PRINCIPIILE DREPTATII,

Transcription

1 CAPITOLUL II PRINCIPIILE DREPTATII, Teoria dreptatii se imparte in doua sectiuni principale: (1) o interpretare a situatiei initiale ~i o formulare a diverselor principii care pot fi alese in situatia ini!iala; (2) un argument ce stabile~te care dintre aceste principii urmeaza de fapt a fi adoptat. In capitolul de fata sunt discutate ~i explicate doua principii pentru dreptatea institutiilor ~i cateva principii ale dreptatii individuale. Deocamdata am in vedere doar un aspect al primei sectiuni din teoria dreptatii. Abia in capitolul urmator voi aborda interpretarea situatiei initiale ~i voi incepe sa dezvolt argumentul care arata ca principiile considerate in aceasta situatie vor fi intr-adevar acceptate. De asemenea, mai discut aici o serie de teme: institutiile ca obiect al dreptatii ~i conceptul de dreptate formala; trei tipuri de dreptate procedurala; pozitia ocupata de teoria binelui; ~i sensul in care principiile dreptatii sunt egalitariste. In fiecare dintre aceste cazuri, scopul este acela de a explica semnificatia ~i modul de aplicare a principiilor. 10. Institutiile ~i dreptatea formahi Obiectul fundamental al principiilor dreptatii sociale este structura de baza a societatii, i.e. organizarea institu!iilor sociale semnificative intr-o schema unica de cooperare. Am observat ca aceste principii trebuie sa guverneze alocarea drepturilor ~i indatoririlor specifice institutiilor ~i trebuie sa determine distributia adecvata a greutatilor ~i a beneficiilor vietii sociale. Principiile dreptatii institutiilor nu trebuie confundate cu principiile care se aplica indivizilor ~i actiunilor lor in anumite circumstante: acestea sunt doua tipuri de principii, care se aplica la chestiuni distincte ~i care trebuie discutate separat. lnteleg notiunea de institutie ca referindu-se la un sistem public de reguli care definesc anumite roluri ~i pozitii, drepturile ~i indatoririle asociate acestora, competentele ~i imunitatile etc. Aceste reguli defmesc unele tipuri de actiune ca

2 PRINCIPIILE DREPTATJI 69 fiind admisibile, iar altele interzise; totodatii,regulile asigura anumite penalizari sau masuri de aparare atunci cand apar incalcari ale lor. Ca exemple de institutii, sau, mai general, de practici sociale, ne putem gandi la jocuri ~i ritualuri, procese ~i parlamente, piete ~i sisteme de proprietate etc. 0 institutie poate fi inteleasa in doua feluri: fie ca un obiect abstract, i.e. ca o forma posibila de comportament exprimata printr-un sistem de reguli; fie ca o realizare a actiunilor definite de aceste reguli in gandirea ~i comportamentul anumitor persoane, in anumite momente. Prin urmare, exista o ambiguitate referitoare la ce anume este drept sau nedrept, institutia ca entitate realizata sau institutia ca obiect abstract. Pare mai adecvat sa afirmam ca institutiile realizate ~i administrate eficient ~i impartial sunt cele care pot fi judecate ca fiind drepte sau nedrepte. Institutia ca obiect abstract este dreapta sau nedreapta in sensul ca orice realizare a ei poate fi dreapta sau nedreapta. 0 institutie exista in anumite coordonate spatio-temporale, atunci cand actiunile definite de ea sunt indeplinite cu regularitate ~i conform cu intelegerea publica a faptului ca sistemul de reguli care define~te institutia trebuie urmat. De exemplu, institutiile parlamentare sunt defmite de un anumit sistem de reguli (sau de o familie de sisteme, pentru a permite variatii). Aceste reguli enumera o serie de tipuri de actiune, care variaza de la organizarea unei sesiuni parlamentare pana la votarea unei legi sau la ridicarea unei chestiuni de procedura. Diverse tipuri de norme generale sunt organizate intr-o schema coerenta. In consecinta, o institutie parlamentara exista in anumite coordonate spatio-temporale, atunci cand anumite persoane aqioneaza in mod adecvat ~i se angajeaza in aceste activitati intr-o manierii corespunzatoare, recunoscand reciproc ca modul lor de comportament se conformeaza regulilor la care trebuie sa se supuna 1 Atunci dind afmn ca o institutie - ~i prin urmare structura de baza a societatii- este un sistem public de reguli, vreau sa spun eli toti cei angajati in acest sistem ~tiu ceea ce ar fi ~tiut daca aceste reguli ~i participarea la activitatea definita de ele ar fi fost rezultatul unui acord. 