STUDII DE CAZ ÎN DOMENIUL ABUZULUI SEXUAL COMIS ÎN FAMILIE

Transcription

1 STUDII DE CAZ ÎN DOMENIUL ABUZULUI SEXUAL COMIS ÎN FAMILIE Prof. univ. dr. Sorin M. RADULESCU Institutul de Sociologie al Academiei Române Studiile de caz pe care le prezentăm în acest studiu au fost realizate în cadrul anchetei calitative, efectuate de membrii colectivului de sociologia devianţei şi problemelor sociale din cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române, cu privire la abuzul comis asupra minorilor în familie. Au fost vizate diferite aspecte ale neglijă rii, abuzului fizic şi emoţional, iar o parte distinctă din anchetă s-a concentrat asupra factorilor relevanţi care determină abuzul sexual asupra copiilor. Analiza calitativă s-a concretizat în efectuarea a 32 de interviuri cu copii abuzaţi în familie, faţă de care s-a dispus o măsură de protecţie socială. Din totalul de 32 interviuri, 8 au fost realizate cu copii neglijaţi, 3 cu copii exploataţi prin muncă, 11 cu copii maltrataţi fizic şi 10 cu copii molestaţi sexual. Au fost efectuate, de asemenea, 16 convorbiri cu părinţi care şi-au abuzat ori chiar şi-au omorât copiii, 5 interviuri cu tineri (bărbaţi şi femei) maltrataţi în copilărie şi care, la momentul studiului, se aflau în penitenciare unde executau o pedeapsă privativă de libertate, inclusiv pentru faptul că şi-au ucis părintele agresor, 10 interviuri şi un focus-grup cu factorii responsabili de protecţia şi ocrotirea drepturilor copilului, precum şi cu cei implicaţi în prevenirea şi controlul social al actelor de abuz. În ceea ce priveşte abuzul sexual căruia îi este dedicat acest studiu au fost realizate 19 interviuri care au inclus 10 minori abuzaţi sexual şi 9 adulţi abuzatori aflaţi în relaţii de rudenie cu victimele. Studiile de caz pe care le prezentăm în continuare sunt reprezentative, credem, pentru evidenţierea principalilor factori care determină sau favorizează actele de abuz asupra minorilor comise în familie, a caracteristicilor victimelor şi abuzatorilor. La fel ca şi în alte ţări, incestul (ca formă aparte de abuz intrafamilial) este o importantă problemă socială, care presupune eforturi deosebite din partea autorităţilor şi a specialiştilor, preocupaţi de analiza cauzelor şi de activitatea de prevenire. CAZURI CONCRETE DE MINORI ABUZAŢI 1. A. M. (internată în Centrul de Plasament Sf. Maria, Vălenii de Munte, judeţul Prahova) (a) Date de identificare: În vârstă de 16 ani şi aflată în clasa a VI-a, este originară dintr-o localitate rurală din judeţul Prahova. Provine dintr-o familie numeroasă, formată din 9 membri (cei doi părinţi în vârstă de 42 ani - tatăl şi 38 de ani - mama, minora, împreună cu încă patru fraţi, în vârstă de 2 ani, 14 ani, 18 ani, respectiv 21 de ani şi două surori în vârstă de 9, respectiv 22 ani). Mama lucrează ca femeie de serviciu la o firmă, iar tatăl munceşte (rar) pe la vecini cu ziua. Întreaga familie locuieşte într-o casă modestă formată din trei camere, fără dependinţe. Starea materială a familei este săracă, hainele copiilor fiind asigurate prin mila vecinilor sau rudelor ori de la magazine second hand, iar mâncarea fiind cumpărată, de cele mai multe ori, de la magazinul sătesc pe datorie sau din împrumuturile făcute de mamă: Minora - S-a întâmplat, de mai multe ori, să nu avem bani de mâncare sau de lemne, dar atunci mama se împrumuta la vecini. De îmbrăcat aveam de la vecini, rude sau purtam hainele de la unul la altul. Rar se întâmpla să ne cumpere mama ceva (nu avea de unde). Ne lua câteodată de la second hand. De mâncat aveam câte ceva. Nu pot spune că am am suferit de foame. Când nu aveam de nici unele mama se împrumuta de bani şi cumpăra mâncare, sau lua de la magazin pe datorie. Mâncam trei mese pe zi. Rar se întâmpla să avem ceva dulce. Mai mergeam sâmbăta la biserică şi primeam colivă, colaci, de pomană. (b) Climatul familial: Din informaţiile furnizate de către minoră, părinţii se certau frecvent în condiţiile în care starea materială a familiei era una precară, singură mama fiind aceea care asigura subzistenţa materială a familei, iar tatăl fiind alcoolic. Pe de altă parte, minora era maltratată, adeseori, de către fratele cel mai mare. Referindu-se Ancheta a fost întreprinsă în cadrul grantului cu tema Abuzul exercitat în familie asupra copiilor şi protecţia socială a acestora. Studiu victimologic multidisciplinar, finanţat de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior prin Programul Idei, Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PN2). 13

2 la relaţiile cu părinţii, minora apreciază că cel mai bine se înţelegea cu mama, care, deşi nu şi-a manifestat vreodată sentimente de afecţiune, o ajuta atunci când avea diverse probleme şi o susţinea din punct de vedere material. În ceea ce priveşte relaţiile cu tatăl, acestea erau destul de reci, mai ales pentru că acesta se îmbăta frecvent şi provoca scandal în familie, bătându-şi partenera şi copiii. Nici unul dintre părinţi nu se interesa de situaţia şcolară a minorei sau a fraţilor şi surorilor ei şi nici nu s-au ocupat vreodată de anturajul acestora sau de modul în care-şi petreceau timpul liber. Din punct de vedere al relaţiilor cu fraţii şi surorile, minora consideră că cel mai rău se înţelegea cu fratele cel mai mare (subl. ns. cel care a agresat-o sexual) care o certa şi o bătea în mod frecvent, cu ceilalţi având relaţii acceptabile. Întrebată de investigator dacă se simţea ocrotită în cadrul familiei, minora apreciază că nu a avut niciodată acest sentiment, deoarece fiecare membru era pentru el, adică îşi vedea de interesele lui, fără să-i pese de ceilalţi, inclusiv de minoră: Atmosfera din familia mea era destul de urâtă. Părinţii se certau des din diverse motive. Cu fratele meu mai mare nu mă înţelegeam deloc bine. Mă certa, mă bătea, nu mă lasa să ies afară cu prietenii. Dacă le spuneam ceva părinţilor sau fraţilor aveam impresia că nu mă aude nimeni. De exemplu, le-am spus de mai multe ori că ar fi mai bine să dorm şi eu în cameră cu ei (subl. ns.: cu părinţii) sau cu surorile mele, dar ei nu m-au luat în seamă niciodată. Spuneau că nu este loc, că este mai bine aşa (subl. ns.: adică să doarmă cu fraţii). Nu m-a întrebat niciodată vreunul despre şcoală, nu m-au ajutat să-mi fac temele. Nu aveau timp pentru aşa ceva şi nici nu ştiau cum să o facă. Nici mama, nici tata nu puneau preţ pe ceea ce făceam eu sau fraţii mei la şcoală. Chiar dacă se întâmpla rar ca mama să meargă la şedinţele cu părinţii, nu se întâmpla nimic deosebit. Nu mă certa pentru notele primate, nu-mi spunea nimic. De tata nu mai vorbesc, nu l-a interesat nimic niciodată, decât să-şi asigure bani de băutură. De aceea, nici eu, nici fraţii mei nu ne descurcam prea bine la şcoală. Fraţii mei, de exemplu, aveau numai note mici şi lipseau mereu de la şcoală, mergând la discoteca sau stând până târziu pe stradă, dar nici mama şi nici tata nu le-a spus niciodată nimic. Nici unul dintre părinţi nu ne-a ajutat la temele pentru şcoală. Totuşi, în familia mea, dincolo de lucrurile rele, au fost şi zile mai bune. În zilele bune, mergeam la şcoală, mă întâlneam cu prietenii mei, veneam acasă mâncam şi apoi mă jucam cu fraţii şi surorile mele.ne jucam în casă sau în curte, ne jucam cu mingea, ieşeam pe stradă, stăteam de vorbă cu vecinii, mai luam fructe din pomii vecinilor şi aceştia ne certau. În zilele rele, tata se apuca să bea de dimineaţă, iar când veneam de la şcoală era deja beat. Atunci nimic nu-i convenea din ceea ce făceam noi. Şi erau scandaluri până seara când venea mama de la serviciu. Când venea mama se lua de mama şi până pe la 1-2 noaptea se certau. (c) Informaţii privind abuzul sexual: Din relatările minorei, rezultă că a fost abuzată sexual de către fratele cel mai mare atunci când ea avea vârsta de 12 ani, iar el avea 17 ani. Un factor important care a contribuit la comiterea abuzului l-a constituit faptul că minora era obligată să doarmă în aceeaşi cameră