Analiza criminologic a infrac iunii de contrafacere. Reac ia social împotriva fenomenului de contrafacere

Transcription

1 NR. 2 (33), 2015 R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI D I Analiza criminologic a infrac iunii de contrafacere. Reac ia social împotriva fenomenului de contrafacere SUMAR Ion ŢÎGANAȘ, doctor în drept, Director general adjunct al Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) Contrafacerea s-a dezvoltat masiv în ultimii 30 de ani, modelându-se dintr-o crimă izolată într-un proces administrat de organizaţiile criminale internaţionale; de la o activitate ce asigura niște necesităţi locale la un flagel capabil să submineze principiile economice; de la falsificarea unor produse de lux, greu accesibile la contrafacerea în cantităţi enorme a întregului spectru de produse; de la un delict minor la un fenomen complex. Având în vedere că 7% din comerţul mondial este deja afectat de sindromul contrafacerii, iar ritmul de creștere este în ascendenţă, fără să existe măcar un indicator de stabilizare a situaţiei, se impune aprobarea urgentă a noilor strategii de combatere a fenomenului. Cuvinte-cheie: contrafacere, securitate economică, concurenţă neloială, riscuri, reacţie socială, implicare, măsuri preventive, răspunedere penală, limitele pedepsei. Criminalitatea, indiferent de formă sau gravitate, trebuie prevenită și controlată. În caz contrar, criminalitatea va fi cea care va influenţa dezvoltarea economică și socială a statului. Prevenirea agravării situaţiei impune o reacţie socială promptă, complexă și inechivocă. Implicarea rapidă în combaterea fenomenului de contrafacere va preveni apariţia altor consecinţe negative, având în vedere că problema va fi gestionată întrun stadiu precoce. De obicei, autorităţile statului dispun de informaţii operative privind intenţiile grupurilor criminale întru dezvoltarea acestui tip de criminalitate. Capacitatea instituţiilor de specialitate de a interveni la momentul planificării infracţiunii sau la o etapă iniţială poate fi determinantă nu doar pentru combaterea crimei planificate, dar poate avea și rolul descurajării unor asemenea activităţi, în ansamblu. Similar altor activităţi infracţionale, fenomenul contrafacerii poate fi anihilat doar prin decizii și acţiuni ferme din Criminological analysis of the counterfeiting offense. Social reaction against counterfeiting SUMMARY Counterfeiting has grown massively in the last 30 years, shaping from an isolated crime into a process managed by the international criminal organizations; from an activity that provides some local needs in a scourge able to undermine economic principles; from counterfeiting inaccessible luxury goods to counterfeiting enormous quantities of full range of products; from a misdemeanor to a complex phenomenon. Given that 7% of world trade is already affected by an increasing counterfeiting syndrome, with no any existent tool that would redress the current situation, there is an urgent need to approve new strategies for combating phenomenon under concern. Keywords: counterfeiting, economic security, unfair competition, risks, social reaction, involvement, preventive measures, criminal liability, punishment limits. partea autorităţilor. Angajarea în procesul de combatere a contrafacerii ia naștere prin decizii politice, care se materializează prin adoptarea actelor normative. Acest pas este extrem de principial și important, deoarece are rolul de a transmite mediului criminal un mesaj sigur de asumare a responsabilităţii statului. În plus, reglementarea relaţiilor juridice de asigurare a drepturilor de proprietate intelectuală va demara un val de ajustări administrative, la nivelul instrumentelor, mecanismelor sau mentalităţii. Fermitatea reacţiei sociale se manifestă și prin acţiunile concrete și permanente ale instituţiilor publice, începând cu etapa înregistrării drepturilor de proprietate intelectuală și finalizând cu procesul de contracarare a încălcărilor acestor drepturi. De aceea, pentru un efect maxim este imperios necesar ca reacţia socială să poarte și un caracter analitic complex. Societatea modernă este influenţată puternic de o serie de factori și circumstanţe economice și sociale, precum globalizarea comerţului, implicarea criminalităţii organizate sau dezvoltarea tehnologiilor informaţionale. În acest context, statele sunt obligate să-și dezvolte noi capacităţi de comunicare și colaborare bi- sau multilaterală 1. 1 Prin hotărârea din 2009, Comisia Europeană a decis înfiinţarea Observatorului european privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în ale cărui atribuţii au fost puse dezvoltarea sistemelor de colectare, analiză și furnizare a datelor, identificarea și diseminarea celor mai bune practici, creșterea competenţelor instituţionale, sensibilizarea societăţii etc. 15

2 R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI NR. 2 (33), 2015 Analiza minuţioasă a cauzelor apariţiei fenomenului de contrafacere va furniza autorităţilor informaţii preţioase privind funcţionarea acestui proces și instrumente eficiente de combatere. De exemplu, studierea istoricului infracţiunii de contrafacere menţionează despre un delict minor și izolat, caracteristic familiilor care nu își puteau asigura necesităţile curente de trai. Implicarea crimei organizate și a caracterului transnaţional al acesteia a fost provocată de un vid de comunicare și colaborare dintre state, referitor la subiectul contrafacerii produselor. Astfel, în condiţiile în care 7% din comerţul mondial se realizează prin evitarea cadrului legal, iar acest indicator are o creștere constantă, în special în ultimii treizeci de ani, statelor nu le rămâne altceva decât să fortifice schimbul de date și să asigure o colaborare eficientă între autorităţile responsabile, în special cele vamale și poliţienești. Teoria criminologică menţionează despre două etape în care poate interveni reacţia socială: ante-factum și post-factum. Reacţia ante-factum sau măsura preventivă survine pentru a preîntâmpina comiterea acţiunilor sau inacţiunilor pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale. În acest context, sunt utilizate o multitudine de instrumente de ordin politic, juridic, economic sau administrativ. Chiar dacă scopul final al măsurii preventive este preîntâmpinarea săvârșirii infracţiunilor, instrumentele menţionate au obiectivul identificării și înlăturării cauzelor care favorizează apariţia și dezvoltarea fenomenului de contrafacere. Comportamentele antisociale care prezintă un grad sporit de pericol sunt reglementate de către autorităţi în legislaţia penală. De altfel, includerea răspunderii penale drept o formă de răspuns din partea societăţii reprezintă una dintre primele măsuri de prevenire a actului infracţional. Popoarele antice au avut grijă ca prevenirea comiterii de noi infracţiuni să se realizeze, în special, prin pedepse aspre. Ulterior, prin scrierile filosofilor greci, s-a propus schimbarea paradigmei represive cu o formă de utilitate socială a pedepsei. Fiind un fenomen social, cu efecte negative asupra întregii societăţi, infracţiunea de contrafacere poate fi combătută doar cu implicarea plenară a acesteia. Concepţia actuală de a plasa toată responsabilitatea privind situaţia criminogenă în societate doar pe umerii instituţiilor de stat este o explicaţie de ce fenomenul de contrafacere s-a dezvoltat atât de rapid într-o perioadă scurtă de timp. Deci, lipsa implicării societăţii este elementul principal pe care mizează organizaţiile criminale în continuare. O societate informată și dispusă să sprijine lupta împotriva contrafacerii reprezintă un pas hotărâtor în procesul de asigurare a drepturilor, deși este cel mai greu de realizat. Practica ultimilor ani demonstrează că lipsa suportului din partea consumatorilor minimalizează substanţial eforturile autorităţilor. Astfel, chiar dacă cadrul legislativ naţional oferă instrumente juridice suficiente întru realizarea drepturilor titularilor, iar sistemul instituţional asigură implementarea practică a acestor norme, totuși efecte palpabile de combatere a contrafacerii vor fi obţinute doar prin implicarea deplină a tuturor componentelor interesate, în special a societăţii. Conform experienţei europene 2, societatea poate fi factorul determinant în reducerea indicatorului de contrafacere. De aceea, eforturile strategice urmează a fi concentrate anume în această direcţie. Lipsa cunoștinţelor elementare despre riscurile contrafacerilor 3 determină situaţia precară în domeniul protejării drepturilor. De aceea, organizarea campaniilor de informare și sensibilizare constituie o formă eficientă de informare a societăţii. Iniţiator al acestui proces poate fi titularul de drepturi, o asociaţie de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală sau autorităţile statului, deși concentrarea eforturilor într-un proiect comun va avea rezultate majore. Transmiterea mesajului unic are un efect credibil asupra consumatorului, având în vedere că percepţia populaţiei nu va fi axată pe interesul economic al titularului de drepturi, ci pe problema socială a cărei depășire și-o doresc autorităţile statului. Prima campanie naţională de sensibilizare în Moldova 4 a fost organizată după finalizarea procesului de armonizare a legislaţiei cu directivele europene și după edificarea sistemului instituţional de asigurare a drepturilor. Reușita proiectului se datorează mesajului puternic și instrumentelor de marketing utilizate. Totuși, considerăm că în cazul încălcărilor dreptului de proprietate intelectuală este preferabil limitarea grupului ţintă și direcţionarea mesajului către subiecţi concreţi 5. Deși sondajele nu pot evalua criminalitatea reală, totuși, datorită îmbunătăţirii tehnicilor și metodelor de evaluare, acestea se recomandă a fi utilizate, în contextul analizei complexe a fenomenului de contrafacere. Scopul sondajului constă în identificarea percepţiei și atitudinii societăţii faţă de actul infracţional menţionat. În condiţiile cercetării contrafacerii în calitate de fenomen, considerăm oportun de a extinde cercul de intervievaţi, astfel încât să fie formulate chestionare separate pentru consumatori, pentru titularii de drepturi și pentru condamnaţi. Studierea percepţiei consumatorilor poate lua forma sondajului general sau a sondajului direcţionat (tineri 6, comercianţi, mediul urban etc.), în dependenţă de 2 În rezultatul multiplelor acţiuni de informare, societatea maghiară și-a schimbat percepţia în raport cu produsele contrafăcute. Astfel, în 2004 trei pătrimi din populaţia Budapestei accepta procurarea mărfurilor contrafăcute, în timp ce în 2010 același procent de intervievaţi au menţionat că contrafacerile reprezintă un pericol pentru ei, de aceea aleg produsele originale. 3 Potrivit Sondajului Cunoștinţe, atitudini și practici cu privire la proprietatea intelectuală, 35% dintre respondenţi nu știau ce reprezintă contrafacerea, iar 51% au explicat că achiziţionează produse contrafăcute din necunoaștere Campania de sensibilizare a elevilor asupra fenomenelor de contrafacere și piraterie în Moldova; Campania împotriva contrafacerii medicamentelor, în Ungaria; Campania Fii turist responsabil, iniţiată de Organizaţia Mondială a Turismului și Oficiul Naţiunilor Unite împotriva Drogurilor și Criminalităţii (UNODC); Campania De Crăciun, dăruiește un cadou original, în Italia. 6 Campania de sensibilizare a elevilor asupra fenomenelor de contrafacere și piraterie, demarată în aprilie 2014, și-a propus realizarea a două obiective majore: informarea elevilor despre efectele negative ale încălcării drepturilor de proprietate intelectuală și realizarea unui sondaj de opinie privind atitudinea copiilor asupra fenomenului de contrafacere 16

3 NR. 2 (33), 2015 scopul urmărit. Având o marjă de eroare redusă, sondajul de opinie reprezintă o parte a politicii de management a companiilor, dar și un instrument eficient al autorităţilor, în vederea realizării analizei criminologice a fenomenului de contrafacere. Rezultatele acestui exerciţiu pot remodela structura strategiilor naţionale de combatere a criminalităţii. Problema lipsei informaţiei în domeniul contrafacerilor trebuie depășită atât prin organizarea seminarelor și altor evenimente similare, cât și prin intermediul tehnologiilor informaţionale. Dezvoltarea site-urilor specializate 7, accesul publicului la unele baze de date, utilizarea platformelor de socializare, posibilitatea notificării on-line a cazurilor de contrafacere sunt doar câteva instrumente care pot face mai eficientă relaţia consumator autoritate publică titular de drepturi. Suntem de părerea că nepublicarea cazurilor de contrafacere va avea repercursiuni negative pentru consumatori, dar mai ales pentru titularii de drepturi. În acest context, propunem ca: titularii de drepturi să se poziţioneze proactiv în vederea prezentării de date care să informeze societatea despre contrafacerea produselor lor (regiune geografică, categoria produselor, riscuri, pedepse). Totuși, în baza strategiilor interne, unele companii preferă să tăinuiască aceste informaţii, considerând că reputaţia produsului va avea de suferit atunci când vor fi divulgate cazurile de contrafacere. Un alt motiv de inacţiune din partea unor titulari de drepturi este motivat de faptul că prezenţa produselor contrafăcute vine să ajute titularul de drepturi să penetreze piaţa și să-și promoveze agresiv marca în rândul consumatorilor. Utilizarea metodei respective este caracteristică, în special, pentru ţările slab dezvoltate; autorităţile publice să dezvolte sisteme de colectare, sistematizare și analiză de date privind fenomenul contrafacerii, pentru a le furniza ulterior societăţii, în totalitate sau în parte; în cadrul acţiunilor de contrafacere, instanţa de judecată competentă să utilizeze mai des măsura de publicitate, prin care să oblige persoana condamnată pentru contrafacere să difuzeze informaţia privind hotărârea judecătorească, inclusiv prin publicarea integrală sau parţială a acesteia. O altă formă a reacţiei sociale împotriva fenomenului infracţional se realizează prin măsuri legale. Cu certitudine, organizaţiile criminale operează, în special în statele cu o bază normativă nedezvoltată, marcată de carenţe legale sau raporturi juridice nereglementate. Uneori, chiar dacă există, reglementările învechite și neajustate situaţiei nu pot servi drept frână în vederea prevenirii comiterii infracţiunii de contrafacere. Măsura legislativă va produce eficienţă în situaţia în care vor fi instituite suficiente instrumente juridice pentru ca autorităţile, titularii de drepturi și consumatorii să le poa R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI tă utiliza întru protecţia drepturilor lor. În primul rând, titularilor drepturilor patrimoniale urmează a li asigura dreptul de a alege metoda prin care își vor apăra drepturile, fie utilizând căile civile, fie apelând la procedurile penale sau contravenţionale. Legislaţia civilă garantează titularului de drepturi intelectuale, în primul rând, exclusivitate în administrarea drepturilor. Totuși, actele normative trebuie să prevadă măsuri civile de intervenţie, în cazul constatării actelor de contrafacere și un cadru juridic echilibrat privind asigurarea respectării drepturilor. În acest context, legiuitorul trebuie: să ofere oricărei persoane, care are pretenţii faţă de utilizarea unei mărci înregistrate, dreptul de a iniţia o acţiune în instanţa judecătorească pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime; să garanteze oricărei persoane, care utilizează o marcă protejată sau care a făcut pregătiri serioase și efective pentru utilizarea acesteia, dreptul de a solicita titularului de drepturi să-și determine poziţia faţă de invocarea titlului său de protecţie împotriva acestei utilizări; să asigure oricărei persoane, care a prezentat elemente de probe suficiente pentru a-și argumenta afirmaţiile de încălcare a drepturilor sale, dreptul de a cere instanţei de judecată sau unei alte autorităţi competente, până la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, să aplice măsuri provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva garantării protecţiei informaţiilor confidenţiale. Totodată, în vederea asigurării principiului rezonabilităţii, se impune reglementarea condiţiei depunerii cauţiunii sau altor garanţii echivalente, necesare pentru repararea prejudiciului, care ar putea fi cauzat în situaţia neconstatării existenţei încălcării; să ofere posibilitatea stabilirii măsurilor de asigurare a probelor fără ca partea opusă să fie audiată, dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc iminent de distrugere a probelor; să reglementeze dreptul instanţei de judecată de a ordona prezentarea probelor într-un număr suficient și rezonabil, sub rezerva garantării protecţiei informaţiei confidenţiale, dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sunt fondate, precum și informaţii că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse; să asigure instanţei de judecată, dreptul de a solicita orice informaţii privind originea și reţeaua de distribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii, de la orice persoană care a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării, care a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute, care a fost găsită prestând, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere sau care a fost implicată în acţiunile de producere sau distribuire a produselor contrafăcute; 17

4 R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI NR. 2 (33), 2015 să instituie măsuri de asigurare a acţiunii, inclusiv împotriva intermediarilor, prin care instanţa de judecată să aplice sechestru pe bunurile suspectate de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală sau orice altă proprietate; să reglementeze dreptul instanţei de judecată de a retrage provizoriu sau definitiv produsele contrafăcute din circuitul civil sau de a dispune distrugerea acestora; să ofere atât instanţei de judecată, cât și titularului de drepturi suficiente mecanisme de stabilire a despăgubirilor, ţinându-se cont de toate aspectele relevante (consecinţele economice, beneficiul ratat, beneficiul obţinut fără justă cauză, dauna morală etc.). Totuși, efectul descurajator asupra actului criminal îl produce, de cele mai multe ori, pedeapsa penală sau contravenţională. În acest sens, sunt importante următoarele considerente. Mai întâi, măsura penală trebuie să fie accesibilă titularilor de drepturi, prin actul de sesizare a autorităţii competente. Suplimentar, legislaţia trebuie să prevadă posibilitatea intervenţiei instituţiilor publice, fără sesizarea titularilor de drepturi, utilizând metoda ex-officio 8. Pot fi evidenţiate cazuri în care organizaţiile criminale recurg la producerea mărfurilor unui titular de drepturi concret, având informaţie că acesta nu și-a protejat proprietatea intelectuală în modul corespunzător pe teritoriul statului, în care violatorii de drepturi își dezvoltă afacerea ilegală. Intervenţia din oficiu vine să suplinească acest vid, pornind de la efectele negative pe care le produce activitatea de contrafacere asupra populaţiei. Totuși, în pofida reglementării legale, procedura ex-officio nu va avea nici un efect pozitiv fără implicarea rapidă a titularului de drepturi 9. În contextul răspunderii penale, pedeapsa constituie elementul descurajator, de aceea forma și mărimea acesteia corespunde puterii de reacţie din partea societăţii. Volumul răspunsului social se materializează în obiectul infracţiunii, reglementat de legiuitor și limitele pedepsei penale. Prin prisma importanţei acestui instrument, implicarea părţilor interesate la etapa elaborării normei penale, va permite delimitarea actelor criminale pasibile de răspundere penală de acţiunile delictuale minore sau de raporturile sociale, care nu prejudiciază în nici un fel valorile umane. Analiza prealabilă a fenomenului contrafacerii va permite reglementarea normei penale atât prin prisma situaţiei de moment, cât și ţinând cont de contextul regional și formele noi de contrafacere. În plus, 8 Prin Legea nr. 115/2011 s-a modificat art. 276 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova, care reglementează că în cazul în care organul de urmărire penală depistează nemijlocit săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unor infracţiuni prevăzute la art din Codul penal, acesta notifică titularul de drepturi. Dacă titularul de drepturi, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării, nu depune plângerea prealabilă, organul de urmărire penală nu începe urmărirea penală în conformitate cu prevederile Codului penal. 9 Conform datelor vamale ale Uniunii Europene, în 2013 doar 4% din toate sesizările efectuate de către organele vamale în adresa titularilor de drepturi au rămas fără răspuns. asigurarea eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală și monitorizarea fenomenului de către autorităţi va garanta ajustarea permanentă a cadrului legal, în dependenţă de evoluţiile activităţii infracţionale. Având în vedere extinderea fenomenului de contrafacere și pericolul social pe care îl comportă acesta, reacţia legiuitorului moldovean a fost materializată prin amendarea legislaţiei penale și reglementarea răspunderii penale pentru fapta de contrafacere a produselor, în alin. (2) art al Codului Penal. Obiectul infracţiunii Obiectul juridic special. Investigarea infracţiunii de contrafacere reflectă prezenţa a două forme alternative ale faptei și anume: acţiunea de fabricare, în scop de comercializare, a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, fără documente de însoţire, de provenienţă, de calitate sau de conformitate, săvârșită în proporţii mari; acţiunea de îndemnare a terţilor la fabricarea, în scop de comercializare, a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, fără documente de însoţire, de provenienţă, de calitate sau de conformitate, săvârșită în proporţii mari. Intenţia legiuitorului a fost de a proteja relaţiile sociale privind producerea și punerea în circuitul civil a bunurilor ce constituie sau includ obiecte de proprietate intelectuală protejate. Obiectul material al acestei infracţiuni este format din produsul, care rezultă din acţiunea de contrafacere. În același timp, Acordul TRIPs utilizează noţiunea de contrafacere pentru a desemna toate mărfurile care poartă fără autorizare o marcă identică cu marca înregistrată pentru mărfurile respective sau care nu poate fi distinsă în aspectele sale esenţiale de această marcă și care, prin aceasta, aduce atingere drepturilor titularului mărcii respective în baza legislaţiei ţării de import. Menţionăm caracterul limitat al noţiunii convenţionale, deoarece face referire doar la marca de fabrică sau de comerţ, excluzând în acest fel celelalte obiecte de proprietate intelectuală. Păstrând aceeași logică, legislaţia vamală naţională definește mărfurile contrafăcute prin: orice marfă, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără autorizaţie, o marcă identică ori care nu se deosebește în aspectele sale esenţiale de o marcă legal înregistrată pentru același tip de marfă și care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului mărcii legale; orice simbol al unei mărci (inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broșură, intrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat; orice ambalaj care poartă mărci contrafăcute, chiar dacă sunt prezentate separat. Totuși, considerăm că sintagma din legislaţia penală este mai complexă, din moment ce face trimitere la toate 18

5 NR. 2 (33), 2015 produsele care constituie sau includ obiecte de proprietate intelectuală. Analizând fenomenul contrafacerii, constatăm cu ușurinţă expansiunea acestuia atât în plan geografic, cât și asupra categoriilor de produse 10. Profiturile enorme ademenesc producătorii onești, dar mai ales elementele criminale, să se implice în contrafacerea întregului spectru de mărfuri, în special cele de larg consum 11. Analiza comparativă a infracţiunii de contrafacere cu alte infracţiuni conexe Examinând obiectul infracţiunii de contrafacere a produselor (alin. (2) art al Codului Penal), se impune analiza comparată a acestuia cu infracţiunea de falsificare a produselor (alin. (1) art al Codului Penal). Deși, adesea sunt utilizaţi în același context, termenii de falsificare și de contrafacere trebuie priviţi separat, având în vedere conţinutul acestora. Astfel, chiar dacă scopul ambelor infracţiuni este identic și vizează înșelarea victimei, atunci obiectul este diferit: în cazul falsificării produselor se urmărește fabricarea acestora contrar actelor normative din domeniu, pe când în cazul contrafacerii se dorește fabricarea, în scop de comercializare, a produselor care constituie sau includ un obiect de proprietate intelectuală protejat, fără documente de însoţire, de provenienţă, de calitate sau de conformitate, săvârșită în proporţii mari. Atenţie sporită merită a fi acordată și raportului dintre infracţiunea de contrafacere, prevăzută de alin. (2) art al Codului Penal și infracţiunea de încălcare a dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială (art Codul Penal). În acest caz, legiuitorul a delimitat protecţia intereselor titularului de drepturi de proprietate industrială într-un articol separat, de protecţia intereselor consumatorilor de a achiziţiona un produs autentic. Reglementarea răspunderii penale pentru infracţiunea de contrafacere a stabilit o relaţie de concurenţă cu infracţiunea de producere și comercializare a medicamentelor contrafăcute, prevăzută de art al Codului Penal. Astfel, deși există o normă generală, în cazul constatării producerii medicamentelor contrafăcute se va aplica norma specială. Practica legislativă naţională în domeniul proprietăţii intelectuale delimitează infracţiunile de delictele minore, prevăzute de Codul Contravenţional, prin valoarea prejudiciului cauzat. Astfel, fapta prevăzută de alin. (2) art al Codului Penal va fi considerată contravenţie, dacă valoarea produsului contrafăcut nu va depăși lei, iar în acest caz persoana vinovată va purta răspundere în baza alin. (2) art. 283 al Codului Contravenţional. 10 Conform datelor Observatorului respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cele mai contrafăcute produse pe piaţa internă sunt îmbrăcămintea, încălţămintea, creasurile, electrocasnicele, produsele cosmetice, parfumurile, detergenţii, jucăriile, piesele auto, produsele alimentare etc. 11 Conform informaţiei recente a Inspectoratului General al Poliţiei, în capitală a fost descoperită activitatea clandestină a unei fabrici de producere a detergenţilor contrafăcuţi, care urmau să fie puși în circulaţiei economică. R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI Latura obiectivă a infracţiunii Infracţiunea de contrafacere reprezintă fapta prejudiciabilă, care se materializează în fabricarea produselor care constituie sau includ obiecte de proprietate intelectuală, în scop de comercializare, fără documente de însoţire, de provenienţă, de calitate și de conformitate, precum și îndemnarea terţilor spre realizarea acestei acţiuni. Numărul redus de dosare penale 12 gestionate în baza art poate fi explicat prin limitele reduse ale infracţiunii analizate, având în vedere că fapta prejudiciabilă se extinde doar asupra acţiunii de producere a contrafacerilor. Lipsa capacităţilor industriale de fabricare a produselor contrafăcute din ţară favorizează alte forme ale comerţului ilegal, precum importul, comercializarea, transportarea, depozitarea contrafacerilor. În acest context, se impune modificarea normei legale la noile realităţi, pentru ca reacţia societăţii să fie ajustată pericolului provocat de acest flagel. Purtând un caracter formal, infracţiunea de contrafacere se va considera consumată în momentul finisării fabricării produselor contrafăcute. Latura subiectivă a infracţiunii Intenţia directă caracterizează infracţiunea de contrafacere, având în vedere că persoana conștientizează aspectul ilegal al faptei, iar scopul este dictat de obţinerea profitului sau a altor avantaje materiale. Interesul economic al făptuitorului se materializează la etapa includerii bunurilor contrafăcute în circuitul civil și anume prin metoda comercializării. Or, norma penală impune obligativitatea demonstrării nu doar a fabricării mărfurilor contrafăcute, ci și a faptului că acestea urmau să fie comercializate. Lipsa elementului analizat exclude atragerea la răspundere penală în baza alin. (2) art al Codului Penal și solicită analiza obiectului infracţiunii, prevăzut de unele alineate ale art al Codului Penal, pentru a putea fi încadrate corespunzător. Comercializarea produselor contrafăcute poate fi realizată pe diferite căi de distribuţie. De obicei, se folosesc metode clasice de vânzare directă în adresa unor intermediari sau comercianţi cunoscuţi. Forma menţionată se utilizează pentru a distribui pe piaţă partide mari de mărfuri contrafăcute, iar locul final de vânzare sunt pieţele comerciale, magazinele en-gros sau comercianţii ambulanţi. Tendinţa elementelor criminale, însă, este să penetreze piaţa exclusivistă sau de lux, inclusiv centrele comerciale mari. Motivaţia este dictată de creșterea numărului de consumatori al acestui segment și de faptul că au ajuns să dispună de echipamente și tehnologii pentru a contraface majoritatea produselor solicitate, chiar și cele mai sofisticate. În plus, de partea contrafăcătorilor este și percepţia consumatorului, care tinde să creadă că 12 Conform datelor Raportului naţional privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în 2012 au fost intentate doar 4 dosare penale în baza alin. (2) art al Codului Penal, iar în anul 2014 nu a fost înregistrată nici o acţiune penală privind contrafacerea produselor. 19

6 R EVISTA I NSTITUTULUI N AŢIONAL AL J USTIŢIEI NR. 2 (33), 2015 fenomenul contrafacerii este caracteristic doar pieţelor și magazinelor mici, deși practica poliţienească demonstrează că nu este tocmai așa. Totuși, ultima perioadă se caracterizează printr-o ascensiune fulminantă a comerţului on-line, iar grupările criminale specializate în contrafacerea produselor au obţinut o nouă platformă de comercializare. Comerţul on-line le oferă avantaje superioare în raport cu titularii de drepturi și comercianţii onești, pentru că dimensiunea pieţei, flexibilitatea și accesibilitatea reprezintă elemente determinante în conjunctura economică actuală. În plus, instrumentele tehnice, precum anonimatul sau instrumente juridice ca elementul de extraneitate, pe care le oferă Internetul, permit contrafăcătorilor să fie greu de identificat. Suplimentar scopului principal al infracţiunii de contrafacere, care rezidă în obţinerea de avantaje materiale, literatura de specialitate promovează ideea unui scop secundar și anume inducerea în eroare a consumatorilor. Subiectul Conform normei penale, subiect al infracţiunii de contrafacere poate fi și persoana fizică, și persoana juridică. Condiţiile legale pentru atragere la răspundere penală a persoanei fizice se rezumă la responsabilitatea acesteia și la atingerea vârstei de 16 ani. Totuși, aria de contrafacere a produselor de către persoanele fizice se limitează la mărfurile a căror complexitate de fabricare este redusă sau medie, nu necesită investiţii majore, se realizează personal sau implică un număr limitat de persoane, de obicei membrii familiei, și se adresează consumatorilor cu mai puţine pretenţii de calitate. Pe de altă parte, producerea mărfurilor de o calitate superioară, similară produselor autentice, precum și a mărfurilor complexe, de înaltă precizie, care necesită materie primă scumpă și personal calificat este caracteristică grupurilor criminale specializate care dispun de fabrici performante de producere și de reţele de distribuţie. De asemenea, s-a constatat existenţa relaţiilor comerciale dintre organizaţiile criminale și unii producători locali, prin care aceștia din urmă decid să se implice în procesul de producere a mărfurilor contrafăcute, de rând cu fabricarea legală a produselor lor originale. În acest caz, instigatorul infracţiunii va fi pedepsit pentru acţiunea de îndemnare a terţilor la fabricarea ilegală a produselor ce constituie sau includ obiecte de proprietate intelectuală, iar producătorul local va fi atras la răspundere penală pentru fapta de fabricare a produselor contrafăcute, ambele forme făcând obiectul alin. (2) art al Codului Penal. Sancţiunea Prin semnarea Acordului TRIPs, statele membre și-au luat angajamentul să introducă în legislaţia penală unele proceduri penale aplicabile cel puţin pentru actele deliberate de contrafacere a mărcilor, comise la scară comercială, iar sancţiunile prevăzute de legea penală să fie la un nivel comparativ cu cele aplicate unor infracţiuni grave similare. Răspunderea penală va trebui să fie suficient de drastică, pentru a descuraja acţiunile de contrafacere, iar în calitate de pedeapsă să includă privaţiunea de libertate, amenda, sechestrarea, confiscarea și distrugerea mărfurilor contrafăcute. Legiuitorul moldovean a decis reglementarea pedepselor alternative pentru persoanele fizice, care pot lua forma unei amenzi, în mărime de la lei până la lei sau măsura privativă de libertate pe un termen de până la un an. În cazul în care subiect al infracţiunii de contrafacere este persoana juridică, atunci poate fi aplicată o sancţiune de amendare a acesteia, în cuantum de la lei până la lei, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani. Totodată, dacă fapta prejudiciabilă nu este săvârșită în proporţii mari, atunci poate fi calificată drept contravenţie, conform alin. (2) art. 283 al Codului Contravenţional, pentru comiterea căreia făptuitorul este sancţionat cu amendă de la 2000 lei până la 3000 lei cu sau fără dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an. Concluzii Criminalitatea specializată în contrafacerea produselor, indiferent de formă sau gravitate, trebuie prevenită și controlată. În caz contrar, criminalitatea va fi cea care va influenţa dezvoltarea economică și socială a statului. Atitudinea pasivă a societăţii poate contribui la evoluţia unor fenomene social-periculoase, care atentează la securitatea economică și socială a statului, periclitează spiritul concurenţei loiale, limitează motivaţia inovaţională și periclitează siguranţa și sănătatea consumatorilor. De aceea, pentru prevenirea agravării situaţiei se impune o reacţie socială promptă, complexă și neechivocă. Fiind un fenomen social, cu efecte negative asupra întregii societăţi, infracţiunea de contrafacere poate fi combătută doar cu implicarea plenară a acesteia. Concepţia actuală, de a plasa toată responsabilitatea privind situaţia criminogenă în societate doar pe umerii instituţiilor de stat, este o explicaţie de ce fenomenul de contrafacere s-a dezvoltat atât de rapid într-o perioadă scurtă de timp. O societate informată și dispusă să sprijine lupta împotriva contrafacerii reprezintă un pas hotărâtor în procesul de asigurare a drepturilor, deși este greu de realizat. Măsurile legale sunt o altă formă a reacţiei sociale împotriva fenomenului infracţional. Cu certitudine, organizaţiile criminale operează, în special, în statele cu o bază normativă nedezvoltată, marcată de carenţe legale sau raporturi juridice nereglementate. Uneori, chiar dacă există, reglementările învechite și neajustate situaţiei nu pot servi drept frână în vederea prevenirii comiterii infracţiunii de contrafacere. Măsura legislativă va produce eficienţă în situaţia în care vor fi instituite suficiente instrumente juridice pentru ca autorităţile, titularii de drepturi și consumatorii să le poată utiliza întru protecţia drepturilor lor. În contextul răspunderii penale, pedeapsa constituie elementul descurajator, de aceea forma și mărimea acesteia corespund puterii de reacţie din partea societăţii. 20