Viaţa ta nu este pentru tine. Ghidul egoistului pentru a deveni altruist

Transcription

1 Viaţa ta nu este pentru tine Ghidul egoistului pentru a deveni altruist

2 Aprecieri critice pentru Viaţa ta nu este pentru tine O carte genial scrisă şi pătrunzătoare. Vulnerabilitatea şi onestitatea lui Seth sunt irezistibile atrăgându-te şi deschizându-ţi inima spre posibilitatea unei vieţi fără ziduri. Michael J. Merchant, preşedintele Fundaţiei ANASAZI Împletind propria poveste personală cu minunata istorisire a lui Oscar Wilde, Uriaşul cel egoist, Seth reuşeşte să preia idei profunde din filosofia morală şi să le facă accesibile cititorului său. Cei care s-au regăsit pe sine în întunericul acestei ierni metaforice vor descoperi în Seth un ghid care ne ajută pe toţi să vedem calea de salvare prin dragoste. Dr. Matthew Whoolery, psiholog şi scholar Fulbright Uimitoarea carte a lui Seth ilustrează o cale eficientă şi probată spre fericire şi ne aminteşte cu delicateţe cât de uşor uităm acest adevăr profund: să ne focalizăm atenţia asupra celorlalţi ne aduce cea mai mare bucurie. Onestitatea, modestia şi candoarea lui Seth surprind esenţa a ceea ce înseamnă să iubeşti. Cred că este una dintre cele mai importante cărţi pe care le-am citit. Lindsay Hadley, CEO, Hadley Impact Consulting Mult adevăr şi înţelepciune în această carte de mici dimensiuni! Seth împărtăşeşte lecţii de viaţă într-o manieră succintă şi puternică, cu un umor care ne şi bine dispune, dar este şi instructiv. Sterling C. Tanner, preşedinte şi director executiv al Fundaţiei Forever Young Într-o societate care pare să fie definitiv întunecată de obsesia pentru sine, această carte aruncă o lumină discretă asupra unui paradox profund care nu e doar o cheie pentru găsirea fericirii, ci şi o cheie pentru a prospera cu adevărat. Nathan Mitchell, MC, LAC, psihoterapeut

3 Uriaşii care sunt nesuferiţi, somonii care ating stelele şi Rusia care e Rusia. Acestea sunt doar câteva lucruri pe care Seth Adam Smith le transformă prin proza sa clară, transparentă într-o mitologie ce răsună de Adevăr iar acesta este Adevăr cu majusculă. Josh Weed, terapeut licenţiat în probleme de cuplu şi familie, autorul blogului The Weed Seth Adam Smith împărtăşeşte cu generozitate gândurile, sentimentele şi filosofiile sale, cu o prietenie nereţinută faţă de cititor. Nu e de mirare că Seth continuă să câştige un interes semnificativ din partea publicului. Scriitura sa este autentică şi onestă şi conţine adevăruri universale care iniţiază o schimbare pozitivă în fiecare cititor în parte. Garrett Batty, scenarist şi regizor premiat pentru inspiratorul film de succes The Saratov Approach Viaţa ta nu este pentru tine realizează o faptă rară: reuşeşte să predice fără să fie moralizatoare şi oferă un tezaur de lecţii spirituale care nu necesită ca cititorul să fie «spiritual». Există un motiv pentru care scriitura lui Seth Adam Smith a devenit populară. Este clară şi ironică şi, poate cel mai important, pune întrebările mari despre cum ne putem servi mai bine pe noi înşine servindu-i pe ceilalţi. Seamus McKiernan, Senior Blog Editor, Special Projects, The Huffington Post Citind această carte şi oricare dintre scrierile lui Seth vei avea experienţa unui suflet emoţionat şi a unei minţi mai ascuţite. Singurul lucru mai bun decât să citeşti scrierile lui Seth Smith este să-ţi petreci timpul cu el în persoană. Maurice W. Harker, CMHC, director, Life Changing Services Unele dintre cele mai minunate comori care există sunt darurile oferite din inimă. Seth a făcut un astfel de cadou. Din labirintul întunecat al depresiei iese ceva la fel de catifelat ca petala unei flori. Angela Johnson, sculptor, The Light of The World Garden

4 O privire realistă asupra puterii altruismului. Limbajul agreabil al lui Smith face ca mesajul lui important să nu fie doar plăcut, ci savuros. Meg Johnson, oratoare motivaţională, scriitoare şi cofondatoare a Ms. Wheelchair Utah Viaţa ta nu este pentru tine ni se adresează cu o înţelepciune simplă, practică, născută nu din studiu academic, ci dintr-o experienţă de viaţă extrem de bogată. Seth Adam Smith scrie cu autoritate, compasiune şi pătrundere, iar stilul său este proaspăt, amuzant şi captivant. Mesajul său este relevant pentru oricine a avut vreodată un gând deprimant adică pentru noi toţi. Carrie Maxwell Wrigley, LCSW, Morning Light Counseling

5 Viaţa ta nu este pentru tine

6 Your Life Isn t for You Copyright 2014 by Seth Adam Smith Originally published in 2014 by Berrett-Koehler Publishers, Inc 2016 Editura ACT și Politon pentru prezenta versiune românească Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P tel: , office@actsipoliton.ro. Traducător: Cristina Stan Redactor: Carmen Botoșaru Tehnoredactor: Angelica Ardeleanu Coperta: Mădălina Ioniță Editor: Lavinia Vasile Copyright Manager: Andrei Popa Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SMITH, SETH ADAM Viaţa ta nu este pentru tine: ghidul egoistului pentru a deveni altruist / Seth Adam Smith; trad.: Cristina Stan. Bucureşti: Act şi Politon, 2016 ISBN I. Stan, Cristina (trad.) AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.

7 Viaţa ta nu este pentru tine Ghidul egoistului pentru a deveni altruist Seth Adam Smith 2016

8

9 Viaţa ta nu este pentru tine e o carte despre cum am învăţat eu că viaţa mea nu este pentru mine, este pentru ceilalţi. Aşadar, presupun că această carte este pentru tine!

10

11 Cuprins Declaraţie Introducere Uriașul cel egoist Iarna dintre ziduri O inimă topită Privește pe fereastră! Înalţă pe altcineva! Dărâmă zidul! Inima Rusiei O lumină în sălbăticie Rusul înviat Legenda Luminilor Nordului Epilog Mulţumiri Despre autor

12

13 Declaraţie Viaţa ta nu este pentru tine. Serios. Nu este. Viaţa ta nu este pentru tine și viaţa mea nu este pentru mine. Adevărul e că natura nu ne-a proiectat să găsim împlinirea în a trăi pentru noi înșine. Putem atinge măsura deplină a vieţii trăind-o pentru ceilalţi. Cam urât, nu-i așa? Ei bine, eu cred că e. Dar asta poate pentru că nu sunt ceea ce ai numi o persoană sociabilă. Ca să fiu perfect sincer, oamenii mă irită. Mai degrabă aș munci singur în grădina mea decât să-mi petrec o oră sau două socializând. Așa că, printr-o ironie a sorţii, filosofia pe care sunt pe cale să ţi-o descriu ideea asta de a-ţi trăi viaţa pentru ceilalţi este una care merge împotriva

14 14 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE cursului personalităţii mele. Dacă ar fi fost după mine, nu aș fi scris niciodată o carte ca asta. De fapt, probabil că aș trăi într-o cabană în mijlocul sălbăticiei din Alaska, cu o haită de lupi domesticiţi, antrenaţi să ţină la distanţă oamenii. Dar am descoperit prin experienţe triste și brutale pericolele de a duce la extrem preferinţa mea pentru solitudine. În loc să fie o nevoie sănătoasă pentru limite și reflecţie personală, introversiunea mea a devenit o cerere obsesivă de control și izolare. Am început să-mi trăiesc viaţa în mod egoist doar pentru mine însumi și aproape că m-a costat totul. Abia după ce aproape că am reușit să-mi iau viaţa, printr-o tentativă de sinucidere, am dat peste această filosofie dătătoare de viaţă despre altruism. Acum trebuie să mă opresc aici și să definesc ce înseamnă altruist, pentru că probabil evocă imagini despre construirea de orfelinate, donaţii în bani și bunuri fundaţiilor caritabile și depunerea de eforturi în scopuri umanitare și condiţii extreme. Dar nu asta înseamnă cu adevărat altruist nu exact asta, oricum. Deși lucrurile respective pot fi cu siguranţă acţiuni altruiste, ele sunt doar atât: acţiuni. Acţiunile și comportamentele pot fi mimate sau simulate pentru scopuri egoiste. O persoană poate călători în altă ţară și să depună muncă umanitară pentru un editorial foto sau publicitate, în timp ce altele pot face

15 DECLARAȚIE 15 servicii care salvează vieţi pentru bani, relaţii sau alte motive ascunse. Altruismul onest este mult mai profund decât acţiunile noastre este o stare sufletească. A fi altruist înseamnă a te deschide către ceilalţi și a învăţa cum să primești viaţă de la ei și să le dai înapoi viaţă. Altruismul adevărat este probabil unul dintre cele mai paradoxale lucruri din natură: nu te pierzi pe tine însuţi fiind altruist te regăsești. Nu pierzi totul fiind altruist câștigi totul. Viaţa ta nu se restrânge pe măsură ce o trăiești pentru ceilalţi ea se extinde. Pe scurt: a dărui viaţă înseamnă a trăi viaţa cu adevărat. Această carte oferă o filosofie a modului în care putem face asta.

16

17 Introducere Două milioane de vizualizări. Mă uitam șocat la smartphone-ul meu. Articolul meu Marriage Isn t for You (Căsnicia nu este pentru tine 1 ) devenea viral. Era 3 noiembrie Îmi vizitasem familia în Utah de Halloween și zburam înapoi spre casa mea din Florida. Avionul meu de transfer doar ce aterizase în Baltimore. Imediat ce stewardesa a dat OK-ul, mi-am deschis telefonul și am văzut imediat că blogul meu primise aproximativ 2,2 milioane de vizualizări în treizeci și șase de ore. De fiecare dată când dădeam refresh, statisticile creșteau nu cu sute, ci cu mii zeci de mii. În trei zile, articolul a înregistrat un număr uluitor de vizualizări: douăzeci și patru de milioane. A fost 1 Articolul tradus în limba română este disponibil și pe site-ul Act și Politon, în secţiunea dedicată descrierii produsului (n.red.)

18 18 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE retipărit în Huffington Post și a fost prezentat pe larg și discutat în emisiunea Today, pe Buzzfeed.com, în Daily Mail, Cosmopolitan, MSN Living, Yahoo, Deseret News, Today.com, KSL News, TheBlaze.com, HuffPost Live, HLN și numeroase programe de radio. Pe deasupra, Kim, soţia mea, mi s-a alăturat pentru interviuri naţionale la televizor cu Fox & Friends și Good Morning America. Articolul a fost tradus de către voluntari în mai bine de douăzeci de limbi și a devenit viral (o sută de mii de vizualizări) în limba germană, slovacă, cehă, portugheză și spaniolă. În primăvara lui 2014, cu toate retipăririle și traducerile, Căsnicia nu este pentru tine avea mult peste treizeci de milioane de accesări. Dar de ce? Ce anume în legătură cu acest mesaj transcendea diferenţele culturale și-și găsea ecou în milioane de oameni din jurul lumii? De ce devenise articolul meu viral? Ei bine, în primul rând, nu era chiar articolul meu cel care devenise viral, deoarece nu era chiar articolul meu. Era al tatălui meu. Era un sfat care mi se dăduse într-un moment de cumpănă într-o vreme când mă gândeam dacă să mă căsătoresc sau nu cu Kim. Era ea persoana potrivită cu care să mă căsătoresc? Avea ea să mă facă fericit? Tatăl meu răspunsese la aceste întrebări cu un sfat care devenise acum viral: Seth, ești absolut egoist. Așa că am să ţi-o spun foarte simplu: căsnicia nu este pentru tine. Nu te căsătorești ca să te faci pe tine fericit, te căsătorești

19 INTRODUCERE 19 pentru a face pe altcineva fericit... nu este vorba despre tine. Căsnicia e despre persoana cu care te-ai căsătorit. Sfatul său mi-a schimbat viaţa. Era ceva complet contrar micilor mele spaime egoiste. Probabil că de aceea și-a găsit ecou sfatul său în cazul atâtor oameni. Pentru că eu cred că noi recunoaștem cu toţii la un anumit nivel că a-i iubi altruist pe ceilalţi este lucrul corect de făcut. Da, sfatul tatălui meu m-a salvat de la egoism, dar nu era prima oară când o făcea. Cu cinci ani mai devreme, tatăl meu mă scosese dintr-o mașină și sunase la 911. Când a sosit ambulanţa la mine acasă, medicii de la urgenţă au început imediat să-mi facă spălături stomacale. Înghiţisem un tub întreg de somnifere și o jumătate de tub de calmante. Tocmai încercasem să-mi iau viaţa. Înainte de acea zi, trăisem o viaţă de un egoism abject. Mă gândeam doar la mine însumi, la dorinţele mele, la sentimentele și la problemele mele. Egoismul meu era o spirală descendentă care ducea spre o veritabilă închisoare a izolării și disperării. Incapabil să găsesc ieșirea din întuneric și depresie, am decis să pun capăt durerii și să mă sinucid. Când m-am trezit la spital în dimineaţa următoare, eram înconjurat de membrii familiei mele. Așa cu inima frântă cum erau, nepregătiţi și nesiguri cum să reacţioneze, s-au adunat totuși să mă susţină cât de bine puteau. Devenisem atât de absorbit de propria persoană, încât ridicasem un zid între mine și ceilalţi și în cele din urmă încercasem să-mi iau viaţa. Dar în afara acelor

20 20 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE ziduri de egoism erau oameni dispuși să-și dăruiască timpul, energia și vieţile pentru ca eu să o păstrez pe a mea. Deși era de neînţeles pentru mine la vremea respectivă, viaţa mea însemna cumva ceva pentru alţi oameni. Viaţa mea nu era pentru mine aparţinea și altor oameni. Dacă urma să îmi revin într-adevăr după tentativa de suicid, trebuia să învăţ cum să-mi dăruiesc viaţa. Dar cum? Cum trec oamenii egoiști (ca mine) de la egoism la altruism? Mai întâi, nu este un eveniment este o călătorie. Și deși cu siguranţă nu sunt un exemplu strălucit de altruism, experienţele mele m-au adus în legătură cu vieţile și scrierile celor care sunt. Exemplele lor au fost precum luminile nordice în viaţa mea mi-au luminat calea și m-au ghidat înainte. Așa că, deși voi împărtăși multe din propriile experienţe, această carte nu este cu adevărat despre mine. Este despre oameni, literatură și evenimente care m-au învăţat această filosofie dătătoare de viaţă. Dar înainte să trec la asta, mă simt obligat să precizez câteva lucruri. În primul rând, în această carte voi vorbi despre chestiuni serioase precum depresia și suicidul. Ceea ce împărtășesc vine din experienţă, și nu din pregătire profesională. Dacă tu sau cineva pe care-l cunoști suferă de depresie ori are gânduri suicidare, această carte și principiile pe care le îmbrăţișează nu sunt menite să fie folosite ca substitut pentru ajutor medical de specialitate. Multe dintre lucrurile pe care le împărtășesc în această carte sunt lucruri pe care le-am

21 INTRODUCERE 21 învăţat în timp ce primeam îngrijire medicală corespunzătoare. Dacă te zbaţi cu depresia și gândurile suicidare, îţi recomand insistent să soliciţi sprijinul prietenilor de încredere și să cauţi ajutor de specialitate. În al doilea rând, trebuie să se înţeleagă că sunt o persoană foarte egoistă, motivul probabil pentru care editorii mei au ales subtitlul pe care l-au ales 2. Dar amintește-ţi, sfatul care a devenit viral nu era al meu, ci al tatălui meu. În aceeași manieră, nu acţiunile mele sunt exemplare, ci acţiunile celorlalţi. Prin intermediul lor am învăţat aceste principii, iar experienţele mele legate de ele sunt cele pe care le voi împărtăși cu tine. În încheiere, nu doar că sunt o persoană foarte egoistă, dar sunt totodată o persoană foarte sarcastică. Și deși cred pe deplin în această filosofie pe care sunt pe cale să ţi-o împărtășesc, asta nu schimbă faptul că uneori sună un pic prea a pace, dragoste, hippie, fericire chiar și pentru mine. Așadar, editura mea a avut bunăvoinţa să-mi acorde spaţiu în notele de subsol pentru a-mi adăuga ocazionalele... comentarii. În regulă! Cred că asta e tot. Ești pregătit să-ţi pierzi viaţa? 3 Să începem! 2 După ce a revăzut rândul acesta, editorul meu, Neal, a confirmat spunând Vinovat! (Cu excepţia situaţiilor în care se precizează altfel, notele aparţin autorului.) 3 Editorii mei îmi cer să precizez faptul că nu te ameninţ în niciun fel. E un joc de cuvinte pentru titlu. Primul din multele. Pregăteşte-te!