cu doi dintre fraţii săi, deşi, în repetate rânduri, i-a rugat pe părinţii săi să se mute împreună cu aceştia din urmă sau cu surorile ei. Agresarea sexuală a minorei de către fratele cel mai mare a continuat, seară de seară, timp de trei ani, minora neavând curajul să dezvăluie nimănui ce i s-a întâmplat, mai ales că fratele său o ameninţa frecvent să nu spună nimic. În cele din urmă, nemaiputând suporta ceea ce i se întâmplă, minora însăşi s-a adresat poliţiei. Ulterior, prin intermediul autorităţilor de la Protecţia Copilului, a fost internată în Centrul de Plasament Sf. Maria, din Vălenii de Munte, judeţul Prahova: S-a întâmplat că eu dormeam în cameră cu doi dintre fraţi, cel care are acum 21 ani şi cel de 18 ani. Într-o noapte fratele mai mare, a venit în patul meu, s-a dezbrăcat, s-a urcat peste mine, m-a dezbrăcat şi pe mine şi apoi m-a violat. Nu ştiu dacă fratele de 18 ani auzea ceva sau a ştiut şi se făcea că nu aude. Părinţii mei nu au ştiut niciodată nimic.eu nu am spus niciodată nimic. De frică. Este posibil ca fratele de 18 ani să fi ştiut ceva, dar probabil că discutau între ei. Şi totul a durat 3 ani, aproape în fiecare seară. Plângeam toată noaptea, nu mai puteam să dorm, visam urât. Dar mi-era frică de el (subl. ns.: de agresor) pentru că mă ameninţa că mă va bate şi mă va omorî. Nu am povestit nimănui ce mi s-a întâmplat. Îmi era ruşine şi frică. La un moment dat m-am săturat, mi-am luat inima în dinţi şi am fugit de acasă. Am fost la Poliţie şi am povestit totul. Pentru că era seara târziu, Poliţia nu a putut face nimic la ora aceea, m-au dus înapoi acasă şi au povestit totul părinţilor mei. În noaptea aceea am dormit, pentru prima dată cu părinţii mei Ce m-a supărat cel mai tare este faptul că ei nu l-au certat pe fratele meu pentru ce a făcut, l-au întrebat doar dacă este adevărat şi atât. A doua zi au venit cei de la Protecţia Copilului şi m-au adus aici la Centru. Au urmat procese prin tribunale, m-am judecat cu fratele meu, am fost şi la medic şi s-a văzut că am fost violată. Trebuia să facă puşcărie, dar l-am iertat pentru că este totuşi fratele meu, dar nu mai vreau să-l văd niciodată. 14

3 (d.) Informaţii privind alte forme de abuz: Abuzul fizic: Deşi nu foarte frecvent, minora era bătută, uneori, atât de către părinţi, cât şi de fraţii mai mari. Tatăl o maltrata mai ales atunci când era băut şi atunci când ea refuza să-i cumpere băutură. Era bătută cu palmele şi cu cureaua, iar odată, tatăl a bătut-o atât de tare peste urechea stângă, încât minora şi-a pierdut auzul şi a fost şi este nevoită, în continuare, să poarte aparat auditiv. Totuşi, minora se arată extrem de tolerantă faţă de abuzul fizic la care a fost supusă în familie, considerând că a meritat bătăile primite, deoarece a fost rea şi neascultătoare : Eram pedepsită uneori şi de către tata şi de către fraţii mei. Tata mă bătea, nu îmi mai dădea voie să ies afară. Eu cred că nu făceam ceva rău. Mai îi răspundeam şi eu. Mă trimitea să îi cumpăr băutură şi eu nu voiam. De multe ori voia să îi cumpăr băutură pe datorie, iar mie îmi era ruşine să cer. Nu se întâmpla însă foarte des. Eram bătută mai ales când era tata băut. Cel mai adesea cu palmele şi cureaua. Ţin minte că pe la 7 ani m-a lovit foarte tare peste ureche. De atunci nu mai aud cu urechea stângă şi port acest aparat. Cred că şi tata şi fraţii mei mă băteau pentru că eram rea şi nu ascultam de ei. Aşa îmi spuneau şi ei, că sunt rea. Nu făceam mereu ce voiau ei, să le fac patul, să le aduc papucii de la uşă, să mătur curtea, să le spăl rufele. Eu nu tăceam, le răspundeam pentru că atât puteam să fac şi eu. Când mă băteau, eu nu puteam să dau pentru că ei erau mai puternici decât mine. După ce eram bătută simţeam că nu mai am pentru ce să trăiesc. Dar nu am povestit nimănui de bătăile primite pentru că nu aveam încredere în nimeni. Aveam prieteni, vecini, dar ei ştiau ce se întâmplă la noi în casă şi nu se băgau. Odată m-am dus la şcoală cu mâna umflată şi cu o vânătaie pe obrazul stâng. Mă bătuse tata pentru că nu am cerut de băut la vecina. Învăţătoarea m-a întrebat ce am păţit dar eu i-am spus că am căzut din pom şi m-am lovit. Dar ştiu că nu m- a crezut pentru că şi ea cunoştea situaţia noastră şi nu se băga. Abuzul emoţional: Minora declară că nu s-a simţit deloc ocrotită în familie, ci dimpotrivă. În acest sens, deşi nu a avut vreodată sentimentul respingerii de către părinţi sau nu s-a simţit frustrată din cauza lipsei de afecţiune a acestora, s-a simţit adeseori nebăgată în seamă, în sensul că, de prea puţine ori, părinţii au ascultat dorinţele sau insatisfacţiile ei. În plus, chiar dacă mama s-a arătat, adeseori, înţelegătoare faţă de ea, luându-i, de exemplu, apărarea în faţa tatălui sau a fraţilor, nu a răsfăţat-o sau alintat-o niciodată: Nu m-am simţit niciodată ocrotită, nici măcar de mama. Deşi cred că părinţii mei mă iubeau în felul lor. Mama era bună uneori, discuta cu mine, era înţelegătoare şi când eram acasă îmi mai lua apărarea în faţa celorlalţi. Alteori nu mă simţeam băgată în seamă. Avea treabă, era obosită sau nu ştiu din ce motiv nu avea timp de mine şi de fraţii mei. Rea nu a fost niciodată. Mai ţipa câteodată la noi când nu făceam ce spunea ea, de exemplu să fac treabă în casă, în curte sau alte lucruri. Însă îi dădea dreptate totdeauna fratelui meu mai mare, chiar dacă acesta minţea. Nu mă alinta, nu mă mângâia, deşi simţeam nevoia asta. Cred că îi dădea dreptate fratelui pentru că era mai mare, pentru că era primul ei copil şi cred că îl iubea mai mult. Oricum credea tot ce spunea el. Mamei nu i-am spus niciodată că aş vrea să mă iubească şi pe mine mai mult, să mă mângâie, să mă alinte, să mă răsfeţe. Am crezut mereu că o mamă trebuie să facă asta pentru copilul ei. Nici pe fraţii mei nu-i alinta. Mi-aş fi dorit să fim şi noi ca alte familii. Am văzut la vecini sau colegi cum se înţeleg părinţii lor, dar pentru tata noi nu eram, nu suntem importanţi, iar mama singură cu atâţia copii sigur că nu se putea descurca prea bine. Tata poate că ne iubeşte în felul lui, dar este o persoană rece, nu ştie să arate asta. Cred asta pentru că îl văd acum când vine la mine, mai plânge uneori, îmi spune că ar vrea să vin acasă. (e) Date cu privire la situaţia actuală a minorei: În prezent, dorinţa cea mai puternică a minorei este să se întoarcă acasă, pentru a-şi reîntâlni părinţii, fraţii şi surorile: Acum mi-e mai bine. Dar am suferit foarte mult şi încă mai sufăr. Mi-aş dori însă să mă întorc acasă să fiu împreună cu surorile mele, cu fraţii mei. Deşi sunt momente când nu mai vreau să aud de părinţii mei, îmi este dor de casă. Mi-aş dori să fim şi noi ca toataă lumea, o familie normală. Aş vrea să mă întorc acasă, dar doamna directoare nu îmi dă voie. Spune că acolo e fratele meu care este un pericol pentru mine. Întrebată de investigator dacă a povestit cuiva abuzul la care a fost supusă, minora afirmă că, din cauza sentimentelor de ruşine cu care s-a confruntat, a preferat şi preferă să ţină totul sub tăcere: 15