0 persoana care face parte dintr-o institutie cunoa~te necesitatile impuse de reguli asupra ei sau a altor persoane. De asemenea, ea ~tie ca ceilalti le ~tiu ~i ca ei ~tiu ca ea le ~tie, ~i a~a mai departe. Cu siguranta, aceasta conditie nu este intotdeauna indeplinita in cazul institutiilor reale, insa reprezinta o asumptie simplificatoare rezonabila. Principiile dreptatii trebuie sa se aplice la configuratii sociale care sunt pub lice in acest sens. Acolo unde regulile unui anumit segment al institutiei le sunt cunoscute doar celor care apaf!in segmentului respectiv, putem asuma ca exista o intelegere conform careia ace~ti membri i~i pot face singuri regulile, atata timp cat acestea 1 Vezi H.L.A. Hart, The Concept of Law (Oxford, Clarendon Press, 1961), pp. 59 ~i urm., 106 ~i urm., , pentru o discutie despre situatiile in care putem afirma cii existii anumite reguli ~i sisteme legale.

3 70 0 TEORIE A DREPTATII sunt proiectate sa atinga obiective general acceptate ~i nu ii afecteaza negativ pe ceilalti. Caracterul public al regulilor unei institutii asigura faptul ca membrii acesteia ~tiu la ce limite asupra comportamentului se pot a~tepta unii de la ceilalti ~i ce tipuri de actiuni sunt admisibile; exista o baza comuna pentru determinarea a~teptarilor reciproce. Mai mult, intr-o societate bine ordonata, guvemata in mod eficient de o conceptie comuna a dreptatii, exista ~i o intelegere publica a ceea ce este drept sau nedrept. Voi asuma mai tarziu ca principiile dreptatii sunt alese in conditiile in care indivizii ~tiu ca ele urmeaza a fi publice ( 23). Caracterul public reprezinta o conditie naturala intr-o teorie contractariana. Mai departe, trebuie sa notam distinqia dintre regulile constitutive ale unei institutii, care stabilesc diferitele drepturi, indatoriri etc. din cadrul acesteia, ~i strategiile sau maximele prin care putem profita cat mai mult de institutie pentru anumite obiective 2 Strategiile ~i maximele rationale se bazeaza pe o analiza a actiunilor admisibile asupra carora se vor decide indivizii sau grupurile, date fiind interesele, convingerile ~i asumptiile lor referitoare la planurile reciproce. Aceste maxime ~i strategii nu fac ele insele parte din institutie, ci mai degraba apaf!in teoriei institutiei respective, e.g. teoriei politicii parlamentare. Teoria unei institutii, asemenea unui joe, intelege in general regulile constitutive ca fiind date, analizeaza modul in care este distribuita puterea ~i explica maniera in care membrii pot beneficia de oportunitatile oferite de aceasta. In proiectarea ~i reformarea configuratiilor sociale trebuie sa examinam schemele ~i tacticile permise de institutie, precum ~i tipurile de comportament pe care are tendinta de a le incuraja. In mod ideal, regulile ar trebui sa fie stabilite astfel inciit oamenii sa fie condu~i de propriile interese predominante spre actiunile care promoveaza obiective sociale dezirabile. Comportamentul indivizilor calauziti de planurile lor rationale ar trebui coordonat cat mai mult pentru a obtine acele rezultate care sunt ideale din perspectiva dreptatii sociale, de~i pot fi neintentionate sau chiar neprevazute de ace~tia. Bentham concepe aceasta coordonare ca reprezentand o identificare artificiala a intereselor, iar Adam Smith, ca fiind opera mainii invizibile3; ea constituie scopullegislatorului ideal in stabilirea legilor ~i al moralistului in solicitarea reformei acestora. fnsa, de~i esentiale in evaluarea institutiilor, strategiile ~i tacticile urmate de indivizi nu fac parte din sistemul public de reguli care le define~te. 2 Despre reguli constitutive ~i institutii, vezi J.R. Searle, Speech Acts (Cambridge, The University Press, 1969), pp Vezi ~i G.E.M. Anscombe,,On Brute Facts", Analysis, vol. 18 (1958) ~i B.J. Diggs,,Rules and Utilitarianism", American Philosophical Quarterly, vol. 1 (1964), in care sunt discutate diverse interpretari ale regulilor. 3 Sintagma,identificare artificiala a intereselor" este preluata din perspectiva lui Elie Halevy asupra lui Bentham, expusa in La Formation de radicalisme philosophique, vol. 1 (Paris, Felix.-\lean, 1901), pp Asupra conceptului de mana invizibila, vezi The Wealth of Nations, ed. Edwin Cannan (New York, The Modern Library, 1937), p. 423.

