fărâmiţători) la numărul de indivizi din toate grupele funcţionale trofice din fiecare probă. Indicele abundenţa moluştelor Numărul indivizilor de moluşte raportat la numărul total de indivizi din probă. 83

118 Se prezintă în tabelele 1-6 valorile pentru fiecare dintre indicii propuşi pentru evaluarea stării e. Tabelele cuprind şi valorile ghid pentru starea de referinţă. Tabel 1: Valori propuse pentru indice număr de familii Tip Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă ROLN01+02 ROLN >2 ROLN ROLN >2 ROLN06 ROLN >2 ROLN ROLN >2 ROLN14 ROLN06 T >2 ROLN15+16 ROLN >1 ROLN17+18 ROLN >2 Tabel 2: Valori propuse pentru indice de diversitate Shannon-Wiener Tip Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă Stare ă proastă Stare ă proastă ROLN01+02 ROLN01 3 2,3 1,7 1,3 0,8 >0.8 ROLN ROLN02 5 2,6 2 1,4 0,7 0,4 >0.4 ROLN06 ROLN03 2,2 1,6 1,2 0,8 0,5 >0.5 ROLN ROLN05 2 2,7 2,4 1,6 0,6 0,4 >0.4 ROLN14 ROLN06 T 2 1,7 1,2 0,7 0,4 >0.4 ROLN15+16 ROLN07 1,3 1 0,8 0,5 0,3 >0.3 ROLN17+18 ROLN08 2,2 1,9 1,25 0,9 0,6 >0.6 Tabel 3: Valori propuse pentru indice raport Orthocladiinae/Chironomidae Tip Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună 84 Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă ROLN01+02 ROLN >1 ROLN ROLN >5 Stare ă proastă

119 5 ROLN06 ROLN >4 ROLN ROLN >4 ROLN06 ROLN14 T >3 ROLN15+16 ROLN >2 ROLN17+18 ROLN >2 Tabel 4: Valori propuse pentru indice grupe funcționale Tip Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă ROLN01+02 ROLN >1 ROLN ROLN ROLN06 ROLN ROLN ROLN >7 2 ROLN06 ROLN14 T >8 ROLN15+16 ROLN >8 ROLN17+18 ROLN Stare ă proastă Tabel 5: Valori propuse pentru indice abundență ET Tip Tipologie noua Valoare ghid stare referinţ ă Stare ă f. bună 85 Stare ă bună Stare ă moderat ă Stare ă slabă ROLN01+02 ROLN ROLN ROLN ROLN06 ROLN ROLN ROLN ROLN14 ROLN06 T ROLN15+16 ROLN ROLN17+18 ROLN Tabel 6: Valori propuse pentru indice abundența moluștelor Stare ă proastă Tip Tipologie Valoare Stare Stare Stare Stare Stare

120 noua ghid stare referinţ ă ă f. bună ă bună ă moderat ă ă slabă ROLN01+02 ROLN ROLN ROLN ROLN06 ROLN >3 ROLN ROLN >1 2 ROLN06 ROLN14 T 10 1, ROLN15+16 ROLN >1 ROLN17+18 ROLN ă proastă Se calculează Rapoartele de Calitate Ecologică (RCE) pentru fiecare indice (fig, 1, 2). La calcularea RCE, fiecare indice se raportează la valoarea ghid a stării de referinţă corespunzătoare. Se împarte întotdeauna valoarea mai mică la valoarea mai mare pentru un raport subunitar cu valori între 0 şi 1. Acolo unde valorile obţinute sunt mai mari decât valorile ghid ale stării de referinţă se consideră RCE =1. Ulterior se calculează indicele multimetric. Pentru indicii selecţionaţi s-a propus o ponderare a importanţei acestora pentru comunităţile de macronevertebrate şi pentru evaluarea stării e, după cum urmează: Indice numar familii (FAM) 15% Indice diversitate Shannon-Wiener (ID) 30% Indice raport orthocladiinae/chironomidae (IOC) 20% Indice grupe functionale (IGF) 15% Indice abundenţa ET (IET) 10% Indice abundenţa moluşte (IMo) 10% Formula de calcul este următoarea: 0.15*FAM+0.3*ID+0.2*IOC+0.15*IGF+0.1*IET+0.1*IMo = indice multimetric (IM) Valoarea indicelui multimetric va da starea ă care trebuie să fie cuprinsă între 0 şi 1. Pentru încadrarea în stări e se propune împărţirea domeniului de variaţie al valorilor indicelui multimetric în 5 părţi, după cum urmează: Valoare Stare foarte bună min Stare bună min Stare moderată min Stare slabă min Stare proastă max

121 În situaţia de a fi mai multe secţiuni se calculează indicele multimetric pentru fiecare secţiune şi apoi se face media şi se stabileşte starea ă a lacului/corpului de. În plus, dacă există mai multe rezultate sezoniere pentru un lac/corp de, se face media anuală a indicelui multimetric şi se stabileşte starea ă finală. 87

122 Poluare organica, eutrofizare, degradare generala Determinare valoare pentru urmatorii indici Numar de familii (FAM) Indice diversitate SW (ID) Indice raport orthocladiinae/chiro nominaesaprob (IOC) Indice grupe functionale (IGF) Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinta Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice RCE FAM RCE ID RCE IOC RCE IGF RCE IEPT RCE IMo Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,15xRCE FAM + 0,3xRCE ID + 0,2 xrce IOC + 0,15xRCE IGF + 0,1xRCE IEPT + 0,1xRCE IMo Calcul IM stare ă Evaluare finala stare a Indice EPT (IEPT) Compararea IM cu valorile limita între starile e Indice abundență moluște (IMo) Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Fig, 1: Schema de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza macronevertebratelor lacuri natural 88

123 Poluare organica, eutrofizare, degradare generala Determinare valoare pentru urmatorii indici FAM = 10 ID = 1,424 IOC = 33 IGF = 98 IEPT = 1 IMo = 1 Compararea valorii determinate cu valoarea ghid a stării de referinta Calculul Rapoartelor de Calitate Ecologica (RCE) pentru fiecare indice RCE FAM =10/15=0,67 RCEID=1,424/3=0,47 RCE IOC =33/57=0,58 RCEIGF=98/64=1 RCE IEPT =1/6=0,17 RCE IMo =1/48=0,021 Valoarea mai mica se imparte la valoarea mai mare Calculul Indicelui Multimetric (IM) prin ponderarea RCE pentru fiecare indice IM = 0,15x0,67+ 0,3x0,47 + 0,2 x0,58+ 0,15x1+ 0,1x0,17+ 0,1x0,021 Calcul IM stare ă = 0,1+0,141 +0,116+0,15+0,01 7+0,002= 0,526 Evaluare finala stare a = M Daca valoare determinata valoarea ghid a starii de referinta RCE=1 Compararea IM cu valorile limita între starile e Fig, 2: Exemplu de schema de evaluare a stării e a corpurilor de pe baza macronevertebratelor lacuri naturale 89

124 Anexa 6.1.2A Stare ă elemente hidromorfologice Râuri Elemente de calitate hidro-morfologice În conformitate cu Articolul 8 (1) al Directivei Cadru din domeniul apelor (2000/60/EC), Statele Membre ale Uniunii Europene au stabilit programele de monitorizare pentru apele de suprafaţă, apele subterane şi zonele protejate în scopul cunoaşterii şi clasificării stării acestora în cadrul fiecarui bazin/spaţiu hidrografic. În România programele de monitorizare stabilite au devenit operaţionale la data de , aplicându-se corpurilor de de suprafaţă, corpurilor de subterană şi zonelor protejate. Mediile de investigare sunt reprezentate de, sedimente şi biota, elementele de calitate, parametrii şi frecvenţele minime de monitorizare fiind în concordanţă cu cerinţele Directivei Cadru în domeniul apei, funcţie de tipul de programonte. Tabel 1 - Elemente, parametrii şi frecvenţe de monitorizare în programul de supraveghere şi operaţional pentru râuri Elemente de calitate 6,1,4Elemente hidromorfologice Regimul hidrologic Parametri morfologici Parametri Nivelul şi debitul apei Program Supraveghere H = 2 / zi * Q = /an* Frecvenţă Program Operational H = 2 / zi * Q = /an* Conectivitatea cu corpurile de subterană 1/3 zile 1/3 zile Continuitatea râului 1/6 ani 1/6 ani Variaţia adâncimii şi lăţimii râului 1/an 1/an Structura şi substratul patului albiei 1/6 ani 1/6 ani Structura zonei riverane 1/6 ani 1/6 ani În vederea evaluării stării corpurilor de pe baza elementelor hidro-morfologice se va avea în vedere compararea unei situaţii corespunzătoare unei stări naturale, de referinţă a cursului de şi anume situaţia înainte de impactul creat de amenajările hidrotehnice (construite în anii ) şi situaţia actuală datele de monitoring până în Se vor utiliza datele disponibile până la execuţia amenajărilor pe cursul de (inclusiv tabele şi hărţi la nivelul anilor ), în funcţie de anii înfiinţării staţiilor hidrometrice care vor constiui datele de referinţă corespunzătoare stării foarte bună. În acelaşi mod se vor avea în vedere datele de monitoring disponibile până în anul 2013, date ce vor defini starea ă curentă a corpului de. 90

125 Râuri Regimul hidrologic Nivel Modificare amplitudine maximă a variaţiilor de nivel în regim natural (m) exprimat prin variaţia de nivel corespunzătoare stării de referinţă H nat = H max an I -H min an I unde: H max an I = nivelul maxim mediu din primii ani de funcţionare al staţiei hidrometrice până la execuţia lucrărilor pe cursul de (m) H min an I = nivelul minim mediu din primii ani de funcţionare al staţiei hidrometrice până la execuţia lucrărilor pe cursul de (m) Modificare amplitudine maximă a variaţiilor de nivel datorită presiunilor antropice (m) exprimat prin variaţia de nivel corespunzătoare stării curente H mod = H max mod an curent -H min mod an curent unde: H max mod an curent = nivelul maxim mediu înregistrat după execuţia lucrărilor, până în anul curent (2007) (m) H min mod an curent = nivelul minim mediu înregistrat după execuţia lucrărilor, până în anul curent (2007) (m) Debitul Se va calcula modificarea debitului mediu prin raportul Q m nat /Q m mod unde: Q m nat - debit mediu în regim natural (m 3 /s) - debitul mediu multianual măsurat din primul an de funcţionare al staţiei hidrometrice până la execuţia lucrărilor pe cursul de ; Q m mod - debit mediu în regim modificat datorită presiunilor antropice (m 3 /s) - debitul mediu multianual măsurat de la execuţia lucrărilor pe cursul de până în anul curent (2013) la staţia hidrometrică. Conectivitatea cu corpurile de subterană Conectivitatea cu corpurile de subterană se exprimă prin: 1. variaţiile de nivel din foraje pentru starea de referinţă: se va verifica nivelul piezometric din forajele de observaţie din vecinătatea cursului de care se va compara cu nivelul piezometric corespunzător stării actuale. 2. procent din scurgerea de suprafaţă Pentru starea de referinţă, se va verifica conectivitatea cu apele subterane ale corpului de utilizând harta nr. 1 pentru a estima aportul alimentării din subteran ca procent din scurgerea medie multianuală aferentă corpului de analizat. Pentru starea curentă, se va estima aportul alimentării din subteran ca procent din scurgerea medie multianuală aferentă corpului de analizat pentru anii de după execuţia lucrărilor (harta nr. 2 păstrându-se aceleaşi procente din scurgerea superficială, ca la harta nr. 1). Se va considera debitul mediu multianual corespunzător. În lipsa datelor de bilanţ, se poate estima conectivitate foarte bună sau bună dacă raportul dintre nivelele apei subterane corespunzătoare regimului natural, au variat faţă de cele actuale în limite de +/- 15%. 91

126 În urma acestei analize se va estima daca există sau nu o modificare a conectivităţi cu subterană. În cazul în care nu există foraje de observaţie în vecinătatea cursului de, conectivitatea cu corpurile de subterană se poate estima doar din procent din scurgerea de suprafaţă. 92

127 93

128 94

129 Continuitatea curgerii râului Se consideră că în anul de referinţă nu existau barări transversale ale râului. Se va verifica cu datele din anul curent (2007) dacă există barări transversale ale curgerii râului (praguri, baraje) şi se va completa după caz (de ex. dacă există amenajări funcţionale pentru circulaţia peştilor migratori (tabel 1), corpul de se încadrează în stare ă bună). Tabel 1 Lista cu specii de peşti migratori de pe cursurile de din România Ordinul Specia Denumirea vernaculară RO Eudontomyzon danfordi chişcar (cicar) Acipenser gueldenstaedti nisetru Acipenser nudiventris viză Acipenser ruthenus cegă /cigă Acipenser stellatus păstrugă Acipenseriformes Huso huso morun Alosa immaculata /Caspialosa pontica scrumbia de Dunăre Clupeiformes Clupeonella cultriventris gingirică Hucho hucho lostriţă Salmo trutta lacustris păstrăv de lac Salmoniformes Salmo trutta labrax păstrăv de MN Anguiliformes Anguilla anguilla anghilă Chondrostoma nasus scobar Leuciscus idus văduviţă Abramis brama plătică Aspius aspius avat Barbus barbus mreană Vimba vimba morunaş Cyprinus carpio crap sălbatic de Dunăre Chalcalburnus chalcoides oblete mare Romanogobio uranoscopus (Tisa superioara)/gobio uranoscopus/ Rheogobio frici porcuşor de vad/chetrar Cypriniformes Pelecus cultratus Lota lota sabiţă mihalţ 95

130 Parametrii morfologici Variaţia adâncimii şi lăţimii râului Modificarea secţiunii transverale adâncime H m nat /H m mod H m nat = adâncime medie albie în regim natural se va calcula adâncimea medie la debitul mediu multiannual din profilele transversale din primii ani de funcţionare al staţiei hidrometrice până la execuţia lucrărilor (m); H m mod = adâncime medie în regim modificat (m) se va calcula adâncimea medie din profilele transversale la debitul mediu multianual de după execuţia lucrărilor până în anul curent (2007). Modificarea secţiunii transverale lăţime B m nat /B m mod B m nat = lăţime medie albie minoră în regim natural se va calcula lăţimea medie minoră din profilele transversale din primul an de funcţionare al staţiei hidrometrice (m); B m mod = lăţime medie în regim modificat (m) se va calcula lăţimea medie din profilele transversale din anul current (2007). Modificare coeficient de reducere albie majoră - K i K i =L maj nat / L maj îndig coeficient de reducere albie majoră (lăţime medie albie majoră naturală/distanţa transversală medie între diguri pe corp de ) ; L maj nat = se va calcula lăţimea medie a albiei majore din profilele transversale din primul an de funcţionare al staţiei hidrometrice. Structura şi substratul patului albiei Coeficient de dragare (lucrări de curăţare şi întreţinere albie) - K d pentru râurile unde se practică navigaţia. K d =L d /L r coeficient de dragare (lungime dragată/lungime sector de râu) Stabilizarea patului albiei nu se aplică la fluviul Dunărea ci numai la râurile interioare. Se va calcula raportul dintre H/h prag unde H este nivelul apei (curent) şi h prag = înălţime prag peste cota fundului albiei (m) Structura zonei riverane 96

131 Coeficient consolidare maluri K mal =L mal cons/ L mal nat (lungime mal consolidat cu lucrări de stabilizare/lungime mal fără consolidări) Structură zonă riverană - se referă la modul şi gradul de acoperire al terenului. Toţi aceşti parametri hidro-morfologici prezentaţi în instrucţiunile metodologice de mai sus se regăsesc sintetic în tabelul nr. 2. O parte dintre ei se estimează pe baza analizei hărţilor prezentate iar restul de parametri se calculează cu ajutorul unui program de calcul (fişier Excel program de calcul - HYMO). În urma rezultatelor obţinute se face încadrarea corpului de în una din cele 5 clase de calitate (tabelul nr. 3). În urma analizei tuturor parametrilor hidro-morfologici, starea ă finală a corpului de dată de elementele de calitate hidro-morfologice este reprezentată de cea mai defavorabilă situaţie (de ex. dacă avem situaţia în care parametrul - modificarea debitului mediu conduce la o stare ă bună iar parametrul - modificarea coeficientul de reducere al albiei majore este stare ă moderată şi parametrul modificarea amplitudinii maxime a variaţiilor de nivel conduce la stare ă foarte bună etc., corpul de este în încadrat în stare ă moderată). 97

132 Anexa 6.1.2B Stare ă elemente hidromorfologice Lacuri naturale Evaluarea stării e în cazul lacurilor naturale s-a făcut pe baza analizei următorilor parametri hidromorfologici - modificare amplitudine maximă a variaţiilor de nivel (m) - modificarea frecvenţei variaţiilor de nivel semnificative - conectivitate ape subterane - coeficient de dragare - structură zonă riverană - coeficient consolidare maluri Aceşti parametri hidromorfologici se calculează cu ajutorul unui program de calcul (fişier Excel program de calcul - HYMO). În urma rezultatelor obţinute se face încadrarea corpului de în una din cele 5 clase de calitate, dupa cum se poate observa în tabelul ataşat. 98

133 Tabel 3 Parametrii hidro-morfologici de evaluare ă - râuri Parametru hidromorfologic de Stare Stare Stare Stare Stare evaluare ă râuri ă ă bună ă moderată ă slabă ă proastă descriere evaluare foarte bună modificarea debitului mediu Q m nat /Q m mod 0,96 1,04 modificare amplitudine maximă a H nat / H mod 0,90 1,10 variaţiilor de nivel (m) continuitate curgere permanentă conectivitate ape subterane da modificarea secţiunii transverale H m nat /H m mod 0,95 1,05 adâncime modificarea secţiunii B m nat /B m mod 0,95 1,05 transverale lăţime,creştere 0,85 0,96,scădere 1,04 1,15,creştere 0,80 0,90,scădere 1,10 1,20 asigurare circulaţie avalamonte şi amonte-aval a fondului piscicol da,creştere 0,80 0,95,scădere 1,05 1,20,creştere 0,80 0,95,scădere 1,05 1,20,creştere 0,70 0,85,reducere 1,15 1,30,creştere 0,40 0,70,reducere 1,30-1,60,creştere <0,40,reducere >1,60,creştere 0,70 0,80,creştere 0,60-0,70,creştere <0,60,scădere 1,20 1,30,scădere 1,30-1,50,scădere >1,50 periodică întreruptă întreruptă redusă faţă de starea naturală nu nu,creştere 0,70 0,80,creştere 0,55 0,70,creştere <0,55,scădere 1,20 1,35,scădere 1,35 1,60,scădere >1,60,creştere 0,60 0,80,creştere 0,35 0,60,creştere <0,35,scădere 1,20 1,40,scădere 1,40 1,65,scădere >1,65 coeficient de K d * 0,00 0,00 0,20 0,20 0,40 0,40 0, ,00 99

134 Parametru hidromorfologic de dragare* evaluare ă râuri descriere modificare 100coeficient de reducere albie majoră modificarea 100coeficient de amenajare îndiguire coeficient consolidare maluri stabilizare pat albie structură zonă riverană evaluare Stare ă foarte bună K i 1,00 conectivitate naturală Stare ă bună 1,20 conectivitate naturală Stare ă moderată 1,50 conectivitate redusă Stare ă slabă 2,00 conectivitate foarte redusă Stare ă proastă >2,00 conectivitate întreruptă K amenaj 0,00 0,00 0,20 0,20 0,40 0,40 0,70 0,70 1,00 K mal 0,00 0,00 0,15 0,15 0,40 0,40 0,75 0,75 1,00 h prag 0,00 0,10 m şi H/h prag > teren 2,00 nexploatat agricol, acoperire naturală 0,10 0,20 m şi H/h prag > 2,00 0,20 0,30 m şi H/h prag > 2,00 exploatat agricol 40% exploatat agricol >40% K d * se calculează numai pentru râurile unde se practica navigaţia. 0,30 0,50 m şi H/h prag > 1,50 folosinţe cu impact antropic semnificativ >0,50 m folosinţe cu impact antropic major (localităţi, industrii ) 100

135 Anexa 6.1.3A Principalele etape de aplicare a metodologiei de evaluare a stării e a corpurilor de pentru elementele fizico-chimice generale (suport pentru elementele biologice) RÂURI Elemente de calitate pentru care s-au elaborat limite între starea Foarte Bună / Bună şi respectiv Bună / Moderată: 1. Condiţii termice (temperatura apei) 2. Starea acidifierii (ph) 3. Salinitate (conductivitate) 4. Regimul de oxigen (oxigen dizolvat în termeni de concentraţie, CBO 5 si CCO-Cr) 5. Nutrienţi (N-NH 4, N-NO 2, N-NO 3, N Total, P-PO 4, P Total) 1. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza temperaturii apei - Se prevăd limite de temperatură pentru următoarele tipuri de ape de suprafaţă 2 : o Ape salmonicole acele ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de salmonide, precum păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) sau speciilor de coregoni (Coregonus); o Ape ciprinicole - Ape salmonicole acele ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaţiilor de peşti aparţinând speciilor de ciprinide (Cyprinidae) sau altor specii cum ar fi ştiuca (Esox lucius), bibanul (Perca fluviatilis). - Limitele prevăzute în Tabelul nr. 1 pentru temperatura apei sunt valabile pentru ambele stări e (starea Foarte Bună şi respectiv Bună), astfel: Tabel 1: Prevederi pentru indicatorul temperatura apei valabile pentru starea Foarte Bună şi respectiv Bună Prevedere (pentru starea FB şi B) Ape salmonicole Ape ciprinicole 1. Temperatura măsurată în aval de punctul de descărcare a apelor poluate termic (la extremitatea zonei de difuzie) nu trebuie să depăşească temperatura mediului neafectat de poluare cu mai mult de: 1,5 0 C 3 0 C 2. Deversările de ape poluate termic nu trebuie să cauzeze depăşirea temperaturilor următoare în aval de punctul de deversare (la extremitatea zonei de dispersie) 21,5 0 C 28 0 C 3. Limita de temperatură de 10 0 C se aplică 10 0 C 10 0 C 2 Conform Hotărârii 202 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii piscicole 101

136 numai în perioadele de înmulţire a speciilor care au nevoie de ape reci pentru reproducere şi numai acelor ape care pot conţine asemenea specii. 4. Limitele de temperatură pot fi depăşite pentru o perioadă de 2% din an - Conform punctului 4 din Tabelul 1, mărimea statistică ce se supune conformării cu limitele stabilite este P98 (percentilele 98). - Dacă mărimea statistică P98 respectă limitele prevăzute în Tabelul 1, atunci starea dată de temperatura apei este Foarte Bună. - Dacă mărimea statistică P98 depăşeşte limitele prevăzute în Tabelul 1, atunci starea dată de temperatura apei este moderată. 2. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza ph-ului (Figura 1): - Se obţin datele primare de monitoring pentru indicatorul ph. - Se compară P90 obţinut cu intervalul 6,5 8,5, interval caracteristic pentru stările e Foarte Bună şi respectiv Bună. - Dacă P90 se află în interiorul intervalului 6,5 8,5, atunci starea este Foarte Bună. - Dacă P90 se află în afara intervalului menţionat, atunci starea este Moderată. 3. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza salinitatii (conductivitate): - Se obţin datele primare de monitoring pentru indicatorul conductivitate si se calculează percentilele P90. - Pentru conductivitate este dată o singură limită între starea Bună și Moderată, egală cu 1500 µs/cm. - dacă P90 este mai mic sau egal cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Bună. - dacă P90 este mai mare decât limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Moderată. 4. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza oxigenului dizolvat (Figura 2): - Se obţin datele primare de monitoring pentru indicatorul oxigen dizolvat (concentraţie). - Se calculează percentilele P

137 - Se compară mărimea P10 calculată anterior cu limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), corespunzătoare categoriei tipologice din care face parte corpul de testat (Tabelul nr.2). o dacă P10 este mai mare sau egal cu limita FB/B, atunci starea ă este Foarte bună o dacă P10 este mai mic decât limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), se compară cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M ) (Tabelul nr.2). o dacă P10 este mai mare sau egal cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Bună. o dacă P10 este mai mic decât limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Moderată. 5. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza indicatorilor Consum biochimic de oxigen (CBO 5 ) și Consum chimic de oxigen (CCO-Cr): - Se calculează percentilele P90. - Se compară mărimea P90 calculată anterior pentru fiecare indicator cu limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), corespunzătoare categoriei tipologice din care face parte corpul de testat (Tabelul nr.2). 5.1 dacă P90 este mai mic sau egal cu limita FB/B, atunci starea ă este Foarte bună 5.2 dacă P90 este mai mare decât limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), se compară cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M ) (Tabelul nr. 2). 5.3 dacă P90 este mai mic sau egal cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M). 5.4 dacă P90 este mai mare decât limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Moderată. Starea ă dată de indicatorii regimului de oxigen se obţine aplicând principiul cel mai defavorabil caz. 6. Etape de parcurs pentru evaluarea stării e pe baza elementelor fizico-chimice suport din categoria nutrienţi (Figura 3): - Se obţin datele primare de monitoring pentru elementele fizico-chimice din categoria nutrienţi (N-NH 4, N-NO 2, N-NO 3, N Total, P-PO 4, P Total); - Se validează datele obţinute: 103

138 o se verifică dacă formele de nutrienţi pe bază de azot şi fosfor sunt exprimate în N, respectiv P; o se verifică dacă valoarea concentraţiei de orto-fosfaţi este mai mică decât cea de fosfor total; o nu se lucrează cu valori de zero ; - Se calculează percentilele P90 pentru un şir de măsurători cel puţin egal cu 12 pe an. - Se compară mărimea P90 calculată anterior pentru fiecare indicator cu limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), corespunzătoare categoriei tipologice din care face parte corpul de testat (Tabelul nr.3). o dacă P90 este mai mic sau egal cu limita FB/B, atunci starea ă este Foarte bună o dacă P90 este mai mare decât limita dintre starea ă Foarte Bună şi Bună (FB/B), se compară cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M ) (Tabelul nr. 3). o dacă P90 este mai mic sau egal cu limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M). o dacă P90 este mai mare decât limita dintre starea ă Bună şi Moderată (B/M), atunci starea ă este Moderată. Starea ă dată de nutrienţi se obţine aplicând principiul cel mai defavorabil caz. Starea ă dată de elementele fizico-chimice generale se obţine aplicând principiul cel mai defavorabil caz. Nota: 1. Starea cea mai defavorabilă dată de elementele fizico-chimice generale este starea Moderată. Conform DCA/2000, evaluarea stării e pe baza elementelor suport se opreşte la starea MODERATĂ, numai elementele BIOLOGICE mergând până la starea Proastă. 2. Percentila P k a unei distribuţii de valori reprezintă valoarea variabilei x i sub care se găsesc k% valori din şirul ordonat de observaţii 3. 3 MARIA Gheorghe: Analiza statistică şi corelarea datelor experimentale (bio)chimice. Repartiţii şi estimatori statistici. Editura Printech,

139 3. Se lucrează cu mărimea statistică P90, percentila P90 având avantajul că ea combină o măsură a nivelului general al unui indicator de calitate cu o măsură a variabilităţii respectivului indicator, fiind astfel capabile să răspundă unor fluctuaţii largi de calitate a apei. 4. Pentru corpurile de puternic modificate sau artificiale din categoria râuri se aplică aceleaşi limite stabilite pentru corpurile naturale (Tabelele 1, 2 și 3). 5. Pentru corpurile de pentru care nu există prevăzute secţiuni de monitoring se consideră valabile informaţiile obţinute pentru corpuri de similare. 6. Pentru corpurile de pentru care există mai multe secţiuni de monitoring, se procedează astfel: pentru că evaluarea stării e se face pe corp de, mărimea statistică ce se supune procesului de conformare (P90 sau P10) se obţine din agregarea seturilor de date pentru toate secţiunile de monitoring de pe corpul respectiv. Tabel 2: Valorile limită pentru pragurile dintre stările e Foarte Bună şi Bună (FB/B), respectiv Bună și Moderată (B/M) pentru indicatorii regimului de oxigen Oxigen dizolvat CCO-Cr Categorie CBO (mg/l O 2 ) 5 (mg/l O 2 ) (mg/l O 2 ) tipologică FB/B B/M FB/B FB/B B/M RO RO RO RO RO RO RO RO RO04* RO04* RO RO RO05* RO05* RO RO RO06* RO06* - - RO RO RO RO RO08* RO08* - - RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO

140 Tabel 3: Valorile limită pentru pragurile dintre stările e Foarte Bună şi Bună (FB/B), respectiv Bună și Moderată (B/M) pentru nutrienți Categorie tipologică N-NH4 N-NO2 N-NO3 P-PO4 P Total N Total (mg/l) (mg/l N) (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) FB/B B/M FB/B B/M FB/B B/M FB/B B/M FB/B B/M FB/B RO RO RO RO RO RO RO RO RO04* RO04* RO RO RO05* RO05* RO RO RO06* RO06* RO RO RO RO RO08* RO08* RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO RO

141 Figura 1: Schema generală de stabilire a stării e pentru ph, pe baza intervalului pentru starea ă Foarte Bună şi respectiv Bună Date primare pentru ph Se calculează P90 6,5 P90 8,5? DA NU Stare Foarte Bună (FB) Stare Moderată (M) 107

142 Figura 2: Schema generală de stabilire a stării e pentru oxigen dizolvat, pe baza limitelor de prag între starea Foarte Bună / Bună şi respectiv Bună / Moderată Date primare pentru oxigen dizolvat Se calculează P10Modul DA P10 FB/B? NU P10 B/M? P90<B/M? Stare Foarte Bună NU Stare Bună (B) DA Nota: Valorile P10 egale cu limitele între stările e determină starea superioară de calitate. Stare Moderată (M) 108

143 Figura 3: Schema generală de stabilire a stării e pentru indicatorii regimului de oxigen (CCO-Cr si CBO 5 ), pe baza limitelor de prag între starea Foarte Bună / Bună şi respectiv Bună / Moderată Date primare pentru CCO-Cr si CBO 5 Se calculează P90 DA P90 FB/B NU P90 B/M?? Stare Foarte Bună NU Stare Bună (B) DA Nota1: Valorile P90 egale cu limitele între stările e determină starea superioară de calitate. Stare Moderată (M) Nota 2: Schema de conformare se aplică pentru fiecare indicator din seria regimului de oxigen (O 2 dizolvat, CCO-Cr si CBO 5 ), iar starea finală se stabileşte pe principiul starea este dată de cel mai slab plasat indicator. 109

144 Figura 4: Schema generală de stabilire a stării e pentru elementele fizico-chimice suport din categoria nutrienţi, pe baza limitelor de prag între starea Foarte Bună / Bună şi respectiv Bună / Moderată Date primare Validarea datelor Unităţi de măsură (ex.: concentraţii exprimate în N respectiv P) Verificare P-PO 4 < P Total Se calculează P90 DA P90 FB/B NU P90 B/M?? Stare Foarte Bună Stare Bună (B) DA NU Stare Moderată Nota 1: Valorile P90 egale cu limitele între stările e determină starea superioară de calitate. Nota 2: Schema de conformare se aplică pentru fiecare indicator din seria nutrienţilor (pentru care s-au eleborat limite), iar starea finală se stabileşte pe principiul starea este dată de cel mai slab plasat indicator. 110