4 De ruşine nu am spus nimic. A încercat d-na psiholog să vorbească cu mine dar eu nu am vrut să spun nimic. Mă tem să nu audă colegele mele ceva şi să râdă de mine. Sau să încerce să mă descoasă într-un fel. Sunteţi prima persoană cu care discut despre ce s-a întâmplat de când sunt aici. Nici doamnele educatoare, nici măcar prietenele mele nu ştiu. Mi-este foarte ruşine şi frică (tremură şi plânge). 2. T. I. (internată în Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria, Bucureşti) (a) Date de identificare: Minora, în vârstă de 10 ani şi aflată în clasa a treia, s-a născut în Bucureşti. Părinţii s-au despărţit atunci când ea avea 7 ani, instanţa de judecată luând decizia de a o încredinţa tatălui. Din relatările, destul de confuze şi sumare, ale minorei rezultă că mai are două surori - una bună şi alta vitregă, aflate ambele în îngrijirea mamei, care s-a recăsătorit cu un alt bărbat. Nici-unul dintre părinţi nu s-a preocupat de situaţia ei şcolară, astfel că nu au înscris-o la şcoală, minora începând anii de şcoală numai o dată cu internarea ei în cadrul Centrului de Servicii Sociale Sf. Maria : Investigatorul Ce poţi tu să îmi spui despre tine? Am înţeles că ai 10 ani. De unde eşti? Din Bucureşti? Minora - Sunt din Bucureşti. I. - În ce clasă eşti? M. În a treia. I. Despre părinţii tăi ce poţi să-mi spui? Despre mama, despre tata? Cum sunt ei? M. Mama s-a despărţit de tata. I. Câţi ani aveai tu când s-au despărţit ei? M. Mmmm... şapte. I. Ştii care a fost motivul pentru care s-au despărţit? Ştii de ce? M. Nu. I. Şi tu cu cine ai rămas? Cu mama sau cu tata? M. Cu tata. Bine, mama mai vine să mai mă ia, dar tati nu mă lasă. I. De ce crezi că nu te lasă cu mama? M. Pentru că nu o suportă. I. De ce crezi că nu o suportă tata pe mama? M....(tace). I. Crezi că mama îl înşela pe tata? M. Nu! I. Fraţi mai ai? Fraţi sau surori? M. Am o soră. I. Şi ea este tot aici la Centru? M. Nu, este în altă parte. Este acasă la mama. I. Dar de ce crezi că pe sora respectivă a luat-o mama şi pe tine nu? Povesteşte-mi cum s-au petrecut lucrurile. M. Ea nu stă acasă cu tata. I. Mama? M. Da. Şi ea mi-a spus că mai are un copil. I. Aha, după ce s-au despărţit l-a făcut mama. E sora ta vitregă. Şi tu o cunoşti? Ai fost, ai văzut-o? Ştii câţi ani are? M. Nu. I. Mama s-a recăsătorit după aia? M. Da, prima dată cu tata, dar după aia cu altcineva. I. De când ai început tu să mergi la şcoală? Erai acasă sau erai aici? M. Aici, acasă n-au apucat să mă înscrie la şcoală. M-au adus aici, am mai stat câteva săptămâni şi abia după aceea am început şcoala, în clasa întâi. Dar, mamaie, bunica mă puneau să fac liniuţe şi am făcut liniuţe, bastonaşe. I. Şi cu şcoala cum merge? M. Bine. I. Ai note mari? M. Nu prea. I. De ce? Ce nu-ţi place ţie la şcoală? M. Mie îmi place totul, dar mai mult dintre materii îmi plac: ştiinţe, civica, româna, mate, sport şi lectură... şi religie. I. Cam ce note ai aşa, în medie? M. Foarte bine la religie, la sport tot foarte bine şi în rest am numai note proaste. Bine, am note proaste mai multe. Dar în clasa întâi am avut foarte bine pe linie. I. Şi ce s-a întâmplat din clasa întâi? M. Da, am terminat clasa întâi şi după aceea am intrat în a doua. I. Şi în a doua de ce nu ai mai avut aşa foarte bine pe linie? M (tace). (b) Climatul familial: Din informaţiile oferite de minoră rezultă că aceasta locuia, înainte de internarea la Centrul Sf. Maria, într-o singură cameră împreună cu tatăl său, într-o casă formată din 3 camere plus dependinţe, unde mai locuiau bunica, unchiul, mătuşa, un văr şi o verişoară în vârstă de 11, respectiv 9 ani. Atât unchiul, cât şi mătuşa împreună cu copiii (verişoara şi verişorul minorei) se află, în prezent, în Spania la muncă. Tatăl minorei, muncitor necalificat, se află din anul 2007 în închisoare, fiind condamnat pentru abuz sexual comis asupra minorei. Mama, recăsătorită, se ocupă cu cerşitul. Situaţia materială a întregii familiii este modestă, dar satisfăcătoare, minora declarând, de exemplu, că nu s-a întâmplat nicodată, înainte de internare, să nu aibă suficientă mâncare. În acelaşi timp, ea afirmă că se simţea ocrotită şi în siguranţă în cadrul familiei, deşi modul în care o spune pare mai puţin credibil: Investigator: Dar unde locuiaţi voi în Bucureşti? Minora: La Dorobanţi. Şi mai stau acolo. I. Şi locuinţa cum e? Aveţi toate condiţiile? Aveţi apă, aveţi apă caldă, aveţi gaze? M. Da. I. Câte camere? M. Mmmm... să spun... cred că... da, trei camere. I. Şi tu ai ajuns aici la Centru în 2007, nu? M. Da. I. Ce s-a întâmplat de ai ajuns aici? Ai rămas cu tata, nu? M. Da, mătuşa a plecat în Spania, iar bunica a fost la spital, a dus-o tata la spital. I. Altfel locuiaţi cu toţii în aceeaşi casă? M. Da. I. Cu unchiul, cu mătuşa, cu bunica şi cu tata, nu? M. Da, şi cu verişorii mei. I. Deci în total cam câţi eraţi? M. - Şapte. I. - Câţi verişori eraţi? M. Cu mine fac trei. Dar ei acuma sunt în Spania. I. Toţi sunt plecaţi în Spania? Şi mătuşa şi verişorii? M. Decât mătuşa, verişorii mei şi unchiul. I. Aha! Şi bunica e la spital. M. Nu, bunica e acuma singură acasă. I. Tata unde e? M. He..., la puşcărie... I. Dar din punct de vedere material vă ajungeaţi cu banii? M. Da. Păi mătuşa mea lucrează... şi tata. I. Tata ce lucrează? M. Nu ştiu că l-am văzut într-o zi cărând saci. Bunica nu lucrează. I. Da, că bunica e în vârstă. Dar s-a 16

5 întâmplat vreodată să nu aveţi ce să mâncaţi? M. Nu. Avem ce să mâncăm, avem! Că are mătuşa mea bani, că ea mai lucrează, are serviciu. Şi unchiul meu lucrează. I. Ştii ce anume lucrează mătuşa, unchiul? M. Nu ştiu. I. Dar câţi ani are tata ştii? M. Nu, că nu l-am întrebat. Adică nu i-am întrebat pe toţi... I. Dar tata, unchiul, mătuşa te-au lăsat singură acasă pentru mai multe zile? M. Nu. I. Tot timpul a fost un adult cu tine? M. Da. Atuncea am rămas eu, bunica şi tata. În rest erau plecaţi. Şi acuma a rămas decât bunica mea singură acasă. Se întoarce tocmai pe întâi iunie. I. Cine? M. Mătuşa. I. - Dar tu aşa în general, în familie, cu tata, cu mătuşa, te simţeai ocrotită, te simţeai protejată, te simţeai în siguranţă? M. Mă simţeam şi protejată şi în siguranţă. (c) Relaţiile cu tatăl: Minora apreciază că tatăl său se purta frumos cu ea, îi cumpăra haine, jucării şi dulciuri şi, uneori, îi serba ziua ei de naştere. Totuşi sentimentele minorei par ambivalente, ea apreciind că, adeseori, tatăl ei, care consuma frecvent băuturi alcoolice, avea un comportament agresiv, intrând în conflict cu vecinii sau cu ceilalţi membri ai familiei. În plus, nu întotdeauna a simţit că tatăl o iubeşte cu adevărat, deoarece se purta, de multe ori, urât cu ea: I. - Existau sau nu certuri în familie? M. Da, se mai bătea cu unchiul meu. I. De ce? M. Nu ştiu din ce cauză. I. Dar cu tata se certa sau doar cu unchiul? M. Nu, decât cu unchiul. Bine, şi cu mătuşa mea şi cu bunica şi atâta şi cu alţi vecini. I. Cu vecinii se certa? M. Da. I. Mama? M. Nu, tata. I. Dar ce le zicea, de ce se certau? M. Nu ştiu! I. Dar tata bea aşa în mod frecvent? Bea mult? M. Da. I. Se îmbată des? M. Da. I. Dar ceilalţi? Mătuşa, unchiul, ei cum se purtau cu tine? M. Bine. I. Tata era singurul care se purta urât cu tine? M. Da. În rest nimeni. I. Poţi să mai îmi spui şi altceva despre cum se purta tata cu tine? M. - Mai demult am fost cu tati în Cişmigiu, ne-am dat cu barca, mi-a luat un costum. Totuşi, mama mă iubeşte mai mult. Mă întreabă de fiecare dată ce să-mi ia, că mai primesc şi alocaţie şi mi-am luat dulciuri, jucării. Acasă am un teanc de jucării şi de haine. I. De la mama sau de la tata? M. De la mama. Bine, acasă la tata, am puţine, dar la mama am multe. I. Dar înainte să ajungi aici la Centru, tu te mai duceai pe la mama? M. Da, mă ducea tati. I. Cam cât de des te ducea? O dată pe săptămână sau...? M. O dată, o dată, decât o dată, atâta. M-a întrebat dacă vreau la mama şi i-am spus că da. I. Şi el cum a reacţionat? M. I-a venit să plângă, îi venea să plângă. I. Dar tu, aşa, simţeai că tata te iubeşte? M. Da, bine, uneori nu mă iubea, uneori mă iubea. Ne-am jucat cu verişorii mei şi cu tata, ne-am alergat. I. Dar ştii ce nu am înţeles eu, de ce nu ai rămas cu mama şi a trebuit să rămâi la tata? M. Nu ştiu. Eu trebuia să rămân, de obicei, la amândoi, dar nu ştiu din ce cauză s-au despărţit. I. De obicei după o despărţire copiii rămân mai degrabă cu mama şi de asta te întrebam. M. Da, ştiu. I. Uneori tata se purta frumos cu tine, nu? M. Da. I. Zilele de naştere ţi le serba? M. Da. I. Îţi aduci aminte cum a fost ultima zi de naştere pe care ţi-a aniversat-o? M. Mdaa... I. A chemat prieteni de-ai tăi? M. Da, dar cadouri n-am primit. I. Nu ai primit de la tata? M. Nu, de la prietenii mei. Deşi conştientizează faptul că tatăl său a agresat-o sexual şi se teme de el, minora pare, totuşi, ataşată afectiv de acesta: I. - Tu îi mai scrii lui la puşcărie? M. Nu. I. Dar acum ce simţi aşa pentru el, pentru ce ţi-a făcut? M.....Nimic. I. Îţi pare rău că e la puşcărie sau crezi că acolo îi este locul pentru ce ţi-a făcut? M Îmi pare rău. I. Îţi pare rău? M. Da. I. Că e la puşcărie? M...