4 PRINCIPIILE DREPTATII 71 De asemenea, putem distinge intre o regula (sau grup de reguli), o institutie ( sau o parte insemnata a acesteia) ~i structura sistemului social ca intreg - o diferentiere justificata de faptul ca una sau cateva reguli ale unui aranjament pot fi nedrepte fiira ca institutia insa~i sa fie nedreapta. Analog, o institutie poate fi nedreapta in conditiile in care sistemul social ca intreg este drept. Exista posibilitatea ca regulile singulare ~i institutiile sa nu fie in ele insele suficient de importante, precum ~i posibilitatea ca o aparenta nedreptate sii compenseze o alta in structura unei institutii sau a unui sistem social. fntregul este mai putin nedrept dedit ar fi fost daca ar fi cuprins doar una dintre partile nedrepte. Mai mult, este imaginabil ca un sistem social sa fie nedrept chiar daca toate institutiile sale sunt drepte, nedreptatea fiind aici consecinta modului in care institutiile sunt agregate intr-un singur sistem. 0 institutie poate sa incurajeze ~i aparent sa justifice annmite a~teptari care sunt contestate sau ignorate de o altainstitu}ie. Aceste distinctii sunt suficient de clare; ele reflecta pur ~i simplu ideea ca atunci dind evaluam institutiile le putem piasa intr-un context mai general sau mai specific. Trebuie sa remarcam ca exista ~i institutii care nu pot fi caracterizate intermenii dreptatii. De exemplu, un ritual nu este de obicei privit ca fiind drept sau nedrept, de~i putem imagina, fiira indoiala, cazuri in care acest lucru n-ar fi adevarat- de exemplu, sacrificarea rituala a primului nascut sau a prizonierilor de razboi. 0 teorie generala a drepta}ii trebuie sa ia in considerare momentul in care ritualurile sau alte practici nedescrise de obicei ca drepte sau nedrepte fac intr-adevar obiectul unor astfel de contraexemple. Probabil ca aceste ritualuri sau practici presupun intr-un fel sau altul alocarea anumitor drepturi ~i valori in randul persoanelor, insa nu intentionez sa urmaresc mai departe aceasta chestiune. Interesul nostru este legat doar de structura de baza a societatii ~i de institutiile sale semnificative; prin urmare, suntem interesati de cazurile standard de dreptate sociala. Sa presupunem acum ca exista o anumita structura de baza ~i ca regulile sale satisfac o conceptie a dreptatii. Este posibil ca noi sa nu-i acceptam principiile, ba chiar sa le gasim odioase ~i injuste. Insa acestea sunt principii ale dreptatii in sensul ca ele asuma rolul dreptatii pentru sistemul in discutie: ofera o alocare a drepturilor ~i indatoririlor fundamentale ~i determina distributia beneficiilor cooperarii sociale. Sa presupunem de asemenea ca aceasta conceptie a dreptatii este in general acceptata in societate ~i ca institutiile sunt impartiale ~i administrate coerent ~i sistematic de judecatori sau de alti oficiali. Mai exact, cazurile similare sunt tratate in mod similar, in condi}iile in care similaritatile ~i diferentele sunt cele identificate de normele existente. Guvemarea corecta, a~a cum este definita de institutii, este interpretata adecvat ~i respectata constant de catre autoritati. Aceasta administrare impartiala ~i sistematica a legilor ~i institutiilor, indiferent de principiile lor substantiale, poate fi numita dreptate formala. Daca ne gandim la dreptate ca exprimand intotdeauna un anumit tip de egalitate, atunci dreptatea formala reclama aplicarea egala (sau similara) a legilor ~i institutiilor