22

23 Viaţa ta nu este pentru tine

24

25 1 Uriașul cel egoist Într-o măsură sau alta, toţi ne luptăm cu egoismul. De vreme ce este atât de comun, de ce să ne mai îngrijorăm în legătură cu el? Pentru că egoismul este, de fapt, o distrugere de sine cu încetinitorul. NEAL A. MAXWELL, SCRIITOR M-am născut cu un cap înfricoșător de mare. Serios. A speriat asistenta. La scurt timp după apariţia mea grandioasă, ea mi-a măsurat capul și a șoptit: Nu, n-are cum să fie corect. Mi l-a măsurat din nou. Nu e posibil. Mi l-a măsurat a treia oară și apoi a ridicat privirea spre doctor. Îţi dai seama că acest băiat are cel mai mare cap pe care l-am măsurat vreodată 4? 4 Pe fundal, sărmana mea mama (care mi-a dat naştere fără vreun fel de calmant) a ţipat în delir: Mie îmi spui!

26 26 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Era un simbol pentru ce avea să vină. De la noţiuni prost gândite de creierul meu în vârstă de șase ani, legate de abilitatea mea de a face un foc în aer liber în spatele casei mele și de a-l ţine sub control, și până la idei fanteziste care m-au făcut să cred că mă puteam împrieteni cu un mediu sălbatic deosebit de agresiv 5, capul meu mare și egoist mă băga mereu în belele dezastruoase. Da, capul meu uriaș mă băga mereu în belele. Dar, din fericire, familia îmi era întotdeauna alături ca să mă scoată din ele. Cred că tatăl meu și-a dat seama că, dacă nu făcea ceva (pe lângă pedepsele obișnuite), atunci ideile egocentrice ale fiului său puteau foarte bine să ducă la propria lui distrugere. Tatăl meu avea nevoie de ceva care ar fi putut reface circuitele din creierul copilului său ceva care să-l înveţe odată pentru totdeauna pe copilul său că: egoismul e rău. Altruismul e bun. Dar ce? Era limpede că băiatul său nu înţelegea pedeapsa fizică, și părea să nu înţeleagă nici cuvinte precum Nu!, Încetează! sau O să dai foc la casă! Nu, tatăl meu avea nevoie de o abordare diferită, mai subtilă. Trebuia să îmi predea virtuţile, fără ca eu să-mi dau seama. Atunci i-a venit ideea: ce cale mai bună de a preda virtuţile decât să-mi citească din Cartea 5 Am încercat să hrănesc un elan mascul cu mere. Că veni vorba, am crezut cândva că elanii sunt uriaşi blânzi. Nu sunt. Sunt animale de nestăpânit.

27 URIAŞUL CEL EGOIST 27 Virtuţilor 6? În mod sigur, monstruozitatea asta de opt sute de pagini conţinea remediul chiar și pentru cei mai îndărătnici dintre copii. Și așa, pentru unica și singura dată pe care mi-o pot aminti, tatăl meu s-a așezat și ne-a citit o poveste înainte de culcare, surorii mele Jaimie și mie. Povestea era Uriașul cel egoist 7, scrisă de autorul irlandez Oscar Wilde. Acum, eu sunt un iubitor de literatură. Îmi plac la nebunie tot felul de povești, romane și opere de nonficţiune. Dar privind în urmă, nu cred ca vreo altă poveste să fi avut un impact mai mare asupra vieţii mele. Povestea este despre un Uriaș cu o grădină mare, frumoasă. Când Uriașul era plecat, copiii din localitate se adunau în grădina lui și se jucau. Ce fericiţi suntem aici!, strigau ei unul la altul. Într-o zi, Uriașul s-a întors. Ce faceţi voi aici? a spus Uriașul, furios, iar copiii au fugit. El a construit un zid în jurul grădinii sale pentru a ţine la distanţă pe oricine ar fi putut să se furișeze înăuntru. În timp însă, Uriașul a decis să dărâme zidul. În vreme ce tatăl meu continua să citească povestea, curând a devenit limpede că nu o mai citise de fapt 6 The Book Of Virtues: A Treasury of Great Moral Stories, de William Bennett. (n.tr.) 7 Volum apărut în ediţie bilingvă cu titlul The Selfish Giant/ Uriașul cel egoist în 2012, la editura Paralela 45. Povestea poate fi găsită și pe site-ul editurii Act și Politon, în secţiunea dedicată descrierii produsului (n.red.)

28 28 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE niciodată. Mi-am dat seama de asta pentru că, atunci când a ajuns la final, au început să-l năpădească emoţiile. Jaimie și cu mine am făcut schimb de priviri, neliniștiţi. Ce i se întâmpla lui tata? Serios. Tatăl nostru era un Stonewall Jackson 8 când venea vorba de emoţii. Servise în marină și lucrase în Divizia de Investigaţie Criminală. Făcuse razii anti-drog cu un ciobănesc german pe nume Happy 9. Tatăl meu văzuse niște chestii nebunești și rar își arăta emoţiile. Să-l năpădească emoţiile la o poveste pentru copii? Ceva era clar în neregulă. Ăăă..., tată? l-a întrebat Jaimie. E totul OK? Sunt bine, a răspuns tatăl meu. A terminat în grabă povestea și a închis cartea. Noapte bună. Lecţia pe care tata încercase să ne-o dea, oricarear fi fost ea, fusese lăsată deoparte pentru că ne dăduserăm seama de faptul că tatăl nostru, care fusese în marină, avea probabil o cădere nervoasă. Am rămas tăcuţi, holbându-ne la Cartea Virtuţilor de parcă ar fi fost Cartea Morţilor. Părea să se holbeze și ea la noi. Cartea l-a dat gata pe tata, a șoptit Jaimie. Am căzut amândoi de acord că era o carte rea și ne-am propus să nu mai citim niciodată din paginile ei 8 General confederat american din timpul Războiului Civil American, cunoscut pentru tăria şi devotamentul său. (n.tr.) 9 Ironia numelei a fost intenţionată pentru că a lucra în CID nu era precum a lucra pentru Willie Wonka.

29 URIAŞUL CEL EGOIST 29 întunecate. Acesta este unul dintre motivele pentru care am purtat-o cu mine tot timpul de atunci 10. Dar în afară de posibilitatea foarte reală ca acea carte să aibă puteri întunecate, magice, mai este un motiv pentru care am păstrat-o în toţi acești ani. Vezi tu, cu toate că era ciudat să-mi văd tatăl copleșit de emoţie din cauza unei povești pentru copii, nu era prima oră când îl vedeam exteriorizându-și emoţiile. Prima dată fusese cu doi ani înainte. De fapt, pot să-ţi spun data exactă. 9 noiembrie Mă jucam concentrat cu jucăriile mele când am ajuns din întâmplare în camera părinţilor mei și l-am găsit pe tata așezat pe scaunul său, de-a dreptul absorbit de televizor. I-am urmărit privirea. Ceea ce am văzut m-a derutat. Era un reportaj de știri dintr-o ţară străină; în ciuda vremii care era mohorâtă, rece și cenușie, o mulţime de oameni râdeau, zâmbeau și dansau. Reporterul spunea lucruri de tipul asta e cu adevărat uimitor, un nou început și o zi minunată. Ce se întâmplă, tată? am întrebat eu. Îl dărâmă, mi-a spus el, cu vocea plină de emoţie. M-am uitat din nou la ecran și l-am văzut: un zid. Zidul Berlinului. Ani mai târziu, aveam să învăţ semnificaţia Zidului Berlinului. Fusese înălţat la apogeul Războiului Rece, o 10 Poveste adevărată. Cartea este acum pe colţul biroului meu de scris.

30 30 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE perioadă de patruzeci de ani de relaţii reci între Uniunea Sovietică și Statele Unite. Sovieticii construiseră Zidul pentru a ţine Berlinul de Est (ocupat de Uniunea Sovietică) separat de Berlinul de Vest (ocupat de Anglia, Franţa și Statele Unite). Zidul a devenit repede un simbol urât al tensiunilor politice dintre Uniunea Sovietică și Vest. După ce locuise în Berlin doi ani ( ), tatăl meu devenise familiarizat cu acele tensiuni politice. El credea cu tărie că Statele Unite și Uniunea Sovietică nu vor vedea niciodată lucrurile la fel. În mintea sa, singura cale prin care acel zid putea să cadă era printr-un război total. Așa că atunci când a văzut imagini ale berlinezilor din Vest ajutând berlinezi din Est să dărâme zidul, aproape că nu i-a venit să creadă. Războiul s-a terminat, a șoptit el. În cele din urmă, emoţia inexplicabilă a tatălui meu faţă de aceste două ziduri este ceea ce m-a determinat să păstrez povestea Uriașul cel egoist. Voiam să știu de ce. De ce o poveste pentru copii despre un uriaș care dărâmă un zid însemna atât de mult pentru tatăl meu? De ce un reportaj de știri despre oameni care dărâmau un zid real îl făcea să lăcrimeze? Răspunsurile la aceste întrebări nu au venit decât după aproape cincisprezece ani când mi-am dat seama brusc, cu durere, că eu trăisem povestea Uriașul cel egoist.

31 2 Iarna dintre ziduri Să iubeşti, în fond, înseamnă să fii vulnerabil. Iubeşte orice, iar inima ta va fi cu siguranţă frântă şi probabil zdrobită. Dacă vrei să te asiguri că o păstrezi intactă, nu trebuie să-ţi dai inima nimănui... Singurul loc în afara raiului unde poţi fi perfect la adăpost de toate pericolele şi tulburările iubirii este iadul. C.S. LEWIS, THE FOUR LOVES 11 (Cele patru iubiri) Uram să fiu un misionar mormon. Uram asta. Era în Aveam nouăsprezece ani și serveam ca misionar în îndepărtata Rusie estică, aproape de orașul Vladivostok. Să spun că tatăl meu era șocat ar fi o subestimare. Niciodată, nici în cele mai nebunești visuri ale lui nu și-a imaginat că propriul fiu va fi într-o zi misionar în Rusia. 11 Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, volum apărut la editura Humanitas, în 2012, în seria de autor C. S. Lewis. (n.red.)

32 32 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Acum, e posibil ca unii dintre voi să vă scărpinaţi în cap la o asemenea contradicţie. Stai așa, nu ne-a spus Seth că este un introvertit? Să fii misionar nu presupune să interacţionezi cu oameni? Ba da, asta presupune. Dar în ciuda imaginii de misionari zâmbăreţi care cântă, din musicalul Cartea Mormonilor, nu toţi suntem optimiști când e vorba să servim într-o misiune. Dar chemarea de a-i servi pe alţii este o parte integrală a credinţei mele mormone și eu speram că urma, cumva (poate în mod miraculos), să mă ridic la înălţimea situaţiei. Dar ce păcat, nu prea mi-au crescut aripi ca ale vulturului. 12 (De fapt, probabil că m-am comportat mai mult ca un porumbel supraponderal.) În realitate, mi-am petrecut cea mai mare parte din timp cutreierând străzile Rusiei cu ochii în pământ și gura strâns închisă. Mă trezeam cât de târziu puteam, vorbeam cu rușii pe cât de puţin posibil și mă grăbeam să merg la culcare cât mai devreme posibil. Stăteam întins acolo ore în șir, plin de un intens sentiment de groază legat de noul infern pe care avea să-l aducă ziua următoare. Pe la jumătatea misiunii mele de doi ani, am simţit că ajunsesem la un punct de rezistenţă mentală. În 12 Autorul face referire la pasajul din Isaia 40-31: Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ele vulturului. (n.red.)

33 IARNA DINTRE ZIDURI 33 timp, aveam să fiu diagnosticat cu depresie cronică: o predispoziţie genetică de a te simţi trist, neliniștit, inutil și singur. Depresia e moștenire de familie și eu m-am chinuit inconștient cu această afecţiune mulţi ani. Dar la vârsta de nouăsprezece ani, nu știam că asta era. Tot ce știam era că mă simţeam rănit, iar mintea mea, într-o încercare frenetică de a afla ce era în neregulă, avea să scoată la lumină sute de motive pentru care mă simţeam trist și inutil. Acest șir nesfârșit de gânduri nu a făcut decât să-mi intensifice sentimentele de depresie. Mă simţeam distrus. Credeam că dacă oamenii ar fi știut cine eram cu adevărat și dacă ar fi știut ce se întâmpla în mintea mea, nu ar mai fi fost prieteni cu mine. Așa că, drept răspuns la aceste gânduri și sentimente, am făcut ceea ce fac mulţi oameni cu depresie: am început să mă izolez de restul lumii. Nici nu bănuiam că în curând aveam să intru întruna din cele mai dure lupte cu depresia o luptă care avea să dureze doi ani. Există un motiv pentru care îţi spun toate astea, iar acest motiv s-a ivit imediat după ce am întâlnit un alt misionar, pe nume Erich. Era un bărbat foarte prietenos și umil, din Elveţia, și deși era cu câţiva centimetri mai scund decât mine, avea o aură de uriaș blând. Ceva în legătură cu el părea să îi atragă pe ceilalţi. Îi asculta pe oameni și ei îl ascultau la rândul lor. Chiar și cei care nu voiau să vorbească cu misionari (și erau foarte vocali în

34 34 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE privinţa asta) 13, dacă vorbeau cu Erich, nu doar că erau mai blânzi, dar se și luminau ușor. Nu puteam să înţeleg. Cum era acest misionar, tăcut și blând, atât de eficient în a vorbi cu oamenii? Ce anume în legătură cu el îi atrăgea pe ceilalţi la el? Într-o zi, Erich și cu mine lucram împreună în orașul Ussriysk. Deodată, l-am întrebat ce anume îl făcea un misionar cu atât de mult succes. Erich s-a uitat la mine gânditor și a clipit. Ei bine... nu știu dacă am «succes», a spus el. Dar știu că singurul lucru care contează este să înveţi să iubești oamenii. Dacă înveţi să iubești oamenii pe care-i servești, atunci totul se va așeza de la sine. Aș vrea să spun că acele cuvinte m-au făcut să mă trezesc la realitate că mi-au schimbat viaţa din acel moment dar nu au făcut-o. Le-am respins prin câteva gânduri sarcastice. Hm! m-am gândit eu. OK, da, iubește-ţi aproapele și toate prostiile alea 14. Totuși, serios. Ce face Erich? Există cumva un sistem? Un mod special de a comunica cu oamenii? Ce cărţi a citit? Dă-mi ceva cu care să lucrez! De atunci, mi-am dat seama că atunci când îl întrebam pe Erich ce să faci ca să fii un misionar de succes, 13 Poate că eşti unul din acei oameni vocali. Nu-ţi face griji! Nu te învinovăţesc. În mod normal, mă ascund după frigider când Martorii lui Iehova vin acasă la mine. Îmi pare rău, prieteni. 14 Aparent, un tip religios a făcut mare caz de asta. Mă rog...

35 IARNA DINTRE ZIDURI 35 chiar speram că o să-mi spună cum aș putea să am totul, doar că fără oameni. Gândeam precum Uriașul cel Egoist din povestea lui Oscar Wilde. Voiam o grădină frumoasă (o viaţă bogată și abundentă), fără neplăcerea oamenilor care să tropăie prin ea. Parcă i-aș fi cerut lui Erich să-mi divulge trucuri și șmecherii ca să-mi îmbunătăţesc grădina: cum pot avea o recoltă mai abundentă? Cum pot obţine mai multe flori și fructe? Și, precum Uriașul din poveste, nu voiam ca oamenii să facă deranj în grădina vieţii mele. Scuză-mă, asta e a mea. De ce calci aici? Nu, nu! Vei distruge totul. Înapoi! Afară! Dar Erich bătuse un apropo la adevărul inevitabil: o grădină este frumoasă doar când este plină de oameni; ei îi dau frumuseţe. Bucuria noastră în viaţă este determinată inextricabil de măsura cu care îi iubim și îi acceptăm pe ceilalţi Într-un articol satiric, Cum să fii nefericit, pentru Forward- Walking.com, prietenul meu Matthew Whoolery, profesor de psihologie, a spus: Mulţi învăţători religioşi de la Buddha la Iisus te-au învăţat cum să uiţi de tine. Cheia nefericirii este să pretinzi că ei pur şi simplu nu vorbeau serios despre nimic. Trebuie să reinterpretezi învăţăturile budiste, să însemne că tu trebuie doar să cauţi propria iluminare. Apoi fă un uimitor joc de cuvinte pentru a reinterpreta învăţătura creştină: «iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi» să însemne de fapt «iubeşte-te pe tine însuţi înainte de a-ţi iubi aproapele». Asta te va ajuta enorm în căutarea nefericirii.

36 36 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Dar Erich îmi cerea imposibilul. Să învăţ să-i iubesc pe acești oameni? Nu este suficient simplul fapt că mă aflu aici? Ce se așteaptă mai mult de la mine? Pe măsură ce se scurgeau lunile, am continuat să construiesc un zid în jurul inimii mele îndepărtându-i încet pe oameni din viaţa mea. În august, am fost transferat la Nahodka, un mic oraș portuar izolat într-unul dintre cele mai frumoase și liniștite porturi pe care ţi le poţi imagina. Însuși numele Nahodka poate fi tradus ca Evrica! sau Descoperire norocoasă. Dar în ciuda numelui și liniștii naturale ale orașului, n-am găsit niciun fel de pace și odihnă acolo. O furtună urla în inima mea. Din cauza diferenţelor culturale 16 și a refuzului copleșitor al rușilor de a ne asculta măcar, mă supărasem pe ei. Ostilitatea mea nu a făcut decât să crească rezistenţa lor faţă de mine. În octombrie, am fost cuprins de o febră teribilă. Intensitatea, durerea și durata erau ca niciodată. Deliram. Aveam dureri îngrozitoare, nu puteam să mă mișc, și transpiram continuu. Aflând de situaţia mea, rușii au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a mă ajuta. Pe parcursul a trei săptămâni, m-au vizitat adesea și mi-au 16 Serios, ruşii sunt ca nucile-de-cocos, iar americanii ca piersicile. Ruşii sunt adesea foarte duri în exterior, dar delicaţi şi drăguţi pe dinăuntru. În contrast, americanii ar putea să se poarte foarte blând şi drăguţ în exterior, dar pot ţine ascuns un interior aspru. Ca mine, când mă chinuiam în Rusia.

