ZONELE MONTANE. ACTUALITATE ȘI PERSPECTIVĂ. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Transcription

1 Publicaţia Tematică Nr. 22, AN II ZONELE MONTANE. ACTUALITATE ȘI PERSPECTIVĂ Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

2 CUPRINS ABREVIERI...2 PREZENTARE...3 INTRODUCERE...5 ZONELE MONTANE ÎN NOUA PROGRAMARE...6 DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII...9 IOAN AGAPI, DIRECTOR AL FEDERAȚIEI AGRICULTORILOR DE MUNTE DORNA : ZONA MONTANĂ A ROMÂNIEI, PREZENT ȘI VIITOR ÎN VIZIUNEA FAMD...10 IRENE PIRIA, DIRECTOARE A ASOCIAȚIEI EUROMONTANA: PRODUSUL MONTAN, O ȘANSĂ DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ...13 ZONELE MONTANE LA ZI...15 AGRICULTURA ȘI INDUSTRIA PROCESATOARE ÎN ZONELE MONTANE...16 CARACTERISTICILE FERMELOR MICI DIN ZONELE MONTANE...17 PRODUSUL MONTAN, O REALITATE A DEZVOLTĂRII DURABILE...19 DEZVOLTAREA LANȚURILOR SCURTE DE APROVIZIONARE ÎN ZONELE MONTANE...20 OPORTUNITĂȚILE AGRICULTORILOR ȘI PRODUCĂTORILOR DIN ZONELE MONTAN...21 ZONELE MONTANE DE MÂINE...23 Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică. Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: USR: Departamentul Publicaţii, 2015 Copyright fotografii: shutterstock.com Fotografie copertă: shutterstock.com RNDR, 2015 Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei. DEZVOLTAREA DURABILĂ A ZONELOR MONTANE DEFAVORIZATE...24 MOBILIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE CERCETARE ȘI INOVARE ÎN VEDERE DEZVOLTĂRII ZONELOR MONTANE...25 CONTRIBUȚIA ECOSISTEMELOR MONTANE LA DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ȘI BUNĂSTAREA UMANĂ...27 SPRIJIN PENTRU TINERII FERMIERI DIN ZONELE MONTANE ȘI ACTIVITĂȚI DE FORMARE...28 ACTIVITĂȚI NON-AGRICOLE ÎN ZONELE MONTANE...30 PĂSTRAREA IDENTITĂȚII CULTURALE A ZONELOR MONTANE...32 POVEȘTI DE SUCCES...33 O PĂDURE NUMAI PENTRU ACTIVITĂȚI RECREATIV-EDUCATIVE...34 COOPERARE INTER-REGIONALĂ PENTRU STOPAREA DEPOPULĂRII ZONELOR MONTANE...35 CUM CREȘTE NOTORIETATEA PRODUSELOR TRADIȚIONALE MONTANE...37 GLOSAR...39 BIBLIOGRAFIE...40

3 ABREVIERI AFIR CE DG AGRI GEF GO LAU PAC PEI-AGRI Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Comisia Europeană Direcția Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Fondul Global de Mediu (The Global Environment Facility) Grupuri Operaţionale Unitate administrativ locală (Local administrative unit) Politica Agricolă Comună Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii PNDR UAT UE UNDP Programul Naţional de Dezvoltare Rurală Unitate administrativ-teritorială Uniunea Europeană Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (The United Nations Development Programme) WWF ZD World Wildlife Fund Zonă defavorizată PREZENTARE 2 3

4 Zonele montane reprezintă un mediu cu trăsături specifice. Comparativ cu alte zone rurale, cele de munte se confruntă cu provocări aparte şi au nevoi speciale. În contextul actualei politici agricole a Uniunii Europene (UE), ele sunt incluse sub denumirea de zone defavorizate, deoarece se caracterizează, în general, fie printr-un sezon de creştere a plantelor redus (din cauza altitudinii ridicate), fie prin pante abrupte, chiar dacă sunt situate la o înălțime mai mică, fie printr-o combinaţie a acestor două trăsături. Aceste condiţii pun probleme pentru agricultură şi pentru economia rurală a acestor regiuni. UE a dezvoltat instrumente de susţinere specifice destinate zonelor rurale montane, care includ și politici privind dezvoltarea rurală. În articolele acestei publicații sunt atinse câteva teme de actualitate care au scopul de a veni în sprijinul beneficiarilor în noua perioadă de programare. Publicația este structurată în trei capitole principale: De vorbă cu specialiștii, Zonele montane la zi și Zonele montane de mâine. Acestea sunt completate cu Povești de succes, un capitol în care sunt prezentate patru proiecte de bune practici care vizează măsuri și politici de reducere a depopulării, promovarea produselor montane și activități agroalimentare care conduc la dezvoltarea zonelor montane europene. INTRODUCERE 4 5

5 Zonele montane în noua programare Prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului agricol, din cauza condiţiilor de climă, a pantelor şi a substratului geologic, zona montană este considerată defavorizată. Acest areal este fragil din punct de vedere ecologic, antrenând eforturi mari, restricţii în exercitarea unor activităţi economice şi în utilizarea terenurilor, implicând o creştere a costurilor tuturor activităţilor şi lucrărilor. Toate aceste aspecte le conferă producătorilor agricoli un drept la diferenţă şi compensare. Astfel, zonele de munte trebuie să beneficieze de o politică specifică, definită conform principiilor dezvoltării durabile, care asigură necesităţile prezentului fără a compromite şansele generaţiilor viitoare. În acest scop, a fost elaborată Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonei Montane ( ), care urmăreşte reducerea dezechilibrului între regiunile favorizate şi cele montane defavorizate, marcate de constrângeri naturale permanente. Creșterea competitivității economice, a atractivității zonei montane și stabilizarea populației, ameliorarea calităţii factorilor de mediu şi conservarea biodiversităţii, precum și păstrarea și valorificarea resurselor culturale reprezintă obiectivele majore cuprinse în strategie. Potrivit acestui document, pe lista obiectivelor specifice se numără creșterea veniturilor fermierilor și sporirea gradului de instruire și informare a lor în vederea dezvoltării de activităţi specifice și facilitarea accesului produselor acestora pe piață. Prin aplicarea acestei strategii, se dorește menținerea populației tinere în zonele montane, încurajarea diversificării activităților economice, revitalizarea turismului montan pe principiile turismului durabil (prin 6 7

6 modernizarea infrastructurii specifice și creșterea calității serviciilor, în vederea dezvoltării și promovării potențialului natural și cultural din zona montană) și modernizarea infrastructurii de transport și pentru serviciile de bază. Această strategie este în acord cu politicile și programele de la nivel european, iar noua perioadă de programare pune accentul pe zonele montane. Astfel, există o gamă largă de planuri și măsuri specifice de susținere a fermierilor din aceste zone. În noua PAC apar elemente noi, care vizează fermierul activ, recompensarea fermierilor pentru bunuri publice furnizate pentru societate, măsuri de menținere a peisajului și biodiversităţii, atenuarea schimbărilor climatice și securitatea alimentară. Acestea vor fi implementate prin plăți verzi, obligații privind eco-condiţionalitatea, măsuri de agromediu-climatice și alte măsuri de dezvoltare rurală. De asemenea, se are în vedere sprijinirea organizațiilor de producători prin consolidarea competențelor acestora și acordarea de sprijin pentru cooperare. Un alt element important al noii PAC este dezvoltarea de cunoștințe și inovare prin extinderea sistemului de consiliere agricolă, formarea și dezvoltarea afacerilor, plăți ecologice, creşterea suportului pentru transferul de cunoștințe și inovare și noul PEI-AGRI - Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Totodată, se pune accent pe managementul riscului, prin măsuri și instrumente specifice și suport pentru asigurări și fondurile mutuale. Politicile și programele propuse vizează sprijinirea fermierilor din UE pentru a păstra vitalitatea zonelor montane. Politica Agricolă Comună a Europei reflectă aspiraţia societăţii europene către o serie de măsuri care garantează alimente de calitate superioară, gestionarea durabilă a resurselor naturale şi dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale. Aceasta este o politică în beneficiul tuturor cetăţenilor Uniunii Europene, a declarat Dacian Cioloș, fost comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII 8 9