5 72 0 TEORIE A DREPTATII in cazul tuturor persoanelor care apaqin claselor defmite de aceste legi ~i institutii. Dupa cum sublinia Sidgwick, acest tip de egalitate este implicat de esenta conceptului de lege sau de institutie, odata ce i1 definim ca o schema de reguli generale 4 Dreptatea formala nu reprezinta nimic altceva dedit adeziunea fata de principiu, sau, dupa cum au numit-o unii autori, obedienta fata de sistem 5 Evident, adauga Sidgwick, de~i legea ~i institutiile pot fi formulate in maniera egalitarista, ele se pot dovedi a fi nedrepte. Tratarnentul similar al cazurilor similare nu reprezinta o garantie suficienta pentru dreptatea substantiala, concreta. Aceasta din urma depinde de principiile care articuleaza structura de baza. De~i improbabil, nu exista nici o contradictie in a presupune ca o societate sclavagista, una bazata pe un sistem de casta sau una care sanctioneaza cele mai arbitrare forme de discriminare pot fi administrate uniform ~i sistematic. Dreptatea formala - sau dreptatea ca regularitate - exclude anurnite tipuri senmificative de nedreptate. Daca presupunem ca institutiile sunt relativ drepte, atunci este foarte important ca autoritatile sa fie impaqiale, neinfluentate de consideratii personale, bane~ti sau de alte chestiuni irelevante in abordarea cazurilor particulare. In cazul institutiilor legale, dreptatea formalii este pur ~i simplu un aspect al donmiei Iegii, care sustine ~i asigura a~teptari legitime. Un tip de nedreptate ar fi e~ecul judecatorilor sau a altor persoane in autoritate sa respecte regulile relevante sau interpretarile acestora atunci dind decid anurnite revendiciiri. 0 persoanii este nedreaptii in masura in care ea are o inclinatie (bazata pe caracter ~i dispozitie) catre astfel de actiuni. Mai departe, chiar daca legile ~i institutiile sunt nedrepte, este adeseori mai bine ca ele sa fie aplicate in mod sistematic. Astfel, persoanele supuse legilor ~i institutiilor in discutie ~tiu eel putin care sunt pretentiile acestora ~i potincerca sa se protejeze in cuno~tinta de cauza; ar fi o nedreptate mult mai mare daca cei deja dezavantajati ar fi tratati arbitrar in acele situatii particulare in care regulile le-ar oferi o oarecare securitate. Pe de alta parte, in alte cazuri este mai bine sa aliniim conditia celor nedreptiititi prin distantarea fata de normele existente. In ce masurii suntem justificati sii procedam astfel- in special in detrimentul a~teptarilor de bunii-credinta fatii de institutiile curente- este una dintre cele mai complexe probleme ale dreptiitii politice. In general, putem afirma cii foqa cerintelor dreptiitii formale sau a obedientei fatii de sistem depinde in mod clar de dreptatea substantiala, concretii, a institutiilor ~i de posibilitatea reformei acestora. Unii autori au sustinut eli dreptatea formala ~i cea substantiala au de fapt tendinta de a fi considerate impreuna ~i ca, prin urmare, institutiile flagrant nedrepte (eel putin) nu sunt niciodata (sau, in orice caz, sunt foarte rar) administrate 4 The Methods of Ethics, ed. a 7-a (London, Macmillan, 1907), p Vezi Ch. Perelman, The Idea of Justice and the Problem of Argument, trad. J. Petrie (London, Routledge and Kegan Paul, 1963), p. 41. Primele doua capitole (o traducere a lucrarii De la Justice, Brussels, 1943) sunt pertinente aici in intregime, insa in special pp

6 PRINCIPIILE DREPTATII 73 impartial ~i sistematic 6 Cei care sustin aranjamentele nedrepte, care au de ca~tigat de pe urma acestora ~i care neaga cu dispret drepturile ~i libertatile celorlalti nu vor permite considerentelor morale legate de dornnia legii sa interfereze cu interesele lor specifice. Caracterul inevitabil vag al legilor ~i orizontul larg al interpretarilor lor incurajeaza o anurnita arbitrarietate a deciziilor, care nu poate fi diminuata decat prin loialitate fata de dreptate. Astfel, ace~ti autori sustin ca acolo unde gasim dreptatea formala, dornnia legii ~i onorarea a~teptarilor legitime, este probabil sa gasim ~i dreptatea substantiala. Dorinta de a urma regulile ill mod impartial ~i sistematic, de a trata cazurile asemanatoare ill mod similar ~i de a accepta consecintele aplicarii normelor publice sunt intim legate de dorinta- sau eel putin de dispozitia- de a recunoa~te drepturile ~i libertatile celorlalti ~i de a imparta~i echitabil greutatile ~i beneficiile cooperarii sociale. 0 dorinta tinde sa fie asociata cu cealalta. Acest argument este :tara illdoiala unul plauzibil; insa nu il voi examina aici, illtrucat nu poate fi evaluat cum se cuvine pana cand nu ~tim care sunt cele mai rezonabile principii ale dreptatii substantiale ~i in ce conditii ajung oamenii sa le afmne ~i sa traiasca potrivit lor. Odata ce intelegem continutul acestor principii ~i fundamentul lor in ratiune ~i in atitudinile oamenilor, am putea fi in pozitia de a decide daca dreptatea formalii ~i cea substantiala sunt legate una de cealalta. 11. Doua principii ale dreptatii in cele ce urmeaza, a~ dori sa propun cele doua principii ale dreptatii care ar fi acceptate de comun acord in pozitia originara. Formularea initiala a acestor principii este una provizorie. Voi considera o serie de variante pe masura ce inaintam, cu intentia de a aproxima pas cu pas formularea finala care va fi anuntata mai tarziu. Aceasta strategie permite expunerii sa se dezvolte ill mod natural. Prima formulare a celor doua principii poate fi redata astfel: Primul principiu: fiecare persoana trebuie sa aibii un drept egal la cea mai extinsii schema de libertati egale fundamentale, compatibila cu o schema sirnilara de libertati pentru ceilalti. Al doilea principiu: inegalitatile sociale ~i economice trebuie sa fie aranjate astfel incat (a) sane putem a~tepta in mod rezonabil ca ele sa fie in avantajul tuturor ~i (b) sa fie asociate unor roluri ~i functii accesibile tuturor. Exista doua sintagme ambigue in eel de-al doilea principiu, ~i anume,in avantajul tuturor" ~i,accesibile tuturor". Determinarea unui sens mai precis al acestora va duce la cea de-a doua formulare a principiului in 13. Versiunea finala a celor doua principii va fi enuntata in 49; 39 considera formularea primului principiu. 6 Vezi Leon Fuller, The Morality of Law (New Haven, Yale Unievrsity Press, 1964), cap. IV.