(tace). I. Ai vrea să locuieşti din nou cu tata? M. Da, dar aş vrea la vecina mea că m-am împrietenit cu ea. I. Nu ai vrea să locuieşti cu tata? M. Nu, mi-e frică să rămân singură cu el şi mai bine mă duc acolo la vecina mea. I. De ce crezi tu că tata ţi-a făcut răul ăsta? M. Pentru că s-a îmbătat şi de aia şi cred că era şi nervos. I. Că ai fost la ziua prietenei şi că nu l-ai ascultat, să nu te duci? M. Da. (d) Date privind abuzul sexual: Referindu-se la abuzul sexual comis de tată asupra sa, minora se arată destul de confuză, evitând să ofere detalii concrete şi limitându-se doar să evidenţieze în linii mari ceea ce s-a întâmplat în realitate. Din spusele ei, rezultă că atunci când ea avea vârsta de 7 ani tatăl său, aflat sub influenţa alcoolului, a agresat-o mai întâi fizic pe motiv că a încălcat interdicţia impusă de el ca minora să nu participe la ziua de naştere a unei vecine, apoi a abuzat de ea sexual. Cei care au anunţat organele abilitate (poliţia) au fost vecinii. Deşi i-a povestit tot ceea ce i s-a întâmplat, bunica minorei a refuzat să creadă în veridicitatea relatărilor acesteia: 17

6 Investigatorul - Tatăl tău de ce este la puşcărie? Te-a agresat, nu? Poţi să-mi spui cum? Minora Mi-a spus să nu mă duc la ziua lu vecina mea, că a fost ziua ei şi am vrut să mă duc şi eu, şi m-am dus, că doar el se ducea să bea... Şi eu m-am dus la ziua ei, atunci era noapte... şi eu am fost şi... îîî... tata venise acasă... I.: După ce a băut, nu? M. Da. Şi l-am luat şi pe Pichi. I. Cine e Pichi? M. Căţelul meu. Şi eu mă jucam cu prietena mea Alexandra şi atunci tata m-a chemat şi mi-a tras o palmă. I. Aşa din senin? M. Da. Şi mi-a curs sânge din nas. Şi atunci au venit vecinele mele, am stat întinsă pe bancă şi mi-am pus ceva, un şerveţel la nas. După aceea, tata m-a trimis sus. I. Sus unde? M. În cameră. Şi atunci s-a întâmplat. I. Mai ţii minte câţi ani aveai tu când s-a întâmplat chestia asta? M. Şapte. Iar mătuşa mea se afla în Spania. I. Şi de atunci s-a mai repetat? M. Nu, nu a fost decât o dată, atât. I. Aşa şi ce s-a întâmplat mai departe? M. A venit o vecină de-a mea care ţine mult la mine. I. Şi ce ţi-a zis vecina? M. Să mă duc să mă spăl. Mi-am făcut baie, după aceea m-am întins în pat şi am dormit. Şi l-a adus şi pe Pichi, dormea cu mine. I. Cum ai ajuns aici la Centru? M. A sunat la Poliţie. I. Vecina? M. Da. M-a întrebat ce s-a întâmplat şi i-am povestit şi s-a dus la vecinul meu. I. La soţul ei? M. Nu. I. Aha, la alt vecin? M. Da, care stă la etajul unu. I. Aşa, şi a povestit unui vecin, nu? M. Da, şi a sunat la Poliţie şi a venit o fată Marcela, prietena unei doamne care locuieşte aici. M-a luat de acolo şi am venit aici. Prima dată mi se pare că am fost în Direcţie şi după aceea aici. I. Şi ai dat declaraţie la Poliţie? M. Da. Bine, a dat altcineva. I. Cine a dat? M. Vecina că era acolo când a venit şi m-a dus la spital. I. Şi la spital ce ţi-au zis? Ţi-au făcut un control, nu? M. Da, după aia am fost la spital, la doctor, tot cu vecinele mele şi cu o prietenă de-a mea, Alexandra. Şi m-a controlat că mi-a curs sânge. I. Şi tata de ce stă la puşcărie? Pentru chestia asta? M. Da. I. Mamei i-ai povestit? M. Nu. Bunica mea a sunat-o pe mătuşa şi de atunci s-a întors mătuşa mea din Spania. Iar bunica mea spunea că bag numai minciuni, dar eu nu bag minciuni! I. Bunica nu te crede? M. Nu, îl crede pe tata. I. Şi tata ce zice? M. A spus că n-a făcut nimic rău. Este de menţionat, totuşi, faptul că minora se contrazice, afirmând, pe de o parte, că a fost violată doar o singura dată, iar pe de alta parte, afirmă că faptele incriminate s-au mai repetat şi altădată. Pe de altă parte, ea declară că a fost supusă unui contact sexual genital, pe când în realitate a fost victima unei relaţii sexuale anale. Este dificil însă a a considera că e vorba de o dezinformare premeditată, fiind mai plauzibil a crede că minora, însăşi, nu conştientizează foarte bine ceea ce i s-a întâmplat, neavând nici discernământul necesar pentru aceasta: Investigatorul - Dar tata ţi-a dat indicii că ar fi vrut mai demult să facă chestia asta sau...? M. Nu. I. A fost doar o chestie de moment, să zic? M. Da, din cauza băuturii, că băutura te agită. I. Dacă ai fi acuma faţă în faţă cu tata ce i-ai spune? M Să nu mai se repete problema asta. I. Şi ţie ţi-e teamă că s-ar putea să se repete, dacă te-ai întoarce? M. -...(tace) I. De ce crezi asta? M. Nu ştiu, că s-a mai întâmplat (subl. ns.) chestia asta. I. Crezi că dacă s-a întâmplat o dată sau de două ori, se poate întâmpla mereu? M. Da. I. Şi violul ăsta cum s-a întâmplat? A fost viol obişnuit sau viol anal? M Cred că obişnuit (subl. ns.: psihologul Centrului a informat investigatorul că a fost vorba de un contact anal). (e) Informaţii cu privire la alte forme de abuz (abuzul fizic): Minora declară că nu au fost rare cazurile în care tatăl său a pedepsit-o fizic pentru motive puţin importante (de exemplu, pentru faptul de a-i fi încălcat diferite interdicţii să nu iasă din casă, să vină imediat când este chemată etc.): I. - Dar aşa, în rest, tata cum se purta cu tine? Te mai pedepsea, te mai bătea? M. Da. I. De ce crezi? Sau când anume? Dă-mi nişte exemple. M. Am fost.. ăă..., l-am scos pe Pichi la plimbare şi la un moment dat m-a strigat şi nu m-am dus. Şi eu am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar avea un băţ şi m-a bătut cu el. I. Te-a mai bătut şi în alte situaţii? M. Da, m-a bătut de mai multe ori. I. Mai dă-mi aşa două-trei exemple. M. M-a trântit în pat... bine, atunci era bunica mea... I. Te-a trântit în pat şi...? M a continuat să îmi deie şi cu şutu, cu piciorul. I. Unde te lovea cu piciorul? Peste tot? M. Nu, decât la fund. Şi de atunci nu m-a lăsat în pace...(subl. ns.: deşi se referă la abuzul fizic, minora pare să vizeze, în acest context inclusiv agresarea ei sexuală de către tată). (f) Aspiraţii ale minorei pentru viitor: Minora declară că doreşte să fie eliberată din Centru. Deoarece este conştientă de faptul că nu se poate întoarce acasă şi nici cu mama sa nu îşi doreşte să mai fie, ar vrea să fie încredinţată unei vecine care s-a ataşat afectiv de ea (probabil cea care a anunţat autorităţile despre abuzul sexual comis asupra minorei): 18

7 I. Şi tu aicea cam cât o să mai stai, în Centru, ştii? M. Nu, că o să se facă o anchetă la o vecină de-a mea. I. Dar nu poate mama să te ia? M. Nu, că mama nu ştie cum să ajungă, că ea este cu cerşitu. I. Aha, cerşeşte. Şi mama unde stă? Are locuinţă ca să poată să te ia? M. Nu, nu. Când e iarnă rău stă la cortul de ţigani şi eu nu suport. I. Şi ce spuneai tu de vecina asta că o să se facă o anchetă socială? M. Da, ca să mă ia acasă. I. Ea vrea să te ia? M. Da, că ea ţine mult la mine. 3. V. D. (internată în Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria, Bucureşti) (a) Date de identificare: În vârstă de 16 ani şi aflată în clasa a VIII-a, minora este de loc din Bucureşti, provenind dintr-o familie numeroasă formată din tatăl, mama vitregă (subl. ns. nu am reuşit să aflăm dacă este soţia sau concubina tatălui), trei surori (în vârstă de 32 ani şi căsătorită, alta de 22 ani şi cea mai mică de 19 ani), 3 fraţi buni (căsătoriţi, aflaţi la casa lor) şi 5 fraţi vitregi de vârste diferite. Mama naturală a murit de TBC atunci când minora avea vârsta de 7 ani. Sora ei, care are în prezent 19 ani, a fost internată, la rândul ei, în acelaşi Centru, până la împlinirea vârstei de 18 ani. Tatăl, care se află în închisoare pentru mai multe fapte, inclusiv pentru tentativă de abuz sexual comis asupra minorei, este pensionar, fiind de profesie bucătar, iar mama vitregă este muncitoare necalificată. Investigator Mama ta cu ce se ocupă? Minora - Mama mea a murit, din păcate. I. Şi