7 Ioan Agapi, director al Federației Agricultorilor de Munte Dorna : Zona montană a României, prezent și viitor în viziunea FAMD Federația Agricultorilor de Munte Dorna (FAMD), din Vatra Dornei, este o organizație care activează de peste 20 de ani în zona montană a României. În această perioadă, am contribuit la crearea de mecanisme instituționale capabile să atragă și să gestioneze fonduri pentru zona montană a României prin înființarea Asociaţiei Naţionale pentru Dezvoltare Rurală Montană - ROMONTANA, a Forumului Montan din România și a asociaţiilor ţărăneşti comunale din mai multe judeţe din Carpaţii Orientali. Toate aceste pârghii nu sunt altceva decât instituţii capabile să atragă fonduri în vederea dezvoltării zonei rural-montane a României. La ora actuală, este în curs de realizare Agenţia Zonei Montane, care are ca direcţie şi un centru de formare a adulţilor (fostul CEFIDEC) și reprezintă luminiţa de la capătul tunelului, adică speranţa că, în viitorul apropiat, vom avea o absorbţie favorabilă a fondurilor europene care se adresează ruralului montan românesc. Ca organizaţie am atras şi implementat o serie de proiecte menite să susţină activitatea rural-montană din Carpaţii României. În opinia FAMD, în ultimii 25 de ani nu a fost promovată o politică destul de coerentă care să vizeze dezvoltarea Carpaţilor româneşti. În acest sens, alături de alte organizaţii din ţară, cum sunt Forumul Montan din România, Federaţia Agricultorilor Ecologişti din România, Agrom-Ro și Heifer Project, am contribuit la conceperea unui subprogram tematic pentru zona montană, menit să satisfacă nevoile populaţiei de la munte de așa manieră încât să putem opri sau măcar să încetinim depopularea zonelor montane, corectând astfel consecinţele socio-economice şi de mediu pe care aceasta le atrage. Tendințele de marginalizare a agriculturii montane continuă şi devin din ce în ce mai riscante pentru echilibrul economico-social din zonele de munte, în general, fapt care va atrage numeroase consecințe. Dacă ar fi să facem un inventar în legătură cu ce avem valoros în acest moment în zona montană, putem spune că dispunem de o agenţie a zonei montane în construcţie, câteva organizaţii capabile să atragă fonduri, o strategie a zonei montane, delimitarea zonelor montane, o lege a muntelui, reprezentanţi în EUROMONTANA (în vederea susţinerii zonelor montane europene şi, implicit, româneşti), câteva proiecte-pilot dezvoltate pe multiple domenii de activitate (care pot fi folosite ca modele multiplicabile) și un regulament al Comisiei Europene - nr. 665 (care reglementează produsul montan de calitate recomandat statelor membre). Așadar, avem mijloacele necesare dezvoltării montante, dar considerăm că toate acestea pot fi îmbunătățite prin: redefinirea zonei rurale şi includerea ca eligibile a satelor/cartierelor cu caracter agricol/zootehnic din oraşele montane; cuprinderea în cadrul zonelor montane defavorizate a satelor montane cu populaţie stabilă aparţinând administrativ de comune care nu fac parte din zona montană defavorizată și realizarea unei hărţi pentru delimitarea oficială a acestor sate la nivel comunal; acordarea de subvenţii numai agricultorilor cu exploataţii stabile deţinători de animale care păşunează şi care asigură producerea şi utilizarea fânurilor pentru hrana animalelor din gospodărie sau prin cultivarea terenurilor agricole montane; renunțarea la plafonul minim de 50 de capete de ovine ca prag eligibil la acordarea subvenţiilor; raportarea nivelului de 3-15 vaci la numărul de animale de la 1 ianuarie a anului în curs; realizarea unor măsuri de susţinere a modernizării grajdurilor vechi care nu asigură confortul corespunzător și care sunt surse de poluare din cauza gestionării defectuoase a dejecţiilor

8 Irene Piria, directoare a Asociației Euromontana: Produsul montan, o șansă de dezvoltare durabilă Produsele locale oferă oportunități semnificative de investiții pentru teritorii și sunt un element-cheie care contribuie la prosperitatea populației. Acestea sunt rezultatul istoriei și al tradițiilor diferitelor regiuni și reprezintă de multe ori un sector de excelență, fiind considerate sinteza unui proces de producție bazat pe resurse locale care leagă direct produsul de teritoriu. Acest patrimoniu cultural trebuie conservat, apărat și promovat la nivel european. Produsele locale oferă beneficii economice, sociale și de mediu, susțin cu precădere economia locală (prin furnizarea de locuri de muncă și venituri care sunt cheltuite de cele mai multe ori la nivel local), dezvoltă o relație directă de încredere între consumatori și producători, promovează coeziunea socială și spiritul comunitar, încurajează comunitatea să adopte un comportament ecologic, promovează un sistem de producție durabil și circular, reduc externalizarea în transporturi și contribuie la menținerea biodiversității și la dezvoltarea de soiuri în pericol de dispariție. Acestea sunt cele mai relevante aspecte pentru produsele montane, care au caracteristici specifice date de mediul de producție, calitatea resurselor naturale, tehnicile tradiționale și de know-how-ul folosit pentru producerea și procesarea lor. Produsele montane sunt parte integrantă a imaginii teritoriilor de munte și constituie, prin urmare, un avantaj pentru dezvoltarea acestora. Actorii care fac parte din lanțul de aprovizionare cu produse montane beneficiază, în afară de etichete și certificări, de mențiunea de calitate facultativă produs montan, aprobată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1151/2012 și actul delegat asociat. Termenul respectiv oferă recunoașterea acestor produse și o nouă oportunitate, care ar putea atrage, în multe dintre zonele montane, atât producătorii, cât și publicul larg, având în vedere că mare parte dintre consumatori asociază termenul munte cu ideea de puritate, autenticitate și calitate. Acest fapt le va permite actorilor din lanțurile de aprovizionare cu produse montane să aibă acces la un nou segment de piață și, prin urmare, să promoveze produsele montane pe întreg teritoriul Uniunii Europene (UE) și nu numai, cu condiția respectării criteriilor privind originea produselor alimentare, a materiilor prime și a locului de producție și prelucrare definit în actul delegat. De asemenea, prin intermediul mențiunii produs montan va fi posibil să se promoveze teritorii întregi, deoarece aceste produse sunt asociate de consumatori cu peisajele, obiceiurile și tradițiile locale. Sub titlul Calitatea montană - Prosperitate pentru populație și teritorii, a IX-a ediție a Convenției Europene a țărilor cu munți din Europa, organizată la Bilbao (Spania), 12 13

9 în perioada octombrie 2014, de Euromontana, în colaborare cu Departamentul de Dezvoltare Economică și Competitivitate al Guvernului Basc, a prezentat oportunitățile de dezvoltare a zonelor montane europene, oferite de noua Politică Agricolă Comună (PAC), concentrându-se în special pe produsele montane. În cadrul Conferinței Europene, care a fost evenimentul major în campania de informare Euromontana Noua politică agricolă comună - Munți de oportunități, participanții au învățat cum să profite de noul sistem de calitate al UE introdus prin Regulamentul (CE) 1151/2012, art. 31, privind mențiunea facultativă a termenului de produs montan. Ei au dobândit mai multe cunoștințe privind modul în care noile politici europene, și mai ales PAC, pot contribui la o mai bună structurare și o creștere a competitivității lanțurilor de aprovizionare din teritoriile montane, prin brand-uri și etichete care adaugă valoare muntelui și produselor lui. Acționând ca un forum, convenția a facilitat schimburile între actorii din zonele montane, în cadrul grupurilor de lucru fiind dezbătute șase teme privind dezvoltarea produselor montane: inovația, abordarea teritorială, impactul socio-economic, impactul de mediu și patrimoniu, strategiile de marketing și instrumentele pentru calitate și trasabilitate. Totodată, în cadrul unor sesiuni de colaborare, au fost purtate discuții privind îmbunătățirea relațiilor și cooperării dintre lanțurile de aprovizionare din zonele montane și sinergiile dintre produsele montane și turism, respectiv elaborarea unor strategii de dezvoltare locală. ZONELE MONTANE LA ZI 14 15