7 74 0 TEORIE A DREPTApi Dupa cum am mentionat anterior, aceste principii se aplica la structura de baza a societatii, guvemeaza alocarea drepturilor ~i illdatoririlor ~i reglementeaza distributia avantajelor sociale ~i economice. In vederea unei teorii a dreptatii, formularea lor presupune ca structura sociala poate fi inteleasa ca avand doua paqi mai mult sau mai putin distincte, primul principiu aplicandu-se la cea dintai, iar eel de-al doilea principiu aplicandu-se la cea de-a doua. Putem distinge astfel intre acele aspecte ale sistemului social care defmesc ~i asigura libertatile egale fundamentale ~i cele care specifica ~i stabilesc inegalitatile sociale ~i economice. Este important sa observam ca libertatile fundamentale sunt enumerate intr-o lista. Printre acestea, mai importante sunt libertatea politica ( dreptul de a vota ~i de a ocupa functii pub lice), libertatea de expresie sau libertatea de intrunire ~i asociere; libertatea gandirii ~i a con~tiintei; libertatea persoanei, care include libertatea fata de opresiunea psihologica ~i libertatea fata de atacul sau dezmembrarea fizicii (integritatea persoanei); dreptul la proprietate personala ~i libertatea fata de arestul sau confiscarea arbitrara a~a cum sunt ele definite de conceptul de domnie a legii. Aceste libertati trebuie sa fie egale conform primului principiu. Cel de-al doilea principiu se aplica, intr-o prima aproximare, la distributia veniturilor ~i a resurselor, precum ~i la proiectarea organizatiilor care folosesc diferentele de autoritate ~i responsabilitate. in timp ce distributia veniturilor ~i a resurselor nu trebuie sa fie neaparat egala, ea trebuie sa fie in avantajul tuturor, iar pozitiile de autoritate ~i responsabilitate trebuie sa fie accesibile tutror. Cel de-al doilea principiu se aplica prin mentinerea deschisa a acestor pozitii, pentru ca ulterior, in functie de aceastii conditie, sa aranjam inegalitiitile sociale ~i economice astfelincat sa beneficieze toata lumea. Principiile trebuie aranjate in ordine seriala, cu primul principiu avand prioritate fata de eel de-al doilea. Aceastii ordonare inseanma cii incalcarea libertatilor egale fundamentale, protejate de primul principiu, nu pot fi justificate sau compensate prin avantaje sociale ~i economice superioare. Libertatile egale fundamentale au un sfera centralii de aplicabilitate, in care pot fi limitate sau compromise doar atunci cand intra in conflict cu alte libertati fundamentale. Dat fiind faptul ca pot fi limitate atunci cand intra in contradictie, nici una dintre aceste libertati nu este absoluta; insii indiferent de modul in care sunt ajustate pentru a forma un sistem unic, acest sistem trebuie sa fie acela~i pentru toti. Este extrem de dificil, poate chiar imposibil, sa oferim o listii completa a acestor libertati independent de circumstantele particulare- sociale, economice ~i tehnologiceale unei anumite societati. Ipoteza este ca forma generala a unei astfel de liste ar putea fi conceputa suficient de exact pentru a sustine aceasta conceptie a dreptatii. Libertatile care nu se afla pe lista nu sunt fundamentale - de exemplu, dreptulla anumite tipuri de proprietate (e.g., rnijloace de productie) sau libertatea de a incheia contracte, a~a cum este ea inteleasa in doctrina laissez-faire. in consecinta, acestea nu sunt protejate de prioritatea primului principiu. in sfar~it,

8 PRINCIPIILE DREPTATII 75 in ceea ce prive~te eel de-al doilea principiu, distributia averilor ~i a veniturilor sau cea a pozitiilor de autoritate ~i responsabilitate trebuie sa fie compatibile atilt cu libertatile fundamentale, cat ~i cu egalitatea oportunitatilor. Cele doua principii au un continut destul de specific, iar acceptarea lor este sustinuta de anumite asumptii care trebuie in cele din urma explicate ~i justificate. Deocamdata, este important sa observam ca aceste principii reprezinta un caz special al unei conceptii mai generale a dreptatii, ce poate fi redata astfel: Toate valorile sociale- libertatea ~i oportunitatile, veniturile ~i prosperitatea, bazele sociale ale respectului de sine - trebuie distribuite in mod egal, cu exceptia cazului in care distributia inegala a unora sau a tuturor