voi aţi rămas doar cu tata? M. Da, fraţii mei s-au căsătorit, eu sunt cea mai mică din ei. I. Şi tata s-a recăsătorit? M. Nu ştiu. Da, probabil că da, că stă cu o femeie. E cum ar veni mama noastră a doua, dar... I. Câţi ani aveai tu când a murit mama? M. Şapte ani. I. Şi tata s-a recăsătorit imediat? M. Păi, nuu, a mai trecut ceva timp. I. Şi de ce te afli aici? M. Păi noi am venit aici cu un scop pentru că ne băteau acasă. I. Noi? Mai eşti cu cineva din familie aici? M. Păi a fost, da acuma sunt singură aici. I. Cu cine ai mai fost? M. Cu sor mea. Ea avea 13 ani şi eu aveam 9 ani sau 10 ani. Şi ea a stat aici până la 18 ani şi după aceea au dat-o ăştia afară pentru că era obraznică. Şi am rămas singură. I. Şi ea acuma ce face? M. Ea şi-a găsit un prieten, un bărbat cu care stă ea la el, el la ea. I. Dar ea mai stă cu tata sau...? M. Păi, da, da, stă cu tata acuma, dar sor mea nu se înţelege prea bine cu tata I. Câţi fraţi ai tu? M. Opt. Fraţii mei au plecat, s-au căsătorit şi am rămas eu cu sor mea şi cu tata. I. Câţi fraţi vitregi aveţi voi? M. Cinci sau şase. I. Deci fraţii tăi buni s-au căsătorit? M. Ăştia adevăraţi? Unii. Păi, trei, trei sau patru, da, patru, nu mai ştiu, s-au căsătorit. Una stă la ţară, frate meu e în Spania şi sor mea asta mare care m-a adus aicea, e aici în România. Sor mea cea mare stă cu fata, bine că mai e acasă, că ea mă ia acasă mai mult pentru fata ei ca să stau cu ea, ca să mă joc cu ea. Ea e mai copilăroasă, dar e mare are 14 ani sau 13. I. Tata lucrează? M. Nu, e la pensie, dar lucra. I. Ce a lucrat înainte? M. Bucătar. I. Şi mama vitregă? M. Nu ştiu şi nu mă interesează. Munceşte pe undeva. Minora a petrecut, timp îndelungat, în afara familiei, fiind internată de mică la cămin şi la o şcoală specială. În acest sens, se simte frustrată deoarece nu a avut timp să-şi cunoască mama care a murit între timp. La Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria a ajuns încă din anul 2004, fiind internată din cauza bătăilor primite de la tată (subl. ns.: şi datorită tentativelor de abuz sexual exercitate de tată asupra ei). I. Dar mama ta bună? Ştii ce a lucrat? M. Nu ştiu pentru că eu n-am stat mult timp cu ea, pentru că eu de mică am fost la cămin şi de asta nu am putut să mai stau cu mama să o cunosc aşa. I. Dar de ce te-au dat la cămin? M. Păi nu ştiu, chiar nu ştiu de ce m-au dat la cămin. I. Şi la ce vârstă ai fost la Cămin? M. Nu ştiu. De mică am fost, de mică. Şi de asta nu am putut să stau mai mult de vorbă cu ea, să o cunosc. Dar când am făcut şapte ani am văzut-o şi am stat cu ea foarte puţin. Am dormit cu ea, am stat cu ea, dar eu vroiam din tot sufletul meu să stau, să mai trăiască şi ea. I. Tu de când eşti aicea? M. Din I. Şi cum ai ajuns tu de fapt aicea în Cămin? M. Păi, am ajuns aicea că mă bătea tata. I. Dar care a fost procedura? M. Eram la şcoală şi trebuia să plec acasă. După aceea a venit o doamnă de la Protecţia Copilului şi m-a chemat nu ştiu unde, în ce loc şi am vorbit cu dânsa, i-am explicat totul şi ea m-a adus aici. A doua zi am fost la Poliţie, am dat declaraţie. I. Dar pe doamna asta de la Protecţia Copilului ştii cine a anunţat-o? M. Sor mea, asta mare. (b) Climatul familial: În concordanţă cu declaraţiile minorei, climatul familial era unul extrem de tensionat datorită tatălui, care, mai ales sub influenţa alcoolului, maltrata grav pe ceilalţi membri ai familiei (minorei, de pildă, i-a spart capul, iar unei surori a ei i-a rupt mâna). Pentru aceste motive, minora îşi renegă tatăl: 19

8 Investigatorul. Dar în general, atmosfera în familie cum era? Minora Proastă. De fapt, tatăl nostru, de când eram noi mici, ne bătea, avea obiceiul să ne bată. Mai ales când se îmbăta ne bătea. Investigatorul Deci tatăl vostru bea? M. Da, bea. Şi acuma bea. I. Şi vă bate de la vârste fragede? M. Da. I. Câţi ani aveaţi când v-a bătut prima oară? M. Păi, eu aveam 7 sau 8 ani şi sor mea avea 12 sau 11 ani. I. Şi cam cât de des vă bătea? Zi de zi sau o dată pe săptămână? M. Păi nu ştiu, că ne bătea când avea el chef, când se enerva el. De fapt sor mea făcea ceva şi pe urmă dădea vina pe mine şi el mă bătea. Lua un par de afară şi mă bătea cu el. I. Un par? M. Un par, cu scaune, mi-a spart capul, lu sor mea i-a rupt mâna. I. Şi aţi fost la spital? M. Nu ştiu, dar mie mi-a pus, nu ştiu ce mi-a pus... I. Copci? M. Da. I. Dar voi aţi încercat să staţi de vorbă cu el? M. Nu pentru că el nu înţelege şi minte foarte mult. I. Minte? Ce spune? M. Păi, dacă îi spunem noi acuma că ne-a bătut, zice că nu. Minte, minte! I. Acuma ce simţi faţă de tata? M. Păi, eu v-am spus, pentru mine nu e tată. Eu din ziua de astăzi şi cât oi mai trăi, eu nu-l consider tată pentru ce mi-a făcut. Şi aşa am altele, stau singură, eu nu am familie, eu consider că n-am familie şi că stau singură în cămin. Dar... dacă ei... sor mea se ia după bărbatul-său. I. Ce-i spune bărbatul? M. Îi bagă multe în cap. Păi îi zice fă, vezi că sor ta-i curvă, vezi că sor ta e aşa... Îi bagă de astea aşa în cap numai de mine. Din cauza tatălui, mai ales, dar şi a mamei vitrege, cu care declară că nu se înţelege deloc, nu are nimic în comun şi nici nu discută nimic, minora consideră că, de fapt, nici nu are familie. Este convinsă, în acest sens, că tatăl ei o urăşte, iar fraţii, cu excepţia unei surori, sunt complet indiferenţi faţă de ea. De altfel, datorită comportamentului violent al tatălui, ceilalţi fraţi, cu excepţia unei surori, au părăsit căminul familial. Un motiv de frustrare îl constituie pentru minoră şi faptul că, tatăl său făcea deosebire între copiii naturali şi cei vitregi, pe aceştia din urmă evitând să-i lovească: Investigatorul: Cu părinţii cum te înţelegi? Minora Păi deocamdată nu mă înţeleg bine. I. De ce? M. Păi acum consider că nu mai am familie pentru că sunt certată cu ei. Drept că, şi când eram mică, nu aveam ceva în comun cu ei. Ei decât de ei se interesau, de mine nu le păsa, decât de sora mai în vârstă. I. De ce crezi că vă tratau diferit? M. Păi, nu ştiu, pentru că... aşa se purtau ei cu noi. I. Şi de ce spui tu că nu ai nimic în comun cu ei? M. Păi, n-am pentru că... I. Eşti certată cu ei? M. Da. I. De ce? M. Păi, tatăl meu mă urăşte... fraţii mei, nu, nici pe ei nu-i interesează ce fac eu, decât pe soră-mea o interesează, dar şi cu ea m-am certat. I. Dar de ce spui că tata te urăşte? Pentru că te bate? M. Da. I. Şi fraţii mai mari nu vă luau apărarea? M. Nu, pentru că toţi fraţii mei au plecat din cauza lui pentru că nu numai pe noi ne bătea, ci şi pe ceilalţi. Şi de aia au plecat ei. Pe sor mea a bătut-o, a plecat, frate meu a fugit pentru că-l bătea. E foarte violent. I. Şi voi aţi povestit cuiva despre bătăile astea? M. Păi da, domnului director de aici. I. Dar înainte să ajungi aici, povesteaţi cuiva? La alte rude sau cuiva de la şcoală? Sau nu aveaţi cui? M. A, nu, păi... decât lui sor mea mai mare. I. Dar ei doi, tata şi cu mama vitregă, cum se înţeleg? Se poartă tata violent şi cu ea? Sau se purta aşa numai cu voi copiii? M. Păi, tata nu o bătea, decât doar aşa, o înjura. Decât pe noi ne bătea. I. Nu-i bate nici pe copiii vitregi? M. Nu. Decât îi înjura, iar pe noi ne bătea. I. Şi tata pe lângă defectele pe care mi le-ai spus deja, are şi calităţi, are şi puncte mai bune? M. Nu. Când vrea, da când nu, nu. Nu, eu cred aşa, se poartă urât, vorbeşte urât, are ură pe noi, se poartă urât cu mine. Dacă, iniţial (atunci când minora avea o vârstă mai mică), relaţiile sale cu mama vitregă şi cu fraţii vitregi erau satisfăcătoare, ulterior, acestea s-au deteriorat, pentru a deveni, în permanenţă, conflictuale. În acest sens, minora are nostalgia zilelor în care, în condiţiile în care mama naturală încă trăia, atmosfera familială era una armonioasă: I. Şi cu mama vitregă cum vă înţelegeţi? M. Nu ne înţelegeam prea bine aşa. Bine, că înainte ne înţelegeam destul de bine, dar aşa acum că ne-am făcut mari aşa, nu mai ne înţelegem bine. I. De ce? M. Păi, nu ne mai înţelegem aşa prea bine. Nu ştiu, nu ne suportă. Avem şi fraţi vitregi, nici ei nu ne suportau. Înainte ne înţelegeam foarte bine cu ei, dar acum nu, ne înjură, ne fac în toate felurile. I. Dar de ce crezi că şi-au schimbat atitudinea? M. Nu ştiu de ce, chiar nu ştiu ce au cu noi dar... I. Dar de fapt ce înseamnă înainte şi acum? Înainte până la ce vârstă înseamnă sau cum? M. Păi, nu! Când eram acasă era mai bine şi era mai frumos... atunci, ne înţelegeam toţi, dar au trecut aşa anii de când a murit mama şi... s-au schimbat multe. I. Cum ţi se pare familia ta în comparaţie cu alte familii? M. Păi şi asta, mă gândesc aşa, şi mă face aşa să plâng pentru că de ce în celelalte familii este aşa şi la mine este aşa. La mine în familie tata se poartă urât şi e mai dificil şi la alţii e mai frumos şi mai bine. Şi... îmi doresc să am altă familie, să n-o înlocuiesc pe mama cu altă femeie, dar să am alt tată, unul mai bun. 20