10 Agricultura și industria procesatoare în zonele montane Caracteristicile fermelor mici din zonele montane Suprafețe mari ale României prezintă limitări naturale ale productivității, date de condiții climatice și biofizice nefavorabile desfășurării optime a activităților agricole. Din cauza condițiilor de altitudine și pantă, fermierii din zonele montane întâmpină obstacole în practicarea agriculturii, materializate în scurtarea perioadei de vegetație și în costuri suplimentare ale lucrărilor specifice. În același timp, aceste zone, considerate defavorizate, sunt asociate, de regulă, cu o valoare ridicată a biodiversității, însă rămân amenințate de fenomenul de abandon al forței de muncă, ceea ce poate afecta direct viabilitatea lor. Sprijinirea agriculturii din zona montană contribuie la menținerea populației tinere în spațiul rural, evitându-se astfel să se ajungă la depopulare și la abandonarea terenurilor agricole. Agricultura este principala activitate economică din zona montană. Numărul unităților care activează în acest domeniu a înregistrat o creștere semnificativă, de la 1 925, în anul 2005, la 2 583, în 2011, datorită posibilității de accesare a fondurilor nerambursabile destinate dezvoltării rurale, corelată cu politicile de susținere a fermelor de munte. Pe de hectare se cultivă viță-devie și pomi fructiferi (măr, păr, prun etc.), iar suprafețele arabile (peste de hectare) sunt destinate în principal culturilor de porumb și cartofi. La Recensământul General Agricol din 2010 erau înregistrate de bovine, de ovine, de caprine și de cabaline. Numărul animalelor din regiunile montane din România s-a redus constant în ultima vreme, din cauza lipsei pieței de desfacere pentru anumite produse agricole și a prețurilor scăzute ale materiilor prime (lână, lapte). Cu toate acestea, rasele de animale existente, adaptate la condițiile naturale, sunt principalele furnizoare de materii prime de calitate, care pot fi mai bine valorificate în viitor, ca urmare a creșterii cererii de produse tradiționale. Zona montană dispune de suprafețe extinse de pajiști, cele mai multe dintre ele cu o înaltă valoare naturală, menținute în această condiție ca urmare a faptului că, de-a lungul timpului, pe ele a fost practicată o agricultură tradițională extensivă, bazată pe folosirea îngrășămintelor naturale. Dezvoltarea agriculturii în zona montană trebuie să fie realizată în mod durabil, mai ales prin valorificarea produselor agroalimentare cu o ridicată valoare biologică, urmărindu-se o armonizare pe termen lung între producție și consum și protejarea unui mediu prielnic. Totodată, se impune trecerea de la măsuri corective la cele preventive. Existența tradițiilor legate de producerea și procesarea produselor montane constituie prin ea însăși o oportunitate pentru dezvoltarea zonelor de munte. Zona de munte este defavorizată complet. La munte se face o agricultură mai grea. Trebuie să beneficiem măcar de un minim sprijin, așa cum se întâmplă în alte state. Altfel, vor rămâne munții goi, declara Mărioara Merlușcă, președinta Asociației Crescătorilor de Animale Valea Muntelui * (județul Bacău), în cadrul conferinței Noua politică agricolă comună - Munți de oportunități, desfășurată în2014. Numărul celor care practică agricultura în zonele montane a crescut constant de-a lungul ultimilor ani. Creșterea se datorează în mare parte accesării fondurilor europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale și existenței politicii de susținere a fermelor din zona de munte. Labelling of agricultural and food products of mountain farming, JRC Scientific and Policy Reports** este un studiu elaborat de Comisia Europeană în anul 2013, conform căruia zona montană cuprinde 19,7% din suprafața agricolă utilizată, 18,5% din forța de muncă angajată în agricultură, 17,6% * ** publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/jrc77119/jrc77119.pdf 16 17

11 din numărul total al fermelor și 19,5% din totalul animalelor. Conform aceluiași studiu, dimensiunea medie a unei ferme din zona montană este de aproximativ 3,9 hectare. Fermele din zonele montane sunt slab utilate și mecanizate, ceea ce duce la un consum mult mai mare de energie și forță de muncă și, ca atare, la costuri suplimentare. Astfel, dimensiunea lor economică, raportată la hectar și la unitatea de muncă anuală, denotă o productivitate slabă, de unde și veniturile mici ale fermierilor. Și în urma Recensământului General Agricol din 2011 s-a constatat scăderea efectivelor de animale din cadrul fermelor montane. Printre cauze s-au numărat accesul dificil la unitățile de procesare și costurile mari de transport. Totodată, această reducere a numărului de animale are un impact negativ major, atât asupra calității celor peste două milioane de hectare de pășuni și fânețe (din cauza sub-pășunatului, reducerii volumului de îngrășăminte organice sau neîntreținerii lor), cât și asupra satelor și tradițiilor, care riscă să se piardă cu timpul. Privind toate acestea, trebuie precizat faptul că dezvoltarea fermelor din zona montană trebuie realizată în mod durabil. Obiectivul principal al dezvoltării durabile în ruralul montan este reprezentat de organizarea producătorilor în asociații cooperatiste cu capacități proprii de transformare și comercializare. De aceeași părere este și prefectul județului Neamț, care declara, în cadrul forumului Fermele mici, asociațiile și grupurile de producători - priorități ale noii Politici Agricole Comune : Este cunoscut faptul că potențialul agricol al unei țări sau al unei zone devine interesant atunci când i se adaugă un plus de acțiune [...]. Așadar, fermele mici, cum sunt majoritatea celor de la munte, au nevoie de sprijin în organizarea grupurilor de producători pentru colectarea, procesarea și vânzarea produselor, astfel încât cea mai mare parte a valorii adăugate să rămână la ei [...]. Noi avem un avantaj, în raport cu piața europeană, prin produsele autentice și agricultura ecologică, însă acestea trebuie promovate ***. *** Produsul montan, o realitate a dezvoltării durabile Recent, Comisia Europeană a luat decizia de a eticheta diferit produsele alimentare care provin din zonele de munte, mai puțin poluate. Bineînțeles că ele vor avea prețuri mai mari, însă merită efortul financiar. Calitatea superioară a alimentelor provenite din zonele montane este recunoscută de nutriționiști, dar se bucură de apreciere și în rândul consumatorilor. Potrivit normelor europene, din categoria produse montane vor face parte produse din carne, lapte (cașcaval sau telemea) și peștele prins în lacurile montane. Pentru a realiza bunuri care să poarte mențiunea produs montan, incluzându-le și pe cele tradiționale, producătorii trebuie să respecte cele cinci principii ale cartei care stabilește produsele montane : 1. Materia primă trebuie să provină dintr-o zonă de munte; 2. Procesarea trebuie realizată în zona de munte; 3. Producția trebuie să integreze preocupările locale legate de dezvoltarea durabilă; 4. Producția trebuie să favorizeze menținerea biodiversității și patrimoniului din zonele montane; 5. Producția trebuie să garanteze în orice moment transparența informațiilor pentru consumator. Concret, produsele de origine animală care urmează să poarte mențiunea produs montan trebuie să provină de la animale crescute cel puțin în ultimele două treimi ale vieții lor în zone montane (cu furaje de la munte) și să fie prelucrate în zone montane (la cel mult 30 de kilometri de munte). Totodată, este posibilă obținerea acestei etichetări și dacă produsele provin de la animale crescute cel puțin un sfert din viață în transhumanță și care au păscut pe pășuni din zone montane. Produsele de origine vegetală trebuie cultivate în zonele montane, iar cele apicole vor purta această etichetă doar dacă este dovedit faptul că albinele au colectat nectarul și polenul numai din zone montane. După ce au fost respectați acești pași, pentru a putea pătrunde pe rafturile marilor magazine, este nevoie de promovare și de un brand. Având în vedere faptul că magazinele încheie, în general, contracte doar pentru cantități mari sau cu asociații de producători, soluția ar fi cluster-ele, însă trebuie identificat un interes comun al administrațiilor locale și al producătorilor, mărfurile urmând să aibă succes grație calității superioare și tendinței tot mai mari a oamenilor de a consuma produse eco, de calitate. 28% din teritoriul României este ocupat de munți înalți de peste 800 de metri, fapt care asigură condițiile favorabile pentru diversificarea bunurilor alimentare apte să poarte mențiunea produs montan

12 Dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare în zonele montane Oportunitățile agricultorilor și producătorilor din zonele montane Crearea unor lanțuri alimentare scurte în zonele de munte este necesară din perspectiva deschiderii oportunităților de piață pentru fermieri, prin promovarea și vânzarea produselor aproape de sursa de producție, fie individual, fie în comun. Vânzarea directă este o parte a acestui aspect și se poate face chiar de la fermă sau prin piețele de desfacere. Prin investiții integrate în modernizarea infrastructurii de producție, colectare, depozitare și procesare, li s-ar oferi fermierilor din mediul rural, implicit celor din zonele montane, oportunitatea de a desface bunurile pe piață, de a extinde gama de produse și de a promova comercializarea pe plan local. De obicei, sistemele locale pentru produsele alimentare au lanțuri de aprovizionare scurte, care formează o legătură puternică între producător și consumator. Produsele locale, având caracteristici autentice, tradiționale, originale, durabile, sezoniere sau alte trăsături importante pentru comunitatea din care provin, promovează coeziune socială și încurajează locuitorii să adopte obiceiuri ecologice. Spațiile comerciale pentru produsele locale (standuri de vânzare directă și piețe în aer liber) sunt de multe ori intermediari ai consumatorilor, producătorilor și vânzătorilor în procesul de integrare socială și profesională. Producția agricolă și alimentară locală are avantaje ecologice, metode de producție durabile, impact mai puțin negativ rezultat din transport și posibilitatea de a crea deșeuri organice, reziduuri și sisteme de circulare a energiei regenerabile. În prezent, dorința comunității de a dezvolta activitatea economică și de a păstra identitatea în cadrul teritoriului propriu se reflectă în promovarea produselor alimentare locale. La nivel național, se are în vedere informarea consumatorilor asupra produselor care provin din zonele de munte și stimularea producătorilor și agricultorilor care își desfășoară activitatea în zonele înalte. Zona montană este recunoscută pentru gradul mic de poluare, ceea ce le conferă alimentelor provenite din acest areal un plus de valoare, receptat deja pe piață. Producătorii, cultivatorii și apicultorii care își desfășoară activitatea de producție în zona montană trebuie ajutați în activitatea de promovare a produselor alimentare către publicul larg. Atingerea unui nivel mai ridicat de competitivitate în domeniul agroalimentar poate fi asigurată printr-o mai bună procesare a produselor agricole, creșterea valorii lor adăugate și îmbunătățirea organizării pieței de desfacere prin promovarea lanțurilor scurte de aprovizionare. În această direcție, sunt necesare acțiuni de informare și diseminare a rezultatelor activităților de cercetare din domeniile tehnologic, economic și de protecție a mediului, de adaptare la schimbările climatice și de cooperare în vederea creării lanțurilor scurte de aprovizionare. Importanța zonelor montane este dată de dimensiunea teritorială. La fel ca la nivel european, acestea ocupă și în România un teritoriu mare: 30% din suprafața țării. Obișnuiți ca în momentul în care vorbim de zona montană să ne ducem cu gândul la posibilitatea de turism și recreere, riscăm să uităm că există oameni care trăiesc aici și își câștigă existența practicând agricultura. Bazată îndeosebi pe proprietatea privată, agricultura zonei montane a fost marcată timp de o jumătate de secol de marginalizare, rămânând prinsă la nivelul sistemului tradițional, cu grad 20 21

13 de echipare tehnologică redus, randament scăzut și un nivel slab de instruire agricolă a populației rurale. Din acest motiv, s-a urmărit în permanență găsirea de soluții pentru eficientizarea activităților agricole și sporirea veniturilor populației rurale, avându-se în vedere și agroturismul, artizanatul și micile industrii. Astfel, de-a lungul timpului au fost elaborate strategii de dezvoltare, acte normative (care au permis, în medie, cheltuirea de la bugetul de stat a circa 2000 euro/gospodărie, pentru grupuri individuale de muls mecanic, motocultoare, motocositori, greble mecanice, tancuri de răcire a laptelui, mori/tocători pentru furaje etc.) și programe pentru sprijinirea zonei montane defavorizate, iar de aici nu au întârziat să apară oportunitățile pentru agricultorii și producătorii locali. Zona montană beneficiază de suprafețe extinse de pajiști, iar 60% dintre acestea au o înaltă valoare naturală, fiind menținute în această stare prin practicarea unei agriculturi tradiționale extensive. Procesul de dezvoltare de aici este reflectat în creșterea economică înregistrată și în mărirea constantă a numărului de IMM care se ocupă de agricultură în zona montană defavorizată. Această creștere este datorată în mare parte existenței fondurilor europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale, accesate atât în perioada de pre-aderare, cât și după 2007, dar și politicii de susținere a fermelor din zona de munte. Principalele furnizoare de materii prime de calitate sunt rasele variate de animale existente aici, acest aspect putând fi mai bine valorificat pe termen lung, datorită creșterii cererii de produse tradiționale, dar și accentuării crizei alimentare la nivel mondial. Existența tradițiilor și cunoștințelor legate de producerea și procesarea produselor montane, certificată cu noua legislație europeană privind etichetarea produselor montane, este o oportunitate pentru dezvoltare și diversificarea activităților turistice. Un factor generator de handicapuri naturale îl reprezintă altitudinea la care se află terenurile, ceea ce diminuează posibilitățile de dezvoltare economică în cazul anumitor trepte de relief, în special în zonele montane, însă acest dezavantaj poate fi compensat prin potențialul turistic, având în vedere că aceste zone sunt deținătoare ale unor adevărate valori de patrimoniu natural și cultural și, datorită izolării în decursul timpului, păstrătoare ale tradițiilor românești. În Carpații românești, solurile subțiri și pietroase și pajiștile întinse, cu o biodiversitate ridicată, reprezintă un avantaj pentru practicarea agriculturii ecologice, mai ales pentru creșterea vacilor de lapte și prepararea brânzeturilor de calitate. Organizarea producătorilor în asociații cooperatiste cu capacitați proprii de procesare și comercializare constituie o altă cerință pentru o dezvoltare durabilă în ruralul montan. Mărimea, complexitatea și specificitatea economico-socială și de mediu din zonele montane, precum și marile diferențe tehnologice, geo-climatice și tradiționale nu fac posibilă o dezvoltare durabilă fără o abordare specială, diferențiată, a agriculturii montane, față de marea agricultură din zonele de câmpie. ZONELE MONTANE DE MÂINE 22 23

14 Dezvoltarea durabilă a zonelor montane defavorizate Zona montană defavorizată a României constituie un teritoriu special, cu un imens potențial economic, social, cultural și de mediu de importanță națională. Evoluția situației zonei montane defavorizate din România trebuie să se ghideze, în primul rând, după principiul fundamental al dezvoltării durabile, care urmărește atât o armonizare pe termen lung între producție și consum, cât și protejarea unui mediu prielnic vieții, culturii și tradițiilor. Dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate presupune creșterea rațională a atractivității ei și dezvoltarea economico-socială, în contextul asigurării bunăstării populației. Factorul principal al dezvoltării durabile a zonei montane defavorizate din România îl reprezintă elementul uman, managerul acestui areal, în principal agricultorul/crescătorul de animale, cel care a creat și menținut zona montană așa cum se prezintă ea astăzi, activă din punct de vedere economic din cele mai vechi timpuri. Omul trăiește în comuniune cu natura, asigurând managementul durabil al acestui areal. De aceea, managementul durabil al resurselor și consolidarea gospodăriilor familiale trebuie să reprezinte priorități în elaborarea tuturor politicilor și strategiilor viitoare care vizează zona montană defavorizată. În vederea asigurării dezvoltării durabile a zonelor montane defavorizate, în ședința de guvern din 28 mai 2014 a fost aprobat Memorandumul privind aprobarea Orientărilor strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate ( ). Obiectivele generale stabilite prin acest memorandum sunt: 1. Creșterea competitivității economice; 2. Creșterea atractivității zonei montane defavorizate și stabilizarea populației montane; 3. Ameliorarea calității factorilor de mediu din zona montană defavorizată și conservarea biodiversității; 4. Conservarea și valorificarea resurselor. Îndeplinirea respectivelor obiective generale și a celor specifice aferente va conduce la reducerea dezechilibrului dintre regiunile mai favorizate și cele montane defavorizate, marcate în permanență de constrângeri naturale și diverse probleme economice, sociale, culturale și de mediu. Mobilizarea activităților de cercetare și inovare în vederea dezvoltării zonelor montane Zonele montane furnizează bunuri și servicii absolut necesare, iar datorită potențialului lor economic, social, cultural și de mediu, ele reprezintă cheia pentru dezvoltarea durabilă. Presiunea oamenilor asupra resurselor naturale, practicile agricole nerentabile, abandonul terenurilor și depopularea sunt tot atâtea cauze actuale, la nivel global, care conduc la dezechilibre majore în aceste zone. La nivel național, procesul vast de reforme din prezent duce la modificarea progresivă a unei situaţii marcate de stagnarea producţiei industriale, vulnerabilitatea mecanismelor producţiei agricole şi o acută criză socială. Aplicat spaţiului rural, în mod particular zonelor de munte, acest proces trebuie dirijat cu mare atenție, pentru a nu afecta ansamblul structurilor economice şi sociale. Procesul de transformare trebuie să vizeze eliminarea cauzelor care favorizează slaba producţie agricolă şi imposibilitatea dezvoltării zonelor de munte, în vederea stimulării relansării sistemelor de producţie şi a evidenţierii pericolului de degradare a resurselor naturale şi de marginalizare a locuitorilor din zonele montane, care întâmpină mari dificultăţi. Modelele actuale de dezvoltare se bazează pe abordarea globală şi regională a problemelor şi riscă să genereze şi să generalizeze strategii de dezvoltare inadecvate. Este cunoscut faptul că fiecare zonă are specificul ei. Prin urmare, este vorba despre probleme şi dificultăţi locale aparte. Astfel, dezvoltarea fiecărei zone este condiţionată de cercetarea problemelor specifice şi adoptarea de măsuri care să aibă ca obiectiv rezolvarea lor. Rolul cercetării este acela de a propune soluţii adecvate situaţiei existente şi de a oferi suportul pentru transfer tehnologic. Pentru a răspunde nevoilor existente, este necesară o abordare pluridisciplinară a problematicii zonelor de munte, constând în unirea eforturilor mai multor domenii de cercetare ştiinţifică. Pentru zonele montane se impune reorientarea activităţii de cercetare spre depistarea de noi resurse (provenite din ansamblul de factori socio-economici, politici şi de mediu) şi instrumente, metode şi strategii de intervenție și de lucru, pentru a le evidenţia punctele tari şi punctele slabe şi a stabili măsurile menite să ofere o paletă largă de soluţii. În plus, se impune ca rezultatele activității de cercetare să poată fi puse în practică. Transpunerea în practică a activității de cercetare Dezvoltarea durabilă a teritoriilor montane ține de mobilizarea cercetării și susținerea schimbului de cunoștințe care să promoveze 24 25

15 inovarea. În acest context, se impune încurajarea cercetării pe teme majore sau specifice, cum sunt capitalizarea serviciilor ecosistemice, diversificarea economiei turistice, dezvoltarea inovației sociale sau managementul dezastrelor naturale. De asemenea, este necesară atragerea de personal instruit și participarea acestuia la activitățile de cercetare și la dezvoltarea unor instrumente specifice, care să promoveze o politică a inovării integrând caracteristicile zonelor montane și bazându-se pe exemple de bune practici. În noua perioadă de programare, Programul Național de Dezvoltare Rurală va sprijini activitățile de cercetare prin Măsura 16 - Cooperare. Aceasta are în componenţă două sub-măsuri: Sub-măsura Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale, pentru dezvoltarea de proiectepilot, noi produse, practici, procese şi tehnologii în sectoarele agricol, alimentar și forestier, şi Sub-măsura Sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare, în vederea stabilirii și dezvoltării de lanțuri scurte de aprovizionare și de piețe locale, precum și în vederea realizării de activități corelate de promovare în context local. Implementarea de tehnologii inovatoare în parteneriat între fermieri și furnizorul de cercetare, dezvoltare şi inovare va genera efecte socio-economice și de mediu pozitive, constând în creșterea producției, dezvoltarea și promovarea de produse alimentare de calitate, stimularea creării de lanțuri scurte de aprovizionare, scăderea consumului de combustibil și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale fermierilor. Contribuția ecosistemelor montane la dezvoltarea economică și bunăstarea umană Ecosistemele montane au o contribuție însemnată în domenii ca acelea privind crearea beneficiilor în turism și agrement, producția primară din lemn asociată cu administrarea activă a pădurilor, produsele forestiere nelemnoase și acțiunile de vânătoare desfășurate în cadrul și în jurul ariilor protejate, sechestrarea (captarea și stocarea) carbonului, aprovizionarea cu hrană (lapte) prin intermediul pășunilor din zonele montane și sectorul resurselor de apă. Cu alte cuvinte, acestea au un rol important în dezvoltarea economică și bunăstarea umană. Proiectul Îmbunătățirea sustenabilității financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munții Carpați, finanțat de Fondul Global de Mediu (The Global Environment Facility - GEF) și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (The United Nations Development Programme - UNDP) din România și Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, în parteneriat cu World Wildlife Fund (WWF), face o analiză la nivelul a cinci parcuri-pilot (Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Munții Maramureșului, Parcul Național Piatra Craiului, Parcul Național Retezat și Parcul Național Vânători Neamț), arătând impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei (turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură și vânătoare), pentru o perioadă de 25 de ani. Studiul arată că ariile naturale protejate reprezintă un bun important și productiv, care asigură un flux intens de produse și servicii valoroase din punct de vedere economic. Prin aplicarea unui sistem de management durabil (Sustainable Ecosystem Management), ele pot genera resurse deosebite pentru dezvoltarea economică. Pe de altă parte, continuarea actualului sistem de gestionare a ariilor naturale protejate (Business as Usual) va duce la declinul iremediabil al biodiversității biologice și la pierderea unor beneficii importante pentru economia țării. Astfel, România poate pierde aproximativ nouă miliarde de euro în următorii 25 de ani, în lipsa unor măsuri ferme care să ducă la gestionarea durabilă și eficientă a ariilor naturale ale Carpaților. Pornind de la realitățile privind contribuția pe care ecosistemele ariilor naturale protejate o pot avea la dezvoltarea economică și la bunăstarea umană din România, în cadrul proiectului au fost formulate propuneri legislative care au ca scop stoparea declinului biodiversității, implementarea unor măsuri de gestionare durabilă și îmbunătățirea sustenabilității financiare a ariilor protejate. Acestea vizează acordarea statutului de politică publică pentru domeniul administrării ariilor naturale protejate, crearea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, introducerea unei linii bugetare distincte pentru Conservarea biodiversității și administrarea ariilor naturale protejate în cadrul bugetului central al Ministerului Mediului și alocarea de resurse financiare pentru finanțarea administrațiilor de parcuri naționale și naturale