37 IARNA DINTRE ZIDURI 37 recomandat o mulţime de doctori ruși, medicamente și remedii rusești 17. Ai crede că după săptămâni de îndurat o asemenea durere, aș fi acceptat nerăbdător ajutor din orice sursă. Dar nu am făcut-o. De fapt, am respins de-a dreptul orice ajutor ce venea de la ruși. Pe de o parte, din aroganţă pură: cum puteau fi medicamentele rusești mai bune decât medicamentele americane? Dar mai era un motiv, mai cinic, pentru care am respins ajutorul rușilor. Vezi tu, voiam o justificare convingătoare pentru amărăciunea mea. Voiam să am motive întemeiate pentru a-i da pe ruși afară din viaţa mea și a demonstra că eu aveam dreptate și ei greșeau. În loc să-mi doresc să fiu sănătos, voiam să am dreptate. Acum, că privesc în urmă, mă întreb adesea dacă acea boală nu a fost o manifestare a unei boli mult mai profunde din inima mea. Pe măsură ce am început să mă întremez, am luat decizia de a părăsi Rusia și a mă întoarce în State. Îmi ajunsese. Era evident că nu eram menit să iubesc oamenii și că făceam doar probleme acolo. Inabilitatea mea de a-i iubi pe oameni mă frustrase pentru ultima oară. De ce să continui? De ce să mai încerc? 17 Acum, într-o notă foarte serioasă, în timp ce revizuiam acest manuscris, mi-am amintit cu durere de o rusoaică ce-mi adusese un tort cumpărat de la magazin, sperând că avea să mă înveselească. Este o amintire dureroasă pentru că torturile cumpărate de la magazin erau foarte scumpe, iar femeia care mi l-a adus era nu doar extrem de săracă, ci avea şi unele deficienţe mentale. Mă doare inima când mă gândesc la asta.

38 38 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE În noiembrie 2005, după ce m-am minţit pe mine însumi și pe alţii, am întors spatele Rusiei și am urcat la bordul unui avion către State. Dar a existat un sentiment de pustietate în legătură cu întoarcerea mea acasă. Deși stăteam în casa în care am crescut, pierdusem ceva înlăuntrul meu. Întorcându-mă acasă mai devreme, călcam inconștient pe urmele Uriașului cel egoist. După o absenţă prelungită, Uriașul s-a hotărât să revină în propria casă. Dar exista o amărăciune în sosirea acasă o iarnă în întoarcerea sa. Odată ce Uriașul și-a terminat de construit zidul, a trecut printr-o transformare amară. În timp ce oamenii din oraș se bucurau de copacii înfloriţi și de păsările primăverii, anotimpul parcă neglijase intenţionat grădina Uriașului. Păsările nu au vrut să cânte în ea, căci nu erau copii înăuntru, iar copacii au uitat să înmugurească. Stând la fereastră și uitându-se afară, la grădina lui rece și albă, Uriașul cel egoist nu putea înţelege de ce primăvara întârzia așa de mult. Și deși spera la o schimbare a vremii, primăvara n-a mai venit, și nici vara. Toamna a dăruit fructe aurii fiecărei grădini, dar grădinii Uriașului nu i-a dăruit nimic. În săptămânile și lunile care au urmat întoarcerii mele din Rusia, mi-am petrecut majoritatea zilelor stând în pat, încercând să îmi dorm viaţa. Eram rănit de decizia mea de a-mi împrejmui emoţional cu ziduri inima și a mă distanţa de ceilalţi oameni. Lumea mea a

39 IARNA DINTRE ZIDURI 39 început să se veștejească, iar relaţiile mele au început să putrezească. Nu mi se părea logic. Credeam că decizia mea de a veni acasă era cel mai bun lucru pentru mine și pentru ceilalţi. Oricum, de ce ar vrea cineva să aibă de-a face cu depresia mea? Cine putea să iubească pe cineva ca mine? De vreme ce aveam atât de puţin de dăruit altor oameni, de ce să nu protejez puţina viaţă pe care o aveam? Să-mi împărtășeșc viaţa nu însemna să o pierd? Luasem decizia de a-i proteja pe alţii în aceeași măsură ca pe mine însumi, deci de ce mă simţeam atât de deprimat? Peste tot în jurul meu, oamenii trăiau și râdeau de parcă era primăvară și vară. Dar eu mă uitam pe fereastra vieţii mele și, precum Uriașul cel egoist, puteam vedea doar o lume întunecată, iernatică. Această iarnă internă a devenit atât de înăbușitoare, încât am pierdut toată gama de sentimente. În schimb, tot ce simţeam era doar un gol absolut, devorator. Copleșit de nevoia de a umple acest gol, am căutat orice mijloc de scăpare sau eliberare și am devenit rapid dependent de calmante. Dependenţa mea doar mi-a accelerat dorinţa de a mă servi pe mine însumi, ducându-mă mai departe și mai departe în izolare, singurătate și centrarea pe sine. În scurta sa povestire, Oscar Wilde ilustrează cu măiestrie durerea și izolarea depresiei prin folosirea a patru personaje care personifică diferite elemente ale naturii: Zăpadă, Îngheţ, Vântul de Nord și Grindină.

40 40 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Primăvara a uitat de această grădină, plâng ele, așa că vom locui aici tot anul. Apoi, bucuroase, ele devastează cu schimbul grădina și casa Uriașului cel egoist. În mod similar, am simţit că viaţa îmi era smulsă din mine de parcă toată culoarea din ea se estompa. Concentrat în întregime asupra cadrului propriei mele lumi iernatice, am devenit insensibil la nevoile altora și am început să mă prăbușesc sub atacul violent al depresiei. Apoi, într-o zi, după ani de îngustare atentă a propriei lumi într-o sferă de egoism sufocant, am decis că nu mai puteam îndura iarna. În acel moment, am luat decizia de a mă sinucide. M-am dus la muncă în acea zi; am salutat-o cu un semn plictisit al capului pe Ariel, cumnata și superiorul meu; am lucrat în jur de o oră; și apoi am încetat lucrul. Am condus spre casă, am parcat mașina în garaj și am scris la repezeală scrisori de la revedere în jurnalul meu, apoi am înghiţit o jumătate de tub de calmante și un tub întreg de somnifere. Odată ce am terminat, am mers în garaj și am urcat în mașină, complet convins că nu aveam să mai deschid ochii niciodată. În același timp, tatăl meu era la lucru, când a fost copleșit de un sentiment de groază intensă. I-a sunat pe toţi din familie, dar nu putea da de mine. Incapabil să scape de sentimentul sumbru, tatăl meu a plecat de la birou și a venit acasă. Găsind tuburile goale pe bufet, el a mers din cameră în cameră, căutând frenetic în băi, dulapuri și chiar sub paturi.

41 IARNA DINTRE ZIDURI 41 Când a ajuns în garaj, era atât de întuneric, încât abia mă putea vedea în mașină, căzut pe scaunul șoferului. Imediat ce m-a recunoscut, a alergat la mașină, a deschis ușa și a început să mă apese pe piept. Ameţit de medicamente, simţeam vag apăsările ușoare pe pieptul meu și am deschis încet ochii. Am văzut silueta tatălui meu și l-am auzit vag strigându-mi numele. M-a scos din mașină. M-am împleticit în faţă și m-am prăbușit. M-a ridicat și m-a scuturat, pentru a mă împiedica să adorm. La un moment dat, îmi aduc aminte că eram în patul meu și îl auzeam pe tata la telefon vorbind cu mama: Lyn, vino repede! Seth e rănit! Cred că a încercat să se sinucidă! Apoi a sunat la 911. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că mă aflam pe canapea în sufragerie, înconjurat de trei paramedici. Printre mișcările lor, am văzut-o pe nepoata mea de 3 ani, Kelty, cu ochii mari și o cutie cu suc în mână mama mea o adusese acasă. Prin zgomotul și discuţiile din jur, am auzit-o pe mama spunând cu un suspin: Seth, ce ai făcut?! Am o amintire îndepărtată că mi s-a dat ceva care să-mi cureţe organismul de medicamente, în timp ce eram dus în grabă la spital. L-am văzut pe fratele meu Sean la Urgenţe cu mine. Lacrimi i se rostogoleau pe obraji. Privind acum în urmă, mă cutremur când mă gândesc că a fost cât pe ce să-mi pierd viaţa. Aș fi reușit, dacă tatăl meu nu m-ar fi găsit.

42 42 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Vezi tu, în ciuda eforturilor mele de a face ca viaţa mea să fie a mea, au fost oameni care îmi apreciau viaţa de parcă era a lor. Deja învăţaseră că vieţile lor nu erau doar pentru ei și îmi înconjuraseră inima cu inimile lor, indiferent dacă eu alegeam sau nu să accept asta. Îmi amintesc că m-am trezit în spital în acea noapte și mi-am dat seama că nu reușisem să mă sinucid. Nu doar că greutatea iernii era omniprezentă, dar simţeam că eșecul meu de a mă sinucide îmi adusese acum familia într-un cerc al durerii. Cuprins de un val proaspăt de mâhnire și disperare, mi-am îngropat faţa în mâini și am plâns fără reţinere. Când m-am trezit în spital în dimineaţa următoare, nu aveam nicio idee că urma să înceapă adevărata mea trezire. Doctorii și echipamentul din spital s-ar putea să mă fi menţinut în viaţă, dar familia mea era pe cale să-mi dăruiască una mult mai bogată.

43 3 O inimă topită Noţiunea că vieţile noastre sunt precum eternul ciclu al anotimpurilor nu neagă zbaterea sau bucuria, pierderea sau câştigul, întunericul sau lumina, ci ne încurajează să îmbrăţişăm totul şi să găsim în acest tot oportunităţi de creştere. PARKER PALMER, LET YOUR LIFE SPEAK 18 (Lasă-ţi viaţa să vorbească) Într-o dimineaţă, Uriașul cel egoist s-a trezit cu o muzică atât de dulce, încât a crezut că muzicienii regelui treceau pe-acolo. În realitate, era cântecul unei mici păsări din grădina sa un sunet care semnifica venirea primăverii și unul pe care nu-l mai auzise de mulţi ani. A dat fuga la fereastră și a văzut cea mai minunată priveliște. 18 Volum apărut la editura Act și Politon, atât în format tipărit, cât și audio (n.red.)

44 44 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Copiii descoperiseră o gaură în zid și se strecuraseră înapoi în grădină. Și, ca prin magie, orice atingeau copiii se trezea la viaţă. Păsările zburau în jur și ciripeau cu încântare, iar florile priveau în sus prin iarba verde și râdeau. Văzând asta, inima Uriașului s-a topit și el a strigat: Cât de egoist am fost! Deși Uriașul construise ceea ce își imaginase a fi un zid impenetrabil, copiii găsiseră o cale de a se întoarce. Zidul de piatră din jurul inimii sale fusese în cele din urmă străpuns de dragostea și de umanitatea celorlalţi. În săptămânile și lunile care au urmat tentativei mele de sinucidere, am urmărit cu mirare cum familia mea afectuoasă s-a adunat în jurul meu. Îmi oferiseră dragoste și înainte, dar o respinsesem, ascunzându-mă indiferent în spatele zidului meu. Dar pe cât de vulnerabil și slab eram, familia mea mi-a văzut sufletul iernatic. Ei au demarat o misiune urgentă de salvare pentru a găsi vreo breșă în apărarea mea, pentru a putea oferi astfel cea mai sigură și pură formă de susţinere a vieţii: dragostea. Privind în urmă la toate acestea, m-am gândit uneori la reacţia părinţilor mei cu privire la situaţia în care fusesem ce simţise mama mea când suspinase: Seth, ce ai făcut?! Mama și tata au știut cu siguranţă că sufeream și își exprimaseră grija pentru mine cu mai multe ocazii, dar nu știuseră de gravitatea zbaterilor mele pentru că le ascunsesem de toată lumea. Așa cum a descris

45 O INIMĂ TOPITĂ 45 mama mea mai târziu, tentativa mea de sinucidere i-a tăiat răsuflarea. Care ar fi fost reacţia mea? Ce aș fi făcut eu dacă cineva pe care-l iubeam ar fi încercat să-și ia viaţa? Cum l-aș ajuta? Care ar fi soluţia mea? La scurt timp după ce am început să scriu această carte, am întrebat-o pe mama ce simţise ea la acea vreme. Am întrebat-o ce a simţit ea, ca părinte, că trebuia să facă. Când te-am văzut pe canapea, a început ea, cu toţi paramedicii în jur, am simţ că mi s-a tăiat răsuflarea. M-am simţit pur și simplu neajutorată și lipsită de putere. Noi n-am știut că aveai să fii bine, până când nu ne-au spus doctorii. Dar chiar și după ce ne-au spus că aveai să supravieţuiești, încă eram îngrijorată. Din cauza medicamentelor din corp tot leșinai și, de fiecare dată când îţi reveneai, plângeai și ne spuneai că nu voiai să fii aici... că nu voiai să trăiești. Nu știam ce să fac. Eu nu mă luptasem niciodată cu așa ceva. Nu voisem niciodată să-mi pun capăt zilelor. Nu știam cum să-mi ajut propriul fiu. În punctul acesta, a început să plângă. Dar apoi miam amintit ceva ce-mi spusese mama mea cu mulţi ani în urmă, când mă chinuiam cu o situaţie diferită. Ea spusese: «Lyn, iubește pur și simplu. Nu poţi să știi totul, dar poţi să iubești. Așa că iubește pur și simplu.» Așa că asta a făcut. Și aflându-mă unde sunt astăzi, pot spune că dragostea este cea care mi-a salvat viaţa. Dragostea este cea

46 46 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE care m-a eliberat de celula egoismului meu; dragostea este cea care mi-a topit inima. Iubește pur și simplu. Asta e tot. Când suntem închiși în închisoarea inimii noastre, nicio cheie, niciun instrument, nicio resursă nu este mai eliberatoare decât dragostea. După tentativa de sinucidere, am fost frecvent atât la un consilier, cât și la un psiholog și mi s-a prescris un medicament pentru a-mi trata depresia. Aceste lucruri erau pași importanţi pentru recuperarea mea. Dar, sincer, nu le pot recunoaște meritul de a-mi fi salvat viaţa. Au fost de ajutor și necesare, cu siguranţă. Dar erau ca un colac de salvare pe care cineva îl folosește ca să salveze altă persoană de la înec. Nu colacul de salvare salvează vieţi. La urma urmei, oamenii care aruncă un colac de salvare sunt cei responsabili pentru salvarea unei vieţi. Precum niște sâmburi mici, faptele mici pot face o mare diferenţă. De exemplu, întorcându-mă acasă de la spital, Sean m-a ajutat să cobor din mașină și să intru în casă. Când i-am spus că nu era nevoie să rămână cu mine, el a tăcut o vreme, după care a spus: Seth, a fost cât pe ce să-mi pierd fratele mai mic ieri. Nu plec nicăieri deocamdată. 19 Mama, care avea cincizeci și opt de ani, a petrecut câteva nopţi dormind pe podea alături de mine, doar pentru a se asigura că am pe cineva cu care să vorbesc. 19 Sean vrea să adaug faptul că el a continuat cu Să nu mai faci niciodată ceva atât de stupid, nătărăule.

47 O INIMĂ TOPITĂ 47 Deși am rămas stoic și egoist, aceste experienţe tandre au început să-mi dezgheţe inima iernatică 20. Dar, cu toată această discuţie despre dragoste și susţinerea familiei, îmi dau seama că am fost foarte norocos. Nu toţi oamenii au familii care să-i susţină. De fapt, unii dintre voi s-ar putea să vă confruntaţi cu probleme care sunt rezultatul direct al relaţiilor familiale proaste. V-aţi putea simţi singuri, deprimaţi și răniţi din cauza familiei voastre. Cei care suferiţi din pricina relaţiilor familiale, vreau să știţi că nu sunteţi singuri. Majoritatea dintre noi, dacă nu chiar toţi, suferim la un anumit nivel din pricina relaţiilor familiale. Eu eram beneficiarul dragostei și susţinerii familiei mele dar, pe de altă parte, familia mea primea din partea mea durere și respingere. Dar familia nu înseamnă doar relaţii de sânge. Unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai noștri pot fi ca o familie. Într-adevăr, după tot ce făcuse familia mea ca să mă readucă la viaţă, cuvintele unui prieten m-au făcut să înţeleg clar ce îmi făcusem mie însumi. În timp ce familia mea era alături de mine, prietenul meu cel mai bun, Jeff, locuia de cealaltă parte a lumii, în Bangkok, Thailanda. Jeff și cu mine eram amici încă din 20 Aproape o lună mai târziu, Sean m-a invitat acasă la el, unde am urmărit Better Off Dead (Mai bine mort), o comedie ciudată despre un elev de liceu care încearcă fără succes, de câteva ori, să se sinucidă. Cam pe la jumătatea filmului, Sean s-a întors spre mine şi mi-a spus: Ăăă, nu sunt sigur că ar trebui să te uiţi la asta. Am râs. Ba din contră. Umorul era exact ce-mi trebuia.