9 (c) Starea materială a familiei: Condiţiile materiale ale familiei, înainte de internarea minorei şi după plecarea fraţilor de acasă, erau conform cu aprecierile acesteia - satisfăcătoare, mai ales că două din cele 4 camere (la curte) erau închiriate. Familia nu a suferit niciodată de foame sau frig, iar dacă s-a mai întâmplat ca minora ori sora ei să sufere de foame, acest fapt nu se datora lipsei de resurse a familiei, ci atitudinii indiferente sau chiar ostile a tatălui. Minora îşi arată însă frustrarea în legătură cu faptul că tatăl nu-i cumpăra rechizite şcolare şi nu i-a serbat niciodată ziua de naştere: Investigatorul Cum era locuinţa? Aveaţi condiţii? Minora Păi înainte aveam, acum nu pentru că după tot ce s-a întâmplat, cum ar veni pe tata l-a dat afară din casă. Bine că el ar fi trebuit să intre la închisoare. I. Pentru ce? M. Pentru ce mi-a făcut. I. A fost la puşcărie sau e încă la puşcărie? M. Nu, păi nu ştiu că nu e la puşcărie, dar trebuia să intre. I. Şi l-au dat afară vecinii din casă? M. Da, da, dar acuma mai e acolo. I. Câte camere aveaţi? M. Aveam patru. I. Şi cum dormeaţi voi? M. Păi... tata într-o cameră, eu cu sor mea în altă cameră. Aveam bucătărie şi în cele două camere celelalte, erau chiriaşii noştri. I. Şi aveaţi apă caldă? M. Aveam cişmea în curte şi puneam într-o oală apă şi încălzeam şi ne spălam. I. Vă spălaţi în lighean sau aveaţi cadă? M. Ne spălam în lighean, da. I. Vi s-a întâmplat vreodată să nu aveţi ce să mâncaţi? M. Da, când ne lăsa tata. Închidea magazia, bucătăria şi noi stăteam în casă, când pleca la femeia asta, mama asta sau când se ducea în târg, închidea bucătăria şi ne lăsa aşa, ne... I. Să nu puteţi să intraţi acolo să vă luaţi ceva de mâncare? M. Da. I. Şi cam cât de des se întâmplau chestiile astea? M. De mai multe ori. I. Iarna aţi suferit vreodată de frig? M. Nu. I. Aveaţi lemne? M. Da. I. Dar s-a întâmplat să te lase pe tine sau pe tine cu fraţii singuri mai multe zile în şir? M. În casă? I. Da, el să plece nu ştiu unde şi să vă descurcaţi voi? M. Nu. I. Dar el aducea bani suficienţi în casă pentru voi copiii? M. Da, păi doar eu cu sor mea eram şi ne aducea. I. Şi vă cumpăra de îmbrăcat? M. Ne cumpăra dar o îmbrăca mai mult pe sor mea. Tot timpul îi cumpăra, o îmbrăca, îi lua de şcoală şi pe mine nu mai... I. Ţie îţi lua rechizite? M. Nu. C Şi cum te descurcai? Primeai de la şcoală? M. Da, da. Făcea diferenţă tata, între mine şi sor mea, pentru că atunci când era ziua mea şi atunci când era ziua ei... când era ziua ei îi făcea ziua ei, dar când era ziua mea nu avea bani şi nu-mi făcea. I. Niciodată nu ţi-a serbat ziua? M. Nu. I. Dar când îl rugai ceva, că vrei ceva dulce sau nu ştiu ce...? M. Zicea că n-are bani. I. Ai fugit vreodată de acasă? M. Când eram mică? Nu. I. Tata v-a obligat vreodată pe voi copiii să munciţi pentru bani sau să plecaţi la cerşit? M. Nu. (d) Situaţia şcolară a minorei: Din declaraţiile minorei, rezultă că, înainte de a fi internată la Centrul de Servicii Sociale, s-a confruntat cu dificultăţi în plan şcolar (de exemplu, a rămas corijentă sau repetentă - nu ştie să precizeze în mod clar), datorită dezinteresului părinţilor. Din clasa a doua până în a opta, a urmat cursurile unei şcoli speciale (pentru copii cu dizabilităţi), minora motivând că tatăl a înscris-o special la o şcoală cu asemenea profil pentru a obţine un ajutor suplimentar de la stat: I. Tata sau fraţii mai mari se ocupau de educaţia ta? Se interesau ce note ai la şcoală sau te ajutau la teme? M Nu. Păi, când am rămas repetentă, tata mă bătea, mă dădea cu capul de pereţi. I. Dar în rest nu se implica? Nu te ajuta la teme? M. Nu. Sor mea aşa, rar, rar, foarte rar mă mai ajuta. I. Dar de ce ai rămas repetentă? Ce s-a întâmplat? M. Păi, eram la şcoala generală şi când eram la şcoala aia generală, toţi băieţii, când ieşeam afară, mă băteau, mă închideau în toaletă, făceau mişto de mine, râdeau de mine. I. Şi nu te-ai mai dus sau ce? M. M- am dus, când eram la şcoala generală eu eram cuminte, mie îmi plăcea să fiu foarte, foarte cuminte şi tata profita că eu sunt aşa cuminte şi... m-a dat la şcoală de asta specială. Din clasa a doua, de fapt am mai repetat clasa a doua la specială. Până în clasa a opta m-a dat la şcoală specială. I. De ce? M. Cred ca să ia mai mulţi bani pentru mine. I. De ce ai repetat clasa a doua, asta specială? M. Păi, am mai repetat. La şcoala generală am făcut doar două clase şi la specială am făcut trei-opt (subl. ns.: de la clasa a treia până la a opta). I Tu ai zis că ai rămas repetentă? M. În clasa a doua, da. Corijentă. I. Da, că nu ai repetat clasa. La o materie doar? M. Da. În prezent, minora învaţă la şcoala specială din cadrul Centrului de Servicii Sf. Maria, unde se află în clasa a VIII-a. Are o situaţie şcolară bună (note de la 8 în sus) şi îşi doreşte să se înscrie la o şcoală profesională: I. Cu şcoala acuma cum te descurci? M. Mă descurc destul de bine. I. Eşti într-a opta, nu? M. Da. I. O să dai la liceu? M. Da. I. Te-ai gândit aşa...? M. De fapt, nuu, nu dau la liceu!!! Pentru că, nu ştiu, eu dau la profesională. I. Şi ai un domeniu spre care vrei să te îndrepţi? M. Păi, nu ştiu pentru că eu mi-aş dori să fiu la şcoală de asta generală, dar ştiu că acuma nu mai se poate să mai dau la şcoală generală pentru că am făcut prea multă şcoală specială şi dacă mă dau acuma la şcoală generală, nu ştiu. I. Aici la şcoala asta specială cum este? 21

10 M. Este bine, dar aici sunt astea lecţiile prea uşoare. I. Şi tu cam ce note ai? M. Am 10, 9, 8 am. Destul de bune. I. Nu ai repetat niciodată clasa? M. Nu. (e) Informaţii despre abuzul sexual: Minora subliniază faptul că a fost, de mai multe ori, victima tentativelor de abuz sexual din partea tatălui, care a încercat, de pildă, să facă sex oral cu ea dar acestea nu s-au consumat efectiv, datorită opunerii ei. Este de menţionat şi faptul că, aceste tentative au fost precedate, adeseori, de acte de abuz fizic. Un factor favorizant al abuzului sexual a fost reprezentat şi de faptul că minora dormea în aceeaşi cameră cu tatăl ei: Investigatorul Şi cum ai ajuns aici? Minora - Sor mea noastră cea mai mare ne-a adus aici, că dacă mai stăteam mult îşi bătea joc de noi. Bine, că tata şi-a bătut joc de mine. În primul rând mă bătea şi-şi bătea joc de mine, vroia să se dea la mine. I. Şi a reuşit sau doar încerca? M. Încerca. I Nu a reuşit niciodată? M. Nu. I. Şi cum încerca? Povesteşte-mi. M. Într-o zi, eu făceam curat în casă, că mie îmi plăcea să fac curat, sor mea era la şcoală sau nu ştiu unde era şi eu rămăsesem în casă. Şi tata era cu un prieten, stătea de vorbă şi eu făceam curat şi aranjam pe televizor astea, obiecte. Şi pe televizor avea şi fotografia lu mama şi nu ştiu cum am făcut de, fără să vreau, am scăpat fotografia şi s-a spart puţin geamul. S-a enervat tata, l-a dat pe omul ăla afară şi era vară atunci şi a luat parul ăla şi m-a luat cu bătaia. Mi-a zis «Fă, de ce ai spart aia?» şi m-a bătut, dar fără milă, eu nu mai puteam, plângeam şi i-am