CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI. Str. Lev Tolstoi nr , sector 1, cod Bucureşti, ROMÂNIA. Fax: ( 004)

Transcription

1

2 CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI Str. Lev Tolstoi nr , sector 1, cod Bucureşti, ROMÂNIA Telefon: ( 004) Fax: ( 004) Colectivul de redac ţie: Elena Doina Dascălu - vicepreședinte Curtea de Conturi Vasile Cosmin Nicula - vicepreședinte Curtea de Conturi Attila Dezsi - consilier de conturi, Şeful Departamentului X Carmen Stănescu - consilier de conturi, Şeful Departamentului XI Silvia Toma - director, Departamentul VIII Doina Drăniceanu - șef serviciu Pregătire profesională, Departamentul I Ana-Maria Irina Ciobanu - director adjunct, Departamentul Juridic Bucureşti ISSN ISSN-L = CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

3 REVISTA CURŢII DE CONTURI A ROMÂNIEI ROMANIAN COURT OF ACCOUNTS JOURNAL Revistă bilingvă Nr

4 CUPRINS Pagina 3 4 CUVÂNT ÎNAINTE CADRU DE LUCRU PENTRU ASIGURAREA CONTINUITĂŢII ACTIVITĂŢII. EXPERIENŢA DE IMPLEMENTARE LACURTEADE CONTURI AROMÂNIEI Elena Doina DASCĂLU, Vicepreşedinte Curtea de Conturi PRE URILE DE TRANSFER O NOUĂ PROVOCARE PENTRU AUTORITĂILE FISCALE. ASPECTE DEACTUALITATE LANIVEL NAIONAL ȘI INTERNAIONAL Vasile Cosmin NICULA, Vicepreşedinte Curtea de Conturi ROLULCURII DE CONTURI ÎN CONSOLIDAREASTATULUI DE DREPT ÎN ROMÂNIA Virginia VEDINA Ş, Departamentul Juridic, Consilier de conturi 36 MODUL ÎN CARE PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT (PPP) POATE FI FOLOSIT PENTRU FINANAREA INVESTIIILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA ȘI ROLUL CURII DE CONTURI ÎN AUDITAREA ACESTOR PARTENERIATE Cristina BREDEN, Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate, Director Cristian MARINESCU, Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate, Auditor public extern 48 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA PROGRAMULUI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ ÎN DOMENIUL VERIFICĂRII ACHIZIIILOR PUBLICE A AUDITORILOR PUBLICI EXTERNI DIN CADRULCURII DE CONTURIAROMÂNIEI Cristina BREDEN, Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate, Director Rodica CIOCOIU, Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate, Auditor public extern 52 SINTEZA DUPĂ JURNALUL INTOSAI EDIŢIA SPRING 2017 Liliana MUSTA Ă, Direcia Relaii Externe și Protocol, Consilier

5 CUVÂNT ÎNAINTE Misiunea Curii de Conturi este de a promova răspunderea pentru actul de gestiune, transparena în utilizarea fondurilor bugetare și de a furniza date și informaii reale şi obiective referitoare la legalitatea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea utilizării fondurilor publice de către entităile aflate în sfera de verificare a instituiei noastre. Pentru susţinerea unui sistem de control şi audit consolidat, eficient şi credibil, prin care se urmărește transparena și buna gestiune în procesul de cheltuire a banului public, Curtea de Conturi utilizează tehnici și instrumente de lucru și de comunicare cu valoare cognitivă și aplicativă, în măsură să evidenieze probitatea profesională a personalului instituiei. Un astfel de instrument îl constituie și Revista Curii de Conturi, publicaie profesională, bilingvă, ajunsă la cel de-al 14-lea număr. O temă de mare actualitate la nivel naional și internaional publicată în acest număr al Revistei se referă la preurile de transfer - o nouă provocare în contextul globalizării economiei mondiale și creșterii volumului relaiilor economice transfrontaliere, în care impozitarea corectă a profiturilor obinute pe teritoriul unui stat și evitarea mutării bazei impozabile către alte jurisdicii este esenială pentru autorităile fiscale din întreaga lume. De asemenea, într-o lume caracterizată printr-o perpetuă schimbare, apariia unor evenimente perturbatoare de natură să pună în pericol continuitatea furnizării de servicii publice este iminentă, având un impact asupra întregii societăţi, cetăeni, mediul de afaceri, instituţii publice. Ca urmare, în aceste condiţii este imperios necesar ca instituiile publice să-şi consolideze capacitatea de asigurare a continuităţii, prin implementarea măsurilor necesare pentru a limita probabilitatea unor evenimente perturbatoare și, implicit, pentru a reduce impactul unor astfel de evenimente. Specialiștii noștri au fost preocupai de nevoia de a consolida capacităile de asigurare a continuităţii, aciune ce presupune înelegerea ameninărilor și vulnerabilităilor specifice entităilor publice, precum şi dezvoltarea unui cadru de lucru care să ofere o combinaie adecvată de aspecte tehnice și de reglementare bazate pe riscuri, pe standarde acceptate pe plan internaional. O astfel de abordare referitoare la managementul continuităii activităii este prezentată rezumativ în Revista Curii de Conturi nr.14 din Diversitatea temelor abordate nu las ă în plan secund subiecte ce vizează achiziiile publice Parteneriatul public privat ca formă de cooperare între cele două sectoare ale economiei (public și privat), care diferă de la un sistem juridic la altul în funcie de legislaia specifică fiecărei ări și care poate îmbrăca mai multe forme, cum ar fi: contractul de asociere în participaiune, contractul de concesiune, contractul de lucrări sau servicii. Consider că rezumatul temelor prezentate va suscita interesul cititorilor noștri fideli și folosesc acest prilej pentru a adresa mulumiri, exprimându-mi dorina ca această publicaie instructivă să rămână prietenul discret al consumatorilor de informaii profesionale. NICOLAE VĂCĂROIU Președintele Curii de Conturi a României 03

6 CADRU DE LUCRU PENTRU ASIGURAREA CONTINUITĂŢII ACTIVITĂŢII. EXPERIENŢA DE IMPLEMENTARE LA CURTEA DE CONTURI AROMÂNIEI Elena Doina DASCĂLU Vicepreşedinte Curtea de Conturi Introducere Instituiile publice furnizează servicii care sunt eseniale pentru buna funcionare a societăii, în special datorită faptului că, atât cetăenii, cât și companiile depind de serviciile oferite de aceste instituii. Apariţia unor evenimente perturbatoare de natură să pună în pericol continuitatea furnizării de servicii publice va avea un impact nu doar asupra guvernului ( şi a funcţionarilor săi), ci şi asupra întregii societăţi (cetăeni, mediul de afaceri, instituţiile publice). Ca urmare, în aceste condiţii este imperios necesar ca instituiile să-şi consolideze capacita- tea de asigurare a continuităţii prin implementarea măsurilor necesare pentru a limita probabilitatea unor evenimente perturbatoare și, implicit, pentru a reduce impactul unor astfel de evenimente, fiind nevoie de un management eficient al continuităţii 1 activităii ( business continuity management BCM). Consolidarea capacităilor de asigurare a continuităţii presupune înelegerea ameninărilor și vulnerabilităilor specifice organizaiilor publi- ce, precum şi dezvoltarea unui cadru de lucru care să ofere o combinaie adecvată de aspecte de reglementare, tehnologice şi comerciale, utilizând o abordare durabilă pe termen lung, bazată pe riscuri, pe standarde acceptate pe plan internaional (cum ar fi ISO 22303:2012 Business Continuity Management BCM), precum și pe cerinele legale sau de reglementare naţionale și europene. Fiind o instituţie a cărei activitate trebuie să se deruleze în mod continuu, prin funcţionarea adecvată a structurilor din componenţa sa (departamente, camere de conturi, direcţii, servicii, compartimente) şi prin asigurarea măsurilor corespunzătoare pentru ca activitatea acesteia să poată continua în orice moment, în toate împrejurările, în toate planurile, indiferent care ar fi natura unei perturbări majore, Curtea de Conturi a României are obligaţia de a stabili reguli de management privind aplicarea măsurilor necesare pentru ca activitatea instituţiei să se desfăşoare în mod continuu, asigurându-se 1 În cadrul acestui document se vor folosi, în mod liber, pentru termenul business din limba engleză, termenii activitate sau afacere care au aceeaşi semnificaţie. astfel îndeplinirea obiectivelor generale şi specifice ale instituţiei. În conformitate cu Ordinul secretarului general al Guvernului (OSGG) nr. 200/2016 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, conducătorul fiecărei entităţi publice dispune, ţinând cont de particularităţile cadrului legal de organizare şi de funcţionare, precum şi de standardele de control intern managerial, măsurile de control necesare pentru implementarea şi dezvoltarea sistemului de control intern managerial, inclusiv pentru actualizarea Registrului de riscuri şi a procedurilor formalizate pe procese sau activităţi. În acest context, implementarea Standardului 11 Continuitatea activităţii, inclus în Codul controlului intern managerial al entităţilor publice furnizează un instrument de control eficace pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor Curţii de Conturi, asigură un cadru suport performant pentru procesul decizional, conţinând inclusiv recomandări şi precizări privind modalitatea de ţinere sub control a riscurilor care pot avea ca efect întreruperea activităţii. În urma unei evaluări bazate pe o amplă documentare, desfăşurate de Comisia pentru elaborarea Codului general al controlului intern managerial privind activitatea specifică de audit/control din cadrul Curţii de Conturi s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele specificate în OSGG nr. 400/2015 cu privire la implementarea Standardului 11 şi s-a ajuns la concluzia că este necesară implementarea acestui standard în cadrul Curii de Conturi a României. În secţiunile următoare ale articolului vom prezenta o serie de abordări de referinţă pe plan internaţional ale managementului continuităţii activităţii, precum şi proiectul privind im- plementarea Standardului 11 Continuitatea activităţii, desfăşurat de un grup de lucru constituit la nivelul Curţii de Conturi şi coordonat de vicepreşedintele Curii de Conturi a României (care este şi preşedintele Comisiei pentru elaborarea Codului general al controlului intern managerial). Vor fi expuse aspecte teoretice, reglementări în vigoare, standarde şi bune practici, precum şi abordări practice de referinţă în domeniu. 04

7 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României 1. Stadiul cunoaşterii în domeniu şi metodologia cercetării Proiectul având ca obiect continuitatea activităţii în Curtea de Conturi a fost lansat în cadrul Comisiei pentru elaborarea Codului general al controlului intern managerial care, începând cu anul 2013 a desfăşurat o activitate de anvergură pentru implementarea standardelor de control intern managerial, în conformitate cu următoarele acte legislative: Ordinul ministrului finanţelor publice (OMFP) nr. 946/2005, Ordinul secretarului general al Guvernului (OSGG) nr. 400/2015 şi Ordinul secretarului general al Guvernului (OSGG) nr. 200/2016 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice. 2 Întrucât în legătură cu Standardul 25 Continuitatea activităţii (conform OMFP nr. 946/2005 în vigoare la momentul demarării proiectului) au existat o serie de controverse legate de oportunitatea implementării acestuia, în cadrul Curţii de Conturi (în Comisie existând opinii potrivit cărora, având în vedere specificul CCR, aceasta nu poate fi afectată de evenimente care să aibă impact asupra continuităţii activităţii) a fost necesară desfăşurarea unei documentări extinse, fundamentate din punct de vedere ştiinţific pe un material bibliografic cuprinzător şi relevant (prezentat în referinţele bibliografice). Bibliografia cuprinde documentaţii de specialitate, articole, acte legislative şi standarde, având ca sursă atât literatura de specialitate română, cât şi cea străină. Sursele, cărora le vom dedica scurte prezentări, au o mare varietate şi un conţinut multidisciplinar, cele mai relevante fiind: INTOSAI [3], The IIA [6], ISO [4, [5] sau cele referitoare la instrumente software pentru managementul continuităţii activităţii [1] (RPX Gartner's BCMP Software Magic Quadrant). Metodologia cercetării Cercetările desfăşurate pentru a identifica problematica şi abordările asociate conceptului de continuitate a activităţii se înscriu în categoria cercetărilor aplicative şi se bazează pe o documentare vastă, focalizată pe modelele existente pe plan internaţional, raportate de instituţii de prestigiu din domeniile: audit, standardizare, tehnologia informaţiei, cercetare ştiinţifică. În articol sunt prezentate modele de referinţă recomandate de aceste organizaţii pentru a fi utilizate ca suport metodologic în dezvoltarea sistemelor de management al continuităţii pentru organizaţiile care intenţionează desfăşurarea unui astfel de proiect. În cadrul cercetării documentare au fost incluse studii şi analize privind cadrul conceptual, arhitecturile de referinţă, metodele şi tehnicile specifice, precum şi particularităţile care induc schimbări radicale în maniera de desfăşurare a unui proiect de management al continuităţii activităţii ( Business Continuity Management BCM), bazat pe risc ( Enterprise Risk Management ERM), inclusiv prin utilizarea tehnicilor digitale. Este prezentat, pentru exemplificare, un set de instrumente software specializate pentru BCM şi ERM, care implementează proceduri bazate pe web (şi, deci, utilizează preponderent tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor ), pentru accesarea online în cadrul unei reţele specializate pentru management a grupului de cercetare Gartner - RPX - Gartner's BCMP Software Magic Quadrant. Articolul prezintă şi analizează subiecte de mare interes şi actualitate şi propune soluţii practice, originale pentru anumite probleme deschise, conţinând atât elemente cu caracter de cercetare fundamentală, cât şi elemente cu caracter de cercetare aplicativă. Pornind de la modelele de referinţă analizate şi prezentate în articol, în urma unui studiu comparativ ( benchmarking) care a constituit metoda utilizată preponderent, a fost dezvoltată o abordare orginală privind managementul continuităţii activităţii, compatibilă cu nivelul ştiinţific internaţional, care va putea fi valorificată în plan practic la Curtea de Conturi a României, precum și în colaborarea știinifică cu instituţii supreme de audit partenere sau la nivel INTOSAI. 2. Abordări de referinţă ale managementului continuităţii 2.1. INTOSAI Planificarea continuităţii activităţii. Un ghid pentru instituţiile supreme de audit Pornind de la experienţele unor instituţii supreme de audit din zona Pacific și ale unor birouri de audit din Caraibe, care s-au confruntat în ultimii ani cu întreruperi ale activităţii din cauza unor evenimente severe (naturale sau provocate de om), exemplele incluzând tulburări civile, cutremurele din Haiti, uraganele din Grenada și Insulele Cayman, precum 2 În prezent, Standardul 11 Continuitatea activităţii, conform OSGG nr. 400/

8 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României și tsunamiul din Asi a de Sud-Est, în cadrul INTOSAI s-a ajuns la concluzia că toate instituiile supreme de audit au nevoie de stabilirea unui cadru de reglementare privind continuitatea activităţii, astfel încât, atunci când apar evenimente generatoare de discontinuitate, instituia să fie pregătită pentru gestionarea situaţiilor de criză, indiferent de natura acestora. Sintetizând soluţiile şi concluziile rezultate din identificarea celor mai bune practici pentru gestionarea situaţiilor de discontinuitate, INTOSAI a elaborat Ghidul Business continuity planning A guide for Supreme Audit Institutions ( Planificarea continuităţii activităţii Un ghid pentru instituţiile supreme de audit), având ca autori grupurile 3 4 regionale CAROSAI şi PASAI [3]. Modelul de referinţă a fost preluat de la Guvernul Marii Britanii, care a dezvoltat un set de instrumente pentru managementul continuităţii activităii care include şi un Plan de continuitate a activităţii. Ghidul INTOSAI pentru planificarea continuităţii activităţii instituţiilor supreme de audit este orientat spre Planul de continuitate a activităţii şi pe modul de punere în aplicare a acestuia, astfel încât, în urma unei situaii de urgenă, SAI (Supreme Audit Institution) să poată, pe de o parte, să recupereze capacitatea sa de a funcţiona cât mai rapid și în condiţii normale, iar, pe de altă parte, să ofere asistenă corespunzătoare guvernului în a răspunde în caz de urgenă. Din cauza posibilităii de apariie a efectelor unor catastrofe este important pentru o instituţie supremă de audit să planifice inclusiv eventualita- tea unei perturbări grave a funcionării unei comunităi sau a societăii, care ar putea provoca pierderi economice, umane, materiale sau de mediu, pe scară largă, care depășesc capacitatea comunităţii afectate sau a societăii de a face faă acestora folosind propriile sale resurse. În cadrul INTOSAI s-a constituit un grup de lucru referitor la auditarea catastrofelor şi a mijloacelor de ajutor conexe INTOSAI Working Group on Accountability for and the Audit of Disaster- 5 Related Aid (WG AADA), care are în curs de dezvoltare o serie de ghiduri în sprijinul auditurilor desfăşurate de SAI, vizând adaptarea procedurilor de audit pentru diferite faze ale ciclului de gestionare a dezastrelor (în faza de pregătire, în faza de urgenă, în urma unui dezastru pentru luarea în considerare a riscului crescut de fraudă și corupie, auditarea ajutoarelor post-dezastru şi utilizarea sistemelor informatice geospaiale) Planificarea continuităţii activităţii Managementul continuităţii activităţii în instituţiile supreme de audit constituie un subiect important abordat de ghidul elaborat de INTOSAI. În figura 1 este prezentată schematic o abordare sistemică a ciclului de viaţă al managementului continuităţii activităţii, aliniată la Standardul ISO 22303:2012, 6 propusă de Business Continuity Institute (BCI) [8] şi reflectată în abordarea INTOSAI. Planificarea continuităţii activităţii este o etapă deosebit de importantă a managementului continuităţii, pentru desfăşurarea în condiţii normale a activităţii SAI, având următoarele obiective: (a) să protejeze produsele și serviciile cheie ale SAI ; (b) să menţină operaţionale activităile critice și să asigure resursele necesare pentru a asigura desfăşurarea acestora ; (c) să gestioneze riscurile pentru activităile critice şi (d) să menină operaţionale activităile critice în cazul unui incident. Dezvoltarea unui Plan de continuitate a activităţii ( Business Continuity Plan BCP) presupune parcurgerea următoarelor faze: (a) înelegerea activităilor instituţiei, (b) dezvoltarea unei strategii referitoare la continuitate a activităii, (c) dezvoltarea și punerea în aplicare a unui plan de măsuri pentru asigurarea continuităţii activităii și (d) testarea, meninerea și revizuirea planului, precum şi (e) managementul programului de continuitate Înelegerea activităilor instituţiei Pentru a dezvolta un plan de continuitate a activităţii este esenială o bună înelegere a organizaiei, astfel încât să se poată planifica un răspuns adecvat în cazul unei situaii de urgenă. Pentru derularea acestui proces sunt utilizate două instrumentecheie: analiza impactului asupra activităţii (Business Impact Analisys - BIA) și evaluarea riscurilor care permite o mai bună înelegere a organizaiei Grupul regional Caribbean Organisation of Supreme Audit Institutions. 4 Grupul regional Pacific Association of Supreme Audit Institutions. 5 Grupul de lucru privind responsabilitatea și auditarea ajutoarelor în caz de dezastre.6 Institutul pentru Continuitatea Afacerii.

9 Cadru de Cadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. E xperienţa de implementare de implementare la Curtea lade C urtea Conturi dea CR onturi omâniei a R omâniei Figura 1 Ciclul de viaţă al managementului continuităţii activităţii Sursa: BCI, prelucrare ISO 22303/2012 AA. naliza impactului asupra activităţii O analiză a impactului asupra activităţii identifică și documentează produsele și serviciile-cheie, activităile critice necesare pentru furnizarea acestora, împreună cu impactul pe care o perturbare a acestor activităi l-ar avea asupra instituţiei și resursele necesare pentru a relua activităile. O analiză a impactului asupra activităţii se realizează în patru etape: Elaborarea listei de servicii-cheie oferite de SAI; Evaluarea impactului unei întreruperi asupra: (a) capacităii SAI de a-şi îndeplini responsabilităi- le statutare și (b) asupra părilor interesate, prin: identificarea resurselor și facilităilor necesare pentru a livra aceste servicii; estimarea duratei maxime a intervalului de timp în care SAI este capabilă să gestioneze o perturbare pentru fiecare dintre produsele sale cheie, fără a pune în pericol viabilitatea sau pierderea reputaiei instituiei. Estimarea timpului de recuperare obiectiv până când produsele și serviciile-cheie vor trebui să fie reluate (până când instituţia este în măsură să livreze produsele și serviciile-cheie, inând seama de dificultăile neprevăzute). Elaborarea listei finale de produse și servicii eseniale pentru SAI, cum ar fi: Auditul de conformitate; Auditul financiar; Auditul performanei; Sesiuni de informare în comisiile parlamentare; Funciile de resurse umane, finanţe, tehnologia informaţiei, comunicarea cu massmedia. Unul dintre cele mai importante elemente este formalizarea analizei de impact într-un document. Acest lucru ar trebui să identifice în mod clar serviciile necesare a fi livrate la timp pentru a restaura starea operaională, precum şi resursele necesare pentru meninerea activităilor critice 07

10 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României (personal, incinte, tehnologie, informaii/documentecheie, furnizori, contractani/parteneri, actoricheie/parlament). După producerea unui dezastru, funcia SAI s-ar putea schimba temporar, fiind necesare funcii și resurse care ar trebui luate în considerare cu atenie în faza de evaluare a impactului. B. Evaluarea riscurilor Evaluarea riscurilor cu care se confruntă o instituţie supremă de audit permite o planificare eficientă a reducerii riscului discontinuităţii în activitate. Evaluarea riscurilor analizează probabilitatea și impactul unei varietăi de riscuri care ar putea cauza întreruperea activităii. Evaluarea riscurilor trebuie să se bazeze pe analiza de impact pentru activităile critice și resursele asociate acestora. Vor exista două tipuri principale de riscuri: riscuri generice (comune pentru orice organizaie) și riscuri specifice (care au impact asupra unei instituţii supreme de audit). Odată ce riscurile au fost clasificate, acest lucru permite să se ia o decizie cu privire la măsurile necesare pentru gestionarea acestora. În ceea ce priveşte decizia privind riscurile, există patru opiuni principale: (a) tratarea riscului: se va dezvolta un plan pentru a gestiona şi/sau minimiza impactul în cazul în care evenimentul generator de risc se va produce; (b) tolerarea riscului: se acceptă riscul atunci când costurile de punere în aplicare a oricăror strategii de reducere a riscurilor sunt mai mari decât beneficiile; (c) transferul riscului: se poate realiza fie prin asigurare fie prin aranjamente contractuale; (d) încheierea unor procese sau activităţi: schimbarea, suspendarea sau terminarea unor servicii, produse, activităţi sau procese. Această abordare este cel mai probabil să fie luată în considerare în cazul în care activitatea este proiectată sau organizată pentru o durată de viaă limitată. Din punct de vedere practic este de aşteptat ca riscurile identificate ca având un impact redus şi probabilitate redusă de a se produce să nu fie necesar a fi gestionate, în timp ce riscurile care au un impact redus şi doar o probabilitate mare de a se produce ar putea fi gestionate prin proceduri interne eficace, dacă este necesar Dezvoltarea unei strategii de continuitate a activităţii O strategie de continuitate a afacerii presupune elaborarea unui plan de aciune pentru abordarea riscurilor anticipate și readucerea la funcţionalitate normală a activităilor în intervalele de timp stabilite, prin identificarea și întreprinderea de aciuni adecvate pentru a reduce riscurile individuale. Planurile elaborate ar trebui să furnizeze toate informaiile necesare pentru a asigura că: (a) instituţia supremă de audit poate preveni sau reduce la minimum riscul și (b) că va gestiona incidentul și va recupera funciile necesare în termenele identificate anterior. Prin utilizarea unor bune practici vor fi identificate măsuri poteniale care pot fi puse în aplicare pe baza riscurilor identificate. Pentru exemplificare menţionăm: (a) întocmirea unei liste cu detaliile de contact pentru personalul care are responsabilităţi în gestionarea continuităţii; (b) protejarea resurselor materiale şi umane; (c) protejarea informaţiilor (identificarea documentelor eseniale și depozitarea în locuri asigurate, salvarea informaţiilor din sistemul IT și păstrarea copiilor în afara amplasamentului serverului; (d) identificarea furnizorilor de bunuri pentru a asista restabilirea contextului de desfăşurare a activităţii în condiţii normale după un incident, inclusiv în domeniile IT, construcii, furnizare de mobilier de birou, precum şi (e) comunicarea cu părţile interesate Planul de continuitate a activităţii Pentru a dezvolta, planifica, implementa și revizui un plan de continuitate a activităţii este necesar să se asigure următoarele cerinţe: Implicarea conducerii; Elaborarea unui program pentru implementarea Planului de continuitate a activităii; Conştientizarea personalului şi înelegerea clară a rolurilor și responsabilităilor; Meninerea planului prin actualizarea periodică a acestuia; Utilizarea unui pachet de urgenă pentru situaţiile când se produce un incident. Pentru a se asigura că este stabilit și meninut planul de continuitate a activităii este important ca acesta să aibă sprijinul deplin din partea managementului superior. Pentru a asigura succesul unui plan de continuitate a activităţii este necesară îndeplinirea următoarelor cerinţe: 1. desemnarea unei persoane din conducerea superioară care să fie responsabilă cu gestionarea planului de continuitate; 2. numirea unei echipe de proiect care să coordoneze dezvoltarea programului de continuitate. Una dintre sarcinile-cheie ale conducerii superioare va fi aceea de a identifica următoarele aspecte: domeniul de aplicare, scopurile și obiectivele 08

11 Cadru decadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. Experienţa de implementare de implementare la CurtealadeC urtea Conturi deac Ronturi omâniei a României managementului continuităii activităii în organizaie și care sunt activităile-cheie necesare pentru a livra servicii le de bază ale instituţiei. 3. după ce politica de continuitate a fost elaborată și convenită, următoarea etapă pentru echipa de proiect este de a se asigura că planul de continuitate a activităii este pus în aplicare, iar acest lucru va implica: a) Comunicarea planului personalului SAI; b) Comunicarea planului părilor interesate externe relevante (Guvern, beneficiari, Parlament și donatori); c) Organizarea de acţiuni de formare a personalului pe baza strategiilor prezentate în planul de continuitate; d) Asigurarea asupra faptului că toate strategiile de atenuare puse în aplicare sunt adoptate; e) Testarea, meninerea și revizuirea periodică a planului de continuitate a activităii, în conformitate cu bunele practici, pentru a se asigura că răspunde în continuare cerinţelor activităţii. Pentru cazurile extreme, de catastrofe majore, planificarea continuităţii activităţii va trebui să includă dezvoltarea unui Plan de recuperare în caz de dezastru, care va detalia măsurile ce trebuie luate în aceste situaţii: (a) recuperarea sediului, (b) recuperarea tehnologiei, (c) recuperarea proceselor critice, (d) salariaţilor. reabilitarea sănătăţii şi siguranţei Auditul după incident După un incident major, capacitatea instituţiilor de a efectua activitatea normală poate fi afectată. Ca rezultat, instituţia supremă de audit poate avea un rol important în furnizarea unei asigurări în legătură cu modul de cheltuire a fondurilor publice destinate asigurării continuităţii activităţii în instituţiile guvernamentale: cheltuielile financiare sunt reale, echitabile și legale, iar banii cheltuii produc valoare (inclusiv ajutoarele în caz de catastrofă). Grupul de lucru al INTOSAI are în curs de pregătire orientări privind responsabilitatea și pentru auditul în caz de catastrofe (inclusiv auditul legat de ajutoare), pentru a oferi o asigurare cu privire la cheltuielile guvernamentale în aceste cazuri Asistenţa din partea comunităţii de audit Ca parte a procesului de planificare a continuităii activităii, INTOSAI recomandă luarea în considerare, în cazul în care se poate solicita, a oricărui sprijin din partea comunităii de audit: INTOSAI IDI, grupurile regionale ale INTOSAI (EUROSAI, OLACEF, CAROSAI, PASAI, AFROSAI-E,ARABOSAI,ASOSAI, alte SAI -uri. Figura 2 Sistemul de management al continuităţii afacerii/activităţii Sursa: BCI 09

12 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României Asistena care ar putea fi solicitată include: personal suplimentar pentru a ajuta SAI să-şi poată relua capacitatea de a livra serviciile de audit în termenul cel mai scurt, înlocuirea de echipamente și fonduri de urgenă. În figura 2 este prezentată o abordare sistemică a managementului continuităţii activităţii pe tot ciclul de viaţă al acestuia Standardul ISO 22301:2012 Managementul continuităţii afacerii/ activităţii Standardul ISO 22301:2012 (Business Continuity Management BCM) defineşte managementul continuităţii activităţii ca fiind un proces de management holistic care: (a) identifică ameninţările potenţiale pentru o organizaţie şi impactul acestor ameninţări asupra operaţiunilor entităţii dacă acestea îşi vor produce efectele, şi care (b) oferă un cadru pentru consolidarea rezistenei organizaionale în ceea ce priveşte capacitatea unui răspuns eficient care să protejeze interesele părilor interesate-cheie, reputaia, imaginea și activităile generatoare de valoare. Necesitatea existenţei unui referenţial privind bunele practici în managementul continuităţii activităţii a antrenat instituţii de standardizare de prestigiu în abordarea acestei probleme, în special din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Australia, Singapore. Planurile de urgenţă şi de recuperare în caz de dezastru au fost în mare măsură bazate pe răspunsurile la dezastrele naturale şi actele de terorism care au afectat activităţile economice începând cu anul În acelaşi timp, grupuri profesionale, cum ar fi Institutul Britanic pentru Standardizare (British Standards Institute BSI) şi Organizaţia Internaţională pentru Standardizare ( International Organization for Standardization ISO) au dezvoltat standarde pentru BCM, care să sprijine planificarea afacerilor în condiţiile crizelor viitoare (standardele BS şi respectiv ISO 22301). Standardul ISO 22301:2012, elaborat de ISO, este un standard de management al continuităţii activităţii pentru organizaţiile din sectorul public şi privat. Alinierea la ISO 22301:2012 va ajuta organizaţiile, indiferent de mărimea lor sau de natura activit ăţii, să devină mai bine pregătite şi să-şi amplifice capacitatea de reluare a activităţilor în caz de incident, fără a le fi afectată imaginea, cu reducerea pierderilor şi reluarea în condiţii de siguranţă a tuturor proceselor. Figura 3 - Metodologia privind managementul continuităţii activităţii conform standardului ISO 22301:2012 ( Sursa: Standardul ISO 22301:2012) 10

13 Cadru decadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. Experienţa de implementare de implementare la CurtealadeC urtea Conturi deac Ronturi omâniei a României În prezent, standardul ISO 22301:2012 oferă o metodologie de referinţă în domeniu, prezentată în figura 3, pe care se bazează şi abordările celorlalte organizaţii care au raportat rezultate relevante privind managementul continuităţii activităţii, inclusiv INTOSAI. Incidentele pot lua diverse forme, de la dezastre naturale de mare amploare şi acte de terorism până la accidente care au legătură cu tehnologia sau incidente de mediu. Cu toate acestea, cele mai multe incidente care par a fi minore pot avea un impact semnificativ, ceea ce face ca o strategie de management al continuităţii activităţii să fie foarte importantă, inclusiv pentru aceste situaţii. PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ ŞI CONTROL ISO Business Continuity Management System (BCMS) Figura 4 Cadru pentru planificare operaţională şi control pentru sistemul de management al continuităţii activităţii (BCMS) Sursa: Standardul ISO 22313:2012 La nivel global există un grad crescut de sensibilizare la aceste probleme, ceea ce a condus la necesitatea unei conştientizări pe plan mondial a cerinţei ca organizaţiile din sectoarele public și privat să ştie cum să se pregătească şi să răspundă la incidente neaşteptate şi perturbatoare. Standardul ISO oferă un cadru pentru planificarea, elaborarea, implementarea, mo- nitorizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea continuă a sistemelor de management al continuităţii activităţii (vezi f igura 4), fiind conceput pentru a sprijini organizaţiile în a se proteja împotriva incidentelor, a 11

14 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României furniza cel mai adecvat răspuns la incident şi în redresarea în urma producerii acestor incidente. Prin suportul metodologic şi instrumental oferit, standardul ISO va ajuta organizaiile să îşi conceapă un sistem de management al continuităţii activităţii adecvat propriilor nevoi (factori legislativi, de reglementare, organizaţionali şi sectoriali; produsele şi serviciile oferite de organizaţie; mărimea, structura şi procesele organizaţiei) și care să răspundă cerinţelor părţilor interesate. Cerinţele specificate în standardul ISO 22301:2012 sunt generice şi destinate să fie aplicabile tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul, mărimea şi natura organizaţiei. Gradul de aplicare a acestor cerinţe depinde de mediul de operare al organizaţiei şi de complexitatea activităţilor desfăşurate Institutul Auditorilor Interni (The Institute of Internal Auditors IIA). Ghidul Global Technology Audit Guide (GTAG) 10 - Managementul continuităţii afacerii/ activităţii Institutul Auditorilor Interni ( The Institute of Internal Auditors IIA) a elaborat Ghidul Managementul continuităţii afacerii/activităţii (GTAG 10) [6], care face parte din colecţia de ghiduri pentru audit intern. Ghidul se concentrează pe modul în care managementul continuităii activităţii (BCM) este proiectat pentru a permite conducerii organizaţiei să gestioneze nivelul de risc care ar putea fi întâlnit în cazul unui eveniment natural sau provocat de om, care ar putea afecta funcţionalitatea organizaiei. Potrivit GTAG 10, scopul unui BCM este de a permite orgnizaţiei să restaureze procesele unei afaceri după ce un dezastru a fost declarat şi presupune un management al riscurilor proiectat pentru a crea facilităţi bazate pe risc, de asigurare a continuităţii activităţii. Provocarea-cheie pentru conducere este de a face din managementul continuităţii o prioritate. Ghidul ajută conducerea executivă în adoptarea unui program pentru continuitatea activităţii şi în a o educa în ceea ce priveşte: riscurile, controalele, costurile, beneficiile adoptării acestui program BCI Business Continuity Institute (Institutul pentru Continuitate) Business Continuity Institute (BCI) [8] este lider mondial în domeniul continuităţii afacerii/ activităţii. Înfiinţat în anul 1994, BCI s-a impus ca membru și organism de certificare în organizaia profesioniștilor din domeniul continuităţii afacerilor la nivel mondial, având peste 8000 de membri în mai mult de 100 de ări din întreaga lume, care lucrează pentru peste 3000 de organizaii din sectorul privat şi public. BCI are în prezent aproximativ 120 de parteneri din întreaga lume, fiind membru al reţelei profesionale Professional Associations Research Network (reea internaţională de cercetare a asociaiilor profesionale). În ceea ce priveşte continuitatea aface rii/activităţii, BCI furnizează bune practici, menţine la zi cercetările în domeniu şi le diseminează în cadrul comunităţii profesionale şi al altor părţi interesate. O parte dintre rezultatele cercetărilor BCI au fost valorificate şi în cercetarea desfăşurată de Curtea de Conturi a României în domeniul continuităţii activităţii DRI Disaster Recovery Institute (Institutul pentru Recuperare în caz de Dezastru) Institutul pentru Recuperare în caz de Dezastru (DRI) [11] este o organizaţie non-profit, lider în continuitatea activităii și domeniile conexe, care ajută organizaiile din întreaga lume prin furnizarea de instruire şi acreditare pentru a se pregăti în problematica recuperării în urma dezastrelor. Fondată în 1988, DRI International are peste de profesioniști certificai în mai mult de 100 de ări și efectuează formare profesională în limba maternă ( în mai mult de 50 de ări ), care oferă cursuri (de la cursuri privind noiuni introductive - la cursuri la nivel de masterat) RPX Instrumente software pentru managementul continuităţii afacerii/activităţii şi pentru managementul riscului întreprinderii Poziionat ca un lider constant în Gartner MCB Software Magic Quadrant [1] (reţea de companii cu expertiză în managementul comunicaţiei cu clienţii), pachetul de instrumente RPX este un software integrat bazat pe web pentru ma- nagementul continuităţ ii afacerii/activităţii (Business Continuity Management BCM) şi gestionarea riscurilor întreprinderii (Enterprise Risk Management - ERM). RPX-BCM include următoarele module: (a) analiza impactului asupra afacerii ( Business Impact Analysis - BIA); (b) elaborarea planului de continuitate; (c) testarea planului de continuitate; (d) actualizarea planului de continuitate; (e) gestionarea incidentelor, precum și (f) comunicarea critică. RPX este proiectat pentru a satisface standardele riguroase ale profesioniștilor experi în domeniul 12

15 Cadru decadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. Experienţa de implementare de implementare la CurtealadeC urtea Conturi deac Ronturi omâniei a României continuit ăţii afacerii, fiind ușor de folosit pentru toate categoriile de utilizatori. RPX-ERM include componente pentru gestionarea riscurilor întreprinderii referitoare la operaiuni, resurse și relaii. Pachetul software integrat RPX este utilizat de organizaii din toate ramurile şi de toate dimensiunile, atât în sectorul public, cât și în cel privat, începând cu anul RPX este proiectat pentru a fi ușor de utilizat de către toate categoriile participanilor la program: (a) utilizările cele mai complexe de coordonare (manageri planificatori/de risc); (b) ca instrument de planificare pentru gestionarea riscurilor (managerii de departament/ proces de afaceri); (c) utilizatori ocazionali (restul angajailor). 3. Dezvoltarea managementului continuităţii în cultura organizaţională Managementul continuităţii este o componentă esenţială a managementului activităţii, care trebuie să fie inclusă în cultura organizaţională. Indife- rent de nivelul ierarhic pe care se află, întreg personalul trebuie să fie conştient de importanţa sa în asigurarea desfăşurării continue a activităţii organizaţiei, de riscurile specifice fiecărui proces în care este implicat, de rolul pe care îl are în cazul unor situaţii critice. Conducerea organizaţiei trebuie să inducă personalului sentimentul de responsabilitate pentru menţinerea derulării continue a activităţii şi de protejare a resurselor pe tot ciclul de viaţă al activităţii şi al desfăşurării proceselor care susţin continuitatea. Astfel, personalul va contribui cu expertiza specifică, pe parcursul tuturor etapelor de dezvoltare a programului privind managementul continuităţii, menţionate în continuare: (a) analiza impactului asupra activităţii; (b) identificarea şi evaluarea riscurilor de continuitate a activităţii; (c) identificarea şi implementarea măsurilor de reducere a riscului ; (d) dezvoltarea unui plan de răspuns pentru continuitatea activităţ ii; (e) testarea şi îmbunătăţirea planului de continuitate, precum şi (f) revizuire şi audit. Un element esenţial pentru menţinerea unui nivel corespunzător al cunoştinţelor îl constituie instruirea continuă a personalului în concordanţă cu sarcinile atribuite în procesele de asigurare a continuităţii activităţii. În figura 5 sunt prezentate schematic elementele care concură la stabilirea unei culturi în ceea ce priveşte continuitatea activităţii, respectiv planificarea și pregătirea personalului pentru a se asigura că o organizaie poate continua să funcioneze în caz de incidente grave sau dezastre și pentru ca personalul să fie capabil să contribuie la revenirea activităţilor critice la o stare de funcionare propusă, într-un termen rezonabil de scurt. Figura 5 Stabilirea unei culturi în ceea ce priveşte continuitatea activităţii Sursa: BCI 13

16 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României 4. Implementarea Standardului 11 Continuitatea activităii în Sistemul de Control Intern Managerial al Curţii de Conturi În conformitate cu OSGG nr. 200/2016 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, Comisia de monitorizare a Codului controlului intern managerial ( numită prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 232/ , pentru elaborarea Codului controlului intern managerial privind activitatea specifică de audit/control) a iniţiat un proiect privind implementarea Standardului 11 Continuitatea activităţii la nivelul Curţii de Conturi a României. În cadrul acestui proiect, Comisia de monitorizare a întreprins următoarele acţiuni: a) Evaluarea situaţiei privind asigurarea continuităţii activităţii în Curtea de Conturi, în urma căreia a rezultat că nu erau îndeplinite cerinţele specificate în OSGG nr. 400/2015 cu privire la implementarea Standardului 11; b) Identificarea activităţilor care prezintă riscuri de discontinuitate, prin antrenarea structurilor de specialitate care au formulat puncte de vedere cu privire la acest subiect; c) Desfăşurarea unei analize detaliate a activităţilor care prezintă riscuri de discontinuitate; d) Întocmirea Listei cu situaii critice care pot afecta continuitatea activităţii Curţii de Conturi a României; e) Elaborarea proiectului Planului de continuitate a activităţii Curţii de Conturi a României şi a Normelor interne de implementare a Standardului 11 Continuitatea activităţii la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi a României, conform OSGG nr. 400/2015 şi OSGG nr. 200/2016 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice. Eventuala întrerupere a activităţii structurilor de specialitate care ar putea afecta atingerea obiectivelor generale şi/sau specifice propuse prezintă un risc major în ceea ce priveşte continuitatea activităţii Curţii de Conturi. În urma analizei efectuate au fost identificate categoriile de situaţii care pot conduce la discontinuităţi în activitate şi măsurile destinate să prevină apariţia acestora. Astfel, categoriile de situaţii care pot afecta continuitatea activităţii sunt: Cazuri de catastrofă majoră generate de factori externi: cutremure, inundaţii, incendii, întreruperi semnificative în furnizarea energiei electrice; Disfuncţionalităţi cauzate de factori interni: lipsa personalului-cheie, mobilitatea salariaţilor, defectarea echipamentelor, întreruperi în aprovizionarea cu materiale consumabile pentru activităţi critice, defecţiuni sau căderi ale sistemului informatic, disfuncţionalităţi create de furnizori sau prestatori de servicii, schimbări de proceduri. În urma analizei și dezbaterilor din cadrul Comisiei s-a constatat că nu erau îndeplinite cerinţele specificate în OSGG nr. 400/2015 cu privire la implementarea Standardului 11 şi s-a ajuns la concluzia că în cadrul Curii de Conturi a României este necesară implementarea acestui standard. Comisia a elaborat, în vederea aprobării, proiectele următoarelor documente privind implementarea cerinţelor Standardului 11 Continuitatea activităţii la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi a României: 1. Inventarul situaiilor care pot afecta continuitatea; 2. Planul de continuitate a activităţii Curţii de Conturi a României; 3. Norme interne de implementare a Standardului 11 Continuitatea activităţii la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi a României, conform OSGG nr. 400/2015 şi OSGG nr. 200/ Descrierea standardului Potrivit OSGG nr. 400/2015, Standardul 11 Continuitatea activităii este parte componentă a seciunii Activităţi de control, care grupează un set de standarde de management vizând: procedurile, continuitatea activităţii şi supravegherea. Implementarea Standardului 11 furnizează un instrument de control eficace pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor Curţii de Conturi, asigură un cadru suport performant pentru procesul decizional şi precizează modalitatea de ţinere sub control a riscurilor care pot avea ca efect întreruperea activităţii. OSGG nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial al entităţilor publice, definește Standardul 11 prin următorul enun: Conducerea entităţii publice identifică principalele ameninţări cu privire la continuitatea derulării proceselor şi activităţilor şi asigură măsurile corespunzătoare pentru ca activitatea unei entităi publice să poată continua în orice moment, în toate împrejurările şi în toate planurile, indiferent care ar fi natura unei perturbări majore. 14

17 Cadru de Cadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. E xperienţa de implementare de implementare la Curtea lade C urtea Conturi dea CR onturi omâniei a R omâniei Standardul 11 are ca punct de pornire o prezumie (sau o presupunere) referitoare la un eveniment nedorit, care ar putea întrerupe cursul normal al desfășurării activităii unei instituii, urmată de elaborarea unui plan de aciune care să permită adaptarea la situaia prezumtivă fără să creeze blocaje. În condiiile descrise de OSGG nr. 400/2015, prin implementarea Standardului 11 Continuitatea activităţii, instituia este protejată, în sensul că își creează mecanisme sau instrumente capabile să gestioneze situaii neprevăzute, aplicând pachete de măsuri stabilite înaintea producerii unor schimbări, pentru a evita disfuncii, derapaje sau blocaje generate de acomodarea la noua condiie. Aplicarea Standardului 11 Continuitatea activităii se extinde la întreaga sferă de activitate a unei entităi, întrucât fiecare dintre obiectivele specifice ale acesteia poate fi afectat de evenimente critice care pot genera întreruperi operaionale Cerinţele generale ale Standardului 11 Continuitatea activităţii Prezentăm succint cerinţele generale ale Standardului 11 Continuitatea activităţii şi aspectele specifice implementării acestora la Curtea de Conturi. Cerina nr. 1: Entitatea publică este o organizaie a cărei activitate trebuie să se deruleze continuu, prin structurile componente. Eventuala întrerupere a activităii acesteia afectează atingerea obiectivelor propuse. Această cerinţă nu apare ca o direcie de aciune, ci îmbracă forma unui enun logic al unui adevăr fundamental, care nu are nevoie să fie demonstrat întrucât apare evident. Cerina nr. 2: Conducerea entităţii publice inventariază situaţiile care pot conduce la discontinuităţi în activitate şi întocmeşte un plan de continuitate a activităţii, care are la bază identificarea şi evaluarea riscurilor care pot afecta continuitatea operaţională. Situaţii generatoare de discontinuităţi: fluctuaţia personalului; lipsa de coordonare, rezultat al unui management defectuos; fraude; dificultăţi şi/sau disfuncţionalităţi în funcţionarea echipamentelor din dotare; disfuncţionalităţi produse de unii prestatori de servicii; schimbări de proceduri etc. Cerinţa nr. 2 reprezintă esena Standardului 11, întrucât impune alcătuirea unei liste cu situaii critice, bazate pe evaluarea riscurilor, precum și a măsurilor alternative de ieșire din aceste situaii și de reluare a activităii. Obiectivele privind asigurarea continuităţii activităţii trebuie să fie definite în mod clar şi să aibă ca scop reluarea şi recuperarea funcţiilor critice într-un timp rezonabil, pentru a se asigura, în toate scenariile construite, finalizarea la termen a tuturor activităţilor în cadrul Curţii de Conturi. Planificarea continuităţii activităţii presupune existenţa unui plan de continuitate documentat corespunzător, care este dedicat, în mod special, nivelului operaţional. Elaborarea unui plan extensiv are la bază o analiză detaliată a impactului pe care l-ar genera întreruperea activităţii, în scopul reducerii riscurilor şi trebuie să răspundă unei game largi de probleme asociate continuităţii proceselor: definirea obiectivelor, definirea proceselor, alocarea resurselor, stabilirea termenelor şi a responsabilităţilor. Sunt examinate, de asemenea, măsurile de prevenire a dezastrului generat de calamităţi naturale sau de factori interni. Pentru tratarea unor astfel de evenimente este necesar să existe o strategie și să se elaboreze planuri de reluare a activităţii, cu asigurarea resurselor necesare. Pe baza analizelor şi informaţiilor preliminare se elaborează planul de continuitate, care va fi implementat, testat (prin simulări periodice) şi actualizat în funcţie de schimbările impuse de rezultatele simulărilor sau ale mediului extern. Planul de continuitate este instrumentul efectiv de răspuns la incident, ca rezultat al procesului de management al continuităţii. Scopul planului de continuitate este de a anticipa acţiunile şi resursele necesare care să permită gestionarea cu succes a întreruperilor activităţilor, indiferent de cauză. Pentru situaţiile în care evenimentul perturbator evoluează în afara anticipării necesităţilor de management al întreruperilor şi de reluare a activităţii în orizontul de timp stabilit, planul de continuitate va conţine o procedură de escaladare către un plan de management al incidentelor sau de recuperare ȋn caz de dezastru, axat pe gestionarea crizei şi comunicarea internă şi externă. Cerina nr. 3: Planul de continuitate a activităţii trebuie să fie cunoscut, accesibil şi aplicat în practică de salariaţii care au stabilite sarcini şi responsabilităţi în implementarea acestuia. Planul de continuitate trebuie să fie făcut cunoscut şi accesibil personalului implicat în procesele entităţii. 15

18 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României Fiecărui salariat i se comunică atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de competenţă atribuite în planul de asigurare a continuităţii activităţii. Prin implementarea planului de continuitate, instituţia, în ansamblu, şi fiecare angajat, în parte, trebuie să asigure continuitatea activităţii, în vederea atingerii obiectivelor Curţii de Conturi. Ȋntocmirea, actualizarea şi reexaminarea periodică a listelor care conţin persoanele de contact, cu atribuţii operaţionale şi cu atribuţii de administrare a situaţiilor de criză, este obligatorie. Listele trebuie să fie disponibile pentru realizarea unei comunicări eficiente, atunci când este cazul. Fiecare parte implicată într-un plan de asigurare a continuităţii activităţii trebuie să comunice eficient, utilizând metode de comunicare sigure şi testate, bazate pe fluxuri informaţionale clare şi precise. Cerina nr. 4: Conducerea entităţii publice acţionează în vederea asigurării continuităţii activităţii prin măsuri care să prevină apariţia situaţiilor de discontinuitate, de exemplu: angajarea de personal în locul celor pensionaţi sau plecaţi din entitatea publică din alte considerente; delegarea, în cazul absenţei temporare (concedii, plecări în misiune etc.); proceduri formalizate pentru administrarea situaţiilor care pot afecta continuitatea operaţională şi a tranzacţiilor financiare relevante; achiziţii pentru înlocuirea unor echipamente necorespunzătoare din dotare; service pentru întreţinerea echipamentelor din dotare. Stabilirea şi aplicarea măsurilor care să prevină apariţia situaţiilor de discontinuitate reprezintă un control corectiv semnificativ. Stabilirea unui nivel minim de aplicare a unor măsuri de remediere a disfunciilor care pot apărea la un moment dat se bazează pe evaluarea riscurilor la toate nivelurile funcionale ale instituţiei, orice acţiune sau lipsă de reacţie la situaţiile apărute prezentând un risc de nerealizare a obiectivelor și, pe cale de consecină, de întrerupere totală sau parială a activităii. Implementarea planului de continuitate a activităţii are la bază aplicarea măsurilor destinate să prevină apariţia situaţiilor care pot genera discontinuităţi în activitate şi gestionarea crizelor, ȋn condiţiile ȋn care se produc incidente care afectează continuitatea. Managementul continuităţii are ca obiectiv principal menţinerea integrităţii materiale, funcţionale şi financiare în cadrul entităţii prin intermediul unor servicii operaţionale şi, dacă este necesar, furnizarea unor servicii temporare până la reluarea serviciilor întrerupte. În scopul eliminării riscului unor deteriorări majore ale situaţiilor generate de întreruperea activităţii trebuie implementate controale adecvate, astfel încât entitatea să poată relua în mod eficient operaţiunile, într-o perioadă de timp rezonabilă, în cazul în care funcţiile de asigurare continuă a activităţii nu mai sunt disponibile. Aceasta presupune, în principal: întreţinerea şi gestionarea unor resurse alternative pentru astfel de situaţii, implementarea unor politici pentru managemen- tul resurselor, managementul problemelor, planificarea continuităţii, protecţia împotriva ameninţărilor asupra activităţii instituţiei (prin gestionarea vulnerabilităţilor). Cerina nr. 5: Conducerea entităţii publice asigură revizuirea şi îmbunătăţirea planului de continuitate a activităţii, astfel încât acesta să reflecte întotdeauna toate schimbările ce intervin în organizaţie. Planul de continuitate a activităţii trebuie să fie actualizat permanent în funcţie de toate schimbările ce intervin în organizaţie prin revizuirea, întreţinerea şi simularea periodică a acestuia, precum şi prin adaptarea capabilităţilor de management al continuităţii la noile condiţii. Toate elementele planurilor de asigurare a continuităţii activităţii trebuie testate periodic atât prin implicarea participanţilor din interiorul sistemului, cât şi a oricărei alte părţi care ar putea fi afectate de sau care ar putea afecta continuitatea. Testarea periodică este o componentă importantă a administrării continuităţii activităţii, întrucât prin aceasta se asigură că planurile de continuitate a activităţii sunt eficace şi eficiente, realizabile şi revizuite permanent Relaţia dintre Standardul 11 şi alte standarde prevăzute de OSGG nr. 400/2015 Standardul 11 Continuitatea activităii se află în relaie directă cu alte standarde prevăzute de OSGG nr. 400/2015: Standardul 3 Competenă, performană, Standardul 4 Structura organizatorică şi Standardul 8 Managementul riscului după cum rezultă din figura 6: Standardul 3 Competenă, performană prin componenta Politica de recrutare, care trebuie să ia în considerare cerina referitoare la angajarea de personal în diferite situaţii (pensionări, plecări din entitatea publică). Standardul 4 Structura organizatorică, 16

19 Cadru decadru lucru de pentru lucru asigurarea pentru asigurarea continuităţii continuităţii activităţii activităţii. Experienţa. Experienţa de implementare de implementare la CurtealadeC urtea Conturi deac Ronturi omâniei a României prin care managerul stabilește în scris limitele competenelor și ale responsabilităilor pe care le deleagă, astfel încât să se asigure continuitatea activităii. Standardul 8 Managementul riscului, care prevede ca entitatea publică să analizeze sistematic riscurile legate de desfăşurarea activităţii, să elaboreze planurile corespunzătoare în direcţia limitării consecinţelor posibile ale acestor riscuri şi să numească persoane având responsabilităi în aplicarea planurilor respective. De asemenea, standardul propune luarea în considerare a unor situaii ipotetice, dar nu imposibile, care pot apărea în desfășurarea normală a activităii, având impact negativ asupra obiectivelor stabilite de entitate și impunând reconsiderarea sau reevaluarea acestora. Figura 6 Relaţia dintre Standardul 11 şi alte standarde ale Codului controlului intern managerial Sursa: prelucrare proprie 4.4. Exemple de situaţii care pot afecta continuitatea activităţii ȋn cadrul Curţii de Conturi Ȋn conformitate cu Cerinţa 2 a Standardului 11 este prezentată ȋn continuare o listă orientativă cu exemple de situaţii care pot afecta continuitatea activităţii ȋn cadrul CCR: Evenimente critice ȋn plan economicofinanciar; Alterarea sau pierderea documentelor din arhiva instituţiei din cauza unor situaţii critice (incendiu, cutremur, condiţii improprii de depozitare, estomparea ȋn timp până la ştergere a conţinutului unor probe din dosare sub formă de fotocopii xerox sau fax etc.), ȋn lipsa unei variante informatizate a arhivei; Modificări legislative de substană care impun schimbări majore pentru Curtea de Conturi, care afectează semnificativ continuitatea operaţională referitoare la atribuţii de amploare stabilite suplimentar sau eliminarea de atribuţii care decurg din cadrul de standarde pentru instituţiile supreme de audit; Ȋntreruperea funcţionării sistemului informatic, deteriorarea conţinutului informaţional şi imposibilitatea refacerii totale sau parţiale datorate insuficientei protecţii ȋn caz de incident/dezastru; Lipsa unor reguli privind transferul rezultatelor activităţii/proiectelor privind dezvoltarea capacităţii instituţionale a CCR, desfăşurate pe perioada mandatului, la depunerea acestuia conform legii, pentru asigurarea continuităţii acestora; 17

