CARTEA VERDE A POLITICII MARITIME. Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană privind oceanele şi mările Iunie 2006

Transcription

1 CARTEA VERDE A POLITICII MARITIME Către o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană privind oceanele şi mările Iunie 2006

2 1. Introducere Oricare European îşi aminteşte că a învăţat despre marile călătorii de cercetare care au deschis ochii înaintaşilor noştri cu privire la vastitatea planetei noastre, diversitatea culturilor şi bogăţia resurselor sale. Cele mai multe astfel de călătorii au fost făcute pe mare. Pentru reuşita acestora, era necesară deschidere la idei noi, planificare meticuloasă, curaj şi determinare. Odată cu trecerea timpului, nu numai că au făcut cunoscute zone ale globului care înainte nu existau pe hartă, dar au şi generat tehnologii noi, cum ar fi cronometrul care permitea calcularea exactă a longitudinii şi turbina cu abur care a adus independenţă faţă de tirania vânturilor dominante. Mulţi Europeni au trăit întotdeauna lângă sau aproape de mare. Marea le-a oferit un mijloc de existenţă, ca pescari sau marinari, le-a dăruit sănătate şi bucurie, orizonturi noi la care sa viseze şi un vocabular bogat in cuvinte şi metafore pe care să-l folosească în literatură şi în vieţile lor zilnice. A fost privită ca o sursă de romantism, dar şi de separare, pericole necunoscute şi suferinţă. Ne-a oferit o provocare constantă şi o dorinţă profundă de a o cunoaşte mai bine. Europa este înconjurată de multe insule şi de patru mări: Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Nordului şi Marea Neagră; şi de două oceane: Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic. Acest Continent este o peninsulă cu mii de kilometri de coastă- mai lungă decât cea a altor mase mari terestre, cum ar fi Statele Unite sau Federaţia Rusă. Această realitate geografică înseamnă că mai mult de două treimi din graniţele UE sunt de coastă şi că spaţiile maritime aflate în jurisdicţia Statelor Membre sunt mai mari decât teritoriile terestre ale acestora. Prin regiunile sale cele mai îndepărtate, în pus faţă de Oceanul Atlantic, Europa este de asemenea prezentă şi în Oceanul Indian şi Marea Caraibelor. Interesele maritime ale acestora sunt multe şi privesc UE în întregimea ei. Prin urmare, geografia europeană a fost dintotdeauna unul dintre motivele principale ale relaţiei speciale pe care o are Europa cu oceanele. Din cele mai îndepărtate timpuri, oceanele au jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea culturii, identităţii şi istoriei Europene. Ceea ce se întâmplă şi astăzi. Cum UE caută să-şi revitalizeze economia, este important să se recunoască potenţialul economic al dimensiunii maritime. Se estimează că între 3 şi 5% din Produsul Intern Brut al Europei este generat de industriile şi serviciile marine, fără a se include valoarea materiilor prime, cum ar fi uleiul, gazul sau peştele. Regiunile maritime totalizează mai mult de 40% din PIB.

3 Cu toate acestea, cetăţenii noştri nu sunt întotdeauna bine informaţi cu privire la importanţa oceanelor şi mărilor în vieţile lor. Ştiu cât de importantă este apa, dar pot să nu facă legătura cu faptul ca cea mai mare parte a acesteia este reciclată din oceane ca ploaie sau zăpadă. Se îngrijorează cu privire la schimbările climatice, dar poate ca nu văd întotdeauna rolul cheie al oceanelor in reglarea acestora. Beneficiază ca urmare a abilităţii lor de a cumpăra produse ieftine din toată lumea, fără a realiza cât de complexă este reţeaua logistică care ni le aduce. Motivul Dezvoltarea durabilă este punctul cheie al agendei UE 1. Provocarea constă în asigurarea reîntăririi mutuale a creşterii economice, bunăstarea socială şi protecţia mediului. UE are acum oportunitatea de a aplica dezvoltarea durabilă oceanelor. Pentru a face acest lucru, îşi poate dezvolta punctele forte care i-au susţinut dintotdeauna supremaţia maritimă: cunoaşterea oceanelor, experienţa vastă şi abilitatea de a sesiza noi provocări şi de a combina toate acestea cu un angajament ferm de protejare a bazei de resurse. Oceanele şi mările nu pot fi administrate fără cooperarea ţărilor terţe şi fără a fi în forumuri multilaterale. Politica UE cu privire la oceane trebuie să fie dezvoltată în acest context internaţional. In cazul în care Europa va înfrunta provocarea de a găsi o mai bună relaţie cu oceanele, nu numai industria va trebui să se inoveze, ci şi cei ce elaborează politicile. Ar trebui să luăm în considerare o nouă abordare în ceea ce priveşte administrarea mărilor şi oceanelor, care să nu pună accent numai pe ce pot oamenii extrage din mări şi oceane, şi nici o abordare care să privească mările şi oceanele din punct de vedere pur sectorial, ci una care le priveşte ca pe un întreg. Până acum, politicile noastre în domeniul transportului maritim, industriei, regiunilor de coastă, energiei din larg şi altor domenii relevante, au fost dezvoltate separat. Desigur, am încercat să ne asigurăm că impactul lor una asupra alteia a fost luat în considerare. Dar nimeni nu a privit legăturile mai mari dintre ele. Nimeni nu a examinat într-o manieră sistematică cum ar putea aceste politici să fie combinate pentru a se întări reciproc. 1 Communication from the Commission to the Council and the European Parliament on the review of the Sustainable Development Strategy: A platform for action - COM(2006) 658 final/2 Documentele Comisiei sunt disponibile la ale Consiliului la iar ale Parlamentului la