16 Sprijin pentru tinerii fermieri din zonele montane și activități de formare Agricultura este o resursă regenerabilă care poate fi practicată de multe generații viitoare. România trebuie să-și construiască viitorul punând un accent puternic pe tradițiile durabile. Dacă ne concentrăm pe elemente vremelnice, acestea dispar complet după mai mulți ani, iar soluția este agricultura durabilă. Zonele de munte se diferențiază de alte regiuni defavorizate prin factorii restrictivi naturali (altitudine, climă, pante, fertilitate scăzută a solului, perioade mai scurte de vegetație, izolare față de căile de comunicație și piețele de desfacere), care nu pot fi modificați, și cei socioeconomici structurali (îmbătrânirea populației active, tendința de exod a tineretului, ocupații restrictive, distanțe mari față de centrele decizionale și administrative, infrastructură insuficientă). Tinerii sunt tentați să părăsească muntele în căutarea unor condiții de viață mai bune și venituri mai mari, obținute cu eforturi mai reduse, în mediul urban sau în alte țări. Chiar dacă multe zone rurale au devenit din ce în ce mai influențate de factori externi agriculturii, ele rămân motorul economiei rurale în majoritatea Europei. Vitalitatea și potențialul multor zone rămân strâns legate de existența unui sector agricol competitiv și dinamic, atractiv pentru tinerii fermieri. Acest fapt este specific zonelor predominant rurale, unde sectorul primar reprezintă în jur de 5% din valoarea adăugată și 16% din totalul persoanelor ocupate, și este caracteristic noilor state membre, unde este importantă consolidarea recentelor creșteri a productivității și atingerea întregului potențial agricol. În plus, agricultura joacă un rol important în zonele rurale prin generarea de activități economice suplimentare, în special prin legături strânse cu procesarea, turismul și comerțul. În multe regiuni, în special în noile state membre, agricultura este atât coloana vertebrală a economiei rurale, cât și piatra de temelie a tradițiilor locale și identității sociale. Astfel, strategia de creștere a ocupării prin stimularea cererii de forță de muncă Orizont 2020 stabilește următoarele direcții de acțiune: 1. Extinderea și facilitarea accesului tinerilor la activitățile economice non-agricole; 2. Continuarea acordării de facilități pentru investitori de către consiliile locale; 3. Crearea unor nuclee instituționale favorabile stimulării cererii de forță de muncă (pe lângă consiliile locale să fie înființate structuri de monitorizare a tinerilor care accesează fonduri europene, în cadrul cărora pot participa reprezentanți ai mediului de afaceri și persoane cu experiență în organizarea și gestiunea fiscală a întreprinderilor) și a unui centru de consiliere și ajutor în carieră și viață profesională pentru oamenii din mediul rural (unde aceștia se vor putea informa periodic în legătură cu oportunitățile de ocupare, nevoile și cerințele de pe piața muncii și vor primi consiliere pentru propriile nevoi de dezvoltare); 4. Dezvoltarea unui program de informare, consiliere și motivare pentru găsirea unui loc de muncă pentru femeile din mediul rural, ocupate în agricultura de subzistență. Menținerea tinerilor în zona montană este un obiectiv important, datorită tendinței din ultima perioadă de reducere a natalității, dar și creșterii migrației. Se are în vedere pregătirea profesională și ajustarea programei școlilor profesionale în acord cu cerințele pieței muncii din zona montană. În contextul sporirii gradului de informare în rândul fermierilor și al încurajării dezvoltării de activități specifice, trebuie avute în vedere o serie de măsuri privind formarea profesională și dezvoltarea de servicii de consultanță și consiliere specifice nevoilor acestora, prin crearea Camerelor Agricole și modificarea curriculei astfel încât să fie adaptată agriculturii montane. De aceeași susținere trebuie să se bucure tinerii din zonele montane care vor să înceapă o afacere. De asemenea, având în vedere că agenții economici existenți în zona montană defavorizată dispun în mică măsură de condițiile necesare pentru a oferi o pregătire practică, se va urmări sprijinirea unităților de învățământ din zona montană defavorizată, în vederea înființării de ferme didactice care să servească în egală măsură pregătirii elevilor și formării continue a resurselor umane necesare, oferind, în același timp, un model de abordare integrată a valorificării resurselor, din perspectiva conceptelor de pluriactivitate și dezvoltare durabilă. Pentru menținerea tinerilor în zonele rurale, în cadrul Anexei memorandum Orientări strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate ( ), sunt menționate următoarele direcții: 1. Sprijinirea tinerilor antreprenori din zona montană defavorizată pentru începerea unei afaceri; 2. Corelarea ofertei de pregătire prin învățământul profesional și tehnic cu cererea de pe piața muncii și nevoile specifice de dezvoltare durabilă a zonei montane defavorizate; 3. Sprijinirea instalării medicilor și cadrelor didactice tinere în mediul rural; 4. Încurajarea instalării tinerilor fermieri în zona montană defavorizată. Cei mai mulți dintre tinerii care vor să înceapă o afacere cu fonduri europene s-au orientat către zona montană și de deal, unde se pot înființa ferme mici, iar prin noul program pot primi finanțări pentru crearea de lanțuri mici de magazine, în care să fie comercializate produse tradiționale, indiferent de zonă, fapt menit să-i motiveze și mai mult pe tineri să rămână în acest sector economic. Din ce am constatat noi, există cereri foarte multe pentru zona montană și zona de deal, acolo unde nu sunt ferme mari (...). De exemplu, în județul Alba, în Munții Apuseni, nu exista niciun abator, nicio făbricuță de lapte. (...) și un lucru foarte important pe care l-am văzut acum și pentru prima dată o să-l practicăm în programul nostru , se vor da bani de la UE pentru lanțuri de magazine. Lanțuri scurte de magazine, în așa fel ca să scurtăm drumul de la producător la consumator, iar acele produse tradiționale specifice zonei să ajungă cât mai repede la consumator, a declarat Nicolae Popa, directorul general adjunct al AFIR

17 Activități non-agricole în zonele montane Până în 1990, în România a avut loc o migrație masivă din agricultură și rural spre industrie și urban, ceea ce a dezechilibrat structura populației. Ulterior, acest proces s-a diminuat considerabil, apărând migrația inversă, din industrie și oraș spre sat și agricultură. Acest fenomen, corelat cu existența fondurilor europene destinate creării și dezvoltării de microîntreprinderi și încurajării activităților turistice în mediul rural, a dus la dezvoltarea activităților non-agricole în zonele montane. Pentru cei specializați în domenii pentru care oferta locurilor de muncă s-a redus sau chiar a dispărut din cauza închiderii multor unități industriale, este necesară educarea și orientarea către desfășurarea de activități economice nonagricole în mediul rural. Amplasarea întreprinderilor mici și mijlocii în spațiul montan înseamnă diversificarea economiei zonale, ocuparea și stabilizarea forței de muncă, în special a celei tinere, și creșterea nivelului de trai și a puterii economice a localităților montane, prin dezvoltarea lor de ansamblu. Importanța înființării întreprinderilor mici și mijlocii în spațiul montan pornește de la necesitatea diversificării economiei rurale. Aceasta este cu atât mai dezvoltată și mai dinamică cu cât are o structură mai diversă, iar ponderea activităților non-agricole este mai mare. Industria extractivă, prelucrătoare, alimentară și ușoară, exploatarea și prelucrarea lemnului și a produselor de pădure, activitățile meșteșugărești și prestările de servicii reprezintă principalele activități economice non-agricole ale locuitorilor din zona montană. De asemenea, în ultimii ani, numărul unităților de cazare din zona montană a crescut semnificativ, cu precădere în rândul pensiunilor turistice și agroturistice. Această creștere s-a datorat în mare parte existenței fondurilor europene de dezvoltare rurală. Cu toate acestea, dezvoltarea nu s-a realizat într-o manieră durabilă și, cel mai frecvent, nu a fost corelată cu extinderea infrastructurii de transport, a serviciilor și unităților de agrement. Infrastructura de turism este încă precară în materie de marcaje turistice, cabane montane, trasee turistice montane, locuri de popas, zone de campare și promovare a monumentelor naturale și istorice. Existența condițiilor naturale (ape minerale, termale, fond peisagistic) favorabile practicării turismului în aer liber (drumeții, sporturi de iarnă, cicloturism, alpinism, turism ecvestru, activ, de aventură sau cultural, eco-turism, observarea faunei, vânătoare și pescuit sportiv etc.) reprezintă o oportunitate pentru creșterea veniturilor locuitorilor din zona de munte, dar și pentru dezvoltarea economică a unor regiuni dependente în trecut de marile industrii. Economia agricolă montană, în mare parte ecologică, axată pe economia pastorală, poate fi împletită, prin pluriactivitate, cu recoltarea și prelucrarea fructelor de pădure și a plantelor medicinale din flora spontană montană, iar ambele pot fi conexate cu activități agroturistice sau legate de obiceiurile pastorale, etnofolclorice, religioase și spirituale ori cu activități sportive și de drumeție, toate constituind căi de sporire importantă a valorii adăugate în economia rurală montană și de valorificare superioară a capitalului natural al zonei de munte

18 Păstrarea identității culturale a zonelor montane Zonele montane se confruntă cu o serie de probleme determinate de existența unor dezavantaje legate de relief, climă, infrastructură, demografie, ceea ce le include în categoria zonelor defavorizate, vulnerabile din punct de vedere economic, social și ecologic. În același timp, turismul montan joacă un rol important în dezvoltarea și prosperitatea țării. În aceste zone se regăsesc numeroase și renumite destinații turistice, care creează locuri de muncă, activitate economică și integrare socială, contribuind la dezvoltarea serviciilor și infrastructurii. Având în vedere faptul că zona montană a României constituie un teritoriu de interes național, se impune protejarea și valorificarea responsabilă a resurselor montane, ținând seama de efectele climatice, preveninduse, în același timp, depopularea acestor zone și degradarea tradițiilor, îndeletnicirilor și specificității lor culturale. Din experiența țărilor cu relief montan ar trebui să conștientizăm pericolul exercitat de anumiți factori asupra echilibrului ecologic, economic și social. Astfel, acțiunea necontrolată a celor care le exploatează și a locuitorilor asupra pădurilor poate transforma, în cel mult două secole, teritoriul țării într-un deșert. Acest factor, asociat cu depopularea, poate duce la pierderea identității culturale a zonelor montane. În acest sens, zonele montane defavorizate ar trebui să beneficieze de o politică proprie, definită conform principiilor dezvoltării durabile, care să conducă la reducerea dezechilibrului existent. Prin ecoturism, se încearcă minimizarea efectelor negative asupra mediului și populației locale. De asemenea, ecoturismul ar trebui să contribuie la gestionarea spațiilor protejate, să le furnizeze avantaje economice și sociale locuitorilor din zonele montane, prin lărgirea spectrului de activități tradiționale (agricultură, creșterea animalelor, pescuit) și să ofere oportunități specifice, astfel încât populația locală să fie în măsură să utilizeze spațiile naturale într-o manieră durabilă. Pentru dezvoltarea agroturismului și ecoturismului, este necesară aplicarea unei strategii locale care să protejeze resursele existente și să realizeze un echilibru între natură și turism. Dintre acțiunile care ajută la păstrarea identității culturale a zonelor montane amintim: omologarea de noi pensiuni agroturistice; crearea unui dispecerat de cazare, activități de informare și publicitate; întreținerea traseelor pentru ciclism montan; amenajarea unor trasee și poteci pentru drumeții; organizarea unor programe de pescuit sportiv; dezvoltarea industriei artizanale tradiționale; realizarea unor micro-complexe agroindustriale pentru produsele montane ; construirea unor mici moteluri care să se încadreze arhitectonic în peisajul natural; amenajarea de complexe sportive și de agrement; aplicarea măsurilor de dezvoltare durabilă a zonei montane. POVEȘTI DE SUCCES 32 33

19 O pădure numai pentru activități recreativ-educative Cooperare inter-regională pentru stoparea depopulării zonelor montane Titlul proiectului: Consolidarea funcțiilor de recreere a pădurilor: Cazul Proprietății Colective Decorata Proiect finanțat prin Axa 2 - Îmbunătățirea mediului și a spațiului rural, Măsura Investiții neproductive Beneficiar: municipalitatea Colle Sannita Localizare: C.da Decorata, Colle Sannita, 82024, provincia Benevento, Italia Regiunea de dezvoltare: Campania Perioada de implementare: 7 decembrie septembrie 2013 Buget total: euro Finanțare nerambursabilă: euro Cofinanțare (contribuția beneficiarului): 0 euro Teme abordate: mediu și gestionarea durabilă a resurselor, utilizarea durabilă a terenurilor forestiere Decorata este un cătun situat în Colle Sannita, un sat de munte din provincia italiană Benevento. Din 1833, pădurea din zonă este deținută și administrată de comunitatea locală ca proprietate colectivă. Ea și-a pierdut treptat funcția productivă pe care o avea inițial pentru locuitorii de aici, transformându-se într-o pădure care oferă servicii recreative și educaționale. Cu sprijinul Măsurii 227, administrația locală a efectuat investiții pentru a îmbunătăți funcțiile recreative și educaționale ale pădurii și lacului din Decorata, care atrag sute de vizitatori în fiecare an, mai ales în sezonul primăvară-vară. În acest sens, a fost încurajată furnizarea de noi bunuri colective, împreună cu produsele forestiere tradiționale. Activitățile proiectului au inclus: refacerea drumurilor de acces existente și crearea de noi trasee tematice (educaționale și sportive) în interiorul pădurii; construirea unui punct de informare și a unei săli pentru activități educative; crearea unor zone de camping; amenajarea unui grădini botanice care găzduiește specii aromatice din zona mediteraneană, pentru a fi utilizată în scopuri educaționale. Dincolo de beneficiile ecologice și sociale generate de utilizarea multiplă a pădurii, proiectul a arătat calea de a reînvia și menține vechile principii ale proprietății colective, prin care pădurea a fost gestionată de secole. Datorită infrastructurii nou înființate, comunitatea locală poate utiliza pădurea în scopuri economice, durabile, împărtășite cu ceilalți locuitori ai cătunului. Chiar dacă această măsură promovează investițiile neproductive, se poate stimula economia locală prin oferirea de servicii turistice de sprijin. Este de așteptat ca în viitorul apropiat, prin intermediul serviciilor de pescuit, închiriere de biciclete sau plimbări în natură, să apară noi perspective de lucru pentru tinerii care trăiesc în localitatea montană Decorata, așa cum prelucrarea cherestelei oferea oportunități de angajare pentru bunicii lor, cu mult timp în urmă. Titlul proiectului: PADIMA - Politici împotriva depopulării în zonele montane Proiect finanțat prin Programul de cooperare inter-regională INTERREG IV C, Prioritatea 1 - Inovare și economia cunoașterii, Domeniul de intervenție - Ocuparea forţei de muncă, capital uman şi educaţie Lider de proiect: provincia Teruel, Spania Parteneri: Asociația Euromontana (Franța), provincia Torino (Italia), consiliile regionale Buskerud (Norvegia), Hedmark (Norvegia) și Dalarna (Suedia), Uniunea Camerelor de Comerț și Industrie a Masivului Central - UCCIMAC (Clermont-Ferrand, Franța), Institutul de cercetare pentru ecologie și economie aplicate în regiunile alpine - IREALP (Chiuro, Italia), Agenția Regională pentru Dezvoltarea Agriculturii și Pădurilor (Milano, Italia) Localizare: proiect regional, aplicabil zonelor montane Regiunea de dezvoltare: N/A Perioada de implementare: 1 ianuarie decembrie 2012 Buget total: euro Finanţare nerambursabilă: euro Cofinanțare (contribuția beneficiarului): euro Teme abordate: implementarea inițiativelor regionale, proiecte de capitalizare Munții europeni sunt spații cu un potențial de dezvoltare extrem de mare. Traiul într-o zonă de munte poate fi un vis împlinit, datorită peisajelor frumoase, apropierii de natură și aerului curat. Cu toate acestea, s-a semnalat că populația de aici migrează spre centrele urbane. Deși nu este un fenomen recent, depopularea în zonele montane este în creștere. Potrivit estimărilor, în 2025, circa 90% din regiunile europene vor fi afectate din cauza declinului demografic. Acest fenomen este mult mai vizibil în zonele montane, datorită izolării și condițiilor geografice și de viață specifice. În același timp, problemele demografice de aici sunt foarte complexe și trebuie analizate la o scară adecvată. Inversarea tendințelor demografice negative prin creșterea atractivității și calității vieții în zonele montane necesită abordarea mai multor aspecte care sunt în strânsă legătură, cum ar fi posibilitățile de educație și formare, diversificarea economică și capacitatea de a comunica. În acest context, prin intermediul proiectului PADIMA, opt parteneri din cinci state europene, aflați într-un proces de colaborare de trei ani, și-au propus să dezvolte câteva direcții pentru implementarea politicilor regionale care vizează stoparea depopulării din zonele montane, respectiv să identifice măsuri viabile pentru asigurarea creşterii atractivităţii şi dezvoltării durabile a zonelor montane europene. Acest 34 35

20 fapt a fost posibil prin pachete de lucru bine stabilite, prin implementarea unor activități inovatoare și prin schimburi de bune practici care vizează menținerea și creșterea populației din zonele montane. PADIMA a avut în vedere punerea în valoare a resurselor naturale, stabilizarea populaţiei, menţinerea identităţii culturale și creşterea puterii economice la nivel local, în condiţiile păstrării echilibrului ecologic şi protecţiei mediului natural. Partenerii din proiect acoperă o arie largă de domenii și provin din zone care se confruntă în mod diferit cu fenomenul depopulării. Aceste aspecte au facilitat schimburi inovatoare de experință. Spre exemplu, în regiunile norvegiene (nordice) au fost implementate politici total inovatoare specifice regiunilor (sudice) spaniole, și invers. Depopularea din zonele montane este diferită în spațiile incluse în proiect. Unele regiuni participante sunt în plin declin demografic și au implementat cu succes practici și programe de prevenție și reacție pentru combaterea acestuia, pe când altele se găsesc în primele faze ale depopulării și beneficiază de experiența și politicile puse deja în aplicare în regiuni europene similare. Pentru evaluarea clară a tuturor zonelor incluse în proiect, în decembrie 2008, partenerii au organizat un seminar de cunoaștere și identificare a situației din fiecare regiune, precum și pentru evaluarea politicilor implementate și a inițiativelor posibile. În cadrul seminarului a fost realizată o primă analiză a bunelor practici transferabile, acestea fiind clasificate în trei linii principale de acțiune, în conformitate cu obiectivele proiectului: ocuparea forței de muncă, evaluarea capitalului uman și educația. Astfel, în perioada de implementare au fost stabilite trei teme principale: educație și formare profesională, diversificare economică și marketing teritorial, structurate în mai multe planuri de lucru. În urma implementării acestui proiect au fost obținute următoarele rezultate: o bază de date și studii de caz privind bunele practici pentru fiecare temă din proiect; un seminar tematic inter-regional pentru evaluarea informațiilor colectate și stabilirea relevanței și transferabilității lor pentru fiecare partener; o vizită de studiu în una dintre regiunile vizate; un ghid de bune practici pe tema abordată. În cadrul proiectului, prin activitățile implementate s-a demonstrat că educația este un element esențial pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane. Pe de o parte, o pregătire cu baze solide sporeşte oportunităţile de muncă şi conduce astfel la dezvoltarea economiei regionale. Pe de altă parte, procesul de dezvoltare poate fi susţinut printr-o ofertă educaţională adaptată la nevoile locale. De asemenea, s-a demonstrat că, prin intermediul tehnologiilor moderne şi al ofertelor educaţionale, pot fi oferite servicii de calitate și în zonele montane. Cum crește notorietatea produselor tradiționale montane Titlul proiectului: Dezvoltarea brand-ului Sura Kees Proiect finanțat prin Axa 4 a Programului Național de Dezvoltare Rurală, Măsura Calitatea vieții și diversificarea economiei rurale Beneficiar: Asociația Bewusstmontafon Localizare: valea Montafon, regiunea Vorarlberg, Austria Regiunea de dezvoltare: Vorarlberg Perioada de implementare: 15 ianuarie iunie 2012 Buget total: euro Finanţare nerambursabilă: euro Cofinanțare (contribuția beneficiarului): euro Teme abordate: implementarea strategiilor de dezvoltare locală, creșterea calității vieții în zonele montane Montafon se află în partea sudică a regiunii Vorarlberg, fiind înconjurată de lanțurile muntoase Ratikons,Verwall și Silvretta. Această vale, care se întinde pe 39 de kilometri, cuprinde 11 sate. Renumită pentru peisajele montane și tradițiile ei, Montafon este un loc ideal pentru activități sportive și de agrement. Dacă în sezonul rece, Montafon se transformă într-un veritabil El Dorado al sporturilor de iarnă, pe timpul verii, acest loc le oferă turiștilor opțiuni pentru a explora zonele montane de poveste și pentru a cunoaște tradițiile și produsele locale. Printre produsele locale cu tradiție este și brânza Sura Kees, o specialitate caracteristică văii Montafon încă din secolul al XII-lea. Produsă din lapte degresat, colectat numai în lunile de vară, de la vacile care pasc în zona alpină, această brânză are un conținut scăzut de grăsime, dar o cantitate mare de proteine de înaltă calitate. Un alt avantaj al acestui produs este conținutul scăzut în colesterol. Brânza Sura Kees are un gust aromat, ușor acrișor și picant, care se intensifică pe măsură ce se învechește. Poate fi consumată în forma ei naturală sau poate fi prelucrată într-o formă mai rafinată în preparatele gastronomice. Pentru a crește notorietatea acestei specialități de brânză și pentru a-i sprijini pe producătorii locali, de-a lungul timpului, mai multe asociații au făcut eforturi pentru a o introduce pe piață ca o specialitate a regiunii austriece Montafon, respectiv pentru a crea brand-ul Sura Kees. Un astfel de demers a fost realizat de asociația Bewusstmontafon, cuprinzând un grup de producători locali. Asociația are ca scop dezvoltarea unei structuri viabile care să contribuie la creșterea producției, prelucrării și vânzărilor produselor alimentare tradiționale și a specialităților 36 37

21 din zonă. Astfel, în 2008, această asociație a depus un proiect prin care solicita finanțare nerambursabilă FEADR pentru dezvoltarea unei inițiative de branding regional pentru produsele alimentare montane din zona Montafon. Proiectul propus de Bewusstmontafon, care a avut la bază calitatea produselor alimentare tradiționale alpine, ajută la creșterea vânzărilor și, pe termen lung, contribuie la consolidarea economiei rurale din regiune. Fondurile nerambursabile obținute au fost utilizate pentru realizarea strategiei de marketing și elaborarea inițiativei de branding. Strategia a fost dezvoltată prin consultări cu producătorii și comercianții locali și cu reprezentanții restaurantelor din zonă și ai asociațiilor de turism. În cadrul strategiei a fost creat un program de promovare și comunicare, incluzând o serie de evenimente media, târguri de promovare și publicitate privind facilitățile turistice din zonă. Prin intermediul proiectului s-a avut în vedere și creșterea numărului de membri în cadrul asociației, concomitent cu sporirea impactului proiectelor desfășurate de aceasta. Sprijinul acordat prin FEADR a generat creșterea cererii de brânzeturi și produse tradiționale din regiune. Astfel, prin rezultatele obținute, acesta a contribuit la creșterea competitivității și profitabilității întreprinderilor angajate în producția de specialități locale, care, la rândul lor, susțin viabilitatea economică a acestei comunități rurale dintr-o regiune muntoasă a Europei. În plus, proiectul a sprijinit dezvoltarea brandului Sura Kees și a crescut capacitatea asociației Bewusstmontafon de a elabora noi proiecte de dezvoltare rurală. Rezultatele acestei inițiative au fost încununate de premiile anuale obținute de brânza Sura Kees. Proiectul de față demonstrează faptul că produsele montane, tradiționale, ecologice și de calitate au o capacitate mare de a contribui la dezvoltarea comunităților locale din punct de vedere economic și social, iar conștientizarea fermierilor și a publicului larg cu privire la potenţialul economic al acestora și la importanța menținerii biodiversității și practicilor agricole tradiționale reprezintă punctul de plecare pentru dezvoltarea durabilă a zonelor montane. GLOSAR Agricultură ecologică termen protejat şi atribuit României de Uniunea Europeană (similar cu,,agricultură organică sau,,agricultură biologică, termeni utilizaţi în alte state membre), constituind un mod de producţie caracterizat prin utilizarea de tehnici de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor care respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea şi sporirea biodiversităţii, promovarea şi stimularea ciclurilor biologice şi limitarea utilizării de inputuri. Dezvoltare durabilă dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Lanţ scurt de aprovizionare lanţ de aprovizionare care include un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi dezvoltare economică locală, precum şi relaţiile geografice şi sociale strânse dintre producători, procesatori şi consumatori. Produs montan menţiune de calitate facultativă care poate fi aplicată pe eticheta produselor de origine animală, vegetală sau apicole din zonele montane, în condiţiile respectării Regulamentului delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii facultative de calitate produs montan. Zonă montană defavorizată zonă în care producția agricolă este afectată de condițiile climatice și de relief din cauza caracteristicilor de altitudine și pantă din zonele montane (Art. 32 (2) al Regulamentului (UE) 1305/2013), fiind constituită din suma suprafețelor unităților administrativteritoriale (LAU 2), desemnate conform criteriilor următoare: unități administrativteritoriale situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 de metri, limitele lor fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT, și unități administrativ-teritoriale situate la altitudini medii, între 400 și 600 de metri, și care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%, limitele lor fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT

22 BIBLIOGRAFIE Avădănei, V., Avădănei, L., Geangalău, S., Hisum, M.M., Direcţii noi de cercetare în zona montană, Buletinul Conferinţei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, Universitatea Politehnică din Bucureşti, iunie 2003 (ISBN ). Wehrli, A., Why Mountains Matter for Sustainable Development, Switzerland s New Mountain Program in Development Cooperation Mountain Research and Development 34(4), p ***Anexă memorandumul Orientări strategice naţionale pentru dezvoltarea durabilă a zonei montane defavorizate ( ), disponibilă la: ***Cadrul Naţional Strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar şi a spaţiului rural în perioada (Cadrul strategic național rural), Comisia Prezidenţială pentru Politici Publice de Dezvoltare a Agriculturii, disponibil la: ***Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru perioada , versiunea oficială 1, 1 iulie 2014, disponibil la: ***Regulamentul delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de utilizare a mențiunii de calitate facultative produs montan, disponibil la: ***Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, disponibil la: ***Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung Orizont (draft), Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, disponibilă la: proiect html ***Studiul Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, WWF, GEF, UNDP, disponibil la punepretpenatura.ro/img/pdf/41/imbunatatirea-sustenabilitatii-financiare-a-retelei-de-arii-naturale-protejate-dinmuntii-carpati.pdf *** *** *** *** *** *** Contact: Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR) Str. Nicolae Filipescu, nr , et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal Tel.: , Fax.: info@rndr.ro Internet: Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene. Se distribuie gratuit. Departamentul Publicaţii USR 40

23 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale