Rolul autoritatilor locale in imbunatatirea mediului urban

Transcription

1 Rolul autoritatilor locale in imbunatatirea mediului urban Conf. univ. dr. Cristina ALPOPI Lect. univ. dr. Margareta FLORESCU Facultatea de Management Catedra de Administratie si Management Public Academia de Studii Economice din Bucuresti Zonele urbane joaca un rol important in atingerea obiectivelor Strategiei UE pentru Dezvoltarea Durabila. In ariile urbane, dimensiunea de mediu, cea economica si cea sociala interfereaza cel mai puternic. In orase sunt concentrate cele mai multe probleme de mediu si tot acolo este locul unde se gasesc cei mai multi agenti economici si cele mai multe investitii. Patru din cinci cetateni europeni traiesc in mediul urban si calitatea vietii lor este direct influentata de starea mediului urban. O calitate inalta a mediului urban contribuie, de asemenea, la atingerea prioritatii Strategiei Lisabona revizuite, si anume sa facem din Europa un loc mai atractiv pentru a trai si a investi. Atractivitatea oraselor europene va intari potentialul de crestere si de generare de locuri de munca si, prin urmare, orasele sunt factori-cheie pentru implementarea Agendei Lisabona. Exista preocupari tot mai intense privind starea mediului urban in Europa. Provocarile de mediu cu care se confrunta orasele au consecinte semnificative pentru sanatatea umana, calitatea vietii cetatenilor din mediul urban si performanta economica a oraselor. In luna iunie 2006 in cadrul reuniunii Consiliului de Mediu, a fost adoptata Strategia Tematica pentru Mediul Urban. Aceasta Strategie tematica a fost elaborata in baza prevederilor celui de-al 6-lea Program de Actiune pentru Mediu si urmareste imbunatatirea performantelor de mediu la nivelul oraselor europene. Obiectivul strategiei este de a contribui la o mai buna calitate a vietii, printr-o abordare integrata privind zonele urbane, prin asigurarea unui mediu in care nivelul poluarii sa nu genereze efecte nocive asupra sanatatii umane si prin incurajarea dezvoltarii durabile urbane. Provocari de mediu cu care se confrunta zonele urbane Problemele de mediu din orase sunt deosebit de complexe, deoarece cauzele sunt interdependente. Initiativele locale de rezolvare a unor probleme pot genera probleme noi, in alt domeniu si pot fi in contradictie cu politicile la nivel national sau regional. Este recunoscut la scara larga ca majoritatea autoritatilor locale de succes utilizeaza abordarea integrata pentru a administra mediul urban, prin adoptarea de strategii pe termen lung si de planuri de actiune, in care sunt analizate in detaliu legaturile intre diferite politici si responsabilitati, inclusiv legaturile intre diferite niveluri administrative. Obligatiile impuse la nivel local, regional, national sau european (de exemplu: calitatea aerului, utilizarea terenului etc.) pot fi implementate mai eficient la nivel local atunci cand sunt integrate intr-un cadru local de management strategic. Propunerile pentru Fondurile de Coeziune si Fondurile Structurale pentru perioada includ oportunitati de asistenta semnificative adresata prioritatilor de mediu ale zonelor urbane (de exemplu: managementul deseurilor, calitatea aerului, reabilitarea terenurilor contaminate etc.). Dintre numeroasele probleme de mediu care ameninta tarile Europei, dar si intrega planeta, o problema majora o constituie fara nicio indoiala, deseurile. Depozitarea deseurilor, pe langa faptul ca este un proces tehnologic destul de scump, mai prezinta un dezavantaj: polueaza mediul. Solutia nu consta in depozitarea acestora pe locuri virane, ci in colectarea selectiva si reciclerea lor. 64

2 In conditiile actuale, exista tendinta tot mai frecventa de a utiliza termenul de ecologizare pentru desemnarea actiunii de realizare si mentinere a curateniei unui oras prin colectarea si indepartarea deseurilor urbane. Orasul este considerat un ecosistem complex, dezechilibrat, care consuma mult si recicleaza putin. El trebuie sa contribuie la asigurarea unei dezvoltari durabile care presupune pastrarea inputurilor fundamentale necesare dezvoltarii aer, apa, spatiu sau in termeni globali, pastrarea stratului de ozon, prevenirea incalzirii planetare etc. Orasele cu o economie slaba sufera din cauza lipsei serviciilor minime de mediu, folosirea necontrolata a terenurilor, pierderi de vieti omenesti datorate catastrofelor naturale. In orasele prospere, cu o economie in plin avant, problemele se concentreaza pe poluarea apei provocata de reziduurile industriale si orasenesti, poluarea aerului datorita traficului si a unei politici gresite privitoare la reziduurile toxice. In tarile in curs de dezvoltare, ecologia urbana trebuie sa propuna alternative de management de mediu care sunt mai putin tehnologice si mai putin radicale decat cele provocate in tarile industrializate. Avand in vedere cresterea anuala a cantitatilor de reziduuri si ingrijorarea pe care aceasta o produce comunitatii locale, se pune un mare accent pe problematica deseurilor in relatie cu calitatea vietii sub aspect social, ecologic si economic. Urbanizarea constituie fenomenul actual cu cele mai profunde implicatii pentru scara si modelele consumului, conducand la o cerere crescanda de energie si resurse naturale. Transformarea acestora genereaza insa si o poluare crescanda si necesita o capacitate tot mai ridicata de asimilare a deseurilor rezultate. Intreprinderile industriale, activitatile de distributie si serviciile, gospodariile particulare toate produc deseuri solide care variaza in timp din punct de vedere cantitativ si al compozitiei de la un oras la altul si de la o zona la alta. Zonele urbane, pe langa avantajele pe care le prezinta sub aspectul conditiilor de munca si de locuit sau al serviciilor, deci o noua calitate a vietii, contribuie la agravarea problemelor de mediu si sanatate prin concentrarea diverselor tipuri de deseuri: o gunoi menajer, constand din materii fermentabile (resturi alimentare, hartie) si alte materiale nefermentabile (sticla, lemn, materiale textile, materiale plastice si metale); o alte deseuri municipale solide: resturi menajere voluminoase, deseuri provenite din folosirea automobilelor, gunoaie provenite din piete care pot fi asimilate cu deseurile menajere, namolul de la statiile de epurare, gunoaie provenite din intretinerea parcurilor si gradinilor; o deseuri industriale: deseuri inerte (materiale de constructii si moloz) deseuri obisnuite asemanatoare deseurilor menajere (resturi de prelucrare si de impachetare), reziduuri speciale ce contin elemente toxice sau poluante; in plus zgura (produsa din minerit si siderurgie) namoluri, pulberi industriale, cenusa si steril; o reziduuri toxice: detergenti, lubrifianti, baterii etc., dar si deseuri microbiologice, provenite din spitale; In prezent, volumul deseurilor menajere si periculoase este enorm, cauzele fiind cresterea populatiei si intensificarea procesului de urbanizare, precum si ritmul inalt de industrializare si ridicarea continua a standardului de viata. Aceste cauze au contribuit la cresterea cantitativa si la diversificarea tipurilor de deseuri solide, generate nu numai in tarile dezvoltate, ci si in tarile in curs de dezvoltare. Concentrarea deseurilor menajere este mult mai mare in orase decat in zonele rurale, din cauza tendintei populatiei urbane de a consuma mai mult decat in zonele rurale. Se estimeaza ca pe glob se produc anual aproape un miliard de tone de deseuri menajere. De exemplu SUA inregistreaza anual un flux de deseuri solide municipale de peste 200 de milioane de tone. 65

3 Producerea deseurilor menajere a crescut continuu in intreaga lume. Astfel, de exemplu, cantitatea de deseuri solide municipale produsa in tarile dezvoltate a crescut, in medie, de la 318 milioane tone in 1970, la 400 milioane tone in Se constata ca, in perioada considerata, cresterea in statele dezvoltate a fost de aproximativ 25%. De exemplu, in Franta, la nivelul anului 2000 s-au inregistrat aproximativ 450 kg. de deseuri solide municipale/locuitor, fata de 220 kg. cu 30 de ani in urma. In acelasi timp, in tarile in curs de dezvoltare s-a produs, practic, o dublare a volumului de deseuri menajere. In tarile europene, cantitatea de deseuri generata anual este in crestere, ajungand in prezent la circa milioane de tone, din care 200 milioane tone fac parte din categoria deseurilor menajere, iar 40 milioane tone sunt deseuri periculoase. Locuitorii tarilor industrializate genereaza mult mai multe deseuri decat locuitorii tarilor in curs de dezvoltare. Statisticile arata ca zonele urbane din tarile industrializate produc de doua sau trei ori mai multe deseuri decat cele din tarile in curs de dezvoltare. Rata de generare a deseurilor solide urbane este estimata intre 0,7 si 1,8 kg./persoana/zi in tarile industrializate si intre 0,4 si 0,9 kg./persoana/zi in tarile in curs de dezvoltare. Datorita problemelor complexe pe care le genereaza deseurile solide, politica deseurilor menajere a multor state industrializate a stabilit dezvoltarea unei ierarhii de solutii. Astfel, managementul deseurilor municipale cuprinde o serie de optiuni manageriale: o reducerea surselor; o reutilizarea produselor reziduale; o reciclarea; o incinerarea si recuperarea energiei inglobate; o compostarea sau producerea metanului din deseurile organice; o ingroparea deseurilor solide in gropi de gunoi controlate. Reciclarea se foloseste pentru: o deseuri menajere: sticla, metale, hartie si materiale plastice. O tona de hartie reciclata economiseste 1,6-2,3 tone de lemn, litri de petrol lampant si 200 m 3 de apa; o deseuri industriale simple (ambalaje, resturi de prelucrare); o anumite deseuri industriale periculoase care pot fi refolosite dupa tratare; o deseuri voluminoase cu un continut mare de metal. Incinerarea reprezinta metoda de reducere semnificativa a volumului deseurilor solide (90% din volum si 70% din greutate) prin ardere in furnale speciale, rezultand reziduuri care vor fi depozitate in gropi de gunoi controlate. Energia termica produsa de arderea deseurilor poate fi refolosita, fie pentru generarea de electricitate ca input intr-un sistem districtual de incalzire, fie ca si combustibil industrial. O tona de deseuri incinerate poate produce caldura echivalentul a litri de petrol lampant si Kwh energie electrica. Compostarea sau producerea metanului din deseurile organice este o metoda de imbunatatire a acestora. Aceasta sursa nutritiva asigura retentia apei in sol, astfel incat se iroseste mai putina apa. Pentru a obtine un compost pur, materiile organice trebuie sa fie perfect sortate. Se pot folosi doua metode: compostarea aeroba (in prezenta oxigenului) care poate transforma deseurile organice in compost in doar cateva luni, fiind folosit la ameliorarea solului si compostarea anaeroba a metanului (fara oxigen), procedeu menit sa degradeze substantele organice si sa produca metan si un produs care se foloseste in agricultura. In paralel cu sistemul oficial de management al deseurilor urbane solide a luat nastere economia deseurilor. Aceasta exista in unele tari in curs de dezvoltare, in majoritatea oraselor lor. Recuperarea si refolosirea materialelor poate fi atat de intensiva incat doar o mica parte a deseurilor 66

4 solide mai poate fi indepartata. Un exemplu in acest sens il constituie orasul Bangalore, considerat unul dintre cele mai mari si mai prospere orase ale Indiei. Desi are peste patru milioane de locuitori, elimina doar 335 tone de deseuri solide pe zi, deoarece aproape tone sunt reciclate. In acest fel, media anuala de generare a deseurilor solide pe persoana se reduce de la aproape 270 kg. la 30 kg. In plus, peste de oameni traiesc din recuperarea si reciclarea deseurilor. Un alt exemplu este orasul Delhi, unde economia deseurilor furnizeaza mijloace de existenta pentru un numar cuprins intre si de oameni care colecteaza/sorteaza 12-15% din cele tone de deseuri generate zilnic. Eliminarea deseurilor solide urbane exercita numeroase influente asupra mediului inconjurator si sanatatii umane. Problemele de mediu sunt generate de depozitarea la gropile de gunoi si incinerarea deseurilor colectate, precum si deseurile necolectate, depozitate necontrolat. In Marea Britanie, cea mai mare parte a deseurilor menajere ajunge la gropile de gunoi, la fel si in Franta, unde peste 52% din deseurile solide municipale sunt depozitate in prealabil. Alte tari europene precum Suedia, Danemarca si Elvetia, depoziteaza la gropile de gunoi mai putin de jumatate din volumul de deseuri menajere pe care-l produc. Majoritatea tarilor dezvoltate au ajuns la concluzia ca, datorita cantitatilor enorme si caracteristicilor gunoaielor produse, depunerea lor pe terenuri virane sau degradate este nesatisfacatoare ca metoda de depozitare. Aceste terenuri permit patrunderea in panza freatica a substantelor toxice antrenate de apa ploilor si formarea unui amestec ce poate contine o varietate de poluanti periculosi, cum ar fi metale grele sau substante chimice organice. Descompunerea si arderea deseurilor din gropile de deseuri solide contribuie la poluarea aerului prin eliberarea de metan si alte gaze, in conditii anaerobe. Se estimeaza ca 7% din totalul emisiilor de metan din lume provin de pe terenurile cu gropi de depozitare a deseurilor, gazul metan constituind o componenta importanta a factorilor de incalzire globala a atmosferei. Descompunerea gunoaielor prezinta si un risc de incendiu, administrarea incorecta conducand la explozia acestor gaze. Arderea deseurilor este raspandita si la gropile de depozitare deschise din tarile in curs de dezvoltare. Desi arderea deschisa a gunoaielor este interzisa prin lege, de multe ori, incendierea este deliberata, cu scopul de a reduce volumul excesiv al acestora. Alteori se produc incendii in mod spontan, cand deseurile organice devin combustibile, prin expunerea la soare. Astfel, se emit oxizi de sulf si de azot care conduc la ploile acide, in timp ce un efect direct asupra sanatatii umane se considera ca l-ar avea dioxinii si furanii, substante toxice suspectate de a cauza cancer si defecte genetice. In urma arderii mai rezulta si cenusa toxica. Aceasta genereaza o alta forma de poluare prin contaminarea apei cu care se raceste cenusa fierbinte cu substante acide. Probleme de mediu si de sanatate sunt create si de deseurile necolectate. Aceasta situatie se intalneste deseori in orasele tarilor in curs de dezvoltare, unde rata de colectare a deseurilor solide municipale poate fi de numai 30-50%. Deseul necolectat poate fi ars, depozitat in locuri necorespunzatoare si necontrolate, sau poate ramane pe strazi, creand riscuri pentru populatie. Cele mai grave efecte ale managementului defectuos al deseurilor solide municipale sunt considerate asadar poluarea aerului si contaminarea rezervelor de apa de baut. Efectele sunt resimtite, in cele din urma, asupra populatiei, afectand fie direct, fie indirect starea de sanatate a acesteia. Autoritatile locale au un rol decisiv in imbunatatirea mediului urban. Diversitatea in ceea ce priveste istoria, geografia, clima, conditiile administrative si legislative conduce la adoptarea de solutii dezvoltate la nivel local, in functie de conditiile locale. Aplicarea principiului subsidiaritatii, conform caruia actiunile locale trebuie intreprinse la nivelul cel mai adecvat, implica, de asemenea, activitatea la nivel local. Mediul urban necesita actiuni la toate nivelurile: autoritati nationale si regionale, precum si UE, fiecare avand propriul rol. Unele orase au gasit deja solutii, dar acestea nu sunt suficient diseminate sau implementate. UE poate sprijini statele membre si autoritatile locale prin promovarea celor mai bune practici la nivel european si incurajarea crearii de retele eficiente si schimb de informatii intre orase. Poate oferi sprijin financiar pentru investitiile necesare atingerii prioritatilor de mediu si poate oferi sprijin pentru 67

5 intarirea capacitatii prin acordarea de fonduri pentru cercetare si instruire, prin realizarea de ghiduri relevante si incurajarea infiintarii de puncte nationale de consulare pentru orase. Evaluarea problemelor de mediu urban, nevoia de actiune la toate nivelurile si plus-valoarea datorata implicarii UE, a fost impartasita de toti factorii implicati, inclusiv statele membre in numeroasele consultari organizate. In concluzie, crearea unei zone urbane de inalta calitate solicita o stransa coordonare intre diverse politici si initiative, si o mai buna cooperare intre diverse niveluri de administratie. Statele membre au responsabilitatea de a ajuta autoritatile locale si regionale in vederea imbunatatirii performantelor de mediu din orasele aflate pe teritoriul lor. Masurile de sprijin furnizate ar trebui sa contribuie la furnizarea de ajutor pentru autoritatile locale si alti actori pentru identificarea masurilor potrivite situatiilor lor particulare, profitand de avantajul schimbului de informatii in spatiul Uniunii Europene. Ele ar mai putea contribui la promovarea bunelor practici in problemele de managementul mediului in afara Uniunii Europene (de exemplu: Initiativa Oras verde din cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu). Bibliografie 1. BRAN, FLORINA; ILDIKO, IOAN, Ecosfera si politici ecologice, Editura ASE, Bucuresti, CLARK, DAVID, Urban World/Global City, second edition, Londra 3. SASSEN, SASKIA The impact of the New Technologies and Globalisation on Cities, Habitat Debate, Decembrie, UNITED NATIONS, Cities in a Globalising World:Global Report on Human Settlements, Londra,