4 Fragmentarea poate avea ca rezultat adoptarea unor măsuri conflictuale, care, la rândul lor, pot avea consecinţe negative asupra mediului marin, sau pot impune restrângeri disproporţionate asupra activităţilor maritime concurente. Mai mult, fragmentarea procesului de luare a deciziilor face dificilă înţelegerea impactului potenţial al unui set de activităţi asupra altuia. Ne împiedică să explorăm sinergii nefolosite între diferite sectoare maritime. Acum este momentul pentru a aduna toate aceste elemente la un loc şi pentru a crea o nouă viziune pentru administrarea relaţiei noastre cu oceanele. Aceasta va necesita noi modalităţi de elaborare şi implementare a politicilor la nivel local, naţional şi la nivelul UE, precum şi la nivel internaţional, prin dimensiunea externă a politicilor noastre interne. Scopul Această Carte Verde intenţionează să lanseze o dezbatere cu privire la o viitoare Politică Maritimă a UE care să trateze oceanele şi mările într-o manieră holistică. Va sublinia faptul că folosirea continuă a beneficiilor pe care le oferă acestea va fi posibilă numai printr-un profund respect pentru ele, într-un moment în care resursele lor sunt ameninţate de presiuni severe şi de abilităţile noastre tehnologice din ce în ce mai mari de a le exploata. Reducerea accelerată a biodiversităţii marine, în mare parte datorită poluării, impactului schimbărilor climaterice şi pescuitului exagerat reprezintă semnale de alarmă pe care nu le putem ignora. Cartea Verde se fundamentează pe politicile şi iniţiativele UE existente şi se îmbină cu Strategia Lisabona. Caută să atingă echilibrul între dimensiunile economice, sociale şi de mediu ale dezvoltării durabile. De asemenea, Cartea Verde speră să contribuie la o nouă conştientizare din partea cetăţenilor europeni în ceea ce priveşte măreţia moştenirii lor maritime, importanţa oceanelor în vieţile lor şi potenţialul continuu al acestora de a ne furniza o mai mare bunăstare şi oportunităţi economice. Pasul următor: Principiile unei bune guvernări sugerează nevoia unei politici maritime europene care cuprinde toate aspectele legate de oceane şi mări. Această politică ar trebui integrată intersectorial şi multidisciplinar şi să nu fie numai o colecţie de politici sectoriale verticale. Ea ar trebui să privească oceanele şi mările bazându-se pe cunoştinţele solide despre acestea şi despre cum durabilitatea mediului lor şi a ecosistemelor lor poate fi conservată. Ea ar trebui să tindă spre a asigura răspunsuri, cum ar fi felul în care se iau deciziile şi cum concilierea conflictelor

5 de interese în zonele maritime şi de coastă pot duce la un climat mult mai favorabil pentru investiţii şi pentru dezvoltarea activităţilor economice durabile. Pentru a atinge aceste scopuri, este necesară sporirea cooperării şi să se promoveze coordonarea şi integrarea eficientă a politicilor legate de ocean şi mare la toate nivelurile. Principiile de bază Printre obiectivele sale strategice pentru , Comisia Europeană a declarat că nevoia particulară pentru o politica atotcuprinzătoare a tins spre dezvoltarea unei economii maritime înfloritoare, într-o manieră ce susţine mediul înconjurător. O asemenea politică ar trebui sprijinită prin excelenţă în cercetare ştiinţifică marină, tehnologie şi inovare. Comisia crede că, în menţinerea acestei viziuni, concepţia noastră ar trebui să se sprijine ferm pe piloni gemeni. În primul rând, ea ar trebui legată de Strategia Lisabona, stimulând creşterea economică şi formarea de locuri de muncă mai multe şi bune în Uniune. Investiţiile continue în cunoştinţe şi aptitudini sunt factorii cheie pentru păstrarea competitivităţii şi asigurarea de locuri de muncă de calitate. Concepţia Uniunii Europene integrată în politica industrială subliniază că viitorul Europei constă în aducerea de produse şi servicii noi, de înaltă calitate pe piaţa mondială pentru care clienţii sunt pregătiţi să plătească un preţ 2. În al doilea rând, noi trebuie să menţinem şi să îmbunătăţim statutul resursei pe care se bazează toate activităţile maritime: oceanul însuşi. Pentru a face asta, ecosistemul bazat pe management, construit pe cunoştinţe ştiinţifice, este esenţial. Comisia a completat fundaţia pentru aceasta prin a stabili mai departe Strategia Tematică pentru Mediul Marin 3. În timp ce folosim aceşti piloni ca bază pentru noua noastră politică maritimă, ce pot părea destul de simpli, două caracteristici ale mediului marin trebuie luate in considerare. Prima, natura universală a oceanelor. Aceasta conduce atât la complementaritatea, cât şi la competiţia dintre naţiuni. Pentru a reglementa Propunere de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului care stabileşte Cadrul pentru acţiunile Comunitare in domeniul Politicii Mediului Marin (Directiva Strategiei marine) - COM (2005) 505,

6 activităţile maritime în interesul întregii lumi, dezvoltarea de durată necesită elaborarea de reguli aplicabile universal. Fiecare parte a oceanelor şi mărilor este diferită însă şi poate necesita reguli şi administrare mai specifice. Această contradicţie aparentă ilustrează de ce natura universală a oceanelor este o asemenea provocare pentru elaboratorii de politici. A doua provocare pentru buna guvernare maritimă, care este direct legată de prima, este aceea a variaţilor actori implicaţi. Politicile sectoriale multiple au apărut şi există la toate nivelurile de guvernare: al Uniunii Europene, naţional, regional şi local 4. Propunerile de acţiune pot fi reluate cel mai convenabil de diferiţi actori din diferite agenţii şi din diferite ţări sau de organizaţii internaţionale. În sensul păstrării deciziei la un nivel cel mai apropiat de cel al factorilor de interes, acţiunea la nivelul Uniunii Europene ar trebui preluată numai acolo unde ea contribuie la valoarea adăugată la activităţile altora. Ar trebui UE să aibă o politică maritimă integrată? Cum ar putea UE să aducă un plus de valoare numeroaselor iniţiative naţionale, locale şi private care deja există în domeniul maritim? 2. Păstrarea suveranităţii europene în dezvoltarea maritimă durabilă 2.1. O industrie maritimă competitivă Mărimea sectorului Uniunea Europeană deţine conducerea puterii maritime în lume, mai ales cu privire la transportul naval, tehnologia construcţiei de vapoare, a turismului din zona de coastă, energiei din larg, incluzând şi energia reciclabilă, şi serviciile auxiliare. Privind spre viitor, conform unui studiu al Institutului Irlandez de Marină, sectoarele cu cel mai mare potenţial de creştere apare ca fiind vasele de croazieră, porturile, acvacultura, energia reciclabilă, telecomunicaţiile marine şi biotehnologia marină 5. Transportul naval şi porturile sunt esenţiale pentru comerţul internaţional. 90% din comerţul exterior al Uniunii Europene şi peste 40% din comerţul interior utilizează transportul pe mare. Supremaţia Europei în această industrie globală 4 Modurile de abordare naţionale a afacerilor maritime. 5 Analiza pieţei mondiale pentru industria marinǎ, Martie 2005, Douglas-Westwood Limited, Previziunea Marinǎ seria nr.1, Institutul de Marinǎ, Irlanda.

