INFORMAŢII PRIVIND ACŢIUNILE LEGATE DE FOLOSINŢA TERENULUI, SCHIMBAREA FOLOSINŢEI TERENURILOR ŞI SILVICULTURĂ (LULUCF) ÎN ROMÂNIA

Transcription

1 INFORMAŢII PRIVIND ACŢIUNILE LEGATE DE FOLOSINŢA TERENULUI, SCHIMBAREA FOLOSINŢEI TERENURILOR ŞI SILVICULTURĂ (LULUCF) ÎN ROMÂNIA Raport în temeiul Art. 10 al Deciziei 529/2013 a Parlamentului European si Consiliului transmis Comisiei Europene Bucureşti, Ianuarie

2 Cuprins REZUMAT... 3 A.INTRODUCERE... 5 B.PREZENTAREA CADRULUI RELEVANT PENTRU ACȚIUNILE LULUCF PE PLAN NAȚIONAL... 6 C.DESCRIEREA PROCESULUI DE CONSULTARE ASUPRA INFORMAŢIILOR SI ACŢIUNILOR LULUCF 9 D.DESCRIEREA NIVELURILOR ISTORICE ALE EMISIILOR DE GES ȘI ABSORBȚIEI DE CO 2 DIN ACTIVITĂŢI LULUCF E.PROIECȚIILE EMISIILOR de GES ȘI ABSORBȚIEI DE CO 2 PENTRU PERIOADA DE CONTABILIZARE F.ANALIZA POTENȚIALULUI DE LIMITARE SAU REDUCERE EMISII DE GES ȘI MENȚINERII SAU CREȘTEREA ABSORBȚIEI DE CO2..16 G.LISTA CELOR MAI POTRIVITE MĂSURI CARE URMEAZĂ SĂ FIE IMPLEMENTATE SAU LUATE ÎN CONSIDERARE LA PLANIFICAREA ACŢIUNILOR DE REDUCERI DE EMISII H.POLITICI EXISTENTE ȘI ÎN PLAN CARE SĂ PUNĂ ÎN APLICARE CELE MAI POTRIVITE MĂSURI LULUCF. 20 I.MONITORIZAREA PROGRESULUI ÎN APLICARE A ACȚIUNILOR LULUCF 20 J.REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

3 REZUMAT România îşi continuă procesul de integrare europeană pentru a atinge standardele de dezvoltare ale Uniunii Europene (UE) şi totodată va trebui să-si dezvolte progresiv o economie competitivă bazată pe emisii scăzute de carbon. în acest demers este sprijinită substanţial de finanțările nerambursabile ale UE. România este una dintre țările care participă activ în politicile de schimbare climatică, fiind prima țară din Anexa I a Convenției Cadru pentru Schimbările Climatice ce a ratificat Protocolul de la Kyoto în Pentru prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto România a negociat o reducere de emisii de 8% sub nivelul anului Pentru a doua perioadă de angajament contribuția României este negociată ca parte a obiectivului de reduceri de emisii al Uniunii Europene. Sectorul Folosinţa Terenurilor, Schimbarea Folosintei Terenurilor şi Silvicultură (LULUCF) nu este inclus în ţinta de reduceri de emisii a UE pentru a doua perioadă de angajament. Cu toate acestea, România continuă să raporteze atât la UNFCCC și KP precum și UE nivelurile de emisii din activități specifice de utilizare a terenurilor potrivit Deciziei UE 529/2013. Aceasta decizie are scopul însă de a asigura ca emisiile din activităţi specifice sectorului LULUCF să fie contabilizabile prin sisteme adecvate potrivit cerinţelor internaţionale în eventualitatea unui angajament ulterior cuprinzător de reduceri de emisii al UE. Acest raport include elementele solicitate în Articolul 10 din Decizia 529/2013/UE referitor la Informaţiile privind acţiunile curente şi planificate în sectorul LULUCF pentru reducerea emsiilor şi sporirea absorbţiei prin absorbanţi naturali, pe durata celui de-al doilea interval de angajament de reduceri de emisii. Descrierea specificului naţional care influenţează gama posibilă de activităţi LULUCF. Mediul natural (relief, climă) împreună cu stadiul actual de tranziţie spre economia de piaţă, la care se adaugă restituirea şi restructurarea proprietăţii asupra terenurilor, sunt factori majori ce contribuie la definirea şi implementarea acţiunilor LULUCF pe termen scurt. La acestea se şi adaugă proiecţiile climatice pe termen lung, care sugerează creşterea uşoară a temperaturilor medii anuale şi reducerea uşoară a cantităţilor de precipitaţii, ca şi suprafaţa însemnata de terenuri agricole degradate disponibile pentru refacere. În Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES) al României, sectorul LULUCF este un absorbant net anual de circa 20 TgCO2eq, în ultimii 20 de ani. LULUCF compensează anual aproximativ 20 % din emisiile din alte sectoare ale economiei naţionale. Cea mai importantă contribuţie în sectorul LULUCF este dată de categoriile "teren forestier rămas teren forestier", "terenuri în conversie la teren forestier" și "terenuri agricole rămase ternuri agricole. Cea mai importantă sursă de emisii sunt "terenurile în conversie la zone urbane", deoarece acestea includ conversii de la pădure. În 2012, absorbţia netă anuală a sectorului LULUCF a fost cu circa 30 % mai mare decât în 1990, aceasta datorita reducerii recoltei de masă lemnoasă din păduri în perioada post-1990 comparativ cu pre-1990, pe fondul diminuării economiei naţionale. În acelaşi timp, conversiile de la pădure, e.g. defrişările, şi conversiile la pădure, respectiv împăduririle, s-au diminuat semnificativ în perioada post Proiecţiile de emisii şi absorbţii de gaze cu efect de seră asociate activitatilor LULUCF. Absorbantul anual asociat Gospodăririi pădurilor (forest management) este aşteptat să scadă în condiţiile în care recolta anuală de lemn va urmări tendinţa de creştere începută din 2000 (foarte probabil să ajungă în următorii 10 ani la un nivel apropiat celui din perioada anterioară lui 1990). Suprafeţele împădurite, despădurite şi cele care fac subiectul revegetării nu se vor modifica substanţial 3

