6 Tehnologii moderne de evaluare

Transcription

1 6 Tehnologii moderne de evaluare EVALUAREA ONLINE A CUNOŞTINŢELOR: ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE, METODOLOGICE ŞI PRACTICE Mg. Aliona PALADI 1, mg. Ludmila CROITOR 2, conf. univ. dr. Florentin PALADI 2,3 1 CATEDRA DE PSIHOLOGIE, UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA 2 CATEDRA DE TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE, UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA 3 CATEDRA DE FIZICĂ TEORETICĂ, UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA REZUMAT Lucrarea oferă o analiză a modalităţilor practice de utilizare a instrumentelor informatice pentru elaborarea sistemelor de testare a cunoştinţelor într-o manieră modernă şi eficientă. Tematica acestei lucrări este desfăşurată ca fiind parte a următoarelor trei categorii esenţiale: psiho-pedagogică, metodologică şi de implementare sau practică. Totodată, este prezentată o aplicaţie proprie elaborată pentru evaluarea online a cunoştinţelor la fizică. Avantajele principale constau în administrarea sa centralizată prin reţeaua globală Internet şi în universalitatea acestui sistem informatic sau produs soft care poate fi uşor modificat intra- şi interdisciplinar. The article presents an analysis of practical possibilities to use computer-based tools in order to elaborate knowledge testing systems in a modern and efficient way. The topic of this paper is developed as a part of the following three main categories: psychologicaleducational, methodological and practical. At the same time, a personal application for the online knowledge assessment in the field of physics is presented. The principal advantages consist of its centralized web-based management and in the universality of this software which can be easily modified intra- and interdisciplinary. Cuvinte cheie: evaluare, sistem informatic, tehnologii web INTRODUCERE Învăţarea cu ajutorul calculatorului este o provocare în sensul bun al cuvântului la adresa sistemului tradiţional de instruire de orice nivel: gimnazial, liceal, universitar şi postuniversitar. Astăzi noţiunea de e-learning (engl. electronic learning) este folosită mereu în contextul aplicării metodelor moderne de instruire, dar nu ar fi corect să o limităm doar la aceasta. E-learning este o adevărată industrie a produselor soft relativ nouă şi încă insuficient explorată, care presupune elaborarea unui set de aplicaţii pentru a distribui conţinutul informaţiei pe cale electronică cu scopul învăţării cu ajutorul calculatorului. Însăşi învăţarea cu ajutorul calculatorului a cunoscut în prezent o dezvoltare rapidă datorită extinderii spectaculoase a posibilităţilor hardware, pe de o parte, şi a aplicării tehnologiilor de programare web, care au permis crearea unor interfeţe prietenoase (user friendly), pe de altă parte, precum şi a posibilităţilor oferite de aşa domenii noi, cum ar fi Intranetul, Internetul, inteligenţa artificială etc. E-learning are la bază o clasă virtuală, un instructor care planifică activitatea grupului din clasa virtuală, iar materialul educaţional este accesibil pe Internet pe un site specializat, unde utilizatorul se poate înscrie cu datele personale de identificare. Accesul ulterior se face pe baza unui nume de utilizator şi parolă. În România există aproximativ 20 platforme e- learning. Fiecare platformă e-learning are o ofertă de cursuri, specializări şi domenii. În SUA, Canada, ţările Uniunii Europene, unde e-learning-ul are deja o vechime de peste 5 ani, un elev îşi poate completa oferta educaţională din şcoală înscriindu-se în câteva clase virtuale.

2 Tehnologii moderne de evaluare 7 E-learning include următoarele componente educaţionale: conţinut, metodică, interacţiune, suport şi evaluare. Acest învăţământ online este adaptat continuu, punându-se accentul atât pe a învăţa şi a asimila, cât şi pe a aplica, îndeosebi în cadrul disciplinelor a căror conţinut teoretic este în strânsă interdependenţă cu conţinutul unor culegeri de exerciţii şi probleme sau cu anumite experimente ce pot fi modelate. Există trei modele general acceptate în lumea e-learning, după cum au fost clasificate de European Corporate e-learning, fiecare ocupând o cotă aproximativ egală pe această piaţă [1]: e-learning independent reprezintă modelul prin care utilizatorul individual descarcă materialul de curs de pe Internet sau îl utilizează direct de pe CD, parcurgându-l de unul singur. Acesta prezintă avantajul unei cantităţi de informaţie foarte mare, care poate fi accesată într-un timp scurt, însă este foarte rigid în ceea ce priveşte comunicarea cu instructorul; e-learning asincron permite doar unui singur utilizator să transmită informaţie la un moment dat. Un astfel de exemplu este acela în care profesorul poate să furnizeze informaţia elevilor sau studenţilor, dar ei nu pot interacţiona în timp ce primesc informaţia. Avantajul major în acest caz este acela că utilizatorul îşi păstrează facilitatea de a lucra în propriul său ritm, putând însă obţine şi răspunsuri la cererile sale într-un interval de timp acceptabil; e-learning sincron permite transferul de informaţie cu orice alt utilizator în orice moment. Un exemplu este acela în care profesorul şi elevii transferă informaţii în timpul desfăşurării cursului în regim de timp real. Acesta este cel mai performant mod în ceea ce priveşte gradul de facilitare a comunicării, capacităţile audio-video integrate creând o sală de curs virtuală ; Astfel învăţământul online este într-o oarecare măsură diferit de învăţământul tradiţional. Odată ce accesul la un calculator este rezolvat, cel ce doreşte să studieze online trebuie să fie obişnuit cu căutarea pe Internet, expedierea şi primirea mesajelor prin , procesarea textelor etc. Scrisul este metoda principală de comunicare în clasele online; în scris se vor exprima gândurile, se vor împărtăşi idei şi se vor adresa întrebări colegilor din clasa virtuală sau instructorului atunci când utilizatorul are nevoie de ajutor. Limbajul corpului nu poate fi văzut de către colegi, decât doar dacă este suplimentar folosită şi o cameră web. Ca şi în cadrul învăţământului tradiţional, utilizatorul trebuie să-şi rezerveze timp suficient pentru studiu. În timp ce cursurile online oferă maximum de flexibilitate, ele totodată necesită perseverenţă şi voinţă de a lucra independent din partea elevului sau studentului. Aşadar, e-learning-ul se adresează tuturor celor ce doresc să înveţe, indiferent de vârstă sau pregătire, deci atât elevilor şi studenţilor, cât şi dascălilor lor, fiind o variantă modernă a instruirii continue într-o societate informatizată. Rolul actual al profesorului de intermediar al cunoaşterii devine mult mai complex: profesorul asigură managementul clasei virtuale, planifică activitatea grupului, supune dezbaterii aspecte ale lecţiei în forumuri de discuţii, furnizează resurse informaţionale auxiliare pentru înţelegere, comentează temele, indicând fiecărui membru al clasei unde trebuie să mai insiste ş.a.m.d. Transmiterea de informaţii şi învăţarea într-un sistem educaţional deschis şi profesionist, susţinut constant prin metode şi tehnici psiho-pedagogice speciale, devine astăzi o necesitate stringentă. ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE ALE INSTRUIRII LA DISTANŢĂ Societatea contemporană înaintează noi cerinţe de modernizare a domeniilor psihopedagogice. În sens larg, prin aspectele psiho-pedagogice ale e-learning-ului se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiilor de informare şi comunicare. Termenul, preluat din literatura anglo-saxona, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învăţare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de

3 8 Tehnologii moderne de evaluare intersecţie a acţiunilor educative cu mijloacele informatice moderne. Definit astfel, mai mult ca e-education, aria semantică a conceptului e-learning interferează cu şi se suprapune pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experienţelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistată de calculator, instruire prin multimedia etc. Sub denumirea de software (produs soft) educaţional sau didactic, sunt dezvoltate o gama larga de materiale electronice (pe suport digital) pentru a simplifica procesul de educaţie: hărţi, dicţionare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărţi (e-books), teste, tutoriale, simulări, software ce formează abilităţi, software de exersare, jocuri didactice etc. Calculatorul şi materialele electronice sunt utilizate ca suport în predare, învăţare, evaluare sau ca mijloc de comunicare (pentru realizarea unor sarcini individuale etc.). Prin raportare la educaţia tradiţională, se pot reliefa câteva avantaje ale educaţiei la distanţa prin Internet, considerând-o aplicabilă, cel puţin deocamdată, la nivelul învăţământului universitar şi în educaţia continuă (vezi, de exemplu, (Institutul de Stat de Instruire Continuă)) după modelul universităţilor deschise şi la distanţă din ţările tehnologizate: accesibilitatea tuturor resurselor care constituie obiectul cursului; scopul mai cuprinzător al curriculumului decât cel actual, curriculumul oferind modalităţi multiple pentru achiziţii de cel mai înalt nivel în toate domeniile; audienţa considerabil mai numeroasă, educaţia la distanţă putând cuprinde şi studenţi care nu au posibilitatea să frecventeze cursurile din sistemul tradiţional de învăţământ. Accesul la reţele locale, regionale şi naţionale leagă studenţii din diferite medii sociale, culturale, economice, precum şi studenţii cu experienţe variate; facilitarea învăţării în ritm propriu, în stil personal, posibilitatea de parcurgere sau audiere treptată şi repetată a cursurilor. Calculatoarele încorporează variate pachete de produse de program extrem de flexibile, utilizatorul având un control maxim al informaţiilor de conţinut; posibilitatea de complementare a interacţiunilor sincrone şi asincrone dintre profesor şi studenţi. Un corolar important l-ar constitui posibilitatea de constituire a unor echipe de predare (team teaching) pentru transmiterea cunoştinţelor într-un anumit domeniu cu antrenarea în activităţi a unor profesori care în mod curent nu sunt disponibili din variate motive; tehnologii interactive care permit un feed-back total în timp real şi evaluări formative sau sumative, cantitative sau calitative, realizate în mod facil de către evaluatorii cei mai avizaţi. Printre dificultăţile de implementare, care pot fi considerate şi limite ale noului sistem, se numără: costurile ridicate ale dezvoltării sistemului, incluzând cheltuieli legate de tehnologii (hard şi soft), transmiterea informaţiilor în reţea, întreţinerea echipamentului, producerea materialelor necesare; dificultatea menţinerii unui efort consistent şi susţinut al studenţilor, profesorilor, intermediarilor (ce oferă suport tehnic) şi al personalului administrativ în implementarea sistemului; cerinţa ca utilizatorii să posede o experienţă elementară în domeniul calculatoarelor. Întreţinerea propriului calculator ar fi una dintre responsabilităţile curente; necesitatea motivării serioase a studenţilor pentru participare. Fenomenul de abandon şcolar este mult mai frecvent în educaţia la distanţă, decât în cadrul tradiţional al educaţiei, pentru că relaţiile reciproce instituite fiind relativ impersonale, opţiunea de abandon e mai uşoară pentru student;

4 Tehnologii moderne de evaluare 9 dezumanizarea relativă a cursurilor, prezentă până la dezvoltarea unor strategii optime de interacţiune şi a focalizării pe student, nu pe sistem. Experienţa sistemelor deja funcţionale ne arată că participanţii la educaţia prin intermediul noilor tehnologii se familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ curând în ritmul natural al transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe. În sens restrâns, e-learning reprezintă un tip de educaţie la distanţă ca experienţă planificată de predare-învăţare, organizată de o instituţie ce furnizează mediat materiale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în maniera proprie. Medierea se realizează prin noile tehnologii de informare şi comunicare - în special prin Internet. Internetul constituie atât mediul de distribuţie a materialelor, cât si canalul de comunicare între persoanele implicate. Fiind funcţional deocamdată doar la nivelul învăţământului superior şi în educaţia adulţilor, sistemul de instruire prin Internet replică şi adaptează componentele demersului didactic tradiţional: planificare, conţinut specific şi metodologie, interacţiune, suport şi evaluare: Caracteristicile specifice ale învăţării online sunt: învăţarea orientată către o persoană, permiţându-i să-şi aleagă conţinutul şi uneltele corespunzătoare diferitelor interese, necesităţi şi niveluri de abilitate; învăţarea în ritm propriu, utilizatorul având posibilitatea de accelerare sau încetinire (în cazul e-learning asincron); barierele geografice eliminate, deschizându-se astfel opţiuni mai largi de educaţie; schimbul mutual de informaţii între utilizatori, precum şi între profesor şi fiecare dintre ei în parte; interacţiunea în perimetrul conţinutului specific mai mare decât în cadrul învăţământului tradiţional; evaluarea obiectivă, realizată, de regulă, prin testarea asistată de calculator; aplicarea unei varietăţi de metode de predare, datorită cărora gradul de reţinere a informaţiei este mai înalt decât într-o clasă tradiţională. Astfel, dacă persoana învaţă mai bine prin citit, ea va căuta un curs cu e-books, manuale sau alte tipărituri; prin ascultat poate căuta un curs cu lecturi audio pentru a i se explica conceptele; vizual va căuta un curs cu demonstraţii grafice care ilustrează noile idei şi concepte; executând poate apela la un curs cu sarcini de efectuat, colocvii sau exemple de aplicaţii practice; vorbind/comunicând persoana va căuta un curs cu , forum de discuţii tematice în grup, pentru a-şi împărtăşi impresiile şi pentru feed-back. Astfel, avantajele unui sistem e-learning constau în posibilitatea utilizatorului de a-şi gestiona singur timpul aferent studiului şi în flexibilitatea sistemului ce încurajează stilul propriu de învăţare. Din această cauză, în ultima perioadă, învăţământul tradiţional începe să piardă teren, lăsând loc învăţării cu ajutorul calculatorului, acest lucru datorându-se, în principal, costului mic, flexibilităţii şi posibilităţii de a lăsa pe student să-şi împartă timpul liber aşa cum doreşte. Printre premisele de bază ale implementării acestei metode moderne de instruire şi în R. Moldova pot fi menţionate următoarele: dinamica foarte mare a informaţiei în circuitul informaţional internaţional, fapt ce face ineficientă instruirea doar pe baza lucrărilor tipărite; organizarea cursurilor într-o manieră modernă, racordată la standarde avansate de predare-învăţare; accesul flexibil la un proces eficient de studiu oferit de către tehnologiile digitale întrun context multimedia şi interactiv; necesitatea de învăţare foarte rapidă, ajustată la cerinţele curente ale persoanei; eficienţă din punctul de vedere al costurilor pentru grupuri distribuite geografic, aria de distribuţie fiind extinsă considerabil datorită emigraţiei;

5 10 Tehnologii moderne de evaluare niveluri de pregătire variate cauzate atât de schimbările demografice, cât şi de prestaţia diferită a instituţiilor de învăţământ preuniversitare. ASPECTE METODOLOGICE ALE INSTRUIRII LA DISTANŢĂ Reţeaua globală WWW (World Wide Web) gestionează pagini web, care sunt stocate pe diverse servere din sistemul Internet şi care pot fi accesate printr-o adresa URL (Uniform Resource Locators) de orice utilizator-client, în orice moment de timp şi din orice loc prin intermediul unui calculator conectat la Internet. Adresa URL, numită locaţia uniformă de resurse, este folosită de reţeaua WWW pentru a localiza fişierele ce conţin paginile web sau diverse informaţii stocate pe un anumit server din reţea în vederea accesării lor de către utilizatori. Orice adresă URL include tipul de resursă (de exemplu www, news, telnet etc.), adresa serverului şi calea fişierului accesat. O pagină web de fapt un document HTML / HTM poate fi accesată de orice persoană conectată la sistemul Internet prin intermediul programelor de navigare / explorare web (web browsers), de exemplu Internet Explorer, Netscape Communicator, Opera (pentru Windows), Lynx (pentru Linux/Unix) etc. Accesarea paginilor web cu ajutorul unui browser se realizează prin intermediul protocolului http (HyperText Transfer Protocol) care este implementat pe diverse servere, numite servere http. Prin accesarea unei pagini web, programul browser utilizat deschide de fapt un fişier HTML. Acesta conţine diverse formate de texte sau imagini, secvenţe video şi audio, precum şi hiperlegături către alte documente. Astfel programul de navigare trimite mesaj către serverul respectiv, prin care solicită ca anumite documente sau servicii să fie puse la dispoziţia utilizatorului care a cerut aceste documente sau servicii. La rândul său, serverul accesat răspunde cererilor prin transmiterea către calculatorul utilizatorului a documentului solicitat utilizând protocolul http, iar programul de navigare îl recepţionează şi vizualizează. Calea respectivă de comunicaţie dintre browser şi un server din sistemul Internet care găzduieşte pagini web se numeşte interfaţa CGI (Common Gatway Interface). Limbajul de programare HTML (HyperText Markup Language) este folosit la crearea paginilor web şi se bazează pe limbajul de descriere a redactării programelor şi documentelor SGML (Standard Generalized Markup Language). Un browser care accesează o pagină web printr-o adresă URL deschide şi interpretează un fişier-text (ASCII) ce conţine un cod HTML pentru a-l transmite tipului de media dorit de utilizator (ecran, imprimantă etc.). Un document HTML este, prin urmare, un fişier-text care include elementele de descriere a unei pagini web. Ele sunt compuse din etichete de marcare, pe care trebuie să le conţină orice fişier HTML. Fiecare document este constituit din antet (head) si corp (body). De exemplu, în secţiunea <body>...</body> putem scrie texte cât dorim. Dacă nu întâlnim nici un marcaj "<" sau ">", atunci interpretatorul HTML le va lua ca texte simple şi le va afişa pe ecran. Antetul conţine un titlu, iar corpul conţine diferite elemente: text, paragrafe, liste, tabele, imagini, secvenţe audio-video, legături. O etichetă de marcare HTML este constituită dintr-o parte de început (begin) şi o parte de sfârşit (end). Principalele nume de etichete de marcare utilizate în limbajul HTML sunt: html indică format de document HTML; head identifică numele ce apare în partea de sus a ferestrei browser-ului; title indică numele documentului; body corpul documentului care interpretat de un browser va apărea în fereastra de afişare; hn indică un titlu de nivel n (1,2,3,4,5,6); p indică un paragraf; ul listă nenumerotată (unnumbered list), marcată cu buline; se utilizează eticheta <li>, fără marcaj final, pentru elementele listei (list item); ol listă numerotată (ordered list), marcată cu numere arabe; se utilizează eticheta <li>, fără marcaj final, pentru elementele listei (list item); dl listă de definiţie, care conţine mai multe descrieri ce utilizează eticheta <dt> pentru termen de definit, şi <dd> pentru descrierea termenului, ambele etichete fiind fără marcaj de sfârşit; pre text preformatat, de exemplu un text de program; address indică adresa a autorului; br

6 Tehnologii moderne de evaluare 11 delimitator de linii (forced break line); hr linie orizontală; a hiperlegătură, referinţă la un alt document HTML (de la anchor ancoră); pentru a preciza pagina indicată de legătură se utilizează un atribut al etichetei <a>, numit "href", care ia ca valoare numele fişierului HTML; table includerea unei tabele; img includerea unei imagini etc. Formatele acceptate de browsere pentru fişierele cu imagini sunt: GIF (Graphics Interchange Format) cu extensia.gif; JPEG (Joint Photographic Experts Group) cu extensia.jpeg sau.jpg; XPM (X PixMap) cu extensia.xmp; XBM (X BitMap) cu extensia.xbm; BMP (BitMap) cu extensia.bmp (numai cu Internet Explorer); TIFF (Tagged Image File Format) cu extensia.tif sau.tiff. Cele mai răspândite însă formate sunt GIF (8 biţi pentru o culoare, 256 culori posibile) şi JPEG (24 biţi pentru o culoare, de culori posibile). Legăturile (link-urile) reprezintă partea cea mai importantă a unei pagini web. Ele transformă un text obişnuit în hipertext sau hiperlegătură, care permite trecerea rapidă de la o informaţie aflată pe un anumit server la o informaţie memorată pe un alt server aflat oriunde în lume. Legăturile sunt zone active într-o pagina web, adică zone de pe ecran sensibile la apăsarea butonului stâng al mouse-ului. Limbajul HTML oferă posibilitatea să se încorporeze în textul-sursă al unei pagini web secvenţe scrise în limbajele de programare PHP, Java, JavaScript, Visual Basic etc. Astăzi cele mai utilizate limbaje de programare web pentru server sunt [2]: PHP (iniţial, acronimul pentru Personal Home Page, ulterior PHP: Hypertext Processor). Limbajul este o combinaţie de C, Perl şi Java; JSP (JavaServer) este o platformă de programare web creată la începutul anului 1998 de Sun Microsystem, Inc., şi face parte din specificaţia J2EE (Java 2 Enterprise Edition). Platforma JSP utilizează sintaxa XML şi o serie de clase şi funcţii Java; ASP (Active Server Page) este o platformă de programare web creată de Microsoft, permiţând utilizarea unor scripturi scrise în limbajele VBScript (Microsoft Visual Basic Script), Jscript (versiunea Microsoft a limbajului JavaScript) şi în PerlScript. Este utilizată curent cu serverul Web IIS; Perl (Practical Extraction and Report language) este un limbaj de programare bazat pe C, precum şi pe câteva utilitare UNIX. De exemplu, PHP, ale cărui baze au fost puse de Rasmus Lerdorf în anul 1994, reprezintă un pachet puternic care oferă un limbaj de programare accesibil din cadrul fişierelor HTML, plus suport pentru manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (dbase, Informix, MySQL, msql, Oracle, PostgreSQL, Solid, Sybase, ODBC etc.) şi acces la sisteme hipermedia precum Hyperwave. De asemenea, PHP suportă încărcarea fişierelor de pe calculatorul client (upload) şi oferă suport pentru cookies (mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de Netscape). Toate variabilele în PHP sunt precedate de semnul $. Spre deosebire de alte limbaje, în PHP sunt utilizate des metodele POST, PUT şi GET pentru a încărca fişierele pe server din calculatorul utilizatorului. Astfel metoda GET se foloseşte pentru a încărca ferestrele web, dar nu pentru fişiere de mari dimensiuni pentru care există metoda POST. Metoda PUT se utilizează pentru a reînnoi informaţia pe server. Programele PHP pot fi reprezentate în două moduri: ca aplicaţii ale paginii web şi ca programe console. Limbajul PHP are, de asemenea, suport pentru diverse servicii pe server utilizând protocoale precum IMAP, SNMP, NNTP, POP3 şi HTTP. Această aplicaţie este disponibilă gratuit pe Internet ( pentru medii UNIX şi mai nou pentru medii Windows (inclusiv sursele), integrându-se în popularul server Apache. Astăzi proiectarea şi elaborarea paginilor web pot fi realizate de utilizatori care au cunoştinţe minime despre calculatoare şi mediul Internet, ţinând seama că produsele soft oferă facilităţi moderne de utilizare, documentare şi învăţare. Textul-sursă pentru o pagina web este un fişier ce conţine coduri şi care poate fi interpretat de un browser. Din acest punct de

7 12 Tehnologii moderne de evaluare vedere, elaborarea unei pagini web ar însemna o activitate de programare ce ar necesita o anumită pregătire. Însă experienţa obţinută în domeniul produselor soft a condus la implementarea unor editoare (Netscape Navigator Gold, Microsoft FrontPage etc.), care permit utilizatorului să ocolească operaţia de programare şi să genereze codul HTML în funcţie de diversele sale opţiuni. De asemenea, unele procesoare de texte, ca de exemplu Microsoft Word, oferă conversia unui document Word într-un document HTML. SISTEM ONLINE DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR LA FIZICĂ Sistemul online de testare a cunoştinţelor reprezintă o bază de date, cu întrebări şi variante de răspuns la ele. Variantele de răspuns corecte se introduc în primele coloane ale tabelelor, iar cele incorecte în ultimele. Conţinutul bazei` de date poate fi menajat cu ajutorul unui modul special. El permite de a introduce date noi sau de a face schimbările dorite în datele introduse în ea anterior. Introducerea datelor din paginile HTML este aproape identică cu inserarea lor din script-uri PHP. Avantajul constă, însă, în faptul că nu apare nevoia schimbării script-ului pentru fiecare câmp introdus. În plus, putem permite "vizitatorilor" să introducă direct datele lor. În cazul testării corespunzătoare, datele din baza de date se selectează şi se afişează pe ecran sub formă de chestionare în format HTML. După colectarea răspunsurilor de la persoanele testate, ele se compară cu datele din aceeaşi bază de date cu întrebări şi răspunsuri. Ştiind care este numărul de răspunsuri corecte, se calculează procentajul reuşitei, iar rezultatele verificării la fel se vor stoca în baza de date. Pentru a avea posibilitatea de a păstra pe server subiectele testelor într-o formă logică şi structurată, întrebările referitoare la un anumit test şi variantele respective de răspuns se vor stoca în tabele separate, ceea ce a şi fost realizat în sistemul prezentat în articol. Sistemul online de testare a cunoştinţelor este reprezentat schematic în Figura 1. Figura 1. Schema generală a sistemului online de testare. Menţionăm, că sistemul reprezintă o aplicaţie web realizată cu ajutorul tehnologiilor HTML, JavaScript, PHP şi SQL, fiind alcătuit din trei module modulul de creare şi de actualizare a

8 Tehnologii moderne de evaluare 13 bazei de date cu itemi, modulul de generare a chestionarului şi modulul de verificare. Toate trei module se rulează pe serverul web Apache. Elementul de bază al sistemului este modulul de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi. Cu ajutorul lui se poate gestiona baza de date, ale cărei elemente se folosesc pentru a genera conţinutul chestionarelor. Interfaţa modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi este reprezentată în Figura 2. Figura 2. Interfaţa modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi. În partea de sus din dreapta a interfeţei se află două meniuri de tipul drop down box cu lista bazelor de date şi a tabelelor create anterior. Aceste elemente servesc pentru a specifica tabelul (chestionarul) solicitat din baza de date selectată, al cărui conţinut se redactează la moment. Programul este elaborat în aşa mod, încât conţinutul meniului tabelelor se generează dinamic. La selectarea unei anumite baze de date, numele ei este citit de program şi printr-o interogare către serverul My_Sql se determină tabelele bazei de date corespunzătoare. În aşa fel, în meniul tabelelor se afişează nu toate tabelele, ci doar acelea care aparţin bazei de date specificate în meniul bazelor de date. În partea stângă a interfeţei modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi este plasat un set de bare cu opţiuni, care reflectă felul în care modulul poate fi utilizat. După cum s-a menţionat mai sus, Sistemul de testare a fost conceput în aşa fel, ca chestionarele referitoare la fiecare din domeniile de testare să fie localizate în diferite baze de date. Astfel opţiunea Crează baza de date ne permite să creăm o bază de date nouă. La alegerea acestei opţiuni pe ecran apare o fereastră nouă în care putem specifica numele bazei de date care urmează a fi creată. Opţiunea Creează tabel ne permite să creăm un tabel nou în baza de date specificată în meniul bazelor de date. La alegerea acestei opţiuni pe ecran apare o fereastră nouă în care putem specifica numele tabelului nou-creat. Numele real al tabelului creat se va deosebi de numele specificat de utilizator. El va fi alcătuit din numele introdus în fereastra Crează tabel, la care va fi anexată data la momentul creării tabelului, în formatul _DMY_HIS, unde D ziua (data) din lună (2 cifre de la 01 până la 31), M primele trei litere din numele lunii ( Jan Dec ), Y anul (ultimele 2 cifre, de exemplu 07 ), H ora (2 cifre de la 00 până la 23), I minutele (2 cifre de la 00 până la 59), S - secundele (2 cifre de la 00 până la 59). Asemenea procedeu este necesar pentru ca numele tabelului să fie unic şi

9 14 Tehnologii moderne de evaluare să nu se repete. Totodată, data creării chestionarului serveşte drept indicator, care va permite de a deosebi nişte versiuni mai vechi ale testelor de cele recent create. Opţiunea Înlătură tabel permite, în caz de necesitate, să ştergem unele chestionare, iar opţiunea Înlătură baza de date înlăturarea bazei de date cu chestionare în întregime. Opţiunea Vezi conţinutul tabelului vizualizează conţinutul tabelului. La selectarea acestei opţiuni, conţinutul întregului tabel specificat în meniu va apărea pe ecranul calculatorului într-o fereastră nouă. Opţiunea Editează chestionarul permite de a trece la regimul de editare a chestionarului. Atât modificarea datelor introduse anterior, cât şi introducerea datelor noi se realizează prin intermediul formei din jumătatea de jos din dreapta a interfeţei Modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi. Câmpurile formei reflectă structura tabelelor. Sistemul este conceput în aşa fel, încât primele câmpuri cu variante de răspuns se completează cu răspunsurile corecte, iar ultimele cu cele incorecte. Este important de a nu schimba ordinea menţionată, pentru că în caz contrar programul va identifica răspunsurile greşite ca fiind corecte şi invers, deci nu se vor putea aprecia adecvat răspunsurile persoanelor testate. Pentru a putea verifica chestionarele, trebuie de indicat şi numărul variantelor de răspunsuri corecte. Pentru aceasta este alocat un câmp special Nr. de variante de răspunsuri corecte la întrebare. O particularitate importantă a testelor generate este că atât întrebările din test, cât şi variantele de răspuns la ele se afişează în chestionar nu în ordinea în care ele au fost introduse în baza de date, dar la întâmplare. Aceasta oferă un şir de avantaje, de exemplu, dacă în baza de date a fost introdus un număr suficient de mare de itemi, la fiecare adresare la modulul de generare a testelor se vor obţine variante diferite de teste din acelaşi domeniu. Astfel se evită copierea variantelor de răspuns. Aranjarea aleatoare a întrebărilor şi variantelor de răspuns se realizează practic cu ajutorul funcţiei shuffle() din limbajul de programare JavaScript. Această funcţie asigură permutarea aleatoare a elementelor unui masiv. Sistemul respectiv permite crearea testelor de tip quiz cu întrebări scurte şi răspunsuri predefinite, dintre care doar unul este corect; a testelor cu variante de răspuns adevărat-fals ; a testelor cu răspunsuri multiple, precum şi a testelor mixte. Pentru aceasta, la introducerea datelor în chestionar, în câmpul Nr. de variante de răspunsuri corecte la întrebare trebuie introdusă cifra corespunzătoare tipului de test. Concomitent cu crearea unui chestionar nou se generează suplimentar încă două tabele cu acelaşi nume ca şi numele chestionarului. Un tabel este creat în baza de date Teste, iar celălalt în baza de date Rezultate. Tabelele din baza de date Teste se creează odată cu completarea sau modificarea conţinutului chestionarelor şi sunt folosite de către Modulul de verificare pentru a depista variantele de răspunsuri corecte. Tabelele din baza de date Rezultate servesc pentru stocarea rezultatelor verificării testelor şi conţin date despre persoana testată (numele şi prenumele persoanei, grupa), numele chestionarului îndeplinit, data susţinerii testării, precum şi punctajul acumulat. Bazele de date Teste şi Rezultate nu sunt direct editabile. Deşi conţinutul lor nu poate fi modificat cu ajutorul Modulului de creare şi actualizare a bazei de date cu itemi, el poate fi vizualizat de către profesor folosind opţiunea Vezi conţinutul tabelului pentru a afişa, de exemplu, rezultatele testării. Pentru a vizualiza chestionarele, persoanele testate trebuie să acceseze modulul de generare a chestionarului. Acest modul reprezintă un set de programe generate automat în momentul, când este creat chestionarul ce urmează a fi completat cu întrebări şi variante de răspunsuri. Astfel, conţinutul acestor teste depinde direct de cel al bazelor de date cu itemi, completate anterior de către profesor. Testul propriu-zis reprezintă o pagină web unde sunt afişate denumirea testului şi întrebările cu variantele de răspunsuri la ele. Pentru a specifica varianta de răspuns care în opinia persoanei testate este corectă, trebuie doar de marcat boxa patrulater asociată variantei date de răspuns. Mai jos de întrebări se află o formă alcătuită din 4 câmpuri: primele 3 trebuie completate de către student cu datele sale personale (numele,

10 Tehnologii moderne de evaluare 15 prenumele, grupa), iar în al patrulea câmp se afişează în mod automat data şi ora generării testului. La apăsarea butonului Am completat, datele din test sunt expediate pentru prelucrare la modulul de verificare. Un avantaj al testelor generate este că ele pot fi salvate şi apoi utilizate din nou, fără adresarea la modulul de generare a testelor. Chiar şi în acest caz, după tastarea butonului Am completat testul, datele vor fi direcţionate către modulul de verificare şi vor fi analizate de către el. Acest modul serveşte pentru a depista care dintre răspunsurile furnizate de persoanele testate sunt corecte, pentru a calcula procentajul răspunsurilor corecte, pentru a afişa totalurile şi a stoca rezultatele testării. El se lansează automat la tastarea butonului Am completatat testul. Algoritmul de verificare a testelor este universal şi permite de a calcula rezultatul indiferent de tipul testului. Concomitent cu generarea totalurilor testării are loc şi stocarea rezultatelor în baza de date Rezultate, care este accesibilă doar pentru profesor. CONCLUZII Învăţământul trebuie să reprezinte o prioritate naţională, iar aplicarea de metode şi mijloace moderne şi inovatoare în învăţământul de toate gradele se poate astăzi realiza prin învăţământul deschis şi la distanţă. Unde şi cum poate fi implementat sistemul de evaluare a cunoştinţelor? Sistemul informatic respectiv permite testarea la distanţă, prin Internet, în învăţământul de orice nivel gimnazial, liceal, universitar şi postuniversitar şi pune la dispoziţia profesorilor care doresc să utilizeze tehnologii informaţionale în procesul de evaluare a cunoştinţelor, un instrument comod ce poate fi uşor modificat sau actualizat şi care suportă concomitent mai multe modalităţi de evaluare (vezi, de exemplu, [3], [4]). Evaluările realizate cu ajutorul întrebărilor cu răspunsuri declarative sau variante cu rezolvări de exerciţii, de asemenea, pot fi implementate utilizând sistemul în cauză. Astfel se asigură o evaluare completă pe tot parcursul învăţării. De ce avem nevoie pentru a implementa sistemul de evaluare propus în lucrare? Sunt necesare trei componente pentru a putea rula scripturi PHP care să acceseze baze de date cu MySQL. În primul rând, este nevoie de un server web. Acesta poate fi sau calculatorul personal, sau o gazdă web. Orice tip de server web care va lucra cu PHP şi MySQL este acceptabil, dar cel mai recomandat este Apache, care e public şi gratis. Apoi trebuie de instalat pe server limbajul PHP. Dacă nu este deja instalat, aceasta se poate face personal sau se poate apela la administratorul serverului web. Pachetul de instalare poate fi gratis descărcat la MySQL este pachetul de programe pentru gestiunea bazelor de date care, de asemenea, este public, el putând fi preluat gratis din pagina oficială MySQL. În final, dorim să menţionăm că sistemul informatic elaborat este fiabil sub aspect de integritate (persoanele care utilizează sistemul pot fi sigure că datele sunt corecte), confidenţialitate (informaţiile pot fi folosite numai de către persoanele autorizate) şi valabilitate (datele stocate sunt disponibile oricând este nevoie de ele). REFERINŢE 1. M. Brut, Instrumente pentru e-learning. Ghidul informatic al profesorului modern, Polirom, 2006, 248 p.; M. Jalobeanu, WWW în învăţământ. Instruirea prin Internet. Cum publicăm si cum căutăm pe Web?, Casa Corpului Didactic, 2001, 225 p. 2. W. K. Horton, Designing web-based training, John Wiley&Sons, 2000, 640 p. 3. V. Bocancea, V. Ciuvaga, Vreau să ştiu ce am reuşit să învăţ la fizică. Teste de autoevaluare pentru elevii claselor a VI-a a IX-a, Cartier, 2007, 64 p. 4. I. Guţu, V.Guţu, G. Rîbacova, Concursul Internaţional de Matematică Kangourou 2007 în Republica Moldova, Univers Pedagogic, 2007, 16 p. Prezentat la redacţie: 20 septembrie 2007