7 este certă, totalizând 40% din flota mondială. 3,5 miliarde de tone de marfă pe an şi 350 milioane de pasageri trec prin porturile europene. Aproximativ de persoane lucrează în porturi şi în servicii conexe şi, împreună, generează o valoare adăugată de 20 miliarde de euro 6. Perspectivele pentru amândouă aceste sectoare sunt de continuă creştere, cu volumul comerţului mondial în creştere şi cu dezvoltarea Short Sea Shipping (transportul maritim pe distanţe scurte) şi a Autostrăzilor Maritime în Europa. Transportul maritim este un catalizator pentru alte sectoare, în principal pentru construcţia navală şi echipamentul marin. Serviciile maritime auxiliare, cum ar fi asigurările, serviciile bancare, de brokeraj, clasificarea şi consultanţa reprezintă un alt domeniu unde Europa ar trebui să-şi menţină supremaţia. De asemenea, oceanele şi mările generează venituri prin intermediul turismului. Cifra de afaceri directă a turismul marin în Europa este estimată la 72 miliarde de euro în Turiştii care îşi petrec vacanţele în zonele de coastă beneficiază de mare, de plajă şi de zonele de coastă în moduri foarte diferite. Multe destinaţii turistice îşi datorează popularitatea datorită proximităţii lor faţă de mare şi depind de calitatea mediului acesteia. Un nivel ridicat al protecţiei zonelor de coastă şi a mediului marin sunt, de asemenea, esenţiale pentru susţinerea turismului, în general, şi pentru creşterea rapidă a ramurii ecoturismului, în special 8. Turismul generează comerţ pentru industria constructoare de vapoare. Industria croazierelor în Europa s-a extins puternic în ultimii ani cu o rată anuală de creştere mai mare de 10%. Vasele de croazieră sunt construite aproape în întregime în Europa. Turismul pe vasele de croazieră contribuie la dezvoltarea zonelor de coastă şi a insulelor. Industria bărcilor de agrement a înregistrat o creştere stabilă în ultimii ani şi se prognozează o creştere anuală de 5-6% în cadrul Uniunii Europene 9. Nu există altă formă participativă de agrement care să acopere o asemenea diversitate de vârste, interese şi locaţii 10. Marea joacă un rol major în competitivitate, durabilitate şi siguranţa furnizării de energie, obiective cheie identificate de Comisie 11 şi de conducătorii de state şi de guverne din Uniunea Europeană 12. Marea Nordului este a patra cea mai mare sursă de petrol şi gaze naturale în lume, după Rusia, Statele Unite ale Americii şi Arabia Saudită 13. Mările din jurul Europei joacă, de asemenea, un rol important 6 Organizaţia Europeanǎ a Porturilor Maritime( ESPO), contribuţie la Cartea Verde. 7 A se vedea nota Sectorul include, spre exemplu, construcţia de vapoare, motoare marine şi echipamente pentru confecţionarea echipamentelor de înaltă tehnologie, finantare, clǎdiri şi infrastructurǎ operaţionalǎ. Grupul Uniunii Europene al Industriei Marine de Agrement (European Union Recreational Marine Industry Group- EURMIG)), contribuţie la Cartea Verde. 10 Asociaţia Europeanǎ a Vapoarelor (EBA), contribuţie la Cartea Verde. 11 Cartea Verde, O strategie europeanǎ pentru energie durabilǎ, competitivǎ şi sigurǎ COM(2006) Consiliul European, , Concluziile Preşedinţiei. 13 Asociaţia Internaţionalǎ a Producǎtorilor de Petrol şi Gaze (OGP), contribuţie la Cartea Verde.

8 în sectorul energetic ca un mijloc de transport, printr-o creştere a numărului de petroliere, din marea parte de petrol şi gaz consumat în Europa. În această privinţă, creşterea importanţei gazului natural lichefiat necesită construcţia unor noi terminale. Energia eoliană offshore, curenţii oceanici, valurile şi fluxurile şi refluxurile acestora reprezintă o vastă sursă de energie reciclabilă. Dacă aceasta este exploatată cu succes, poate contribui cu o substanţială provizie de electricitate în multe din zonele de coastă ale Europei. Aceasta poate susţine mai departe dezvoltarea economică şi crearea durabilă de locuri de muncă în aceste regiuni. Companiile europene au dezvoltat know-how-ul în tehnologia marină, nu numai în exploatarea offshore a hidrocarburilor, dar, de asemenea, în resursele marine reciclabile, operaţiuni efectuate la mare adâncime, cercetare oceanografică, vehicule şi roboţi submarini, lucrări maritime şi inginerie de coastă. Aceste tehnologii vor fi utilizate din ce în ce mai mult şi vor intensifica creşterea sectorului european de tehnologie marină, în special pe pieţele de export din lumea întreagă. Organizaţia Alimentelor şi Agriculturii (Food and Agricultural Organisation) 14 indică faptul că cea mai nouă cerinţă pentru consumul de peşte va trebui să fie întâmpinată de acvacultură. Provocarea va fi să se facă faţă la această creştere într-un mod prietenos cu mediul. Cum competiţia pentru spaţiu poate, de asemenea, să fie o problemă majoră în câteva din zonele de coastă, acvacultura poate fi mutată mai departe de coastă, necesitând în continuare cercetare şi dezvoltare pentru tehnologia offshore a creşterii în captivitate 15 (offshore cage farming technology). Uniunea Europeană este una din puterile majore în ceea ce priveşte pescuitul şi una din cele mai mari pieţe de desfacere pentru produse din peşte. În timp ce numărul pescarilor din Uniunea Europeană a scăzut de-a lungul timpului, aproximativ sunt angajaţi în sectorul pescuitului în totalitatea acestuia 16. Multe slujbe sunt generate în prelucrare, ambalare, transportare şi distribuţie ca şi în şantierele navale, confecţionarea echipamentelor de pescuit, fabrici de lumânări şi întreţinere, nu numai în prinsul peştelui. Aceste activităţi joacă un rol important în structurile economice şi sociale ale ariilor de pescuit. Cu trecerea graduală la pescării durabile, care este planificată în Uniunea Europeană, şi cu cererea în creştere pentru peşte şi pentru mâncare sănătoasă, posibilităţile pentru 14 Starea Mondială a Pescuitului şi Acvaculturii 2004, FAO. 15 Comunicarea din partea Comisiei cǎtre Consiliu şi Parlamentul European O startegie pentru dezvoltarea de duratǎ pentru acvacultura europeanǎ COM(2002) Politica comunitarǎ a pescuitului (CFP) în cifre, 2004.