48 48 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE gimnaziu. În acea perioadă, chiuleam de la multe ore, mâncam multă pizza și intram în mai multe belele decât vor ști vreodată mamele noastre 21. Vreodată 22. Dar în ciuda aparentei noastre imaturităţi, răspunsul său la belelele mele a fost precum un colac de salvare o lumină în sălbăticie 23. L-am printat și l-am citit aproape în fiecare zi timp de un an. Iată un fragment din ul său: Nu ştiu ce să spun, prietene. Vreau atât de mult să te ajut! Vreau atât de mult să fiu acolo! Vreau să mă furişez afară din casă şi să te iau să mergem la Wendy s şi să râdem de vremurile trecute şi să plănuim lucruri stupide pentru viitor. În special partea cu Wendy s, orezul pur şi simplu nu e la fel... Am avut momente atât de bune, prietene. Ţi-am spus cât de recunoscător sunt pentru asta şi-ţi spun din nou. Ai fost o lumină în viaţa mea. Nu uita niciodată ce uriaş adevărat eşti de fapt. Uneori, cel mai bun sfat este precum detonatorul unei minunate distrugeri. Ultima propoziţie a lui Jeff m-a străbătut ca un șoc electric revelator. Afirmaţia sa că eram un uriaș adevărat mi-a amintit instant de Uriașul cel egoist. Amintirea a iluminat ţinutul îngheţat al vieţii mele, expunând adevărul neplăcut: devenisem exact ca Uriașul cel egoist. 21 Mamă, desigur că glumesc. 22 Serios. 23 Vezi capitolul 9.

49 O INIMĂ TOPITĂ 49 M-am gândit la toate problemele care mă aduseseră în acel punct și apoi m-am gândit la Sean, la cum suspina mama și la strigătul nebunesc al tatălui meu când încerca cu disperare să mă resusciteze. Pentru prima oară de când venisem acasă din Rusia, mi-am dat seama pur și simplu cât de mult îi rănisem pe cei din jur. Precum Uriașul din poveste, încercasem cu egoism să păstrez pentru mine viaţa, care era a mea. În loc să-mi dăruiesc viaţa, mersesem atât de departe încât încercasem să mi-o iau. Făcând astfel, îi respinsesem pe oamenii care mă iubeau cel mai mult oameni inocenţi și cu inimă mare, care nu voiau nimic mai mult decât să mă iubească și să fac parte din vieţile lor. Și exact ca în povestea lui Oscar Wilde, oamenii iubitori reușiseră să-și găsească să-și croiască drum înapoi în grădina inimii mele. Poate că petrecuseră luni de zile de cealaltă parte a zidului meu, sfărâmând răbdători bucată cu bucată din el. După ce m-am trezit în spital, am devenit beneficiarul unei cantităţi copleșitoare de dragoste din numeroase surse: părinţi, fraţi, prieteni și vecini. Contrastul de viaţă era incredibil de diferit faţă de ceea ce trăisem eu. Era ca și cum ai crede că întunericul iernii tale nu avea să se sfârșească niciodată și apoi să simţi razele soarelui de primăvară. În acea lumină, am văzut deodată zidul din jurul inimii mele așa cum era el. Precum Uriașul, mi-am putut da în sfârșit seama: Cât de egoist am fost!

50 50 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Dar în acea teribilă revelaţie exista și un motiv minunat de speranţă. Căci dacă viaţa mea era cu adevărat comparabilă cu izolarea Uriașului, însemna de asemenea că viaţa mea era la fel de comparabilă cu eliberarea sa finală. În acel moment, am devenit conștient de un adevăr teribil și frumos: aveam puterea de a alege. Puteam alege nivelul de viaţă și lumină pe care eram dispus să-l primesc. Știam asta pentru că o făcusem deja. Alesesem să calc pe urmele Uriașului. Alesesem să dau oamenii afară din viaţa mea. Alesesem să construiesc un zid în jurul inimii mele. Și dacă decisesem să construiesc un zid în jurul inimii mele, atunci puteam decide totodată să-l dărâm. Alegerea îmi aparţinea. Aveam să continui să-mi trăiesc viaţa pentru mine sau aveam să le-o dăruiesc celorlalţi? Și dacă alegeam să o dăruiesc, de unde urma să încep? Povestea Uriașului cel egoist mi-a arătat calea...

51 4 Privește pe fereastră! Cu cât ar fi mai mare viaţa ta dacă sinele tău ar deveni mai mic în ea... Ai scăpa din această mică piesă de teatru stridentă în care e jucată întruna propria ta mică intrigă şi te-ai regăsi sub un cer liber. G.K. Chesterton, ORTHODOXY 24 (Ortodoxie) Privind pe fereastra casei sale, Uriașul a văzut un băieţel care nu putea să se urce într-un copac și să se alăture prietenilor lui. Băieţelul avea ochii în lacrimi. Văzând asta, inima Uriașului s-a topit și a coborât pe furiș scările, a deschis încetișor ușa din faţă și a intrat în grădină. Uriașul era capabil să-și abandoneze recluziunea solitară, pentru că văzuse suferinţa altuia. A privit pe 24 Volum apărut în limba română la editura Humanitas, cu titlul Ortodoxia. O filozofie personală (n.red)

52 52 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE fereastra lumii sale singuratice și a văzut o lume dincolo de el. Primul pas spre eliberare este la fel de ușor precum a privi pe fereastra propriei lumi. Vezi cum ar putea suferi alţii și apoi deschide ușa să ieși și să-i ajuţi. Sora mea Shannon mi-a dat o cheie care m-a ajutat să îmi deschid ușa de fapt, mi-a dat un breloc. Shannon este cea mai mare dintre copii și s-a născut cu o formă moderată de paralizie cerebrală. Din cauza acestei afecţiuni a fost nevoită să se lupte cu o dizabilitate severă de învăţare și a avut dificultăţi în a merge drept. Shannon este la fel de blândă și de inocentă precum un copil; este una dintre cele mai caritabile și iubitoare persoane pe care le-am cunoscut vreodată. Nu acum mult timp, ea mi-a trimis acest afectuos: Eu am o dizabilitate de învăţare. Am făcut educaţie specială. De-a lungul şcolii primare, gimnaziului şi liceului. A trebuit să muncesc foarte mult. Sunt recunoscătoare pentru familia mea, pentru dragostea şi susţinerea pe care mi le-au acordat. Am absolvit liceul cu diplomă de merit. Predau Headstart ca asistent de învăţător part-time, lucrând cu copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Am grijă de nepoatele şi nepoţii mei. Cânt la pian după ureche. Îmi place la nebunie să scriu povestiri. Poţi face orice dacă îţi pui mintea la contribuţie. Cu toţii avem dizabilităţi în unele domenii. Unii oameni sunt capabili să-şi ascundă dizabilitatea sau handicapul mai bine decât alţii. Eu cred că toţi oamenii sunt speciali.

53 PRIVEŞTE PE FEREASTRĂ! 53 După ce am încercat să-mi iau viaţa, nu știu dacă Shannon a înţeles pe deplin ce se întâmplase sau ce putea să facă pentru a da o mână de ajutor. Dar când m-am întors de la spital și am intrat cu greu în casă, am găsit pe perna mea un cadou de la ea. Era un breloc de argint în formă de inimă pe care scria Moscova. De breloc era lipit un bileţel pe care scria: Sper să te faci bine repede. Nu știu dacă am cum să exprim valoarea acelui mic cadou. Așa cum cheile mici deschid uși mari, uneori lucruri mici și aparent simple pot fi catalizatori pentru schimbări colosale. Brelocul mi-a amintit de propria putere puterea cheii pe care o ţineam în mână. Acea cheie era abilitatea mea de a alege să deschid ușa detenţiei mele solitare și să ies în lume. Nu la mult timp după ce m-am întors de la spital, am aflat că Shannon și prietenul ei se despărţiseră. El voia o relaţie mai serioasă, dar ea pur și simplu nu era pregătită pentru acel tip de angajament. Relaţia lor fusese mult mai platonică decât alte relaţii, dar petrecuseră foarte mult timp împreună și se distraseră foarte mult. Din multe puncte de vedere, prietenul ei era unul dintre cei mai buni prieteni ai ei. Cam la o săptămână de când începusem recuperarea, îmi amintesc că am trecut pe lângă camera lui Shannon și am văzut-o cu sora mea Stephanie. Stephanie este a doua ca vârstă în familia noastră, dar în multe feluri părea să fie cea mai matură. A mers la facultate, s-a căsătorit, a născut trei fete și are o carieră full-time. Cu toate că Shannon crezuse mereu că acele lucruri aveau să i se

54 54 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE întâmple și ei, paralizia ei cerebrală a generat provocări și obstacole unice. Ani la rând, și-a urmărit surorile mai tinere măritân du-se și întemeindu-și propriile familii. Despărţirea de iubitul său care era totodată prietenul ei apropiat a fost probabil mult mai dificilă pentru ea decât își putuse imagina. Uitându-mă în camera ei în acea zi, am văzut ceva ce nu voi uita niciodată: Shannon stătea pe un scăunel, iar Stephanie era în spatele ei și o pieptăna. Lacrimi curgeau încetișor pe faţa lui Shannon. În acel moment, mi-am dat seama brusc că nu eram singura persoană care suferea. Exista o întreagă lume de suferinţă în afara zidurilor inimii mele. De fapt, exista altă persoană care suferea între zidurile propriei mele case. În timp ce mă gândeam la asta, mi-am amintit de brelocul pe care mi-l dăduse Shannon. Deși se războia cu propria durere, totuși ea privise dincolo de ea însăși pentru a mă ajuta. Acesta este unul dintre lucrurile cele mai interesante despre egoism: când ne gândim constant la noi înșine, lumea noastră se micșorează și durerea noastră devine sufocantă. Dar când ne gândim la ceilalţi, lumea noastră se extinde și propria durere devine mai puţin intensă pentru că nu mai este focalizarea noastră principală. Ideea egoismului sufocant a fost perfect ilustrată în Colindă de Crăciun a lui Charles Dickens. În întâl nirea crucială dintre Scrooge și fantoma lui Jacob Marley, Jacob devenit un suflet torturat și înlănţuit se plânge de vremurile când merge[a] prin mulţimi de oameni

55 PRIVEŞTE PE FEREASTRĂ! 55 cu ochii îndreptaţi în jos. În viaţă, ochii săi priviseră concentraţi, în mod îngust, lumea treburilor sale financiare. Dar în moarte, el a învăţat care ar fi trebuit să fie treaba sa: Umanitatea era treaba mea. Binele comun era treaba mea; caritatea, mila, îngăduinţa și bunăvoinţa erau toate treaba mea. Acordurile din negoţul meu erau doar un strop de apă în oceanul curprinzător al treburilor mele. După ce fantoma lui Jacob Marley se îndepărtează, Scrooge privește pe fereastră și vede o mulţime de fantome înlănţuite și nefericite. Era limpede că nefericirea tuturor consta în faptul că ele căutau să intervină în chestiuni umane ca să facă un bine, însă își pierduseră puterea pentru totdeauna. Restul poveștii îl urmărește pe Scrooge pe măsură ce descoperă o lume în afara lui însuși o lume în care el are responsabilitatea de a alina suferinţa celorlalţi. La fel ca pentru Ebenezer Scrooge, speranţa noastră pentru fericire în viaţă este legată de abilitatea noastră de a renunţa la noi înșine și de a-i iubi pe ceilalţi oameni. În romanul lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă, personajul principal, Raskolnikov, adoptă o filosofie egoistă, conform căreia oamenii măreţi sunt deasupra restricţiilor și obligaţiilor morale. Considerându-se pe sine unul dintre acești oameni, Raskolnikov ucide două femei și fură câteva lucruri. El ascunde toate dovezile crimelor sale și apoi încearcă să șteargă sângele din conștiinţa sa dar descoperă curând că nu poate. Filosofia sa egoistă

56 56 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE nu poate șterge pata crimelor sale. El este copleșit de o vină obsesivă, febrilă. Nu la mult timp după crimele sale, Raskolnikov o întâlnește pe Sonia, o femeie care știe ce înseamnă sacrificiul de sine, silită să practice prostituţia pentru a-și salva familia sărăcită. Judecând-o a fi o păcătoasă, la fel ca el, Raskolnikov este atras de ea. După ce află de zbaterile și de durerea ei, Raskolnikov începe să vadă o lume dincolo de el însuși și, în cele din urmă, își mărturisește crimele Soniei. Reacţia ei este unul din cele mai sublime momente din literatură: «Ce ai făcut... ce ţi-ai făcut!», spuse ea disperată şi, sărind în picioare, se agăţă de gâtul său, îşi aruncă braţele în jurul lui şi îl strânse la piept. Raskolnikov se trase înapoi şi se uită la ea cu un zâmbet mâhnit. «Eşti o fată ciudată, Sonia mă săruţi şi mă îmbrăţişezi când îţi spun despre asta... Nu te gândeşti la ce faci.» «Nu este nimeni nimeni în întreaga lume acum atât de nefericit ca tine», exclamă ea în delir, fără să audă ce spusese el, şi izbucni deodată într-un plânset isteric, violent. Un sentiment de mult nefamiliar îi inundă inima şi o îmblânzi deodată. Nu se luptă împotriva sa. Două lacrimi îi apărură în ochi şi îi atârnară de gene. Observă ironia: crezul egoist în sine însuși al lui Raskolnikov dusese la moartea a doi oameni și îl ucidea lent. Într-un contrast minunat, reacţia lipsită de egoism a Soniei în faţa lui Raskolnikov îl aduce în esenţă înapoi din morţi, îndemnându-l să mărturisească în cele din

57 PRIVEŞTE PE FEREASTRĂ! 57 urmă în faţa autorităţilor și dându-i speranţă pentru viitor. Exact cum Uriașul cel egoist s-a uitat pe fereastră și a văzut promisiunea primăverii, Scrooge și Raskolnikov au găsit speranţa și reînnoirea când au privit pe ferestrele propriilor vieţi. Când privim cu adevărat dincolo de noi, nu doar că găsim o lume plină de suferinţă, dar găsim totodată speranţă. Pentru că suferinţa pe care o vedem ne oferă ocazia să trecem dincolo de noi înșine și să-l înălţăm pe cel de lângă noi iar înălţând pe altcineva, ne înălţăm și pe noi înșine.

58

59 5 Înalţă pe altcineva! Înlăuntrul fiecărui copil este o sămânţă de măreţie. EZEKIEL SANCHEZ, COFONDATOR AL FUNDAŢIEI ANASAZI După ce Uriașul a deschis ușa detenţiei sale solitare, el s-a dus la băieţelul care nu putea urca în copac. Uriașul s-a strecurt prin spatele său, l-a luat cu blândeţe în mână și l-a pus sus în copac. Cred că este semnificativ faptul că Uriașul era capabil să înalţe băiatul în palmă. Uriașul a înălţat literalmente pe altcineva dar întinzându-se și ajutând pe altcineva, în timpul acestui proces el s-a ridicat simbolic pe sine. Există o poveste despre un bărbat înţelept care putea să interpreteze mesajele vântului și să audă gândurile oamenilor. El a călătorit din regat în regat,

60 60 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE impresionându-i pe săteni cu știinţa sa și împărtășind generos cu oamenii tot ce știa. Într-o zi, călătorul a ajuns în regatul unui rege foarte mândru. Gelos pe faima călătorului, regele le-a ordonat gărzilor sale să îl aresteze pe călător și să-l aducă la curtea sa, ca să-l chestioneze în faţa tuturor oamenilor. Spune-mi, călătorule, începu regele, este adevărat că citești mesajele vântului? Da, pot, răspunse călătorul. Regele pufni. Nu credea că cineva putea face un asemenea lucru. Și este adevărat că poţi citi gândurile oamenilor? Da, pot. Ei bine, atunci, spuse regele cu un zâmbet. Ţin o pasăre la spate. Spune-mi de vreme ce ești atât de puternic, este vie sau moartă pasărea? Călătorul deveni tăcut și sumbru, căci era o capcană. Citind gândurile regelui, el știa că acel rege viclean ţinea o pasăre vie în mâinile sale. Dacă acel călător spunea că era vie, regele ar fi strangulat pasărea și ar fi arătat trupul mort mulţimii. Dacă acel călător spunea că pasărea era moartă, regele i-ar fi dat drumul păsării nevătămată. Și astfel, călătorul spuse singurul lucru pe care-l putea spune: Răspunsul este în mâinile domniei tale. Cred că puterea acestei povești este dată de această ultimă replică. Răspunsul este în mâinile tale. În manieră asemănătoare, pentru multe dintre problemele noastre soluţiile pot fi găsite în mâinile noastre în înălţarea celorlalţi. Complicaţiile vin din a nu ști exact cum

61 ÎNALȚĂ PE ALTCINEVA! 61 să înalţi pe cineva. Când e cel mai bun moment să faci ceva? Care sunt oamenii cei mai importanţi pe care să-i ajuţi? Care este cel mai important lucru de făcut? Lev Tolstoi, faimosul romancier rus și reformist social, a pus exact aceleași întrebări. Acestea au fost răspunsurile sale: Există un singur moment care contează cel de Acum! Este cel mai important moment, pentru că este singurul moment în care avem vreo putere. Cel mai necesar om este cel cu care eşti, căci nimeni nu ştie dacă va mai avea vreodată de-a face cu altcineva; iar cea mai importantă chestiune este să-i faci bine, fiindcă pentru acest unic scop a fost trimis acest om în viaţa ta! ( Trei întrebări, în Cu ce trăiesc oamenii şi alte povestiri) Cu alte cuvinte, îngrijorează-te mai puţin pentru lucrurile din afara sferei tale de influenţă. Cel mai important moment este cel de acum, iar cea mai importantă persoană în acest moment este persoana cu care ești, și cel mai important lucru pe care-l poţi face în acest moment este să-i faci un bine acelei persoane. Este la fel de simplu precum sfatul dat mie de Erich: Dar știu că singurul lucru care contează este să înveţi să iubești oamenii. Dacă înveţi să iubești oamenii pe care-i servești, atunci toate lucrurile se vor așeza de la sine. Adesea, suntem tentaţi să credem că avem puţin de oferit lumii. Credem că nu e cu putinţă să ajutăm o persoană sau alta, pentru că nu îi înţelegem condiţia

62 62 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE sau nu avem suficientă pregătire, influenţă, resurse sau bani. Adevărul este că abilitatea noastră de a iubi este tocmai ceea ce poate ajuta la înălţarea oamenilor din cele mai întunecate colţuri ale inimii lor. Familia mea nu a fost pregătită pentru prevenirea unei sinucideri și pentru reacţia aceasta, dar micile lor fapte de ajutor au avut un efect profund asupra mea 25. Ca seminţele, micile fapte luminoase pot alcătui un uriaș pom al vieţii. Am descoperit acest adevăr în toamna lui 2007, pe când munceam la Fundaţia Anasazi, un program de terapie în sălbăticie pentru tinerii vulnerabili. Acest program este situat în deșertul din nord-estul Arizonei, o distanţă ca de la cer la pământ faţă de climatele din Alaska și Rusia cu care mă obișnuisem. În sălbăticie, am făcut drumeţii și am ajutat adolescenţi care se luptau cu dependenţa de droguri sau care treceau prin depresie, tulburări alimentare, furie sau o mulţime de alte probleme. Dotat cu personal medical și clinic pregătit, programul oferă un curs de șase săptămâni în natură: abilităţi primitive, mâncare organică, drumeţii prin canioane și dormit sub cerul liber. Pentru tineri, timpul petrecut în sălbăticie este o oportunitate de a se detoxifica de orice abuz de droguri și totodată le acordă timp să se gândească în liniște la propriile vieţi. Eu am venit să lucrez în program pentru a-mi întări propria viaţă. Recuperarea mea lentă după tentativa de 25 Pentru Dumnezeu, am scris despre ei în cartea asta!

63 ÎNALȚĂ PE ALTCINEVA! 63 sinucidere îmi dăruia un nou scop: voiam să încerc să mă deschid și să-i ajut pe ceilalţi. Dar după ani în care dusesem o viaţă superficială, chiar nu știam dacă aveam ceva de oferit. După câteva luni în care am lucrat acolo, am întâlnit o tânără participantă pe care o voi numi Megan. Adevărul este că, atunci când am văzut-o prima oară pe Megan, am sperat că nu voi fi rugat să lucrez cu ea. Deși avea doar șaisprezece ani, Megan arăta precum o luptătoare care trecuse prin focurile iadului. Ochii ei erau grei de oboseală și furioși. Totul în legătură cu aspectul ei exterior înăsprit mi-a dat impresia unui cactus saguaro ţepos constant în defensivă. Soarta a făcut ca Andrew, directorul nostru pe teren, să ne roage pe mine și pe alţi câţiva angajaţi să mergem cu ea timp de o săptămână. În timp ce ieșeam din birou pentru a-i anunţa pe ceilalţi, el m-a tras deoparte și mi-a spus aceste cuvinte de încurajare: Seth, amintește-ţi ce predăm noi mereu înăuntrul fiecărui copil există o sămânţă de măreţie. Barierele și fortificaţiile pe care le ridică în jurul acestui potenţial pot părea intimidante, dar zidurile din afară nu sunt nimic în comparaţie cu potenţialul dinăuntru. Cuvintele sale mi-au amintit de eforturile continue ale prietenilor și ale familiei mele de a căuta ce era mai bun în mine. M-am hotărât să-mi petrec restul săptămânii cu Megan căutând tot ce avea bun în ea și încurajând-o.

64 64 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE La început, a fost solicitant. Megan era extrem de reticentă la program și nu aveam multe în comun. Avea o personalitate caustică și se răstea adesea, spunând lucruri dăunătoare. Dar eu hotărâsem că aici nu era vorba despre cât de greu era pentru mine era vorba despre cât de greu trebuie să-i fi fost lui Megan. O mulţime de oameni nu renunţaseră la mine, ani de-a rândul. De ce să renunţ la Megan după doar câteva zile? Pe măsură ce persistam, a început să se întâmple ceva cu adevărat remarcabil. Cu cât am ajuns s-o cunosc mai bine pe Megan și să aflu mai multe despre viaţa ei, cu atât am ajuns să o respect, să o admir și să o iubesc mai mult pe această fată care trecuse prin atâtea. Am început să înţeleg de ce simţea că trebuie să-și înalţe un zid de apărare. Cu cât o ascultam mai mult și încercam să o înţeleg, cu atât mai mult părea să simtă că putea renunţa să se apere. Spre sfârșitul săptămânii, m-am așezat la discuţii cu Megan, ca să-i împărtășesc o listă pe care o făcusem. Era o listă a seminţelor ei de măreţie, o compilare a tuturor lucrurilor măreţe pe care le văzusem în înteriorul ei, pe parcursul săptămânii. Nu era o listă scurtă. Când am terminat de citit lista, m-am uitat la ea și am observat că lacrimile i se adunau în ochi. Eram șocat. Nu mă așteptasem ca acea fată dură să reacţioneze în acel mod. Seth, a șoptit ea, nimeni nu mi-a spus vreodată așa ceva înainte.

65 ÎNALȚĂ PE ALTCINEVA! 65 Câteva săptămâni mai târziu, m-am întâlnit cu Megan când termina programul. Faţa ei era mânjită de praf și murdărie de la drumeţiile prin sălbăticie, dar ea strălucea precum soarele. Ochii ei, cândva grei de oboseală și plini de furie, străluceau acum de viaţă și lumină. Megan a văzut și a crezut în seminţele ei de măreţie. Am comparat-o cândva pe Megan cu un saguaro, cactusul ţepos, ca un copac, ce crește în deșertul Arizonei. Lucrul interesant la saguaro este că, în ciuda mijloacelor sale de apărare, conţine mult mai multă viaţă decât am crede. De exemplu, în rarele ocazii când plouă în deșert, un saguaro se extinde vizibil pe măsură ce absoarbe pe cât de multă apă poate. Dar un saguaro conţine încă o formă de viaţă secretă. În fiecare iunie, chiar în vârful cactusului saguaro se coc fructele sale bine păzite și la care se ajunge greu. Aceste fructe nu sunt doar incredibil de delicioase și valoroase, ci conţin și o abundenţă copleșitoare; fiecare fruct saguaro conţine un număr de aproximativ două mii de seminţe. De când am plecat din Anasazi, Megan a continuat să facă lucruri uimitoare. Primesc vești de la ea din când în când. Îmi spune despre călătoriile pe care le-a făcut, lucrurile pe care le-a realizat, ajutorul pe care l-a acordat și familia și prietenii pe care-i iubește. S-o aud vorbind despre viaţa pe care o trăiește îmi îmbogăţește și împlinește propria viaţă. Am făcut parte din călătoria ei am mers cu ea. Înăuntrul fiecărei persoane este o sămânţă de măreţie.

66 66 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Am auzit cândva pe cineva comparându-ne vieţile cu roata unei căruţe. A spus că atunci când suntem pe roată, ar trebui să ne întindem în jos și să-i ridicăm pe cei care sunt sub noi. Apoi, când ei ajung pe roată, se vor întinde spre noi și ne vor ridica. Aceasta este singura cale prin care putem înainta cu adevărat în viaţă întinzându-ne către celălalt și ridicându-l. Exact ca Uriașul sau ca regele, putem găsi în mâinile noastre răspunsurile la vieţile noastre în forma micilor acţiuni de ajutor pe care le realizăm pentru ceilalţi. Întinde-te către cineva și ridică-l. Caută și recunoaște seminţele sale de măreţie, pentru că atunci când îi ridicăm și inspirăm pe alţii, ne ridicăm totodată pe noi înșine.

67 6 Dărâmă zidul! Poţi alege să te întorci la siguranţă sau să mergi înainte şi să te dezvolţi. Întotdeauna trebuie să alegi să te dezvolţi; întotdeauna trebuie să-ţi depăşeşti frica. ABRAHAM MASLOW, PSIHOLOG După ce Uriașul le-a arătat copiilor că nu mai era un Uriaș egoist, s-a întors spre ei și a anunţat: Acum, asta e grădina voastră, copilașilor. Apoi și-a luat barda cea mare și a dărâmat zidul. Fiecare dintre noi a construit ziduri într-o formă sau alta. Ele pot fi ziduri extraordinar de defensive, construite din furie și ură, sau pot fi pur și simplu ziduri preventive, construite din frică și durere. Unele ziduri defensive pot fi construite în mod justificat, pentru a te împiedica să te rănești singur sau să fii rănit de altcineva. Dar, adesea, aceste ziduri ţin viaţa la distanţă mai mult decât fusese intenţia iniţială.

68 68 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Am devenit conștient de acest fapt când am fost contactat de o rusoaică pe nume Galena, o localnică din Nahodka pe care o cunoscusem cât locuisem acolo. Galena se mutase în Statele Unite pentru a studia engleză și a-și continua educaţia. Întotdeauna liniștită, senină și caldă, Galena este întruparea vie a portului maritim în care crescuse. Prietenoasă cum era, Galena m-a contactat de câteva ori, vrând să știe ce făceam și poate să ne vedem. Încă amărât în urma experienţelor mele trecute, am făcut tot ce-am putut pentru a o respinge pe Galena din viaţa mea. Pur și simplu nu voiam să am nimic de-a face cu Rusia. În toamna lui 2007, am primit un de la Galena. În el, îmi scrisese așa: Seth, mă rog să fii sănătos. Este totul în regulă cu tine? Dacă ai nevoie de vreun ajutor sau de cineva cu care să vorbești, poţi apela oricând la mine, ușa este mereu deschisă pentru tine. Vreau doar să fiu prietena ta. Imaginează-ţi cât de ingrat m-am simţit după ce am citit asta. Iată-mă muncind cu zel pentru a consolida un zid care să-i ţină pe ruși departe de viaţa mea. Și totuși, de cealaltă parte a zidului se afla o rusoaică ce promisese să lase mereu ușa prieteniei deschisă pentru mine. Cuvintele Galenei au impulsionat următoarea etapă din dorinţa mea de schimbare. Am decis să îmi demolez zidul (să-mi înfrunt frica) întorcându-mă în Rusia. Pe parcursul a doi ani, acea ţară evoluase în întruchiparea tuturor lucrurilor de care îmi era frică. Dar mă sătu-

69 DĂRÂMĂ ZIDUL! 69 rasem să trăiesc în frică. Mă săturasem să construiesc ziduri și să mă ascund după ele. Și astfel, după ce am făcut puţină cercetare, am găsit un program de predare a limbii engleze care m-a dus la Moscova, însăși inima Rusiei (dacă tot riscăm, să o facem cu stil, nu-i așa?). Părea un aranjament minunat. Singura problemă era că trebuia să locuiesc la o familie de ruși. Deși alarmele străin-egal-pericol îmi răsunau în cap de parcă ar fi fost Cocoșatul de la Notre Dame după o băutură energizantă Monster 26, am auzit ceva foarte diferit într-un locșor tăcut din inima mea. Era o amintire vocea blândă a lui Erich: Dar știu că singurul lucru care contează este să înveţi să iubești oamenii. Dacă înveţi să iubești oamenii pe care-i servești, atunci totul se va așeza de la sine. Și astfel, în ianuarie 2008 în toiul unei ierni rusești grele m-am urcat într-un avion spre Moscova. După o zi întreagă de călătorit, m-am întâlnit cu familia de ruși care avea să-mi fie gazdă, pe o stradă din faţa apartamentului lor. Tatăl, Dimitri, era un bărbat înalt, slab, cu păr lung, întunecat, sârmos, ce-l făcea să arate mai degrabă ca o sperietoare de ciori gigantică decât ca un urs stereotipic rus. Mi-a zâmbit și mi-a întins mâna. Bine ai venit în casa noastră, a spus el în engleză, cu un pronunţat ac- 26 Niciun joc intenţionat de cuvinte, Quasimodo.

70 70 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE cent rusesc. Introvertitul din mine nu era prea dornic de contact fizic, dar m-am forţat să dau mâna cu el. Acel mic gest a deschis calea unei prietenii ce a dărâmat barierele. Totul a început când Dimitri a lăsat să-i scape că el era un fan al filmelor Indiana Jones. Seth, a spus el, vrei să urmărești Indiana Jones cu mine și Pașa? Eram șocat. Indiana Jones? am repetat eu. Îţi place Indiana Jones? Dimitri s-a uitat la mine de parcă eram prostia personificată. Sunt filmele mele preferate, a spus el. Sunt filmele mele preferate, am spus eu, uluit de faptul că unui rus putea să-i placă Indiana Jones. Apare unul nou în mai. Îmi aduc aminte cu claritate ce s-a întâmplat în continuare: Dimitri a privit în sus spre mine, a scăpat hârtiile pe care le ţinea și a înjurat în rusește. Vorbești serios? a spus el. Uriașul rus, sperietoarea de ciori, arăta la fel de zăpăcit ca un copil mic. Eu am rânjit și am aprobat din cap. Trebuie să vedem filmul ăsta, a zis Dimitri cu o hotărâre neclintită. În ziua în care apare... trebuie să vedem filmul ăsta. Deși gândul de a vedea noul film Indiana Jones în noaptea lansării în Moscova era palpitant, eram un pic neliniștit. Ăăă..., Dimitri? am ezitat eu. Nu știu dacă ar trebui să mergem să-l vedem împreună.

71 DĂRÂMĂ ZIDUL! 71 Dimitri părea jignit. De ce? Ei bine, pentru că personajele negative sunt sovietici, am recunoscut eu. Dimitri a râs și a dat din mână. Oh, nu-ţi face griji! Am fost și eu sovietic. Nici mie nu-mi plac sovieticii. Hai, Indy! Am râs și eu cu el și ne-am așezat și-am urmărit Indiana Jones și Ultima Cruciadă, în rusă 27. Mai târziu în acel an, pe 2 martie, în Rusia au fost alegeri naţionale. Evenimentul mi-a oferit oportunitatea de a vorbi cu gazda mea despre un subiect pe care îl evitasem înainte: comunismul și politica în Rusia. Dimitri era copil când se dizolvase Uniunea Sovietică și numeroasele sale republici s-au putut guverna independent. Însăși Federaţia Rusă trecuse printr-o schimbare guvernamentală dramatică, făcând tranziţia de la sistemul comunist la o republică constituţională semiprezidenţială. Puterea politică trecuse de la un sistem extrem de centralizat în care toată puterea aparţinea politicienilor la un sistem descentralizat în care poporul avea să deţină puterea. Și asta n-am putut noi să înţelegem, a spus Dimitri, lăsând jos ceașca de ceai. Pentru prima dată în istoria noastră, liderul ţării noastre mergea printre oameni. 27 Ar trebui să menţionez că am mers la Indiana Jones şi Regatul Craniului de Cristal în ziua lansării. Nu ne-a plăcut. După film, Dimitri s-a întors spre mine şi-a zis: Deci bănuiesc că, în cele din urmă, America a trimis o bombă în Rusia!

72 72 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE De când mă știu, a continuat el, liderii noștri nu vorbeau niciodată cu noi. Ei doar ne vorbeau. Și ne spuneau că Vestul este inamicul nostru și că trebuie să fim mereu pregătiţi să pornim la război împotriva lui. Puţini dintre noi cunoșteau pe cineva în Vest și puţini dintre noi cunoscuseră ceva în afara ţării noastre. Dar când Gorbaciov a devenit președinte, totul a început să se schimbe. Nu doar că vorbea cu noi, dar el mergea printre noi. El a spus că voia să fie mai deschis cu Vestul și cu restul lumii. Când ţara noastră s-a deschis spre restul lumii, am început și noi să înţelegem ceva: oamenii din lume nu erau atât de diferiţi de noi pe cât ni se spusese. Vestul nu mai era un inamic, ci mai mult o familie de mult pierdută. Gazda mea a căzut pe gânduri pentru o clipă înainte de a adăuga: Acesta este unul dintre motivele pentru care noi alegem să avem un invitat american în familia noastră ca să descoperim cât de asemănători suntem. Stând în acea bucătărie în Moscova, molfăind gofre și bând ceai cu Dimitri, mi-am amintit din nou cuvintele lui Erich: Dar știu că singurul lucru care contează este să înveţi să-i iubești pe oameni. În acel moment, m-am uitat la acel bărbat care era gazda mea și l-am văzut într-o lumină complet diferită. Iată un om care îmi fusese odată străin, dar acum alături de mine stătea Dimitri, un rus înalt care își deschisese inima și casa pentru mine. Datorită generozităţii sale și faptului că decisesem să ies dintre zidurile mele, reușise

73 DĂRÂMĂ ZIDUL! 73 să devină nu doar prietenul meu, ci și figura tatălui în viaţa mea. M-am gândit la tatăl meu, care trăise de cealaltă parte a Zidului Berlinului și care crezuse cândva că rușii erau inamicul. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, fiul său locuia în casa unui fost sovietic, mâncând gofre 28, vorbind despre politică și având conversaţii profunde, care schimbă viaţa. Căderea la propriu a Zidului Berlinului nu a semnificat doar sfârșitul Războiului Rece între naţiuni, ci a iniţiat și posibilitatea unor relaţii calde între oameni. 28 Câteva gânduri despre gofrele ruseşti: sunt delicioase, sunt încântătoare şi sunt produsele de patiserie principale ale raiului. Nu mă contrazice, am sunat şi am întrebat.

74

75 7 Inima Rusiei Nu există oameni obişnuiţi. Nu ai vorbit niciodată cu un simplu muritor. Naţiuni, culturi, arte, civilizaţii acestea sunt muritoare, iar viaţa lor este pentru noi precum viaţa unui ţânţar. Dar nemuritorii sunt cei cu care glumim, muncim, ne căsătorim şi pe care îi exploatăm orori nemuritoare sau splendori veşnice. C.S. LEWIS, THE WEIGHT OF GLORY (Greutatea gloriei) Când inima Uriașului cel egoist s-a schimbat, el nu i-a mai văzut pe copii ca pe niște intruși, ci ca pe cele mai frumoase flori din grădină. Cu cât ajungem să-i iubim mai mult pe oameni, cu atât înţelegem mai mult că vieţile noastre sunt mai frumoase când sunt pline de oameni. Nu la mult timp după conversaţia mea cu Dimitri, într-o seară am făcut o plimbare prin centrul Moscovei, prin Piaţa Roșie. Îmi amintesc clar acea plimbare. A rămas de-atunci una dintre amintirile mele preferate.

76 76 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Mă întâlneam cu un prieten de-al meu, Vladimir, un om pe care-l ajutasem în misiunea mea în Nahodka. Până în ziua de azi, sunt consternat că, în zelul cu care îmi uram misiunea, uitasem aproape complet de Vladimir. Născut în Ucraina, dar crescut în Rusia, Vladimir a fost primul rus care m-a salutat după ce avionul meu a aterizat în Vladivostok. Deși știa doar câteva cuvinte în engleză și eu știam și mai puţin în rusă, asta nu ne-a împiedicat să devenim prieteni. În ciuda barierei de limbă, ne-am apropiat surprinzător de repede. Se pare că Vladimir și cu mine aveam același simţ al umorului un lucru periculos, cu siguranţă. Ca să fiu foarte sincer, am făcut o mulţime de farse și ne-am învăţat unul pe celălalt o mulţime de cuvinte și expresii ajutătoare 29 care, în cele din urmă, îl bagă pe celălalt în necaz. Doi ani mai târziu, ne aflam amândoi în partea opusă a Rusiei și mergeam pe trotuarele de piatră cubică ale Moscovei, rememorând misiunile pe care le avuseserăm. Când vorbeam, râdeam de felul în care părea că, în mare parte, nu făcuserăm altceva decât să jucăm șah și să mâncăm gofre. Vorbeam despre ce facem acum și despre planurile noastre de viitor. Conversaţia alterna 29 De exemplu, ştiai că omisiunea sunetului L poate transforma cuvântul rusesc care înseamnă a se ruga în expresia a face baie? Se pare că aceasta este o distincţie foarte importantă dacă le ceri persoanelor absolut străine să se roage cu tine.

77 INIMA RUSIEI 77 rapid între engleză și rusă niciunul dintre noi nu știa limba celuilalt, însă cu toate acestea ne înţelegeam cât se poate de bine între noi. După un timp (și câteva farse minore 30 ), am ajuns în Piaţa Roșie. Să spui că Piaţa Roșie este frumoasă noaptea ar fi o subestimare. Să știi că mergi prin sute de ani de istorie; să treci printre mormintele revoluţionarilor, liderilor și martirilor; să stai încremenit în faţa statuilor impresionante din bronz ale lui Minin, Pojarski și mareșalului Gheorghi Jukov toate acestea te fac să reflectezi profund. Și strălucirea absolută a Pieţei Roșii! Pur și simplu, nu există nimic comparabil. Să vezi miile de luminiţe albe de pe magazinul GUM, să te uiţi la Catedrala Sf. Vasile acoperită de zăpadă sau să mergi în umbra zidurilor străvechi și măreţe ale Kremlinului sunt pentru mine lucruri imposibil de descris. Nu există cuvinte pentru a descrie exact cât de extraordinar de frumoasă este Piaţa Roșie noaptea! Totuși, în acea noapte, am fost mai puţin interesat de istoria ţării și de arhitectura mallurilor și zidurilor sale, și mai preocupat de oamenii care se adunaseră în piaţă. Îmi aduc aminte că mă uitam împrejur, la toţi acei oameni diferiţi. Zâmbeau, râdeau și făceau fotografii. 30 Vladimir a încercat să convingă câteva fete americance că străinii aveau noroc dacă sărutau ruşi localnici într-un loc faimos pe trotuar. Întâmplarea făcea ca Vladimir să stea mereu în acel loc în special indiferent unde mergeam.

78 78 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Sunt sigur că erau ruși, ucraineni, armeni, americani și numeroși alţi indivizi ale căror naţionalităţi nu le puteam identifica. Dar nu prea îmi dădeam seama de diferenţele dintre ei. Din nou, mi-au revenit în minte cuvintele lui Erich dar de această dată cu o forţă care mi-a pătruns în inimă. Dar știu că singurul lucru care contează este să înveţi să-i iubești pe oameni. Dacă înveţi să iubești oamenii pe care-i servești, atunci totul se va așeza de la sine. Pentru prima dată, am început să regret decizia mea de a părăsi Rusia. Dar acest sentiment de regret nu a fost determinat de rușine sau vină a fost determinat de faptul că mi-am dat seama la ce renunţasem: la oportunitatea de a iubi și servi oameni pe care nu aveam să-i mai întâlnesc niciodată. Nu i-aș fi întâlnit niciodată pe Erich, Galena sau Vladimir dacă nu m-aș fi dus vreodată în Rusia. Ce alţi oameni ce alte momente în plus din viaţă am respins pentru că hotărâsem să construiesc un zid? Undeva pe acele trotuare din Piaţa Roșie, l-am oprit pe Vladimir și am încercat să-mi cer scuze că părăsisem Rusia. Am încercat să-i spun cât de rău îmi părea că nu-i fusesem un prieten mai bun. El s-a uitat la mine și s-a încruntat. Nu, mi-a spus el, dând din cap. Nu trebuie să-ţi ceri scuze. Tu, fratele meu. Undeva pe străzile pietruite din apropierea zidurilor roșii ale Kremlinului și de turnurile colorate ale Catedralei Sf. Vasile, inima mea s-a topit iarna se sfârșise oficial. La fel ca Uriașul, am simţit lumina și am putut

79 INIMA RUSIEI 79 vedea în sfârșit că cele mai frumoase flori erau oamenii din jurul meu. Interesant este că numele Piaţei Roșii nu se referă la cărămizile roșii ale clădirilor din preajmă; cuvântul roșu în limba rusă are numeroase sensuri. În forma sa arhaică, cuvântul kpachaя (krasnaya) înseamnă atât roșu, cât și frumos. În secolul al XVI-lea, negustorii care-și vindeau marfa în piaţă au numit-o frumoasă datorită Catedralei Sf. Vasile, a cărei prezenţă îţi taie respiraţia. Dar există un sens și mai profund pentru culoarea roșie. În cultura americană, roșul a fost asociat cu furia, oroarea, sângele și moartea toate conotaţii negative. Dar în cultura rusă, culoarea roșie reprezintă exact opusul. Roșul este culoarea pasiunii, a dezvoltării revoluţionare, a sângelui care ne ţine în viaţă și este printre culorile care simbolizează soarele. Astfel, roșul înseamnă atât lumină, cât și viaţă. Într-un sens poetic, când stăteam în Piaţa Roșie, stăteam chiar în inima Rusiei 31. Iar în inima Rusiei, inima mea era schimbată. Aproape exact cinci ani mai târziu, stăteam în Temple Square 32 în Salt Lake City, Utah. În ciuda vântului rece, soarele topea rapid zăpada, iar florile colorate de primăvară se iveau printre peticele albe rămase. Era ziua nunţii Galenei, draga mea prietenă din Nahodka. După câţiva ani de studii, Galena se îndrăgostise 31 Îţi aminteşti de brelocul în formă de inimă al lui Shannon? 32 Din Piaţa Roşie până în Temple Square, de la o experienţă cu un rus la altul similitudini la tot pasul!

80 80 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE de Jacob, un american cu inimă bună, și s-au decis să se căsătorească. Ceremonia lor a fost rostită întâi în engleză și apoi în rusă și, în timp ce stăteam acolo ascultând, m-am gândit la cât de minunat și de simbolic era acel moment. Aici, la altarul căsătoriei, însuși simbolul sacrificiului și dragostei, stăteau două inimi care își dedicau vieţile una celeilalte. Dar dragostea lor nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi fost demolate ziduri fizice și metaforice. La ceremonie erau prezenţi bărbaţi și femei de naţionalităţi diferite, veniţi să sărbătorească viaţa nouă care, în mod simbolic, tocmai începea. În acel moment, vieţile a sute de oameni familia și prietenii miresei și ai mirelui încetaseră să se raporteze la ziduri și graniţe și se raportau acum la sacrificiu și dragoste. Doi oameni aleseseră să-și sacrifice vieţile pe care le avuseseră până atunci, în favoarea unei vieţi mai bogate, împreună. Aproximativ un an mai târziu, o ţineam în braţele mele pe fiica nou-născută a lui Jacob și a Galenei. Bebelușul s-a ghemuit la mine în braţe și a adormit imediat. Uită-te la asta, mi-a spus Galena zâmbind. Îl iubește pe Дядя Cet. Din fericire, Galena nu a observat lacrimile care se adunaseră în ochii mei când m-a numit în rusă unchiul Set. După șapte ani de prietenie, Galena dăduse glas unei înţelegeri anterioare negrăite: devenise ca o soră pentru mine.

81 INIMA RUSIEI 81 Gândindu-mă la experienţele mele cu Vladimir și Galena, nu mă pot abţine să nu-mi treacă prin minte că aceste momente tandre nu ar fi fost posibile dacă zidurile nu s-ar fi dărâmat dacă ei nu ar fi văzut în mine un frate. Îmi amintesc de o puternică poveste adevărată împărtășită de istoricul american David McCullough. Povestea se desfășoară în timpul Războiului American de Independenţă, la scurt timp după ce generalul George Washington suferise o înfrângere grea. În dimineaţa următoare, a sosit o unitate din Pennsylvania ostaşi, printre care se găsea şi un tânăr ofiţer pe nume Charles Wilson Peale, faimosul pictor. El şi-a croit drum printre trupele zdrenţăroase ale lui Washington, care scăpaseră din New Jersey, şi a scris despre asta în jurnalul său. A spus că nu mai văzuse în toată viaţa lui asemenea fiinţe umane nenorocite înfometate, extenuate, murdare. În special pe un anumit bărbat l-a considerat cea mai deplorabilă fiinţă umană pe care îi căzuseră ochii vreodată. El a descris că părul bărbatului era complet încâlcit şi că îi atârna peste umeri. Bărbatul era dezbrăcat, avea pe el doar un pled. Picioarele sale erau rănite, faţa îi era plină de răni, de la boală. Peale îl studia, când, deodată, şi-a dat seama că bărbatul era propriul lui frate. ( Cauza glorioasă a Americii, discurs ţinut la Brigham Young University, pe 27 septembrie 2005) Stând cu Vladimir pe trotuarele din piatră cubică din Piaţa Roșie, m-am simţit de parcă mă regăsisem cu un frate de mult pierdut. Dar în această situaţie, eu eram

82 82 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE cel care fusese îngheţat în zdrenţe, în timp ce el știuse întotdeauna că eram fraţi. Iar prietenia mea cu Galena mă învăţase că atunci când alegem să deschidem o ușă, în loc să construim un zid, ne parvine o putere de nedescris. Îi invită și pe alţii să-și dărâme propriile ziduri și ne oferă nouă oportunitatea de prietenie și unitate. La fel ca Uriașul cel egoist, eu fusesem binecuvântat cu o măsură în plus a vieţii, pentru că Vladimir și Galena mă învăţaseră cum să recunosc în ceilalţi oameni cele mai frumoase flori din grădina vieţii mele. Vladimir mi-a spus cândva: Eu cred că Dumnezeu ne face să părem diferiţi pentru a putea fi surprinși de bucurie când descoperim că suntem, de fapt, o familie de mult pierdută.

83 8 O lumină în sălbăticie Doar când suntem suficient de curajoşi să explorăm întunericul vom descoperi puterea infinită a luminii noastre. BRENÉ BROWN, THE GIFTS OF IMPERFECTION 33 (Darurile imperfecţiunii) A jung acum la partea din povestea Uriașului cel egoist care l-a afectat atât de mult pe tatăl meu. A fost momentul în care Uriașul a descoperit elementul care transformase grădina vieţii sale: lumina. În toată această expunere a mea despre viaţa noastră care este comparabilă cu o grădină, aș rata ţinta dacă nu aș scrie despre rolul suprem pe care soarele sau lumina îl are în viaţa noastră. În povestirea sa, Oscar Wilde a personificat lumina prin băieţelul care l-a ajutat pe Uriașul cel egoist să 33 Volum apărut cu acest titlu la Editura Adevăr Divin, 2013 (n.red.)

84 84 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE decidă să-și dărâme zidul. Într-o dimineaţă de iarnă, Uriașul a privit pe fereastra sa și a văzut o priveliște nemaipomenită. În cel mai îndepărtat colţ al grădinii era un copac complet acoperit cu boboci albi, adorabili. Ramurile sale erau toate aurii și fructele argintii atârnau de ele, iar dedesubt stătea băieţelul care îl iubise. Când Uriașul a fugit să-l salute pe micul său prieten, și-a dat seama că băiatul era mult mai mult decât părea să fie. [O] ciudată mirare îl cuprinse, și îngenunche înaintea copilașului. Zâmbind, copilul îi vorbi Uriașului. M-ai lăsat să mă joc odată în grădina ta, astăzi vei veni cu mine în grădina mea, care este Paradisul. În cele din urmă, acest băieţel a fost cel care l-a inspirat pe Uriaș să se schimbe. Precum lumina soarelui, influenţa băiatului a fost cea care a transformat grădina de iarnă într-una de primăvară. Oricare ar fi credinţele voastre religioase, poate că reușim cu toţii să cădem de acord asupra puterii cuprinzătoare a luminii atât fizice, cât și spirituale. În esenţa sa, lumina este tot ce ne încurajează să tindem spre mai bine. Lumina poate să învingă iarna, să alunge întunericul și să ne ajute să vedem lucrurile mai clar. Nu există progres fără lumină. Într-adevăr, lumina este fundamentul pentru ceea ce eu consider a fi cea mai minunată poveste spusă vreodată. Probabil că ai auzit această poveste de o mie de ori fără să-ţi dai seama. Ecoul acestei povești s-a perpetuat în timp și a devenit temelia fiecărei povești inspiratoare,

85 O LUMINĂ ÎN SĂLBĂTICIE 85 apărătoarea dragostei adevărate și modelul pentru ceea ce ar trebui să aspirăm să devenim. Unul dintre cele mai timpurii ecouri ale acestei povești a fost auzit în Grecia antică. Conform mitologiei lor, exista un titan un zeu grec pe nume Prometeu. Se spune că Prometeu nu doar i-a creat pe oameni, dar i-a și salvat. În secret, zeii se temeau că oamenii aveau potenţialul de a urca în vârful Muntelui Olimp casa lor și de a deveni rivalii lor. Ca să evite asta, zeii i-au ţinut pe bărbaţi și pe femei pe pământ, ascunzându-le singurul lucru care le-ar fi permis să devină superiori darul focului. Fără foc, bărbaţii și femeile erau incapabili să străpungă întunericul nopţii, să se încălzească, să creeze unelte, să-și gătească mâncare sau să confecţioneze arme cu care să se lupte cu animalele sălbatice și cu monștrii. În timpul zilei, ei umblau prin noroiul rece, umed, iar noaptea se cuibăreau împreună în peșteri, din nevoia de căldură. Uitându-se la oameni, pe care-i crease cu mâinile sale, lui Prometeu i s-a făcut milă de ei și s-a hotărât să le ducă focul sfidându-i făţiș pe zei. În toiul nopţii, Prometeu a furat o parte din flacăra eternă de pe Muntele Olimp și și-a părăsit casa paradisiacă pentru a binecuvânta umanitatea cu această lumină. După ce le-a arătat focul bărbaţilor și femeilor, el i-a învăţat cum să îl facă singuri și cum să-l folosească în avantajul lor. Entuziasmaţi de această nouă putere,

86 86 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE oamenii au început să aprindă focuri și să-i facă propriile unelte. Din vârful Muntelui Olimp, zeii urmăreau cum valea de dedesubt se trezea la viaţă cu zeci sute de focuri. Prometeu era de negăsit. Înfuriat de ceea ce făcuse Prometeu, Zeus l-a condamnat la o pedeapsă eternă. Dar ce-i făcut e bun făcut. Într-un mod cât se poate de real, Prometeu aprinsese un foc ce nu mai putea fi stins niciodată. Și, de atunci încolo, umanitatea avea să-l onoreze și să-l venereze pe Prometeu: cel ce dăruise viaţă și lumină. Ani mai târziu, Prometeu a fost salvat din suferinţa sa de Hercule. Această acţiune a fost simbolică din multe puncte de vedere. Să fie salvat de Hercule jumătate bărbat, jumătate zeu a însemnat iertare și reconciliere între cer și pământ. Povestea lui Prometeu ne mai învaţă și altceva despre darul vieţii. Prometeu, un zeu-titan, a coborât din înâlţimile Muntelui Olimp pentru a dărui putere și ajutor umanităţii celor slăbiţi și obidiţi. Ani mai târziu, Hercule, un om, în ascensiunea sa spre a deveni zeu, l-a salvat pe Prometeu de o pedeapsă dureroasă. Această ironie întărește adevărul care spune că, înălţându-i pe ceilalţi, ne înălţăm și pe noi înșine. În cele din urmă totuși, povestea lui Prometeu este doar un ecou al unei povești mai măreţe. O recunoști? Este povestea sacrificării propriei vieţi propriilor nevoi pentru a aduce lumină și viaţă celorlalţi. Este

87 O LUMINĂ ÎN SĂLBĂTICIE 87 povestea unui sacrificiu dureros, urmat de o evoluţie glorioasă. Această poveste este atât de importantă, încât este repetată iar și iar și iar. Literatura este plină de personaje care-și sacrifică viaţa la propriu sau la figurat pentru a le aduce viaţă celorlalţi. Istoria întunecată a lumii noastre este constituită, din fericire, din lumina stelară a indivizilor care și-au trăit vieţile ca lumini pentru ceilalţi. Religiile sunt susţinute de sacrificiile făcute din iubire de bărbaţi și femei care-și dau viaţa pentru celălalt. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, a spus Iisus, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. La un nivel mai personal, povestea lui Prometeu este totodată un ecou al nașterii noastre. Mamele noastre își riscă propriile vieţi pentru a ne dărui viaţă. Prin sacrificiul lor dureros, noi părăsim întunericul uterului și suntem aduși în lumina lumii. Poate că motivul pentru care această poveste este repetată atât de des este că ea conţine cea mai importantă lecţie pe care am putea s-o învăţăm vreodată. Ne arată că pentru a trăi o viaţă plină și abundentă, trebuie să primim lumina și s-o împărtășim cu ceilalţi. Există ceva înlăuntrul nostru poate că un tăciune din acel întâi foc prometeic care ne încurajează să sfidăm gravitaţia și să tindem spre rai. Într-adevăr, această lumină ne consolează în pragul morţii și al disperării și ne imploră să punem capăt războaielor reci din inimile

88 88 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE noastre. Este aceeași lumină care ne dă puterea de a merge înainte și de a păși în lumina intensă a zilei. Această lumină este cea care ne dăruiește puterea interioară de a dărâma zidurile egoiste, de a urca pe propriul Munte Olimp sau de a ne scufunda în întuneric pentru a le oferi lumină celorlalţi. Nu cu mult timp în urmă, am fost în drumeţie cu niște prieteni în Arizona. Parcurseserăm un traseu lung și dificil, de o zi, printr-un canion îngust și periculos. Spre seară, o parte din grupul nostru a început să rămână în urmă. Fiind în faţă, nu m-am gândit deloc la asta. La urma urmei, eram cu toţii excursioniști cu experienţă. Știam ce facem și știam că trebuie să ne punem tabăra înainte de căderea nopţii. Arizona putea fi foarte fierbinte în timpul zilei, dar noaptea temperatura scădea adesea spectaculos. Din cauza hainelor ude de transpiraţie și a scăderii bruște de temperatură puteam face hipotermie. Exact când soarele începea să apună, patru dintre noi au ajuns într-un loc bun de campat. Ceilalţi patru încă erau undeva în canion. Am instalat adăposturi, am făcut un foc și ne-am pus o parte din haine la uscat. Toate astea au durat aproape o oră, iar ceilalţi patru încă nu veniseră. Am așteptat neliniștiţi încă o jumătate de oră. Tot nu apărea nimeni. Începusem să ne gândim că se întâmplase ceva rău și că trebuia să ne întoarcem și să-i ajutăm pe ceilalţi. Și mai rău era că în grupul nostru nu erau decât doi adulţi

89 O LUMINĂ ÎN SĂLBĂTICIE 89 (inclusiv eu) 34. Unul dintre noi trebuia să rămână pe loc cu tinerii, iar celălalt să se întoarcă în canion singur. Spre marea mea mirare, cei din grup m-au propus pe mine să plec singur în această operaţiune de salvare. Au motivat că eu lucrasem într-un program de terapie în sălbăticie și că deci aveam experienţă să fac genul ăsta de lucruri. De asemenea, îmi amintesc vag că am auzit fraza liniștitoare Poţi s-o faci, apoi, cu jumătate de gură, Nu-i așa de rău și, pe un ton sumbru Doar o viaţă trăiește omu. Am schiţat un zâmbet și am privit înapoi, spre gura canionului întunecat. Canionul rânjea la mine de parcă ar fi spus Mda, deci ţi-am mâncat prietenii. Vrei să mori și tu? În timp ce-mi adunam tremurând lucrurile și cotrobăiam prin geantă ca să-mi iau lanterna frontală, m-am străduit să-mi stăpânesc frica. Dar trebuie să fiu sincer: nu voiam să intru în canion. Îmi era într-adevăr frică de ce putea să se întâmple. Nu-mi făceam griji doar din cauza canionului întunecos, cu bolovani și prăpăstii, ci și din cauza prădătorilor de noapte care ieșeau la iveală iar eu aveam să fiu singur. Dar ceva s-a întâmplat când mi-am găsit lanterna: mi-am amintit de povestea lui Prometeu. Fără îndoială, era îngrozit să părăsească siguranţa Muntelui Olimp și să ducă lumină în lumea întunecată de dedesubt. Știa ce 34 Asta dacă mă consideri un adult. Foloseşte-ţi imaginaţia!

90 90 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE putea însemna asta pentru el. Dar nu era vorba despre el. Era vorba despre oamenii pe care-i iubea. M-am holbat la lanterna mea și m-am gândit la toţi oamenii care veniseră să mă găsească atunci când mă zbăteam în întuneric. Acţiunile lor erau simple, dar efectul acelor acţiuni fusese salvator. Iar acum prietenii mei se zbăteau la propriu în întuneric. Nu era vorba despre mine, ci despre ei. Așa că am inspirat profund, mi-am aprins lanterna și am pășit în întuneric. La aproape un kilometru în josul canionului, am început să aud vocile prietenilor mei. I-am strigat și ei au ţipat la rândul lor entuziasmaţi. Seth! a strigat unul dintre ei. N-am crezut niciodată că voi fi atât de fericit să-ţi aud vocea! 35 Folosind lanterna să-i ghidez, cei patru au urcat spre mine. Erau cu toţii OK. După cum s-a dovedit, unul dintre ei mâncase ceva care-i făcuse așa de rău, încât nu avuseseră altă soluţie decât să rămână în urmă până când și-a revenit. I-am condus în tabără, unde s-au adunat în jurul focului, la căldură, și și-au exprimat recunoștinţa pentru că scăpaseră din canion. Unii dintre ei chiar mi-au mulţumit pentru că mă întorsesem în canion să-i salvez. Dar știi, cu cât m-am gândit mai mult la acea misiune de salvare, cu atât mi-am dat seama pur și simplu cât de mărunt fusese rolul meu. Deși a fost intimidant, 35 Nu prea ştiu cum să interpretez comentariul său.

91 O LUMINĂ ÎN SĂLBĂTICIE 91 tot ce-am făcut a fost să ofer o lumină în sălbăticie. Atâta tot. Ei au făcut toată munca grea de a merge înainte. Reflectând la acel moment, am înţeles ce înseamnă să-i ajuţi pe ceilalţi: lucrurile mici și aparent simple pot face diferenţa. Familia și prietenii mei și-au revărsat micile lumini pentru a mă ajuta să ies din sălbăticia zbaterilor mele întunecate: fratele meu Sean a stat lângă mine, sora mea Shannon mi-a dăruit un breloc, prietenul meu Jeff mi-a scris un și mama a dormit pe podea. Nu putem muta soarele de amiază să lumineze cărările celorlalţi, dar ne putem aduce propria lumină către ei. Nu trebuie să facem lucruri mari, cutremurătoare pentru a-l ajuta pe altul să meargă înainte, dar putem face lucruri mici: o vorbă bună, o încurajare blândă, o mână ajutătoare, un apel telefonic sau un gest de iertare și reconciliere. Aceste lucruri pot părea gesturi mici, dar ele sunt reflecţii ale luminii însufleţitoare a soarelui și îi vor ghida fără excepţie pe rătăcitori spre o lumină mai mare.

92

93 9 Rusul înviat Tu ai fost întunecat până acum, ai hibernat şi ai îngheţat, ai fost umbrit şi eclipsat, înăbuşit şi înţepenit, sufocat şi ameţit până acum, acum Dumnezeu vine totuşi spre tine, nu ca răsăritul zilei... ci ca soarele la amiază, pentru a desluşi toate umbrele. JOHN DONNE, PREDICĂ Iar când copiii au sosit în fugă în acea după-amiază, l-au găsit pe Uriaș zăcând mort sub copac, acoperit tot cu flori albe. Uriașul moare? m-am gândit eu, un copil de doar șase ani. Ce oribil! Ce fel de poveste e asta? Dar deși părea morbid pentru mine la vremea aceea, Oscar Wilde folosea moartea Uriașului pentru a face aluzie la o viaţă mult mai minunată. Faptul că copiii îi găsesc corpul acoperit cu flori albe de primăvară simbolizează viaţa pe care le-o dăruise el celorlalţi. Nu departe de Piaţa Roșie se găsește statuia unui uriaș printre oameni un bărbat pe care eu îl numesc

94 94 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE rusul înviat. Povestea vieţii sale a început în secolul al XIX-lea, când Rusia imperială era la apogeu. La douăzeci și ceva de ani, locuia în orașul Sankt-Petersburg și era, după standardele vremii, un bărbat cu un talent promiţător. Pentru observatorul obișnuit, acest tânăr aristocrat și foarte educat avea totul și chiar mult mai mult de atât. De parcă asta nu era îndeajuns, acest tânăr avea un talent incredibil la scris. Dar norocul urma să-l părăsească. Căci deși era un aristocrat talentat, aproape orice laudă sau faimă de care se bucura era aproape imediat ștearsă de aroganţa sa încăpăţânată și de dispreţul pentru critică. Era iritabil, introvertit, încăpăţânat și obraznic, cu o antipatie pentru oameni și o înclinaţie pentru băutură și jocuri de noroc. Aroganţa sa prostească și lipsa completă de tact l-au făcut să se asocieze cu Cercul Petrașevski, un grup literar cu tendinţe socialiste și scrieri care criticau guvernul rus. În aprilie 1849, prin ordinul ţarului Nicolae I, membrii Cercului Petrașevski și acest tânăr scriitor ( co-conspiratorul lor) au fost arestaţi și condamnaţi la închisoare. Acolo, ei urmau să-și aștepte execuţia inevitabilă. Observă ironia: iată un aristocrat cu talent și educaţie un bărbat care avea un potenţial și perspective minunate. Totuși, în ciuda avantajelor sale uriașe în viaţă, stilul său de viaţă nechibzuit și egoist l-a forţat să renunţe la tot.

95 RUSUL ÎNVIAT 95 El a fost pus în lanţuri și dus la închisoare, este adevărat. Dar închisoarea fizică era doar o manifestare a închisorii sale interioare. Prin egoismul său, acest tânăr și-a pregătit întemniţarea cu mult înainte de a fi arestat. Căci, așa cum a scris Nathaniel Hawthorne în The House of the Seven Gables (Casa cu șapte frontoane 36 ): Ce altă subterană e atât de întunecată precum propria inimă! Ce temnicer, atât de inexorabil precum sinele propriu! În luna decembrie a aceluiași an, acest tânăr și tovarășii săi au fost duși în Piaţa Semionov din Sankt-Petersburg, Rusia. După luni de întemniţare, urmau să fie împușcaţi de un pluton de execuţie. Nu putem decât să ne imaginăm gândurile și sentimentele care trebuie să fi trecut prin mintea acestui tânăr. Cu doar o lună înainte, împlinise douăzeci și opt de ani în spatele gratiilor dintr-o închisoare rusească. Acum, viaţa sa scurtă, cândva promiţătoare, urma să fie încheiată pentru totdeauna. Dar în ultimul moment într-adevăr, chiar în momentul în care soldaţii au ridicat armele să tragă a venit un ordin de oprire a execuţiei. Printr-o miraculoasă răsturnare de situaţie, ţarul îi iertase pe acest tânăr și pe tovarășii săi. Dar, deși vieţile lor fuseseră cruţate, ţarul le-a convertit sentinţa la patru ani de exil și muncă grea într-un lagăr siberian. Etichetat drept un infractor periculos, 36 Volum apărut în limba română cu acest titlu la editura Art, în noiembrie 2011 (n.red.)

96 96 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE tânărul a fost încătușat și condus către un tren ce avea să-l ducă în Siberia. Pentru mulţi ruși, perspectiva vieţii pe tărâmurile îngheţate ale Siberiei era o soartă mai rea decât moartea. Când s-a apropiat de tren, acest tânăr aristocrat a crezut fără dubiu că vara și lumina vieţii sale decăzuseră într-o toamnă a degradării și o iarnă a morţii. Dar cu câteva momente înainte de a se urca în tren, prizonierul a fost abordat de o femeie cu suflet bun. Fără un cuvânt, femeia i-a oferit condamnatului un dar ce avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna: un mic exemplar din Noul Testament. Tânărul avea să poarte această carte cu el pentru restul vieţii, citind din paginile sale zilnic, uneori cu glas tare tovarășilor lui prizonieri. Când și-a ispășit pedeapsa, acest tânăr pe vremuri impetuos și egoist a ieșit din închisoare schimbat, umil. Părăsind Siberia, a luat cu sine exemplarul vechi din Noul Testament. Acest mic dar nu doar că-i schimbase viaţa, dar avea să fie inspiraţia de bază pentru toate viitoarele sale romane. Numele acestui bărbat era Feodor Dostoievski, iar el avea să devină unul dintre cei mai mari scriitori ruși din toate timpurile, autorul unor opere clasice precum Fraţii Karamazov, Idiotul, Însemnări din subterană și Crimă și pedeapsă. Dintre toate gândurile și ideile prezentate în cărţile sale, poate că nicio temă nu a fost mai proeminentă decât conceptul de a învăţa să-ţi iubești aproapele. Era

97 RUSUL ÎNVIAT 97 un concept pe care, prin experienţele din închisoare, Dostoievski îl învăţase iar și iar. Lucrul de căpătâi este să-i iubești pe alţii ca pe tine însuţi, a scris Dostoievski într-una din povestirile sale. Acesta e lucrul de căpătâi și este totul; nu e nevoie de altceva... Și totuși este un adevăr străvechi care a fost spus și repetat de un miliard de ori dar nu a făcut parte din viaţa noastră! (din Visul unui om ridicol ) Odată eliberat din închisoarea siberiană, Dostoievski și-a petrecut viaţa scriind despre acest ideal și urmărindu-l: încercând să-și trăiască viaţa pentru ceilalţi. El nu era perfect și avea partea sa considerabilă de greșeli, dar diferenţa măsurabilă a vieţii sale după Siberia era monumentală. În loc să-și limiteze succesul în orașe și cercuri selecte, el a devenit o forţă a naturii în literatura lumii o forţă puternică, pozitivă, a binelui. Astăzi, trupul lui Dostoievski este îngropat în orașul Sankt-Petersburg. Pe mormântul său sunt gravate cuvintele sale preferate din Biblie: Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. (Ioan 12:24) Dar Scriptura nu se referă la moartea fizică a lui Dostoievski, căci el a crezut întotdeauna că vechiul său sine murise cu mulţi ani înainte. Iertarea și munca sa ulterioară în Siberia au fost preţul pe care l-a plătit pentru a doua șansă la viaţă: primăvară pentru sufletul siberian, rusul înviat.

98 98 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Plenitudinea vieţii lui Dostoievski după închisoare este un exemplu și o invitaţie pentru toţi de a părăsi subteranele și deșerturile inimii. Pentru a face asta, trebuie să fim dispuși să lăsăm vechiul sine egoist să moară și să facem schimbarea spre o viaţă rodnică trăită în beneficiul celorlalţi. Am întâlnit un bărbat care a murit cândva. A fost colegul meu de cameră la facultate. Numele său este Ronnie. Când l-am întâlnit prima oară, mi-a spus: Sunt parte Tongan, parte alb, parte indian Chippewa Cree și puţin din tot restul! A adăugat, cu un râs sănătos: Nu știu sigur ce sunt cu adevărat. Cel puţin sunt om, nu-i așa? Orice crede că e, Ronnie e un om bun, dar care a fost crescut în circumstanţe foarte dificile. La o vârstă fragedă, el și fraţii săi au fost daţi în plasament și mutaţi de la o casă la alta. Mi-a spus odată că oriunde era, își suna adesea sora noaptea pentru a-și putea spune Te iubesc și a-și cânta unul altuia. Când avea opt ani, Ronnie și câţiva dintre fraţii săi au fost adoptaţi de un cuplu mai în vârstă ai cărui copii crecuseră și își întemeiaseră propriile familii. Se părea că lucrurile se îndreptau pentru Ronnie dar, când a ajuns la gimnaziu, a fost cuprins de o stare de amărăciune. Notele sale au scăzut, iar el a fost atras de droguri și alcool. La vârsta de douăzeci de ani, Ronnie a decăzut de tot. El a spus că ajunsese într-un punct în care nu-i mai

99 RUSUL ÎNVIAT 99 păsa de viaţă. Voia doar să se arunce în faţa unui autobuz și să înceteze pentru totdeauna să mai simtă ceva. La vremea aceea, Ronnie a aflat că el și prietena sa urmau să aibă un copil. Deși răvășit, Ronnie era entuziasmat de ideea de a deveni tată. El și prietena lui au început să se pregătească să-și întemeieze o familie. Într-o zi, Ronnie a primit un telefon la muncă. Prietena lui era la spital și avea nevoie ca el să vină repede. La scurt timp după ce a ajuns, doctorul l-a informat că bebelușul lor murise și că prietena lui avea să dea naștere unui bebeluș mort. Ronnie a spus că a trecut peste această veste cu ușurinţă. Nu-l cunoscuse pe bebeluș, așa că de ce să fie supărat? Când bebelușul a fost născut, cei doi au aflat că era băieţel. Arăta exact ca mine, mi-a spus Ronnie. Câteva ore mai târziu, Ronnie s-a întors la muncă. Unul dintre colegii săi, un prieten de-al său, auzise ce se întâmplase și s-a apropiat de Ronnie. I-a pus o mână pe umăr. Îmi pare rău, frate, i-a zis el. Ronnie s-a uitat la el și a vrut să-i spună să nu se îngrijoreze că totul avea să fie bine... dar nu a putut s-o facă. În schimb, a clacat. Moartea fiului său a jucat un rol major în decizia lui Ronnie de a-și îndrepta viaţa. A renunţat la droguri, alcool și ţigări și și-a continuat ambiţios școala. Și deși el și prietena lui și-au încheiat relaţia în cele din urmă, au făcut-o în termeni amiabili.

100 100 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE Ronnie și-a descris odată transformarea spunând că era capabil să respire din nou. E ca și cum a-i reveni la viaţă. Ani mai târziu, Ronnie și cu mine am muncit cot la cot la ANASAZI, ajutând tineri care treceau prin experienţe similare. Într-un sens simbolic, vechiul Ronnie murise și noul Ronnie le dăruia viaţă celorlalţi care se zbăteau. Îi ajuta să respire din nou. Nu după multă vreme, Ronnie s-a căsătorit cu Noell, o localnică din Hawaii cu o voce melodioasă și o aură tămăduitoare. În decembrie 2012, ea i-a născut un fiu: Jayden Kamauoha Isaacson. După spusele lui Noell, Kamauoha (un nume de familie) înseamnă în hawaiiană viaţă eternă sau răsuflare eternă. Vorbind despre experienţele sale, Ronnie a spus: Schimbarea nu se întâmplă peste noapte, dar dacă pui inimă și o iei pas cu pas, te vei uita în urmă și îţi vei da seama că acum ești o persoană mai bună. Perspectivele tale se vor schimba și astfel alegerile tale și în cele din urmă viaţa ta se vor schimba la rândul lor. Viaţa lui Ronnie m-a inspirat întotdeauna; este o mărturie a puterii schimbării și arată că schimbândune viaţa în bine putem insufla și mai multă viaţă. Întrun mod similar, dacă fiecare dintre noi ar renunţa la propria viaţă ca să-i ajute pe ceilalţi, cât de multă viaţă am insufla la rândul nostru?

101 10 Legenda luminilor Nordului Când iubim pe cineva, dragostea noastră devine demonstrabilă sau reală doar prin străduinţa noastră... Dragostea nu înseamnă lipsa efortului. Din contră, dragostea înseamnă efort. - M. SCOTT PECK, THE ROAD LESS TRAVELED 37 (Drumul mai puţin bătut) Am scris următoarea poveste nu cu mult înainte ca soţia mea și cu mine să ne logodim. Am scris-o în încercarea de a cristaliza tot ce învăţasem de când mă întorsesem acasă din Rusia. Această poveste, deși scrisă de mine, nu pare a fi creaţia mea. Mai curând, pare produsul tuturor experienţelor mele cu alţi oameni. Este o poveste care m-a inspirat să urmez lumina, să sfidez firea mea predispusă la tristeţe și să-mi depășesc propriile bariere. 37 Volum apărut în limba română în 2008, la editura Curtea Veche, cu titlul Drumul către tine însuţi și mai departe (n.red.)

102 102 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE O împărtășesc cu tine în speranţa că te va ajuta în încercarea ta de a merge înainte. Se numește Legenda luminilor Nordului. Se spune că, la scurt timp de la crearea lor, somonii s-au rătăcit. Ei au înotat fără ţintă în râurile și apele Alaskăi. Dar, în rătăcirile lor, nu au găsit nici casă, nici odihnă. Copleșiţi de frică și disperare, au început să se certe între ei. Dar cearta lor nu a făcut altceva decât să le adâncească frica și să le înrăutăţească situaţia. Apoi, într-o zi, o fiinţă legendară li s-a înfăţișat la poalele Marelui Munte o bestie de o înţelepciune și o putere de vindecare inefabile: Ursul Alb. Ursul a venit pe malul apei și i-a strigat pe somoni. Priviţi lumina Stelei Polare, a spus Ursul. Priviţi lumina și înotaţi în vârful Marelui Munte. Acolo vă veţi găsi casa. Acolo veţi înota în râul etern al cerului. Somonii s-au mirat de un asemenea lucru. Putea fi adevărat? Dacă urmau Steaua Polară, ar fi putut ei să înoate în râul etern? Unii somoni l-au ignorat pe Ursul Alb, în timp ce alţii s-au îndepărtat îngroziţi. Urșii mâncau adesea somon; poate că îndemnul lui era doar o capcană isteaţă. Cel mai mic dintre somoni a scos capul din apă și i-a vorbit Ursului. Cum putem înota în amonte? Este împotriva naturii noastre. Nu ne ţin puterile. Dacă privești înainte și lupţi în continuare, i-a replicat Ursul, poţi cuceri Marele Munte.

103 LEGENDA LUMINILOR NORDULUI 103 Și astfel, cei care aleseseră să urmeze Steaua Polară au început lunga călătorie spre vârful Marelui Munte. Să înoţi în amonte era obositor, dificil și dureros. Unii somoni s-au întors din drum. Cei care au continuat au început să se simtă descurajaţi. Priviţi spre cer, le-a reamintit unul din somoni. Ceilalţi somoni au privit în sus. Deasupra lor se întindea cerul nopţii, plin de stele strălucitoare. În ciuda întunericului de la ora aceea, lumina stelelor le-a reamintit somonilor de promisiunea Ursului. Cu energia reînnoită, somonii s-au străduit să înoate în amonte iar puterea și dorinţa le sporeau cu fiecare moment care trecea. În timp ce înaintau, somonii au descoperit că erau încărcaţi de o nouă și frumoasă lumină. Corpurile lor trecuseră printr-o transformare, schimbându-și culorile de la argintiu și gri la verde și roșu magnific. După o lungă perioadă de înot dificil, somonii au ajuns în vârful Marelui Munte. Și când s-au ivit din apă pentru a privi stelele, ei au aflat spre uimirea și bucuria lor că puteau atinge cerul nopţii. Nu era o întindere de aer, așa cum presupuseseră, ci o întindere nesfârșită de apă. Cerul nopţii era așa cum spusese Ursul Alb. Era un râu etern. Acești foști rătăcitori voiau mai mult decât orice să înoate în acea mare, să trăiască printre stele. Dar ceva din interiorul lor îi reţinea. Ei au privit în josul muntelui spre valea de dedesubt și i-au văzut la distanţă pe

104 104 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE ceilalţi somoni pierduţi în întuneric. Și ei? s-au întrebat cu glas tare. Vrem să împărtășim această bucurie și fericire și cu ei. Când au spus asta, Ursul Alb le-a apărut din nou dinainte. Le-a spus că dacă doreau să îi ajute pe somonii care se zbăteau jos, trebuia să înoate în râul etern și să devină o lumină pentru cei care rătăceau în întuneric. Dar pentru a înota în râul etern, ei trebuia să-și dea viaţa. Conștienţi de ce doreau cu adevărat, somonii au renunţat la orice îndoială și teamă și s-au scufundat în cerul nopţii trecând din această lume în cealaltă. Apoi, ei, cei care deveniseră atât de plini de viaţă și de lumină, s-au transformat în Luminile Nordului un râu de lumină care ghidează drumul celor ce rătăcesc prin întuneric. Și din moartea lor a răsărit o nouă generaţie de somoni, care au înotat în jos pe munte pentru a le arăta celorlalţi drumul spre casă.

105 EPILOG Atât de multă viaţă! Nu la mult timp după ce Kim și cu mine ne-am căsătorit, ne aflam pe un lung drum cu mașina de la Missouri la Illinois. Priveliștea frumoasă de ţară a dat naștere unei conversaţii profunde despre cum duseseră vieţile noastre la căsnicia noastră. La un moment dat în timpul acelei conversaţii, i-am împărtășit lui Kim detalii despre depresia mea și despre tentativa mea de sinucidere. Kim și cu mine fuseserăm prieteni de când aveam cincisprezece ani, așa că ea deja știa că încercasem să-mi iau viaţa. Nu-i ascunsesem asta. Dar nu știa totul despre cât de grav mă zbătusem și, după ce i-am spus, am observat că a devenit foarte tăcută. Privea pe geam câmpurile și copacii pe lângă care treceam. Când am întrebat-o la ce se gândea, ea a șoptit: Atât de multă viaţă!

106 106 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE La ce te referi?, am întrebat-o eu, încruntându-mă. Păi, mă gândeam pur și simplu la tot ce ai făcut de la recuperarea ta încoace, apoi la relaţia noastră și la ziua nunţii noastre. Mă gândesc la amintirile noastre împreună și la familiile noastre. Mă gândesc la călătoriile noastre, la oamenii pe care-i vom întâlni și unde vom ajunge în cele din urmă să locuim. Mă gândesc la felicitările de Crăciun pe care le vom trimite familiilor noastre și prietenilor, cu poze în care ne ţinem în braţe bebelușii aici, Kim s-a emoţionat. Atât de multă viaţă!, a șoptit ea. Într-adevăr, există atât de multă viaţă! Dar această viaţă există doar când ne depășim pe noi înșine. Primăvara, vara și bogăţia vieţii sunt dobândite doar când doborâm zidurile și ne umplem viaţa cu lumină.

107 Mulţumiri La fel ca în cazul poveștii mele despre Luminile Nordului, dacă există ceva demn de laudă în această carte (sau în viaţa mea), se datorează contribuţiilor, sacrificiilor și luminii celorlalţi. În primul și în primul rând, sunt profund recunoscător pentru dragostea și susţinerea soţiei mele, Kim. Căsnicia încă nu este pentru mine, și tu ești cântecul inimii mele 38. Dar sunt și alţii a căror lumină m-a ghidat înainte, și le rămân recunoscător pentru răbdarea, dragostea și sarcasmul lor de o brutalitate minunată 39. Fraţilor mei David și Sean, pentru că m-au învăţat să râd. Surorii mele Jaimie, pentru că a urmărit cu mine Prietenii tăi, dar și pentru că e una dintre cele mai bune prietene ale mele. Surorii mele Shannon, pentru 38 Orice înseamnă asta. 39 Dacă n-ai observat, apreciez foarte mult sarcasmul.

108 108 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE scrisori și brelocuri, și surorii mele Stephanie pentru cei 800 de dolari și lucrurile pe care banii nu le pot cumpăra cum ar fi să ai o soră mai mare puternică și curajoasă. Lui Brett, Kirsten, Ariel și Josh, pentru că au intrat prin căsătorie în această familie sarcastică și rezervată. Mamei mele, pentru că mi-a spus despre lumina din sălbăticie, și tatălui meu, pentru că mi-a citit o poveste și mi-a salvat viaţa. Lui Jeff și Julianei, care au profitat nerăbdători de șansa de a fi primele persoane care să citească manuscrisul meu pentru a-l putea corecta la sânge. 40 Sunt recunoscător pentru contribuţiile lor și pentru continua lor prietenie. Lui Ariel Smith, pentru recenzia sa amuzantă și utilă, lui Jason Williams, pentru perspectiva sa genială și incitantă, și lui Josh Weed, pentru contribuţiile sale creative și încurajatoare. Lui Ronnie și Noell Isaacson, Galenei, lui Jocob, Vladimir și Dimitryi pentru că mi-au permis să le împărtășesc poveștile. Familiilor care m-au adoptat și mi-au arătat ce înseamnă să trăiești altruist 41. Lui Brad și Marcy Olsen (și celor șapte drăgălășenii ale lor) mi-aţi dăruit mai mult decât mesele de duminică și un loc unde să stau. Familiei Gonzo, pentru înrudirea lor neașteptată este 40 Comentariul preferat de la Jeff: Cartea asta are nevoie de STRUCTURĂ! Comentariul preferat dela Juliana: Nu! Nu! Nu! 41 Serios! Ei sunt exact ca familiile din The Cosby Show sau Casa plină! E ireal!

109 MULȚUMIRI 109 motivul principal pentru care acest tip din Alaska iubește Florida. Familiei Snyder sunt convins că raiul este plin de oameni ca voi. Lui Darryl, al cărui sfat sămi umplu viaţa de lumină m-a ghidat constant înainte. Și rudelor mele prin alianţă, în special lui Hoyt și Margie nu doar că mă uimesc continuu cu credinţa și curajul lor, dar îmi amintesc continuu că sunt ginerele lor preferat 42. Și-mi place asta. Persoanelor de la ANASAZI: Ezekiel Sanchez, Mike Merchant și Andrew Belcher și o mulţime de TrailWalkers, RidgeWalker, Youngwalkers 43 și în special o gașcă Sinagua din 2010 (Colby Bunderson, Brad Frost, Jake Biggi, Amy Bishop, Brooklyn Lamb și Matt și Lauren Stanger). Nu există cuvinte care să exprime pe deplin lucrurile pe care le-am simţit și învăţat sub acel cer al Arizonei, dar totul pare să se reducă la acele preţioase săptămâni pe Cherry Creek. Am ajuns să înţeleg că, atâta timp cât inima noastră e liniștită în privinţa celorlalţi, drumurile prăfuite, canioanele înguste și obstacolele din viaţa noastră sunt de fapt calea spre paradis. Abia aștept să vă revăd pe toţi în finala noastră, Finala D. Continuaţi să mergeţi înainte! Tuturor celor de la Berrett-Koehler tuturor! Asocierea mea cu BK a fost una dintre cele mai mari 42 Sunt singurul lor ginere. Iau ce pot. 43 Participanţi în anunite tipuri de drumeţii tămăduitoare în cadrul fundaţiei ANASAZI (n.red.)

110 110 VIAȚA TA NU ESTE PENTRU TINE binecuvântări din viaţa mea 44. Voi, oamenilor, sunteţi minunaţi. La naiba, încep să semăn cu Departamentul editorial! Lui Steve, David, Charlotte și Annei: mulţumesc pentru tot! Mulţumesc că v-aţi asumat riscul și aţi crezut în mine. Dar vreau să subliniez în mod special faptul că le mulţumesc editorilor mei Jeevan Sivasubramaniam și Neal Maillet. Această carte nu ar fi existat dacă nu aș fi avut încurajarea și susţinerea lor 45. Cumva, acești doi tipi au reușit să devină nu doar mentorii mei, ci și prietenii mei 46. Sper că sunteţi pregătiţi de un fotbal. Și în final, Rusiei de la portul ei liniștit din est și până la inima sa din vest. Nu știu ce urmează să se mai întâmple între ţările noastre, dar știu sigur că nu voi reconstrui niciodată zidul din jurul inimii mele. Haide, [drag prieten] (de vreme ce vrajba a trecut, Și prietenii de la început sunt prieteni din nou, în sfârșit) Iar asta nu este o hiperbolă. 45 După ce mi-am predat manuscrisul, Neal mi-a trimis un Băiete, ce-i asta? Trebuia să scrii o carte de bucate? Nimeni n-o să cumpere aşa ceva. Înapoi la planşa de desen. 46 Vă place sau nu, băieţi. N-o daţi în bară. 47 Din Scurtă istorie a metodiştilor din Statele Unite. La care este anexată o scurtă dare de seamă a ascensiunii lor în Anglia, de Jesse Lee.

111 Despre autor Scriitorul Seth Adam Smith s-a născut în Alaska și este apreciat la nivel internaţional. În 2013, postarea sa de pe blog Căsnicia nu este pentru tine a înregistrat peste treizeci de milioane de accesări și a fost tradusă în peste douăzeci de limbi. Supravieţuitor al unei tentative de sinucidere în 2006, Seth a învăţat că adevărata vindecare vine atunci când te concentrezi pe ceilalţi și împărtășești cu ei Luminile Nordului din viaţa ta. El scrie frecvent despre aceste două subiecte pe site-ul său web, SethAdamSmith.com Ar trebui să-l vezi. Serios. Aştept.

112 Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P tel: ,