Notă informativă privind traficul de persoane

Transcription

1 Notă informativă privind traficul de persoane 1. Instrumente juridice esențiale 1.1 Convenția Consiliului Europei privind acțiunea împotriva traficului de persoane din 2005 ( Convenția ) 1.2 Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI ( Directiva ) 1.3 Legislația Regatului Unit: Legea privind sclavia modernă din 2015 ( Legea privind sclavia modernă ) 2. Introducere 2.1 Uniunea Europeană ( UE ) a luat mai multe măsuri în vederea combaterii traficului de persoane prin adoptarea mai multor instrumente juridice, în special a Directivei, ale cărei dispoziții au efect direct în Regatul Unit ( UK ). Scopul prezentei note informative este de a oferi un ghid avansat celor care nu sunt profesioniști în domeniul dreptului aferent cadrului juridic al Regatului Unit, derivat din legislația UE. Prezenta notă nu reprezintă o expunere exhaustivă a cadrului respectiv, iar cititorii sunt îndemnați să consulte ei înșiși dispozițiile legislative de fond și jurisprudența și/sau să solicite consultanță adecvată din partea unui avocat. Nota începe cu studierea Convenției, urmată de studierea Directivei, apoi de luarea în considerare a implementării în Regatul Unit. Stadiul actual al legislației este de o asemenea natură încât există o suprapunere între aceste domenii. 3. Convenția 3.1 Convenția a intrat în vigoare pentru a fi aplicată în Regatul Unit, la data de 1 aprilie Convenția este în prezent în vigoare pentru 46 dintre cele 47 de state implicate (membre ale Consiliului Europei). Doar Rusia nu a semnat. Deși nu este membru al Consiliului Europei, și Belarus a ratificat Convenția. 3.2 Convenția include o definiție a traficului de persoane și o serie de dispoziții de fond detaliate pentru a promova protecția, asistența și sprijinul victimelor traficului de persoane. Se precizează clar că orice consimțământ al unei victime a traficului de persoane este irelevant. 1

2 3.3 Fiind un tratat internațional, dispozițiile Convenției nu au efect direct în Regatul Unit decât dacă au fost incluse în mod specific în legislație. Cu toate acestea, conceptul de trafic de persoane, astfel cum este definit în Convenție, a fost confirmat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( CEDO ). Mai mult, în special în ceea ce privește definiția din Convenție a traficului de persoane, instanțele engleze au recunoscut că orice decizie conform căreia o persoană nu este victima traficului necesită un nivel sporit sau mai riguros de control. 3.4 În timp ce Convenția oferă victimelor protecții clare și cuprinzătoare, aceasta permite o autonomie semnificativă a statelor semnatare în stabilirea unei abordări corecte față de o categorie discretă și deosebit de vulnerabilă a victimelor traficului de persoane, și anume a celor care au comis infracțiuni ca urmare a experiențelor în care au fost implicate. 3.5 Deși Convenția subliniază urmărirea și pedepsirea cu eficacitate a persoanelor fizice și juridice pentru implicarea în traficul de persoane, în ceea ce privește victimele, aceasta nu le oferă în mod direct apărare împotriva urmăririi penale atunci când desfășoară activități infracționale ca rezultat al experiențelor în care sunt implicate. Totuși, în Regatul Unit, articolul 45 din Legea privind sclavia modernă menționează introducerea la nivel național a unei apărări legale specifice, atât pentru victimele adulte, cât și pentru cele minore, cu efect de la 31 iulie Există, totuși, anumite infracțiuni grave pentru care nu se aplică această apărare, cum ar fi răpirea sau comiterea unor atacuri rasiale sau religioase. (Înainte de adoptarea Legii privind sclavia modernă, deciziile autorităților britanice legate de urmărirea penală a victimelor au fost luate în conformitate cu îndrumările specifice în vigoare ale Serviciului Procuraturii Coroanei, CPS ). 3.6 Aplicarea articolului 45 din Legea privind sclavia modernă se află într-un stadiu relativ incipient, însă, la Centrul AIRE, se speră că aceasta va fi interpretată în raport cu dispozițiile esențiale ale Convenției, în plus față de cele ale Directivei (care are propria sa dispoziție privind neînceperea urmăririi penale, inclusă la articolul 8) și, în contextul mai larg al legislației și instrumentelor internaționale privind drepturile omului, să asigure o prezumție puternică împotriva urmăririi penale a victimelor traficului de persoane pentru infracțiunile săvârșite în această calitate. 4. Directiva 4.1 Directiva este un instrument juridic al UE. Se intenționează ca aceasta să fie un act legislativ cuprinzător, care să vizeze prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia. Aceasta adoptă și dezvoltă obligațiile și 2

3 definițiile cuprinse în Convenție. Directiva este obligatorie pentru statele membre ale UE, deși acestea dispun de un anumit grad de autonomie privind modul în care își aliniază legislația națională la aceasta. Acest lucru înseamnă că dispozițiile Directivei pot fi invocate direct în fața unei instanțe judecătorești din Regatul Unit. Instanțele judecătorești britanice pot adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene ( CJUE ) de la Luxemburg întrebări privind interpretarea acestor dispoziții, dacă există îndoieli cu privire la interpretarea și aplicarea Directivei (iar Curtea Supremă trebuie să ofere răspunsuri în astfel de situații). Comisia Europeană supraveghează respectarea Directivei și are competența de a introduce în fața CJUE proceduri împotriva statelor membre privind încălcarea dreptului comunitar. 4.2 Din perspectiva victimelor, protecția prevede că procedurile penale împotriva presupușilor traficanți nu depind de raportarea sau de o acuzație a victimei. Statele membre au, de asemenea, obligația de a oferi asistență și sprijin victimelor, precum și acces la consultanță juridică, care ar trebui să fie gratuită atunci când victima nu dispune de resurse financiare suficiente. Statele membre sunt obligate să acorde asistență suplimentară în cazul în care victima este un copil, cum ar fi acces la educație și tutelă. 4.3 În ceea ce privește compensațiile, în Regatul Unit, punctul de vedere actual, recunoscut până în prezent de către instanțele engleze, este că Directiva nu impune Regatului Unit să facă mai mult decât să asigure accesul victimelor traficului de persoane la Sistemul de despăgubire pentru prejudiciile produse ca urmare a unor infracțiuni, cu toate regulile și excluderile sale obișnuite. 5. Punerea în aplicare în Regatul Unit 5.1 Conform explicațiilor de mai sus, anumite dispoziții ale Directivei au efect direct în Regatul Unit și sunt parte integrantă a ordinii juridice a Regatului Unit, în măsura în care acestea pot fi invocate în cadrul unor proceduri judiciare. Pentru a respecta Directiva în Anglia și Țara Galilor, parlamentul a adus inițial modificări Legii Infracțiunilor Sexuale din 2003 și Legii privind imigrația și azilul (tratamentul aplicat reclamanților etc.) din Dispoziția respectivă a fost înlocuită de Legea privind sclavia modernă, care a primit avizul regal la data de 26 martie 2015, fiind în prezent principalul act al legislației primare1. 1 Sub rezerva aplicării dispozițiilor de la articolul 60 din Legea privind sclavia modernă, în funcție de ce parte a Regatului Unit este relevantă (Anglia și Țara Galilor, Scoția sau Irlanda de Nord) 3

4 Legea privind sclavia modernă prevede o singură infracțiune de trafic de persoane, care acoperă exploatarea sexuală și nonsexuală. Printre alte lucruri, reprezintă o infracțiune pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, în vederea comiterii unei infracțiuni de trafic de persoane. Instanța are competența de a obliga un inculpat condamnat să repare prejudiciile suferite de victima traficului de persoane, în cazul în care inculpatul dispune de mijloacele necesare. Există și competența de a lua hotărâri de confiscare aplicabile proprietății inculpatului. Deși competența instanței de a lua hotărâri de compensare și confiscare în cazurile de trafic de persoane nu este nouă, se speră că aceste dispoziții exprese vor spori numărul hotărârilor luate în astfel de situații. 5.2 În mod semnificativ, Legea privind sclavia modernă stabilește un cadru pentru protecția victimelor. Astfel cum se menționează, Legea privind sclavia modernă asigură dreptul de apărare al victimelor în legătură cu ceea ce altfel ar fi infracțiuni comise de către acestea ca urmare a experiențelor privind traficul de persoane în care sunt implicate, cu excepția anumitor cazuri de infracțiuni grave. Testarea victimelor cu vârsta de peste 18 ani relevă, în esență, faptul că acestea nu sunt vinovate de o infracțiune în cazul în care au fost obligate să comită o acțiune care reprezintă un delict, dacă o asemenea constrângere este atribuită sclaviei sau exploatării relevante, și dacă o persoană rezonabilă, în aceeași situație în care se află persoana în cauză și având caracteristicile relevante ale acesteia, nu ar avea alternative realiste la recurgerea la o astfel de acțiune. Există un prag mai redus pentru victimele cu vârsta sub 18 ani, în măsura în care nu este necesar ca acestea să acționeze sub efectul constrângerii, iar testul persoanei rezonabile ia în calcul, în mod expres, vârsta ca factor și nu necesită prezentarea unei alternative realiste. Legea privind sclavia modernă consolidează, de asemenea, diferitele protecții de care dispun victimele, inclusiv în calitate de martori în cadrul procedurilor penale și în ceea ce privește asistența judiciară. 5.3 Legea privind sclavia modernă instituie funcția de Comisar independent pentru interzicerea sclaviei, ocupată de un funcționar independent, numit de către ministrul de interne, al cărui rol este de a încuraja bunele practici în prevenirea, detectarea, investigarea și urmărirea penală a sclaviei și în combaterea infracțiunilor de trafic de persoane. 5.4 În ceea ce privește Convenția, deși aceasta nu a fost integrată în mod specific în sistemul juridic britanic prin nicio lege adoptată de parlament, instanțele engleze au ținut seama de dispozițiile acesteia în anumite contexte. În plus, Convenția este recunoscută în mod specific în nota explicativă a Legii privind sclavia modernă, în contextul Directivei. Totuși, acest lucru are un impact limitat deoarece, deși 4

5 Convenția a fost pusă în aplicare prin intermediul politicilor guvernamentale, aceasta nu poate fi invocată ca sursă de drepturi și îndatoriri autonome și nu poate înlocui legislația. 6. Ce faceți în cazul în care sunteți sau cunoașteți o victimă a traficului de persoane 6.1 Pentru a beneficia de asistență, este necesar ca dumneavoastră sau persoana care vă preocupă să se adreseze Mecanismului național de sesizare ( NRM ), care își desfășoară activitatea prin intermediul Unității pentru interzicerea sclaviei moderne și a traficului de persoane (Modern Slavery Human Trafficking Unit, MSHTU ). Sesizările pot fi efectuate de numeroase organizații, inclusiv Agenția Națională de Combatere a Criminalității Organizate, poliția, Border Force, UKVI (Centrul de Vize și Imigrare al Marii Britanii), autoritățile locale, Armata Salvării, Barnardo's și altele2. Sesizările nu pot fi efectuate fără consimțământul dumneavoastră (dacă sunteți o victimă adultă) sau fără consimțământul unei victime adulte (dacă nu este vorba despre dumneavoastră), însă pot fi făcute fără consimțământul unui copil. Procesul decizional constă în două etape: prima, o decizie relativ rapidă care reflectă dacă există motive întemeiate pentru a se crede că dumneavoastră (sau altcineva) sunteți o potențială victimă a traficului de persoane; a doua, dacă îndepliniți criteriul motivelor verosimile, o decizie concludentă. Decizia concludentă este ulterioară unei perioade de reflecție și recuperare de 45 de zile, pentru a vă ajuta să începeți procesul de recuperare și să reflectați asupra a ceea ce vă doriți în continuare. Aveți dreptul la un anumit nivel de sprijin și asistență dacă îndepliniți primul criteriu al motivelor verosimile, în așteptarea deciziei concludente.3 Cu cine să luați legătura Dacă sunteți îngrijorat(ă) în continuare sau doriți să obțineți clarificări privind orice aspecte cuprinse în această notă informativă, ne puteți contacta la adresa de info@airecentre.org sau la numărul de telefon +44 (0) Dacă, din orice motiv, nu vă putem oferi asistență, vă vom îndruma către sau vă vom recomanda o altă organizație care vă va putea ajuta. 2 3 Consultați lista organizațiilor accesând Pentru informații suplimentare, consultați Consultați și îndrumările guvernamentale accesând 5

6 Rețineți: informațiile prezentate în acest document sunt de actualitate până la data de 7 martie