4 faţă de media ultimilor 10 ani. Managementul terenurilor agricole şi al celor de păşunat se asociază cu surse de emisii sau absorbanţi de CO 2 foarte mici. Potenţialul de limitare a emisiilor de GES şi de sporire a absorbţiei de CO 2 atmosferic prin acţiuni LULUCF. În România sunt posibile acţiuni de: 1) protejarea şi mărirea stocurilor existente de carbon (prin conservarea și consolidarea stocului de lemn/carbon în pădurile existente și îmbunătățirea gestionării pădurilor inclusiv mai buna protecție împotriva perturbărilor naturale prin aplicarea practicilor de management durabil, mai ales pentru pădurile proprietate privată; evitarea întârzierilor în regenerarea pădurilor şi stoparea degradării pădurilor), 2) crearea de noi absorbanţi (împădurirea şi revegetarea terenurilor, implementarea tehnologiilor conservative de pregătire a solurilor agricole, optimizarea tehnologiilor care includ fertilizare cu azotaţi) 3) substituirea combustibililor fosili şi a materialelor intensive energetic cu biomasa (crearea de culturi de biomasă, stimularea utilizării lemnului în construcţii civile şi industriale). Lista de acţiuni LULUCF implementabile cuprinde măsuri organizate pe marile sectoare de activitate: 1. Măsuri privind silvicultura și gestionarea durabilă a pădurilor, respectiv: a) managementul durabil al pădurilor; b)prevenirea degradarii pădurilor prin tăieri nesustenabile şi identificarea modalităților de reabilitare a pădurilor din proprietate privată degradate în ultimii 20 de ani; c) împădurirea terenurilor degradate şi marginale agricol. 2. Măsuri pentru terenurile agricole, respectiv: a) prevenirea degradării și stimularea înfiinţării de perdele protective ale câmpurilor agricole; b) extinderea suprafeţelor ocupate cu livezi; c) îmbunătățirea managementului materiei organice din soluri și refacerea solurilor agricole degradate, şi d) protecția solurilor cu conținut ridicat de materie organică și restaurarea zonelor umede; 3. Măsuri pentru terenurile de păşunat, respectiv gestionarea acestora, limitarea transformării pășunilor în terenuri agricole și îmbunătăţirea utilizării lor prin plantarea de arbori; 4. Măsuri pentru sporirea utilizării biomasei prin eficientizarea utilizării recoltei de lemn din păduri şi substituirea combustibililor fosili şi a altor materiale cu biomasă sau lemn. Implementarea acţiunilor LULUCF este susţinută prin legislaţie, o serie de strategii şi politici naţionale, cât şi prin câteva instrumente de finanţare. O parte dintre acestea sunt deja aprobate de autorităţi, precum strategia naţională privind schimbările climatice sau strategia naţională de dezvoltare durabilă până în Altele sunt în curs de aprobare (de exemplu strategia siviculturii). Cel mai important instrument care susţine acţiunile LULUCF identificate, atât programatic cât şi din punct de vedere finaciar este Programul Naţional de Dezvoltare Durabilă aprobat deja şi care este în curs de implementare. 4

5 A. INTRODUCERE România îşi continuă procesul de integrare europeană pentru a atinge standardele de dezvoltare UE, în acest demers având acces la fonduri de finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, odată cu necesitatea de a dezvolta progresiv o economie competitivă bazată pe emisii scăzute de dioxid de carbon. România este una dintre națiunile care participă activ la tratatele internaționale și de cooperare privind reducerea emisiilor de GES, fiind o ţară care a semnat Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbări Climatice (UNFCCC) în 1992 la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro și a ratificat-o în 1994, fiind înscrisă în Anexa I la UNFCCC ca o țară cu economie în tranziție (EIT). De asemenea, a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 și a fost prima ţară-parte din anexa I care l-a ratificat în Pentru prima perioadă de angajament de reduceri de emisii din cadrul Protocolului de la Kyoto, România a negociat un obiectiv de reducere de 8% sub nivelul Pentru a doua perioadă de angajament contribuția României este negociata in limitele obiectivelor europene. LULUCF nu este inclus în obiectivul UE pentru cea de a doua perioadă de angajament. Cu toate acestea, România continuă să raporteze la UNFCCC și KP, și de asemenea contabilizează emisiile din activități specifice de utilizare a terenurilor în temeiul Deciziei LULUCF (529/2013), în baza unui calendar specific. Acest raport este împărțit în șase capitole diferite urmărind paragrafele din Art 10. Raportul a fost întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) după consultarea experților din Ministerul Agriculturii, Regia Națională a Pădurilor, universități și institute de cercetare relevante. Informațiile cantitative furnizate în acest material se bazează în principal pe a Şasea Comunicare Națională a României, pe primul Raport Bianual, pe cel mai recent Inventar Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră transmis la UNFCCC și raportarea suplimentară a României în temeiul Protocolului de la Kyoto. De asemenea, se bazează pe datele proiectului finanțat de MMAP în 2014 privind proiecțiile de GES asociate Mecanismul de monitorizare din Regulamentul 525/2013, anume "Administrarea Sectorului Folosinta Terenurilor, Schimbarea Folosinței Terenurilor si Silvicultură al INEGES (CRF sector 4) în acord cu obligațiile sub Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice si cu cele sub Protocolul de la Kyoto". Persoana de contact din cadrul MMAP este: consilier Maria Faina, maria.faina@mmediu.ro. 5

6 B. PREZENTAREA CADRULUI RELEVANT PENTRU ACȚIUNILE LULUCF PE PLAN NAȚIONAL Acest capitol oferă o imagine de ansamblu asupra circumstanțelor naționale ale României cu relevanță pentru acțiunile LULUCF. Acest tablou a ajutat la identificarea măsurilor adecvate și politicilor conexe. Suprafaţa totală a ţării este de km 2. Terenurile agricole (arabile, livezi, vii, pășuni și fânețe) acopera 61,3% din teritoriul României. Pădurile acoperă 28,3% iar zonele umede aproximativ 3,5%. Așezările umane, cum ar fi zonele construite și drumurile, căile ferate, acoperă aprox. 4,8%. O pondere mică de 2,1% este acoperită de alte suprafețe (de ex. dune de nisip). Informaţiile privind folosinţa terenurilor este furnizată de statisticile oficiale ale Institutului Național de Statistică, dar și de la alte entităţi din domeniu (de exemplu: care fac prelevare de probe statistice pentru Inventar National Forestier). Schimbarea politică din 1990 a dus la prăbușirea economiei naționale, care împreună cu procesul de lungă durată de retrocedare a terenurilor (în curs de desfășurare încă în prezent) a afectat structura terenurilor și, mai ales, folosinţa terenurilor și practicile de management aplicate pe acestea. La rata ridicată de abandonare a terenurilor agricole și pășunilor efectul atmosferic a fost cu siguranță pozitiv, fiind create depozite de absorbanți de CO 2 prin extinderea spontană a vegetației naturale și pădurilor pe terenurile gestionate ca agricole anterior. Ca un exemplu, suprafaţa de pădure a fost în anul 2010 cu aproximativ 10% mai mare decât în Pe de altă parte, restituirea proprietății asupra pădurilor a cauzat pierderi mari, frecvent localizate, de suprafete de pădure, deși efectul la nivel național este încă neclar (de așteptat să fie afectată structura de vârstă a pădurilor, dar nu şi schimbarea folosinţei de la pădure la alte folosinţe), lucru ce urmează să fie clarificat prin rezultatele celui de al doilea Inventar National Forestier, disponibile probabil în Structura folosinţei terenurilor și tendința în utilizarea lor s-a schimbat în mod semnificativ în perioada post-1990, în principal din cauza abandonării exploatațiilor agricole de stat de mari dimensiuni și diminuării terenurilor pentru uz industrial (minerit, depozitarea deșeurilor). Cu toate acestea, începând cu anul 2000 există un nou trend usor crescător pentru așezări și dezvoltarea infrastructurii asociate cu îmbunătățirea economiei. Clima şi proiecțiile climatice Teritoriul României este clasificat ca având un climat temperat continental. Potrivit celei de a 5-a Comunicari Naționale a României, prezentată în 2010 de către Guvernul român, anul 2007 a fost cel mai cald din ultimele două decenii, cu o temperatură medie de 11,5 C, în timp ce, cea mai scăzută temperatură medie de 8,4 C a fost înregistrată în anul În anii 2005 și 2006, România a suferit inundații istorice care au provocat decese și pagube materiale semnificative, iar anul 2007 a adus seceta cea mai severă din țară în ultimii 60 de ani. În ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, clima României se schimbă și se proiectează a fi semnificativ diferita în următorii de ani. Temperatura medie anuală a aerului este proiectată, similar creşterii prognozate pentru întreaga Europă. Cantitatea totală de precipitații anuale şi ea este proiectată să scadă și o reducere a cantităţii de precipitații medii anuale de 10-20% este de așteptat să se întâmple până la sfârșitul secolului, deși 6

7 acest lucru poate varia foarte mult între nordul și sudul țării. Căderile de precipitații sunt, de asemenea, de așteptat să devină mai haotice și mai greu de prognozat. Pădurile și silvicultura Silvicultura românească are o tradiție îndelungată, primele planuri de amenajament au apărut în ultima jumătate a secolului al 18-lea. Îmbunătățiri notabile în silvicultură au avut loc în timpul regimului comunist prin planificarea centralizată la nivel național și punerea în aplicare strictă a practicilor de amenajare ghidate de norme tehnice guvernamentale. Din 1990, din cauza restructurării proprietății terenurilor și slaba capacitate de aplicare a legii, alături de presiunea de pe piețele internaționale a lemnului, precum și dorinta proprietarilor de a obține beneficii financiare rapide, silvicultura românească, în ansamblul său, respectă astăzi cu dificultate principiile unui management durabil. Institutul Național de Statistică încadrează pădurile românești în două categorii diferite: fondul forestier național (NFF) și vegetația forestieră din afara fondului forestier național (VFAFFN). Suprafața totală a acestora a fost destul de constantă în timp, suprafaţa de pădure fiind în 2012 de 6750 Kha, ceea ce reprezintă aproximativ 28,3% din teritoriul național, cu mult sub media europeană de 37,6%. Spre deosebire de distribuirea proporțională relativ egală a formelor de relief majore pe teritoriul național, pădurile din NFF și VFAFFN au o distribuție dezechilibrată. Cele mai multe dintre ele sunt situate în munți (51,7%) și dealuri (37,2%), cu doar o mică parte în zonele joase de câmpie (10,9%). Codul silvic clasifică județele în care pădurea ocupă o suprafaţă mai mică de 16% ca zonă cu deficit de pădure, în scopul de a le evidenția ca preocupare și a le defini ca prioritare în acțiunile de împădurire, realitate existentă în 14 din cele 41 de județe. De fapt, definitia pădurii a fost întotdeauna o chestiune problematică în raportarea INEGES și mai ales în raportarea suplimentară în temeiul Protocolul de la Kyoto. Acest lucru a fost cauzat de faptul că datele actuale preluate de la INS, raportate ca NFF și VFAFFN, nu sunt explicite spațial şi nu respectă strict definiţia pădurii asumată de România în raportul iniţial din 2007, ceea ce se asociază cu nerespectarea cerințelor de raportare prevăzute în Protocolul de la Kyoto (de exemplu, datele implică risc de subestimare a suprafeţelor despădurite). Începând cu anul 2013, raportarea suprafeţelor de pădure se va face consistent cu cerinţele de raportare prin implementarea strictă a pragurilor cantitative din definiția pădurii, asa cum sunt precizate în anexa V la Decizia nr. 529/2013/UE. Această nouă definiție a pădurii este pusă în aplicare în mod riguros de Inventarul Forestier National, care acoperă întreg teritoriul țării. Conform ultimului raport privind pădurea, "Raportul privind starea pădurilor în anul 2011", structura pe suprafaţă pe specii este: fag (33% din suprafața fondului forestier național), molid (23%) și stejar (17%), specii cu lemn de esență tare (15%), specii cu lemn de esență moale (5%), brad (5%) și alte rășinoase (2%). Structura de vârstă este ușor dezechilibrată, cu 23% din suprafața aflată în prima clasă de vârstă, adică 1-20 ani și destul de egal 18-19% pentru a doua și a treia clasa de vârstă. Cea mai mică suprafaţă este atașată clasei a 4-a de vârstă (15%) și 10% în clasa a 5-a (în vârstă de peste 100 de ani). Volumul pe picior mediu este de 218 mc pe hectar. Creșterea medie anuală este de 5,6 mc/ha. Cota de taiere anuală admisibilă din fondul forestier național este de 22,3 milioane de metri cubi. Exploatarea lemnului în 2011 ( mii mc) a fost de aproximativ 10% mai mare decât în 2010 ( mii mc). Cele mai frecvente fenomene naturale perturbatoare care afectează pădurile sunt doborâturile de vânt 7

8 și atacurile de insecte, incendiile de vegetaţie având un impact mult mai mic (în aproape toate cazurile incendiile afectează litiera şi depozitele de lemn uscat de la suprafaţa solului). Tăierile ilegale sunt estimate la aproximativ 100 mii mc/an. România găzduiește cea mai mare suprafață de păduri virgine și cvasivirgine din Europa, care ocupă în prezent doar 280 de mii. ha mai puțin de jumătate față de cea de acum de ani. În plus, aproximativ 50% din siturile Natura 2000 sunt reprezentate de păduri. După 1990, odata cu procesul de restituire a terenurilor, proprietarii de păduri private fie persoane individuale, entități sau comunități au început să joace un rol important în gestionarea pădurilor și silvicultură. Astfel, autorităţile silvice se confruntă cu provocări în ceea ce priveste drepturile proprietarilor şi menținerea și îmbunătățirea beneficiilor generate de păduri societatii. În timp ce VFAFFN este deținută în întregime de către persoane fizice sau municipalități locale, cea mai mare pondere de NFF este proprietate publică (50,4%), urmată de persoanele fizice și juridice (32,6%) și unități administrativ-teritoriale, reprezentând 17%. Conform legislației silvice în vigoare, administrarea NFF trebuie să fie realizată de către ocoale silvice înfiinţate în conformitate cu Codul silvic, indiferent de natura proprietăţii asupra terenurilor. Proprietatea asupra pădurii variază între foarte multe proprietăţi foarte mici şi mici, la puţine mari proprietati. De obicei, pentru proprietăţile mici, proprietarul contractează doar un pachet minim de servicii silvice (și anume de pază şi tăieri de igienă), în timp ce proprietățile mari au constituite structuri proprii de administrare. Pădurile care fac parte din NFF sunt supuse regimului silvic, constând într-un sistem uniform de norme tehnice aplicabile în silvicultură, planificare economică și juridică, regenerare, exploatare, protecție și pază, în scopul de a asigura gestionarea lor durabilă. Astfel, gestionarea pădurilor NFF trebuie să respecte prevederile unui plan de amenajament al pădurii. Cele mai importante elemente ale planului de amenajament sunt indicatori de posibilitate (suprafață, volum pe picior şi de produse principale şi secundare) și planurile de exploatare ale celor două categorii de produse. Furnizarea de servicii ecosistemice forestiere este asigurată de zonarea funcțională a pădurilor. Proporția de păduri cu funcții speciale de protecție din totalul NFF este de 53,3%, iar cele cu funcții de producție și de protecție de 46,7%. Zonarea funcțională nu poate fi influențată de schimbarea de proprietate sau schimbată voluntar. Silvicultura se efectuează pe baza celor unsprezece principii de bază definite de Codul silvic, menite să respecte cele șase criterii ale gestionării durabile a pădurilor definite de Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa și cele trei principii directoare stabilite în Strategia Uniunii Europene pentru Păduri și Sectorul Forestier. Aceleași principii sunt preluate în Strategia națională forestieră românească, aflata încă în curs de aprobare. Agricultură și dezvoltare rurală Potrivit datelor INS, terenurile agricole din România ocupa de hectare, dintre care în jur de 13,3 milioane de hectare (aproximativ 56% din teritoriul național) sunt în momentul de faţă exploatate. Agricultura cuprinde două subsectoare: aproximativ o jumătate din suprafaţa terenurilor agricole este gestionată de un număr mic de ferme foarte mari, gestionate capital intensiv și avansate tehnologic, şi cealaltă jumătate a suprafeţei agricole gestionată individual sau în comunități de ferme agricole mici, agricultori care practică mai mult metode de producție tradiționale și care produc în mare parte pentru consum propriu. Există un total de 3,860 milioane de exploatații agricole în România, din care 96,6% se încadrează în acest sub-sector "la scară mică, fermă de subzistență". Aceste ferme mici oferă o nişă socio-economică importantă și mijloace de trai de bază pentru o parte semnificativă a populației 8

9 rurale. Rezultatele preliminare ale inventarului terenurilor degradate (în 16 din cele 41 de județe), elaborat recent de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în scopul realizării programului național pentru refacerea terenurilor degradate, a constatat existenţa unei suprafeţe de 836kha de terenuri degradate, din care aproximativ 115kha ha sunt potrivite pentru împădurire. Majoritatea terenurilor degradate sunt împrăștiate în întreaga țară. Oportunitățile de împădurire au în vedere în mare măsură zonele agricole abandonate din partea de sud a României. Lemnul și produsele din lemn folosite în producerea de energie și industrie În perioada pre-1990 industria lemnului a deținut o poziție importantă în economie, clasând România printre cei mai importanţi exportatori; această poziție a fost pierdută imediat după 1990, din cauza restructurării piețelor tradiționale și dezorganizarii la nivel național în perioada de tranziție la economia de piață. Industria lemnului dezvoltată a asigurat utilizarea completă și adecvată a resurselor de lemn, în strictă conformitate cu calitatea și cantitatea acestuia. Din punct de vedere al aprovizionării cu energie, lemnul este combustibilul principal care este folosit în special în zona rurală pentru încălzirea caselor, acoperirea necesităţilor de igienă și pentru gătit. Biomasa acoperă aproximativ 7% din cantitatea de energie primară necesară și aproximativ 50% din potențialul resurselor regenerabile în România. C. DESCRIEREA PROCESULUI DE CONSULTARE ASUPRA INFORMAŢIILOR ŞI ACŢIUNILOR LULUCF Acest capitol se referă la aspecte din articolul 10 alin 1). Procesul de evaluare a acțiunilor LULUCF puse în aplicare în prezent sau planificate, precum și identificarea potențialului de noi acțiuni, a implicat experți care se ocupă de INEGES la nivel național. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP), ca minister responsabil cu pregătirea și finalizarea raportului privind informațiile cu privire la acțiunile LULUCF a avut sprijin din partea altor ministere și departamente, în scopul de a furniza date complete și exacte pentru elaborarea raportului. Informațiile au fost colectate de la ministerele de resort (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Energiei, Ministerul Industriei și Comerțului), agențiile naționale relevante (de exemplu Regia Naţională a Pădurilor Romsilva), prin chestionare trimise experților individuali, prin informații online și discuții. Coordonator la elaborarea acestui raport a fost Departamentul de Schimbări climatice al MMAP. 9

