ENHANCING QUALITY OF LIFE IN ALZHEIMER S DEMENTIA BY ADAPTED PHYSICAL ACTIVITIES

Transcription

1 ENHANCING QUALITY OF LIFE IN ALZHEIMER S DEMENTIA BY ADAPTED PHYSICAL ACTIVITIES Dan M. (Mirela Dan) 1, Boca I.C. (Ioan-Cosmin Boca) 1, Sere C.R. (Cristina Rozalia Sere) 2 1 Vasile Goldiş Western University of Arad, ROMANIA 2 Psychiatry Hospital Nucet, Bihor, ROMANIA kineto2004@yahoo.com Abstract The purpose of this research was to develop an intervention at the individual level manifested in an adapted physical activity program aimed at improving the quality of life of people with Alzheimer s dementia, by preventing the decline in ADL s. Hypothesis: by creating and implementing a adapted physical activity program for institutionalized people with Alzheimer s dementia for more than 3 months, we can minimize the decline in ADL s, thus resulting in improvement of fitness and development of self-control, reducing isolation and loneliness. The selection was attended by a total of 36 persons with Alzheimer s dementia out of which 18 people were admitted for study who were randomly divided into two groups. We monitored blood pressure (BP) and heart rate (HR), both at the beginning of the program and during it, folowed by the assessment of functional status using the Bristol Activities of Daily Living Scale. The study group participated in a program of adapted physical activities, besides medication and psychotherapy, while the control group have only medication and psychotherapy. Study group achieved an overall improvement in ADL s with 1.45 points compared to the control group which had an involution of 1 point during the six months period of treatment. The use of adapted physical activity programs can increase the degree of functional independence and implicit improving quality of life of people with Alzheimer's dementia, thus stimulating social relations. Key words: functional independence, social reinstatement. INTRODUCTION Being a disease with a great variety of implications in all aspects of life, dementia requires that any issue that deals with it theoretically or practically should have a motivation to emphasize the importance and seriousness with which it should be addressed. The vast majority of dementia constitutes a class of neurodegenerative diseases characterized by the persistent and progressive alteration of cognitive functions, developing towards disability and premature death. From a semiological point of view, however, dementia is a clinical syndrome characterized by global cognitive deterioration, involving a decline from the previous level of functioning and associating a wide range of physical, psychological and behavioral symptoms. Alzheimer s dementia is a pre-senile dementia characterized by the rapid onset of a dementia picture accompanied by immediate temporal and spatial disorientation and the aphasia-agnosia-apraxia syndrome, to which is added a neurological symptomatology such as extra-pyramidal hypertonia [3]. The theme addressed in this paper represents a hope that we will eventually clarify, even if in a small percentage, the way in which we can meet the challenges related to treating a person with Alzheimer s dementia through physical activity. According to specialized literature, in the last decade considerable efforts have been made to develop new and more effective therapies to prevent the progressive impairment of cognitive function that occurs in the evolution of Alzheimer s dementia. But less attention has been focused on the loss of ability to perform daily human activities, which especially in institutionalized persons represent a key factor in their overall condition. Daily human activities usually referred to as ADL s are the common tasks all of us do it for our own care and life, activities which are not meant for performance but are closely related to our personality, physical and mental state, work, hobbies, desires [5]. Physical activity carried out for long periods of time can lead to long-term health benefits. It also reduces the risk of developing certain diseases and disabilities that occur as people get older. It is necessary to make the difference between physical activity and physical exercise, especially as we refer to old age. Thus both terms refer to voluntary movements of the body but in different ways [6]: physical activities are activities that make your body move such as gardening, walking, climbing and descending stairs, etc. physical exercise is a form of physical activity that is planned specifically, repeatedly, such as aerobics, Tai Chi, etc.. Both physical activity and physical exercise may help improve the general condition, increase the ability to perform daily activities as much as possible. 12

2 Also physical activity and daily activities go hand in hand, contributing to welfare, in addition they improve endurance, strength, balance, flexibility, all leading to life extension, to improved quality of life which is ultimately everybody s goal [1]. According to specialized literature, in the last decade considerable efforts have been made to develop new and more effective therapies to prevent the progressive impairment of cognitive function that occurs in the evolution of Alzheimer s dementia. But less attention has been focused on the loss of ability to perform daily human activities, which especially in institutionalized persons represent a key factor in their overall condition. This work is based on data collected for 6 months in the gerontology-psychiatry department of the Nucet Psychiatric Hospital. The selection was attended by a total of 36 persons with Alzheimer s dementia out of which 18 people were admitted for study who were randomly divided into two groups, one representing the study group who also participated in a program of adapted physical activities, besides medication and psychotherapy, the other being the control group who have only medication and psychotherapy. METHODS Assessment was the same for all 18 persons, and within it we tracked physical performance and neuropsychological performance. Some of the assessments were made by specialist doctors in order to get more objective and accurate data. The purpose of the assessments was to identify the subjects needs and potential and to get an as accurate picture as possible of the evolution of these individuals in the programs they were included in. Based on the analysis of data obtained from interviews and assessments, we compiled a list of needs which served as a starting point in preparing the adapted physical activity program. So first we monitored blood pressure (BP) and heart rate (HR), both at the beginning of the program and during it, considering it important to notice any oscillation and variation of these parameters. The next step was to assess human daily activities (ADL), i.e. the assessment of functional capacity in self-care, mobility, communication, manipulation activities, to identify the deficient needs of these subjects in their self-care capacity and ability. In order to assess ADL s we used the Bristol Activities of Daily Living Scale [2], which is a scale specifically designed for dementia. This scale contains 20 items with daily skills. The score will be calculated by marking the appropriate box once for each activity, taking into account only the past two weeks, because all subjects think differently when referring to a certain level of activity. The higher the score the more pronounced dependence degree of these people. Scoring starts at 0 which means independent to 3 which means totally dependent. The Bristol Activities of Daily Living Scale, besides assessing daily performance, also allows for the assessment of treatment, care, clarifying the connections between cognition and functional capacity [2]. For people with dementia it is important to determine not only the decline of cognitive performance, because it is exactly that which results in a significant decrease in work, regular social activities. Objectives and Adapted Physical Activity Program In the activities proposed for people with dementia, we targeted some objectives that had a certain priority, since in these cases most of the functions deteriorate. Thus following assessments and medical information collected from the medical records of these subjects, we established the following objectives: General Objectives: To increase dynamism and vitality of the body To improve gestural motion schemes in order to develop ADL s To prevent isolation and loneliness To change the perception of what they could still do in life Specific Objectives: To improve mobility in order to safely perform activities To develop the ability of orientation in time and familiar spaces and of establishing connections with the environment To stimulate communication in order to increase their possibility of expressing their feelings and emotions To develop or maintain desire to practice games, have hobbies, avoid monotony and promote social contacts. Even if we do not have the possibility of a complex assessment, we take into account that, generally, in people with dementia, practicing exercises has psychological benefits, namely: reducing stress and anxiety, reducing depression, increasing mental wellbeing and improving self-image. 13

3 Physical activity also represents a personal resource for the ability to live fully engaged in different activities or hobbies, improves sleep quality and quantity which is poor in these categories, increases appetite and improves digestion. In fact, if we were to generalize, we could say that physical activity contributes significantly to maintaining functionality and independence, so to improving quality of life. The opinions of researchers in the field come to reinforce previous statements: training physical skills has really positive effects on cognitive function in older people (Kramer et all, 2003), resistive training to increase strength improves the functional processes of patients with dementia (Robinson et all, 2002) [4]. In elaborating the adapted physical activities program, we took into account a series of aspects which might positively influence the development of the activities: Activities were tailored to the clinical and functional status, within the physiological limits of motion, strength, endurance and balance; The program is not focused on achieving performance, but on improving gestural schemes; Activities had a functional character, were easy to understand, easy to perform, according to subjects opportunities to engage in an activity; The program consisted of individual activities, as each subject needed attention and guidance individually, and of group activities, but fewer, only those for relaxation; The instructions were simple, provided step by step, repeated lest they should be forgotten, and when they were not understood from the first time, different words were used; When communication was poor, the subjects were encouraged to also use gestural language; The subjects were dressed in comfortable, casual and comfortable clothes and shoes for physical activity; We avoided criticism if a task failed; Adequate hydration was provided. Adapted physical activity sessions were attended by the subjects of the study group for 6 months, 3 times a week, and had the following structure: Preparing the body for effort 5 minutes Adapted physical activity program 40 minutes Body recovery after effort 5 minutes Break 2 hours Continuing the adapted physical activity program 40 minute The adapted physical activity program consisted of: Warm-up exercises 5 minutes to prepare the body for effort; Walk for 10 minutes to improve walking; Exercises to increase mobility and flexibility; Activities for the recognition of wards, dining rooms, and bathroom; Activities for stimulating coordination, attention and orientation. RESULTS AND DISCUSSIONS The presentation of the subjects in the study group (table no. 1) and control group (table no. 2) will show us the composition and their particularities, data gathered from the case report forms. Table no. 1 Presentation of the subjects in the study group Subjects Diagnostic Age Sex 1. Alzheimer s dementia stage II, osteoporosis, HTA stage II 68 F 2. Alzheimer s dementia stage II, Parkinson disease 70 M 3. Alzheimer s dementia stage II, HTA stage II, obesity 70 F 4. Alzheimer s dementia stage II, poliarthrosis 71 F 5. Alzheimer s dementia stage II, HTA stage I, generalized osteoporosis 72 F 6. Alzheimer s dementia stage II, heart failure, HTA stage II 72 M 7. Alzheimer s dementia stage II, rheumatoid polyarthritis 74 F 8. Alzheimer s dementia stage II, obesity, HTA stage II 74 F 9. Alzheimer s dementia stage II, bilateral coxarthrosis, hypacusia 74 F 14

4 The presentation of the subjects shows that in addition to the main diagnosis of Alzheimer s dementia, these patients also had associated diseases, especially hypertension and rheumatic degenerative problems, which were controlled with antihypertensive, antalgic and anti-inflammatory medication. Table no. 2 Presentation of the subjects in the control group Subjects Diagnostic Age Sex 1. Alzheimer s dementia stage I, bilateral coxarthrosis, pain and functional 78 M decompensated right, herniated disc L2-L3 2. Alzheimer s dementia stage II, bilateral hypacusia, poliarthrosis 79 M 3. Alzheimer s dementia stage II, HTA stage II, ICVB 71 F 4. Alzheimer s dementia stage II, obesity 69 M 5. Alzheimer s dementia stage II, HTA stage I, generalized osteoporosis 72 F 6. Alzheimer s dementia stage II, ischemic cardiopathy, HTA stage II, bilateral 68 F gonarthrosis, peripheral circulation disorders 7. Alzheimer s dementia stage II, heart failure, HTA stage II 71 F 8. Alzheimer s dementia stage II, obesity, HTA stage II 70 M 9. Alzheimer s dementia stage II, bilateral coxarthrosis, bilateral gonarthrosis, peripheral circulation disorders 69 M The control group had a similar composition with the study group, the difference was only in the therapeutic program that they followed, so that the control group subjects followed a drug and psychotherapy treatment plan, and the study group subjects the drug therapy plan and the psychotherapy plan were supplemented with an adapted physical activity program. The first presentation (table no. 3) will be that of the initial and final global assessment, according to the Bristol Activities of Daily Living Scale, the values being expressed through the average scores obtained by the subjects in the study group. Table no. 3 Global Assessment of study group Subjects Average Initial ,11 Assessment Final ,66 Difference ,45 According to the initial assessment, the subjects in the study group obtained an average total score of points, showing the quite high degree of ADL s damage. At the end of the program the average total score was points, indicating an improvement in ADL s with 1.45 points. From the presentation of ADL s evolution for the subjects in the study group (fig. no. 1) through initial and final assessment, we notice that all of them had a general improvement of the score. No subject recorded any increased scores which means that ADL s evolution was favorable. Fig. no. 1 The evolution of the subjects in the study group The presentation of the subjects in the control group (table no. 4) indicates the score obtained at the initial and final global assessment, and the subjects evolution in time. So we will notice that starting from 15

5 an average score of points, in time that score added a point, which means that for some subjects some ADL activities deteriorated. Table no. 4 Global assessment of control group Subjects Average Initial ,11 Assessment Final ,11 Difference From the evolution of the subjects in the control group (fig. no. 2), we see which subjects recorded a general score increase or that some subjects maintained the initial score, but no subject obtained lower scores indicating an improvement in ADL s for these subjects. Fig. no. 2 The evolution of the subjects in the control group Comparing the data obtained at initial and final assessments of the two groups (table no. 5, figure no. 3), we noticed some differences in the evolution of these subjects: as total assessment the subjects who were included in the adapted physical activity program achieved a overall improvement in ADL s with 1.45 points and subjects who had only medical treatment and psychotherapy had an involution of 1 point during the six months. Table no. 5 Comparative Presentation of the ADL s of the two groups Study group Control group Initial 28,11 29,11 Final 26,66 30,11 Difference 1,45-1 So the condition of the subjects who participated in adapted physical activities not only did not deteriorate, but also improved or was maintained with some. Although both groups started from the same score of points, at the end of the adapted physical activity program the study group reached 26.66, as compared to the control group which reached points, so we can again consider that this program had a favorable influence in influencing the quality of ADL s for participating subjects. 16

6 Fig. no. 3 ADL Comparison between groups Because the adapted physical activity program focused only on certain types of activities for which it was possible to intervene, namely mobility, temporal-spatial orientation, communication and hobbies, by comparing results obtained at ADL s items assessment, we will notice that within the control group, scores for activities of mobility, spatial orientation, communication and hobbies increased, only those for orientation in time remained at the initial level. This is also because these subjects are institutionalized for long periods of time and gradually lose their self-care skills if they are not practiced. First we will analyze the initial comparative assessment of the two groups (fig. no. 4), where we see that the five items had approximately equal values, a greater difference is observed in the communication item respectively 0.56 points, and the smallest difference in the time orientation item, namely 0. Fig. no. 4 Comparative Presentation of Initial Assessment As for the final assessment for the 5 items in both groups (Fig. No. 5), we see the biggest difference in the mobility item in favor of the study group, respectively 1.33 points and the smallest difference in temporal and spatial orientation items respectively 0.66 points. 17

7 Fig. no. 5 Comparative Presentation of Final Assessment Differences obtained after therapeutic programs (fig. no. 6) followed by both groups for six months are significant for the subjects of the study group who not only did not get lower scores, but even improved some activities. The same cannot be said of subjects in the control group who, except for temporal-spatial orientation, did not change too much, obtaining lower scores for the other activities. Fig. no. 6 Differences resulting after 6 months CONCLUSIONS The purpose of this research was to develop an intervention at the individual level manifested in an adapted physical activity program aimed at improving the quality of life of people with Alzheimer s dementia, by preventing the decline in ADL s. Many specialized studies showed that physical activity could lead to prevention of cognitive decline and to reducing the occurrence of risk factors. In this study, the adapted physical activity program was not performed singularly, but was part of a more complex intervention made up of specific medication and psychological support. Expectations were not high, because for them planning every day is difficult for the following reasons: they have trouble deciding what to do every day, have trouble starting things and when they need help, they can be fearful, silent and reclusive. During these 6 months we noticed that we can intervene through simple things to slow down the ADL decline: 18

8 Every day they marked the activities they could perform We chose activities that pleased them They were helped when they needed it We noticed their frustrations and tried to solve them There were cases when they did not want to participate, and then we let them watch The main objective of this study was to reduce ADL s decline, the consequence being improved fitness and self-control development, by reducing isolation and loneliness. Through the obtained results, we succeeded in improving the activities for which the adapted physical activity program was designed, especially for mobility. In fact progress also consisted in the fact that we did not record increases in activities score, so the ADL s of these subjects did not deteriorate. Of course one cannot intervene through adapted physical activities for all categories of ADL s activities, but we believe however, that regular physical activity, maintained at their performance potential, has a positive impact on other activities too. As a final conclusion, having a group participating in a program of adapted physical activities and a group not participating in physical activities, generally speaking the result after 6 months of intervention had a positive impact on ADL s of the people with Alzheimer s dementia, demonstrated by the values obtained. So the participants in the adapted physical activity program not only did not show a degradation of the ADL s, but an improvement that led to an increase in their ability to perform self-care activities under optimal conditions, to maintain a degree of independence, to have satisfactory communication with people around them and to stimulate social relations. REFERENCES: [1] Ball V. Corr S. Knight J. Lowis MJ. An investigation into the leisure occupations of older adults. British Journal of Occupational Therapy. 2007:125 [2] Bucks RS. Ashworth DL. Wilcock GK. Siegfried. K. Assesment of activities of daily living in dementia: development of the Bristol Activities of Daily Living Scale. Age and Ageing. 1996; 25(2): [3] Gorgos C. Vademecum în psihiatrie. Bucureşti: Editura Medicală p. Romanian [4] Marcu V. Activităţi motrice adaptate pentru persoanele de vârsta a III-a. Oradea: Editura Univesităţii din Oradea. 2010: pp.16, 49, 50. Romanian [5] Sbenghe. T. Kinesiologie-Ştiinţa mişcării. Bucureşti: Editura Medicală. 2005: Romanian [6] The U.S. Department of Health and Human Services. Exercise and Physical Activity. 2009:7-11. CREŞTEREA CALITĂŢII VIEŢII PRIN ACTIVITĂŢI FIZICE ADAPTATE ÎN DEMENŢA ALZHEIMER Dan M. (Mirela Dan) 1, Boca I.C. (Ioan-Cosmin Boca) 1, Sere C.R. (Cristina Rozalia Sere) 2 1 Universitatea de Vest Vasile Goldiş din Arad, ROMÂNIA 2Spitalul de Psihiatrie Nucet, Bihor, ROMÂNIA kineto2004@yahoo.com Rezumat Scopul acestei cercetări a fost de a elabora o intervenţie la nivel individual concretizată printr-un program de activităţi fizice adaptate care să determine îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu demenţă Alzheimer. Ipoteză: crearea şi implementarea unui program de activităţi fizice adaptate persoanelor cu demenţă Alzheimer instituţionalizate pentru o perioadă mai mare de 3 luni, poate reduce degradarea performanţei în activităţile cotidiene (ADL), având ca rezultat îmbunătăţirea fitnessului, dezvoltarea autocontrolului şi reducerea izolării, a singurătăţii. La selecţie au participat un număr de 36 persoane cu demenţă Alzheimer din care au fost admise pentru studiu 18 de persoane, care au fost aleatoriu împărţite în două loturi. Evaluarea a constat în monitorizarea tensiunii arteriale (TA) şi a frecvenţei cardiace (FC), atât la începutul programului, cât şi pe parcurs, completată de evaluarea statusului funcţional conform Bristol Activities of Daily Living Scale. Subiecţii lotului de studiu au participat şi la un program de activităţi fizice adaptate pe lângă tratamentul medicamentos şi psihoterapie, iar subiecţii lotului de control nu au urmat decât tratament medicamentos şi psihoterapie. Rezultatele obţinute au evidenţiat o îmbunătăţire generală a performanţei în ADL pentru lotul de studiu în medie cu 1,45 puncte, în timp ce lotul de control a înregistrat o involuţie de 1 punct. Folosirea unor programe de activităţi fizice adaptate poate determina creşterea gradului de independenţă funcţională şi implicit îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu demenţă Alzheimer, stimulând astfel relaţiile sociale. 19

9 Cuvinte cheie: independenţă funcţională, reinserţie socială. INTRODUCERE Demenţa fiind o afecţiune cu o mare diversitate de implicaţii în toate aspectele vieţii, necesită ca orice temă care o tratează teoretic sau practic, să aibă o motivaţie care să scoată în evidenţă importanţa şi seriozitatea cu care ar trebui abordată. Marea majoritate a demenţelor constituie o clasă de afecţiuni neurodegenerative caracterizate prin alterarea persistentă şi progresivă a funcţiilor cognitive, cu evoluţie către invaliditate şi moarte prematură. Din punct de vedere semiologic însă, demenţa reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice şi comportamentale. Demenţa Alzheimer este o demenţă presenilă caracterizată prin instalarea rapidă a unui tablou demenţial însoţit de dezorientare temporo-spaţială imediată şi sindromul afazo-agnozo-apraxic, la care se adaugă o simptomatologie neurologică de tipul hipertoniei extrapiramidale [3]. Tema abordată în această lucrare reprezintă o speranţă că la final, se va clarifica măcar într-un mic procent, modul în care putem răspunde provocărilor referitoare la îngrijirea unei persoane cu demenţă Alzheimer prin intermediul activităţilor fizice. Conform literaturii de specialitate, în ultimul deceniu s-au depus eforturi considerabile pentru dezvoltarea de terapii mai noi şi mai eficiente pentru a împiedica deprecierea treptată a funcţiei cognitive care apare în evoluţia demenţei Alzheimer. Cu toate că atenţia s-a concentrat mai puţin asupra pierderii capacităţilor de desfăşurare a activităţilor zilnice umane, care mai ales în cazul persoanelor instituţionalizate reprezintă un factor cheie în starea lor generală. Activităţile zilnice umane exprimate în limbajul obişnuit ca ADL-uri, sunt acele activităţi obişnuite ale fiecăruia dintre noi pe care le facem pentru propria îngrijire şi viaţă, activităţi care nu au scopuri de performanţă dar sunt strâns legate de personalitate, starea fizică şi mintală, muncă, hobiuri, dorinţe [5]. Activitatea fizică desfăşurată pe perioade lungi de timp, poate duce la beneficii pe termen lung pentru sănătate. De asemenea se reduce considerabil riscul de a dezvolta unele boli şi dizabilităţi care apar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Se impune să facem o diferenţă între activităţile fizice şi exerciţiul fizic, mai ales că ne referim la o vârstă înaintată. Astfel ambii termeni se referă la mişcările voluntare ale corpului dar în sensuri diferite [6]: activităţile fizice sunt activităţi care pun corpul în mişcare cum ar fi: grădinăritul, mersul pe jos, urcatul şi coborâtul scărilor, etc; exerciţiul fizic este o formă de activitate fizică care este planificată în mod specific, repetat, cum ar fi aerobicul, Tai Chi, etc. Atât activitatea fizică cât şi exerciţiul fizic pot ajuta la îmbunătăţirea stării generale, la creşterea capacităţii de a desfăşura activităţile de zi cu zi cât mai mult timp posibil. De asemenea activitatea fizică şi activităţile zilnice merg mână în mână, contribuind împreună la bunăstare, în plus îmbunătăţesc rezistenţa, forţa, echilibrul, flexibilitatea, toate ducând la prelungirea duratei de viaţă, la creşterea calităţii vieţii care în final este scopul tuturor [1]. Datorită faptului că ocupaţia combinată cu elemente din activitatea sportivă, poate fi utilizată cu eficienţă în scopul ameliorării disfuncţiilor organismului, având ca urmare adaptarea individului la societate, în realizarea acestui studiu am pornit de la următoarea ipoteză: crearea şi implementarea unui program de activităţi fizice adaptate persoanelor cu demenţă Alzheimer instituţionalizate pentru o perioadă mai mare de 3 luni, reduce declinul ADL urilor, având ca urmare îmbunătăţirea fitnessului şi dezvoltarea autocontrolului, reducerea izolării şi singurătăţii. Acestă lucrarea are la bază date culese timp de 6 luni, în cadrul secţiei de geronto-psihiatrie a Spitalului de Psihiatrie Nucet. La selecţie au participat un număr de 36 persoane cu demenţă Alzheimer din care au fost admise pentru studiu 18 de persoane, care au fost aleatoriu împărţite în două loturi, unul reprezentând lotul de studiu care a participat şi la un program de activităţi fizice adaptate pe lângă tratamentul medicamentos şi psihoterapie, iar celălalt fiind lotul de control care nu au urmat decât tratament medicamentos şi psihoterapie. METODE Evaluarea a fost aceeaşi pentru toate cele 18 persoane, iar în cadrul acesteia s-a urmărit performanţa fizică şi performanţa neuropsihică. Unele dintre evaluări s-au făcut cu ajutorul medicilor specialişti pentru a obţine date cât mai obiective şi corecte. Scopul evaluărilor a fost acela de a identifica nevoile şi potenţialul subiecţilor şi a obţine imaginea cât mai exactă a evoluţiei acestor persoane în cadrul programelor în care au fost incluşi. 20

10 Pe baza analizei datelor obţinute din interviu şi evaluări, s-a întocmit o listă a nevoilor care a servit ca punct de plecare în întocmirea programului de activităţi fizice adaptate. Astfel în primul rând am monitorizat tensiunea arterială (TA) şi frecvenţa cardiacă (FC), atât la începutul programului, cât şi pe parcurs, important fiind de observat orice oscilaţie şi variaţie a acestor parametri. Pasul următor a constat în evaluarea activităţilor cotidiene (ADL), adică evaluarea capacităţii funcţionale prin activităţi de autoângrijire, mobilitate, comunicare, manipulare, pentru a identifica nevoile deficitare a acestor subiecţi în capacitatea şi abilitatea de a se autoângriji. Pentru evaluarea ADL-urilor am folosit scala Bristol Activities of Daily Living Scale [2], care este o scală cu design specific pentru demenţe. Această scală conţine 20 de itemi cu abilităţi zilnice. Scorul a fost calculat prin însemnarea pe căsuţa corespunzătoare o dată pentru fiecare activitate, gândindu-ne doar la ultimele două săptămâni, asta pentru că fiecare subiect gândeşte diferit când se referă la un anumit nivel de activitate. Cu cât scorul este mai mare cu atât este mai accentuat gradul de dependenţă al acestor persoane. Notarea se porneşte de la 0 care înseamnă independent până la 3 care înseamnă total dependent. Scala Bristol Activities of Daily Living Scale în afara evaluării performanţelor zilnice, permite şi evaluarea tratamentului, a îngrijirii, elucidarea legăturilor dintre cogniţie şi capacitatea funcţională [2]. Pentru persoanele cu demenţă este important să se stabilească nu numai declinul performanţelor cognitive, pentru că tocmai acest lucru are ca urmare scăderea semnificativă a muncii, a activităţilor sociale obişnuite. Obiectivele şi programul de activităţi fizice adaptate În activităţile propuse pentru persoanele cu demenţă am urmărit atingerea unor obiective care au avut o oarecare prioritate, având în vedere că în aceste cazuri majoritatea funcţiilor se degradează. Astfel în urma evaluărilor efectuate şi a informaţiilor medicale culese din documentele medicale ale acestor subiecţi, am stabilit următoarele obiective: Obiective generale: creşterea dinamismului şi a vitalităţii organismului îmbunătăţirea schemelor de mişcare gestuale pentru dezvoltarea ADL-urilor împiedicarea izolării şi singurătăţii modificarea percepţiei despre ceea ce ar putea face în continuare în viaţă Obiective specifice: îmbunătăţirea mobilităţii pentru a putea desfăşura activităţi în siguranţă dezvoltarea abilităţii de a se orienta în timp şi în spaţii familiare şi de a crea legături cu mediul stimularea comunicării pentru a creşte posibilitatea de a-şi exprima sentimentele şi trăirile dezvoltarea sau menţinerea dorinţei de practica jocuri, de a avea hobbyuri pentru evitarea monotoniei şi promovarea contactelor sociale Chiar dacă nu vom avea posibilitatea unei evaluări complexe, vom ţine cont că la modul general practicarea exerciţiilor fizice la persoanele cu demenţă are efecte benefice şi în plan psihologic şi anume: reducerea stresului şi a anxietăţii, reducerea depresiei, creşterea stării de bine psihic şi îmbunătăţirea imaginii de sine. De asemenea activitatea fizică mai reprezintă o resursă personală pentru capacitatea de a trăi din plin angajaţi în diferite activităţi sau hobbyuri, îmbunătăţeşte calitatea şi cantitatea somnului care la aceste categorii este deficitară, creşte apetitul şi îmbunătăţeşte digestia. De fapt dacă ar fi să generalizăm am putea spune că activitatea fizică contribuie semnificativ la menţinerea funcţionalităţii şi independenţei, deci la creşterea calităţii vieţii. Opiniile unor cercetători din domeniu vin să întărească afirmaţiile anterioare: antrenarea capacităţilor fizice are într-adevăr efecte pozitive asupra funcţiilor cognitive la persoanele în vârstă (Kramer et all, 2003); antrenamentul rezistiv de creştere a forţei ameliorează procesele funcţionale ale pacienţilor cu demenţă (Robinson et all, 2002) [4]. În elaborarea programului de activităţi fizice adaptate am ţinut seama de o serie de aspecte care ar fi putut influenţa pozitiv desfăşurarea activităţilor: activităţile au fost adaptate în funcţie de starea clinico-funcţională, în limitele fiziologice ale mişcărilor, forţei, rezistenţei şi echilibrului; programul nu s-a axat pe obţinerea performenţei ci pe îmbunătăţirea schemelor gestuale; activităţile au avut caracter funcţional, au fost uşor de înţeles, uşor de executat, în concordanţă cu posibilităţile subiecţilor de a se implica într-o activitate; programul a constat din activităţi individuale, deoarece fiecare subiect a avut nevoie de atenţie şi îndrumare individual, şi activităţi de grup, dar mai puţine, doar cele pentru relaxare; instrucţiunile au fost simple, oferite pas cu pas, repetate mult pentru a nu se uita, iar când nu au fost înţelese de prima dată s-au folosit cuvinte diferite; când comunicarea a fost deficitară subiecţii au fost încurajaţi să folosească şi limbajul gestual; subiecţii au fost îmbrăcaţi în haine comode, lejere şi încălţăminte confortabilă pentru activitatea fizică; 21

11 am evitat critica în cazul unei activităţi eşuate; s-a asigurat o hidratare corespunzătoare. Şedinţele de activităţi fizice adaptate au fost efectuate de către subiecţii lotului de studiu timp de 6 luni, de 3 ori pe săptămână şi au avut următoarea structură: pregătirea organismului pentru efort 5 minute programul de activităţi fizice adaptate 40 minute revenirea organismului după efort 5 minute pauză 2 ore continuarea programului de activităţi fizice adaptate 40 minute Programul de activităţi fizice adaptate a constat din: exerciţii de încălzire 5 minute pentru pregătirea organismului pentru efort; plimbare timp de 10 minute pentru îmbunătăţirea mersului; exerciţii pentru creşterea mobilităţii şi flexibilităţii; activităţi de recunoaştere a saloanelor, a sălii de mese şi a toaletei; activităţi pentru stimularea coordonarării, atenţiei şi orientării. REZULTATE ȘI DISCUȚII Prezentarea subiecţilor din lotul de studiu (tabel nr. 1) şi lotul de control (tabel nr. 2) ne va arăta componenţa şi particularităţile lor, date culese din foile de observaţie. Tabel nr. 1 Prezentarea subiecţilor din lotul de studiu Subiecţi Diagnostic Vârstă Sex 10. Demenţă Alzheimer stadiul II, osteoporoză, HTA stadiul II 68 F 11. Demenţă Alzheimer stadiul II, boala Parkinson 70 M 12. Demenţă Alzheimer stadiul II, HTA stadiul II, obezitate 70 F 13. Demenţă Alzheimer stadiul II, poliartroză 71 F 14. Demenţă Alzheimer stadiul II, HTA stadiul I, osteoporoză 72 F generalizată 15. Demenţă Alzheimer stadiul II, insuficienţă cardiacă, HTA 72 M stadiul II 16. Demenţă Alzheimer stadiul II, poliartrită reumatoidă 74 F 17. Demenţă Alzheimer stadiul II, obezitate, HTA stadiul II 74 F 18. Demenţă Alzheimer stadiul II, coxartroză bilaterală, hipoacuzie 74 F Din prezentarea subiecţilor, reiese faptul că pe lângă diagnosticul principal de demenţă Alzheimer, aceştia au prezentat şi afecţuni asociate, în special probleme hipertensive şi reumatice degenerative, care au fost ţinute sub control cu medicaţie antihipertensivă, antialgică şi antiinflamatoare. Tabel nr. 2 Prezentarea subiecţilor din lotul de control Subiecţi Diagnostic Vârstă Sex 10. Demenţă Alzheimer stadiul I, coxartroză bilaterală, 78 M decompensată algic şi funcţional dreapta, hernie de disc L2-L3 11. Demenţă Alzheimer stadiul II, hipoacuzie bilaterală, 79 M poliartroză 12. Demenţă Alzheimer stadiul II, HTA stadiul II, ICVB 71 F 13. Demenţă Alzheimer stadiul II, obezitate 69 M 14. Demenţă Alzheimer stadiul II, HTA stadiul I, osteoporoză 72 F generalizată 15. Demenţă Alzheimer stadiul II, cardipoatie ischemică, HTA 68 F stadiul II, gonartroză bilaterală, tulburări de circulaţie periferică 16. Demenţă Alzheimer stadiul II, insuficienţă cardiacă, HTA 71 F stadiul II 17. Demenţă Alzheimer stadiul II, obezitate, HTA stadiul II 70 M 18. Demenţă Alzheimer stadiul II, coxartroză bilaterală, gonartroză bilaterală, tulburări de circulaţie periferică 69 M 22

12 Lotul de control a avut o componenţă similară cu cea a lotului de studiu, diferenţa a fost doar în ceea ce priveşte programul terapeutic pe care l-au urmat, astfel că subiecţii lotului de control au urmat un plan terapeutic medicamentos şi de psihoterapie, iar în cazul subiecţilor lotului de studiu planul terapeutic medicamentos şi cel de psihoterapie au fost completate cu un program de activităţi fizice adaptate. Prima prezentare (tabel nr.3) este cea a evaluării globale iniţiale şi finale, conform Scalei Bristol Activities of Daily Living, valorile fiind exprimate prin media obţinută a scorurilor subiecţilor din lotul de studiu. Tabel nr. 3 Evaluarea globală a lotului de studiu Subiecţi Media Iniţial ,11 Evaluare Final ,66 Diferenţa ,45 Conform evaluării iniţiale subiecţii din lotul de studiu au obţinut o medie a scorului total de 28,11 de puncte, care arată gradul destul de ridicat al deteriorării ADL-urilor. La finalul programului media scorului total a fost de 26,66 de puncte, ceea ce indică o îmbunătăţire a ADL-urilor cu 1,45 puncte. Din prezentarea evoluţiei ADL-urilor subiecţilor din lotul de studiu (fig. nr. 1) prin evaluarea iniţială şi finală se va observa că pentru fiecare dintre ei s-a observat o îmbunătăţire generală a scorului. Nici un subiect nu a înregistrat o creştere a scorului ceea ce înseamnă că evoluţia ADL-urilor a fost favorabilă Inițial Final Diferența Fig. nr. 1 Evoluţia subiecţilor din lotul de studiu 8 9 Prezentarea subiecţilor din lotul de control (tabel nr.4), ne indică scorul obţinut la evaluarea globală iniţial şi final, precum şi evoluţia subiecţilor în timp. Deci vom observa că pornind de la o medie a scorului de 29,11 puncte, în timp acest scor a acumulat un punct, ceea ce înseamnă că pentru unii dintre subiecţi anumite activităţi din ADL uri s-au degradat. Tabel nr. 4 Evaluarea globală a lotului de control Subiecţi Media Iniţial ,11 Evaluare Final ,11 Diferenţa Din evoluţia subiecţilor din lotul de control (fig. nr.2), se observă care subiecţi au înregistrat o creştere a scorului general sau la unii subiecţi o menţinere a scorului iniţial, dar pentru nici un subiect nu s-a obţinut o scădere a scorului care să reflecte o îmbunătăţire a ADL-urilor pentru aceşti subiecţi. 23

13 Inițial Final Diferența Fig. nr. 2 Evoluţia subiecţilor din lotul de control Comparând datele obţinute la evaluările iniţială şi finală a celor două loturi (tabel nr.5, figura nr.3), am observat unele diferenţe în evoluţia acestor subiecţi: ca evaluare totală subiecţii care au fost incluşi în programul de activităţi fizice adaptate au obţinut o îmbunătăţire generală a ADL-urilor cu 1,45 puncte, iar subiecţii care au urmat doar tratamentul medicamentos şi psihoterapeutic au avut în decursul celor 6 luni o involuţie de 1 punct. Tabel nr. 5 Prezentare comparativă a ADL-urilor celor două loturi Lot studiu Lot control Iniţial 28,11 29,11 Final 26,66 30,11 Diferenţa 1,45-1 Aşadar subiecţii care au participat la activităţi fizice adaptate, nu numai că starea lor nu s-a degradat ci s-a ameliorat sau la unii s-a menţinut. Deşi ambele loturi au pornit de la acelaşi scor de 28,11 puncte, lotul de control la finalul programului de activităţi fizice adaptate a ajuns la 26,66 faţă de lotul de control care a ajuns la 30,11 puncte, deci din nou putem considera că acest program a avut o influenţă favorabilă în influenţarea calităţii ADL-urilor pentru subiecţii participanţi Lotul de studiu Lotul de control Diferența Final Inițial Diferența Final Inițial Fig. nr. 3 Comparaţia dintre loturi a ADL Pentru că programul de activităţi fizice adaptate s-a concentrat numai asupra unor tipuri de activităţi pentru care a fost posibil de intervenit, respectiv mobilitate, orientare temporo-spaţială, comunicare şi hobbyuri, prin compararea rezultatelor obţinute la evaluarea itemilor ADL - urilor, vom obseva că în cadrul grupului de control, scorurile pentru activităţile de mobilitate, orientare spaţială, comunicare şi hobbyuri au înregistrat o creştere, numai cele pentru orientarea în timp s-au menţinut la nivelul iniţial. Acestea se 24

14 datorează faptului că aceşti subiecţi sunt instituţionalizaţi pentru perioade mari de timp şi îşi pierd treptat abilităţile de autoângrijire dacă nu sunt exersate. În primul rând vom analiza evaluarea iniţială comparativă a celor două loturi (fig. nr. 4), unde vom observa că cei 5 itemi au avut valori aproximativ egale, diferenţă mai mare se observă la itemul comunicare respectiv 0,56 puncte, iar cea mai mică diferenţă al itemul orientare temporală, respectiv 0. Jocuri/hobby Comunicare Orientare spațială Orientare temporală Mobilitate Mobilitate Orientare temporală Orientare spațială Comunicare Jocuri/hobby Diferența Lot control Lot studiu Fig. nr. 4 Prezentare comparativă a evaluării iniţiale În ce priveşte evaluarea finală pentru cei 5 itemi la ambele loturi (fig. nr 5), se observă cea mai mare diferenţă la itemul mobilitate în favoarea lotului de studiu, respectiv 1,33 puncte şi cea mai mică diferenţă la itemii orientare temporală şi spaţială, respectiv 0,66 puncte. Jocuri/hobby Comunicare Orientare spațială Orientare temporală Mobilitate Mobilitate 0 0,5 1 1,5 2 2,5 Orientare temporală Orientare spațială Comunicare Jocuri/hobby Diferența 1,33 0,66 0,66 1 1,22 Lot control 1,88 1,66 1,88 2,33 2,44 Lot studiu 0,55 1 1,22 1,33 1,22 Fig. nr. 5 Prezentare comparativă a evaluării finale Diferenţele obţinute în urma programelor terapeutice (fig. nr. 6) urmate de ambele grupuri în 6 luni sunt semnificative în cazul subiecţilor din lotul de studiu care nu numai că nu s-au semnalat scăderi ale scorului ci pentru unele activităţi s-a observat o îmbunătăţire. Nu acelaşi lucru se poate spune despre subiecţii din lotul de control care în afară de orientarea în temporo-spaţială care nu s-a modificat prea mult, pentru celelate activităţi s-a înregistrat o scădere a scorului. 25

15 0,8 0,6 0,4 0,2 0 0,2 0,4 0,6 Mobilitate Orientarea temporală Orientarea spațială Comunicarea Jocuri/hobby Mobilitate Orientarea temporală Orientarea spațială Comunicarea Jocuri/hobby Diferența Lot de studiu 0,78 0,66 0,44 0,22 0,66 Diferența lot de Control 0,22 0 0,11 0,22 0,44 Fig. nr. 6 Diferenţele rezultate după 6 luni CONCLUZII În multe studii de specialitate s-a arătat că activitatea fizică ar putea duce la prevenirea declinului cognitiv şi la reducerea apariţiei factorilor de risc. În acest studiu programul de activităţi fizice adaptate nu s-a desfăşurat singular, ci a făcut parte dintr-o intervenţie mai complexă formată din medicaţie specifică şi suport psihologic. Aşteptările nu au fost mari, deoarece pentru persoanele cu demenţă Alzheimer planificarea fiecărei zile este dificilă din următoarele motive: au probleme în a se decide ce să facă în fiecare zi; au probleme în a începe lucrurile şi atunci au nevoie de ajutor; pot fi temători, tăcuţi şi retraşi. Am observat în aceste 6 luni că se poate interveni prin lucruri simple pentru ca declinul ADL să fie încetinit: s-au marcat în fiecare zi activităţile pe care le puteau face au fost alese activităţi care le-au făcut plăcere au fost ajutaţi atunci când a fost nevoie le-am observat frustrările şi am încercat să le rezolvăm au fost cazuri când nu au dorit să participe, dar atunci i-am lăsat să privească Obiectivul principal al acestui studiu a fost diminuarea declinului ADL-urilor, urmarea fiind îmbunătăţirea fitnessului şi dezvoltarea autocontrolului, prin reducerea izolării şi singurătăţii. Prin rezultatele obţinute s-a reuşit o ameliorare a activităţilor pentru care s-a conceput programul de activităţi fizice adaptate, în special pentru mobilitate. De fapt progresul a constat şi în faptul că nu am înregistrat creşteri în scorul activităţilor deci nu s-a degradat ADL-urile acestor subiecţi. Sigur că prin activităţi fizice adaptate nu se poate interveni pentru toate categoriile de activităţi din sfera ADL-urilor, dar putem considera totuşi că activitatea fizică regulată şi menţinută la potenţialul lor de execuţie, are un impact pozitiv şi asupra celorlalte activităţi. Ca o concluzie finală, având un lot participant la un program de activităţi fizice adaptate şi un lot neparticipant la activităţi fizice, la modul general rezultatul după 6 luni de intervenţie a avut un impact pozitiv asupra ADL-urilor persoanelor cu demenţă Alzheimer, demonstrat prin valorile obţinute. Deci participanţii la programul de activităţi fizice adaptate nu numai că nu au înregistrat o degradare a ADLurilor, ci o îmbunătăţire care a dus la o creştere a capacităţii lor de a desfăşura în condiţii optime activităţi de autoângrijire, de a-şi menţine un anumit grad de independenţă, de a avea o comunicare satisfăcătoare cu persoanele din jurul lor şi de a stimula relaţiile sociale. BIBLIOGRAFIE: [1] Ball V. Corr S. Knight J. Lowis MJ. An investigation into the leisure occupations of older adults. British Journal of Occupational Therapy. 2007:125 26

16 [2] Bucks RS. Ashworth DL. Wilcock GK. Siegfried. K. Assesment of activities of daily living in dementia: development of the Bristol Activities of Daily Living Scale. Age and Ageing. 1996; 25(2): [3] Gorgos C. Vademecum în psihiatrie. Bucureşti: Editura Medicală p. Romanian [4] Marcu V. Activităţi motrice adaptate pentru persoanele de vârsta a III-a. Oradea: Editura Univesităţii din Oradea. 2010: pp.16, 49, 50. Romanian [5] Sbenghe. T. Kinesiologie-Ştiinţa mişcării. Bucureşti: Editura Medicală. 2005: Romanian [6] The U.S. Department of Health and Human Services. Exercise and Physical Activity. 2009: