REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Transcription

1 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA SCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Ing. BUNEA CLAUDIU-IOAN REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT STUDIUL VARIABILITĂŢII PRINCIPALELOR CARACTERE DE PRODUCTIVITATE ŞI CALITATE, LA O COLECŢIE DE SOIURI DE VIŢĂ DE VIE, PRIVIND PRETABILITATEA ACESTORA LA TEHNOLOGII ECOLOGICE DE CULTURĂ ŞI VALORIFICARE Conducător ştiinţific Prof. univ. dr. MARIN ARDELEAN Cluj-Napoca 2010

2 CUPRINS 1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT CERCETĂRILE MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU TRATAMENTELE FITOSANITARE METODA DE LUCRU Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a producţiei şi gradului de atac Analize chimice de calitate şi productivitate Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor REZULTATE ŞI DISCUŢII INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL ANALIZELOR BIOCHIMICE Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC) Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu Analiza calitativǎ a acizilor fenolici, din strugurii soiurilor testate, folosind cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) Determinarea capacitǎţii antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI...29 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

3 Capitolul I. 1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE În jurul anului 1920 s-a născut ideea practicării unei agriculturi ecologice atunci când societatea industrială a început s-o înlocuiască pe cea rurală. Astfel în Europa s-au diferenţiat, în ordine cronologică, trei curente: agricultura biodinamică, organică şi biologică. Agricultura biodinamică se bazează pe respectarea legilor naturale ale vieţii şi ale unităţii sol-plantă-animal-om, cea mai mare importanţă fiind acordată forţelor vitale. Promotorii acestui curent au fost Rudolf Steiner şi Ehrenfried Pfeiffer în Germania. DAVIDESCU et al.(1994) susţine că agricultura biodinamică se caracterizează prin utilizarea unui număr de nouă preparate biodinamice ce se realizează din plante medicinale (coada şoricelului, muşeţel, păpădie, valeriană, urzici, scoarţă de stejar), gunoi de grajd şi silice, care se folosesc în amestec cu apă, în cantităţi foarte mici pe hectar. Agricultura organică a apărut în Anglia după cel de-al doilea Război mondial şi se bazează pe folosirea exclusivă a fertilizării organice. Acest curent atribuie humusului un rol fundamental în echilibrul biologic şi fertilitatea solului. Fondatorul acestui curent a fost Albert Howard, care în lucrarea Testamentul agricol, publicată în 1940, subliniază dezavantajele monoculturilor, ale dispariţiei micilor exploataţii, ale folosirii îngrăşămintelor minerale, precum şi rolul culturilor asociate (graminee-leguminoase) şi al fertilităţii solului în asigurarea rezistenţei plantelor la paraziţi. În aceeaşi perioadă, în Austria, Hans Peter Rusch propune o metodă de agricultură organo-biologică, bazându-se pe observaţia că în natură resturile vegetale şi dejecţiile se biodegradează şi ajung să îngraşe solul fără ca cineva să le încorporeze în sol. Acest curent este adoptat şi în Elveţia de către Hans Müller. Agricultura biologică a fost un curent promovat după cel de-al doilea război mondial (anii 70) de către consumatorii şi medicii preocupaţi de efectele alimentelor asupra sănătăţii oamenilor. 3

4 Mai mult în ultimele două-trei decenii s-a dezvoltat conştiinţa responsabilităţii faţă de mediul înconjurător, s-au format mai multe organizaţii (1972, IFOAM) ale producătorilor având ca scop promovarea agriculturii biologice. În acest context viticultura ecologică s-a dezvoltat ca parte componentă a agriculturii biologice. HELGA WILLER (2008) susţine că prima activitate în viticultura organică datează din 1950, când în Elveţia şi Germania primii pionieri în domeniu au făcut eforturi considerabile pentru a aplica principiile de bază ale agriculturii organice în viticultură. Capitolul II. 2. PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE Viticultura ecologică reprezintă un mod de producţie alternativ, bazat pe exploatarea raţionala a naturii. Ca parte integrată a agriculurii ecologice, are aceleaşi obiective şi se sprijină pe aceleaşi principii. Câteva dintre obiectivele agriculturii ecologice, aşa cum sunt precizate de către Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM), se referă la: obţinerea produselor agricole cu valoare nutritivă ridicată, în cantităţi suficiente; aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul înconjurător ( după natură ), în locul încercării de dominare a naturii; evitarea oricăror forme de poluare ce pot rezulta din tehnicile agricole; asigurarea pentru producătorii agricoli a unor condiţii satisfăcătoare de viaţă, a unei retribuţii corespunzătoare şi a unui mediu sănătos de lucru (SCHMID et al., 1994; CATHERINE de SILGUY, 1994). Principiile agriculturii ecologice se sprijină pe cunoaşterea amănunţită a sistemelor de producţie care valorifică la maximum resursele locale, cu reducerea la minimum a riscurilor economice şi ecologice, integrând cunoştinţele tradiţionale cu progresul ştiinţific din toate domeniile biologiei. Aceste principii sunt: prezervarea fertilităţii solului - a hrăni solul pentru a hrăni planta (FIŢIU, 2003), protecţia mediului 4

5 înconjurător, excluderea utilizării îngrăşămintelor şi pesticidelor chimice de sinteză, combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin metode preventive şi respectul pentru sănătatea consumatorilor. Lucrările solului preconizate în viticultura ecologică sunt cele care perturbă cel mai puţin activitatea microbiană a solului şi asigură menţinerea structurii acestuia. Astfel arătura, una dintre lucrările solului cel mai frecvent aplicate în viticultură, nu trebuie să fie profundă pentru a nu îngropa orizonturile vii de la suprafaţă, ceea ce ar dăuna activităţii biologice a solului. Materia organică proaspătă (reziduurile plantelor, îngrăşămintele verzi, îngrăşămintele organice proaspete) să nu fie încorporată în profunzime, ci superficial, pentru a fi supuse unei humificări prealabile în mediu aerob şi pe cât posibil să fie limitat numărul de treceri cu maşini grele pentru a evita tasarea solului, cu efect negativ asupra structurii, aerării şi asupra activităţii sale biologice. Combaterea buruienilor. În viticultura ecologică buruienile nu sunt considerate inamici ce trebuie combătuţi ci, mai degrabă resurse ce trebuie gestionate corect. Buruienile concurează butucii din plantaţii şi, incontestabil, le afectează productivitatea. Această concurenţă intervine în anumite perioade critice de dezvoltare a viţei de vie. În afara acestor perioade, buruienile pot avea efecte favorabile importante, asigurând o protecţie a suprafeţei solului şi o stimulare a activităţii biologice prin exudatele radiculare eliberate. Pentru a evita invadarea plantaţiilor de către buruienile nedorite, se pune accent deosebit pe mijloacele preventive cum ar fi: executarea arăturii de primăvară mai devreme, mulcirea solului sau utilizarea înierbării permanente. Metodele de distrugere a buruienilor în viticultura ecologică pot fi: mecanice, manuale, termice, elecrice sau biologice (insecte prădătoare). Fertilizarea în viticultura ecologică implică folosirea în principal a îngrăşămintelor organice (gunoiul de grajd, tescovina compostată, composturile) provenite din fermă, la care se adaugă o serie de elemente nutritive naturale (Azotatul de sodiu din Chile, făina de fosforite, zgura lui Thomas, fosfaţii naturali calcinaţi, făina de oase), autorizate de reglementările în vigoare, mai ales pe solurile cu stări de carenţă. 5

6 Îngrăşămintele organice sunt transformate de către organismele vii din sol în humus şi elemente minerale, care sunt preluate treptat de către viţa de vie pe parcursul perioadei de creştere, pe măsură ce aceasta are nevoie de ele. Combaterea biologică a bolilor şi dăunătorilor, se bazează pe metode preventive şi curative, prin utilizarea biopesticidelor pe bază de bacterii, virusuri sau ciuperci (Bacillus thuringiensis) (RODGERS, 1993), a virusurilor entomopatogene (baculovirusurile) ( JUAREZ-PEREZ, 1998), a izolatelor ciupercii Trichoderma viridae, utilizarea de feromoni sexuali confuzia (dezorientarea) sexuală sau lupta autocidă. Alte produse utilizate pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor în viticultura ecologică sunt diferite insecticide vegetale sau fungicide. Din această grupă, a insecticidelor, fac parte piretrinele, retenona şi nicotina. În scop preventiv, împotriva manei, se folosesc fungicidele pe bază de cupru, care se recomandă să se aplice doze moderate (3kg/ha/an)(DEJEU et al., 2008) pentru a preveni toxicitatea acumulată în sol. Sulful sub formă de praf, muiabil sau zeamă sulfocalcică are o acţiune preventivă împotriva făinării, fiind eficient şi împotriva unor acarieni şi a manei. În Germania şi Elveţia se folosesc, ca fungicide, extracte apoase din ierburi, care sunt pulverizate fin (urzică, tulpini de usturoi, ceapă, coada calului), amestecate cu sulf muiabil, pudră de alge calcaroase şi de roci argiloase. Produsele Ulmasud, Myca-Sin, Silkahum, Micro-San, Bio-San au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de vie (HOFFMAN et al., 1995). Principala boală întâlnită în România este mana (Plasmopara viticola)(80,7 %), iar pe al doilea loc se află făinarea (62 %). Dintre dăunători, păianjenii (3,5%) şi moliile (1,4%) sunt cel mai frecvent întâlniţi în podgorii (Alter Agri, 2007). Etapele conversiei la viticultura ecologică. Conform OUG nr. 34 din 17 aprilie 2000 privind produsele agroalimentare ecologice, emisă de Guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial, nr. 172, din 21 aprilie 2000, trecerea de la viticultura convenţională la cea ecologică presupune parcurgerea unei perioade de conversie, timp de trei ani, pe baza unui plan care să cuprindă propuneri de îmbunătăţire a fertilizării solului şi asigurarea condiţiilor care să minimizeze atacul bolilor şi dăunătorilor. Pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, în această perioadă, se vor efectua tratamente numai cu produse acceptate în agricultura organică, cum ar fi: ulei de parafină 6

7 pentru acarieni, produse pe bază de cupru pentru mană şi pentru făinare produse pe bază de sulf, renunţându-se la folosirea produselor chimice de sinteză. Fertilizarea solului se va face numai cu îngrăşăminte organice şi minerale naturale. Valorificarea produselor, în timpul perioadei de conversie, va putea fi făcută cu precizarea pe etichetă a referinţei în conversie (DEJEU et al., 2008). Capitolul III. 3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT Alegerea temei de cercetare este justificată, cunoscând faptul că în principalele ţări viticole ale Europei conversia la sistemul de cultură organic se află pe un trend ascendent, datorită cererii şi, în special, a consumului tot mai mare de produse vitivinicole ecologice. Scopul. De asemenea, existenţa în Romania (85 ha în 2008), şi în special în Transilvania, a unor suprafeţe mici cultivate cu viţă de vie în sistem organic, ne-a determinat să investigăm variabilitatea principalelor caractere de productivitate şi calitate la câteva soiuri de viţă de vie, privind pretabilitatea acestora la tehnologii ecologice de cultură şi valorificare. Obiectivele prin care s-a urmărit realizarea scopului propus au fost următoarele: 1. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional) şi a cultivarului la soiurile de viţă de vie analizate în anii experimentali , asupra principalelor elemente de productivitate şi calitate. 2. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional), a numărului şi felului de tratamente aplicate şi a cultivarului asupra principalelor caractere studiate, la soiurile de de viţă de vie analizate în anii experimentali Determinarea conţinutului în: carotenoide individuale, polifenoli totali şi acizi fenolici, a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional. 4. Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional. 7

8 Capitolul IV. 4. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE 4.1. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT CERCETĂRILE Plantaţia viticolă în cadrul căreia se desfăşoară experienţele prezentei Teze de doctorat este amplasată în comuna clujeană Fizeşu Gherlii, localitatea Fizeşu Gherlii, în zona denumită Vatra Roşie. Comuna este situată în partea de N-E a judeţului Cluj, la 7 km distanţă de oraşul Gherla, la 15 km de oraşul Dej şi la 60 km de municipiul Cluj- Napoca, centrul administrativ şi politic al judeţului. Suprafaţa terenului este de 2,5 ha şi are o înclinare cuprinsă între 3% şi 9%, cu o expoziţie S-E. În cadrul studiului pedologic, probele de sol recoltate în teren au fost analizate in laborator cu ajutorul unor metode fizico-chimice specifice (conform laboratorului O.S.P.A Cluj-Napoca). Interpretarea datelor analitice obţinute ne arată ca avem un substrat caracterizat prin: textură luto-argiloasa, ph 6,7-7,1 (slab acid spre neutru), rezervă de humus foarte mare şi o aprovizionare slabă spre moderată în NPK, ceea ce încadrează terenul în clasa a-iii-a pedoameliorativă fiind necesare afânări adânci şi aplicarea unor doze corespunzătoare de îngrăşăminte. Condiţiile climatice ale anilor , în care s-au desfăşurat experienţele, arată că că anul 2007 a fost unul favorabil pentru obţinerea unor recolte mari şi de calitate superioră, excesiv de călduros şi secetos, aspecte care nu au influenţat atacul de mană. În schimb în anul 2008, considerat normal, termic şi pluviometric, însă cu precipitaţii bogate în perioada mai-august, atacul cu mană a fost mai accentuat, maladia manifestându-se, însă într-un procent controlabil MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT În cadrul cercetărilor au fost luate în studiu cinci soiuri de viţă de vie pentru struguri de vin: Aromat de Iaşi, Traminer roz, Fetească regală, Muscat Ottonel, Riesling 8

9 italian şi patru soiuri de viţă de vie pentru struguri de masă: Timpuriu de Cluj, Napoca, Chasselas doré, Muscat de Hamburg. Atât soiurile de vin cât şi cele de masă au fost altoite pe acelaşi portaltoi şi anume Selecţia Oppenheim 4 (SO-4). Alte materiale biologice utilizate. În agricultura organică, pentru prevenirea unor boli, se folosesc ca fungicide, extracte apoase din ierburi (urzică, coada calului, etc), care sunt pulverizate fin asupra plantei (CATHERINE de SILGUY, 1994, HOFFMAN et al., 1995 ) şi care au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de vie. În cadrul experienţelor am utilizat plante de urzică comună (Urtica dioica L. ) şi urzică mică (Urtica urens L.) pentru obţinerea unui extract apos purin de urzică (fermentat) care se diluează 1:20 şi se efectuează stropiri, ale plantelor de viţă de vie SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU TRATAMENTELE FITOSANITARE Tratamentele chimice (convenţionale), au constat în efectuarea tratamentelor fitosanitare cu următoarele fungicide sistemice şi de contact: RIDOMIL GOLD MZ 68 WP, MELODY DUO 66,8 WP, CURZATE MANOX SC, FOLPET 50 WP, DITHANE M 45 şi QUADRIS MAX SC. Tratamentele organice au constat în efectuarea stropirilor cu următoarele produse ecologice: Zeamă bordeleză 0,5 % şi stropiri cu purin de urzică din două în două zile timp de 12 zile, Sulfat de cupru 1%, KOCIDE 101 WP, în doză de 3 kg/ha, Zeamă bordeleză 1%, Sulf muiabil 0,4% şi Trichodex 25 WP, în doză de 2 kg/ha METODA DE LUCRU Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a producţiei şi gradului de atac În cadrul cercetărilor noastre fertilitatea a fost exprimată prin intermediul coeficienţilor de fertilitate, absolut (CFA) şi relativ (CFR), calculaţi cu ajutorul unor formule (NASTASIA POP, 2003), productivitatea se exprimă prin indicii de productivitate, indicele de productivitate absolut (IPA) şi indicele de productivitate 9

10 relativ (IPR), greutatea medie a strugurilor a fost calculată prin determinări (cântăriri) la 50 de struguri/repetiţie, la soiurile de vin şi 25 de struguri/repetiţie la soiurile de masă şi a fost exprimată în grame (g), iar concomitent cu determinarea greutăţii medii a strugurilor s-a determinat şi numărul mediu de ciorchini/butuc. Producţia de struguri la variantele experimentale încercate a fost exprimată în t/ha şi reprezintă producţia biologică. În cazul cercetărilor efectuate, cunoscute fiind deja, numărul mediu de ciorchini/butuc şi greutatea medie a strugurilor, s-a trecut la calcularea producţiei pe butuc exprimată în kilograme. Distanţele de plantare sunt 1,2 m între plante pe rînd şi 2,0 m între rânduri, de aici rezultând un număr de 4166 butuci/ha. Cunoscând aceste date s-a calculat în final producţia la hectar astfel: Prod./ha (t/ha) = Prod /but.(kg) x Gradul de atac (GA%) cu mană. La trei zile după fiecare moment (fenofază) de aplicare a tratamentelor fitosanitare, atât în sistemul organic cât şi în sistemul convenţional de cultură, au fost determinate frecvenţa (F%) şi intensitatea (I%) gradului de atac. Cu ajutorul celor doi indici (frecvenţa şi intensitatea) s-a calculat mai apoi gradul de atac exprimat prin formula: GA % = F% x I% / Analize chimice de calitate şi productivitate În cadrul laboratoarelor de Oenologie şi de Ameliorare au fost efectuate determinări cu privire la determinarea conţinutului în zahăr (g/l), al mustului obţinut din strugurii soiurilor testate, cu ajutorul refractometrului, a aciditatăţii totale (g H 2 SO 4 /l must), din must pentru care s-a utilizat metoda prin titrare în prezenţa fenolftaleinei şi determinarea gradului de maturare al lemnului care s-a realizat printr-o metodă microchimică şi anume metoda colorării cu iod în iodură de potasiu Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice În Laboratorul de chimie şi biochimie al USAMV Cluj-Napoca, în vederea determinării calităţii, probele de struguri de la soiurile testate au fost supuse unor analize biochimice complexe. Acestea au fost: Separarea şi dozarea carotenoidelor folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC) 10

11 Dozarea polifenolilor totali ( metoda Folin-Ciocâlteu) Separarea acizilor fenolici Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor a fost realizată prin două metode diferite: metoda 2,2-Difenil-1-picrilhidrazil (DPPH) şi metoda ORAC (capacitatea antioxidantǎ a radicalului oxigenului) Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor Toate cercetările şi observaţiile s-au efectuat în urma aplicării tehnologiilor specifice pentru cele două sisteme de cultură total diferite: sistemul de cultură ecologic (organic) şi sistemul de cultură convenţional. Pentru ambele tipuri de practică horticolă au fost respectate toate verigile tehnologice vizând lucrările asupra plantei şi asupra solului, diferenţirea majoră realizându-se în primul rând prin aplicarea tratamentelor fitosanitare diferite, specifice pentru fiecare dintre cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional. În cadrul cercetărilor prezentei teze de doctorat au fost urmărite şi analizate caractere vizând în primul rând combaterea manei ca principala boală a practicii viticole, iar în paralel s-a menţinut sub control făinarea şi dintre dăunători acarienii, executându-se tratamente combinate, fără a se executa însă cercetări în acest sens. În al doilea rând diferenţierea se datorează lucrărilor specifice de combatere a buruienilor şi modului de fertilizare. Asfel, în sistemul organic, buruienile au fost menţinute sub control prin mulcire, iar fertilizarea s-a făcut numai cu gunoi de grajd, pe când în sistemul convenţional de cultură buruienile au fost combătute prin erbicidare şi fertilizarea s-a făcut cu îngrăşăminte minerale (de tip NPK) combinat cu gunoi de grajd. Experienţele, aferente tezei de doctorat, au fost de tip bifactorial şi trifactorial, serii pe doi ani ( ), iar interpretarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului Duncan (ARDELEAN, 1986). Factorii experimentali au fost, atât pentru soiurile de vin cât şi pentru cele de masă, următorii: Pentru experienţa bifactorială Factorul A = sistemul de cultură - 2 graduări: a 1 = organic şi a 2 = convenţional; 11

12 Factorul B = cultivarul - 5 graduări: b 1 = Aromat de Iaşi, b 2 = Traminer roz, b 3 = Riesling italian, b 4 = Fetească regală şi b 5 = Muscat Ottonel; - 4 graduări: b 1 = Timpuriu de Cluj, b 2 = Napoca, b 3 = Chasselas dore, b 4 = Muscat de Hamburg Pentru experienţa trifactorială Factorul A = sistemul de cultură cu 2 graduări: a 1 = convenţional şi a 2 = organic; Factorul B = numărul şi tipul de tratamente fitosanitare aplicate cu 2 graduări: b 1 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 4 şi b 2 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 6; Factorul C = cultivarul - 5 graduări: c 1 = Aromat de Iaşi, c 2 = Traminer roz, c 3 = Riesling italian, c 4 = Fetească regală, c 5 = Muscat Ottonel. - 4 graduări: c 1 = Timpuriu de Cluj, c 2 = Napoca, c 3 = Chasselas dore, c 4 = Muscat de Hamburg 12

13 Capitolul V. 5. REZULTATE ŞI DISCUŢII 5.1. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN Experienţa bifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi (2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de ameliorare sunt: indicele de productivitate absolut (IPA), indicele de productivitate relativ (IPR), coeficientul de fertilitate absolut (CFA), coeficientul de fertilitate relativ (CFR), greutatea medie a strugurilor(g), numărul de ciorchini/butuc, maturarea lemnului, producţia de struguri (t/ha), aciditatea totală a mustului (g H 2 SO 4 /l must) şi conţinutul în zahar al mustului ( g zahăr/l must) Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin Majoritatea autorilor sunt de acord cu faptul că indicii de productivitate, absolut şi relativ, indică o cumulare a caracteristicilor valoroase ale soiurilor direct implicate în producţia totală cum ar fi: numărul de lăstari fertili pe butuc, numărul de ciorchini pe butuc, numărul de ochi lăsaţi la tăiere, fertilitatea mugurilor şi greutatea medie a ciorchinilor (LEONTE, 1996; NASTASIA POP, 2003; SESTRAŞ, 2004). Fertilitatea la viţa de vie, reprezintă capacitatea plantei de a forma an de an organe de fructificare ca bază iniţială de realizare a recoltei de struguri şi poate fi apreciată sub două aspecte: fertilitatea potenţială şi cea reală (OPREA, 2001; DUMITRIU, 2008). După NASTASIA POP (2003) fertilitatea se apreciază în funcţie de procentul de lăstari fertili şi coeficientul de fertilitate care poate fi absolut sau relativ. În concepţia unor autori maturarea sau coacerea lemnului, la viţa de vie, reprezintă o caracteristică importantă, deoarece contribuie la sporirea rezistenţei plantelor la ger. 13

14 Deasemenea, coacerea lemnului este corelată cu gradul de prindere la altoire a viţelor, cu precocitatea intrării pe rod şi a coacerii strugurilor (Miciurin, 1952; Neagu, 1975, citaţi de SESTRAŞ, 2004), elemente care în final, prin acţiunea lor, vor influenţa cantitatea şi calitatea producţiei. Rezultatele înregistrate de cele cinci soiuri de vin studiate în doi ani experimentali şi în două sisteme de cultură diferite sunt oglindite sintetic în tabelul următor (tabelul 1) calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale repetate în ani. Tabelul 1 Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de vin, Gherla, Cultivarul Caracterul analizat IPA IPR CFA CFR Număr ciorch./but. Maturarea lemnului Aromat de Iaşi 170 d 82 c 1,3 f 0,8 d 14,5 ef 3,7 d Traminer roz 81 h 54 d 1,6 d 1,2 ab 23,5 b 3,6 de Riesling italian Organic 207 b 108 b 1,6 d 1,1 bc 18,5 cd 3,3 e Fetească regală 185 c 102 b 1,7 c 1,2 ab 25,0 b 4,0 c Muscat Ottonel 69 i 42 d 1,2 g 0,8 d 10,7 g 4,6 a Aromat de Iaşi 147 e 83 c 1,3 f 1,0 c 16,4 de 3,9 c Traminer roz 133 f 72 c 1,5 e 1,3 a 22,9 b 3,7 d Riesling italian Conventional 238 a 155 a 1,9 a 1,2 ab 22,1 bc 3,5 e Fetească regală 211 b 145 a 1,8 b 1,0 c 28,5 a 4,4 b Muscat Ottonel DS 5% = pentru două medii interacţiune 91 g 52 d 1,3 f 1,0 c 12,8 fg 4,7 a ,1-0,2 0,2 3,0 0,2 Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă. Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece variante rezultate din interacţiunea soi x tratament se observă că, pentru indicii de productivitate absolut şi relativ (IPA şi IPR), de departe Riesling italian dă rezultatele cele mai bune în cultura convenţională urmat de Fetească regală la diferenţă semnificativă, iar cele mai slabe rezultate le-a avut soiul Muscat Ottonel. Şi pentru variantele culturii ecologice ierarhia se pastrează aceeaşi. 14

15 Pentru coeficienţii de fertilitate absolut şi relativ (CFA şi CFR) cele mai bune rezultate le-au înregistrat soiurile Traminer roz, Riesling italian şi Fetească regală, care pot fi recomandate viticultorilor din zonă, atât pentru cultura convenţională cât şi pentru cea organică. Dintre cele cinci soiuri de vin analizate, Fetească regală cu o medie de 26,8 ciorchini/butuc şi Traminer roz cu 23,2 ciorchini/butuc au înregistrat cel mai mare număr de ciorchini/butuc, dar la o diferenţă semnificativă unul de altul. Celelalte cultivaruri au prezentat, în medie, un număr mai mic de ciorchini/butuc, în special Muscat Ottonel, care cu 11,8 ciorchini/butuc se situează pe ultimul loc la o diferenţă foarte mare şi semnificativă faţă de Feteasca regală. În acest caz, Fetească regală poate fi recomandat viticultorilor, din N-E Transilvaniei, pentru cultură în ambele sisteme (organic şi convenţional), iar Muscatul Ottonel nu. Având în vedere că, pentru maturarea lemnului, efectul produs de interacţiunea soi x tip tratament a fost unul nesemnificativ, nu vom lua în discuţie acest aspect însă vom preciza că notele cele mai mari au fost atribuite variantelor soiului Muscat Ottonel urmat de Fetească regală, iar cele mai mici note variantelor soiului Riesling italian Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin Greutatea medie a strugurilor este un caracter foarte important care constituie atât un element de productivitate cât şi un element de calitate la viţa de vie (SESTRAŞ, 2004) fiind unul din factorii determinanţi în realizarea producţiei de struguri pe butuc şi implicit a producţiei de struguri la unitatea de suprafaţă (NASTASIA POP, 2003; DUMITRIU, 2008). Producţia de struguri (măsurabilă cantitativ şi calitativ) este probabil cel mai important indicator care reprezintă, atât la soiurile de vin cât şi la cele de masă, concretizarea unor etape succesive (dependente una de alta) ale fructificării viţei de vie, ca însuşire biologică utilă (OPREA, 2001). Majoritatea autorilor susţin că pentru determinarea calităţii strugurilor de vin se au în vedere cu prioritate criteriile biochimice, respectiv conţinutul mustului în zahăr şi 15

16 aciditate (BOTU, 1994; OPREA, 2001; SESTRAŞ, 2004), la care se mai adaugă şi altele, cum ar fi aroma, culoarea mustului, vitaminele, etc. Dintre glucidele existente în struguri, fie de masă fie de vin, două dintre monozaharide şi anume glucoza şi fructoza se regăsesc în must în cantităţile cele mai mari (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri de vin raportul glucoză/fructoză trebuie să fie în favoarea fructozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986). În cazul nostru, pentru cele cinci soiuri de struguri pentru vin analizate, în sistemul de cultură organic şi în cel convenţional, pe parcursul a doi ani de experienţe, rezultatele obţinute în privinţa indicilor de calitate a strugurilor sunt prezentate sintetic în tabelul 2. Tabelul 2 Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra indicilor de calitate, la soiurile de vin, Gherla, Cultivarul Caracterul analizat Greutatea strugurilor g Producţia de struguri t/ha Aciditatea totală g/l H 2 SO 4 Conţinutul în zahăr g/l zahăr Aromat de Iaşi 128 a 7,7 d 4,3 f 171 ef Traminer roz 47 f 5,2 e 4,6 de 194 c Riesling italian Organic 99 cd 9,2 c 4,5 e 169 f Fetească regală 126 a 12,6 b 5,4 b 166 f Muscat Ottonel 56 f 2,6 g 3,9 g 198 bc Aromat de Iaşi 132 a 8,3 cd 5,0 c 184 d Traminer roz 90 d 8,6 cd 5,3 b 221 a Riesling italian Conventional 108 bc 12,7 b 5,1 c 178 de Fetească regală 110 b 14,4 a 6,4 a 171 ef Muscat Ottonel DS 5% = pentru două medii interacţiune 73 e 3,9 f 4,7 d 203 b 11 1,0 0,2 8 Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă. Putem afirma că din punctul de vedere al greutăţii medii a strugurilor, pentru condiţiile eco-climatice ale arealului de cultură unde a fost amplasat câmpul experimental (N-E Transilvaniei), cultivarul Aromat de Iaşi este foarte bine adaptat ambelor tipuri de practică horticolă (organică şi convenţională), înregistrând cele mai mari valori atât în 16

17 sistemul organic (128 g) cât şi în sistemul convenţional de cultură (132 g), urmat la diferenţă nesemnificativă de soiul Fetească regală în sistem organic (126 g) Datorită faptului că a înregistrat o greutate medie a strugurilor mai mare în sistemul organic decât în sistemul convenţional, Feteasca regală este probabil cel mai adaptat cultivar la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie. Referitor la producţia de struguri, se remarcă soiul Fetească regală care dă cele mai bune rezultate atât în sistemul convenţional (14,4 t/ha), dar mai ales în sistemul organic, unde producţia obţinută de 12,6 t/ha este egală cu cea a soiului Rieslig italian (12,7 t/ha) obţinută în sistem convenţional şi semnificativ superioară tuturor celorlalte variante ale soiurilor Aromat de Iaşi, Traminer roz şi Muscat Ottonel, indiferent de sistemul de cultură vizat. În privinţa acidităţii totale, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece variante rezultate din interacţiunea soi x tip de tratament, trebuie să remarcăm soiul Fetească regală care dă rezultatele cele mai bune atât în sistemul convenţional (6,4 g/l H 2 SO 4 ) cât şi în sistem organic de cultură (5,4 g/l H 2 SO 4 ), la diferenţe semnificative faţă de celelalte variante, cu excepţia variantei Traminer roz în sistem convenţional (5,3 g/l H 2 SO 4 ). Valorile ridicate ale acidităţii mustului la Fetească regală nu sunt surprinzătoare, deoarece cultivarul este cunoscut ca fiind unul din care se obţin musturi şi vinuri cu o aciditate destul de ridicată, comparativ cu celelalte soiuri analizate, motiv pentru care în funcţie de arealul de cultură, din acest soi se pot obţine vinuri albe de consum curent şi de calitate superioară, vinuri spumante sau distilate învechite din vin. Dealtfel Feteasca regală este cunoscut ca fiind un soi cu plasticitate ecologică extrem de mare, fiind cultivat în peste 129 de centre viticole din România (OLTEANU et al., 2002). Din punctul de vedere al acumulării de zahăr, soiurile Traminer roz şi Muscat Ottonel sunt cele mai adecvate atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul convenţional, iar soiurile Fetească regală şi Muscat Ottonel sunt cultivaruri cu o adaptabilitate bună la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie, datorită faptului ca au acumulat cantităţi egale de zahăr în ambele sisteme de cultură. 17

18 Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă Rezultatele înregistrate de cele patru soiuri de masă testate în doi ani experimentali şi în două sisteme de cultură diferite (organic şi convenţional) sunt oglindite sintetic în tabelul 3, calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale repetate în ani. Tabelul 3 Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de masă, Gherla, Caracterul analizat Număr Maturarea IPA IPR CFA CFR Cultivarul ciorch./but. lemnului Timpuriu de Cluj 325 c 174 d 1,5 bc 0,8 ef 9,7 e 4,5 ab Napoca 532 a 368 a 1,8 a 1,3 a 12,3 bc 3,7 e Org. Chasselas doré 174 f 139 e 1,1 d 0,9 de 12,8 b 4,1 cd Muscat de Hamburg 261 d 189 c 1,1 d 0,8 ef 8,4 f 4,0 d Timpuriu de Cluj 319 c 171 c 1,3 cd 0,7 f 10,7 d 4,6 a Napoca 505 b 357 a 1,4 d 1,0 cd 12,5 bc 4,3 bc Conv. Chasselas doré 210 e 179 cd 1,4 d 1,1 bc 14,2 a 4,2 cd Muscat de Hamburg DS 5% = pentru două medii interacţiune 314 c 250 b 1,3 cd 1,0 cd 9,8 e 4,2 cd ,3 0,2 0,4 0,3 Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă. Datele prezentate mai sus ne permit să afirmăm că pentru IPA, IPR, CFA şi CFR, Napoca este soiul cel mai bine adaptat ambelor tipuri de tratament fitosanitar (organic şi convenţional) realizând cele mai mari valori şi mai mult, alături de Timpuriu de Cluj sunt cultivarele cu cea mai bună pretabilitate la sisteme organice de cultură în condiţiile ecoclimatice din N-E Transilvaniei, ceea ce ne îndreptăţeşte să le recomandăm viticultorilor din zonă dispuşi să practice un sistem de agricultură ecologică. Pe celelalte două soiuri, Muscat de Hamburg şi Chasselas doré, le recomandăm doar pentru practica horticolă convenţională. Pentru numărul de ciorchini/butuc, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele opt variante rezultate din interacţiunea factorilor soi x tip de tratament, se poate observa că soiurile Chasselas doré şi Napoca sunt cele mai bine adaptate ambelor tipuri de 18

19 practică horticolă, cu precizarea că Napoca se comportă foarte bine în sistemul organic de cultură, iar Muscatul de Hamburg datorită rezultatelor slabe înregistrate este cel mai puţin recomandat în cultură, atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul convenţional de cultivare a viţei de vie, în condiţiile eco-climatice din N-E Transilvaniei. Referitor la gradul de maturare al lemnului, cele mai bune note au fost atribuite soiului Timpuriu de Cluj care şi-a maturat lemnul la fel de bine în ambele variante, iar cea mai mică notă a obţinut-o soiul Napoca în varianta organică de cultură Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă Dintre elementele de calitate, mărimea strugurilor (ciorchinilor), apreciată în funcţie de greutate şi nu numai, este un caracter care prezintă importanţă deosebită prin prisma aspectului comercial, la strugurii de masă (SESTRAŞ, 2004). Producţia de struguri este indicatorul care reflectă probabil cel mai fidel atât potenţialul biologic al butucilor cât şi profesionalismul şi capacitatea viticultorului în a manageria eficient exploataţia viticolă an de an, de primăvara până toamna, asfel încât o tehnologie corect aplicată să ducă la obţinerea unei recolte de struguri corespunzătoare calitativ şi cantitativ. La soiurile de masă la fel ca şi la cele de vin, conţinutul în zahăr (alături de aciditate) reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de calitate la viţa de vie. Dintre glucide, monozaharidele sunt cele mai importante pentru că reprezintă peste 95% din totalul zaharurilor care se acumulează în struguri, iar dintre monozaharide glucoza şi fructoza sunt cele mai reprezentative (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri de masă raportul dintre cele două glucide principale (glucoză şi fructoză) trebuie să fie în favoarea glucozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986). Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele opt variante rezultate din interacţiunea factorilor soi x tip de tratament (tabelul 4), se remarcă soiul Napoca, care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele mai mari valori ale greutăţii medii a ciorchinilor şi anume 357 g în sistem convenţional şi o valoare semnificativ inferioară în sistem organic şi anume 283 g. 19

20 Tabelul 4 Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra indicilor de calitate, la soiurile de masă, Gherla, Cultivarul Caracterul analizat Greutatea strugurilor g Producţia de struguri t/ha Aciditatea totală g/l H 2 SO 4 Conţinutul în zahăr g/l zahăr Timpuriu de Cluj 219 e 8,8 e 4,2 c 151 c Napoca 283 b 14,4 b 3,7 d 147 cd Org. Chasselas doré 154 f 8,3 ef 4,1 c 146 cd Muscat de Hamburg 233 de 8,1 f 4,6 b 137 d Timpuriu de Cluj 245 de 11,2 c 4,6 b 162 b Napoca 357 a 18,3 a 3,8 d 155 bc Conv. Chasselas doré 164 f 9,8 d 4,5 b 179 a Muscat de Hamburg DS 5% = pentru două medii interacţiune 251 cd 10,2 d 5,3 a 146 cd 30 0,6 0,2 11 Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă. Totuşi greutatea medie a strugurilor în sistem organic la soiul Napoca este net superioară greutăţii medii înregistrate în sistem convenţional de către celelalte trei cultivare testate. Acest fapt ne permite să susţinem că soiul Napoca este unul foarte bine adaptat pentru ambele sisteme de cultură (organic şi convenţional) şi în special celui organic. În privinţa producţiei se remarcă Napoca, soi care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele mai mari valori ale producţiei de struguri şi anume 18,3 t/ha în sistem convenţional şi o producţie semnificativ inferioară 14,4 t/ha în sistem organic de cultură. Totuşi această producţie realizată în condiţiile sistemului ecologic este net superioară tuturor celorlalte şase variante ale soiurilor Timpuriu de Cluj, Chasselas doré şi Muscat de Hamburg, indiferent de tipul de tratament aplicat. Soiul Muscat de Hamburg, care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele mai mari valori ale acidităţii totale (4,6 şi 5,3 g/l H 2 SO 4 ) este un soi cu o pretabilitate bună pentru sistemele de agricultură ecologică, iar Cultivarele Timpuriu de Cluj şi 20

21 Chasselas doré pot fi recomandate doar pentru variantele culturii convenţionale pentru care au înregistrat valori corespunzătoare ale aciditătii totale. Conform datelor din tabelul 4, se observă că, de departe Chasselas doré dă rezultatele cele mai bune în cultura convenţională (179 g/l) urmat, la diferenţe semnificative, de Timpuriu de Cluj şi Napoca tot în sistem convenţional, egale între ele din punct de vedere statistic. La polul opus se situează Muscatul de Hamburg, în varianta organică, cu numai 137 g/l zahăr acumulat. Mai trebuie remarcat soiul Napoca, care pentru ambele variante experimentale a înregistrat valori, ale cantităţii de zahăr acumulat, nediferenţiate statistic (147g/l, respectiv 155 g/l), ceea ce ne indică, o adaptabilitate bună la sistemele ecologice de cultură INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN. Experienţa trifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi (2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de ameliorare sunt: producţia de struguri/ha, numărul de ciorchini/butuc, greutatea medie a strugurilor şi gradul de atac (GA%) cu mană (Plasmopara viticola). Având în vedere că trei dintre caractere, producţia de struguri/ha, numărul de ciorchini/butuc, greutatea medie a strugurilor, au fost deja discutate anterior, vom analiza doar aspecte referitoare la gradul de atac cu mană (GA%). Astfel, influenţa sistemului de cultură, a soiurilor de vin testat şi a interacţiunii soi x sistem de cultură, în cei doi ani experimentali , ne arată că, de departe, în sistemul organic de cultură gradul de atac a fost semnificativ mai mare (5,04%) decât în sistemul convenţional (4,14%), fapt ce indică eficienţa superioară a tratamentelor convenţionale, pentru combaterea manei, principala boală a viţei de vie. Dintre soiurile analizate Riesling italian s-a dovedit a fi cel mai sensibil la atacul cu mană, urmat la o 21

22 diferenţă semnificativă de Fetească regală şi Muscat Ottonel. Cel mai rezistent soi a fost Traminer roz, care a înregistrat, în medie pentru cele două sisteme de cultură diferite, cel mai mic grad de atac (GA% = 2,8) în cei doi ani experimentali, Influenţa numărului de tratamente şi a interacţiunii soi x număr tratamente asupra gradului de atac (GA%) la soiurile de vin testate au aratat că, la aplicarea unui număr de şase tratamente indiferent, că acestea au fost chimice în sistemul convenţional sau organice în sistemul ecologic, s-a înregistrat un grad de atac, la toate soiurile, semnificativ mai mic decât în cazul aplicării a patru tratamente. Interacţiunea soi x număr tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra gradului de atac cu mană, la soiul Riesling italian, indiferent de numărul de tratamente aplicate. Mai mult, la aplicarea a patru tratamente, gradul de atac înregistrat a fost mai mic (valoric, nu şi statistic) decât în cazul aplicării a şase tratamente, ceea ce sugerează că la acest cultivar, în condiţiile pedoclimatice de la Gherla, la aplicarea unui număr sporit de tratamente reacţia soiului la atacul de mană este practic nulă, boala acumulându-se pe măsura trecerii timpului fără ca efectul ei să poată fi ameliorat prin sporira numărului de tratamente. Din interacţiunea număr tratamente x sistem de cultură a rezultat că la aplicarea a patru tratamente în sistem ecologic de cultură, cele cinci soiuri de vin testate, au prezentat cel mai mare grad de atac (6,06%), însă valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase tratamente organice (4,02%) este egală statistic, cu valoarea înregistrată de gradul de atac în sistem convenţional şi cu patru tratamente aplicate(4,46%). Acest fapt este îmbucurător deoarece ne sugerează că şi tratamentele ecologice pot să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de mană în cazul aplicării lor într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor convenţionale. La soiurile de masă, în cazul interacţiunii dintre soi x sistem de cultură am constatat că, în sistemul de cultură organic, cultivarele Napoca şi Chasselas doré au înregistrat cele mai ridicate grade de atac dovedindu-se a fi cele mai sensibile la atacul cu mană, iar Timpuriu de Cluj, în sistem convenţional, cel mai rezistent. Interacţiunea soi x număr tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra gradului de atac cu mană, la soiurile Napoca şi Chasselas doré, la aplicarea a patru tratamente în sistem organic. 22

23 La fel ca şi la soirile de vin şi la cele de masă din interacţiunea număr tratamente x sistem de cultură am remarcat faptul că, valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase tratamente organice este uşor mai mare, dar egală statistic, cu valoarea înregistrată de gradul de atac în sistem convenţional şi cu patru şi cu şase tratamente aplicate. Aşadar şi tratamentele ecologice pot să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de mană în cazul aplicării lor, fie într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor convenţionale, fie aplicate în mod egal DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL ANALIZELOR BIOCHIMICE Toate analizele privind determinarea calităţii strugurilor s-au realizat în laboratorul de Chimie şi Biochimie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC) Carotenoidele (600 de reprezentanţi) sunt pigmenţi galbeni, portocalii şi roşii prezente în majoritatea legumelor şi fructelor. Trei din aceste carotenoide (α-caroten, β- caroten şi β-criptoxantina) deţin roluri importante în organism cum ar fi: antioxidant, previn degenerescenţa maculară, activitate provitaminică A. Carotenoidele se biosintetizează încă de la începutul formării strugurelui. La maturitatea acestuia, carotenoidele se degradează formând compuşi norizoprenoidici care, conform datelor de literatură (WAHLBERG et al.,1998), deţin roluri importante în aroma vinurilor. Datorită acestui fapt am ales sa analizăm concentraţia carotenoidelor prezente în strugurii pentru vin, iar motivaţia alegerii analizei carotenoidelor pentru strugurii de masă este efectul benefic al acestor pigmenţi în sănătatea umană. În urma separării cromatografice a carotenoidelor din struguri prin HPLC, au fost identificate în probele de struguri analizate o serie de compuşi prezentaţi în tabelul 5. 23

24 Timpii de retenţie şi λ max pentru carotenoidele identificate în probele strugurilor analizaţi Tabelul 5 Număr identificare Compus Timp de retentie (min) λ maxim (nm) 1 Neoxantina 1, Violaxantina 2, Luteina 9,56 445,6 4 β-caroten 19,23 456,8 Carotenoidele majore (85% din totalul acestora) sunt reprezentate de ß-caroten şi de luteină iar restul aparţin neoxantinei, violaxantinei, izomerilor cis ai luteinei şi ß- carotenului (BUREAU et al.,1998). Profilul calitativ şi cantitativ al carotenoidelor din struguri este influenţat de anumiţi factori: varietatea plantei, condiţii climatice, stadiul maturării, caracteristicile solului. Combinarea acestor parametrii influenţează calitatea strugurilor şi implicit a vinului (FALCAO et al., 2007; SABON et al., 2002). În urma cercetările efectuate, la Gherla, probele strugurilor de vin şi de masă au fost analizate şi s-au obţinut date referitoare la concentraţia carotenoidelor separate, care sunt prezentate în tabelel 6 şi 7. Tabelul 6 Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de vin analizaţi Felul probei luteină μg/kg ß-caroten μg/kg Aromat de Iaşi, convenţional 470,96±46 232±46 Aromat de Iaşi, organic 512±69 304±49 Traminer roz, convenţional 598± ±34 Traminer roz, organic 551±35 331,92±23 Riesling italian, convenţional 709±87 183,2±67 Riesling italian, organic 632±56 365,2±34 Fetească regală, convenţional 825±39 141,26±32 Fetească regală, organic 855±66 132,76±31 Muscat Ottonel, convenţional 602±87 593,16±35 Muscat Ottonel, organic 723±56 504,88±43 24

25 Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus, în cazul probelor de struguri de vin analizaţi concentraţia luteinei variază între limitele 470,96±46 μg/kg la soiul Aromat de Iaşi, cultivat în sistem convenţional şi 855±66 μg/kg substanţă proaspătă la soiul Fetească regală cultivat în sistem organic. Concentraţia ß-carotenului variază între 132,76±31 μg/kg la soiul Fetească regală cultivat în sistem organic şi 593,16±35 μg/kg la Muscat Ottonel, convenţional. Tabelul 7 Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de masă analizaţi Felul probei luteină ß-caroten μg/kg μg/kg Timpuriu de Cluj, convenţional 803±52 204,32±12 Timpuriu de Cluj, organic 799±23 233±14 Napoca, convenţional 689±19 229,6±18 Napoca, organic 701±34 369±26 Chasselas doré, convenţional 589±21 363,58±45 Chasselas doré, organic 552±56 273,5±23 Muscat de Hamburg, convenţional 662± ±32 Muscat de Hamburg, organic 685±67 302,1±56 Concentraţia luteinei în probele strugurilor de masă analizaţi variază între 552±56 μg/kg substantă proaspătă, la Chasselas doré în varianta organică, până la 803±52 μg/kg substantă proaspătă la soiul Timpuriu de Cluj în varianta convenţională. Concentraţia ß-carotenului variază între 204,32±12 μg/kg la Timpuriu de Cluj în varianta convenţională şi 369,0±26 μg/kg la soiul Napoca în varianta ecologică. Concentraţia cea mai mare în ß-caroten o înregistrează soiul Napoca, cultivat în sistem organic, urmat de soiul Chasselass dore, cultivat în sistem convenţional, iar cea mai mică soiurile Timpuriu de Cluj şi Napoca în variantele de cultură convenţională. 25

26 Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu Strugurii, datorită conţinutului mare în compuşi cum sunt antocianii, flavonoidele şi resveratrolul au o mare varietate de acţiuni biologice cum ar fi: inhibarea oxidării lipoproteinelor cu densitate mică, proprietăţi antioxidante, reducerea riscului de apariţie a bolilor cardiovasculare, efecte hipoglicemiante, efecte antiinflamatorii şi antimicrobiale, terapia cancerului şi altele. Rezultatele obţinute referitoare la conţinutul în polifenoli totali folosind metoda Folin-Ciocâlteu sunt prezentate în următoarele figuri Muscat Ottonel, organic Muscat Ottonel, conventional Feteasca regala, organic Feteasca regala, conventional Riesling, organic Riesling, conventional Traminer roz, organic Traminer roz, conventional Aromat de Iasi, organic Aromat de Iasi, conventional Fig. 1. Concentraţiile de polifenoli totali calculate din probele de struguri de vin Aşa cum putem observa la probele de struguri pentru vin concentraţia cea mai mare s-a înregistrat la soiul Muscat Ottonel atât în sistemul de cultură organic cât şi în cel convenţional urmat de Fetească regală, iar cea mai mică concentraţie s-a obţinut pentru soiul Traminer roz cultivat în sistem organic. 26