acestor valori este in avantajul tuturor. Prin urmare, nedreptatea nu inseamna altceva decat inegalitati care nu sunt in avantajul tuturor- o conceptie care este desigur extrem de vaga ~i care are nevoie de interpetare. Ca prim pas, sa presupunem ca structura de baza a societatii distribuie annmite bunuri primare, i.e. lucruri pe care ~i le dore~te orice om rational. Aceste bunuri sunt de obicei folositoare indiferent de planul rational de viata al unei persoane. Pentru a simplifica, sa presupunem ca bunurile primare esentiale la dispozitia societatii sunt drepturile, libertatile sau oportunitatile, dar ~i veniturile sau bogatia. (Mai tarziu, in partea a treia, respectul de sine ca bun primar va juca un rol central.) Acestea sunt bunurile sociale primare. Alte bunuri primare, precum sanatatea ~i energia, inteligenta sau imaginatia, reprezinta bunuri naturale; de~i posesia lor este influentata de structura de baza, ele nu se afla sub controlul direct al acesteia. In consecinta, sa ne imaginam un aranjament initial ipotetic in care toate bunurile sociale primare sunt distribuite in mod egal: fiecare are drepturi ~i indatoriri similare, iar veniturile ~i averea sunt impartite uniform. Aceasta stare de lucruri ofera un standard pentru evaluarea nivelului de ameliarare. Daca anumite inegalitati de capital ~i diferente in autoritate se dovedesc a genera un avantaj general superior situatiei ipotetice initiale, atunci ele vor corespunde conceptiei generale. Teoretic este posibil ca oamenii sa renunte la unele dintre libertatile lor fundamentale ~i sa fie suficient compensati de avantajele sociale ~i economice rezultate. 0 conceptie generala a dreptatii nu impune nici o restrictie asupra tipului de inegalitati adrnisibile, ci doar cere ca pozitia fiecaruia sa fie imbunatatita. Nu e nevoie sa presupunem nimic drastic, e.g. acceptarea unei conditii de sclav; ne putem imagina in schimb ca oamenii ar renunta bucuro~i la anumite drepturi politice in numele unor ca~tiguri economice sernnificative. Exact acest tip de substitutie este exclus de cele doua principii: fiind aranjate in ordine seriala, ele nu permit schimburi intre libertatile de baza ~i ca~tigurile economice sau sociale decat atunci cand sunt prezente circumstante atenuante ( 26, 39).

9 76 0 TEORIE A DREPTATII In general, am sa las lao parte conceptia generala a dreptatii ~i am sa examinez cele doua principii aranjate in ordine seriala. Avantajul acestei strategii este acela ca recunoa~tem din start problema prioritatii ~i facem un efort de a gasi principiile necesare pentru abordarea acesteia. Ordonarea lexicala a principiilor define~te libertatea ca avand o valoare absoluta in raport cu avantajele sociale ~i economice, iar noi trebuie sa fim atenti in permanenta la conditiile in care aceasta valoare absoluta a libertatii devine una rezonabila. La prima vedere, aceasta clasare pare sa fie extrema ~i sa reprezinte un caz mult prea special pentru a putea fi luata in considerare; insa ea este mult mai justificata dedit s-ar crede la prima vedere, sau eel putin a~a urmeaza sa argumentez ( 82). Mai departe, distinctia dintre drepturile ~i libertatile fundamentale ~i beneficiile sociale sau economice marcheaza o diferenta in randul bunurilor primare sociale, o diferenta care sugereaza o diviziune importanta a sistemului social. Cu siguranta, distinctiile in cauza ~i ordinea propusa sunt in eel mai bun caz aproximative; exista fiira indoiala circumstante in care acestea e~ueaza. Insa este esential sa descriem cu acuratete structura unei conceptii rezonabile a dreptatii, iar cele doua principii aflate in ordine seriala par sa serveasca destul de bine acestui scop, intr-o multitudine de conditii. Faptul ca cele doua principii se aplica la institutii nu este lipsit de consecinte. In primul rand, drepturile ~i libertatile fundamentale la care se refera aceste principii sunt cele definite de regulile publice ale structurii de baza. Libertatea indivizilor este determinata de drepturile ~i indatoririle stabilite de institutiile semnificative ale societatii. Libertatea reprezinta un anumit model de forme sociale. Primul principiu insista pur ~i simplu ca anumite tipuri de reguli, cele