10 D. DESCRIEREA NIVELURILOR ISTORICE ALE EMISIILOR DE GES ȘI ABSORBȚIEI DE CO 2 DIN ACTIVITĂŢI LULUCF Acest capitol se referă la aspecte din Art 10 para 2a). În România sectorul LULUCF este un absorbant net de CO 2 din atmosferă, de circa 20TgCO2eq anual pentru perioada începând din În 2012 cantitatea netă anuală absorbită de categoriile incluse în sectorul LULUCF a fost cu circa 30% mai mare decât în Sectorul LULUCF compensează anual aproximativ 20 % din emisiile din alte sectoare de activitate ale economiei naționale raportate de INEGES al Romaniei. În sectorul LULUCF cea mai importantă contribuţie o au următoarele categorii de terenuri "teren forestier rămas teren forestier", "terenuri în conversie la teren forestier" și "teren agricol rămas teren agricol" (Tabelul 1). Cele mai mari surse de emisii sunt reprezentate de următoarele categorii de terenuri "conversii la alte terenuri (o categorie din care fac parte terenurile neincluse în alte categorii de folosinţă, respectiv noile insule de pe Dunăre, lentilele de nisip, diminuarea suprafeţei de pădure prin halaj, etc)" și "terenurile în conversie la aşezări umane", deoarece acestea includ conversii de la pădure. Cantitatea de CO 2 absorbită anual de terenurile cu vegetaţie forestieră este relativ constantă în timp și cantităţile anuale ale emisiilor de gaze cu efect de seră (altele decat CO 2, respectiv N 2 O și CH 4 ) provenite din arderea biomasei arată incidenţa foarte redusă a incendiilor de pădure. Categoria de terenuri în conversie la pădure are o contribuţie semnificativă în sectorul LULUCF incluzând atât pădurile rezultate prin plantare (ca acţiune antropogenă, direct indusă) cât și cele care au rezultat din extinderea naturală a vegetaţiei forestiere (ca acţiuni care nu sunt o consecinţă a unei acţiuni antropice directe, ci mai degrabă ca efect indirect). Table 1. Contribuţia sub-categorilor de teren și a surselor de non-co 2 în cantitatea netă anuală absorbită de sectorul LULUCF în anul 2012 Categoriile de absorbanţi de CO 2 și surse GES asociate sectorului LULUCF Emisiile ( + ) / absorbția ( - ), în GgCO2eq 5A1.Teren forestier rămas teren forestier A2.Terenuri în conversie la teren forestiere B1.Terenuri agricole rămase terenuri agricole B2. Terenuri în conversie la terenuri agricole C1. Pajisti rămase pajisti NO 5C2. Terenuri în conversie la pajisti D1. Zome umede rămase zone umede NO 5D2. Terenuri în conversie la zone umede E1. Asezari umane rămase asezari umane NO 5E2. Terenuri în conversie la asezari umane F1. Alte terenuri rămase Alte terenuri NO 5F2. Terenuri în conversie la Alte terenuri Table I. Emisii directe de N2O din fertilizarea terenurilor forestiere și a altor terenuri IE Table II. Emisii de non-co2 din drenarea solurilor și a zonelor umede 0.0 Table III. Emisii de N2O din perturbarea solurilor în conversii la terenuri agricole 0.0 Table IV. Emisii de CO2 din amendarea solurilor agricole 1.0 Table V. Emisii din arderea biomasei 6.3 Categoria "Terenuri agricole rămase terenuri agricole" este un absorbant deoarece include terenurile care fac obiectul revegetării (denumire în conformitate cu activitățile definite în Acordul de la Marrakech, constând în plantarea de arbori care nu îndeplinesc condiţiile de a fi clasificate ca împădurire/reîmpădurire). În plus, în această categorie nu sunt incluse emisiile din solurile minerale 10

11 th.m3 GgCO2eq./year (care nefiind estimate și raportate în INEGES). De asemenea, emisiile de GES și absorbția de CO 2 din categoria 5C1 pajiști rămase pajiști nu sunt estimate, dar este de așteptat să fie reduse dată fiind intensitatea foarte scăzută a pășunatului (analizând la scară națională). Deși sectorul LULUCF este estimat ca un absorbant net anual pentru perioada începând din 1989, nivelurile istorice ale absorbției sau emisiei anuale de CO 2 au suferit schimbări semnificative în perioada post comparativ cu pre (Figura 1) Forestland remaining forestland (5A1) Conversions to forestland (5A2) LULUCF Figura 1. Tendința inventarului național GES al LULUCF și a principalilor sale componente pentru Factorul determinat al schimbării din anul 1990 îl reprezintă recolta de lemn din păduri care aproape s- a înjumătățit în perioada post 1990 fata de cea pre (Figure 2) Figura 2. Recolta de lemn din pădurile Românei în perioada , potrivit Institutului Național de Statistică 11

12 Nivelul recoltei anuale a scăzut pentru toate speciile/grupuri de specii forestiere, cu excepția celor de esenţă moale. Cea mai mare diminuare s-a produs la recolta de lemn de fag, care a coborât de la 10.mil. m 3 /an la aproximativ 4mil.m 3 /an. Reducerea recoltei a fost rezultatul schimbării de regim politic și prăbuşirii piețelor tradiţionale din Est pentru produsele de mobilier românești. Presupunând corespondența între metodele de estimare a volumului de lemn pe picior, aceasta a dus la o creștere a stocului de la 218 m 3 în 1984 (în conformitate cu inventarul forestier bazat pe amenajamente silvice) la 301 m 3 /ha în 2010 (în conformitate cu primul ciclu al Inventarul Forestier Național bazat pe eșantionare statistică desfăşurat între ). Acest efect antropic a transformat atât categoria de folosinţă pădure cât și întregul sector LULUCF într-un absorbant major. În perioada pre-1990, sectorul LULUCF a fost uneori sursă anuală de emisii, din cauza absorbantului forestier ocazional scăzut și emisii anuale ridicate pe terenuri agricole cultivate (de exemplu, suprafeţe mari în conversie de la pădure, în anii 1977 și 1979 sau desfiinţarea de livezi și vii în anul 1987 potrivit seturilor de date disponibile de la Institutul Național de Statistică). De asemenea, dezvoltarea industrială generală a solicitat suprafeţe mari de conversii de la pădure, de exemplu, pentru deschiderea de noi exploatări miniere sau depozitare deșeuri industriale. Suprafața de "terenuri în conversie la păduri direct indusă antropic a scăzut semnificativ în post-1990 (figura 1). Suprafața împădurită/reîmpădurită în perioada pre a fost între 12-15kha/an și a scăzut în perioada post-1990 la circa 1kha/an în medie. Rata ridicată de împădurire în pre-1990 a fost consecința punerii în aplicare a unui program național ambițios de dezvoltare forestieră de către conducerea ţării și partidului comunist din acea vreme. Scăderea ratei anuale de împădurire în post a fost cauzată de privatizarea terenurilor, lipsa finanțării și stimulentelor pentru încurajarea proprietarilor privaţi de a împăduri. În același timp, extinderea naturală a pădurilor a avut loc pe suprafețe mari de pajişti din cauza abandonului lor cauzat de scăderea septelului și dezorganizarea fostelor cooperative agricole. Incepând cu anul 2000 cantitatea anuală de CO 2 absorbită de sectorul LULUCF prezintă o tendință de scădere. Acest lucru este în mare parte cauzat de creșterea progresivă a recoltei de lemn care este cu 20 % mai mare în 2012 comparativ cu anul Potențialul de recoltare crescut este demonstrat și prin extreme ocazionale în ultima parte a seriei de timp (de exemplu, în anul 2007, comparativ cu anii anteriori și următori). Creșterea recoltei de lemn este cauzată de cresterea capacităţii interne de prelucrare a lemnului și exporturilor crescânde. Aparent, în România, recenta criză economică mondială nu a afectat nivelul anual al recoltei de lemn. Interesant este că și perturbarile istorice catastrofale ale pădurii, de exemplu, doborâturile de vânt din anul 2002, par să nu fie reflectate în seria timp oficială a recoltelor de lemn a INS, motiv pentru care acurateţea acesteia este în joc (pentru astfel de motive metoda asociată estimării absorbției de către păduri din INEGES este planificată a fi schimbată de la metoda actuală gain-loss la stock change în viitorul apropiat). Un nivel de recoltă de lemn similar cu cel din perioada pre-1990 pare fezabil, atât din punct de vedere al sustenabilităţii resursei forestiere (de exemplu, creșterea puternică a stocului de lemn pe picior) cât și de capacitatea de prelucrare din industria lemnului. Estimările oferite aici sunt ușor diferite de cele prezentate în INEGES transmis de România la UNFCCC în anul 2014, deoarece seriile de timp sunt aici extinse înapoi în timp până în anul În conformitate cu cerinţele de raportare, terenurile în conversie rămân în tranziție timp de 20 de ani ceea ce influențează estimările din INEGES pe o perioadă de 20 de ani după De exemplu, scăderea absorbției de CO 2 din 5A2 în 2007/2008 este cauzată de o conversie majoră la păduri începând cu 1988/1989 (fiind raportată ca atare de Institutul Național de Statistică). Aceste estimări vor fi 12

13 recalculate în viitorul apropiat, datorită îmbunătățirii sistemului de evaluare a folosinţelor terenurilor din România (o abordare cu totul nouă, cu reconstituirea folosinţei terenului pe bază de eșantionare statistică asociată Inventarului Forestier Național care va acoperi întreg teritoriul național, pentru perioada din 1970). Din acest motiv și pentru negocierea adecvată a angajamentelor privind schimbările climatice ale României este nevoie de date precise, în scopul mai bunei înțelegeri a absorbantului și a nivelul real al cantităţilor contabilizabile aferente diferitelor activități LULUCF. E. PROIECȚIILE EMISIILOR de GES ȘI ABSORBȚIEI DE CO 2 PENTRU PERIOADA DE CONTABILIZARE Acest capitol se referă la aspecte din Art 10 para 2b). Valorile absorbției de CO 2 și emisiilor de GES din activitățile desfăşurate pe terenuri prevăzute în articolul 3 din Decizia nr. 529/2013/UE sunt uşor diferite de estimările sub-categoriilor din INEGES național corespunzatoare (Figura 1). Acest lucru este valabil și pentru raportarea suplimentară efectuată în temeiul cerinţelor Protocolului de la Kyoto. O astfel de diferență este cauzată de anul de bază diferit al României (1989) faţă de Kyoto (1990) și pentru că includerea activităţilor iniţiate în 1989 are un impact cantitativ foarte puternic în estimările asociate terenurilor în conversie din INEGES (de exemplu, suprafața foarte mare în conversie la păduri prin împăduriri direct induse antropic în anul 1989 comparativ cu oricare din anii din perioada post-1990). De mentionat, că factorii privind schimbarea stocului de carbon pentru toate depozitele de carbon și factorii de emisie pentru toate sursele de GES, sunt exact aceleaşi ca în INEGES transmis la UNFCCC în Pe perioada , absorbția de CO 2 din activitatea de gestionare a pădurilor (forest management - FM) rămâne relativ constantă, în ciuda unei creșteri ușoare a recoltei de lemn. Acesta este explicată prin faptul ca FM beneficiază de pe urma suprafaței mari de conversii la păduri prin expansiune naturală a vegetaţiei forestiere în ultimele două decenii și, de asemenea, prin reconsiderarea suprafeţelor considerate anterior ca neadministrate (astfel se explică valoarea mai mare a FM decât a 5A1- FL în Figura 2). Specific este că, pentru cel de al doilea interval de angajament cantităţile contabilizabile din activitatea de gestionare a pădurilor vor fi contabilizate în funcție de un nivel de referință (denumit FMRL). FMRL pentru România este MtCO 2 eq pe an, însă este evidentă necesitatea unei corecții tehnice în viitorul apropiat odată cu actualizarea informațiilor forestiere din primul și al doilea ciclu al inventarului forestier național statistic. Motivul principal pentru recalculare este că FMRL a inclus numai pădurile care erau "fond forestier național" excluzând astfel vegetaţia forestieră din afara fondului forestier național raportate de Institutul Național de Statistică în conformitate cu legislația națională separat, deşi ambele îndeplineau definiţia pădurii asumată de România prin Raportul Iniţial din 2007 în scopul implementării Protocolului de la Kyoto. Schimbând sistemul de raportare în favoarea informaţiei furnizată de către noul inventar forestier național se va pune deplin în aplicare definiția pădurii asumată în raportul inițial din 2007 și care este menționată explicit și în anexa V a Deciziei nr. 529/2013/UE. În acest raport presupunem că suprafața FM va rămâne constantă pe perioada , cu modificări date doar de creșterile din conversiile la pădure (care nu sunt eligibile ca activitate de împădurire/reîmpădurire, de exemplu, prin extinderea naturală a vegetaţiei forestiere) și conversii de la pădure (despăduriri). Recolta de lemn, ca principal factor ce afectează cantitatea absorbită anual, prezinta o tendință de creștere din anul 2000 (a se vedea Figura 2). 13

14 GgCO2eq./year Forest remaining forest (5A1) Forest management (FM) Conversions to Forests land (5A2) Afforestation/reforestation (AR) Deforestation (D) Figura 2. Proiecții până în 2020 ale absorbției de CO 2 și emisiilor de GES asociate categoriei de folosinta pădure (5A1), terenurilor în conversie la pădure (5A2) și activităților forestiere (FM gestionarea pădurilor, AR împăduriri/reîmpăduriri, D- despăduriri) Suprafața despădurită este proiectată ca rămânâd constantă până în 2020, corespunzând mediei anuale raportate pentru intervalul de 5kha/an. Este de menţionat ca suprafața despăduririlor nu este furnizată în nici un raport public (însă pentru raportarea suplimentară în temeiul Protocolului de la Kyoto este furnizată de Autoritatea publică care răspunde de silvicultură, la cerere, ca obligaţie în cadrul sistemului național al emisiilor de gaze cu efect de seră). Cu toate acestea, estimările suprafetei despădurite pentru au rezultat din matricea schimbării folosinţei terenurilor asociată INEGES prin aplicarea strictă a regulilor privind conversiile în seria de timp pentru fond forestier național și vegetatie forestieră din afara fondului forestier național raportate de INS. Presupunerea privind menţinerea constantă a suprafeţelor despădurite este considerată conservativă, deoarece nu este posibilă înțelegerea motivelor reale ale reducerii suprafeţelor furnizate de statisticile naționale: fie conversii antropice de la păduri, fie conversii non-antropice cauzate de eroziunea malurilor Dunării și altor râuri sau corectarea erorilor suprafeţelor de pădure prin re-măsurare cu instrumentație mai bună după 1990 (după cum se menționează în Raportul la Inventarul Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, transmis de România la UNFCCC în 2014). Emisiile din despăduri sunt însă în ușoară creștere în perioada , din cauza diminuării stocurilor de carbon din solurile forestiere lispite de vegetaţie prin despădurire. Proiecţiile absorbției de CO 2 și emisiilor de GES pentru activitatea de împădurire/reîmpădurire presupune o rată anuală egală ritmului istoric, și anume 1.2kha de noi suprafeţe anual. Se presupune că împădurirea are loc pe suprafeţe distribuite egal, între teren agricol (arabil) și pajisti (inclusiv fâneţe) care sunt convertite anual la terenuri cu vegetaţie forestieră. Activitatea se asociză cu un absorbant anual uşor crescător până în 2020, chiar dacă suprafața plantată anual s-ar reduce, plantațiile înființate din 1990 ar acoperi absorbția redusă prin creşterea lor curentă anuală ridicată în comparaţie cu plantaţiile foarte tinere. Cantitatea absorbită anual asociată activității de revegetare foarte probabil va scădea din cauza reducerii absorbției prin reînceperea unor noi cicluri de creştere (după recoltare) pe terenurile revegetate istoric (figura 3). La acesta va contribui și dezechilibrul semnificativ generat de suprafața 14

15 GgCO2eq./year foarte mare plantată în pre-1990 (0.74kha/an, contând pentru estimarea aferentă fiecărui an din perioada de angajament), comparativ cu cea plantată în perioada pre-1990 (> 10kha /an, contând pentru estimarea specifică anului de referință). Din aceste două cauze activitatea de revegetare s-a asociat cu debit pentru prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto. În orice caz, datele privind suprafața revegetată și informaţii mai bune privind managementul terenurilor revegetate sunt de aşteptat din Inventarul Forestier Național Cropland (5B) Cropland management (CM) Revegetation (Rv) Grassland (5C) Grassland management (GM) Figura 3. Proiecții până în anul 2020 ale absorbției de CO2 și emisiilor de GES din terenuri agricole (5B), pajisti (5C) și activitățile LULUCF conexe (Rv-revegetare, CM-gestionarea terenurilor agricole, GM-gestionarea terenurilor pentru pașunat ). Simbol pentru estimarea în anul de referință: Rv( ), CM(Δ), GM( ). Activitatatea de gestionare a terenurilor agricole cel mai probabil va fi un absorbant redus și va genera probabil credit în perioada Proiecția cuprinsă în acest studiu se limitează la schimbarea stocului de carbon din biomasă din vii și livezi, în timp ce emisiile din gestionarea solului și a altor practici agricole nu sunt incluse. Suprafeţele de livezi și vii se preconizează să scadă în urmând tendința ultimului deceniu, ceea ce explică diminuarea cantităţii absorbite asociate gestionării terenurilor agricole până în Gestionarea terenurilor agricole este un mic absorbant și cantitatile anuale aparent se schimbă puțin față de anul de referință 1989 (estimarea asociată activității de gestionare a terenurilor agricole este mai mică decât absorbantul asociat categoriei de folosinţă a terenurilor agricole pentru că ultimele includ estimarea asociată activităţii de revegetare), ceea ce ar genera credite pe perioada Gestionarea terenurilor de pășunat este o sursă foarte redusă de emisii și poate duce la debit pe perioada , influenţată în principal de rata de conversie de la toate sub-categoriile aparţinând categoriei terenurilor agricole. Ca și în cazul gestionării terenurilor agricole, proiecția nu surprinde emisiile și absorbția din gestionarea solurilor și din alte practici aplicate terenurilor de pășunat. Această activitate poate duce la debit pe durata perioadei de angajament din cauza absorbției ridicate în anul de referință 1989 (vezi figura 3). Sursele de GES non-co 2 asociate activităţilor LULUCF sunt neglijabile în INEGES, prin urmare în proiectii pe perioada presupunem că ele vor avea o contribuţie egală celei istorice. 15

16 F. ANALIZA POTENȚIALULUI DE LIMITARE SAU REDUCERE EMISII DE GES ȘI MENȚINERII SAU CREȘTEREA ABSORBȚIEI DE CO 2 Acest capitol se referă la aspecte din Art 10 para 2c). În general, LULUCF contribuie la combaterea schimbărilor climatice printr-o serie de modalităţi: 1) protejarea și sporirea depozitelor de carbon existente; b) crearea de absorbanţi de CO 2 și depozite de carbon și c) înlocuirea combustibililor fosili și a materiilor prime și a altor produse cu lemn și biomasă. O combinaţie de acțiuni ar fi cea mai potrivită pentru asigurarea unei contribuții efective pe termen lung la obiectivele globale de realizare a unei economii bazate pe emisii reduse de carbon cu aport al sectorului folosinţei terenurilor, adaptării la schimbările climatice și care să asigure dezvoltarea durabilă. Punerea în aplicare a acestor acţiuni depinde de circumstanțele naționale, politice, ecologice, economice și financiare. Din păcate, nu există studii efectuate la nivel național care să permită înțelegerea adecvată a efectelor de reducere de emisii ale diferitelor măsuri. Astfel, analiza și evaluarea potențialului de reducere de emisii se bazează pe analiza categoriilor cheie din INEGES, prin extrapolarea ipotezelor de la nivel local la cel național sau făcând presupuneri pe baza experienței din alte țări. Contribuitorii de importantă majoră în inventarul LULUCF sunt analizaţi pentru evaluarea potențialului lor de reduceri de emisii mai însemnate cantitativ. Ipotezele sunt estimate cu ajutorul foilor de calcul ale INEGES, în scopul estimării cantitative a efectelor posibile. Proiecţiile se concentrează mai ales asupra datelor de activitate. Pentru identificarea celor mai potrivite măsuri, atât efectele individuale, cât și cele agregate sunt cuantificate. Terenurile forestiere și silvicultură Pădurea va continua să acționeze ca absorbant de CO 2 pe perioada dacă practicile de gestionare durabilă a pădurilor sunt aplicate strict. Gestionarea pădurilor poate genera un număr redus de credite sau chiar debit pe durata Acest lucru este cauzat în principal de creșterea probabilă, treptată, a recoltei anuale de lemn din păduri, pană la valori de ~ 21 mil m3 în 2020 și la ~ 25 milioane m 3 în anul 2030, ca urmare a tendinței din perioada Conform datelor disponibile în prezent, pădurile României sunt recoltate sub potential, adică recolta este % mai mică decât potenţialul natural care era atins în perioada pre (figura 2). Ca urmare se poate presupune că o creștere de recoltă la nivelul din perioada pre-1990 este posibilă fără a afecta sustenabilitatea resursei forestiere. Pentru a evita debit din activitatea de gestionare a pădurilor pe perioada , este nevoie de o riguroasă aplicare a legislației în domeniul forestier mai ales în pădurile private. Preocupare principală este legată de regenerarea lor întârziată care generează emisii mai mari din solurile forestiere descoprite de vegetatie, degradare prin tăieri selective de arbori și regenerare cu specii indigene cu creștere rapidă și densitate mică. Includerea tuturor pădurilor (şi nu numai a celor din fondul forestier național) în contabilizare ar ajuta cu siguranță la echilibrarea absorbantului anual, mai ales ca toate aceste păduri sunt sub influență antropică. În plus măsurarea cu acurateţe și monitorizarea stocurilor C este posibilă numai prin instrumente sistematice precum Inventarul Național Forestier, și de fapt situația reală a stării de degradare a pădurilor va fi cunoscută numai după terminarea celui de-al 2-lea ciclu al IFN în jurul anilor Sub impactul dezvoltării economice a ţării, 16

17 este de așteptat o creștere a presiunii pentru disponibilizarea de terenuri pentru producţie industrială sau infrastructuri (inclusiv forestiere), dar nu neapărat o creștere substanțială a suprafeţelor despădurite peste rata istorică de despădurire de 5 kha/an. Împădurirea terenurilor agricole degradate și marginale prezintă un potențial foarte semnificativ. Potrivit analizelor efectuate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, un peisaj optim, echilibrat în ce priveste folosinţa terenurilor, ar include aproximativ 35 % păduri, permițând atât o contribuție adecvata la economia națională cat și rezolvarea unor probleme de degradare a terenurilor. Din acest motiv activitatea de împădurire beneficiază de sprijin imens în societatea românească. Potrivit politicilor naționale relevante, în Romania tehnic și financiar este posibilă împădurirea a circa 10kha pe an (fără luarea în calcul a înființării și refacerii perdelelor forestiere și revegetării) pe perioada , în plus față de media anuală istorică. Acest lucru ar permite o creștere în anul 2020 de 50 % a absorbantulului asociat activității de împădurire/reîmpădurire. Împădurirea terenurilor marginale agricole, respectiv arabile este de dorit, ca activitatea să nu conducă la pierdere semnificativă de carbon din soluri. Pentru pajiști, chiar și atunci când sunt degradate, există o pierdere de carbon din sol cauzată de pregătirea solului rezultată în tehnologia aplicată prin normele tehnice româneşti asociate cu perturbări foarte intense ale solului (arătură adâncă, întreţinere prin mobilizare superficial pe termen lung). Activităţile de gestionare a terenurilor agricole și terenurilor de pășunat Deși agricultura este încă într-un proces de restructurare asociat trecerii la economia de piață si restructurarea proprietăţii, au loc schimbări în managementul și tehnologiile aplicate, și eforturile au sens din perspectiva reducerii emisiilor de GES. Schimbările pot fi puse în aplicare atâta timp cât aproximativ 70 % din suprafața agricolă totală este administrată în ferme cu suprafeţe mai mari de 5ha. România găzduiește printre cele mai bogate resurse de pășuni din Europa. Multe zone sunt clasificate ca având o valoare naturală ridicată ca urmare a varietăţii de specii prezente, cum ar fi pajiștile naturale și semi-naturale, în special în zonele de munte și deal și în livezile tradiționale care conservă cel mai bine habitatele tradiţionale din regiunea Carpatică, biodiversitatea autentică de pajişti și moștenirea genetică a pomilor din livezi tradiţionale. Cu toate acestea, pentru moment nu există informații cantitative privind suprafața aferentă activităților de pășunat (aceste informații ar trebui colectate în următorii ani de la APIA - Agentia de Plati și Intervenţii în Agricultură, în urma implementării cerinţelor de raportare din Decizia nr. 529/2013/UE). Înființarea de perdele forestiere și a suprafeţelor de revegetate are, de asemenea, un potențial foarte important de stocare de carbon. O serie de studii naționale arată multiple beneficii asupra recoltelor agricole și vieții rurale în urma instalării acestora. Experiența ultimiilor 20 de ani arată o capacitate efectivă minimă de realizare de perdele de protecție. Totusi, realizarea unei suprafeţe de 1kha/an în perioada în plus față de media istorică de 0.74kha/an este ambițioasă, însă ar duce la o creștere cu 60 % a absorbantului asociat acestor activităţi în Această rată de instalare ar asigura protecție sporită la vânt a unei suprafeţe de Kha de terenuri agricole cultivate. Aplicarea de tehnologii conservative pentru pregătirea solului arabil are un potențial modest de reduceri de emisii pentru perioada La nivel global se presupune ca o asemenea măsura ar avea un potențial economic ridicat de reducere de emisii. Aplicarea tehnologiilor no-till și/sau low 17