9 o stabilitate economică mai bună, profitabilitatea şi chiar cultivarea în unele părţi ale sectorului pentru pescuit sunt în creştere. Importanţa faptului de a fi competitiv Dată fiind economia Europeană bazata pe export, creşterea în volumul comerţului şi circumstanţele geografice, Uniunea Europeană are un interes fundamental în competitivitatea navigaţiei, construcţiei de vapoare, echipament marin şi industria portuară. Pentru a asigura competitivitatea este necesar să se asigure un cadru unitar la nivel internaţional pentru aceste industrii. Aceasta este cu atât mai important cu cât activităţile maritime concurează in principal pe o piaţă globală. Transporturile maritime şi porturile sunt componente cheie ale lanţului logistic care leagă Piaţa Unică de economia mondială. Eficienţa şi vitalitatea lor continue şi vitalitatea sunt esenţiale pentru competitivitatea Europeană într-o lume în plina globalizare. Şantierele navale furnizează un studiu de caz bun despre cum sector maritim european tradiţional face faţă presiunii crescânde a competiţiei globale, mai ales celei din Asia. În ultimul deceniu, construcţia navală Europeană a pierdut 36% din locurile de muncă, dar a câştigat 43% în productivitate. Aceasta s-a întâmplat într-un sector care este specializat în producţia de vase sofisticate. Vapoarele produse în Europa sunt remarcabile în ceea ce priveşte complexitatea, siguranţa şi efectul asupra mediului, adeseori cu mult deasupra normelor regulamentare. Industria constructoare de vapoare din Uniunea Europeană ( incluzând şantiere şi echipamentul constructorilor) continuă să fie liderul mondial în tehnologie navală, toate invenţiile majore venind din Europa. Ca un rezultat, industria Uniunii Europene a cunoscut o evoluţie mai mare faţă de sectoarele echivalente din Orientul Îndepărtat, în ciuda volumului mai mic al tonajului produs. Constructorii de vapoare europeni şi furnizorii lor sunt lideri ai segmentelor de piaţă cum ar fi vasele de croazieră şi pentru pasageri, vase comerciale mici, vase şi tonaje navale specializate. Europa are o poziţie puternică în ambarcaţiuni pentru agrement şi echipament, un sector de o competitivitate ridicată datorită ingineriei de producţie modernă şi avansată. Inovaţia în acest sector este rezultatul cererilor societăţii pentru ţărmuri mai curate ca şi cel al regulamentelor elaborate. Programele şi politica judicioase pot lansa competitivitatea, aşa cum a fost arătat de către LeaderSHIP 17, referindu-se la viitoarea competitivitate a sectorului 17

10 construcţiilor şi reparaţiilor de vapoare. Acesta este un efort co-operativ bazat pe descoperirile de ultimă oră, antreprenoriat, inovare şi implicarea părţilor de interese. Comisia crede că acest exemplu poate fi formulat într-o formă mai generalizată. Într-un număr de sectoare maritime, cum ar fi navigaţia, construcţia de vapoare şi energia offshore, introducerea de noi tehnologii pentru a asigura durabilitatea mediului activităţilor lor creează oportunităţi pentru afaceri şi export, mai ales că şi alte ţări merg în direcţia unei dezvoltări durabile. Pentru a fi capabile de se folosi de oportunităţile de creştere în navigaţie şi alte sectoare maritime, companiile europene trebuie să fie capabile să prevadă cu oarecare acurateţe viitoarea dezvoltare a pieţei. Informaţiile adiţionale şi statisticile referitoare la piaţă pot fi de ajutor în această privinţă. Pentru regiunile mai îndepărtate ale Europei, accesul mai bun, inclusiv prin intensificarea legăturilor maritime atât în cât şi cu continentul European, ar putea consolida în mare măsura competitivitatea lor. Morala care se poate extrage de aici este aceea că puterea industriei maritime europene constă în antreprenoriat şi abilitatea ei de a inova. Se pot face multe pentru a se asigura că factorii de producţie de cea mai înaltă calitate sunt disponibili pentru sectorul privat. Aceştia sunt chiar oceanele, ca o resursă de bază, cunoaşterea ştiinţifică despre toate aspectele oceanelor şi calitatea şi experienţa forţei de muncă. Este oportun să-i examinăm acum, precum şi cadrul de reglementare în cadrul căruia operează industria. Cum pot sectoarele maritime europene să rămână competitive, luând în considerare nevoile specifice ale IMM-urilor? Ce mecanisme trebuie implementate pentru a se asigura că noua dezvoltare maritimă este durabilă? 2.2. Importanţa mediului marin pentru utilizarea durabilă a resurselor noastre marine Existenta unui mediu marin sanatos este o conditie sine qua non pentru realizarea potentialului deplin al oceanelor. Din acest motiv, prezervarea acestor resurse este cheia imbunatatirii competitivitatii, cresterii pe termen lung si numarului angajatilor in UE.

11 Deteriorarea mediului maritim reduce potentialul oceanelor si marilor de a oferi venituri si slujbe. Activitatile economice care depind de calitatea mediului marin sunt afectate in mod special. Buna desfasurare a turismului marin si de coasta, cea mai mare industrie europeana legata de mare, depinde de asta. Regiunile cele mai indepartate si izolate trebuie sa faca fata unor provocari specifice, fie fenomene naturale (tornade sau cutremure) fie imigratie ilegala, fiecare dintre acestea necesitand un raspuns specific. Pescuitul este desemenea afectat. Pastrarea unui mediu marin sanatos inseamna pastrarea unei vieti bogate si diverse in acest mediu, incluzand stocurile de peste. Pentru a avea un sector de pescuit vibrant, este necesara obtinerea unui nivel al stocurilor de peste care sa permita pescuitul durabil. Politicile de mediu si de pescuit trebuie sa fie parteneri, luptand pentru teluri comune care sunt bazate pe stiinta biologica de top. In anumite mari, aceste teluri vor putea fi realizate doar daca alte amenintari la adresa sanatatii mediului marin, cum ar fi poluarea de pe uscat sau descarcarile operationale ale navelor, sunt controlate. Un mediu marin sanatos este deasemenea necesar pentu ca fructele de mare sa contribuie optim la nutritia si sanatatatea oamenilor. Din ce in ce mai multe dovezi stiintifice arata ca pestele este foarte nutritiv, dar prezenta substantelor contaminante cum ar fi metalele grele sau poluantii organici persistenti pot impiedica oamenii sa beneficieze la maximum de avantajele pentru sanatatea lor oferite de fructele de mare. 18 Se cere actiune prompta pentru a asigura aceasta resursa. Comisia a adoptat Strategia Tematica pentru Mediul Marin (Thematic Strategy for the Marine Environment) care va reprezenta pilonul partii legate de protectia mediului din oricare viitoare politica maritima. Evaluarea detaliata a starii mediului marin care va fi oferita de Strategia Marina va fi foarte valoroasa pentru elaborarea principiilor de baza care sa duca la reglementarea integrala a folosirii oceanelor. Scopul principal este obtinerea unui stari bune a mediului marin al UE pana in Aceasta strategie introduce principiul planificarii spatiale bazate pe ecosistem. Fara aceasta, vom fi in curand incapabili sa ne descurcam cu diferitele si uneori conflictualele folosiri ale oceanelor. Aceasta evaluare ar putea duce la crearea altor zone marine protejate, lucru ce va proteja biodiversitatea si va asigura tranzitia rapida la niveluri de pescuit ce pot fi mentinute. Luarea eficienta a deciziilor trebuie sa includa in politicile maritime si problemele mediului si sa ofere sectoarelor maritime previzibilitatea de care au nevoie. La baza noii politici maritime trebuie sa stea intelegerea reciproca si 18 Vezi Opinia Comitetului Stiintific asupra Substantelor Contaminante in lantul trofic, la cererea Parlamentului European in legatura cu evaluarea sigurantei Pestilor Salbatici si din Crescatorii, Autoritatea Europeana de Siguranta a Hranei, Intrebarea Nr EFSA-Q , Jurnalul EFSA (2005) 236

12 viziunea comuna a tuturor factorilor de decizie, incluzand transportul maritim si porturile, pescuitul, managementul integrat al zonelor de coasta, politica regionala, politica energetica si politicile tehnologice. Aceasta inseamna unificarea unor politici diferite pentru pentru atingerea scopului comun al expansiunii economice durabile, care este provocarea cheie a viitoarei Politici Maritime. Politica de siguranta maritima are deasemenea un rol important pentru protejarea mediului marin. Legistatia, masurile si controalele comunitare au fost intarite dupa dezastrele petrolierelor Erika si Prestige din 1999 si Interzicerea si retragerea treptata a petrolierelor cu o singura coca, monitorizarea si aplicarea stricta a legislatiei exitente, mai multe controale in apele teritoriale ale UE si inspectia porturilor, armonizarea partiala a sanctiunilor penale pentru poluarea marina 19 si crearea unei Agentii Europene de Siguranta Maritima 20 (European Maritime Safety Agency-EMSA) sunt exemple ale efortului urias facut pentru imbunatatirea sigurantei maritime in UE. Comisia a prezentat de curand Al Treilea Pachet de propuneri in acest domeniu care va intari legislatia existenta, in special in domeniul societatilor de clasificare, controlul portuar al statelor, monitorizarea traficului maritim, responsabilitatea statelor sub al caror pavilion se afla navele, investigatiile accidentelor maritime si raspunderea armatorilor. 21 Pentru a continua acest progres, este necesara utilizarea potentialului deplin al evaluarii de risc ca un instrument pentru dezvoltarea politicii. Aceasta va necesita un un efort concertat din partea institutiilor UE pentru a obtine reactiile porturilor si ale navelor, pentru a dezvolta procese si metode care sa ofere informatii mai bune despre incidentele si traficul maritim si pentru a reduce nesiguranta impactului si scalei practicilor neprietenoase mediului inconjurator prin evaluarea riscurilor. Legislatia poate fi deasemenea sprijinita prin alte tipuri de actiune. Asa cum considera Cooperarea Subregionala a Statelor Marii Baltice 22 (Baltic Sea States Subregional Cooperation-BSSSC): Participarea imediata a peste 40 de autoritati regionale la proiectul Baltic Master, sprijinit de Interreg, este cel mai bun exemplu de crestere a cunostintelor despre managementul sigurantei maritime si a accidentelor la acest nivel. Aceasta este un exemplu al modului in care fondurile comunitare pot fi folosite pentru implementarea politicilor. 19 Directiva 2005/35/EC si Decizia Cadru 2005/667/JHA Comunicarea Comisiei, Al treilea pachet de masuril legislative pentre siguranta maritima in Uniunea Europeana -COM(2005) BSSSC, Contributie la Cartea Verde

13 Doua exemple de conventii internationale a caror ratificare va aduce contributii la un sanatatea mediului marin sunt Conventia Internationala pentru Controlul Sistemelor Anti Ciocnire pe nave (International Convention on the Control of Harmful Anti-Fouling Systems on Ships-AFS) si Conventia Internationala pentru Controlul si Managementul Apelor de Balast si Sedimentelor (International Convention for Control and Managemnt of Ship s Ballast Water and Sediments- BWM). 23 Mai multe State Membre au realizat importanta luptei impotriva speciilor invadatoare care afecteaza mediul marin prin introducerea apei de balast. Introducerea tehnologiilor necesare pentru tratarea apei de balast ar trebui incurajata. Comisia a contribuit (de exemplu prin proiectele celui de-al 5-lea Program Cadru asupra Tratarii Apelor de Balast 24 ) la eforturile Organizatiei Maritime Internationale (IMO) de implementare a Programului Global de Management al Apelor de Balast, care va ajuta tarile in curs de dezvoltare sa inteleaga problema, monitorizeze situatia si sa se pregateasca sa implementeze conventia BWM. Aceste eforturi trebuie continuate. 25 Cum poate politica maritima sa contribuie la conservarea resurselor oceanulu si a mediului? Cum poate o politica maritima sa imbunatateasca scopurile Strategiei Tematice privind mediul marin? Cum poate fi folosita evaluarea riscurilor pentru imbunatatirea sigurantei pe mare? 2.3 Ramanand la cele mai avansate Stiinte si Tehnologii Declaraţia de la Galway aprobată de Conferinţa Euroceans 2004 a identificat contribuţia industriilor marine în atingerea obiectivelor de la Lisabona şi rolul ştiinţei şi tehnologiei marine în cel de al şaptelea Program Cadru al UE pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (FP7) privind dezvoltarea într-o manieră desăvârşită a ştiinţei şi tehnologiei marine. Conferinţa Euroceans 2004 a accentuat faptul că, pe lângă cercetarea marină şi cea maritimă, există nevoia Tratarea Apelor de Balast (TREBAWA) si Tratarea la Bord a Apelor de Balast (Dezvoltarea si Aplicarea Tehnoligiilor) si Introducerea Combustibilului Marin cu putin sulf (MARTOB) 25 Vezi Documentul suport asupra sigurantei marine