care definesc libertatile fundamentale, sa se aplice tuturor in mod egal ~i sa permita cea mai extinsa libertate compatibila cu o libertate sirnilara pentru toti. Singurul motiv pentru limitarea sau reducerea libertatilor fundamentale este reprezentat de eventualitatea interferentei lor. Atunci cand principiile mentioneaza persoane sau reclama ca toti sa aiba de ca~tigat de pe urma inegalitatii, ele se refera la persoanele reprezentative care ocupa diverse pozitii sociale sau la funqiile stabilite de structura de baza. Astfel, in aplicarea celui de-al doilea principiu, voi asuma ca este posibil sa alocam indivizilor reprezentativi din aceste pozitii anumite a~teptari referitoare la bunastare. Aceste a~teptari indica perspectivele lor de viata a~a cum apar din situatia sociala in care se afla. In general, a~teptarile persoanelor reprezentative depind de distributia drepturilor ~i indatoririlor in structura de baza. A~teptarile sunt legate una de cealalta: sustinerea perspectivelor unei persoane reprezentative aflata intr-o anumita pozitie are ca efect augmentarea sau diminuarea perspectivelor altor persoane reprezentative din alte pozitii. Pentru ca se aplica la forme institutionale, eel de-al doilea principiu (sau mai degraba prima parte a celui de-al doilea principiu) se refera la a~teptarile indivizilor reprezentativi. Dupa cum voi discuta in 14, nici unul dintre aceste principii nu se aplica la

10 PRINCIPIILE DREPTATII 77 distributia bunurilor particulare catre persoane care pot fi identificate dupa nume. Situatia in care cineva se gande~te cum sa aloce anumite comoditati unor persoane dezavantajate pe care le cunoa~te nu se afla in sfera principiilor; acestea au scopul de a reglementa configuratiile institutionale fundamentale. Din perspectiva dreptatii, nu trebuie sa asumam ca exista 0 similaritate considerabila intre 0 alocare administrativa a bunurilor catre persoane particulare ~i designul adecvat al societatii. Intuitiile noastre comune pentru cea dintai pot fi o calauza insuficienta pentru cea de-a doua. Cel de-al doilea principiu insista ca fiecare persoana sa beneficieze de pe urma inegalitatilor admisibile din structura de baza. Aceasta inseamna ca fiecare persoana reprezentativa relevanta, defmita de structura de baza, trebuie sa creada ca este mai rezonabil sa prefere o perspectiva in conditii de inegalitate uneia flira inegalitate. Nu este permisa justificarea diferentelor de venit sau a diferentelor in pozitiile de autoritate ~i responsabilitate pe motiv ca dezavantajele persoanelor aflate intr-o anumita pozitie sunt compensate de avantajele superioare ale persoanelor aflate in alte pozitii. Incalcarile libertatii pot fi cu atat mai putin contrabalansate in acest mod. Insa atunci cand luam drept standard configuratia initiala de egalitate, este evident ca exista nenumarate modalitati in care toti pot fi avantajati. Cum sa decidem intre aceste posibilitati? Principiile trebuie specificate astfel incat sa ofere o concluzie decisiva, iar aceasta este o chestiune pe care o voi discuta acum. 12. Interpretiiri ale celui de-al doilea principiu Dupa cum am mentionat deja, dat fiind sensul ambiguu al sintagmelor,in avantajul tuturor" ~i,accesibile tuturor", ambele parti ale celui de-al doilea principiu au doua sensuri frre~ti. Pentru ca aceste sensuri sunt independente, principiul prezinta patru semnificatii posibile. Presupunand ca primul principiu, allibertatii egale, pastreaza acela~i sens, avem prin urmare patru interpretari ale celor doua principii. Acestea sunt indicate in tabelul de mai jos.,accesibile tuturor" Egalitatea In sensul de profesii accesibile celor talentati Egalitatea ca egalitate a oportunitatilor echitabile,,n avantajul tuturor" Principiul eficientei Principiul diferentei Sistem allibertatii naturale Aristocratie naturala Egalitate liberala Egalitate democratica V oi descrie pe rand cele trei interpretari: sistemul libertatii naturale, egalitatea liberala ~i egalitatea democratica. Intr-un anumit sens, aceasta succesiune este mai intuitiva; insa nici cea care considera interpretarea aristocratiei naturale nu este lipsita de interes, motiv pentru care o voi comenta pe scurt. fu elaborarea