20 Cadru de lucru pentru asigurarea continuităţii activităţii. Experienţa de implementare la Curtea de Conturi a României Lipsa unor reguli privind transferul rezultatelor activităţii sau proiectelor desfăşurate de personalul de conducere şi de execuţie, la încetarea activităţii în Curtea de Conturi, în cazul transferului într-o altă structură sau pentru perioada absenţei temporare din motive obiective (concedii, delegaţii e tc.), care să prevină discontinuităţi operaţionale; Deficitul de resurse umane şi competenţe datorate unor pensionări masive într-un interval scurt, delegaţiilor, concediilor medicale prelungite ale salariaţilor; Incapacitatea prezentării la timp a rapoartelor sau a unor documente cu termen critic către Parlament sau către alte instituţii, din cauza discontinuităţilor, ȋn lipsa întreţinerii şi gestionării unor resurse alternative pentru astfel de situaţii (persoane-cheie, echipamente, materiale consumabile) ; Alterarea informaţiilor din sistemul informatic, datorată unor breşe de securitate, ȋn lipsa implementării unor controale adecvate. 5. CONCLUZII PRIVIND ABORDAREA MANAGEMENTULUI CONTINUITĂŢII LA CURTEADE CONTURI Aprobarea proiectelor de documente privind implementarea Standardului 11 Continuitatea activităţii elaborate de Comisie ( Inventarul situaiilor care pot afecta continuitatea, Planul de continuitate a activităţii Curţii de Conturi a României, Norme interne de implementare a Standardului 11 Continuitatea activităţii la nivelul structurilor de specialitate ale Curţii de Conturi a României) va fi urmată de implementarea şi aplicarea măsurilor incluse în Planul de continuitate a activităţii; Pentru succesul etapei de implementare sunt necesare acţiuni pregătitoare care vizează în primul rând includerea în cultura organizaţională a aspectelor legate de continuitatea activităţii instituţiei, prin conştientizarea şi instruirea personalului cu privire la importanţa, rolul şi sarcinile care decur g din Planul de continuitate; Testarea, revizuirea şi îmbunătăţirea continuă a planului de continuitate reprezintă, de asemenea, etape obligatorii în ciclul de viaţă al managementului continuităţii în cadrul Curţii de Conturi; Managementul continuităii activităii este concurent, în mare parte, cu sfera managementului calităii, cu managementul riscului, precum şi cu alte domenii conexe, cum ar fi guvernarea, securitatea informaiilor și conformitatea; Managementul riscului este un instrument important pentru continuitatea activităţii, deoarece oferă o modalitate structurată de a identifica sursele de întrerupere a activităţii și oferă metode de evaluare a probabilităţii și a efectelor nocive ale acestor întreruperi; O abordare efectivă pentru realizarea continuităii activităii este utilizarea standardelor internaionale, precum şi utilizarea de programe și politici de sprijin specifice. Aceste standarde asigură că sunt utilizate concepte şi metode validate pentru continuitatea activităţii, contribuind la identificarea unor anomalii, situaţii de risc sau dezastre poteniale relevante şi la gestionarea acestora în acord cu cele mai bune practici în domeniu. 6. Bibliografie [1]. Gartner, " Magic Quadrant for Business Continuity Management Planning Software, Worldwide", 2016, [2]. BCM Business Continuity Management Institute, Business Continuity Management Lifecycle, [3]. INTOSAI (CAROSAI, PASAI), Business continuity planning. A guide for Supreme Audit Institutions, 2013, [4]. ISO 22301:2012, Societal security Business continuity management systems Requirements, [5]. ISO 22313:2012, Societal security Business continuity management systems Guidance, [6]. The IIA, (GTAG) 10, Global Technology Audit Guide Business Continuity Management, 2008, [7]. Ordinul Secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din [8]. [9]. [10]. [11]

21 PRE URILE DE TRANSFER O NOUĂ PROVOCARE PENTRU AUTORITĂILE FISCALE. ASPECTE DE ACTUALITATE LA NIVEL NAIONAL ȘI INTERNAIONAL Vasile Cosmin NICULA Vicepreşedinte Curtea de Conturi Aspecte introductive în domeniul preurilor de transfer În contextul globalizării economiei mondiale și al creșterii volumului relaiilor economice transfrontaliere, impozitarea corectă a profiturilor obinute pe teritoriul unui stat și evitarea mutării bazei impozabile către alte jurisdicii au devenit principalele provocări pentru marea majoritate a administraiilor fiscale din întreaga lume. Statisticile la nivel internaional arată că peste 60-65% din tranzacii se desfășoară între persoane afiliate, fiind deja recunoscută preocuparea intensă pentru optimizarea fiscală din partea marilor grupuri financiare și a companiilor multinaionale. Acest fenomen a devenit încă de câteva decenii îngrijorător pentru marile economii ale lumii, ajungându-se ca în prezent să fie una dintre priorităi la nivelul întregii comunităi internaionale. Creșterea volumului schimburilor economice internaionale a determinat un risc semnificativ nu numai pentru autorităile fiscale care au drept scop colectarea într-o proporie cât mai ridicată a impozitelor și taxelor rezultate din operaiunile comerciale de pe teritoriul său, cât și pentru agenii economici expuși riscului de a plăti impozite în două state diferite pentru profiturile obinute în cadrul unor tranzacii transfrontaliere. Așadar, în contextul multiplicării exponeniale a volumului relaiilor economice între entităi afiliate din jurisdicii fiscale diferite, al creșterii complexităii operaiunilor economico-financiare între entităi aparinând acelorași grupuri de interese economice (companii prezente pe teritoriul a două sau mai multe state, companii multinaionale), există un interes legitim din partea tuturor celor implicai, atât operatori economici, cât și autorităi fiscale, de a stabili un cadru comun de interpretare din punct de vedere fiscal a tranzaciilor, respectiv de a minimiza riscurile de natură fiscală asociate unei tranzacii și de a stabili instrumente comune de cuantificare a preului corect al unei operaiuni economice transfrontaliere. Firește, acest proces este extrem de anevoios, cu atât mai mult cu cât agenii economici vor avea, în mod evident, drept scop minimizarea sarcinii fiscale și transferul profiturilor către jurisdicii cu un nivel de impozitare mai scăzut, iar autorităile fiscale vor avea interesul de a atrage o bază impozabilă cât mai mare sub propria jurisdicie, ceea ce poate conduce chiar la interpretări diferite și poziii antagonice din partea autorităilor fiscale din statele implicate în tranzaciile economice trasfrontaliere. De altfel, deși în mod aparent o reglementare din ce în ce mai aprofundată și mai complexă a problematicii preului la care se realizează operaiunile intra-grup ar putea însemna o diminuare a spaiului de optimizare fiscală pentru companiile multinaionale, în fapt, o reglementare din ce în ce mai riguroasă în acest domeniu contribuie la evitarea situaiilor de dublă impunere în două jurisdicii fiscale diferite asupra profiturilor obinute din aceeași tranzacie economică transfrontalieră. În consecină, miza stabilirii unui pre corect asupra tranzaciilor economice dintre companii afiliate de pe teritoriul a două state diferite este extrem de mare, iar preîntâmpinarea și/sau identificarea operaiunilor care au ca scop diminuarea bazei de impunere și mutarea profiturilor în alte jurisdicii (de regulă, spre ări cu un nivel de taxare mai redus, inclusiv paradisuri fiscale) trebuie să reprezinte o prioritate atât pentru administraia fiscală, cât și pentru celelalte instituii cu rol de monitorizare și control din statul respectiv. În ceea ce privește România, după cum vom prezenta în continuare, problematica preurilor de transfer este din ce în ce mai importantă și de maximă actualitate, motiv 19

22 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale pentru care Agenia Naională de Administrare Fiscală, concomitent cu alte instituii ale statului, printre care și Curtea de Conturi a României, are obligaia de a acorda atenia și importana cuvenită, inclusiv printr-o riguroasă pregătire profesională și alocarea de resurse corespunzătoare. Context internaional istoric la nivel internaional privind preurile de transfer Problematica stabilirii unui pre de referină just și al împăririi bazei impozabile proporional cu veniturile realizate în cadrul unor operaiuni desfășurate pe teritoriul mai multor jurisdicii își are primele origini în secolul XIX în Statele Unite ale Americii. Totuși, în contextul creșterii substaniale a nivelului comerului internaional, primele studii ştiinţifice cu referire la operaiuni comerciale internaionale, în care sunt implicate entităi aparinând aceluiași grup economic, au apărut în secolul XX în jurul anilor '40, în mediul universitar din SUA. Iniial, aceste studii au avut ca obiectiv reflectarea corectă a performanei economice și a profiturilor realizate de diferite divizii ale aceleiași companii multinaionale, analiza realizându-se din perspectiva preţurilor bunurilor şi serviciilor ce sunt vândute/transferate între entităi din mai multe jurisdicii. Ulterior, conștientizându-se implicaiile din punct de vedere fiscal, guvernul SUA a introdus primele prevederi în legislaţia specifică la sfârşitul anilor '60. Pentru autorităile fiscale americane acest subiect a devenit unul extrem de important abia la mijlocul anilor '80. În ceea ce privește alte state dezvoltate ale lumii, subiectul preurilor de transfer a intrat în atenia autorităilor și a cunoscut o reflectare inclusiv în legislaiile naionale abia începând cu anii '90. Practic, primele transpuneri pe scară largă în legislaiile naionale a principiilor preurilor de transfer au fost realizate spre finalul anilor '90, iar după anul 2000 s-a cunoscut o preocupare din ce în ce mai mare din partea tuturor statelor lumii. La nivelul comunităii internaionale, demersurile iniiate sub egida Organizaiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care au urmărit facilitarea comerului internaional și s-au concretizat inclusiv prin stabilirea unui cadru comun de principii și modele de acorduri pentru evitarea dublei impuneri, au reprezentat punctul de plecare în definirea noiunii și a principiilor de interpretare și aplicare a problematicii preurilor de transfer. Subliniem că problematica în cauză a fost pusă în discuiile unui grup de lucru al OCDE începând cu anul 1973, astfel că primul ghid privind preuri de transfer a fost realizat în anul Ulterior, pe fondul intensificării relaiilor comerciale internaionale, s-au alocat resurse suplimentare pentru această temă, iar din anul 1993 a funcionat un grup de lucru dedicat, care a determinat publicarea în anul 1995 a unui ghid privind preurile de transfer, sub titulatura Liniile directoare la preurile de transfer pentru întreprinderile multinaionale și administraiile fiscale. Începând cu acest moment, cel puin în rândul statelor membre OCDE, dar și al altor state care și-au asumat rezultatele și concluziile grupului de lucru, s-a observat o conștientizare a necesităii preluării în legislaia naională a principiilor și instrumentelor din ghidul OCDE, cu atât mai mult cu cât demersurile în cadrul OCDE au continuat și au aprofundat subiecte deosebit de importante precum serviciile transfrontaliere, necorporale, aranjamente privind costurile contribuiilor și modalităile de stabilire a preurilor în avans etc. În continuare, în anul 2010, OCDE a publicat Noul Ghid pentru Preţurile de Transfer, acesta fiind un punct de reper în stabilirea principiilor și regulilor de analiză a preurilor operaiunilor transfrontaliere între persoane afiliate. De asemenea, cooperarea în cadrul acestui organism internaional a determinat asimilarea într-un timp mai redus a evoluiilor recente ale economiei mondiale, respectiv abordarea unor teme de larg interes de către un grup de specialiști din întreaga lume și posibilitatea ca rezultatele acestui demers comun să fie preluate și de ări cu experienă și expertiză mult mai reduse în domeniul preurilor de transfer. În ceea ce privește obiectivele Ghidului OCDE pentru preurile de trasfer, trebuie subliniat că acestea sunt duale, urmărind atât evitarea dublei impuneri (în scopul protejării intereselor economice ale companiilor), cât și asigurarea bazei de impozitare cuvenite pentru fiecare autoritate fiscală implicată (plata corectă a impozitelor faă de fiecare stat). Practic, ghidul încurajează ar- monizarea şi cooperarea internaţională, contribuind la diminuarea potenialelor conflicte dintre autorităţile fiscale. Conform Ghidului OCDE, elementul central pe baza căruia se evaluează sarcina fiscală rezultată din operaiuni comerciale transfrontaliere între entităi afiliate trebuie să îl reprezinte respectarea principiului valorii de piaă. Principiul valorii de piaă statuat în Ghidul OCDE prevede că [În cazul în care] se convin sau impun condiţii între două întreprinderi [afiliate] privind relaţiile lor financiare sau comerciale care diferă de cele care s-ar conveni 20

23 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale între întreprinderi independente, atunci orice profituri care s-ar fi acumulat, dacă nu existau acele condiţii, la una dintre întreprinderi, dar care, datorită acelor condiţii, nu s-au acumulat în acest fel, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi pot fi impozitate în consecinţă. Principiul enunat este cunoscut și sub denumirea de principiul lungimii de bra (engl. arm's length ). Explicaia acestei expresii este dată de faptul că atunci când două persoane afiliate se întâlnesc au tendina de a aplica un tratament preferenial, de a se îmbrăișa, iar în situaia unor raporturi similare între două persoane necunoscute (independente) se păstrează întotdeauna o relaie mai distantă, o înelegere la un bra distană, fiind echilibrată din perspectiva contraprestaiilor. Cu alte cuvinte, tranzacia dintre cele două pări trebuie privită ca fiind între entităi cu interese independente, preul contractului reflectând valoarea de piaă a respectivelor bunuri și servicii, în condiii specifice unor relaii comerciale între tere persoane. În acest sens, Ghidul OCDE detaliază noiunea de preuri de transfer și le definește ca fiind preţuri la care o întreprindere transferă bunuri fizice, active necorporale sau furnizează servicii unor întreprinderi afiliate. În ceea ce privește definirea relaiei de afiliere, conform OCDE: Două întreprinderi sunt afiliate dacă una dintre întreprinderi participă direct sau indirect la gestionarea, controlul sau capitalul celeilalte sau dacă aceleaşi persoane participă direct sau indirect la gestionarea, controlul sau capitalul ambelor întreprinderi (adică în cazul în care ambele întreprinderi se află sub control comun). Pe lângă demersurile realizate în cadrul OCDE, trebuie amintite și unele măsuri luate în interiorul Uniunii Europene. Astfel, de mai bine de 10 ani, chiar de la momentul aderării României la UE, în cadrul Uniunii a fost elaborat Codul de conduită privind preurile de transfer (UE TPD), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C176/1 din 28 iulie Deși nu are menirea de a interfera cu domeniile de competenă ale statelor membre și ale Comunităii, acest cod de conduită propune instituirea unei documentaii standardizate și parial centralizate a preurilor de transfer pentru întreprinderile afiliate în Uniunea Europeană. Acest document se adresează statelor membre UE, fiind, de asemenea, destinat să încurajeze companiile multinaionale să aplice o abordare comună privind preurile de transfer în spaiul comunităii europene (EU Transfer Pricing Documentation). Acest document face referire la necesitatea întocmirii unei documentaţii standardizate şi parţial centralizate privind preţurile de transfer, punând accent pe uniformizare și centralizare. De asemenea, trebuie subliniat avantajul reducerii dificultăţilor administrative determinate de multitudinea cerinţelor privind documentaţia preţurilor de transfer din statele membre, sfera de aplicare cuprinzând atât tranzacţiile dintre entităţile rezidente în UE cu părţi afiliate din interiorul UE, cât și din afara UE. Așadar, domeniul preurilor de transfer a fost unul extrem de dinamic în ultimii ani, caracteristica specifică fiind dată de faptul că globalizarea economiei a impus stabilirea unor reguli clare și transparente recunoscute la nivel mondial, atât pentru autorităile fiscale, cât și pentru operatorii economici. Având ca punct de plecare în urmă cu zeci de ani necesitatea de a sprijini schimburile comerciale și evitarea dublei impuneri, evoluiile recente la nivel mondial au scos la iveală riscurile majore privind dubla neimpunere. Cu alte cuvinte, practicile din ce în ce mai agresive ale unor companii multinaionale și aciunile de optimizare fiscală, caracterizate printr-o creștere a volumului de tranzacii cu bunuri intangibile și servicii cu entităi afiliate din jurisdicii cu un nivel redus al taxării profiturilor, au determinat un nivel din ce în ce mai ridicat de îngrijorare în rândul comunităii internaionale. În acest sens, în cadrul OCDE a fost iniiat Proiectul privind Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor (BEPS) ce are drept scop principal identificarea soluiilor pentru contracararea situaţiilor în care companiile multinaţionale speculează neconcordanţele legislative din diferite sistemele fiscale naţionale, iar profiturile obţinute sunt direcţionate către jurisdicţii cu un nivel de impozitare redus, sau chiar inexistent (ex.: paradisuri fiscale). Amintim faptul că unele statistici la nivel global arată că transferul profiturilor și erodarea bazei de impozitare are ca efect o pierdere de venituri fiscale anuale (reprezentând impozite neplătite către diferite jurisdicii fiscale) estimată între 100 și 240 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă între 4% și 10% din volumul total al impozitului pe profit/venit plătit de companii la nivel mondial 1. În aceste condiţii, în februarie 2013, OCDE a realizat o analiză-diagnostic privind aspectele care generează erodarea bazei fiscale şi împărţirea profiturilor, iar, ulterior, în iulie 2013 a fost întocmit un plan de 15 acţiuni pentru BEPS intitulat Action Plan on Base Erosion and Profit Shifting. Până în octombrie 2015, OCDE a elaborat 13 rapoarte finale privind planul BEPS (raportul

24 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale referitor la preurile de transfer cuprinde acţiunile 8-10, care vizează numai preţurile de transfer), în urma cărora se vor realiza modificări la Ghidul Preţurilor de Transfer. De asemenea, se va impune realizarea unor modificări în coninutul convenţiilor de evitare a dublei impuneri prin negocierea instrumentului multilateral, necesitând și unele modificări legislative în sistemele fiscale naţionale referitor la procedurile fiscale naţionale. Măsurile ce decurg din Planul BEPS referitoare la acordurile de evitare a dublei impuneri sunt implementate prin intermediul instrumentului multilateral care se negociază în cadrul grupului Ad-hoc, constituit în anul 2015 la nivelul OCDE. Trebuie subliniată participarea largă de care se bucură acest instrument, grupul BEPS incluzând reprezentani de la 96 de state membre şi jurisdicţii. Negocierile au fost finalizate înainte de sfârşitul anului 2016, când instrumentul va fi deschis pentru semnare, ceremonia de semnare fiind planificată a se realiza în prim a jumătate a anului Deși România nu este ară membră a organizaiei, la data de 15 martie 2016, OCDE a transmis invitaţia de aderare a României ca asociat la Proiectul BEPS (Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor). De altfel, având în vedere scopul comun și necesitatea de a utiliza un instrument comun, recunoscut pe plan internaional, miniştrii de finanţe din G20 au recomandat invitarea cât mai multor ţări şi jurisdicţii în calitate de asociaţi la implementarea prevederilor BEPS. În calitate de membru asociat la Forumul de implementare a Proiectului BEPS, calitate asumată 2 de Guvernul României la începutul lunii martie 2017, România va realiza aciuni pe următoarele direcii: conlucrarea cu celelate ţări şi jurisdicţii şi cu membrii G20, sub egida OCDE, la dezvoltarea standardelor şi la monitorizarea implementării întregului pachet BEPS; evaluarea celor patru standarde minime ale BEPS cu privire la: a) practici fiscale neloiale, b) abuzul de acorduri fiscale, c) cerinţe de raportare de la ţară la ţară (country by country reporting) și d) mecanismele de rezolvare a disputelor; asumarea angajamentului de a introduce şi implementa la nivel naional pachetul BEPS. Participarea unei ţări la realizarea cadrului BEPS va permite proiectarea implementării proiectului BEPS în propria ţară şi va da certitudinea că soluţiile BEPS se pot aplica pentru toate ţările şi jurisdicţiile implicate. 2 guvern-romania-se-va-alatura-statelor-care-lucreaza-alaturi-de-oecd- la-masurile-privind-combaterea-erodarii-bazei-de-impozitare-in- transferul-profiturilor &page=10 Implementarea Planului de aciuni BEPS va determina o intensificare a schimbului de informaii pe două planuri: pe de o parte, creșterea transparenei și raportării de informaii de către operatorii economici către autorităile fiscale, iar pe de altă parte, va conduce la intensificarea schimbului de informaii între autorităile fiscale ale diverselor state. De altfel, aceste demersuri sunt în concordană cu propunerea de modificare a Directivei europene privind schimbul de informaii, cu scopul de a extinde schimbul automat de informaii pentru acordurile de pre în avans și soluiile fiscale. Trebuie subliniat că participarea României ca asociat la planul BEPS reprezintă o oportunitate de promovare a intereselor ării, ce poate fi fructificată alături de statele membre ale OCDE. De altfel, în contextul unei explozii a comerului internaional (inclusiv în mediul online) și a diversificării agresive a tipologiei de bunuri (tangibile și intangibile) și servicii ce fac obiectul unor tranzacii internaionale, este mult mai plauzibil ca apărarea intereselor economice ale României să se poate realiza mai eficient având ca punct de plecare instrumentele de cooperare și experiena deja dobândită de ări mai avansate. În concluzie, preurile de transfer reprezintă o problemă de maximă actualitate la nivel mondial, iar tendina de optimizare fiscală din partea unor companii, pe fondul creșterii exponeniale a comerului internaional (în special ca urmare a noilor tehnologii de comunicaii și a extinderii cu rapiditate a activităii companiilor către diferite jurisdicii fiscale), reprezintă unul din motivele principale de îngrijorare a autorităilor fiscale din întreaga lume. În condiiile creșterii vitezei de circulaie a capitalului este evidentă necesitatea îmbunătăirii instrumentelor de control și adaptării instrumentelor autorităilor fiscale la noile realităi economice. Pe de altă parte, pentru un control eficient din perspectiva transferului profiturilor, este necesar ca libertatea de circulaie a capitalurilor să fie dublată de o cooperare din ce în ce mai strânsă din partea autorităilor fiscale din întreaga lume. Preurile de transfer în România Fără o legătură de cauzalitate directă cu abordarea de la nivel internaional asupra preurilor de transfer, principiul valorii de piaă a fost statuat în legislaia fiscală din România încă din 22

25 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale anul 1994, aplicându-se tuturor tranzaciilor cu entităi afiliate, implicit și celor cu o persoană juridică străină. Prevederi explicite privind posibilitatea autorităii fiscale din România de a ajusta veniturile sau cheltuielile rezultate în cadrul unei operaiuni cu persoane afiliate au fost introduse începând cu anul 2004, prin art. 11 din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003). Astfel, legislaia fiscală din România a stabilit foarte clar că în cadrul unei tranzacţii între persoane afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei. De asemenea, la același moment a fost consacrat principiul și s-a explicitat în normele de aplicare ale Codului fiscal faptul că stabilirea preului de piaă al tranzaciilor cu persoane afiliate se realizează prin metode preluate din metodologiile emise de OCDE, respectiv prin metoda comparării preţurilor, metoda cost-plus, metoda preţului de revânzare, dar și prin orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Subliniem faptul că principiile introduse de aceste prevederi ale Codului fiscal au rămas în vigoare până în prezent, fiind completate și detaliate prin noul Cod fiscal aplicabil din anul Subliniem faptul că, începând din anul 2010, metodele de stabilire a preului tranzaciei au început să fie aplicabile inclusiv pentru relaiile comerciale între persoane afiliate române, astfel că prevederile privind respectarea principiului valorii de piaă a tranzaciei și posibilitatea ajustării de către organul fiscal au aplicabilitate atât în ceea ce privește tranzaciile unei persoane române cu persoane afiliate nerezidente, cât și tranzaciile cu persoane afiliate rezidente în România. În ceea ce privește stabilirea relaiei de afiliere, legislaia fiscală din România prevede anumite condiii, după cum urmează: a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt so/soie sau rude până la gradul al III-leo persoană fizică este afiliată cu o persoană inclusiv; b) juridică dacă persoana fizică deine, în mod direct sau indirect, inclusiv deinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică; c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puin aceasta deine, în mod direct sau indirect, inclusiv deinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică; d) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deine, în mod direct sau indirect, inclusiv deinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/ numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică. În aplicarea celor de mai sus, Codul fiscal definește noiunea de pre de transfer ca fiind preul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii de către persoane afiliate. Deși principiile și metodele de stabilire a valorii preului de transfer au fost stabilite încă din anul 2004, s-a înregistrat o dezvoltare redusă a acestui domeniu, cu atât mai mult cu cât abia în anul 2008 s-a legiferat coninutul documentaiei pentru justificarea preului de transfer ( Ordinul ANAF nr. 222/2008 privind conţinutul dosarului preţurilor de transfer). Subliniem că aceste prevederi au rămas aplicabile până în anul 2016, la momentul intrării în vigoare a noului Cod Fiscal și a Ordinului nr. 446/2016 din 22 ianuarie 2016 privind cuantumul tranzaciilor, termenele pentru întocmire, coninutul și condiiile de solicitare a dosarului preurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a preurilor de transfer. Modificările legislative operate în cursul anului 2016 sunt substaniale, exprimând importana deosebită pe care autorităile fiscale și-au propus să oacorde problematicii preurilor de transfer. În ceea ce privește legislaia primară, respectiv noul Cod fiscal, începând cu anul 2016 au fost aduse unele completări reglementărilor anterioare, stabilindu-se explicit că tranzaciile între persoane afiliate trebuie să se realizeze conform principiului valorii de piaă. În caz contrar, în cazul în care principiul valorii de piaă nu este respectat, organele fiscale au competena să ajusteze suma venitului sau a cheltuielii aferente rezultatului fiscal oricăreia dintre pările afiliate. De asemenea, în situaia în care contribuabilul nu pune la dispoziie datele necesare pentru a stabili dacă preurile de transfer practicate sunt corect stabilite, organul fiscal poate proceda la estimarea veniturilor, respectiv a cheltuielilor. Conform actualelor prevederi legale, stabilirea valorii de piaă a tranzaciilor desfășurate între 23

26 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale persoane afiliate se realizează prin cea mai adecvată dintre următoarele metode: I. metode tradiionale, respectiv metoda comparării preurilor, metoda cost plus sau metoda preului de revânzare; II. metode tranzacionale, respectiv metoda marjei nete și metoda împăririi profitului; III. orice altă metodă recunoscută în Liniile directoare privind preurile de transfer emise de către Organizaia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societăile multinaionale și administraiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. În stabilirea metodei celei mai adecvate trebuie să se ină cont de împrejurările specifice în care se formează preurile în tranzacii independente, circumstanele cazului individual, respectiv datele disponibile și activităile derulate efectiv de contribuabil. Deosebit de important, trebuie subliniat faptul că efortul pentru întocmirea dosarului de preuri de transfer trebuie sa fie rezonabil, iar autorităile fiscale nu trebuie să solicite informaii care nu pot fi supuse verificării. Așadar, ajustarea/estimarea preului de piaă al tranzaciilor se realizează utilizând cea mai adecvată metodă dintre următoarele: a) metoda comparării preurilor această metodă se bazează pe compararea preului tranzaciei analizate cu preurile practicate de alte entităi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru stabilirea valorii de piaă se poate recurge fie la compararea internă a preurilor utilizate de persoana juridică vizată în tranzaciile cu persoane independente, fie la compararea externă a preurilor utilizate în tranzacii convenite între persoane independente; această metodă a comparării preţurilor este de cele mai dese ori preferată de autorităţ ile fiscale, fiind recomandată de Ghidul OCDE în situaii precum stabilirea preului de transfer aferent comisioanelor, redevenelor sau a nivelului ratei dobânzii între persoane afiliate. b) metoda cost plus se bazează pe majorarea costurilor principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. Calculul preului de transfer are ca punct de plecare nivelul costurilor producătorului sau ale furnizorului de servicii. Această metodă se utilizează în cazul vânzărilor de bunuri semifabricate între părţi afiliate, al contractelor de vânzare-cumpă rare pe termen lung, precum și în cazul prestă rilor de servicii (ex.: servicii de lohn, servicii profesionale, servicii de cercetare dezvoltare etc.); c) metoda preului de revânzare, prin care preul pieei este determinat pe baza preului de revânzare al produselor și serviciilor către entităi independente, diminuat cu cheltuielile de distribuie, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit. Această metodă este, de regulă, eficientă pentru analizarea activită ilor de distribuie (ex.: o companie intermediară nu a contribuit cu o valoare substanţială la produsul final de exemplu, aplicarea doar a unor atribute de marketing înainte de revânzare); Totuși, metoda preului de revânzare este extrem de dificil de realizat în România, mai ales din cauza faptului că situaiile financiare fac imposibilă identificarea și diferenierea costului bunurilor vândute și a altor cheltuieli operaionale aferente produsului în cauză; d) metoda marjei nete implică calcularea marjei nete a profitului, obinută de o persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacii cu persoane afiliate, și estimarea acestei marje pe baza nivelului obinut de către aceeași persoană în tranzacii cu persoane independente sau pe baza marjei obinute în tranzacii comparabile efectuate de persoane independente. Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparaii între anumii indicatori financiari ai persoanelor afiliate și aceiași indicatori ai persoanelor independente care activează în cadrul aceluiași domeniu de activitate. e) metoda împăririi profitului presupune estimarea profitului obinut de persoanele afiliate în urma uneia sau a mai multor tranzacii și împărirea acestor profituri între persoanele afiliate, proporional cu profitul care ar fi fost obinut de către persoane independente. Profiturile trebuie împărite astfel încât să reflecte funciile efectuate, riscurile asumate și activele folosite de către fiecare dintre pări. Subliniem faptul că, în anumite situaii, metodele prezentate anterior pot avea un nivel de relativitate ridicat, astfel că stabilirea unui pre de transfer presupune corelarea unui număr ridicat de factori și unele aprecieri cu caracter subiectiv. Din aceste considerente, în mod inerent pot apărea situaii care necesită ajungerea la un compromis între contribuabil şi autorităile fiscale, mai ales în contextul dificultăii sau imposibilităii de a identifica un cadru obiectiv de raportare și comparabilitate (ex.: lipsa unor argumente concrete în alocarea contribuţiei fiecărei părţi în situaia aplicării metodei împăririi profitului). Ori, aceste situaii necesită o interpretare mai largă pentru unele principii ale fiscalităii stabilite de legislaia românească, cum ar fi, spre exemplu, principiul certitudinii impunerii. Deși legiuitorul a stipulat 24

27 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale principiul ca toate normele juridice să conină suficiente elemente pentru ca sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influena deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale, în practica stabilirii preurilor de transfer se constată numeroase situaii în care este necesară o anumită flexibilitate în stabilirea sarcinii fiscale, atât din partea contribuabilului, cât și a autorităii fiscale. În ceea ce privește legislaia secundară și cadrul procedural ce stabilește criteriile ce stau la baza evaluării obligativităii întocmirii dosarului preurilor de transfer, Ordinul Președintelui ANAF nr. 442/2016 a reprezentat o adevărată revoluie în domeniu, remarcându-se introducerea unor praguri de semnificaie în ceea ce privește obligativitatea întocmirii documentaiei preurilor de transfer. Astfel, conform noului act normativ din anul 2016, s-au prevăzut anumite diferenieri în ceea ce privește obligativitatea și termenele de întocmire a dosarului de preuri de transfer, atât în funcie de categoria de contribuabili (mari, mijlocii, mici), cât și în funcie de anumite plafoane valorice ale volumului de tranzacii cu companii afiliate. În cazul agenilor economici din categoria marilor contribuabili (definii pe baza anumitor criterii legate de dimensiunea activităii, menionai ca atare în listele aprobate la nivelul ANAF), s-a introdus obligaia de a întocmi anual dosarul preurilor de transfer, până la termenul legal de depunere a declaraiilor anuale privind impozitul pe profit, pentru fiecare an fiscal, dacă se depășesc următoarele plafoane: Euro (exclusiv TVA) în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru serviciile financiare; Euro (exclusiv TVA) în cazul serviciilor primite/prestate; Euro (exclusiv TVA) în cazul tranzaciilor privind achiziii/vânzări de bunuri corporale sau necorporale. Deosebit de important este faptul că dosarul de preuri de transfer întocmit ca urmare a depășirii plafoanelor de mai sus poate fi solicitat de autorităile fiscale și în afara unei misiuni de inspecie fiscală, ceea ce înseamnă că, în cazul marilor contribuabili, analizele specifice și verificările realizate de ANAF se pot realiza pe scară largă și din ce în ce mai frecvent. În ceea ce privește celelalte categorii de ageni economici ( Contribuabilii mici și mijlocii, inclusiv marii contribuabili care nu depășesc plafoanele menionate mai sus), OPANAF nr. 442/2016 prevede obligativitatea de a întocmi un dosar de preuri de transfer doar la solicitarea organelor de inspecie fiscală și numai pentru situaiile în care au desfășurat tranzacii cu persoane afiliate, având o valoare totală anuală (exclusiv TVA) mai mare sau egală cu următoarele pragurile de semnificaie: euro (exclusiv TVA) în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru serviciile financiare; euro (exclusiv TVA) în cazul serviciilor primite/prestate; euro (exclusiv TVA) în cazul tranzaciilor privind achiziii/vânzări de bunuri corporale sau necorporale. În situaia neprezentării/prezentării incomplete a dosarului preurilor de transfer, organele de inspecie fiscală vor proceda la estimarea cuantumului preurilor de transfer. Estimarea se va realiza numai pentru tranzaciile derulate cu persoane afiliate pentru care contribuabilul/ plătitorul nu a prezentat dosarul preurilor de transfer sau pentru care dosarul preurilor de transfer a fost prezentat incomplet, nefiind astfel documentată respectarea principiului valorii de piaă. Urmare a operaiunii de estimare se ajustează suma venitului sau a cheltuielii, aferentă rezultatului fiscal, oricăreia dintre persoanele afiliate, pe baza nivelului tendinei centrale a pieei, adică valoarea mediană (articolul 7 (4) din OPANAF nr. 442/2016). De asemenea, conform articolului 8 al aceluiași act normativ, tranzaciile între persoanele afiliate sunt considerate a fi realizate conform principiului valorii de piaă dacă indicatorul financiar al tranzaciei/valoarea tranzaciei (marjă/rezultat/pre) se încadrează în intervalul de comparare. Pentru stabilirea intervalului de comparare se vor respecta o serie de prevederi, dintre care cea mai importantă definește intervalul de comparare ca fiind intervalul de valori al preului sau marjei/rezultatului aferent tranzaciilor comparabile derulate între societăi comparabile independente după eliminarea din marja de comparare a rezultatelor extreme (respectiv segmentele de minim și de maxim). De asemenea, OPANAF nr. 442/2016 introduce o serie de modificări/completări și noutăi cu privire la coninutul dosarului preurilor de transfer, care aliniază coninutul acestuia cu cel al documentaiei care se depune pentru emiterea acordurilor de pre în avans. 25

28 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale Aciuni întreprinse de ANAF pe linia controlului preurilor de transfer; rezultate obinute până în prezent. Așa cum am prezentat anterior, cadrul legal aplicabil în domeniul preurilor de transfer a cunoscut o evoluie timidă în decursul ultimilor 15 ani, marcată în principal de introducerea noiunilor și principiilor de bază încă din anul 2004, urmată 4 ani mai târziu, în anul 2008 de introducerea primelor reglementări privind coninutul dosarului preurilor de transfer și obligativitatea prezentării acestuia în cazul solicitării de către echipa de inspecie fiscală. Modificările recente ale legislaiei și înăsprirea condiiilor, cel puin la nivelul marilor contribuabili, denotă o preocupare din ce în ce mai ridicată din partea autorităilor fiscale din România pentru problemele legate de eroziunea bazei impozabile și transfer de profituri către alte jurisdicii. Problematica preurilor de transfer reprezintă o provocare deosebită inclusiv pentru state cu aparate administrative mult mai performante și cu o experienă mult mai vastă pe această zonă, fiind de notorietate faptul că încercările de optimizare fiscală și practicile comerciale ale companiilor multinaionale au devansat aciunile de contracarare ale autorităilor fiscale. Analizând din această perspectivă situaia din România, dincolo de criticile inerente ce pot avea ca obiect punerea anevoioasă în practică a cadrului legal aprobat încă din anul 2004, aciunileanaf din ultimii ani, inclusiv iniiativele de îmbunătăire a cadrului normativ în domeniul preurilor de transfer, trebuie încurajate și privite cu optimism. Practic, alinierea încă din anul 2004 la principiile ghidurilor OCDE, implicarea României în proiecte precum Forumul de implementare a Proiectului BEPS (în scopul cooperării, dobândirii de cunoștine și alinierii la cele mai bune practici internaionale) pun bazele unei construcii sănătoase a mecanismului de control al preurilor de transfer în România. Firește, toate aceste demersuri trebuie însoite de o alocare corespunzătoare a resurselor și o bună organizare la nivelul administraiei centrale și teritoriale responsabile de monitorizarea și controlul operaiunilor din sfera preurilor de transfer. La nivel statistic, cifrele prezentate public de către ANAF indică o intensificare a controlului asupra preurilor de transfer. În acest sens, facem referire la raportările pentru anul 2015, care arată faptul că ANAF a finalizat 183 de inspecţii fiscale în care a fost verificat şi dosarul preţurilor de transfer, rezultatul acestor verificări concretizându-se în stabilirea unor venituri bugetare suplimentare în valoare de 192 milioane lei și diminuarea pierderii fiscale cu valoarea de 334 milioane lei. Conform declaraiilor publice ale reprezentanilor ANAF, la data de erau în curs de derulare un număr de 168 de inspecţii fiscale, în cadrul cărora s-a solicitat dosarul preţurilor de transfer. În ceea ce priveşte activitatea din primul semestru al anului 2016, în urma inspeciilor fiscale asupra dosarelor de preuri de transfer au fost stabilite venituri suplimentare la bugetul de stat (impozit pe profit + accesorii) în valoare de 35,83 milioane lei (aprox. 7,97 milioane euro), fiind totodată diminuată pierderea fiscală declarată de contribuabili cu suma de 333,12 milioane lei (aprox. 74,1 milioane euro). Dacă ne raportăm la volumul economiei românești și volumul de impozit pe profit colectat la bugetul de stat (13,8 miliarde lei încasări din impozitul pe profit în anul 2015 și 15,4 miliarde lei în anul 2016), respectiv la schimburile comerciale cu alte ări și la unele statistici de la nivel internaional care arată un nivel al nedeclarării impozitelor, ca urmare a trasferării profiturilor către alte jurisdicii fiscale, între 100 și 240 miliarde de dolari, reprezentând între 4 și 10% din volumul total al impozitului pe profit/venit plătit de companii la nivel mondial, putem afirma că România a înregistrat până acum rezultate modeste pe linia controlului preurilor de transfer. Pe de altă parte, pe lângă criticile legate de pașii măruni realizai în ultimii ani în acest domeniu, trebuie subliniat că România a beneficiat de una din cele mai mici cote de impozitare a profiturilor companiilor, astfel că ara noastră ar fi trebuit să atragă profituri, creându-se premisele pentru asigurarea unui nivel ridicat al conformării voluntare din partea companiilor multinaionale. Totuși, această ipoteză trebuie privită cu scepticism, mai ales în contextul în care în ultimii ani au fost deconspirate multiple scheme și mecanisme financiare ce aveau drept scop eludarea de la plata impozitelor. Reiterăm faptul că noile modificări legislative operate în cursul anului 2016 au creat premisele amplificării controlului asupra preurilor de transfer, observându-se totodată o concentrare a ateniei către categoria de contribuabili cu volume semnificative de operaiuni transfrontaliere între pări afiliate. 26

29 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale Responsabilităi ale Curii de Conturi a României cu privire la preurile de transfer Competenele ANAF și ale Curii de Conturi sunt delimitate strict de cadrul normativ în vigoare. Dacă în ceea ce privește ANAF putem afirma că această instituie este principalul responsabil de activitatea de colectare a veniturilor bugetare și de combaterea evaziunii fiscale (în speă, erodarea bazei de impozitare prin transferul profiturilor), com- petenele Curii de Conturi a României se suprapun într-o bună măsură competenelor ANAF în sensul că, în conformitate cu legea de organizare și funcionare, Curtea de Conturi exercită funcţia de control asupra modului de formare a resurselor financiare ale statu lui şi ale sectorului public. Practic, Curtea de Conturi exercită controlul de conformitate asupra modului în care ANAF colectează veniturile bugetului general consolidat, în această categorie de verificări fiind incluse și operaiunile de control și monitorizare a preurilor de transfer. Așadar, în virtutea responsabilităii privind modul de formare a veniturilor bugetare, Curtea de Conturi a României a conștientizat importana acestui domeniu și necesitatea amplificării verificărilor asupra modului în care ANAF își îndeplinește competenele de control asupra operaiunilor internaionale cu persoane afiliate, inclusiv asupra dosarelor preurilor de transfer. În această ordine de idei, subliniem faptul că verificările efectuate la ANAF și recomandările formulate de Curtea de Conturi a României încă din anul 2010 au stat la baza îmbunătăirii cadrului organizatoric și normativ în domeniul preurilor de transfer. Multe dintre evoluiile recente recunoscute public ca fiind extrem de necesare pentru verificarea tranzaciilor comerciale internaionale cu pări afiliate au avut la bază recomandări ale auditorilor publici externi din cadrul Curii de Conturi, unele dintre acestea fiind deja integral implementate, iar altele în curs de implementare, dintre care exemplificăm: realizarea unei proceduri obligatorii, clare şi detaliate privind modalitatea de verificare a acurateţei preţurilor de transfer de către inspectorii cu atribuţii de inspecţie fiscală; efectuarea permanentă de analize pe domenii de activitate pentru stabilirea riscului aferent privind preţurile de transfer; includerea cu prioritate ca obiectiv în planurile de control a verificărilor privind preţurile de transfer în special la contribuabilii mari şi mijlocii; specializarea unei anumite părţi a personalului cu atribuţii de inspecţie fiscală în problematica preţurilor de transfer la nivelul fiecărei structuri de inspecţie fiscală; punerea la dispoziţia inspectorilor a tuturor instrumentelor necesare verificării preţurilor de transfer (aplicaţii informatice şi baze de date) ; realizarea unor metodologii sau ghiduri de control privind investigarea preţurilor de transfer; analizarea oportunităţii stabilirii unor praguri valorice minime sau a unor criterii obiective de la care prezentarea dosarului preţurilor de transfer devine obligatorie. Trebuie subliniat că verificările efectuate de Curtea de Conturi reprezintă un control de conformitate prin raportare la cadrul legal existent. În acest context, un cadru normativ mai permisiv și lipsa unor reguli și criterii clare a îngreunat inclusiv demersurile Curii de Conturi pe linia corectării unor neajunsuri în modul de gestionare a problematicii preurilor de transfer. Modificările recente aduse legislaiei și introducerea unor condiii mai restrictive pentru contribuabilii ce derulează tranzacii importante cu parteneri afiliai nerezideni vor facilita nu numai verificările efectuate de ANAF asupra contribuabililor, însă vor înlesni și modul de derulare a verificărilor realizate de Curtea de Conturi. În continuarea demersurilor iniiate în anii anteriori, având în vedere impactul deosebit asupra veniturilor bugetare, problematica preurilor de transfer a devenit unul dintre obiectivele centrale ale aciunii de control desfășurate de Curtea de Conturi la ANAF. În acest sens, conștientizând nevoia de pregătire profesională în acest domeniu, la începutul anului 2017 au fost susinute mai multe întâlniri de lucru cu auditorii publici externi implicai în aciunile de control de la nivelul structurilor teritoriale ale ANAF, realizându-se prezentări asupra principalelor aspecte de interes privind preurile de transfer. Dacă până în prezent s-a pus accent îndeosebi pe popularizarea domeniului preurilor de transfer și pe creșterea din punct de vedere cantitativ a 27

30 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale verificărilor realizate deanaf, evoluiile recente la nivel naional și internaional vor determina o concentrare din ce în ce mai mare asupra factorului calitativ în controlul preurilor de transfer. Firește, există încă zone de risc ce trebuie mai bine aprofundate atât de ANAF, cât și de Curtea de Conturi, printre acestea numărându-se atât analiza de risc și necesitatea îmbunătăirii seleciei pentru control în cazul preurilor de transfer, cât și aspectele de fond privind controlul dosarului preului de transfer, respectiv modalităile concrete în care inspectorii ANAF verifică ipotezele, metodologia utilizată și modul de calcul al preului de transfer. Preurile de transfer reprezintă un domeniu de nișă ce necesită un nivel ridicat de specializare la nivelul angajailor ANAF, ceea ce în mod implicit va determina și o nevoie de specializare și pregătire profesională suplimentară la nivelul departamentelor de specialitate din Curtea de Conturi. Recomandări și posibile soluii de îmbunătăire a sistemului de administrare a veniturilor fiscale provenite din tranzacii internaionale cu pări afiliate După cum lesne se înelege din modificările legislative operate în cursul anului 2016, principala prioritate a autorităii fiscale din România, din perspectiva controlului preurilor de transfer, o reprezintă îmbunătăirea și aprofundarea verificărilor asupra marilor contribuabili. În prezent cei aproximativ 3000 de contribuabili mari sunt administrai din punct de vedere fiscal de către o structură distinctă, care ar trebui să beneficieze de instrumente și personal specializat, adaptate problematicilor specifice categoriei marilor contribuabili. Subliniem că această difereniere pe categorii de contribuabili a avut ca scop creșterea performanei ANAF și îmbunătăirea capacităii instituionale de a gestiona problemele de la nivelul agenilor economici cu cifră de afaceri ridicată, care pot prezenta și un risc fiscal semnificativ. Din perspectiva preurilor de transfer este evident faptul că această specializare în funcie de volumul activităii contribuabililor este în măsură să crească performana ANAF. În același timp, subliniem faptul că activitatea de control al preurilor de transfer este extrem de complexă, iar gruparea în același loc a celor mai importani 3000 de contribuabili, cei mai muli dintre ei derulând tranzacii cu pări afiliate, induce riscuri deosebite la nivelul serviciilor de specialitate din cadrul Direciei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, însă reprezintă și o oportunitate de schimbare și de concetrare a resursei umane de înaltă calificare. De altfel, inclusiv în ultimul raport al FMI cu privire la DGAMC emis în mai 2016, se subliniază riscurile și importana factorului uman, precizându-se că schimbările de personal ca urmare a restructurării reprezintă o oportunitate de reînnoire și dezvoltare a capabilităilor personalului DGAMC de a susine mai bine metodele moderne de administrare pe bază de riscuri. Schimbarea personalului reprezintă, de asemenea, o oportunitate reală de a reînnoi, reclădi și reorganiza capacitatea DGAMC de a trata mai bine riscuri în materie de conformare, precum aspectele de Eroziune a Bazei Impozabile și Transfer de Profituri (EBITP), și de a recruta personal ce dispune de o bună cunoaștere a sectorului economic respectiv și a riscurilor fiscale aferente lui 3. Firește, adevărata miză a schimbării personalului, cel puin din perspectiva controlului preurilor de transfer, o reprezintă posibilitatea de a atrage personal cu competene reale în controlul preurilor de transfer, adică personal cu un nivel ridicat de adaptabilitate la noile instrumente de control și realităi economice internaionale. În prezent, verificarea dosarelor de preuri de transfer se realizează în cadrul unor inspecii fiscale obișnuite, de către personal care nu beneficiază de o specializare în acest sens. De asemenea, în plan procedural, verificarea dosarului preţurilor de transfer trebuie să respecte rigorile impuse unei inspecii fiscale, inclusiv în ceea ce privește durata maximă pentru efectuarea inspeciei fiscale (6 luni în cazul marilor contribuabili/ 3 luni în cazul contribuabililor mici și mijlocii). Ori, având în vedere mecanismele anevoioase de control și necesitatea de a apela uneori inclusiv la cooperarea internaională, acest termen nu este realist. Practic, este evident că se impune o separare a inspeciei fiscale privind dosarul de preuri de transfer de inspecia fiscală generală, atât din perspectiva cadrului procedural aplicabil, cât și a personalului implicat în astfel de activităi. Cu titlu de exemplu, precizăm că în ările membre OCDE, termenul de realizare a unei analize preliminare de preuri de transfer este de 6 luni, iar în cazul în care este necesară efectuarea unei ajustări, termenul pentru finalizarea acesteia este de 1,5-2 ani. 3 GAMC_ pdf (raport pentru asistenţa tehnică oferită de echipa Fondului Monetar Internaţional (FMI) autorităilor României) 28

31 Pre urile de transfer o nouă provocare pentru autorităile fiscale Nu în ultimul rând, după cum se precizează în rapoartele și recomandările experilor in- 4 ternaionali, este nevoie de o flexibilizare a cadrului de analiză și dialog între autorităile fiscale și contribuabili, mai ales pentru cazurile în care nu pot fi identificaţi indicatori comparabili și nu pot fi determinate valori certe ale preului de transfer și ale obligaiei fiscale datorate statului român. În aceste situaii, având ca punct de plecare procedura aprobării acordului de pre în avans, apreciem că e nevoie de o flexibilizare a cadrului normativ și identificarea soluiilor facile și transparente prin care ANAF să poată încheia înelegeri amiabile cu contribuabilii, acolo unde este cazul, evitându-se litigiile în instană. Firește, această alternativă ar trebui în primul rând legiferată, iar după modelul altor state mai dezvoltate, încheierea unor înelegeri între autorităile fiscale și contribuabili ar trebui aprobate în cadrul unei comisii speciale formate din experi interni și externi, persoane cu o integritate recunoscută, cum ar fi judecători etc. În concluzie, creșterea continuă a volumului de tranzacii internaionale cu pări afiliate va necesita un volum din ce în ce mai mare de resurse alocate de către administraia fiscală. Creșterea complexităii operaiunilor și adoptarea de către companii a unor instrumente financiare din ce în ce mai sofisticate va conduce la nevoia unei specializări din ce în ce mai mari a personalului de specialitate al ANAF, fiind necesar să se pună accent inclusiv pe abilităile IT. Așadar, dincolo de măsurile legislative și angajamenteleanaf de intensificare a controalelor în sfera preurilor de transfer, succesul unui astfel de demers va depinde într-o bună măsură de nivelul de resurse umane și materiale alocate acestei activităi. Demersurile din ultimii ani au arătat, cel puin din perspectiva indicatorilor cantitativi, o intensificare a controlului ANAF asupra preurilor de transfer. Totuși, având în vedere evoluiile la nivel internaional și creșterea complexităii tranzaciilor comerciale, apreciem că priorităile următoare ale ANAF trebuie să se îndrepte spre creșterea nivelului calitativ al verificărilor de fond asupra coninutului dosarelor de preuri de transfer. Din acest punct de vedere, responsabilitatea ce cade în următorii ani pe umerii ANAF va fi și o responsabilitate suplimentară pentru instituia cu atribuii de audit extern asupra activităii administraiei fiscale, respectiv Curtea de Conturi a României. Cheia pentru minimizarea riscurilor și gestionarea corespunzătoare a problematicii preurilor de transfer o reprezintă specializarea personalului și pregătirea profesională continuă. 4 MC_ pdf (raport pentru asistena tehnică oferită de echipa Fondului Monetar Internaţional (FMI) autorităilor României). Alinierea la standardele internaionale în materie, cooptarea României în grupuri de lucru și în mecanisme de cooperare internaională reprezintă, de asemenea, bune premise pentru dezvoltarea unor instrumente de control eficiente privind preurile de transfer. După cum am arătat anterior, Curtea de Conturi a României a luat act de importana deosebită a acestui domeniu și a iniiat deja aciuni specifice care să conducă la recomandări prin care să se corecteze disfuncionalităile de la nivelul administraiei fiscale. Totuși, acest demers este de lungă durată, preurile de transfer reprezintă nu numai pentru România, ci și pentru multe ări europene, o zonă de risc insuficient acoperită, astfel că eforturile de îmbunătăire vor trebui să fie din ce în ce mai consistente și vizibile în următorii ani, în principal din partea ANAF, însă și din partea altor instituii implicate, precum Curtea de Conturi a României. Bibliografie Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală Legea nr. 227/2016 privind Codul fiscal Legea nr. 207/2016 privind Codul de procedură fiscală Ordinul ANAF nr. 222/2008 privind coninutul dosarului preurilor de transfer Ordinul ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare/estimare a preţurilor de transfer Expunere de motive Proiect de lege privind aprobarea aderării României ca membru asociat la Proiectul BEPS (Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor), iniţiat de Organizaia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) ( nta/emproiectdelegedeaderarelabeps pdf) FMI Raport de asistenă tehnică România: Îmbunătăirea Administrării Riscului de Conformare pe care îl prezintă Marii Contribuabili ( c_conformare_dgamc_ pdf) Ghid OCDE Liniile directoare la preurile de transfer pentru întreprinderile multinaionale și administraiile fiscale (1995) Ghid OCDE Liniile directoare OECD privind preurile de transfer pentru companiile multinaionale și administraiile fiscale (2010) 29

32 ROLUL CURII DE CONTURI ÎN CONSOLIDAREA STATULUI DE DREPT ÎN ROMÂNIA Virginia VEDINAŞ Departamentul Juridic Consilier de conturi Prezentul studiu își propune să realizeze o viziune de ansamblu asupra statutului constituional și legal actual al Curii de Conturi a României. Potrivit legii fundamentale, ale cărei prevederi sunt dezvoltate de Legea organică nr. 94/ 1992, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuinare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, reprezentând organul suprem de audit al banului public în România. Prin acest statut, prin competena sa legală, prin modul de organizare și funcionare, Curtea de Conturi exercită un rol esenial în consolidarea statului de drept, garantând legalitatea în cheltuirea fondurilor publice, ca dimensiune a stării generale de legalitate, trăsătură și condiie eseniale a funcionării acestuia. 2 chiar și î n perioada regimului totalitar, iar după 1990 a fost reînfiinată sub forma și denumirea 3 tradiionale, mai întâi prin Constituie și apoi prin legea sa cadru de organizare și funcionare. Dacă la înfiinarea sa, Curtea a dispus de o competenă amplă, care includea, pe lângă atribuiile de control și pe cele de natura jurisdicională, în anul 2003, prin Legea de 4 revizuire a Constituiei, nr. 429, au fost desfiinate prerogativele jurisdicionale ale sale, prevăzându-se că litigiile rezultate din activitatea Curii de Conturi sunt soluionate de instanele judecătorești specializate. Trimiterea la instanele judecătorești specializate impunea mai întâi crearea acestora, ceea ce nu putea reprezenta un proces simplu, nu se putea realiza peste noapte. Legiuitorul constituant a fost de aceea prevăzător și a acoperit legislativ golul creat prin dispariia structurilor jurisdicionale ale Curii de Conturi, prin norma de trimitere de la articolul 155, potrivit căreia, până la crearea acelor instane specializate, litigiile rezultate din activitatea Curii de Conturi urmează a se soluiona de instanele judecătorești de drept comun (ordinare). Această normă constituională are caracter tranzitoriu, după cum rezultă șidinlocul în care 5 ea este plasată, ceea ce presupune că, în viziunea 30 I. Statutul constituional și legal al Curii de Conturi Curtea de Conturi reprezintă o instituie cu vechi 1 tradiii în România, fiind înfiinată în anul 1864 de către luminatul domnitor Alexandru Ioan Cuza, cel care a înfăptuit nu numai ceea ce istoria consemnează a reprezenta mica unire, ci a pus bazele, prin măsurile legislative și instituionale pe care le-a luat, creării statului modern pe teritoriul românesc. Ea a avut o existenă continuă, regăsindu-se 1 Curtea de Conturi s-a înfiinat prin Legea nr. 94 din 8 septembrie 1992, publicată î n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224 din 9 septembrie 1992, ultima republicare fiind făcută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie Sub forma Curii Superioare de Control Financiar. 3 Constituia României a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie Avem în vedere art. 139 din Constituie, în forma sa iniială, care avea următorul con inut: (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii, Curtea exercita şi atribuţii jurisdicţionale. (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. (4) Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. 4 Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 75 din 29 octombrie În baza acestei legi, Constituia a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie Avem în vedere faptul că articolul 155 alin. (6) este situat în ultimul titlu al Constituiei, titlul VII, care poartă denumirea de dispoziii finale și tranzitorii.

33 Rolul Curii de Conturi în consolidarea statului de drept în România legiuitorului constituant se impunea ca într-un termen, sa-i spunem rezonabil, să se procedeze la înfiin area acelor tribunale specializate, care să soluioneze litigiile rezultate din activitatea Curii de Conturi. Primul pas a fost făcut prin adoptarea 6 Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care, în articolul 10 prevede înfiinarea de tribunale administrativ-fiscale. Acestea sunt instanele judecătorești specializate la care trimite articolul alin. (1) și articolul 155 alin. (6) din Constituie. Un argument în plus îl reprezintă și prevederea articolului 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, potrivit căreia litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate, iar pct. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităilor specifice Curii de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activităi (RODAS), dispune că instanele de contencios administrativ au competena de soluionare a sesizării formulate de conducătorul entităii împotriva încheierii pronunate de comisiile de soluionare a contestaiilor, în condiiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Așa se face că, în prezent, Curtea de Conturi exercită activitatea de control asupra resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar litigiile generate de actele de control (audit) întocmite de aceasta se soluionează de instanele de contencios administrativ competente, respectiv seciile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, curilor de apel și Înaltei Curi de Casaie și Justiie. Sub aspectul modului de alcătuire, aceasta se prezintă după cum urmează: - structura centrală acurii de Conturi, constituită din douăsprezece departamente, aflate sub coordonarea fie a președintelui, fie a celor doi vicepreședini, care formează conducerea executivă a instituiei; - structurile teritoriale ale Curii de Conturi, reprezentate de camerele teritoriale de conturi existente în fiecare jude și în municipiul București; - Autoritatea de Audit, organism independent, 8 fără personalitate juridică, reprezentând singura autoritate naională competentă să efectueze audit public extern, în conformitate cu legislaia comunitară și naională asupra fondurilor 9 prevăzute la art Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr din 7 decembrie Articolul 140 alin. (1) teza a doua din Constituie are următorul coninut: ( ) În condiiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curii de Conturi se soluionează de instanele specializate. 8 Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată. 9 Potrivit articolului 12 din Legea nr. 94/1992, republicată, este vorba despre fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Prin toate structurile sale, Curtea de Conturi exercită rolul pe care îl are, atât la nivel naional, de autoritate de rang constituional, cu caracter autonom, cât și la nivel extern de instituie supremă de audit în organizaiile internaionale ale acestor instituii. În îndeplinirea rolului care îi revine, Curtea de Conturi dispune de autonomie și independenă funcională care, în opinia noastră, se concretizează, în principal, prin următoarele aspecte: a) prin adoptarea regulamentului de organizare și desfășurare a activităilor specifice precum și pentru valorificarea actelor rezultate din aceste activităi, care se aprobă de către Plenul Curii de Conturi, organul colegial de conducere și se publică 10 în Monitorul Oficial, Partea I ; 11 b) prin competena recunoscută de lege de a decide în mod autonom asupra programului propriu de activitate. Singura autoritate căreia 12 legea îi recunoaște dreptul de a cere Curii de Conturi efectuarea unor aciuni de control este Parlamentul, prin cele două Camere ale sale, ale cărui hotărâri, care au un asemenea obiect, sunt obligatorii pentru aceasta. Ca să întărească și mai mult această autonomie, legiuitorul accentuează că nicio altă autoritate nu o poate obliga; c) prin atribuia de a-și întocmi și aproba bugetul propriu, pe care îl transmite Guvernului în vederea includerii în proiectul bugetului de stat, care se supune aprobării Parlamentului. 13 Din interpretarea textului rezultă că legiuitorul îi recunoaște Curii de Conturi competena exclusivă de a decide asupra nivelului și structurii bugetului, soluie firească dacă avem în vedere autonomia acestei autorităi de a-și decide programul de activitate și, de aici, categoriile de resurse financiare, umane și logistice, necesare realizării programului său și, implicit, misiunii sale constituionale. Într-o asemenea perspectivă, Guvernul nu ar avea altceva de făcut decât să-l primească, să-l integreze în proiectul bugetului de stat și să-l transmită Parlamentului, care, în mod similar, urmează să-l aprobe în forma în care a fost transmis de Curtea de Conturi Guvernului. UE prin programele PHARE, ISPA și SAPARD, pentru fondurile structurale si de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada de postaderare. 10 Actualul Regulament (RODAS) a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 547 din 24 iulie Avem în vedere articolul 3 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată. 12 Prin ar ticolul 3 alin. (3) care are următorul coninut : Hotărârile Camerei Deputailor sau ale Senatului, prin care se cere Curii de Conturi efectuarea unor controale, în limitele competenţelor sale sunt obligatorii. Nicio altă autoritate publică nu o mai poate obliga. 13 Este vorba despre articolul 6 al Legii nr. 94/1992, republicată. 31

34 Rolul Curii de Conturi în consolidarea statului de drept în România 32 Practica nu concordă însă, întotdeauna, cu litera și spiritul reglementărilor pe care le-am invocat anterior, cu consecine negative asupra normalei 14 funcionări a Curii de Conturi. d) prin independena pe care o consacră legea în ceea ce privește statutul personalului de specialitate al Curii de Conturi, inclusiv al membrilor acestei autorităi publice. Astfel, Constituia însăși, în articolul 140 alin. (4), teza a doua, prevede că Membrii Curii de Conturi sunt independeni în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuși incompatibilităilor prevăzute de lege pentru judecători. În ceea ce privește personalul de specialitate al Curii de Conturi, acesta poartă denumirea de 15 auditori publici externi, legea prevăzând că aceștia sunt supuși incompatibilităilor prevăzute de Codul etic al profesiei, similare incompatibilităilor magistrailor,șiîși desfășoară activitatea în baza unor principii, între care se regăsește și in- dependena raionamentului lor profesional. e) un ultim argument prin intermediul căruia Curtea de Conturi își relevă statutul de autoritate publică autonomă vizează calitatea de membru în organismele internaionale de audit, cum ar fi INTOSAI, EUROSAI, desfășurându-și activitatea potrivit standardelor elaborate în conformitate cu standardele internaionale. Pentru informarea cititorilor noștri, precizăm că la nivelul Curii de Conturi a României au fost elaborate toate manualele de standarde de audit necesare funcionarii instituiei nu numai în conformitate cu dispoziiile legale naionale, ci și cu actele normative internaionale în materie. II. Prezentare succintă a mijloacelor procedurale, prin intermediul cărora acionează Curtea de Conturi în efectuarea controlului legalităii fondurilor publice În urma aciunilor pe care le desfășoară, prin structurile de specialitate ale Curii de Conturi, se poate ajunge, în mod logic de altfel, la una din următoarele concluzii: a) că entităile publice aflate în competena ei de control respectă legislaia referitoare la cheltuirea banului public, situaie care este, evident, idealul, dar, ca orice ideal, este dificil sau imposibil de atins; b) că entităile publice au săvârșit anumite 14 Avem în vedere situaia întâlnită la adoptarea bugetului de stat pe anul 2017, când raiuni care in de politica guvernamentală au impus soluii de diminuare a bugetelor autorităilor publice centrale, inclusiv al celui al Cur ii de Conturi, ceea ce afectează, neîndoielnic capacitatea acesteia de a-și realiza atribuiile. 15 În articolul 51 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată. abateri de la legalitate în activitatea pe care au desfășurat-o în ceea ce privește, cum spun Constituia și legea organică, modul de formare, de administrare și de întrebuinare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, care au fost sau nu producătoare de prejudicii. În această a doua ipoteză, Curtea de Conturi emite decizii, în care consemnează neregulile constatate și dispune măsuri de intrare în legalitate și, atunci când este cazul, de recuperare a prejudiciilor. Aceste decizii pot fi contestate de către entităile supuse activităii Curii de Conturi, ca natură juridică ele fiind acte administrative cu caracter individual. 16 Constituia, prin articolul 126 alin. (6), și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ garantează controlul de legalitate exercitat asupra actelor administrative ale autorităilor publice de către instanele de contencios administrativ, cu excepia actelor de comandament cu caracter militar și a actelor care privesc raporturile cu Parlamentul. În calitatea lor de acte administrative, și deciziile Curii de Conturi sunt supuse acestui control de legalitate, în conformitate cu prevederile legiicadru în materia contenciosului administrativ. Într-o prima etapă se formulează o contestaie, care se soluione ază printr-o încheiere, parcurgându-se astfel faza procedurii administrative prealabile 17 sub forma recursului graios. 16 Articolul 126 alin. (6) teza întâi are următorul coninut: Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.( ). El trebuie coroborat cu articolul 52 al legii fundamentale, potrivit căruia se recunoaște dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ al unei autorităi publice, de a solicita anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei. 17 Sintagma recurs graios evocă acea calitate de atac, care precede sesizarea instanei judecătorești și care se exercită în faa organului de la care emană actul administrativ vătămător. Pentru dezvoltări,ase vedea A. Iorgovan, L. Vişan, A.S. Ciobanu, D.I. Pasăre, Legea contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004) cu modificările şi completările la zi. Comentariu şi jurisprudenţă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, pp ; D.A. Tofan, Drept administrativ, volumul II, ediţia 3, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2015, pp ; G. Bogasiu, Legea contenciosului administrativ comentată şi adnotată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, pp

35 Rolul Curii de Conturi în consolidarea statului de drept în România Împotriva încheierii, cel nemulumit se poate adresa instanei de contencios administrativ 18 competentă. Ca orice act administrativ, și deciziile emise de Curtea de Conturi au caracter obligatoriu și executoriu, ceea ce înseamnă că entităile publice au sarcina să pună în executare măsurile dispuse prin ele. Pentru a da mai multă soliditate și eficienă atât actelor care emană de la Curtea de Conturi, cât, mai ales, măsurilor dispuse de aceasta, prin lege se incriminează ca și infraciune nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii măsurilor de către conducerea entităii, fapt care se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu 19 amendă. Este posibil ca în cadrul aciunii derulate să se considere că unele dintre neregulile constatate de echipa de specialiști ai Curii de Conturi prezintă indicii de săvârșire a unor fapte penale. Într-o atare situaie, în conformitate cu prevederile articolului 33 din lege și ale Regulamentului de organizare și desfășurare a activităilor specifice Curii de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activităi (RODAS) se sesizează organele de urmărire și cercetare penală. Aprobarea sesizării se face de către Plenul Curii de Conturi, în baza documentului întocmit de departamentul coordonator al aciunii de control/ audit în cadrul căruia s-a constatat existena unor asemenea indicii și după emiterea unui punct de vedere de către Departamentul Juridic. Constatăm că legislaia în vigoare conferă Curii de Conturi prerogative eficiente prin care să-și exercite misiunea de a controla și a contribui astfel la asigurarea respectării legii în modul în care sunt cheltuite resursele financiare ale statului și ale sectorului public, sau, mai succint, în cheltuirea banului public. III. Statul de drept și rolul Curii de Conturi în consolidarea acestuia România este declarată prin Constituie stat de drept, democratic și social. Constatăm că prima trăsătură prevăzută de legea fundamentală pentru 18 Actul care se emană de la structurile teritoriale ale Curii de Conturi se poate ataca în fond la tribunal, iar în recurs la curile de apel, iar cele care emană de la structurile centrale se atacă în fond la curile de apel și în recurs la Înalta Curte de Casaie și Justiie. 19 Avem în vedere articolul 64 din Legea nr. 94/1992, republicată, care are următorul coninut: (1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda.. statul român este acum de stat de drept. Acesta reprezintă una din categoriile juridice care au generat dezbateri ample nu doar din partea juriștilor, ci și a filozofilor, politologilor, sociologilor și enumerarea ar putea continua. În cea mai simplă definiie, statul de drept este statul în care domnește legea. Sau, cum spunea Hegel, este statul în care domnia oamenilor este înlocuită cu domnia legii. Dar nu orice stat în care se respectă legea este și de drept. Dacă lucrurile ar sta astfel, ar însemna că regimurile totalitare în care legile specifice se respectă de teama represiunii, nu din convingere, sunt regimuri de drept, ceea ce este, evident, un nonsens. Pentru a ne afla în prezena unui asemenea tip de stat, este necesar ca legea care respectă, care domnește, să fi fost adoptată prin proceduri democratic e, să răspundă nevoilor generale și să slujească binele public. Dacă ar fi să concentrăm într-o definiie semnificaia statului de drept, am putea afirma că el reprezintă acel tip de stat în care legea, elaborată de organul reprezentativ suprem constituit prin alegeri directe, periodice și corecte, este respectată de toate subiectele de drept public și de drept privat, statul este constituit și funcionează în baza principiilor separaiei și echilibrului puterilor în stat, al independenei justiiei, pluralismului politic și al respectării drepturilor și libertăilor fundamentale ale omului. Am concentrat în această definiie, ceea ce în opinia noastră, cuprinde principiile care în aplicarea lor armonioasă creează pilonii statului de drept, chintesena acestuia, fiind vorba, în 33

36 Rolul Curii de Conturi în consolidarea statului de drept în România 34 esen ă, despre legitimitatea legii, respectarea legii, separaia și echilibrul puterilor în stat, independena justiiei, pluralismul politic și respectarea drepturilor și a libertăilor 20 fundamentale ale omului. Desprindem dintr-o asemenea viziune concluzia că unul din elementele statului de drept este legalitatea, îneleasă ca reprezentând acea trăsătură care caracterizează viaa publică și privată dintr-un stat, în care actele normative cu foră juridică obligatorie sunt respectate în litera și spiritul lor de către cei care cad sub incidena acestora. Respectarea legii trebuie să fie reflectată în activitatea, respectiv în existena fiecărui subiect de drept, atât cele de drept public, respectiv autorităi, instituii, persoane juridice de drept privat autorizate să desfășoare activităi de interes public, cât și cele de drept privat, respectiv persoane fizice sau persoane juridice de drept privat, instituii, proceduri, mecanisme, prin intermediul cărora are loc supravegherea și verificarea legalităii, respectiv sancionarea încălcării legii. În ceea ce privește activitatea statului, desfășurarea acestuia de către autorităile și instituiile publice, prin in-termediul cărora acesta își exercită rolul și funciile, aceasta este supusă mai multor forme de control, corespunzătoare categoriei de atribuii care este vizată. Exemplu, respectarea legislaiei privind statutul funcionarilor publici care își desfășoară activitatea în baza acestuia, controlul și monitorizarea prevederilor legale se realizează de către Agenia Naională a Funcionarilor Publici, care este autoritatea centrală de specialitate care are o competenă materială de specialitate în acest 21 domeniu. O componentă esenială a activităii autorităi- lor publice este modul în care sunt constituite, administrate și întrebuinate resursele financiare ale statului și ale sectorului public, care trebuie să se desfășoare în strictă conformitate cu legea. Modul în care se respectă legea în acest domeniu intră în competena Curii de Conturi a României, care controlează toate resursele financiare care se 20 Pentru alte definiii, a se vedea I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituia României comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2008, pp Reglementarea Ageniei Naionale a Funcionarilor Publici o regăsim în capitolul IV, seciunea 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007 şi Hotărârea Guvernului nr din 2 august 2006, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 620 din 2 septembrie circumscriu noiunii de fonduri publice, astfel cum 22 sunt acestea definite de lege. Din analiza definiiei legale rezultă că ea acoperă toate categoriile de sume, respectiv: - cele alocate bugetului de stat, al asigurărilor sociale, al fondurilor speciale, bugetele locale, cel al Trezoreriei Statului, al instituiilor publice finanate integral sau parial din bugetul de stat sau din venituri proprii, al fondurilor externe nerambursabile; - credite externe contractate sau garantate de autorităile administraiei publice locale; - bugetele instituiilor publice finanate integral sau parial din bugetele locale. Conceptul de legalitate este unul cu caracter integrator. Apreciem că putem identifica două mari tipuri de legalitate, în funcie de domeniul la care ne raportăm, respectiv legalitatea în mediul (domeniul) vieii publice și legalitatea în mediul (domeniul) privat. Pentru studiul nostru prezintă interes legalitatea în sectorul public, pe care ne îngăduim s-o evocăm, succint, prin noiunea de legalitate publică. Aceasta trebuie să se reflecte în toate formele de concretizare a activităii autorităilor și instituiilor publice. Avem în vedere respectarea legii în modul de constituire a acestora, în modul de încadrare sau angajare a personalului, în respectarea statutului acestuia etc. În coninutul acestui tip de legalitate publică includem și legalitatea cheltuirii banului public. Garantarea modului în care se respectă legea în activitatea de formare, de întrebuinare, de administrare revine Curii de 23 Conturi, rol care poate fi asemuit cu cel pe care îl exercită Curtea Constituională, de garant al 24 respectării caracterului suprem al Constituiei. 22 Avem în vedere articolul 2 litera e) din Legea nr. 94/1992, republicată, care are următorul coninut: fonduri publice sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale. 23 Potrivit articolului 140 alin. (1) din Constituie: Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate. 24 Conform articolului 142 alin. (1) din Constituie: Curtea Constituională este garantul supremaiei Constituiei.

37 Rolul Curii de Conturi în consolidarea statului de drept în România Cum am prezentat deja în prima seciune a studiului de faă, neregulile constatate de Curtea de Conturi pot fi generatoare sau nu de prejudicii. Indiferent de natura lor, prin actele întocmite, Curtea de Conturi dispune de măsuri de intrare în legalitate prin decizii, acte administrative obligatorii pentru entitatea publică supusă activităii specifice a Curii de Conturi. Prerogativele recunoscute de actele normative aplicabile Curii de Conturi determină nu doar înlăturarea abaterilor de la legalitate și a efectelor produse de acestea,cișieliminarea riscului ca acestea să se mai repete în viitor, realizându-se și un rol preventiv și educativ în activitatea entităilor publice supuse aciunii specifice a Curii de Conturi. În acest mod, Curtea de Conturi contribuie nu doar la apărarea, la meninerea, ci și la consolidarea statului de drept. IV. Concluzii: Prin statutul său, Curtea de Conturi este o autoritate de rang constituional care, ca și Curtea Constituională, Avocatul Poporului, au misiunea de a asigura acel echilibru al puterilor în stat, despre care vorbește articolul 1 alin. (4) din Constituie. Cerina de a respecta legea incumbă tuturor autorităilor publice și generează nevoia existenei unor mecanisme de control, între care se regăsește și Curtea de Conturi. În peisajul instituional actual în România, Curtea de Conturi reprezintă o instituie care înnobilează tradiiile democratice ale statului român și contribuie la transpunerea în practică a valorilor democratice și ale statului de drept recunoscuteîn statele civilizate ale lumii. Legalitatea modului în care sunt cheltuite resursele financiare ale statului și ale sectorului public constituie o condiie sine qua non a legalităii vieii publice, în ansamblul său. Prin acest rol, Curtea de Conturi este o autoritate care, prin misiunea sa, contribuie la transpunerea în practică a exigenelor statului de drept și la realizarea obiectivelor care îi revin, de stat membru al Uniunii Europene. 35

38 MODUL ÎN CARE PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT (PPP) POATE FI FOLOSIT PENTRU FINANAREA INVESTIIILOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA ȘI ROLUL CURII DE CONTURI ÎNAUDITAREA ACESTOR PARTENERIATE Cristina BREDEN Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate Director Cristian MARINESCU Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate Auditor Public Extern I. Introducere Parteneriatul public-privat (PPP) este un termen generic pentru toate tipurile de relaii create între sectorul public și cel privat, cu scopul de a atrage într-un proiect resursele sectorului privat și expertiza acestuia în vederea realizării unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public și/sau în vederea operării unui serviciu public de calitate și la costuri minime. Un PPP reprezintă, în principiu, orice formă de cooperare între sectorul public și cel privat, însă, în funcie de legislaia specifică fiecărei ări, modul de formare al acestor parteneriate diferă de la un sistem juridic la altul și poate îmbrăca mai multe forme cum ar fi: contract de asociere în participaiune, contract de concesiuni, contract de lucrări sau servicii. Având în vedere diversitatea formelor de cooperare între sectorul public și cel privat, nu există o definiie standard a termenului de parteneriat public-privat, însă există percepii diferite cu privire la acest tip de parteneriat, în funcie de modul de organizare a administraiei publice proprii fiecărei ări, de legislaia specifică, precum și de politica macroeconomică a guvernelor. Deși interesele iniiale ale membrilor unui PPP sunt diferite, societatea privată fiind orientată către profit, iar instituia publică fiind interesată în primul rând de respectarea principiilor de economicitate, eficienă și eficacitate în utilizarea fondurilor publice, scopul final este același, și anume finanarea, construcia, renovarea, gestionarea sau întreinerea unor bunuri prin intermediul cărora se dorește oferirea unor servicii publice de calitate. Pornind de la competena Curii de Conturi, respectiv aceea de a se asigura că modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităilor administrativ-teritoriale, precum și execuia bugetului de venituri și cheltuieli al entităii verificate sunt în con- cordană cu scopul, obiectivele și atribuiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinată entitatea și respectă principiile legalităii, regularităii, economicităii, eficienei și eficacităii, considerăm utilă o dezbatere pe tema parteneriatului public privat, ce are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea și/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public și/sau operării unui serviciu public. În această lucrare ne propunem să prezentăm modul în care PPP ar putea fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România, precum și rolul Curii de Conturi în auditarea acestor parteneriate. II. Scurt istoric al Parteneriatului publicprivat în Uniunea Europeană și în România 2.1. PPP în Uniunea Europeană La nivelul Uniunii Europene nu există o directivă care să reglementeze expres PPP și nici nu a fost convenită încă o definiie clară a acestui concept, însă au fost formulate o serie de bune practici în materie de PPP. Acestea au fost detaliate în 36

39 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Cartea Verde privind PPP și dreptul comunitar privind pieele publice și concesiunile, publicată de 1 Comisia Europeană în anul 2004, concretizate în: definirea mecanismului PPP în sens de mecanism economic, caracterizat de durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, cooperarea între sectorul public și cel privat prin punerea în comun a resurselor financiare și distribuia riscurilor de proiect între parteneri în funcie de capacitatea fiecărei pări de a evalua, controla și gestiona un anumit risc; obligativitatea aplicării principiilor specifice atribuirii contractelor de achiziie publică în procedurile de atribuire a contractelor de PPP; stabilirea a două tipuri de PPP, și anume: PPP contractual (nu este necesară o companie de proiect) și PPP instituional (se implementează obligatoriu printr-o companie de proiect, în care partenerul public este acionar). Cartea Verde privind PPP și dreptul comunitar privind pieele publice și concesiunile a fost urmată de diferite comunicări și rapoarte ale Comisiei Europene privind aspecte eseniale ale PPP, cum ar fi: Raportul asupra consultării privind Cartea 2 verde (2005), Reguli aplicabile PPP instituional 3 (2008), Mobilizarea investiiilor private și publice 4 pentru dezvoltarea de PPP pe termen lung (2009). O preocupare constantă s-a observat la nivelul Centrului de Expertiză European pentru PPP, dar și la nivelul Uniunii Europene, cu privire la posibilitatea implicării fondurilor europene în proiectele de PPP, întrucât s-a considerat că un PPP în care se atrag și fonduri europene poate fi soluia optimă, așa cum reiese din lucrarea Utilizarea fondurilor europene în PPP publicată de Centrul de Expertiză European pentru PPP în anul Apariia PPP-urilor a fost înlesnită de către constrângerile bugetare puternice impuse statelor membre ale Uniunii Europene prin Tratatul de la Maastricht (1992). Astfel, obligarea statelor membre de a-și reduce bugetele publice, a determinat o diminuare considerabilă a cheltuieli- lor publice și în special a celor care erau alocate investiiilor. 1 Green Paper on public-private partnerships and Community law on public contracts and concessions / COM/ 2004/ 0327 final. 2 Commission of the European Communities, Report on the public consultation on the Green Paper on public private partnership and community law on public contracts and concessions, Brussels, Rules applicable to Institutionalised Public-Private Partnerships (IPPP), Official Journal C 91 of European Commission, (2009), Mobilising private and public investment for recovery and long term structural change: developing Public Private Partnerships, COM (2009) 615 final. Pe cale de consecină, guvernele statelor membre au încercat să caute soluii viabile pentru continuarea proiectelor de investiii și pentru bunul mers al serviciilor publice, iar una dintre soluii a fost PPP. În acest mod se mobilizau și resursele sectorului privat pentru realizarea unor lucrări și servicii publice, cu beneficii reciproce atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Statele membre ale UE acordă o atenie deosebită PPP, ca posibilitate de dezvoltare economică, aplicându-l însă în mod difereniat și în domenii de activitate diverse cum ar fi: infrastructură, sănătate, educaie, transporturi, telecomunicaii. La nivel european s-a recunoscut că utilizarea PPP poate contribui la realizarea de reele europene de transport, ceea ce a fost mult întârziat, parial din cauza investiiilor insuficiente. În cadrul iniiativei pentru creștere economică, Consiliul Europei a aprobat o serie de măsuri pentru a crește investiiile în infrastructura reelei transeuropene, dar și în materie de inovaie, cercetare și dezvoltare, 5 inclusiv stabilirea de acorduri PPP. inând cont de diversitatea formelor de colaborare între autorităile publice și sectorul privat în ările europene, se constată că nu există și nici nu se poate impune un sistem standard de parteneriat, chiar dacă acesta se modelează în funcie de două obiective majore, și anume: ocuparea forei de muncă și dezvoltarea locală, în scopul asigurării coeziunii economice și sociale. Orice PPP este privit din perspectiva a două 6 dimensiuni, și anume: dimensiunea politică în care PPP este un proces care produce consecine asupra elurilor comunităii. Cu cât parteneriatul este mai complex, cu atât acesta presupune un capital de investiie mai important și aranjamente instituionale noi. dimensiunea operaională perspectivă din care PPP poate îmbrăca trei forme: iniiativă privată în beneficiul public; iniiativa administraiei pentru facilitarea sau încurajarea activităii private în interes public; 7 joint venture între instituii publice și societăi private, firme sau ONG-uri. În ceea ce privește adoptarea PPP, statele membre ale Uniunii Europene se divid în trei mari grupe, și anume: 5 Senatul României, Expunere de motive privind Legea parteneriatului public privat, Senatul României, Direcia Generală Legislativă, Direcia de Studii și Informare Legislativă, Parteneriatul public-privat în unele state ale Uniunii Europene, octombrie 2009, p Este un contract prin care două sau mai multe pări se angajează într-o activitate economică, care este supusă controlului comun, în scopul valorificării în activitatea de producie sau de comercializare a avantajelor deinute de pările asociate. 37

40 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România state care au implementat PPP la un nivel avansat Marea Britanie, Frana, Germania, Italia; state care au implementat PPP la un nivel mediu Spania și Portugalia și ări care sunt la început de drum în ceea ce privește stadiul implementării PPP, categorie din 8 care face parte și ara noastră. 9 Statele care se află într-un stadiu avansat din punct de vedere al implementării PPP au deja o experienă vastă în PPP în multe sectoare de activitate, cum ar fi: infrastructură, sănătate, învăământ sau chiar în ceea ce privește construcia de penitenciare. În Germania, spre exemplu, a existat PPP în unele sectoare de activitate, cum ar fi: construcia de spitale, școli sau închisori și doar parial în ceea ce privește construcia de autostrăzi. Atragerea capitalului privat pentru realizarea de autostrăzi a început în anul 1994 prin adoptarea unei legi privind finanarea privată a construciei de autostrăzi. Progresul a fost unul lent întrucât legislaia permitea aplicarea acestui parteneriat doar la realizarea de poduri, tunele, drumuri montane. Marea Britanie este considerată pionierul adoptării PPP. Proiectele de PPP au fost introduse în anul 1992, prin înfiinarea unei instituii în subordinea Ministerului de Finane, denumită Iniiativa de Finanare Privată. În Marea Britanie, pregătirea unui contract de PPP important durează până la un an de zile, iar PPP-urile acoperă o largă categorie de parteneriate, cum ar fi: implicarea totală sau parială a proprietăii private în activităi derulate de către stat; iniiativa privată de finanare în cazul în care sectorul public contactează servicii pe o perioadă îndelungată. În Frana există o lungă tradiie în privina PPP, în special în domeniul concesiunilor pentru dezvoltarea infrastructurii. Deși sistemul PPP din Frana este unul din cele mai vechi din Europa, modelul PPP francez nu a evoluat la nivelul la care au ajuns alte state europene cu implementarea PPP. În anul 1955 a fost adoptată o lege care a permis crearea societăilor cu capital mixt, care au contribuit la dezvoltarea reelei rutiere în Frana. În afară de proiectele din infrastructură, au apărut câteva forme de PPP în domeniul prevenirii criminalităii și în asigurarea coeziunii sociale PPPîn România În România, primele structuri de PPP s-au format ad-hoc la nivel naional, încă de la jumătatea anilor '90, datorită elaborării unor strategii sectoriale sau naionale, dar și a unor structuri instituionalizate, precum Comisia Tripartită și Consiliul Economic și 10 Social. Introducerea în România a conceptului de PPP a avut la bază mai multe considerente dintre care le putem enumera pe următoarele: provocările apărute în ara noastră odată cu dezvoltarea și consolidarea economiei de piaă; procesul de integrare în Uniunea Europeană; privatizarea unor servicii de utilitate publică; dezvoltarea mediului de afaceri ce a determinat o creștere a disponibilităilor sectorului privat de a prelua o serie de responsabilităi și riscuri; nevoia administraiei publice locale din România de a găsi unele soluii de finanare. Primele acte normative referitoare la dezvoltarea de proiecte publice cu participare privată în ara noastră au fost Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor și OUG nr. 60/2001 privind achiziiile publice, însă primul act normativ care a legiferat PPP și care, practic, a constituit punctul de pornire pentru dezvoltarea PPP a fost OG nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, care a fost în vigoare până la abrogarea ei de către OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziie public ă, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Conform lucrării PPP soluie pentru un mai bun management al comunităilor locale din România Ghidul Practic pentru consiliile judeene, elaborat de IPPîn anul 2004, în perioada au fost încheiate în ara noastră o serie de PPP în baza OG nr. 16/2002 privind contractele de PPP, dintre care le putem exemplifica pe următoarele: Jud. Mureș: Depozit ecologic zonal în judeul Mureș. A fost primul PPP realizat în baza OG nr. 16/2002 și a avut ca obiect realizarea unui depozit ecologic constând din depozit, staii de transfer, incinerator, instalaii de tratare a apelor și nămolurilor, utilaje, dotări, utilităi și infrastructura aferentă. Partenerii implicai în acest proiect au fost: 38 8 Senatul României, Direcia Generală Legislativă, Direcia de Studii și Informare Legislativă, Parteneriatul public-privat în unele state ale Uniunii Europene, octombrie 2009, p Mc Quaid, Ronald, Scherrer Walter, Public Private Partnership in the European Union: Experiences in the UK, Germany and Austria, Uprava, letnik VI, 2/2008, p Levai Codrina Mihaela, Aspecte teoretico-practice privind parteneriatul public-privat în Uniunea Europeană, 1/2012 al Revistei Acta Universitatis Geroge Bacovia, p. 5.

41 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Consiliul Judeean Mureș; Firma VASTE Italia, reprezentată în România prin SC Agenda 21 SA; Un număr de șapte consilii locale de pe raza judeului Mureș, implicate în proiect, în principal ca urmare a amplasării geografice în preajma obiectivului investiiei. Acestea sunt: CL Iernut, CL Luduș, CL Sânpaul, CL Sângeorgiu de Pădure, CL Sovata, CLTârnăveni și CL Ungheni. Jud. Constana: Centru Pilot de Servicii Comunitare pentru Persoane cu Handicap și de Instruire Techirghiol. Fiind vorba de un proiect de servicii sociale de mare amploare, cu o multitudine de activităi conexe, în acest proiect au fost implicai mai muli parteneri, respectiv: Guvernul României prin Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap; Consiliul Judeean Constana; Organizaii neguvernamentale: Fundaia pentru O VIAĂ MAI BUNĂ, precum și trei organizaii neguvernamentale irlandeze de profil (Focus on România, TradeAid,Aurelia Trust); Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei. Jud. Prahova: Sistem Informatic Integrat pentru Administraia Publică Locală. În acest proiect au fost implicai următorii parteneri: Consiliul Judeean Prahova și firma SC Asesoft International SA, firmă specializată în domeniul informatic. Jud. Vâlcea: Dezvoltarea Sistemului de Distribuie Regională a Apei. Acest proiect de PPP, iniiat de CJ Vâlcea, reprezintă un exemplu negativ, întrucât el a parcurs majoritatea etapelor prevăzute de legislaia de la acea vreme până în momentul încheierii parteneriatului propriu-zis, moment în care partenerul privat (Luders, Rudeck & Partners din Germania) s-a retras, motivând absena unor garanii substaniale în realizarea proiectului, fapt care implică riscuri pe care firma a decis, în cele din urmă, să nu și le asume. Motivaiile eșecului in în principal de natura investiiei, o investiie semnificativă, care se recuperează pe o perioadă lungă de timp și în legătură cu care exista riscul să nu poată fi recuperată. Investiia presupunea crearea unei infrastructuri pentru alimentarea cu apă în zonele rurale ale judeului. Partenerii implicai în acest proiect au fost: CJ Vâlcea și firma germană Luders, Rudeck & Partners. Jud. Timiș: Incubator de Afaceri și Centru de Transfer Tehnologic în Domeniul Software. Proiectul presupunea constituirea unui incubator care să asigure spaii de lucru dotate cu infrastructura tehnică necesară, precum și a unui pachet minimal de servicii și dotări comune pentru firmele mici iniiate de către studeni sau tineri absolveni în domeniul software. La baza iniierii acestei investiii au stat următoarele considerente: reducerea migraiei tinerilor absolveni din domeniul IT, stimularea demarării afacerilor în vederea reducerii șomajului, precum și asigurarea continuităii calităii pregătirii profesionale. Partenerii implicai în acest proiect au fost: Consiliul Judeean Timiș 32,88%; Consiliul Local al Municipiului Timișoara 32,88%; Universitatea Politehnică Timișoara 23,79%; Programul Guvernului German de Promovare Economică ș i Ocuparea Forei de Muncă 10,45%. De menionat este faptul că acest PPP a fost realizat, din punct de vedere juridic, sub forma unei asocieri în participaiune, prin constituirea unei societăi de administrare a proiectului (SC UBIT SRL), în care partenerii dein pări sociale, conform contribuiei fiecăruia, beneficiile și riscurile fiind distribuite proporional. Acest proiect și-a propus rezolvarea unei probleme sociale (migraia forei de muncă înalt calificate din domeniul informaticii), dar și dezvoltarea economică locală (prin facilitarea dezvoltării afacerilor de către tinerii absolveni din domeniu). Integrarea României în Uniunea Europeană a fost condiionată de respectarea unui număr de angajamente asumate în cadrul negocierilor printre care armonizarea cadrului legislativ naional de reglementare a domeniului achiziiilor publice și a concesiunilor. În acest sens a fost emisă OUG nr. 34/2006, precum și legislaia conexă, corelată cu pachetul legislativ european alcătuit din Directivele 17/2004/EC, 18/2004/EC, 89/665/EEC și 92/13/EEC. La data promovării OUG nr. 34/2006 s-a renunat la legislaia în vigoare privind PPP (s-a abrogat OG nr. 16/2002) și, totodată, la noiunea de parteneriat public privat care a fost înlocuită cu alte două noiuni și anume concesiune de lucrări și concesiune de servicii, iar prin aceasta s-a renunat, practic, la ideea de PPP. Acest demers legislativ nu a condus însă la rezultatele așteptate în ceea ce privește dezvoltarea unor proiecte majore în PPP, care să ajute la dezvoltarea economică în special a comunităilor locale, dar și a economiei în ansamblul său. Din acest motiv, dar și din faptul că legislaia în domeniul concesiunilor era la acel moment incompletă și neclară, nepermiând implementarea de proiecte PPP, a fost necesară adoptarea unui nou act normativ care să stabilească un cadru real, concret și transparent de promovare și 39

42 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România 11 derulare a proiectelor în PPP. Astfel, în anul 2010 a 12 intrat în vigoare un nou act normativ care a reglementat modul de realizare a unui proiect de PPP ce avea ca obiectiv proiectarea, finanarea, construcia, reabilitarea, modernizarea, operarea, întreinerea, dezvoltarea și transferul unui bun sau serviciu public, după caz. Însă, reglementările mult prea rigide din Legea nr. 178/2010, precum și lipsa interfeei din SEAP, necesară pentru publicarea anunurilor de selecie, nu au permis dezvoltarea unor proiecte în PPP și atragerea de finanare privată, așa cum s-a preconizat. De abia în luna ianuarie 2013, SEAP a adăugat această funcionalitate, făcând astfel posibilă publicarea anunurilor de selecie și a anunurilor de atribuire a contractelor de tip PPP. Legea nr. 178/2010 s-a dovedit impracticabilă din următoarele motive: a instituit un paralelism legislativ, în sensul că se aplica atunci când nu se aplica legislaia concesiunilor și a achiziiilor publice; a reglementat doar PPP instituional, derulat prin intermediul unei companii de proiect, având ca acionari partenerul public și partenerul privat; a limitat contribuia partenerului public la aport în natură exclusiv sub forma unui bun proprietate privată; compania de proiect putea fi doar societate pe aciuni; nu oferea posibilitatea derulării proiectului de către o companie de proiect constituită exclusiv de către partenerul privat; nu a clarificat drepturile finanatorilor în caz de reziliere a contractului de PPP. Deși a fost modificată de două ori, ca urmare a observaiilor formulate de Comisia Europeană pentru nerespectarea unor principii ce guvernează contractele publice, Legea nr. 178/2010 nu a devenit o reglementare adaptată realităilor economice și juridice. Prin urmare, date fiind aceste limitări legislative, a fost necesară adoptarea unui nou act normativ în domeniul PPP, care să asigure în mod efectiv cooperarea dintre sectorul public și cel privat pentru implementarea de proiecte având ca obiect lucrări sau servicii publice, luându-se în considerare și bunele practici recunoscute la nivel european în materia PPP-ului, menionate în Cartea Verde privind PPP și dreptul comunitar privind pieele publice și concesiunile. Astfel, la finele anului a intrat în vigoare un nou act normativ care reglementează PPP și la care încă se așteaptă normele de aplicare. Noua legislaie a clarificat și domeniul de aplicare al PPP, în sensul că acesta va include doar acele proiecte care au la bază un studiu de fundamentare prin care se justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului (analiza suportabilităii proiectului, alocarea riscurilor în funcie de capacitatea fiecărei pări de a asuma, controla și gestiona un anumit risc, definirea modalităii de raportare la datoria publică, finanabilitatea proiectului și eficiena economică în sens de value for Money ) și care demonstrează faptul că veniturile care urmează să fie obinute de societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului sunt generate, în totalitate sau în majoritate, prin plăi efectuate de către partenerul public sau de către alte entităi publice în beneficiul partenerului public. III. În ce măsură PPPar putea reprezenta pentru România o soluie de completare a fondurilor publice cu surse atrase din sectorul privat? 3.1. Caracteristicile noii legi a PPP Noua reglementare în domeniul PPP consacră în mod expres principiul echilibrului potrivit căruia durata contractului de PPP se va stabili în principal în funcie de perioada de amortizare a investiiilor ce urmează a fi realizate de către societatea de proiect și/sau în funcie de modalitatea de finanare a acestor investiii, astfel încât să se asigure un profit rezonabil pentru societatea privată, dar și un nivel rezonabil al preurilor pentru serviciile prestate publicului Senatul României, Expunere de motive privind Legea parteneriatului public privat, Legea nr. 178/2010 a parteneriatului public-privat, publicată în MO nr. 676/5 octombrie 2010 și HG nr. 1239/2010 privind normele de aplicare a Legii nr. 178/ Legea nr. 233 din 24 noiembrie 2016 privind parteneriatul public privat, publicată în MO nr. 954/25 noiembrie 2016.

43 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Analizând coninutul noii legi a PPP (cu precizarea că normele de aplicare a legii nu au fost încă publicate) putem răspunde la următoarele întrebări legate de parteneriatul public-privat: Care sunt formele de PPPce pot fi încheiate între entităile publice și cele private? În ceea ce privește formele pe care le poate îmbrăca PPP, noul act normativ în domeniul PPP reglementează două forme de parteneriat, și anume: parteneriatul public-privat instituional (ce exista și în vechea legislaie) este acel parteneriat public-privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public și partenerul privat, prin care se constituie de către partenerul public și partenerul privat o societate nouă, care va aciona ca societate de proiect și care, ulterior înregistrării în registrul societăilor, dobândește calitatea de parte la contractul de parteneriat public-privat respectiv. parteneriatul public-privat contractual (reglementare nouă, preluată din bunele practici europene în domeniul PPP, menionată în Cartea Verde ) este acel PPP realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public și partenerul privat (nu este necesară o companie de proiect). Ce drepturi îi revin sectorului public pentru monitorizarea derulării PPP și îndeplinirea obligaiilor contractuale? Partenerul public va putea contribui la realizarea proiectului de PPP prin una sau mai multe dintre următoarele modalităi (în condiiile ce vor fi specificate în normele de aplicare a legii privind PPP): constituirea anumitor drepturi în favoarea societăii de proiect sau a partenerului privat, în condiiile legii; aporturi în numerar la capitalul social al societăii de proiect; asumarea unor obligaii de plată faă de partenerul privat sau societatea de proiect; acordarea de garanii, în condiiile legii, în favoarea finanatorilor proiectului de parteneriat public-privat, care sunt instituii de credit sau instituii financiare. Contribuia partenerului public la proiectul de PPP se va face în condiiile reglementărilor privind ajutorul de stat, utilizarea fondurilor publice și, respectiv, încadrarea în limitele prevăzute de lege cu privire la deficitul bugetelor publice și datoria publică. În cazul în care, prin contractul de PPP se stabilesc în sarcina partenerului public obligaii de plată ce vor implica utilizarea fondurilor publice, creditele de angajament și creditele bugetare necesare vor fi incluse în bugetele publice corespunzătoare, în condiiile legii. Prin contractul de PPP, partenerul public va putea transmite sau constitui, în favoarea societăii de proiect, dreptul de a colecta și utiliza, pentru derularea proiectului, tarife de la utilizatorii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul proiectului de PPP. Tipurile de tarife și nivelul acestora se reglementează în condiiile legii. Veniturile proiectului rezultate din colectarea tarifelor de către societatea de proiect se completează cu obligaiile de plată ale partenerului public către societatea de proiect sau partenerul privat, după caz, conform prevederilor contractului de PPP. Partenerul public are dreptul să monitorizeze și să controleze, pe toată perioada derulării contractului de PPP, modul în care partenerul privat și/sau societatea de proiect își execută obligaiile născute din contractul de PPP și/ sau din prevederile legale aplicabile. Cine înregistrează bunul rezultat din PPP? Beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul PPP poate fi, în condiiile stabilite prin contractul de PPP, fie partenerul public ori o altă entitate publică, fie publicul în general. La încetarea, din orice motiv, a contractului de PPP, drepturile constituite de partenerul public în favoarea partenerului privat sau a societăţii de proiect vor înceta, iar bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public ce urmează a fi transferate partenerului public trebuie să fie libere de sarcini, în bună stare de funcţionare şi exploatabile conform standardelor aplicabile serviciului public şi/sau bunurilor similare, în condiţii stabilite prin contractul de parteneriat public-privat. La încetarea contractului de PPP ca urmare a expirării duratei pentru care a fost încheiat, bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public se transferă partenerului public, cu titlu gratuit. La încetarea contractului de PPP din orice motiv, cu excepţia expirării duratei pentru care a fost încheiat, bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public pot fi transferate partenerului public, în condiţiile prevăzute în contractul de PPP, cu plata unei compensaţii stabilite prin raportare la valoarea neamortizată a acestor bunuri. Dacă încetarea contractului s-a datorat culpei partenerului privat, din valoarea compensaţiei menţionate trebuie deduse orice sume datorate de partenerul privat drept 41

44 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România 42 despăgubiri, conform contractului de parteneriat public-privat. Ce riscuri își asumă fiecare partener într-un PPP? Mecanismul PPP este caracterizat, alături de alte elemente, de distribuirea riscurilor între partenerul public și partenerul privat, în funcie de capacitatea fiecărei pări contractante de a evalua, gestiona și controla un anumit risc. Astfel, PPP nu implică neapărat faptul că partenerul privat își asumă toate riscurile sau cea mai mare parte a riscurilor asociate. Alocarea precisă a riscurilor se face de la caz la caz, în funcie de capacitatea părilor implicate de a le evalua, monitoriza și gestiona. Conform art. 32 din Legea 233/2016 privind PPP, modalitatea de alocare a riscurilor în cadrul proiectului de parteneriat public-privat trebuie precizată în cadrul contractului de PPP. De asemenea, noua lege a PPP precizează faptul că, în vederea încheierii unui contract de PPP este necesară parcurgerea mai multor etape printre care se numără și pregătirea studiului de fundamentare, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului. Studiul de fundamentare va cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora și o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între pările contractante, în funcie de capacitatea fiecărei pări de a gestiona riscul asumat. Cum poate fi atribuit un contract de PPP? În ceea ce privește procedura de atribuire a contractelor de PPP, noua lege precizează faptul că atribuirea contractului se va face exclusiv prin proceduri transparente și competitive, respectiv licitaie deschisă, licitaie restrânsă și dialog competitiv, indiferent de valoarea contractului. Documentaia de atribuire va fi publicată în SEAP, iar în cazul proiectelor cu o valoare mai mare de 5 milioane euro publicarea se va face și în JOUE Care ar fi domeniile în care s-ar justifica atragerea de surse private de finanare? Autorităile publice ale statelor membre utilizează adesea PPP pentru realizarea de proiecte de infrastructură, în special în sectorul transporturilor, sănătate publică, educaie și sigurană publică. Deși la nivel european cooperarea dintre sectorul public și cel privat a demonstrat că poate oferi beneficii economice, permiând realizarea unor proiecte de interes public la cel mai bun raport calitate-pre, recurgerea la PPP în ara noastră nu trebuie privită ca un panaceu pentru sectorul public, care se confruntă cu constrângeri bugetare, motiv pentru care pentru fiecare proiect ar trebui să se evalueze în mod riguros dacă PPP poate fi soluia optimă în comparaie cu alte opiuni, inând cont și de costurile pe care cetăenii din ara noastră ar trebui să le suporte pentru recuperarea investiiei de către partenerul privat și totodată de posibilităile populaiei de a suporta această investiie, în condiiile de salarizare din România. inând cont de cele precizate mai sus, am identificat câteva domenii de activitate unde PPP ar putea reprezenta o soluie eficientă în vederea dezvoltării unor proiecte de investiii majore având ca scop oferirea unor servicii publice de calitate în condiii de eficienă, eficacitate și economicitate. În acest sens facem trimitere la Acordul de Parteneriat pentru perioada , prin care Guvernul României a stabilit priorităţile de finanţare pentru utilizarea fondurilor europene structurale şi de investiţii (FESI), având ca obiectiv global reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum și la Programul Naional de Reformă (PNR) 2014, ce constituie platforma-cadru pentru definirea reformelor şi a priorităţilor de dezvoltare economică a României, în concordanţă cu Strategia Europa În conformitate cu cele două documente menionate mai sus ( Acordul de Parteneriat și Programul Naional de Reformă), domeniile de activitate în care s-ar justifica dezvoltarea unor proiecte în PPP, ar putea fi următoarele: Infrastructură În condiiile în care ara noastră nu are un sistem de autostrăzi și drumuri de mare viteză dezvoltat, motiv pentru care viteza de deplasare pe drumurile naionale este extrem de redusă în comparaie cu alte state din Uniunea Europeană, iar numărul accidentelor rutiere este cu mult peste media Uniunii Europene, considerăm că dezvoltarea reelei rutiere în sistem de PPP este justificată și poate reprezenta o soluie optimă, alături de fondurile europene. Există deja proiecte pentru construirea de autostrăzi, căi ferate și drumuri naionale de mare viteză pentru care bănci internaionale cum ar fibanca Europeană de Investi ii, Banca Europeană pentru Reconstrucie și Dezvoltare și Banca Mondială și-au exprimat interesul de a finana proiecte în PPP. Există proiecte pentru un număr de patru autostrăzi, ce vor fi construite în regim de PPP și care vor fi administrate de partenerul privat pe o perioadă de 30 de ani pentru recuperarea investiiei, urmând ca apoi acestea să fie cedate statului român. Este vorba de o autostradă care să străbată munii între Transilvania și Moldova ( Târgu Mureș-Iași), o a 2-a autostradă ce va trece prin Sudul României, care să unească Transilvania

45 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Și în domeniul social, PPP prezintă unele avantaje, unul din acestea fiind acela că PPP încheiat între autorităile publice și Organizaiile Neguvernamentale poate oferi o mai bună acoperire a nevoilor de servicii sociale ale comunităţii, dat fiind faptul că Organizaiile Neguvernamentale, ca şi furnizori de servicii sociale, sunt caracterizate prin flexibilitate şi creativitate și sunt mai legate de beneficiarii direcţi ai acestor servicii. Ei identifică o nevoie socială și vin cu răspunsul imediat prin înfiinţarea unui nou serviciu, în timp ce serviciile publice sunt mai rigide din acest punct de vedere, schimbările în acest sens producându-se mult mai greu. Împărţirea riscurilor încurajează încheierea acestor parteneriate. Prin încheierea unui parteneriat, sectorul public şi cel privat îşi pun împreună cu Oltenia și ara Românească ( Timișoara- București), a treia, care să străbată munii de pe Valea Prahovei ( Comarnic-Brașov)șioapatra care să unească Moldova cu ara Românească ( Iași- 14 București). Preocupările guvernului pentru atragerea de surse private pentru finanarea unor proiecte de investiii sunt tot mai pregnante în ultima vreme, în acest sens fiind emise tot mai multe acte normative care prevăd posibilitatea ca proiectele de infrastructură să fie finanate și din surse private prin PPP. Menionăm în acest caz Ordinul nr. 285/2016 pentru aprobarea Metodologiei privind transferul investiiilor realizate din sursele de finanare publice, în cadrul proiectelor de investiii aprobate prin contractele de finanare aferente Programului Operaional Sectorial Mediu, emis de Ministerul Fondurilor Europene, care prevede posibilitatea finanării unor proiecte de infrastructura de apă și canalizare și prin surse private, în baza unor PPP încheiate între unităile administrativ-teritoriale (UAT) și operatorii privai. Programul România Profesională este un program de susinere în PPP a școlilor profesionale și de meserii, program prin care guvernul își propune să susină formarea tinerilor în meserii necesare economiei (strungar, sudor, electricieni, mecanici etc.), dat fiind faptul că la acest moment una dintre problemele cele mai stringente ale economiei o reprezintă lipsa forei de muncă pregătite pentru 15 acest gen de meserii. Învăământ Servicii sociale 14 Guvernul României, Programul Naional de Reformă (PNR), București, Programul de Guvernare , București, resursele şi expertiza, împărţind şi riscul implicat de înfiinţarea şi administrarea unui serviciu. Folosirea voluntarilor este mai frecventă în rândul furnizori- lor privaţi, respectiv în cadrul Organizaiilor Neguvernamentale decât în rândul furnizorilor publici. În condiţiile în care resursele umane sunt atât de preţioase într-o organizaţie, voluntarii sunt o resursă inestimabilă pentru orice serviciu social, iar Organizaiile Neguvernamentale au o experienţă mult mai bună decât autorităile publice în atragerea, instruirea, coordonarea şi evaluarea voluntarilor, iar, în cadrul unui parteneriat, pot aduce acest avantaj major. De asemenea, atragerea de resurse din sfera privată este mult mai bună în rândul Organizaiilor Neguvernamentale, acestea având posibilitatea de a obine finanări (prin atragerea a 2% din impozitul anual pe venit datorat statului de contribuabili persoane fizice sau prin obţinerea de sponsorizări). Incluziunea socială/reducerea sărăciei Studiile macroeconomice recente arată o polarizare a societăii în ceea ce privește veniturile, astfel că la 16 acest moment, în România, Principiul lui Pareto este de 15/85, în sensul că 15% din populaie câștigă 85% din venituri, iar 85% din populaie câștigă doar 17 15% din venituri. În conformitate cu Programul Naional de Reformă 2014, pentru realizarea unui sistem de asistenţă socială echitabil şi de calitate, în perioada , România are în vedere realizarea unei abordări bazate pe parteneriat. Accentul va fi pus pe întărirea capacităţii furnizorilor publici şi privaţi pentru a oferi servicii de calitate, asigurându-se tranziţia de la modelul instituţional către serviciile sociale oferite la nivelul comunităţii, inclusiv dezvoltarea infrastructurii centrelor de îngrijire. O atenţie deosebită se acordă îmbunătăţirii competenţelor specialiştilor din domeniul asistenţei sociale, precum şi dezvoltării sistemului de monitorizare, evaluare şi colectare a datelor şi a registrului electronic al furnizorilor de servicii sociale (publici şi privaţi), aceste măsuri regăsinduse printre principalele angajamente asumate atât în Programul Naional de Reformă 2014, cât şi în Acordul de Parteneriat. În scopul reducerii incidenţei şi a concentrării spaţiale a sărăciei, în perioada urmează 16 Vilfredo Pareto ( ), economist și sociolog italian, a emis un principiu (care îi poartă numele) conform căruia 20% din populaia unei ări deine 80% din avuie. Această regulă a plecat de la constatarea sa referitoare la faptul că 80% din terenul din Italia era deinut de aproximativ 20% din populaie. Regula lui Pareto poate fi generalizată în toate domeniile de activitate. 17 Programul de Guvernare , București 2017, p

46 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România 44 a fi alocate fonduri pentru integrarea socioeconomică a persoanelor din comunităţile marginalizate, inclusiv a persoanelor de etnie romă, sau din zonele sărace/defavorizate de la nivel urban. Se vor finanţa construirea/îmbunătăţirea infrastructurii de locuire pentru persoanele din comunităţile urbane defavorizate, a infrastructurii sociale (educaţie, sănătate, servicii sociale), a infrastructurilor de economie socială, precum şi construirea/reabilitarea centrelor integrate de intervenţie medico-socială. O atenţie deosebită va fi acordată proiectelor integrate care vor avea în vedere intervenţii din domeniile ocupării forţei de muncă, educaţiei, incluziunii sociale şi sănătăţii. Prin urmare, conform Programului Naional de Reformă 2014, România are în vedere dezvoltarea economiei sociale, pentru crearea de noi locuri de muncă şi incluziunea socială a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, precum şi pentru îmbunătăţirea serviciilor oferite la nivel local, iar pentru ducerea la îndeplinire a acestui deziderat, alături de fondurile europene, pot fi atrase și surse de finanare private prin încheierea unor PPP. Cercetare, dezvoltare, inovare În ceea ce privește stimularea creşterii investiţiilor private în domeniul cercetare, dezvoltare, inovare, în ultimii ani au fost susţinute financiar cca de proiecte destinate dezvoltării activităţilor proprii de cercetare-dezvoltareinovare ale întreprinderilor din care s-au finalizat 141 de proiecte, rezultând 112 cereri de brevete depuse, 57 de rezultate de cercetare-dezvoltareinovare transferate şi implementate în întreprinderi 18 şi 730 de locuri de muncă nou create. În plus, prin OG nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, deducerea suplimentară pentru activităţile de cercetare-dezvoltare-inovare a fost majorată, de la 20% la 50% din cheltuielile eligibile. În conformitate cu Programul Naional de Reformă 2014, precum şi cu Strategia naţională pentru cercetare-dezvoltare-inovare , care constituie şi cadrul prin care se îndeplinesc condiţionalităţile ex-ante pentru utilizarea fondurilor europene, în vederea încadrării pe traiectoria de atingere a ţintei naţionale Europa 2020, consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice şi a inovării reprezintă o prioritate a României pentru perioada În acest scop, România are în 19 Guvernul României, Programul Naional de Reformă (PNR), București, vedere stimularea investiţiilor private în cercetaredezvoltare-inovare, dezvoltarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare-inovare şi deblocarea potenţialului de excelenţă în cercetare şi inovare. Pentru stimularea investiţiilor private în cercetaredezvoltare-inovare vor fi promovate activităţile de cercetare-dezvoltare-inovare din sectoarele economice cu potenţial de creştere. În acest scop, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sprijină colaborarea dintre întreprinderi şi organizaţii de cercetare-dezvoltare-inovare, încura- jând transferul de cunoştinţe, tehnologie şi personal cu competenţe avansate în cercetare-dezvoltareinovare, în vederea inovării de procese şi produse în domeniile de specializare inteligentă. Prin Fondul European de Dezvoltare Regională se vor finanţa proiectele derulate de întreprinderi, individual sau în PPP cu institute de cercetare/universităţi, de start-up-uri şi spin-off-uri inovative, proiectele destinate dezvoltării entităţilor de transfer tehnologic, precum şi cele pentru dezvoltarea resurselor umane pentru cercetare şi inovare (inclusiv instruirea cercetătorilor în problematica drepturilor industriale şi a proprietăţii intelectuale şi asigurarea, în cadrul universităţilor, de personal specializat în transfer tehnologic şi în comercializarea rezultatelor cercetării). În ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii de 21 cercetare, atât ca parte a unor clustere existente/ emergente sau centre de excelenţă, cât şi în domeniile cu avantaje competitive şi potenţial de creştere, din Fondul European de Dezvoltare Regională vor fi finanţate proiectele pentru crearea şi modernizarea marilor infrastructuri de cercetaredezvoltare-inovare, precum şi a unor reţele de centre de cercetare-dezvoltare-inovare, coordonate la nivel naţional şi racordate la reţele europene şi internaţionale de profil. În acest scop, alături de Fondul European de Dezvoltare R egională, se dorește și atragerea de surse private, prin dezvoltarea unor proiecte în PPP. 19 Un start-up este o companie, un parteneriat sau o organizaie temporară, proiectată pentru a căuta modele de afaceri repetabile şi scalabile. Aceste companii, în general, nou create, sunt într-o fază de dezvoltare și cercetare pentru piee. 20 Un spin-off este o companie înfiinată în baza unui acord pentru un transfer oficial de proprietate intelectuală/tehnologie de la o instituie la o firmă nou creată. 21 Un cluster reprezintă o grupare de persoane juridice și persoane fizice, constituită în baza unui contract de asociere, încheiat între organizaiile din sfera știinei și inovării acreditate și/sau instituiile de învăământ superior acreditate, alte organizaii necomerciale, pe de o parte, și ageni economici, autorităi ale administraiei publice locale, asociaii patronale sau asociaii profesionale, persoane fizice, instituii financiare, organizaii internaionale, investitori autohtoni sau străini, pe de altă parte, în scopul desfă ș urării activită ii de cercetare ș tiin ifică, de învăământ și de transfer tehnologic al rezultatelor știinifice și inovaiilor, valorificării lor prin activită i economice.

47 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Energie În conformitate cu Programul Naional de Reformă 2014, principala prioritate pentru atingerea obiectivului naţional Europa 2020 în domeniul surselor regenerabile de energie vizează valorificarea surselor regenerabile de energie mai puţin utilizate în comparaţie cu potenţialul de dezvoltare identificat. Prin accesarea Fondului European de Dezvoltare Regională şi a Fondului de Coeziune, vor fi finanţate în cadrul Programului Operaional Infrastructura Mare măsuri referitoare, în principal, la producerea şi distribuţia energiei electrice şi termice din surse regenerabile de energie. Pentru atingerea obiectivului naţional Europa 2020 în domeniul eficienţei energetice, conform Programului Naional de Reformă 2014, eforturile se vor îndrepta în direcţia implementării reţelelor inteligente de distribuţie a energiei, promovării cogenerării de înaltă eficienţă, promovării unui transport eficient al energiei electrice şi a gazului, precum şi îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirilor publice şi rezidenţiale. Alături de fonduri europene se dorește și atragerea de surse private pentru finanarea unor obiective de investiii în domeniul surselor regenerabile de energie și al eficienei energetice, iar în acest sens se încurajează proiectele dezvoltate în PPP. Sănătate Conform Programului Naional de Reformă 2014 şi Acordului de Parteneriat pentru perioada , un sector important pentru dezvoltarea României în perioada îl reprezintă sănătatea. Nevoile de îmbunătăţire a infrastructurii de sănătate, de asigurare a unor servicii de calitate, precum şi de creştere a accesului la aceste servicii pentru întreaga populaţie, în special a celor mai vulnerabile segmente ar putea fi îndeplinite și prin atragerea de finanări din fonduri europene sau din surse private pentru dezvoltarea îngrijirii primare, a serviciilor acordate în ambulatoriu şi a serviciilor de urgenţă, precum şi a spitalelor de urgenţă regionale şi judeţene, iar în acest sens ar putea fi încurajate și proiectele realizate în cadrul unui PPP. IV. Ce ar putea să controleze Curtea de Conturi în cadrul proiectelor dezvoltate în parteneriat public-privat Conform Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat, orice PPP presupune un contract încheiat între un partener public și un partener privat. Conform art. 7 din Legea nr. 233/2016, partenerul public este definit ca fiind oricare dintre entităţile care sunt autorităţi contractante sau entităţi contractante în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu completările ulterioare, al art. 4 din Legea nr. 99/2016, precum şi al art. 9 şi 10 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, iar conform art. 6 lit. (f) din Legea nr. 233/2016, partenerul privat este definit ca fiind investitorul privat sau asocierea de investitori privaţi care a semnat cu partenerul public contractul de parteneriat public-privat. Prin urmare, conform Legii nr. 233/2016 coroborată cu Legea nr. 98/2016, Legea nr. 99/2016 și cu Legea nr. 100/2016, partenerul public, care face parte dintr-un contract de PPP, este considerat oricare din entităile care au calitatea de autorităi contractante, respectiv: autorităţile şi instituţiile publice centrale sau locale, precum şi structurile din componenţa acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite şi care au stabilite competenţe în domeniul achiziţiilor publice; organismele de drept public (orice alte entităi faă de cele definite mai sus); asocierile care cuprind cel puţin o autoritate contractantă dintre cele prevăzute mai sus. În ceea ce privește entităile care intră în sfera de competenă a Curii de Conturi, acestea sunt entităile publice (definite conform art. 23 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curii de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare denumită în continuare Legea nr. 94/1992) dar și alte categorii de persoane (definite conform art. 24 din Legea nr. 94/1992), cum ar fi cele care: beneficiază de garanţii guvernamentale pentru credite, de subvenţii sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a altor instituţii publice; administrează, în temeiul unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; administrează şi/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea ad- ministrării şi/sau utilizării acestor fonduri. Coroborând toate prevederile legale mai sus menionate rezultă că, în legătură cu entităile implicate într-un PPP, Curtea de Conturi are competenă după cum urmează: în cazul PPP contractual Curtea de Conturi poate verifica: partenerul public conform art. 23 din Legea nr. 94/1992; 45

48 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România partenerul privat în situaia în care contractul de PPP prevede că acesta este cel care administrează fondurile publice, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării acestor fonduri conform art. 24 din Legea nr. 94/1992; în cazul PPPinstituional Curtea de Conturi poate verifica: partenerul public conform art. 23 din Legea nr. 94/1992; partenerul privat în situaia în care contractul de PPP prevede că acesta este cel care administrează fondurile publice, verificările urmând a se efectua numai în legătură cu legalitatea administrării acestor fonduri conform art. 24 din Legea nr. 94/1992 ; societatea de proiect, ce are ca acionari atât partenerul public, cât și partenerul privat conform art. 24 din Legea nr. 94/1992. În ceea ce privește activitatea pe care o poate desfășura Curtea de Conturi la entităile ce fac parte dintr-un PPP, conform HG nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, Curtea de Conturi poate desfășura: audit de conformitate (controlul) prin care urmăreşte modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale de către administratorul desemnat prin contractul de PPP, respectiv partenerul public, partenerul privat sau societatea de proiect; audit financiar respectiv activitatea prin care se urmăreşte dacă situaţiile financiare ale partenerului public sunt complete, reale şi conforme cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativteritoriale şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al entităţii verificate sunt în concordanţă cu scopul, obiectivele şi atribuţiile prevăzute în actele normative prin care a fost înfiinţată entitatea şi dacă respectă principiile legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii; audit al performanţei prin care poate efectua o evaluare independentă asupra economicită- ii, eficienei și/sau eficacităii activităii desfășurate de partenerul public și/sau a respectării acelorași obiective de către partenerul public și/sau de către compania de proiect, în ce privește administrarea de către acesta/aceasta a obiectivelor de investiii realizate în cadrul unui PPP. V. Concluzii Analiștii economici, dar în special cei europeni, care pun un mare accent pe PPP, consideră că transferul de management și know-how din sectorul privat către sectorul public poate diminua deficienele manageriale ale sectorului public, care provin în primul rând din faptul că persoanele care gestionează banii publici nu-și asumă niciun risc personal, nefiind banii lor și mai mult decât atât pot intra adesea într-un conflict de interese sau pot fi supuse unor influene sau presiuni externe, care pot afecta respectarea principiilor de economicitate, eficienă și eficacitate în utilizarea fondurilor publice. Implementarea proiectelor de PPP a demonstrat din practica altor state o serie de avantaje, respectiv: o mai bună implementare a proiectelor publice din punctul de vedere al respectării termenelor de execuie și încadrarea în bugetele asumate, reducerea costurilor de construcie și îmbunătăirea calităii prin valorificarea eficienei și a potenialului inovativ al sectorului privat, eșalonarea costurilor de finanare atât pe durata de construire, cât și pe cea de operare, având ca efect o reducere a presiunilor imediate asupra bugetelor sectorului public, o corectă alocare a riscurilor între sectorul public și cel privat, având drept rezultat reducerea costurilor generale ale proiectului, stimularea cercetării-dezvoltării, a inovării și a eforturilor în materie de dezvoltare durabilă; Chiar dacă PPP a fost un succes în unele state din UE, legislaia din ara noastră nu a reușit să facă acest tip de parteneriat atractiv pentru mediul privat, acesta fiind și principalul motiv pentru care până în prezent nu a fost încheiat niciun PPP începând cu anul 2010 când a apărut Legea nr. 178 privind PPP, singurele proiecte în PPP realizate în ara noastră fiind încheiate în baza OG nr. 16/2002 privind contractele de PPP. 46

49 Modul în care parteneriatul public-privat (PPP) poate fi folosit pentru finanarea investiiilor publice în România Sperăm ca odată cu apariia Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public privat, care aduce noi clarificări în domeniul PPP și care este considerată mai motivantă decât precedenta atât pentru autorităile publice, cât și pentru mediul privat, să apară proiecte noi de investiii în parteneriat public privat în domeniile: infrastructură, sănătate, învăământ, cercetare-dezvoltare, energie, servicii sociale, incluziune socială. Bibliografie Centrul de resurse pentru participare publică, Parteneriat pentru comunitate. Finanţarea serviciilor sociale de la bugetul local al Municipiului Timişoara, 2010, Timișoara. Comunicat de presă IN S nr. 100/2016. Comunicatul Comisiei Europene cu privire la finanţarea proiectelor reţelei transeuropene de transport prin parteneriate între sectorul public şi cel privat, Doc. COM (1997), p.13. Commission of the European Communities, Report on the public consultation on the Green Paper on public private partnership and community law on public contracts and concessions, Brussels, Constantinescu Dan, Rolul PPP în creşterea calităţii serviciilor de asigurare a sănătăţii, ECTAP, Volumul XIX (2012), No. 10 (575), pp European Commission, (2009), Mobilising private and public investment for recovery and long term structural change: developing Public Private Partnerships, COM (2009) 615 final. European PPP Expertise Centre (EPEC), (2011), Using EU Funds in PPPs explaining the how and starting the discussion on the future; Guvernul României, Programul Naional de Reformă (PNR), București, Institutul pentru Politici Publice, PPP soluie pentru un mai bun management al comunităilor locale din România, București, Levai Codrina Mihaela, Aspecte teoreticopractice privind PPP în Uniunea Europeană, nr. 1/2012 al Revistei Acta Universitatis George Bacovia. McQuaid, Ronald, Scherrer Walter, Public Private Partnership in the European Union: Experiences in the UK, Germany and Austria, Uprava, letnik VI, 2/2008, p Nilufa Akhter Khanom, Conceptual Issues in Defining Public Private Partnerships, Paper For Asian Business Research Conference Programul de Guvernare , București, Rules applicable to Institutionalised Public- Private Partnerships (IPPP), Official Journal C 91 of Senatul României, Expunere de motive privind L egea parteneriatului public privat, Senatul României, Expunere de motive privind Legea parteneriatului public privat, 2016; Directivele 17/2004/EC, 18/2004/EC, 89/665/ EEC și 92/13/EEC. Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor. Legea nr. 178 din 1 octombrie 2010 a parteneriatului public-privat, publicată în MO nr. 676 din 5 octombrie Legea nr. 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 233 din 24 noiembrie 2016 privind parteneriatul public privat, publicată în MO nr. 954/ 25 noiembrie Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice. Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale. Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servici i. OG nr. 16 din 24 ianuarie 2002 privind contractele de parteneriat public-privat. OUG nr. 60 din 25 aprilie 2001 privind achiziţ iile publice. OUG nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie public ă, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. HG nr. 208 din 17 martie 2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. HG nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi. 47

50 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA PROGRAMULUI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ ÎN DOMENIUL VERIFICĂRII ACHIZIIILOR PUBLICE A AUDITORILOR PUBLICI EXTERNI DIN CADRUL CURII DE CONTURI A ROMÂNIEI Cristina BREDEN Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate Director Rodica CIOCOIU Direcţia de control al achiziţiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu şi pregătire profesională a personalului de specialitate Auditor Public Extern Î ntre măsurile pentru întărirea controlului în domeniul achiziiilor publice, care revin Curii de Conturi din cadrul Strategiei naionale în domeniul achiziiilor publice, aprobată prin HG nr. 901/2015, se numără: elaborarea de ghiduri privind modul de realizare a controlului achiziiilor publice, achiziiilor sectoriale și concesiunilor; armonizarea procedurilor și metodelor utilizate de Curtea de Conturi a României în efectuarea auditului achiziiilor publice cu cele utilizate de Autoritatea de Audit; pregătirea profesională a personalului de specialitate din cadrul structurilor de specialitate ale Curii de Conturi cu privire la modul de realizare a controlului achiziiilor publice. Necesitatea întăririi controlului în domeniul achiziiilor publice se impune și datorită altor considerente care rezultă din coninutul Strategiei naionale în domeniul achiziiilor publice și din actele normative subsecvente acesteia. Astfel, după intrarea în vigoare a noului pachet legislativ în domeniul achiziiilor publice, în luna mai 2016 a avut loc trecerea la eliminarea treptată a controlului ex-ante sistematic efectuat de Agenia Naională pentru Achiziii Publice (ANAP), în paralel cu introducerea unor verificări prin sondaj a cca 10-15% din procedurile de atribuire a contractelor de achiziie publică derulate de autorităile contractante, cu finanare de la bugetul statului, în vederea creșterii în continuare a responsabilităii lor, fapt ce a condus la creșterea concomitentă a numărului de proceduri de atribuire care nu au fost supuse verificării ex-ante de cătreanap. De asemenea, conform prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achiziiile publice și ale Legii nr. 99/2016 privind achiziiile sectoriale, de la data intrării în vigoare a acestor acte normative, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi, ceea ce presupune un volum de muncă suplimentar pentru auditorii publici externi ai Curii de Conturi, în cadrul aciunilor de verificare incluse în programul anual de activitate, pe care le desfășoară la entităile publice. I. Primul pas efectuat de Curtea de Conturi în vederea implementării măsurilor mai sus menionate a fost înfiinarea, începând cu data de , în subordinea președintelui Curii de Conturi, a Direciei de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate, cu un număr de 22 de posturi, dintre care 18 posturi au fost ocupate treptat, în perioada februarie-decembrie În perioada mai-iunie 2016, auditorii publici externi din cadrul acestei direcii au fost instruii cu privire la modul de efectuare a unei aciuni de verificare (audit financiar, audit de conformitate și audit al performanei), inclusiv în domeniul achiziiilor publice, domeniu pe care s-a pus un accent ridicat. Programul de instruire a inclus și un curs de contabilitate și analiză a datelor din situaiile financiare, un curs de tehnologia informaiei (programele informatice utilizate în desfășurarea activităilor specifice) și un curs privind conduita etică. 48

51 Programul de pregătire profesională în domeniul verificării achiziiilor publice a auditorilor publici externi În continuare, în cadrul Direciei de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate a fost elaborat proiectul Ghidului privind modul de verificare a achiziiilor publice și achiziiilor sectoriale,pe baza noului pachet legislativ cu privire la achiziiile publice și a achiziiilor sectoriale, a actelor normative elaborate în aplicarea acestora, a standardelor internaionale de audit general acceptate relevante și a Regulamentului privind modul de organizare și desfășurare a activităilor specifice Curii de Conturi, precum și de valorificare a actelor rezultate din aceste activităi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curii de Conturi nr. 155/2014. Ghidul, prin care s-a realizat și armonizarea procedurilor și metodelor utilizate de Curtea de Conturi a României în efectuarea auditului achiziiilor publice cu cele utilizate de Autoritatea de Audit, a fost aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 426/ II. Al doilea pas efectuat de Curtea de Conturi în vederea implementării măsurilor din cadrul Strategiei naionale în domeniul achiziiilor publice a fost organizarea de către Departamentul I al Curii de Conturi, împreună cu Direcia de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate, precum și desfășurarea unui Program de pregătire profesională în domeniul verificării achiziiilor publice a tuturor auditorilor publici externi ai Curii de Conturi. Programul s-a desfășurat în 2 etape: 1. În prima etapă,care s-a desfășurat în perioada septembrie-noiembrie 2016, toi auditorii publici externi au trebuit să studieze individual noile acte normative în domeniul achiziiilor publice. De asemenea, pe baza Ghidului privind modul de verificare al achiziiilor publice și achiziiilor sectoriale, Direcia de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate a elaborat suportul de curs necesar pentru susinerea cursurilor de pregătire profesională. 2. În cadrul celei de-a doua etape, respectiv în perioada 5 decembrie martie 2017, s-a desfășurat Programul de pregătire profesională cu privire la modul de verificare a achiziiilor publice, pe baza noului pachet legislativ, a tuturor auditorilor publici externi ai Curii de Conturi, din cadrul celor 12 departamente centrale și 42 de camere de conturi teritoriale, care au participat la un curs de 5 zile, susinut de 14 formatori instruii în domeniul achiziiilor publice, din cadrul Direciei de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate. Obiectul cursului a avut ca temă Verificarea achiziiilor publice în conformitate cu prevederile noului pachet legislativ și a constat în prezentarea noutăilor și a modului de realizare a controlului/ auditului în domeniul achiziiilor publice pe baza pachetului legislativ aprobat în anul Programul de pregătire profesională a cuprins 56 de cursuri, din care 16 cursuri s-au desfășurat în București (13 cursuri pentru 12 departamente centrale, dintre care un departament împărit în 2 grupe; 2 cursuri pentru Camera de Conturi a Municipiului București, împărită în 2 grupe și un curs pentru Camera de Conturi a judeului Ilfov), iar 41 de cursuri s-au desfășurat la sediile camerelor de conturi judeene. Numărul total de auditori publici externi programai să participe la cele 56 de cursuri a fost de de persoane, dintre care 176 de persoane cu funcii de conducere și 857 de persoane cu funcii de execuie. 49

52 Programul de pregătire profesională în domeniul verificării achiziiilor publice a auditorilor publici externi S-a constatat prezena la curs a unui număr de 958 de auditori publici externi, dintre care 148 de persoane cu funcii de conducere și 810 de auditori publici externi/consilieri juridici. Rezultă un procent de participare de 93% din total, respectiv de 84% în cazul personalului cu funcie de conducere și de 95% în cazul persoanelor cu funcie de execuie. Nu au participat la curs un număr de 75 de persoane, dintre care 28 de persoane cu funcii de conducere și 47 de auditori publici externi, motivele neparticipării fiind, de regulă, incapacitatea temporară de muncă datorată concediilor medicale, concediilor pentru creșterea copilului, concediului prenatal, concediilor de odihnă, dar și alte motive. La finalul fiecărui curs a fost transmis participanilor spre completare Chestionarul de evaluare a cursului, document prin care fiecare dintre aceștia a avut posibilitatea să evalueze atât cursul cât și lectorii. Din analiza chestionarelor completate de participanii la curs au rezultat următoarele concluzii: tematica cursului și toate conceptele/aspectele prezentate în cadrul cursului au fost apreciate ca având un grad ridicat de utilitate în activitatea pe care o desfășoară efectiv auditorii publici externi; conceptele și aspectele specifice prezentate au fost înelese la un nivel ridicat de participani, care au considerat că acestea le vor fi de un real folos în desfășurarea activităilor de control/audit în domeniul achiziiilor publice; testele de detaliu incluse în Ghidul privind modul de verificare a achiziiilor publice și achiziiilor sectoriale, care prezintă documentele care se supun verificării, prevederile legale incidente, o scurtă descriere a posibilelor abateri de la legalitate care pot fi identificate și a consecinelor acestora, au fost considerate de utilitate maximă în activitatea de control/audit; în fondul de timp redus alocat cursului a fost acoperită o paletă foarte largă de aspecte de interes pentru auditori; obiectivele cursului, stabilite de lectori împreună cu participanii la curs au fost realizate la un nivel ridicat; metodele de lucru din cadrul cursului au avut un echilibru bun, corespunzător așteptărilor formulate încă din prima zi și au parcurs toate punctele de maxim interes. Referitor la evaluarea lectorilor, cursanii au apreciat nivelul ridicat de cunoaștere a problematicii specifice subiectelor, calitatea generală ridicată a prezentării cursului, capacitatea ridicată de a răspunde la întrebările participanilor, aptitudinea ridicată de a încuraja participarea la dezbateri, precum și nivelul general ridicat al organizării cursului (prezentarea, exemplele, aplicaiile, discuiile, atmosfera, relaionarea interumană ș.a.). În final, participanii au formulat și unele recomandări, dintre care amintim pe următoarele: organizarea periodică ( semestrial/anual) de seminarii privind modul de verificare a achiziiilor publice; 50

53 Programul de pregătire profesională în domeniul verificării achiziiilor publice a auditorilor publici externi după aproximativ 6-12 luni de la aplicarea în activitatea de audit/control a cunoștinelor dobândite la cursul cu tema Verificarea achiziiilor publice în conformitate cu prevederile noului pachet legislativ, să se organizeze un nou curs, în care să se prezinte următoarele: studii de caz complexe, elaborate pe tipuri de proceduri de atribuire a contractelor de achiziie publică, eventual pe baza constatărilor identificate de auditorii Curii de Conturi, și modul de soluionare al acestora de către instana de judecată; aspecte referitoare la achiziiile publice, rezultate din controlul ex-ante efectuat de Agenia Naională pentru Achiziii Publice, din activitatea desfășurată de Consiliul Naional pentru Soluionarea Contestaiilor, din practica judiciară și din deciziile Curii Constituionale; în viitor, cursurile de pregătire profesională să se organizeze în același mod, respectiv cu deplasarea formatorilor la sediile camerelor de conturi din teritoriu. În vederea îndeplinirii solicitărilor formulate de auditorii publici externi la finalul programului de pregătire profesională derulat în perioada septembrie martie 2017, auditorii Direciei de control al achiziiilor publice, elaborare a metodologiei în acest domeniu și pregătire profesională a personalului de specialitate au demarat elaborarea de studii de caz pentru toate tipurile de contracte de achiziie publică (bunuri, lucrări, servicii și servicii sociale), atribuite prin toate tipurile de proceduri (procedura simplificată, licitaia deschisă, licitaia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea competitivă, negocierea fără publicare, concursul de soluii, parteneriatul pentru inovare) și prin încredinare directă. La elaborarea acestor studii de caz, pe lângă prevederile legale aplicabile domeniului achiziiilor publice, sunt avute în vedere atât constatările identificate de auditorii publici externi din cadrul structurilor de specialitate ale Curii de Conturi și modul de soluionare al acestora de către instanele de judecată, precum și aspecte referitoare la achiziiile publice, rezultate din controlul ex-ante efectuat de Agenia Naională pentru Achiziii Publice și din activitatea desfășurată de Consiliul Naional pentru Soluionarea Contestaiilor. În concluzie, considerăm că Programul de pregătire profesională cu privire la modul de verificare a achiziiilor publice, pe baza noului pachet legislativ, a tuturor auditorilor publici externi ai Curii de Conturi, desfășurat în perioada septembrie martie 2017 și-a atins scopul, gradul de participare a auditorilor publici externi fiind de 93% (958 de participani/ de persoane programate). Auditorii publici externi au asimilat un volum foarte mare de informaii noi, referitoare la domeniul achiziiilor publice, care considerăm că: le-a trezit și mai mult interesul pentru verificarea legalităii utilizării fondurilor publice într-un domeniu vulnerabil și suprareglementat, precum și pentru participarea, în viitor, la cursuri/seminarii având teme similare; vor conduce la o interpretare unitară de către aceștia a prevederilor legale în domeniul achiziiilor publice și la creșterea calităii actelor de control încheiate, printr-o fundamentare riguroasă, de fapt și de drept, pe bază de probe de audit suficiente și adecvate, a abaterilor de la legalitate ce se vor constata în domeniul achiziiilor publice. 51

54 SINTEZA DUPĂ JURNALUL INTOSAI EDIŢIA SPRING 2017 Liliana MUSTAĂ Direcia Relaii Externe și Protocol Consilier Ediia Spring 2017 a Jurnalului INTOSAI se desfășoară de-a lungul a opt seciuni structurate în subseciuni sau articole care au menirea de a-i informa pe membrii INTOSAI, și nu numai, cu privire la cele mai noi proceduri și aspectele tehnice din domeniul auditului public extern. Acestea includ studii de caz, idei privind noile metodologii de audit sau detalii privind programele de formare în domeniul auditului. Următoarele titluri reprezintă structura principală a revistei: I. Editorial II. Știri pe scurt III. Istorii specifice - cu subtitlurile: Instituiile supreme de audit și adaptarea la schimbările climatice Auditul performanei de mediu INTOSAI lansează un nou Cod de etică Pregătirea SAI-urilor pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă IV. Din interiorul INTOSAI V. Ultimele știri despre IDI VI. Cooperarea INTOSAI Donatori VII. Pe scurt despre Capacitatea de Consolidare VIII. Calendarul INTOSAI I. Editorialul acestei ediii a Jurnalului INTOSAI este publicat de d-l Raimundo Carreiro, președintele Curii de Conturi din Brazilia Titlul acestui editorial Pregătii pentru a cuceri provocările cerinelor pentru standarde, precum și declaraia dlui. Raimundo Carreiro: Intenionez să pun în practică moto-ul INTOSAI Experiena Comuna Beneficii pentru Toi, subliniază preocuparea pentru îndeplinirea misiunii pe care o are în calitatea sa de președinte al Comitetului INTOSAI pentru Standarde Profesionale ( PSI). Congresul XXII INCOSAI a inaugurat o nouă etapă prin aprobarea Planului strategic , care autorizează revizuirea Cadrului Internaional al Standardelor Internaionale ale Instituiilor Supreme de Audit (ISSAI), adoptând documentul numit Procesul care trebuie urmat pentru Cadrul Organizaiei Internaionale a Instituiilor Supreme de Audit (INTOSAI). Comunitatea SAI-urilor se bucură deja de un cadru solid al standardelor profesionale și de îndrumări disponibile pentru a ghida și a spori activitatea de supraveghere de către instituiile de audit în diversele domenii de activitate din sectorul public. De asemenea, se fac progrese în ceea ce privește imensa provocare a diseminării și implementării ISSAIs, datorită unei combinaii de iniiative din cadrul INTOSAI, care include eforturi remarcabile realizate de Iniiativa de Dezvoltare (IDI) în cadrul INTOSAI. În opinia președintelui SAI Brazilia, principalele provocări întâmpinate în prezent, cu privire la alinierea standardelor internaionale de audit, sunt: Îmbunătăirea planificării proiectelor care se referă la stabilirea standardelor; Punerea în aplicare a procesului de elaborare și aprobare a standardelor prin intermediul subcomisiilor PSC, al diferitelor grupuri de lucru și al FIPP pentru a asigura calitatea și coerena; Universalizarea cunoștinelor despre ISSAI și iniiativele de consolidare a capacităii de implementare a acestora; Asigurarea faptului că ISSAI sunt soluia preferată a standardelor de securitate; Asigurarea faptului că INTOSAI este considerat principalul organism de stan- dardizare a guvernelor internaionale. Pentru a întâmpina aceste provocări cu succes, noi trebuie să continuăm să consolidăm cooperarea cu lidership-ul Comitetului pentru Consolidarea Capacitaii (CBC) și cu cel al Comitetului pentru Împărtășirea Cunoștinelor (KSC), așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. 52

55 Sinteza după Jurnalul Intosai editia Spring 2017 II. În Capitolul Știri pe Scurt, pe lângă știrile de ultimă oră primite de la SAI-uri din întreaga lume, la pagina 13 este publicat articolul Știri din România Curtea de Conturi a României a adoptat noi norme metodologice în domeniul achiziiilor publice și a publicat recent pe site-ul instituiei orientări privind achiziiile publice și examinarea sectorială a achiziiilor publice. Liniile directoare funcionează ca un instrument de lucru pentru personalul care are competene în activitatea de control. Acestea au fost elaborate în conformitate cu (1) mandatul legal și funciile de bază ale Curii de Conturi, (2) standardele internaionale ale instituiilor supreme de audit (ISSAI), (3) prevederile regulilor organizatorice și ale activităilor specifice Curii de Conturi, precum și cu (4) urmărirea documentelor care rezultă din aceste activităi. În conformitate cu Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcionarea Curii de Conturi a României, instituia are obligaia de a întocmi anual un raport de activitate și un raport public. Raportul public 2015 și raportul de activitate din 2016 au fost publicate în ianuarie Raportul public pentru 2015, pe care Curtea de Conturi îl prezintă Parlamentului, include observaiile Curii de Conturi privind execuia bugetară a conturilor anuale auditate. Concluziile controalelor efectuate asupra entităilor autoadministrate, societăilor cu capital integral sau parial deinute de stat, precum și a altor entităi juridice supuse controlului Curii. Raportul de activitate pentru 2016 se referă la date și informaii instituionale, la activităi specifice și rezultatele obinute, la activităi internaionale și resurse umane și financiare românești disponibile la Curtea de Conturi în SAI Republica Cehă: Președintele Oficiului Suprem de Audit al Republicii Cehe, d-l Miloslav Kala, a semnat un acord cu Federaia Internaională a Contabililor (IFAC) în decembrie pentru a traduce și publica în 2016 manualul Declaraii de contabilitate (IPSAS). SAI Mongolia are un nou auditor general, d-l Khurelbaatar Dorjsurenkholoo numit de Parlament la 12 ianuarie SAI Noua Zeelanda, are un nou auditor general pentru un mandat de 7 ani d-l Martin Matthews de la 1 februarie Știri din Republica Slovacia Oficiul Suprem de Audit din Republica Slovacia, împreună cu Universitatea Agricolă au desfășurat un audit în cooperare privind funcionarea municipalităii. În anul 2015, Republica Slovacă avea 2,890 de municipalităi, iar Biroul Suprem de Audit al Republicii Slovace (OMS SR) are responsabilitatea de a le audita pe toate. Cu cât este mai mare numărul de municipalităi auditate de SAI Slovacia, având 8 oficii regionale, cu atât mai mult are nevoie de asistenă externă. Până în prezent, SAO SR a încheiat 14 contracte de cooperare cu diferite organe și instituii de stat și independente, cum ar fi: Academia de Știine a Slovaciei, Camera de Audit a Slovaciei și Biroul pentru Achiziii Publice. Pentru mai multe informaii poate fi contactat SAO SR la info@nku.gov.sk. SAI Japonia Teruhiko Kawato, Președinte al SAI Japonia, a prezentat raportul de audit pentru anul fiscal 2015 primului-ministru ShinzoAbe. SAIAfganistan SAO organizează un seminar de 5 zile cu oficialii guvernamentali de rang înalt; - SAO învaă despre mecanismul de angajare a cetăenilor în Nepal; - auditorii generali ai SAI Afganistan și SAI Suedia s-au întâlnit în luna decembrie Scopul întâlnirii a fost acela de a stabili condiiile de colaborare în viitor; - SAI Afganistan crește cunoștinele personalului prin traducerea de manuale și g hiduri. Acest fapt este subliniat de domnul dr. Mohammad Sharif Sharifi, auditor general în articolul publicat la pagina 11, intitulat: Oficiul Suprem de Audit din Afganistan îmbunătăește cunoașterea personalului prin traducere. SAI Egipt SAI Egipt (ASA) a participat la mai multe evenimente ale pieei comune pentru Africa de Est și Africa de Sud (COMESA), inclusiv la cea de-a 36-a reuniune a Comisiei COMESA privind administraia și chestiunile bugetare din Lusaka, Zambia. Au fost emise mai multe recomandăricheie, inclusiv programul Curii de Justiie COMESA 2017 pentru adoptarea politicilor; mobilizarea de resurse suplimentare pentru susinerea activităilor de formare; serviciile poștale limitate și noile recrutări până la emiterea rapoartelor de audit organizaional și îndrumări cu privire la declaraiile generale ale secretariatului de proiect. 53

56 Sinteza după Jurnalul Intosai editia Spring 2017 SAI Maldive a publicat Planul Strategic Tema Planului Strategic este Furnizarea de valoare și beneficii pentru naiune și cetăeni prin activitatea de audit în sectorul public. SAI Turcia Curtea de Conturi a Turciei (TCA) a găzduit mai multe întâlniri la Ankara, Turcia, în octombrie 2016, inclusiv Reuniunea Consiliului de Administraie al Cooperării Economice a Instituiilor Supreme de Audit (ECOSAI); a 16-a Şedină a Comitetului de instruire; și a 7-a Adunare a ECOSAI. SAI Bulgaria În 2016, Oficiul Naional de Audit al Bulgariei (NAO) a început să implementeze auditul pentru evaluarea eficacităii dezvoltării E- sănătăii în ară. Platforma E-sănătate, astfel cum stabilește Uniunea Europeană, este un factor-cheie pentru piaa europeană a serviciilor de sănătate și pentru gestionarea în mod progresiv a creșterii cheltuielilor sistemului de sănătate. E-sănătatea vizează îmbunătăirea stării de sănătate a cetăenilor și a calităii vieii, oferind acces egal la servicii de sănătate moderne, eficiente și de înaltă calitate, utilizând noi tehnologii și oportunităi. Misiunea de audit progresează și rezultatele sunt așteptate să fie lansate în cursul acestui an. Informaii suplimentare pot fi primite de la Ventsislava Tomova, auditor şef și liderul echipei de audit, prin vtomova@bulnao.government.bg și pe site-ul web al Băncii Naionale de Audit: government.bg. SAI Lituania NAOL impune transparenă prin măsuri de date deschise. În noiembrie 2016, NAOL a publicat date privind punerea în aplicare a recomandărilor transmise organismelor auditate în cursul auditurilor de performană finalizate în 2014 sau ulterior. Aceste date din sistemul intern de informaii au fost făcute publice, permiând tuturor părilor interesate să verifice statutul privind punerea în aplicare a fiecărei recomandări. Datele sunt publicate online în mai multe formate, pentru a se asigura că fiecare cititor are accesibilitate pe baza nevoilor și preferinelor. Datele deschise sunt disponibile pe site-ul web al Oficiului Naional de Audit al Lituaniei la adresa Pentru mai multe informaii, poate fi contactată d-na Kristina Jakštonytê la: kristina. jakstonyte@vkontrole.lt. SAI Coreea Consiliul de Audit și Inspecie din Coreea a găzduit un seminar trienal pe tema Cum se asigură un audit eficient și eficacitatea rezultatelor auditului. Seminarul, care a avut loc la Seul, Coreea, la jumătatea lunii octombrie a anului trecut, a găzduit 50 de participani din 31 de SAI-uri din regiunea asiatică. III. Seciunea Istorii, de la pagina 21 la pagina 33 publică patru articole: Instituiile Supreme de Audit și Adaptarea la Schimbările Climatice Audit pentru a aborda un risc complex, de Michelle R. Wong (SAI U.S.A.) și Willemien Roenhorst (SAI Olanda). Auditul de Performană al Mediu lui de Awadhesh Prasad, Universitatea Naională din Australia; INTOSAI lansează noul Cod de etic ă; Pregătirea Instituiilor Supreme de Audit pentru Obiectivele Dezvoltării Durabile. Instituiile Supreme de Audit și Adaptarea la Schimbările Climatice Audit pentru a aborda un risc complex, de Michelle R. Wong (SAI USA) şi Willemien Roenhorst ( SAI Olanda) Schimbările climatice sunt considerate de muli ca fiind o problemă complexă, transversală, care prezintă riscuri pentru mai multe sisteme de mediu și economice. Potrivit Consiliului Naional de Cercetare al Statelor Unite, deși detaliile exacte nu pot fi prezise cu certitudine, există o înelegere știinifică clară că schimbările climatice au consecine grave asupra societăii umane și asupra multor sisteme fizice și ecologice de care depinde. În ciuda rolului adaptabil în gestionarea riscurilor legate de schimbările climatice, un audit din 2012 al Grupului de lucru privind auditul de mediu (WGEA) al Organizaiei Europene a Grupurilor de Audit Internaionale (EUROSAI) a constatat că adaptarea nu este o prioritate între cele opt guverne europene incluse în audit. Adaptarea devine un subiect din ce în ce mai important pentru instituiile supreme de audit (ISA), deoarece impactul schimbărilor climatice prezintă riscuri financiare pentru guverne. De exemplu, în ultimul deceniu, guvernul SUA a cheltuit peste 300 de miliarde de dolari din cauza condiiilor meteorologice extreme și a incendiilor (așa cum se menionează în cererea de buget a președintelui din 2016). SAI-urile din Olanda și Statele Unite au efectuat audituri privind adaptarea pentru un anumit număr de ani. 54

57 Sinteza după Jurnalul Intosai editia Spring 2017 Acest articol oferă o imagine de ansamblu asupra cadrelor în care s-au realizat aceste audituri, a rezultatelor și impacturilor acestei activităi și asupra provocărilor cu care se pot confrunta SAIurile. Aceste exemple arată că adaptarea poate fi auditată de către SAI-uri în diferite moduri și că astfel de audituri pot avea un impact pozitiv. Pentru mai multe informaii despre auditurile menionate în acest articol, pot fi contactate: d-na MichelleWong ( WongM@gao.gov); d-na Willemien Roenhorst Auditul de performană a Mediului de Awadhesh Prasad, Universitatea Naională din Australia Auditul performanei de mediu în Australia, Canada și India a fost studiat ca parte a unei cercetări doctorale tricomponente. Alte componente au inclus o analiză globală a tendinelor și o investigaie a practicilor actuale în auditul performanei de mediu. După o scurtă examinare a mandatului și aranjamentelor instituionale ale instituiilor supreme de audit (ISA) din Australia, Canada și India și a metodologiei de studiu, acest articol oferă o imagine de ansamblu a rezultatelor și a problemelor emergente. Studiul celor trei instituii supreme de audit a inclus: statutul lor, standardele de audit al performanei, manualele și orientările, precum și rapoartele de audit privind performana de mediu (Australia: 22, Canada: 30 și India: 20; total 72) pe o perioadă de cinci ani, Standardele de audit al performanei australiene și canadiene (și manualele) sunt obligatorii, în timp ce standardele indiene (și manualele) sunt discreionare. De asemenea, standardele de raportare a auditului de performană australian și canadian sunt foarte prescriptive în comparaie cu standardele de raportare indiene care abia indică orice cerină privind coninutul. Relaii despre metodologie, desfășurarea auditurilor şi concluzii se pot afla la adresa:awadhesh.prasad@anu. edu.au. INTOSAI lansează noul Cod de etică Un nou Cod de etică a fost adoptat la a XXII-a INCOSAI din Abu Dhabi. Noul Cod răspunde nevoilor mediului actual de audit public. O echipă compusă din reprezentani ai SAI din Albania, Chile, Ungaria, Indonezia, Kuweit, Mexic, Namibia, Olanda, Noua Zeelandă, Polonia (lider de echipă), Portugalia, Africa de Sud, Regatul Unit, Statele Unite și Standardele Internaionale de Etică ale Consiliului de contabili (IESBA) s-a unit pentru elaborarea acestui nou Cod. Valorile etice fundamentale ale SAI-urilor în noul Cod sunt: 1. Integritate să acioneze sincer, în mod fiabil, cu bună-credină și în interesul public; 2. Independenă și obiectivitate libertatea faă de circumstane sau de influene care compromit (sau pot fi văzute ca compromis) judecata profesională și libertatea de a aciona într-o manieră imparială; 3. Competenă să dobândească și să menină cunoștinele și abilităile corespunzătoare rolului și să acioneze în conformitate cu standardele aplicabile și cu atenia cuvenită; 4. Comportamentul profesional să respecte legile, reglementările și conveniile aplicabile și să evite orice comportament care ar putea să discrediteze SAI; 5. Confidenialitatea și transparena pentru a proteja în mod corespunzător informaiile, echilibrând acest lucru cu nevoia de transparenă și responsabilitate. SAI-urile sunt acum încurajate să elaboreze sau să adopte un cod de etică și un sistem adecvat de control al eticii care să pună în aplicare valorile etice fundamentale. Cu toate acestea, după cum se precizează în preambul, niciun cod nu poate aborda toate circumstanele etice care vor apărea în practică. În consecină, Codul este scris la nivel de principiu. SAI-urile și personalul acestora ar trebui să aplice judecata profesională a acestora în situaiile întâlnite și să respecte cerinele relevante stabilite în prezentul cod. Pregătirea Instituiilor Supreme de Audit pentru Obiectivele Dezvoltării Durabile Auditurile de cooperare între membrii INTOSAI sunt eseniale pentru schimbul de cunoștine între SAI-uri, extinzând astfel impactul auditului. Auditurile de cooperare paralele, coordonate și comune pot fi utilizate pentru a evalua pregătirea guvernului și implementarea SDG. Pentru mai multe informaii despre acest articol și o listă completă de referine, vă rugăm să contactai Adrianus.Paulus@bpk.go.id. 55

58 Sinteza după Jurnalul Intosai editia Spring 2017 IV. INSIDE INTOSAI Este o rubrică a Jurnalului INTOSAI în care sunt publicate articole și materiale care includ informaii despre activitatea INTOSAI. Președinia Comitetului pentru Standarde Internaionale Viitorul președinte și vicepreședinte al Comitetului pentru Standarde Profesionale (CSP), Curtea Federală a Conturilor din Brazilia (TCU-SAI Brazilia) și Curtea Europeană de Conturi (ECA- SAI Uniunea Europeană) au preluat conducerea de la SAI Danemarca, în timpul Congresului INTOSAI din decembrie și au planuri pentru un program ambiios pentru următorii trei ani. Platforma se axează pe două elemente-cheie: obiectivele Obiectiv 1 convenite în Planul Strategic INTOSAI și consolidarea stabilirii și implementării standard a INTOSAI. Seminarul Comun privind Obiectivele pentru o Dezvoltare Durabilă Seminarul internaional privind Obiectivele și supravegherea dezvoltării durabile a avut loc la Santiago, Chile, la puin timp după INCOSAI XXII. Scopul seminarului a fost unul dublu acela de a servi drept platformă pentru diseminarea Agendei 2030 și acela de a încuraja discuiile asupra rolului pe care trebuie să îl joace controlul extern în realizarea obiectivelor. În plus, seminarul a oferit ocazia de lansare a auditul coordonat OLACEFS privind pregătirea guvernelor pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (SDG) în America Latină. Evenimentul a fost organizat în comun de către Comisia Tehnică Specială pentru Mediu OLACEFS (OLACEFS - COMTEMA) și Instituia Supremă de Audit (SAI) din Chile. Seminarul, legat de comemorarea Zilei Internaionale Anticorupie, a abordat, de asemenea, modul în care corupia împiedică eforturile de realizare a SDGurilor; subminează democraia și statul de drept; încalcă drepturile omului; denaturează pieele şi amenină securitatea umană. Ca atare, a fost făcut un apel puternic pentru guverne, societatea civilă, mass-media și publicul larg să participe și să abordeze provocările de promovare a practicilor anticorupie. Pentru a accesa prezentările, videoclipurile și galeriile de imagini pentru eveniment se poate consulta Portalul Comunităii INTOSAI intosaicommunity.org Odată cu trecerea timpului și convergena tehnologiilor mobile și de internet a fost evidentă cerina unui forum actualizat care să permită o colaborare și mai mare. În acest scop, Comitetul pentru Schimbul de Cunoștine (KSC) și Iniiativa de Dezvoltare INTOSAI (IDI) au colaborat pentru a crea Portalul Comunităii INTOSAI (Portal) ca un mecanism de înlocuire a ICT. Portalul, disponibil la intosaicommunity.org, este deschis tuturor membrilor comunităii INTOSAI. IDI furnizează infrastructura tehnică și sprijin pentru Portalul Comunităii, în timp ce sprijinul zilnic de funcionare este asigurat de la SAI din India. ASOSAI și AFROSAI semnează un Memorandum de Cooperare La Congresul XXII din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite, ASOSAI și AFROSAI au semnat un Memorandum de Înelegere (MoU) care lansează o schiă pentru iniierea, dezvoltarea și urmărirea cooperării standardizate printr-un mecanism de cooperare sistematizat. Prin acest Memorandum de Înelegere, ambele organizaii vor facilita îmbunătăirea capacităilor profesionale în audit prin promovarea dezvoltării și transferului de cunoștine. Grupul de lucru pentru evaluare: realizări și perspective Instituiile supreme de audit (SAI) urmăresc trei obiective atunci când evaluează politicile publice: (1) să clarifice dezbaterea publică, (2) să ofere recomandări pentru îmbunătăirea sau întreruperea unei politici publice și (3) să analizeze continuarea acestor evaluări. Grupul de lucru pentru evaluare (EWG), alcătuit din 22 de membri ai SAI și prezidat de SAI France, a fost însărcinat cu stabilirea unor orientări general acceptate privind evaluarea politicilor publice. Documentul rezultat, INTOSAI GOV 9400: Orientări privind evaluarea politicilor publice, a fost adoptat la XXII INCOSAI, în decembrie Pentru informaii suplimentare: programvaluation@ccomptes.fr. 56

59 Sinteza după Jurnalul Intosai editia Spring 2017 INTOSAI. Pentru a afla mai multe despre nivelul 1 GCP, inclusiv descărcarea șablonului de aplicaie și a îndrumărilor, vizitai site-ul IDI. Exemplele V. IDI UPDATE este seciunea care informează de concepte sunt disponibile în limbile engleză, în permanenă despre evoluia activităii și a franceză, spaniolă și arabă. Pentru întrebări se poate programelor iniiativei de dezvoltare INTOSAI contacta Secretariatul INTOSAI donator prin (IDI). Pentru a afla mai multe despre IDI și pentru la intosai.donor. secretariat@idi.no. a fi la curent cu ediiile Jurnalului, vizitai site-ul IDI: Pentru informaii referitoare la Iniiativa de implementare a Standardelor Internaionale ale Instituiilor VII. Seciunea Prim-plan pe consolidarea Supreme de Audit (ISSAI) (Programul 3i), vizitai capacităilor publică un articol cu privire la idicommunity.org/3i. Programul Internaţional pentru solidaritatea auditorilor La pagina 40 este prezentat Noul website al IDI: Aceasta seciune mai cuprinde următoarele articole: Audituri Financiare ISSAI Based initiate Facilitarea ISSAI și Certificarea Mentorului IDI-PASAI 3i Reuniunea de Consolidare a auditului de Cooperare Actualizarea Proiectelor de orientare IDI sprijină prin evaluări și vizite pe internet Donatorii INTOSAI conduce Reuniunea pentru Leadership a Comitetului Participarea părilor interesate Contact IDI: t elefon: , idi@idi.no. Verificarea calendarului de activităi : VI. Cooperarea INTOSAI Donor Cooperarea cu donatorii INTOSAI a relansat apelul global pentru propuneri (GCP). GCP se potrivește cu propunerile de dezvoltare a capacităilor ale SAI-urilor cu finanare donatoare și/sau suport Programul Internaţional pentru Solidaritatea Auditorilor din acest an (IAFP) a început miercuri, 22 martie, la sediul SAI USA (GAO) din Washington, DC d-l Gene Dodaro, controlor general al SUA, și Patricia Dalton, ofier operativ şef al GAO, au salutat primirea celor 15 auditori care au reprezentat 12 ări într-o ceremonie de deschidere. Obiectivele principale ale IAFP au inclus: Îmbunătăirea abilităilor participanilor pentru consolidarea capacităii instituionale ale SAIurilor; Susinerea competenelor și abilităilor profesionale prin învăarea continuă și schimbul de cunoștine; Consolidarea reelelor profesionale pentru promovarea relaiilor instituionale între SAI-uri, donatori și ali parteneri ai comunităii responsabile. Programul comprehensiv și riguros include: formarea profesională a stan dardelor profesionale, a uditul performanei,c ontroalele interne, precum și conducerea și diversitatea,analiza și fiabilitatea datelor, precum și bazele de evidenă și documentare. Termenul limită pentru depunerea cererii pentru înscriere la următorul Program Internaţional pentru Solidaritatea Auditorilor IAFP 2018 este 21 August La pagina 47 este prezentat Calendarul evenimentelor pentru perioada mai octombrie