14 urgentă de sprijinire a colectării coordonate şi sustinute, de arhivare a seturilor de informaţii 2 maritime uşor de înţeles şi de asigurare a accesului la acestea. Cercetarea şi tehnologia sunt necesare nu numai pentru a menţine Europa în topul produselor avansate, ci şi pentru a ajuta la formularea unor alegeri politice informate şi pentru a preveni degradarea mediului marin. Inovarea şi R&D în Tehnologiile Informaţiilor şi Comunicaţiilor poate asigura noi soluţii eficiente în multe domenii maritime. În priorităţile strategice ale Comisiei pentru , ştiinţa marină şi cercetarea constituie unul dintre pilonii principali în vederea constituirii viitoarei politici maritime europene. FP7 propuse identifică temele prioritare ale cercetării în domenii precum mediul inconjurator, transport, alimentaţie, agricultura, biotehnologie, energie, etc. Acesta afirmă că o atenţie deosebită va fi acordată domeniilor stiintifice prioritare adiacente acestor teme, cum ar fi stiintele marine şi tehnologiile cu obiectivul cresterii coordonarii şi integrarii cercetării marine în FP7. Contributia FP7 reprezinta o fractiune a cheltuielilor publice şi private în domeniul cercetării în Comunitate. Este esential ca cercetarea marină în Europa este considerata ca un intreg şi ca, totodata, cooperarea şi coordonarea în aceasta zona s-au imbunatatit semnificativ. Actiuni în vederea programelor nationale coordonate în cadrul unei cercetări pan europene a început cu proiectul ERA 3. Este nevoie urgent de o viziune în domeniul cercetării marine în Europa, care să conducă la o strategie, de pe urma căreia sa se obţină rezultate şi mai bune din Programele Cadru şi din alte resurse de finantare Europene 4 evitând duplicarile, decalajele şi crearea de sinergii. Strategia ar trebui sa includă mecanisme pentru optimizarea coordonarii, cooperarii şi dialogului dintre Comisie şi creatorii de politici, comunitatile industriale şi stiintifice din Statele Membre şi ţările terte. Avand la baza inputul primit din partea comunitatii stiintifice şi tehnice, ar trebui sa se stabileasca ce este necesar pentru a sprijini puternic şi durabil integrarea activitatilor în randul organizaţiilor care realizeaza cercetări cu privire la mare şi activitatile maritime în Europa şi sa furnizeze un puternic dialog sectorial incrucisat intre disciplinele stiintifice şi dezvoltatorii de tehnologii, sa furnizeze input pentru o abordare globală a politicii maritime Exmple: ERA NET s, MARINERA, MARIFISH, AMPERA şi BONUS 4 Statele Membre şi fondurile private; de ex. EUREKA reţeaua Pan Europeana pentru orientare de piaţă, R&D COST Cooperare Europeană în domeniul Cercetării Ştiinţifice şi Tehnologice Fondul Social European şi INTERREG III

15 Asociatia Europeana de Dragaj (EuDA) sugereaza înfiinţarea unui Centru de Excelenţă European pentru cunoasterea marii şi oceanelor care sa se ocupe cu problemele legate de resursele marine, efectele schimbarii climatice, dinamica zonelor costiere, impactul dezvolţării infrastructurii, legatura relationala intre dezvoltare şi ecologie pe o perioade lungi. 5 Aceasta propunere evidentiaza natura multipla a cercetării marine. Tinand cont de acest aspect, se poate facilita schimbul de informatii intre sectoare şi organizatiile de cercetare. Optiunile ar putea include o conferinta organizată regulat pentru diseminarea rezultatelor cercetării marine şi obtinerea feedback-ului din partea participantilor industriali. Ar trebui avută în vedere înfiinţarea unui singur Portal de Internet European pentru proiectele de cercetare şi înlocuirea paginilor de internet care oferă informaţii fragmentate existente în momentul de faţă. WATERBORNE a stabilit, impreuna cu participantii şi Statele Membre în cadrul transportului maritim, o viziune pentru anul 2020, incluzând o agenda de cercetare strategică. Aceasta viziune include o nava cu un impact foarte redus asupra aerului şi mediului marin. Pentru ca aceasta să se poată realiza, cecertarea privind tehnologiile pentru nave nepoluante, inlcusiv motoare nepoluante, reciclarea apei de balast şi petrol va fi consolidată de FP7. Cercetarea ştiinţifică marină este o activitate ce se desfăşoară în întreaga lume. în timp ce sprijina implementarea politicilor generale şi planificarea la nivel regional, cercetarea trebuie sa se adreseze de asemenea dificultăţilor globale cum ar fi impactul schimbarii climatice. Regiunile maritime exterioare UE au un loc bine stabiilit în observarea sistemului oceanic, ciclurilor de anotimpuri, biodiversitatii etc. Acest potential poate fi luat în considerare în planificarea viitoare a cercetării şi dezvolţării de programe în acest domeniu. Cercetarea în interesul public poate fi necesara şi în ceea ce priveste ZEE (Zonele Economice Exclusive) şi treptele continentale. în cadrul domeniilor cum sunt aceste acorduri comunitare cu ţări terte poate fi inclua consimtamantul mutual necesar pentru cercetare 6, în acest mod facilitandu-se şi promovandu-se cercetarea fundamentală, bazată pe interesul public general. Statele Membre pot include în foile de parcurs pentru implementarea Planului de Actiune privind Tehnologiile de Mediu Înconjurător (ETAP) 7 o sectiune privind tehnologiile marine şi inovatiile. 5 EuDA, contribuţie la Cartea Verde 6 Vezi articolele UNCLOS 7 Comunicare din partea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European Stimularea Tehnologiilor pentru Dezvoltare Durabilă: Un Plan de Acţiune privind Tehnologiile de Mediu Înconjurător pentru UE COM (2004) 38

16 Cum poate o Strategie Europeana de cercetare marină sa fie dezvoltata pentru a aprofunda în continuare cunostintele noastre şi pentru a promova noi tehnologii? Ar trebui dezvoltată o Reţea Europeană pentru cercetarea Marină? Ce mecanisme pot transforma cel mai bine cunoştinţele în venituri şi locuri de muncă? În ce fel ar trebui implicaţi participanţii? 2.4 Inovaţia sub circumstante schimbatoare Schimbări climatice Oceanele şi marile joaca un rol cheie în tiparele climatului şi vremii. în mod egal oceanele şi marile sunt sensibile la variatiile climatice. Oceanele acţionează ca regulatori climatici, fie în mod direct de exemplu prin transferarea caldurii (un astfel de exemplu este Curentul Golfului sau indirect prin absorbtia dioxidului de carbon. De asemenea ele pot fi afectate de activitatile umane din zonele costiere şi apele costiere. Calotele de gheata joaca de asemenea un rol esenţial în sistemul climatic global. In medie, incalzirea climei din regiunea arctica este de doua sau trei ori mai pronuntata decat oriunde pe planeta, cu o crestere de 3 grade Celsius în ultimii 50 de ani. Blocul de gheata arctic s-a scufundat deja cu 15 pana la 20% în ultimii 30 de ani 8. Daca acest lucru nu este luat în considerare, flora şi fauna artica vor suferi schimbari majore, la fel şi intregul lant trofic, de la algele unicelulare pana la pesti şi foci. Vor fi consecinte serioase pentru populatia indigena. Schimbarea climatului în zona arctica poate deveni o provocare majora pentru Politica Maritimă UE. Prin cresterea nivelului marii şi cresterea temperaturii, schimbarile arcticului afecteaza întreaga planeta. Protejarea climatului regiunii arctice este o parte foarte importanta din prevenirea schimbarii climei globale. De aceea combaterea schimbărilor climatice reprezintă centrul strategiei UE. Schimbarea climatului are de asemenea un impact important asupra Europei. Ar putea contribui la încetinirea Curentului Golfului, cu toate efectele pe care acesta le-ar putea avea asupra climei în Europa. Potrivit Tabloului 8 IPCC schimarea climatică 2001: raport sintetic. IPCC plenar XVIII (Wembley, UK) 24/

17 International pentru Schimbari Climatice International Panel on Climate Change (IPCC), nivelul global al marii se aşteaptă să crească semnificativ în acest secol 9. Dezvoltarea porturilor şi a zonelor costiere va deveni din ce în ce mai vulnerabila la furtuni. De asemenea, turismul va putea avea de suferit. Cresterea temperaturilor inregistrate vara în sudul Europei pot cauza modificări majore a destinatiilor preferate de turisti. Zona de coasta a Marii Mediterane va resimti un puternic impact cauzat de schimbarile precipitatiilor. Proviziile de apa obtinute prin desalinizare vor fi din ce în ce mai necesare în zonele noastre de coasta. Se anticipează schimabari majore în ceea ce priveste speciile marine. Abundenta pestilor şi modul în care sunt distribuiţi în mari va fi afectat, influentand industria pescuitului. Dioxidul de carbon indus de acidificarea oceanului este inevitabil. Acidificarea oceanului poate conduce la un declin la nivel mondial în zonele propice cresterii recifurilor de corali, schimabri majore ale ecosistemului ce pot afecta lantul trofic, şi la o reducere a capcităţii oceanelor de a absorbi dioxidul de carbon. Trebuie avute în vedere şi influenţele asupra recifurilor de corali din afara coastelor din zonele tropicale şi subtropicale ale teritoriilor Statelor Membre. Consecintele schimbarilor climatice asupra oceanelor şi marilor, asupra mediului înconjurător în ansamblul său vor face greu de realizat prosperitatea economică şi situaţia socială şi vor implica costuri semnificative. Este esential ca Europa sa continue sa isi joace rolul de lider pe scena mondiala în atenuarea schimbarilor climatice. Trebuie sa continue sa indentifice masurile potrivite ce au ca scop reducerea schimabrilor climei, incluzand transportul maritim şi sectoarele energetice. Sectorul navigatiei ramane o sursa principala de poluare a aerului în Europa. Principalul gaz de sera emis de nave este dioxidul de carbon. Emisia de CO2 a navelor în marile UE a fost de 157 de milioane de tone în anul Este mai mult decat emisia avioanelor în spatiul aerian UE. în lipsa unor noi masuri politice, emsia NOx din navigaţie va deveni pana în anul mai mare decat cea a celorlalte surse de poluare terestre combinate. Aceste emisii trebuie reduse în corelatie cu Strategia Tematica Aeriana adoptata de catre Comisie 12. Daca Europa poate dezvolta noi tehnologii pentru reducerea impactul asupra climei al industriei maritime şi noii tehnologii de planificare a impactului schimbarii climei în zonele costiere, apoi acestea pot fi exportate în acele parti ale 9 Ibid 10 Cuantificarea emisiilor de la nave associate cu deplasarea acestora între porturile Comunităţii Europene, 11 Document de lucru al Comisiei, SEC (2005) Comunicarea din partea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European Strategia Tematică privind Poluarea Aerului, COM (2005) 446 final.

18 globului ce se confrunta cu probleme similare. Noile tehnologii off-shore cum ar fi captarea de carbon şi depozitarea geologica sau instalatiile off-shore construite pentru a rezista efectelor puternice în cazurile de vreme extrema furnizeaza importante oportunitati economice. Ele plaseaza Europa în fruntea inovatiei tehnologice în atenuarea şi adaptarea schimarilor climatice. Cateva proiecte de cercetare sprijinite în cadrul celui de al 4-lea, 5-lea şi al 6-lea Program Cadru se adreseaza practic consecintelor asupra mediului şi a sigurantei procesului de absorbire de carbon. Se preconizeaza ca pana în anul 2050 dintr-un total de 877 miliarde de tone, vor fi absorbite şi depozitate 483 de miliarde de tone de CO2 13. Energie Apele costiere europene detin multe oportunitati pentru instalatiile offshore de energie regenerabilă. Vantul, curentii oceanici, valurile şi fluxul şi refluxul pot fi surse de energie. Studiile Comisiei arata ca pana în anul 2010 puterea vantului poate genera de MW, incluzand de MW offshore 14. Alte tehnologii în dezvoltare includ dispozitive de captare e energiei valurilor şi turbine pentru curentii marini, dispozitive ce se pot construi la tarm sau în larg. în toate aceste cazuri, nu s-ar impiedica desfasurarea celorlalte activitati cum ar fi navigatia şi pescuitul, nevoile populatiei putand fi astfel satisfcute pe deplin. Aceasta va creste necesitatea planificarii spatiale, prevazuta în Capitolul IV. In timp ce resursele accesibile offshore incep sa se consume şi producatorii incep sa ia în considerare rezervele mai putin accesibile, cum ar fi adancul marilor, apar o serie de intrebari: ce trebuie facut pentru facilitarea exploaţării acestor resurse fara a compromite mediul inconjurator şi fara a pune serioase probleme economice, ce tehnologii noi sunt necesare pentru a ajunge la aceste resurse şi ce modelele inovative de afaceri şi regulamente vor fi adecvate în acest context? Consumul de energie în sectorul transporturilor prezinta cele mai mari cresteri în UE, dar exista potential pentru economisirea de energie. în primul rand, trecerea de pe transportul rutier pe cel de navigatie pe apa poate contribui la realizarea acestor economii, datorita consumului relativ mic al navigatiei pe ape pe tona de marfuri transportate. în al doilea rand, navigatia poate contribui la castigarea eficientei energiei, de ex. prin folosirea vantului, a energiei solare sau a biocombustibilului. 13 Institutul Francez de Petrol, 14 Comunicare din partea Comisiei Susţinerea electricităţii din surse de energie regenerabile, COM (2005) 627 final.

