Aspecte de practică privind percheziţia şi arestarea preventivă

Transcription

1 ituaţia 1 A SOCIAȚ IA B AROULUI A MERICAN I NIȚ IAȚ IVA J URIDICĂ PENTRU E UROPA C ENTRALĂ ŞI E URASIA Aspecte de practică privind percheziţia şi arestarea preventivă Martie 2007

2 Acest proiect a fost posibil datorită susţinerii acordate de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite, Secţiunea Penală, Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori (OPDAT), Oficiul Programului pentru Justiţie, în condiţiile contractului nr AB-CX Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (CEELI) a Asociaţiei Baroului American este autorul afirmaţiilor şi analizei din raportul de faţă şi este singura responsabilă pentru conţinutul acestuia. Punctele de vedere exprimate în această lucrare nu au fost aprobate de Camera Delegaţilor sau de Consiliul Director al Asociaţiei Baroului American şi, prin urmare, nu trebuie percepute ca exprimând politica Asociaţiei Baroului American. Mai mult decât atât, nimic din ceea ce conţine raportul de faţă nu trebuie considerat ca acordare de consultanţă juridică pentru cazuri specifice iar cititorii au responsabilitatea de a obţine astfel de consultanţă de la avocaţii lor personali.

3 A SOCIAȚ IA B AROULUI A MERICAN I NIȚ IAȚ IVA J URIDICĂ PENTRU E UROPA C ENTRALĂ ŞI E URASIA Aspecte de practică privind percheziţia şi arestarea preventivă Martie 2007

4 Mulţumiri Adresăm calde mulţumiri şi aprecieri doamnei consilier juridic Ana Maria Andronic, care a coordonat acest proiect încă de la iniţierea sa şi a contribuit la structurarea analizei şi raportului final. De asemenea, dorim să menţionăm contribuţia doamnei consilier juridic Ramona-Elena Cherciu la elaborarea raportului final şi la coordonarea seminariilor organizate în cadrul proiectului, împreună cu doamnele Genoveva Bolea, coordonator de programe, şi Adina Edu, director financiar. Mare parte din substanţa şi documentaţia proiectului se datorează talentului şi dăruirii domnilor judecători Roxana Trif şi Alexandru Vasiliu, de la Curtea de Apel Braşov, care au moderat dezbaterile din cadrul seminariilor şi au elaborat raportul iniţial. Proiectul de faţă nu ar fi beneficiat de atâtea informaţii consistente şi importante fără opiniile şi munca asiduă a grupului de lucru de la CEELI şi a grupului de lucru virtual. Nu în ultimul rând, dorim să mulţumim tuturor magistraţilor care au participat la seminariile organizate de CEELI la Timişoara, Iaşi şi Cluj pentru comentariile şi opiniile dumnealor. Observaţiile acestora din cadrul raportului prezintă realitatea şi dificultăţile cotidiene cu care se confruntă magistraţii din România. Madeleine Crohn Director ABA/CEELI România

5 În calitate de ataşat juridic al Ambasadei SUA în România din partea Departamentului de Justiţie (USDOJ/OPDAT 1 ), mă bucur că am posibilitatea să vă împărtăşesc câteva gânduri legate de compendiul de procedură penală Aspecte de practică privind percheziţia şi arestarea preventivă elaborat de către ABA/CEELI. Chiar dacă biroul nostru a susţinut şi promovat acest proiect, munca propriu-zisă a revenit de fapt echipei ABA/CEELI şi talentatului grup de lucru alcătuit de aceasta. Utilitatea unui forum de dezbateri cu privire la procedura penală a apărut ca urmare a modificărilor Constituţiei României, adoptate prin referendum în octombrie Aceste modificări au transferat responsabilitatea de a emite mandate de percheziţie şi de arestare din sarcina procurorului în cea a judecătorului. Deoarece nu toţi judecătorii aveau experienţă nemijlocită în ceea ce priveşte aspectele legate de aceste proceduri, a fost uşor de remarcat necesitatea unui simpozion pentru membrii sistemului judiciar, pentru a discuta experienţele acestora şi pentru a identifica acele domenii în care lipsea uniformitatea. Primul simpozion, susţinut financiar de Biroul Ataşatului Juridic al Ambasadei SUA, care a avut loc la Olăneşti în luna mai 2004, a condus la planificarea altor astfel de simpozioane în următorii ani, la Hunedoara, în 2005 şi la Alba Iulia, în Fiecare dintre aceste simpozioane a beneficiat de participarea ABA/CEELI şi a numeroşi judecători şi specialişti în diferite domenii ale justiţiei penale din Statele Unite. Prezentările şi celelalte intervenţii ale participanţilor americani au servit drept catalizator sau punct de plecare pentru o examinare a problemelor din perspectiva tradiţiei juridice româneşti. Pentru contribuţiile aduse la succesul acestor simpozioane, aş dori să mulţumesc domnului James Moran, judecător superior, Districtul de Nord, Illinois; doamnei Cynthia Imbrogno, judecător magistrat, Districtul de Est, Washington; domnului John Kennedy, judecător de instanţă superioară, Districtul Contra Costa, California; domnului Robert Gerardi, Biroul pentru Operaţii Poliţieneşti al Departamentului de Justiţie al SUA, domnului Andrew Levchuk, Divizia pentru Infracţiuni Informatice şi Proprietate Intelectuală a Departamentului de Justiţie al SUA; şi domnilor procurori asistenţi Jarred Kimball şi Stephanie Lister, ambii din Districtul de Est, Washington. Încă de la primul simpozion, s-a observat în mod clar că problemele ridicate ar fi putut beneficia de o analiză mai aprofundată. În acelaşi timp, părea important să se reţină cât mai multe informaţii cu putinţă dintr-o astfel de analiză, pentru ca acestea să poată fi utilizate ca punct de referinţă pentru ceilalţi şi ca bază de plecare pentru elaborarea unui ghid judiciar în următorii ani. 1 OPDAT este Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori al Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii.

6 Între intenţiile de atunci şi rezultatul concret de astăzi, reprezentat de compendiumul de faţă, stau o documentare, coordonare şi o muncă susţinute. Pentru a desfăşura un proiect de o asemenea anvergură, este nevoie şi de mult curaj, în afara aptitudinilor juridice şi organizatorice. Îi suntem profund recunoscători doamnei Madeleine Crohn, director ABA/CEELI România, şi colectivului acestei organizaţii pentru desfăşurarea acestui proiect în acord cu propria viziune şi la standarde ridicate. Eforturile acestora, canalizate prin intermediul unui grup de lucru, au depăşit cu mult aşteptările modeste ale primului simpozion. Prin atingerea obiectivului imediat de a elabora compendiul de faţă, ABA/CEELI a pus de asemenea bazele unui material de referinţă flexibil şi viabil, de pe urma căruia vor putea beneficia judecătorii, procurorii şi ceilalţi practicieni din domeniu. Timothy J. Ohms Ataşat juridic România

7 CUPRINS CAPITOLUL I... 1 CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE... 1 SECŢIUNEA 1 - CONTEXT LEGISLATIV ŞI DE PRACTICĂ... 1 SECŢIUNEA 2 - PREZENTAREA PROIECTULUI Necesitate Scop Metodologie... 5 Etapa I: Activitatea grupurilor de lucru... 5 A: Grupul de lucru din Bucureşti... 5 B: Grupul de lucru virtual... 6 Etapa a II-a: Seminariile pentru judecători Aspecte de practică privind arestarea şi percheziţia Durată Rezultate Perspective... 8 CAPITOLUL II... 9 ACTIVITATEA GRUPURILOR DE LUCRU... 9 SECŢIUNEA 1 - PERCHEZIŢIA: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII Obligativitatea începerii urmăririi penale înainte de solicitarea emiterii unui mandat de percheziţie Autorizarea percheziţiei Înaintarea sesizării împreună cu dosarul de urmărire penală Calea de atac împotriva încheiereii prin care s-a dispus cu privire la autorizarea percheziţiei Perioada de valabilitate a mandatului de percheziţie Perioada de timp în cursul zilei când poate fi efectuată percheziţia Problematica martorilor asistenţi la derularea percheziţiei Particularităţi ale derulării percheziţiei: A: Infracţiunile flagrante şi de crimă organizată B: Percheziţia în sisteme informatice C: Percheziţia autovehiculelor Percheziţia fără mandat: lipsa reglementării unor situaţii de excepţie Dispoziţii legale lipsite de utilitate sau eficienţă SECŢIUNEA 2 - ARESTAREA PREVENTIVĂ: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII Conformitatea dreptului intern cu exigenţele art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ) şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (1) Înţelesul noţiunii de lipsire de libertate (2) Condiţii de conformitate (3) Infomarea cu privire la motivele arestării (4) Obligativitatea aducerii persoanei arestate sau deţinute în faţa unui judecător sau a altui magistrat (5) Caracterul rezonabil al duratei detenţiei (6) Dreptul la despăgubiri Cazurile de privare de libertate prevăzute de articolul 148 din Codul de procedură penală (1) Înţelesul noţiunilor de pericol de fugă, pericol de influenţare a martorilor şi pericolul săvârşirii de noi infracţiuni (2) Înţelesul noţiunii de probe (3) Înţelesul noţiunii de indicii temeince (4) Înţelesul noţiunii de pericol concret pentru ordinea publică Semnarea de către procuror(i) a referatului cu propunerea de arestare preventivă Problematica prezentării instanţei de judecată a întregului dosar de urmărire penală Arestarea învinuitului reţinut sau în stare de libertate: natura termenelor procedurale Ascultarea obligatorie a învinuitului sau inculpatului Posibilitatea învinuitului/inculpatului de a solicita termen în vederea pregătirii apărării Procesul deliberării. Cauze de incompatibilitate Menţinerea duratei arestării şi prelungirea arestării: situaţia specială a depăşirii duratei reţinerii Înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurii arestării preventive (1) În cursul urmăririi penale... 43

8 A: Organele judiciare competente B: Procedura de judecare C: Calea de atac. Efectele exercitării acesteia şi procedura de judecare (2) În cursul cercetării judecătoreşti Excepţia de neconstituţionalitate invocată în conformitate cu dispoziţiile art si din Codul de procedură penală Arestarea în lipsă a inculpatului Mandatul de arestare preventivă nepus în executare Arestarea inculpatului în cursul judecăţii Restituirea cauzei cu inculpat arestat la organul de urmărire penală Particularităţile căilor de atac prevăzute de art din Codul de procedură penală Probematica asistenţei legale obligatorii Particularităţi ale arestării în cauzele cu minori Liberarea provizorie pe cauţiune şi sub control judiciar Dispoziţii legale fără utilitate, ineficiente: plângerea împotriva ordonanţei de reţinere SECŢIUNEA 3 IMUNITATEA PARLAMENTARĂ ÎN MATERIA PERCHEZIŢIEI, REŢINERII ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE SECŢIUNEA 4 MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare Proceduri prealabile judecăţii Arestarea persoanei solicitate Audierea persoanei arestate Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare Regula specialităţii Termenele prevăzute în cazul acestor proceduri Predarea persoanei urmărite Predarea amânată sau condiţionată Tranzitul unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare Despre predarea ulterioară Predarea ulterioară unei extrădări şi extrădarea ulterioară Imunităţi şi privilegii Relaţia cu alte instrumente juridice CAPITOLUL III PREZENTARE COMPARATIVĂ A INSTITUŢIILOR PERCHEZIŢIEI ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE ÎN GERMANIA, STATELE UNITE ALE AMERICII ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ SECTIUNEA 1 - UNIUNEA EUROPEANĂ Percheziţia Arestarea SECŢIUNEA 2 - GERMANIA Percheziţia Arestarea SECŢIUNEA 3 - STATELE UNITE ALE AMERICII Percheziţia Arestarea CAPITOLUL IV SEMINARIILE PENTRU JUDECĂTORI ASPECTE DE PRACTICĂ PRIVIND ARESTAREA ŞI PERCHEZIŢIA SECŢIUNEA 1 - PREZENTARE GENERALĂ Abordare Calendarul seminariilor: Metodologie SECŢIUNEA 2 - ASPECTE DE PRACTICĂ ANALIZATE Percheziţia (1) Sesizarea telefonică a instanţei de judecată... 89

9 (2) Este instanţa de judecată ţinută să acorde autorizaţia de percheziţie pe perioada cerută de procuror? (3) Este posibilă întreruperea desfăşurării unei percheziţii şi reluarea acesteia la un moment ulterior? (4) Motivarea referatului cu propunerea de autorizare a percheziţiei (5) Prezentarea instanţei de judecată, o dată cu propunerea de autorizare a percheziţiei, a întregului dosar de urmărire penală (6) Controlul legalităţii efectuării percheziţiei (7) Plângerea împotriva modului în care s-a efectuat percheziţia (8) Participarea presei la efectuarea percheziţiei Arestarea preventivă (1) Competenţa materială a instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă (2) Prezentarea de către procuror instanţei de judecată a unui volum de fotocopii ale unor acte din dosarul de urmărire penală (3) Semnarea referatului cu propunerea de arestare preventivă (4) Obligativitatea audierii inculpatului de către procuror, în vederea propunerii arestării preventive a acestuia (5) Motivarea referatului de propunere a arestării preventive (6) Intervalul de timp acordat apărătorului din oficiu (7) Încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de lege pentru depunerea la instanţă a dosarului de urmărire penală (8) Înlocuirea măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de judecată cu ocazia judecării propunerii de prelungire (9) Există posibilitatea legală a inculpatului de a formula o cerere de verificare a arestării preventive şi nu o cerere de revocare ori de înlocuire a măsurii arestării preventive? (10) Obligativitatea ascultării imediate a inculpatului care nu a fost prezent la luarea măsurii arestării preventive (11) Motivarea încheierii de menţinere a arestării preventive (12) Durata rezonabilă a arestării (13) Există posibilitatea legală a inculpatului de a declara recurs separat, numai asupra dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, cuprinsă în decizia instanţei de apel? (14) Calcularea termenului de declarare a recursului în cazul restiturii cauzei la procuror (15) Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cursul soluţionării propunerii de arestare preventivă (16) Soluţionarea recursului exercitatat împotriva propunerii de arestare preventivă, în lipsa inculpatului liber şi legal citat, dar reprezentat de apărătorul ales (17) Este legală soluţia instanţei de a revoca măsura arestării preventive a inculpatului care a fost identificat şi prins numai în faza de judecată, după ce mandatul de arestare a fost emis încă în faza de urmărire penală? (18) Este necesar ca inculpatul să declare recurs pentru ca să poată fi cenzurată măsura dispusă iniţial? (19) Există posibilitatea învinuitului sau a inculpatului, reţinut sau nu, de a solicita termen pentru pregătirea apărării în situaţia în care i s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare? (20) Necesitatea corelării deciziei nr. XII/2005 a Î.C.C.J şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006 la art alin. (1) şi art. 141 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie (21) Modificarea art. 48 lit. a) din Codul de procedură penală (22) Există posibilitatea legală a învinuitului sau inculpatului reţinut căruia i s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare de a solicita termen pentru pregătirea apărării? (23) Arestarea preventivă cu element de extraneitate ANEXE

10 Capitolul I Consideraţii introductive SECŢIUNEA 1 - CONTEXT LEGISLATIV ŞI DE PRACTICĂ Începând cu anul 1990, dispoziţiile procesual-penale în materia percheziţiei şi a arestării preventive au suferit o serie de modificări adoptate, în principal, prin următoarele acte normative: Decretul-lege nr. 12/1990, Legea nr. 32/1990, Legea nr. 104/1992, Legea nr. 45/1993 şi Legea nr. 141/ ) Urmare acestor numeroase modificări, astfel cum s-a prevăzut în articolul IV al Legii nr.141/1996, Codul de procedură penală (C.proc.pen.) a fost republicat. 2) În reglementarea anterioară, arestarea preventivă şi percheziţia, în faza de urmărire penală, puteau fi dispuse de către organul de urmărire penală, respectiv procurorul, iar în faza de judecată de către instanţa de judecată. Percheziţia putea fi totuşi efectuată în lipsa autorizării procurorului sau a instanţei de judecată, în caz de infracţiune flagrantă ori dacă persoana la domiciliul căreia urma a fi efectuată percheziţia consimţea în scris la aceasta. Legea nr. 281/2003 şi-a propus să armonizeze prevederile Codului de procedură penală cu principiile, recomandările şi reglementările cuprinse în documentele internaţionale în domeniul justiţiei penale şi să transpună în legislaţia naţională prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a Protocoalelor sale adiţionale 3), precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Schimbarea de substanţă, produsă în urma acestei modificări a Codului de procedură penală a constat în faptul că judecătorului i-a revenit (printre altele) competenţa exclusivă de a dispune arestarea preventivă şi de a autoriza efectuarea percheziţiei, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată. În contextul acestor frecvente schimbări legislative, noile atribuţii ale instanţelor judecătoreşti au creat în mod obiectiv dificultăţi în interpretarea şi aplicarea unitară a textelor de lege. 1) Decret-lege nr. 12/1990 privind abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală (publicat în Monitorul Oficial al României -M.Of.-, partea I nr. 7/12.I.1990); Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii ale Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 128/17.XI.1990); Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a altor legi, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977 (publicată în M.Of., partea I nr. 244/01.X.1992); Legea nr. 45/1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 147/01.VII.1993) şi Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 289/14.XI.1996). 2) V. M.Of., partea I nr. 78/30.IV ) Denumită în continuare Convenţia. ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 1

11 Capitolul I: Consideraţii introductive Recentele şi probabil nu ultimele dintre amendamentele în materia arestării preventive şi a percheziţiei sunt cuprinse în Legea nr. 356/2006 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/ ) Modificări ce prezintă importanţă din punct de vedere practic sunt enumerate exemplificativ în cele ce urmează. Dezbaterea detaliată şi argumentată a reglementărilor problematice este prezentată, pe larg, în capitolele următoare. A: Percheziţia a. Percheziţia domiciliară poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, numai de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. b. Cuprinsul autorizaţiei de percheziţie este prevăzut în mod expres în art. 100 alin. (4 1 ) C.proc.pen. Aceasta trebuie să conţină: denumirea instanţei emitente; data şi locul emiterii; numele, prenumele şi calitatea persoanei care emite autorizaţia de percheziţie; perioada pentru care aceasta este emisă; locul; numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia; numele învinuitului sau inculpatului. Aşadar, perioada pentru care s-a emis autorizaţia se stabileşte de către judecător şi se indică în autorizaţie. c. Autorizaţia poate fi folosită o singură dată. d. S-a reglementat percheziţia asupra vehiculelor care, ca regim juridic, se aseamănă cu percheziţia corporală. B: Arestarea preventivă a. Necesitatea motivării actului procesual prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, cu indicarea expresă a cazului prevăzut în art. 148, precum şi a temeiurilor concrete din care rezultă existenţa acestuia. b. Asigurarea tratamentului medical sub pază permanentă, fără ca situaţia medicală să mai poată constitui temei legal de revocare a măsurii arestării preventive. 4) Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi (publicată în M.Of., partea I nr. 677/07.VIII.2006); O.U.G nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi (publicată în M.Of., partea I nr. 764/7.IX.2006). 2 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

12 Capitolul I: Consideraţii introductive c. Încetarea de drept a măsurii arestării preventive la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. (1), dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii în acest termen. 5) d. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea, sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac. 6) e. Prevederea referitoare la termenul minim de 24 de ore a fost înlocuită cu formularea de timp necesar pentru pregătirea apărării acordat apărătorului din oficiu. f. Obligaţia instanţei de a verifica temeiurile legale ale adoptării măsurii preventive şi de a dispune, atunci când este cazul, revocarea acesteia pe motive de nelegalitate. g. Definirea noţiunii de indicii temeinice, inclusă în Titlul III al Codului de procedură penală, alături de celelalte norme privitoare la materia probaţiunii, cu introducerea sintagmei de presupunere rezonabilă. h. Judecătorul de la prima instanţă sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite mandatul de arestare preventivă, de îndată ce a fost întocmită hotărârea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului. SECŢIUNEA 2 - PREZENTAREA PROIECTULUI Necesitate Numeroasele modificări legislative reprezintă o constantă a activităţii legislative din România ultimilor ani. Aceasta a condus la necesitatea unor permanente confruntări de idei şi argumente juridice cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legilor. Noile atribuţii ale judecătorului, respectiv ale instanţei judecătoreşti, în materia percheziţiei şi a arestării preventive, în contextul acestor frecvente schimbări legislative 7), au creat dificultăţi în interpretarea şi aplicarea unitară a textelor de lege. Iniţiativa lansării prezentului demers a aparţinut Biroului pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori (OPDAT) şi în special domnului Timothy 5) V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. VII/2006, pronunţată în judecarea unui recurs în interesul legii, în Secţii Unite. 6) Modificare în acord cu Decizia nr. XII/2005, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi. 7) V. Legea nr. 281/2003 şi, mai recent, Legea nr. 356/2006 şi OUG nr. 60/2006. ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 3

13 Capitolul I: Consideraţii introductive Ohms, ataşatul juridic al Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România. Împreună cu echipa OPDAT 8), domnia sa a desfăşurat, pe parcursul unei perioade de aproxmativ trei ani ( ), numeroase activităţi practice care s-au circumscris activităţii cu procurorii din România. Biroul OPDAT a sponsorizat şi organizat în parteneriat cu instituţiile române de resort Consilul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un simpozion anual în domeniul dreptului penal şi al dreptului procesual penal. La aceste simpozioane au participat atât procurori cât şi judecători români. Au fost de asemenea invitaţi şi experţi americani. Perspectiva comparativă a acestora a contribuit la lărgirea orizontului de cunoaştere a practicienilor români. Concluziile acestor dezbateri au relevat faptul că între practicienii români există numeroase diferenţe de opinie cu privire la modul de aplicare a legii. Sigur că o astfel de situaţie reprezintă, până la un punct, un semn de sănătate şi vigurozitate a unui sistem de drept. S-a constatat însă că multe dintre aceste divergenţe au generat nu numai controverse serioase, dar au produs nenumărate efecte nedorite, cu consecinţa reducerii credibilităţii şi imparţialităţii actului de justiţie din România şi a diminuării încrederii publicului în autorităţile judecătoreşti. Drept urmare, s-a considerat extrem de util ca problemele dezbătute să fie prinse într-un instrument scris care să poată fi distribuit şi altor practicieni din ţară. S-a apreciat că diseminarea unor astfel de informaţii la o scară naţională cât mai largă va oferi opinii şi argumente cu privire la soluţiile identificate în domeniile care au format obiect de controversă. Totodată, această iniţiativă va contribui la uniformizarea practicii şi la îmbunătăţirea imaginii actului de justiţie. Propunerea echipei OPDAT de a lansa acest proiect în parteneriat cu Biroul din România al Asociaţiei Baroului American/Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABA/CEELI) a reprezentat momentul conceperii acestui demers şi începutul a ceea ce avea să devină o experienţă inedită şi extrem de benefică pentru toţi practicienii implicaţi în derularea sa Scop Proiectul a fost implementat în principal de biroul ABA/CEELI. Proiectul şi-a propus ca scop general identificarea aspectelor problematice cu care se confruntă practica judiciară românească în materia percheziţiei şi arestării. Iniţiativa s-a dovedit ambiţioasă, unul din scopurile adiacente fiind acela de a aduna şi analiza informaţii, de la un număr cât mai mare de practicieni din ţară, despre cât mai mute aspecte de practică neunitară şi controversată. Provocarea unei asemenea abordări a indicat procedeul metodologic. 8) Membrii biroului OPDAT: Monica Custura (consilier juridic), George Bădescu (consilier juridic), Corina Pascu (asistent administrativ). 4 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

14 Capitolul I: Consideraţii introductive Metodologie Etapa I: Activitatea grupurilor de lucru A: Grupul de lucru din Bucureşti Proiectul a debutat prin crearea unui grup de lucru format din practicieni din cadrul instanţelor şi parchetelor din Bucureşti. La sediul ABA/CEELI din Bucureşti (Strada Caimatei nr. 8) s-au întâlnit săptămânal un număr de opt practicieni experimentaţi: judecători, procurori, avocaţi şi poliţişti. Aceştia au răspuns cererii lansate de organizatori şi şi-au manifestat disponibilitatea de a realiza materialul documentar de bază. Componenţa grupului a fost următoarea (în ordine alfabetică) 9) : Ioana Bogdan, judecător la Tribunalul Bucureşti; Brânduşa Chiujdea, judecător la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti; Iulia Ciolcă, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Titi Cristian Dondonel, ofiţer principal, Direcţia Cercetări Penale, Inspectoratul general al Poliţiei Române; Traian Gherasim, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Corneliu Gogoneaţă, avocat; Raoul Ioan Iancovici, avocat; Tiberiu Moldovan, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La lucrările grupului a participat şi domnişoara Monica Custura, consilier juridic în cadrul biroului OPDAT de la Bucureşti. Coordonarea lucrărilor a fost asigurată de biroul ABA/CEELI, în principal prin doamna Ana Maria Andronic, fost judecător la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, consilier juridic în cadrul biroului ABA/CEELI şi doamna Madeleine Crohn, directorul pentru România al ABA/CEELI. 10) Membrii grupului au avut treisprezece întâlniri pe parcursul a cinci luni în perioada noiembrie martie Acestea au avut loc în baza unui calendar al dezabaterilor 11) elaborat de grupul de lucru şi au avut ca scop imediat identificarea şi dezbaterea principalelor aspecte controversate din practica instanţelor bucureştene. 9) Facem precizarea că documentul de faţă menţionează funcţiile ocupate de membrii grupurilor de lucru la momentul participării acestora la proiectul aici descris. 10) La fel de important în derularea în bune condiţii a proiectului în această etapă a fost sprijinul oferit de doamna Genoveva Bolea, coordonator de program al biroului ABA/CEELI, care a asigurat traducerea unor materiale bibliografice ale grupului de lucru şi interpretarea în timpul şedinţelor grupului la care au participat partenerii americani. 11) V. Anexa 1. ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 5

15 Capitolul I: Consideraţii introductive În afara normelor legale interne în materie, a doctrinei şi practicii judiciare româneşti, grupul de lucru a avut la îndemână şi un material documentar consistent 12) din legislaţia altor ţări europene şi legislaţia americană. Urmare a discuţiilor avute în grup, fiecare membru al acestuia a avut sarcina de a elabora secţiunile materialului documentar pe diferite teme şi probleme identificate, încercând să acopere cât mai multe din chestiunile dificile ivite în interpretarea şi aplicarea legală a dispoziţiilor vizând mandatul de arestare preventivă şi mandatul de percheziţie. B: Grupul de lucru virtual Necesitatea completării acestei faze iniţiale a proiectului a apărut ca urmare a constatării existenţei unei practici judiciare neunitare la nivel naţional, datorată interpretării diferite a dispoziţiilor legale. Întrucât din grupul iniţial au făcut parte doar persoane care activau în cadrul instituţiilor bucureştene, materialul elaborat de acestea a fost distribuit unui colectiv de practicieni din întreaga ţară, selectaţi de ABA/CEELI cu scopul de a completa analiza de practică începută la Bucureşti. Acest grup a fost numit virtual pentru că membrii săi au fost răspândiţi la nivel naţional şi nu s-au întâlnit niciodată direct. Comunicarea cu aceştia s-a realizat în scris, prin tele-conferinţe şi corespondenţă electronică. Membrii grupului virtual au fost (în ordine alfabetică): 1. Marian Alexandru, procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa; 2. Mihai Ciorcaş, judecător la Tribunalul Satu-Mare; 3. Mircea Creţu, judecător la Tribunalul Timiş; 4. Robert Kelemen, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj; 5. Augustin Lazăr, procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia; 6. Ştefan Lucaciuc, judecător la Tribunalul Arad; 7. Adina Lupea, judecător la Tribunalul Cluj; 8. Ioana Morar, judecător la Curtea de Apel Cluj; 9. Remus Nemeş, judecător la Tribunalul Satu-Mare; 10. Cristian Popovici, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani; 11. Monica Rodina, judecător la Tribunalul Cluj; 12. Gabriela Scutea, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov; 13. Mihai Udroiu, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Membrii grupului virtual au primit documentul elaborat de grupul de lucru iniţial, fiind rugaţi să facă observaţii pe marginea acestuia, în cazul în care practica în domeniu în instanţele de unde proveneau era diferită. Totodată, au fost încurajaţi 12) O analiză comparativă a acestor documente face parte integrantă din prezentul raport (v. capitolul III). 6 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

16 Capitolul I: Consideraţii introductive să adauge probleme care nu au fost evidenţiate în materialul iniţial dar care apar în practica judiciară, precum şi soluţiile la care s-a ajuns cu ocazia interpretării textelor de lege controversate din materia arestării preventive şi a percheziţiei. Toate observaţiile grupului de lucru virtual au fost colectate de biroul ABA/CEELI România într-un document separat. Ele au fost apoi încorporate în materialul iniţial care a început în acest fel să prindă contur. Etapa a II-a: Seminariile pentru judecători Aspecte de practică privind arestarea şi percheziţia Cea de-a doua etapă importantă în derularea proiectului a constat în organizarea, în parteneriat cu Institutul Naţional al Magistraturii, a unei serii de trei seminarii pentru judecători, în trei locaţii diferite din ţară: Timişoara, Iaşi şi Cluj Napoca. Scopul acestor activităţi nu a fost însă unul tradiţional didactic. Activităţile au urmărit reunirea unui număr cât mai mare de practicieni care să dezbată aspectele controversate ale instituţiilor arestării şi percheziţiei şi să aducă în discuţie aspecte noi, neacoperite de membrii grupurilor de lucru. Seminariile au reunit un număr de peste 100 de judecători şi s-au desfăşurat după metoda interactivă a studiului de caz. Speţele au fost elaborate pornind de la aspectele discutate în cadrul grupurilor. Moderatorii discuţiilor din cadrul celor trei seminarii au fost doamna Roxana Maria Trif şi domnul Alexandru Vasiliu. Ambii moderatori sunt reputaţi profesionişti, judecători în cadrul Curţii de Apel Braşov, formatori colaboratori ai Institutului Naţional al Magistraturii şi colaboratori statornici ai ABA/CEELI. O prezentare detaliată a metodologiei, problematicii, discuţiilor şi concluziilor participanţilor din timpul acestor seminarii este redată în capitolul IV Durată Proiectul s-a derulat pe o perioadă totală de 18 luni, după următorul calendar: Perioada ETAPA I ETAPA A II-A ETAPA A III-A Grupul de lucru din Bucureşti Grupul de lucru virtual Seminarul de la Timişoara Seminarul de la Iaşi Noiembrie Martie 2006 Martie Iunie iunie Septembrie 2006 Seminarul de la Cluj Septembrie Napoca 2006 Elaborarea Raportului Noiembrie Martie 2007 Diseminarea Raportului Aprilie 2007 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 7

17 Capitolul I: Consideraţii introductive Rezultate Ultima etapă a proiectului a constituit-o structurarea materialului obţinut în derularea celor trei etape. Procesul a fost unul extrem de laborios datorită necesităţii corelării următorilor parametri: modificările legislative intervenite în decursul derulării proiectului; 13) intervenţia şi stilul diferit de redactare al tuturor celor care au contribuit la elaborarea materialului; prezentarea informaţiei într-o manieră utilă şi atractivă pentru practicieni, principalii destinatari ai acestui raport. O contribuţie importantă la elaborarea ştiinţifică şi la asigurarea coerenţei documentului final a revenit domnilor judecători Roxana Maria Trif şi Alexandru Vasiliu, precum şi doamnei Ana Maria Andronic, în calitate de colaboratori ai ABA/CEELI. Materialul va fi distribuit tuturor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor din ţară, dar şi Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a fi avut în vedere la elaborarea unor viitoare modificări legislative necesare în domeniu. Un alt beneficiar al materialului va fi Institutul Naţional al Magistraturii care va putea folosi acest document în cadrul programului de perfecţionare continuă a magistraţilor Perspective Contextul legislativ din România se joacă deocamdată cu minţile şi resursele ştiinţifice ale practicienilor, astfel că dezbaterile aprinse ale juriştilor vor continua, probabil, să antreneze vâltoarea argumentelor juridice. Dar există speranţa că, o dată tranziţia încheiată, sălile de judecată din România vor impresiona justiţiabilul prin solemnitate, acurateţe juridică şi unitate de practică. În astfel de condiţii, pe masa judecătorului s-ar putea afla un îndrumar în activitatea judiciară privind domeniul arestării preventive şi a percheziţiei. Materialul de faţă îşi propune să reprezinte punctul de plecare al unui astfel de document viitor. 13) Prezentul material încorporează inclusiv analiza unor aspecte controversate ale celor mai recente modificări legislative, respectiv Legea nr.356/2006 şi O.U.G nr. 60/ ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

18 Capitolul II Activitatea grupurilor de lucru SECŢIUNEA 1 - PERCHEZIŢIA: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII Obligativitatea începerii urmăririi penale înainte de solicitarea emiterii unui mandat de percheziţie Sub aspect terminologic, trebuie făcută pentru început distincţia cuvenită între percheziţiile cu caracter judiciar, care cad sub incidenţa Codului de procedură penală şi activităţile extrajudiciare supuse unor reglementări speciale, ca de exemplu, percheziţia vamală, percheziţia antiteroristă la pătrunderea pe un aeroport, percheziţionarea în vederea dezarmării unui infractor periculos, ori percheziţia corporală obligatorie la primirea în arest a reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau condamnaţilor. Consideraţiile juridice ce urmează se referă la percheziţia cu caracter judiciar. Potrivit art. 100 alin. (6) C.proc.pen., pentru a solicita emiterea unei autorizaţii de percheziţie este necesară începerea urmăririi penale. Cerinţa legală de a situa astfel, din punct de vedere procedural, percheziţia în cadrul procesului penal este pe deplin justificată. Efectuarea unei percheziţii vizează unul dintre drepturile fundamentale ale omului inviolabilitatea domiciliului sau a persoanei şi autorizarea sa nu se poate situa în afara procesului penal. Este necesar să existe un minim de date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni care să permită începerea urmăririi penale. Procedura începerii urmăririi penale este, în general, simplă şi sumară şi nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru realizarea operativă a unei percheziţii domiciliare. În opinia practicienilor care efectuează urmărirea penală, de la momentul comiterii unei infracţiuni şi până la finalizarea actelor premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, precum şi până la data obţinerii mandatului de percheziţie, trece în general o perioadă mare de timp, fapt care duce, de cele mai multe ori, la pierderea momentului operativ, propice efectuării percheziţiei. Mai mult, în acest interval lung de timp, probele ce se caută pot dispărea sau pot fi distruse. De asemenea, există posibilitatea ca făptuitorul să ia cunoştinţă, prin intermediul celorlalte persoane implicate în procesul penal (martori, partea vătămată, etc.), de ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 9

19 Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru activităţile desfăşurate de organele de anchetă, fapt ce îl poate determina să ascundă, să înstrăineze ori să distrugă mijloacele de probă necesare soluţionării cauzei. 14) O altă situaţie semnalată de practică se referă la distincţia făcută de unele instanţe între începerea urmăririi penale in rem şi in personam. Deşi izolat, există în practica judiciară solicitări de autorizare a percheziţiei respinse de către instanţele de judecată, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost începută in personam sau că nu vizează persoana ce urmează a fi percheziţionată. Analizând dispoziţiile legale în această materie, în sprijinul infirmării unei asemenea practici s-ar putea aduce următoarele argumente: Art. 100 alin. (6) C.proc.pen. nu distinge cu privire la tipurile de începere a urmăririi penale, deci nici instanţa nu ar trebui să o facă; Urmărirea penală priveşte fapta şi nu făptuitorul, astfel încât este irelevant dacă s-a început urmărirea cu privire la persoana cunoscută şi presupusă a fi comis fapta, sau mai întâi cu privire la faptă, urmând a se identifica ulterior făptuitorul; Probele ridicate în cursul efectuării unei astfel de percheziţii pot conduce la identificarea făptuitorului şi, deci, la începerea urmăririi penale şi in personam; Sunt des întâlnite situaţiile în care instanţele de judecată au autorizat percheziţionarea unui domiciliu aparţinând unei alte persoane decât cea care este cercetată Autorizarea percheziţiei Potrivit art. 100 alin. (3) C.proc.pen., percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii. În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliară se dispune de judecător în camera de consiliu, fără citarea părţilor, participarea procurorului la şedinţa de judecată fiind obligatorie. Astfel, în cursul urmăririi penale doar procurorul poate solicita judecătorului dispunerea unei percheziţii domiciliare. Chiar dacă persoana vătămată sau organul de cercetare penală ar aprecia utilă efectuarea unei astfel de proceduri, acestea nu pot solicita în mod direct judecătorului efectuarea actului procesual. Ei vor trebui să se adreseze procurorului care, dacă va considera că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, va înainta o cerere în acest sens judecătorului. Potrivit art. 203 alin. final C.proc.pen., procurorul poate solicita emiterea autorizaţiei de percheziţie la propunerea motivată a organelor de cercetare penală sau din oficiu. 14) Opinia trebuie considerată în contextul schimbărilor legislative intervenite, cu implicaţii asupra prerogativelor organului de urmărire penală care multă vreme a avut posibilitatea de a dispune efectuarea unei percheziţii. 10 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

20 Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru Cererea procurorului trebuie motivată şi elaborată sub formă scrisă. Din considerente legate de tactica efectuării percheziţiei şi de reuşita acesteia, unii practicieni au opinat că cererea procurorului poate fi făcută şi prin notă telefonică sau telegrafică. 15) Cererea procurorului va fi înregistrată în registrul general de dosare al instanţei, dar şi în registrul de evidenţă a sesizărilor privind autorizarea efectuării percheziţiei date de judecător în cursul urmăririi penale, registru ţinut separat de grefierul-şef al instanţei. Instanţa va soluţiona cererea procurorului de efectuare a percheziţiei domiciliare în şedinţa din camera de consiliu ce va avea loc fără citarea părţilor şi cu participarea procurorului, după verificarea existenţei vreunui caz de incompatibilitate şi a competenţei de soluţionare a cererii (materiale, teritoriale sau după calitatea persoanei). În măsura în care o apreciază ca fiind întemeiată, instanţa de judecată o va admite sau, în caz contrar, o va respinge. Instanţa de judecată se va pronunţa asupra solicitării procurorului prin încheiere motivată, care trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 305 alin. (1) C.proc.pen. - cu excepţia celor de la 305 alin. (1) lit. e), f), g) C.proc.pen. Potrivit art. 305 alin. (2) C.proc.pen., încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier. Dacă cererea procurorului este admisă, judecătorul emite autorizaţia de percheziţie care se comunică procurorului pentru a proceda la efectuarea acesteia. Art. 100 alin. (4 1 ) C.proc.pen. prevede care sunt datele pe care trebuie să le cuprindă autorizaţia de percheziţie. 16) Încheierea prin care judecătorul soluţionează cererea procurorului de autorizare a efectuării percheziţiei este, conform art. 311 C.proc.pen., o hotărâre judecătorească. Practicienii au dezbătut problema dacă ea trebuie să cuprindă sau nu menţiunea pronunţării în şedinţă publică prevăzută de art. 310 alin. (1) C.proc.pen.: Dacă s-ar aprecia că şi această încheiere trebuie pronunţată în şedinţă publică, s-ar aduce, în acest fel, atingere principiului lipsei de publicitate a fazei de urmărire penală, scopul acestei faze procesuale fiind tocmai acela al strângerii în condiţiuni propice a probelor. Este util de semnalat faptul că există instanţe de judecată la care minuta unei astfel de încheieri dată în şedinţa din camera de consiliu se consemnează în Registrul de evidenţă a sesizărilor privind autorizarea efectuării percheziţiilor date de judecător în cursul urmăririi penale 17) - care nu este destinat publicităţii - fără consemnarea acesteia în condica şedinţelor de judecată 18) aflată la Arhiva instanţei şi pusă la dispoziţia publicului. Totodată, dosarul penal având ca obiect cererea procurorului de 15) V. Ţuculeanu, A., Modificările şi completările aduse Codului de procedură penală în privinţa percheziţiei - Revista Dreptul nr. 7/2004, pag ) Alin. 4 1 al art. 100 a fost introdus prin art. I pct. 53 din Legea nr. 356/ ) V. art. 83 pct. 8 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, adoptat prin Hotarârea C.S.M. nr. 387/ , publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 958/28.X.2005, cu modificările şi completările ulterioare. 18) V. art. 83 pct. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 11

21 Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru eliberare a unei autorizaţii de percheziţie este păstrat separat de către grefierul-şef al instanţei. Majoritatea practicienilor au dat o altă interpretare dispoziţiilor art. 100 alin. (4) C.proc.pen., apreciind că expresia se dispune în camera de consiliu, conduce la concluzia că pronunţarea se face tot în camera de consiliu. În cursul judecăţii, percheziţia domiciliară poate fi efectuată cu ocazia unei cercetări locale. Această dispoziţie procedurală indică faptul că instanţa de judecată nu poate efectua percheziţia ca act procedural autonom Înaintarea sesizării împreună cu dosarul de urmărire penală Spre deosebire de procedura luării, menţinerii sau prelungirii măsurii arestării preventive 19), procedura emiterii autorizaţiei de percheziţie reglementată de art. 100 alin. (3) şi (4) C.proc.pen., nu specifică expres necesitatea prezentării de către procuror a propunerii de autorizare a percheziţiei însoţită de dosarul de urmărire penală 20). Se poate evidenţia, cu această ocazie, oportunitatea oferită de lege practicii de a reglementa această procedură după principiul eficienţei şi managementului raţional al timpului şi dosarului. În aceste condiţii, practica instanţelor şi parchetelor (din Bucureşti) a variat în funcţie de modalitatea aleasă de către procuror sau de instanţa de judecată. Se disting, în această reglementare, trei situaţii posibile: 19) V. art. 146 alin. (2) C.proc.pen. (arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale) astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 73 din Legea nr. 356/2006 (: Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea. ); art alin. (1) şi (2) C.proc.pen. (arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale) modificate prin art. I pct. 76 din Legea nr. 356/2006 (: (1) Procurorul (...) întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta (...) ; art.159 alin. (1) C.proc.pen. (procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale) modificat prin art. I pct. 83&84 din Legea nr. 356/2006 (: Dosarul cauzei va fi depus la instanţă, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va putea fi consultat de apărător. 20) V. art. 100 alin. (3) modificat prin art. I pct. 52 din legea nr. 356/2006: Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii (...). În continuare, alin. (4) precizează: Percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie. 12 ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă

22 Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru (1) Procedura cel mai des întâlnită: se prezintă judecătorului, alături de referatul de sesizare a instanţei în vederea emiterii autorizaţiei de percheziţie, întregul dosar de urmărire penală. Argumentele aduse de către instanţe în favoarea unei astfel de interpretări a dispoziţiilor legale s-au circumscris considerentelor următoare: a. necesitatea ca instanţa de judecată să aibă posibilitatea să efectueze verificările necesare la sesizarea instanţei, precum şi b. necesitatea ca instanţa de judecată să îşi formeze convingerea cu privire la existenţa indiciilor temeinice din dosarul de urmărire penală; formarea unei astfel de convingeri a judecătorului va conduce la decizia cu privire la necesitatea sau oportunitatea luării unei astfel de măsuri pentru descoperirea şi strângerea probelor; c. necesitatea ca judecătorul să poată verifica orice act al cauzei pe care îl apreciază relevant mai ales sub aspectul legalităţii - în vederea fundamentării deciziei. Există şi reprezentanţi ai organelor de urmărire penală care sunt în favoarea unei astfel de practici, apreciind că documentarea cât mai amănunţită a instanţei de judecată este necesară pentru obţinerea rezultatului dorit, acela al autorizării percheziţiei şi valorificării momentului operativ. Practica a semnalat dificultăţi ce pot interveni în instrumentarea dosarelor de urmărire penală care conţin un volum mare de informaţii (dosare de urmărire penală cu mai multe volume) cum sunt cele în care se investighează infracţiuni economice sau de crimă organizată. În aceste situaţii, instanţa de judecată se confruntă cu reale dificultăţi în a examina şi selecta, într-un timp de cele mai multe ori extrem de scurt, cantitatea enormă de informaţii conţinută în filele dosarului de urmărire penală, pentru a identifica acele informaţii certe şi indicii temeinice care pot sta la baza emiterii sau, dimpotrivă, infirmării necesităţii emiterii unei astfel de autorizaţii de percheziţie. (2) Cu o frecvenţă redusă, se întâlneşte situaţia prezentării, o dată cu sesizarea instanţei, a unui referat motivat al procurorului ce solicită autorizarea percheziţiei. Linia argumentării folosite în susţinerea acestei practici are următoarea desfăşurare: a. Legea procedural penală nu prevede exact natura actului prin care procurorul sesizează instanţa cu propunerea de efectuare a percheziţiei. Dată fiind tăcerea legii, este aşadar în interesul bunei derulări a urmăririi penale ca această cerere să aibă la bază un referat motivat al procurorului, în care să fie indicate în mod expres probele sau indiciile temeinice care justifică în opinia parchetului autorizarea percheziţiei şi necesitatea acestui act procedural în ansamblul probator al cauzei; b. Aşadar, referatul trebuie să învedereze instanţei de judecată indiciile temeinice apreciate de către organul de urmărire penală a exista în dosar şi care pot conduce la concluzia că se impune emiterea unei astfel de autorizaţii pentru descoperirea şi strângerea de probe necesare aflării adevărului în cauză. În ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 13