19 O alta arie de dezvoltare este cea legata de hidratii de metan. Estimarile actuale sunt în jur de de gigatone de carbon echivalent, insumand toate resuresele de combustibil fosil la un loc 15. Aceasta forma de energie ar putea ajuta la diversificarea surselor de aprovizionare şi difuzarea de dioxid de carbon în cantitati mai mici în atmosfera decat petrolul sau carbunele pe unitate de energie obtinuta. Exploatarea lor prezinta insa provocări tehnologice majore în ceea ce priveste colectarea, conditionarea, transportul şi conversia în gaz metan comercial. Europa este lider în cercetarea legata de hidratii de metan şi de riscurile şi consecintele unor scurgeri accidentale, care ar putea contribui serios la realizarea efectului de sera 16 Transportul de energie pe mare, prin conducte sau cu nave tancuri, creeaza oportunitati economice şi în acelasi timp ridica şi probleme din perspectiva sigurantei şi impactului potentialelor accidente asupra mediului inconjurator. Acestea pot fi stranse intr-un ghid pentru o retea dedicata trans-europeana (TEN) pentru hidrocarburi, care sa acopere toate elementele de infrastructura. Biotehnologia albastra Biotehnolgia albastra se refera la noi produse ce pot fi obtinute prin exploatarea bogatei biodiversitatii marine. Aceasta ofera un potential pe termen lung estimat la 80% din organismele vii de pe planeta şi care se gasesc în ecosistemul acvatic. Biotehnologia marină va contribui la multe sectoare industriale, de la cultura acvatica pana la sanatate şi de la cosmetice pana la produse alimentare 17 Pentru a constientiza potentialul sau. este esentiala efectuarea, cat mai curand posibil, de pasi eficienti pentru a se ajunge la o intelegere multilaterala pentru potejarea biodiversitatii marine sub Conventia Natiunilor Unite privin Legea Marilor (UNCLOS) 18. Acest lucru ar fi în corcondanta cu tinta UE de la Gothenburg de a opri acest declin pana în anul In timp ce biotehnologia albastra se afla intr-o faza incipientă de dezvoltare, sprijinul trebuie sa se concentreze pe explorarea şi imbunatatirea cunostintelor pe care se va baza productia de noi marfuri şi servcii. Acest lucru se poate realiza în cooperare cu principalii actori implicati. 15 Eurogif, Contributie la Cartea Verde 16 Vezi Un Studiu în Prospectele Dezvolţării Biotehnologiei Marine din Regatul Unit, Biobridge Ltd,2005, Rezumat Executiv, A se vedea şi Industriile Marine analize de piata globale, Capitolul 23 (nota de subsol 5) Consiliul European de la Göthenburg , Concluziile Presedintiei.

20 Statele Membre pot lua exemplul Fondurilor Verzi de Investitii pentru a mobiliza fonduri de risc aditionale pentru eco-inovatii în ceea ce priveste oceanele, tehnologii de mediu marin şi biotehnologie prin infiintarea unor Fonduri albastre de investitii adecvate. Ce pasi ar trebui sa mai faca UE pentru a diminua şi a se adapta la schimbarile climatice ale mediului marin? Cum pot fi promovate şi implementate tehnologiile de energie regenerabila în larg? Cum pot imbunatatirile de eficienta enrgetica şi diversificarea combustibilului în transportul naval sa fie realizate? Ce consideraţi că este necesar a se face pentru a folosi potenţialele beneficii ale biotehnologiei care nu dăunează mediului acvatic (blue biotechnology)? 2.5 Dezvoltarea competentei profesionale maritime în Europa şi extinderea angajarii maritime durabile Activitatile maritime trebuie sa atraga personal calificat. Totusi, per ansamblu, angajarea fortei de munca este stabila în Europa 19, dar numarul de marinări este în scadere. Criza actuala priveste în mod special ofiterii din marină comerciala, dar nu afecteaza toate Statele Membre în aceeasi masura. Recrutarea de echipaje bine pregatite şi competente şi a altor profesionisti intr-un numar suficient este esenţială pentru supravietuirea industriei maritime şi pentru a mentine Europa în fruntea concurentei. Multe sectoare, cum ar fi autoritatile de control ale Statului şi societatile de clasificare necesita un flux regulat de fosti marinări, în principal ofiteri, piloti, ingineri, manageri de santier, inspectori de siguranta şi instructori. Multe slujbe la bordul navei sunt acum ocupate de personal din ţări terte. Acest aspect este atribuit constrangerilor legate de cariera, izolarea pe care o implica aceste profesii, statutul inferior atasat acestei slujbe şi slaba remunerare a navigatorilor din ţări terte. 20 Evidenta arata faptul ca acele cauze care au determinat declinul se regasesc atat în cererea cat şi în furnizarea de locuri de munca. în navigatie, concurenta reduce dorinta angajatorilor de a oferi un nivel marit de salarizare care sa atraga 19 Vezi de asemenea Cartea suport Angajarea, aspecte sociale şi de pregatire profesionala a industriilor maritime şi de pescuit şi sectoarele cu care sunt în legatura 20 Contributia Frantei, Spaniei şi Portugaliei la Cartea Verde: Catre o Viitoare Politica Maritimă pentru Uniune p