spus «Tată nu mai da că mă doare!». El n-avea deloc milă, deci tot dădea ca un sălbatic. Şi tot mă bătea, mă bătea, eram vineţită, eram umflată, după aceea îi părea rău. Şi după aceea vroia să se dea la mine. I. Cum vroia? Povesteşte-mi un pic. Ce făcea? M. Păi, ce făcea? Se dezbrăca în faţa mea şi vroia ca să îmi bage prostia aia în gură. I. Şi tu i-ai povestit surorii mai mari? M. Păi ştie ea. Ştie şi domnul director. I. Şi cum scăpai de el? M. Eu atunci când eram mică eram mai cuminte şi mai aşa,... nu prostuţă, mai naivă aşa. Eram cuminte şi şi sor mea mă bătea şi tata mă bătea. I. Dar atunci când s-a întâmplat să se dezbrace cum ai scăpat de el? M. Plângeam şi nu mai puteam că mă durea, mă durea mâna, picioarele, capul, eram umflată. I. Făcea lucrul ăsta des? M. Nu aşa de des, dar o făcea. I. Zi de zi? O dată pe săptămână? O dată pe lună? M. Nu pot să spun. A făcut-o de câteva ori. De vreo 2-3 ori. I. Deci locuiaţi doar voi copiii şi cu tata sau mai locuiau şi bunicii cu voi? M. Nu, nu, nu. Eram doar eu, atunci, că fraţii mei au plecat de acasă, I: Dar tu cu cine dormeai noaptea? M. - Eu de fapt stau cu tati în cameră. I. Aha, deci tu dormeai cu tata în cameră, nu? M. Da. (f) Informaţii despre alte forme de abuz Abuzul fizic: Aşa cum am subliniat deja, minora a fost maltratată, în mod frecvent, de către tată, care, alcoolic fiind, avea o conduită violentă, vorbea urât, înjura şi lovea şi pe alţi membri ai familiei: Investigatorul Deci tata că se purta urât cu voi, cu tine? Minora Da, ne bătea, ne închidea în casă şi ne bătea. Ştiau toţi vecinii. Şi pe mama o bătea. Eu...de când eram în burta mamei tata o bătea, îi dădea numai în cap şi o bătea şi când era cu mine în burtă. Deci nu numai pe mine, ci şi pe mama o bătea... I. Poţi să mai îmi dai câteva exemple de situaţii în care v-a bătut? M. Păi, sor mea făcea baie în lighean şi era vară atunci tot aşa, şi sor mea, fără să vrea, a dat apă afară şi a venit aşa la vecini şi a ieşit vecinul ăla şi i-a zis lu tata că uite ce fac fetele tale, dau apă şi tata s-a enervat şi a luat un băţ... Şi de fapt sor mea a făcut, dar a dat vina pe mine, că el a spus «Fă care a dat apa?», că el ne zicea cu «fă», ne înjura, ne făcea în toate felurile, şi sor mea a dat vina pe mine. Şi eu nu i-am zis, şi tata s-a enervat şi m-a bătut pe mine. După aceea a bătut-o şi pe ea, de fapt s-a băgat sor mea. Şi m-a bătut şi pe mine, mă durea capul! Şi a bătut-o şi pe ea. I. Ai fost nevoită să mergi la doctor? M. Nu, mi-a dat o pastilă. I. Dar tata stătea de vorbă cu voi să vă explice ce nu faceţi bine? M. Nu. I. Trecea direct al bătaie? M. Da. Sau, de exemplu, când spălam noi vasele, fără să vrem, el se enerva şi ţipa la noi. I. Cum vă spunea? Mi-ai zis că vă şi înjura? M. Ne jignea. I. În afară de «fă», vă mai spunea în vreun fel? M. Ne înjura. I. Ce vă spunea? M. «Du-te..».Şi când am rămas repetentă, m-a dat cu capu de pereţi. I. Care crezi că sunt motivele pentru care te bătea? M. Nu ştiu, aşa-i pica lui! Când făceam ceva fără să vreau, mă bătea! I. Dar el cam cât de des bea? M. Într-una bea. I. Zi de zi? M. Da. I. Şi bea mult? M. Da. I. Bea tărie? M. Alcool. Adversitatea minorei faţă de tată este legată şi de faptul că acesta şi-a maltratat, adeseori, soţia (mama minorei), chiar atunci când aceasta era bolnavă, fapt care a determinat sau a grăbit crede minora moartea acesteia: 22

11 Cum a murit mama ta? M. Ea a murit pentru că era foarte bolnavă. I. Ce a avut? Ştii? M. Păi, avea... era răcită la plămâni şi a murit de plămâni. I. Şi aşa din cât ai stat tu de vorbă, cum era mama? M. Era bună, era înţelegătoare, de fapt, din familia mea, tatăl meu zice că eu sunt mama întreagă, zice că semăn cu mama. Eu aşa, din memorie aşa, am văzut-o şi am cunoscut-o, dar aşa... era bună şi... I. Crezi că dacă ar fi trăit mama, viaţa ta ar fi fost altfel? M. Nu mai eram aici acum. Da, era altfel viaţa pentru toţi copiii. De fapt toţi fraţii nu mai eram aicea. Sor mea nu mai era nici la ţară, deci sor mea nu mai era cu bărbatul ăsta, nici frati meu, nici tata nu mai era cu femeia aia, nici eu nu mai eram aici. Şi era mai marfă, dar dacă... Nici ea nu mai putea să mai trăiască pentru că a murit din cauza lui tata. Şi de asta îl urăsc. Toţi fraţii îl urâm. I. Dar de ce spui că a murit din cauza lui? M. Pentru că el o bătea şi chiar când era bolnavă o bătea... şi a murit! Şi mi-a părut rău! Şi acum, nu ştiu, să mă înjure cineva de mamă sau să îmi zică «mă-ta», nu suport, nu ştiu. Şi altă lume îmi zice să mă calmez sau... Nu ştiu, nu pot să mă calmez, oricât ar face nu pot. Pentru că eu ţin la mama şi mi-e greu să aud că îmi zice cineva «morţii mătii». Abuzul emoţional: Formele de abuz deja menţionate au fost complementare, în cazul minorei, cu abuzul emoţional, în măsura în care aceasta a fost în mod frecvent insultată de tată, care îi vorbea urât, o înjura şi chiar râdea de ea: Investigatorul Şi de ce spui că tatăl tău se purta urât cu tine? Minora - Păi tatălui meu nu-i pasă de mine, el mai mult râde de mine şi-şi bate joc în continuare de mine. Adică, îşi bate joc de mine, adică că râde de mine, mă înjură. I. Ce-ţi spunea? M. Păi mă făcea nebună, râdea de mine, mă făcea handicapată, nebună, spunea că «de-aia team dat la şcoală de asta de nebuni că eşti nebună, că râzi într-una». Eu am un obicei să râd, dar nu într-una. Da, de obicei, mie îmi place să fiu cuminte, să fiu calmă, să învăţ. Mie îmi place să fiu aşa simplă, nu fiţoasă sau aşa. Dar tata mă făcea nebună. I. Ce simţeai atunci când te bătea tata? M. Păi, simţeam frică şi..de bătăile astea, plângeam. (g) Situaţia minorei în prezent: Din spusele ei, minora s-a adaptat bine în cadrul Centrului de Servicii Sociale, în măsura în care şi-a făcut prieteni cu care participă împreună la diferite activităţi. E nemulţumită, totuşi, de faptul că nu întotdeauna este lăsată de către personalul Centrului să-şi petreaca zilele de Sâmbără şi Duminică, aşa cum ar vrea, în oraş: Investigatorul Cum te simţi aici? Minora Aici? Bine! I. Cu colegii cum te înţelegi? M. Mă înţeleg bine. I. Ai mai avut conflicte cu ei? M. Adică? I. Adică să te cerţi? M. Da. I. Pentru ce motive? M. Păi, mă enervau, se luau de mine. I. Ce îţi spuneau? M. Păi, ţipau la mine aşa şi... I. Despre prietenii tăi, despre grupul de prieteni ce poţi să-mi spui? M.. Grup de prieteni? I. Da. M. Păi, n-am prieteni, am decât doar un singur prieten şi am mai multe prietene. I. Da, despre prietenele tale? M. Păi, mă înţeleg destul de bine cu ele. I. Sunt de vârsta ta? M. Da. I. Sunt de aicea, de la centru? M. Da. I. Ce faceţi împreună, cum vă petreceţi timpul? M. Păi, vorbim, mai comunicăm, mai ne ajutăm, mai ne dăm sfaturi. I. Dar cum decurge o zi aici la centru? M. De luni până vineri ne trezim de dimineaţă, la şase sau la şapte luăm micul dejun şi după aia, la opt, când vine maşina, plecăm. După aceea ne schimbăm, şi mâncăm la două. După aceea ori ne facem lecţiile, nu, ori ne odihnim puţin, ne sculăm, ne facem temele, mâncăm şi după aceea mai stăm puţin şi stăm afară, noaptea, aşteptăm să facă doamnele curat. Şi stăm afară, ne jucăm, mai vorbim şi după aia venim în centru, facem baie, ne uităm la televizor şi dormim. Şi sâmbăta şi duminica stăm şi, dacă nu ne lasă doamnele, ne urcăm pe Cămin, dacă nu, fugim. Păi, da sâmbăta şi duminica e normal să ne lase, da... Relaţiile cu familia sunt întreţinute, în continuare, prin vizitele periodice făcute acasă de către minoră sau, mai rar, prin vizitarea minorei, în cadrul Centrului, de către o soră, tatăl nemaivizitându-şi fiica de circa trei ani. Minorei declară că îi e teama încă de tată şi este convinsă că acesta este complet dezinteresat de soarta ei. Oricum, ea subliniază faptul că, după ce va părăsi Centrul de Servicii Sociale la împlinirea vârstei de 18 ani, nu se va mai întoarce acasă. I. Să înţeleg că tata nu vine în vizită pe la tine, n-a venit niciodată? M. A venit, dar acuma nu mai vine. I. Când a venit, la început? M. Nu. La jumate aşa. În 2005 sau în I. Şi te aşteptai să vină? M. Nu. El venea după ce mâncam noi masa de prânz, venea el şi ne aducea mâncare. I. Şi cât a durat perioada asta în care a venit să vă vadă? M. O săptămână aşa. I. Atât? M. Da, nici o săptămână. Mai ne dădea bani. I. Dar altcineva vine să te vadă? Sora parcă? M. Da. I. Sau la soră te duci? M Păi nu mă duc, vine ea. I. Cât de des vine? M. Rar. I. Acuma despre tata nu mai ştii nimic? M. Nu, nu. Eu am mai fost acasă, dar el... e acasă şi...îmi e teamă. I. Dar 23

12 regretă faptul că tu eşti aici, îi pare rău? M. Nu ştiu, că nu-l interesează de mine. I. Când ai mai fost tu pe acasă nu te-a întrebat dacă vrei să vii acasă? M. Nu. I. Şi tu cât o să mai stai aicea la Centru? M. Până la 18 ani. I. Şi după aceea? M. Nu ştiu. Îmi caut un serviciu şi îmi caut chirie. I. Acasă nu vrei să te mai întorci? M. Nu. 4. R. M. (internată în Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria, Bucureşti) (a) Date de identificare: În vârstă de 17 ani şi aflată în clasa a X-a, minora este născută în Bucureşti. Tatăl este necunoscut, mama, în vârstă de 32 de ani, muncitoare, s-a căsătorit cu un alt bărbat (taximetrist, în etate de 35 de ani, având o fată din prima căsătorie), dar minora a fost crescută, până la vârsta de 4 ani, de către bunică. După moartea bunicii, întreaga familie s-a mutat în mediul rural, în Dragomireşti, unde s-a născut mama minorei. Minora este internată în Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria din anul 2006: Investigatorul Mai întâi să-mi spui câteva date despre tine: Ce vârstă ai? În ce clasă eşti? De unde eşti? Minora Sunt născută în Bucureşti. Mama mea este din comuna Dragomireşti, lângă Bucureşti. Am 17 ani, sunt clasa a zecea. I. Deci mama este din comuna Dragomireşti. Tata? M. Nu m-a cunoscut. Nu ştiu nimica de el. I. Şi mama te-a crescut singură? M. M-a crescut bunica o perioadă şi apoi m-a luat mama. Mama s-a recăsătorit şi am stat cu ei, cu ea şi cu soţul ei. I. Dar de ce la început te-a crescut bunica şi nu mama? M. A decis mama că e mai bine să mă crească bunica. I. Şi până la ce vârstă te-a crescut bunica? M. Cred că până la patru ani. Bine, mama venea, mă vizita, mai stătea cu noi. Dar mai mult bunica a stat cu mine, cu frate meu vitreg. După ce a murit bunica, ai mei au vândut apartamentul care îl aveam în altă parte şi s-au mutat aicea, la Dragomireşti I. Deci din câte persoane e alcătuită familia ta? M. Trei. Eu, mama şi soţul ei, la care se adaugă sora mea vitregă, să zic aşa, care mai merge la ei. Ea stă cu mama ei şi mai se duce în vacanţe, aşa. I. Dar ştii de ce a divorţat soţul mamei? M. Că s-a căsătorit cu mama, din cauza mamei. I. Cu mama cum te înţelegi? M. Bine. I. Ea cu ce se ocupă? M. Lucrează la o fabrică de felicitări la ea acolo. I. Mama câţi ani are? M. 32. I. Şi noul soţ? M cred... cam atâta. I. El cu ce se ocupa? M. Taximetrist. Din spusele acesteia, exceptând unele situaţii în care familia s-a confruntat cu lipsa resurselor, starea materială a familiei era una modestă, dar satisfăcătoare. Deşi locunţa de la ţară beneficiază de condiţii adecvate, totuşi nu are decât două camere, din care într-una locuiau mătuşa tatălui vitreg împreună cu soţia, iar în alta locuia minora împreună cu mama şi tatăl vitreg: I. Dar cu banii cum vă ajungeaţi? M. Aşa şi aşa. Dar ne ajungea. I. S-a întâmplat vreodată să n-aveţi ce să mâncaţi acasă? M. Da. Bine, asta înainte cu multă vreme. N-aveam ce să mâncăm... nu muream de foame că aveam un magazin unde dădea pe datorii, dar dacă vroiam ceva nu aveam bani..., şi trebuia ori să se împrumute ori să ia de la magazin pe datorie. I. Sau să n-aveţi cu ce să vă încălziţi iarna? M. Nu, nu că stăteam la bloc şi, bine, aveam datorii la întreţinere că n-aveau bani s-o plătească, da aşa eu să simt pe propria piele că n-am căldură sau n-am apă caldă nu s-a întâmplat. I. Şi cum au rezolvat problema asta cu banii? M. Păi au vândut... Prima oară şi prima oară noi am stat în Bucureşti, din cauza întreţinerii au trebuit să-l vândă, ne-am mutat în comuna 1 Decembrie. Acolo, când a murit bunica, n-au avut bani de înmormântare, s-au împrumutat de la un cămătar şi avea dobânda foarte mare şi tot aşa nu mai aveau bani să plătească, el nu câştiga foarte mult pe taxi şi a trebuit să vândă şi apartamentul de acolo, ca să poa să-i plătească şi ne-am mutat aici, la Dragomireşti, la mătuşa lui. I. Casa în care locuiaţi cum e? Câte camere are? M. Are două camere, în care într-o cameră, deci ei după ce au vândut apartamentul de aici, ne-am mutat în Dragomireşti, casa aceea era a mătuşii lui şi a unchiului, ei stau într-o cameră, iar mama cu soţul în altă cameră. Dar au condiţii, au aer condiţionat, au pus parchet, nu pot să zic că n-aş avea condiţii să stau acasă, da v-am spus, nici nu... consider că e mai bine aici şi acolo dacă ar fi ar trebui să stau cu ei într-o cameră, ceea ce mi se pare jenant din punctul meu de vedere că...! Bine, cât am stat cu ei aveam două paturi separat, dar era... I. Da, n-ai intimitatea ta, n-ai nimic! M. Nici eu, nici ei! (b) Climatul familial: Conform cu propriile declaraţii, din care cele privind decizia ei de a se interna în Centrul de Servicii Sociale sunt foarte puţin credibile, minora a avut parte, înainte de internare, de o atmosferă familială adecvată, atât mama, cât şi tatăl vitreg implicându-se în educaţia şi instrucţia ei şcolară şi fără ca în familie să existe conflicte între membri. Totuşi, minora apreciază că, în cadrul familiei, nu se simţea suficient de ocrotită şi protejată, mai ales că părinţii, mutaţi de la oraş la sat, erau ocupaţi mai mult cu munca şi nu aveau timpul necesar pentru a-i controla, de exemplu, grupul de prieteni: 24

13 I. Deci mama s-a recăsătorit?. Da. I. La ce vârstă s-a recăsătorit mama, cam câţi ani aveai tu atunci? M. Nu mai ştiu. I. Dar e demult? M. Da, să zic că aveam opt-nouă ani, cam aşa, nu mai ştiu. Şi cu noul soţ cum te înţelegeai?.. Acceptabil... Adică? Existau şi probleme? M.. Da, mă mai certa cu şcoala, cu... I.. Deci se implica pe partea asta cu educaţia? M. Da, da. I. Se implicau amândoi? M. Da, da. Din contră, poate că el era mai sever aşa, să învăţ... I. Şi el nu a avut nici un cuvânt de spus când ai luat decizia asta? M. Ba da, discuta cu mama, bine, eu în principiu discutam cu mama, nu cu el, că am considerat că cu mama trebuie să vorbesc, da şi el a zis că nu e bine, că sunt prea mică, că... I. Deci asta se întâmpla când aveai tu? M. 14 ani. I. Dar în familie, înainte să ajungi aici, mama îşi petrecea timpul cu tine, discutând? M. Da. I. Făcând diverse activităţi? M. Activităţi nu prea făceam, da vorbeam. I. Te sfătuia? M. Da, da, mi-a vorbit şi despre băieţi, cum să mă protejez, tot ce e normal să discuţi cu copilul tău, consider eu. I. De ce ai ales tu drumul ăsta, să ajungi aici şi să nu stai în familie? Te simţeai ocrotită, protejată în familie? M. Nu prea... să zic că poate şcoala era singurul lucru de care ţineau morţiş să mă duc la şcoală şi să învăţ, da aşa, na! Ei erau mai mult la muncă, după ce a murit bunica mea ne-am mutat, că o perioadă am stat toţi patru. După moartea bunicii, s-au mutat la Dragomireşti şi aici ei erau la muncă... nu prea stăteau cu mine... I. Te lăsau aşa mai mult de capul tău? M. Da. I. Îţi cunoşteau prietenii? M. Da, erau vecini acolo, stăteam pe stradă. Bine, că nici nu prea aveau de ce să-şi facă griji că nu plecam la discotecă, nu făceam probleme de astea. În acest sens, ea apreciază că are condiţii mult mai bune în cadrul Centrului, decât acasă, cu atât mai mult cu cât în instituţia unde este internată îşi poate face un viitor, prin alegerea unei profesii : I. Şi n-ai vrea să te întorci la mama? M. Nu. Deocamdată pot să zic că e bine aici. I. De ce crezi că-i mai bine aici decât lângă mama? M. Păi, să zic că-mi place mai mult aici, nu ştiu. I. Trebuie să ai un motiv, că toată lumea zice că lângă familie e cel mai bine? N-ai condiţii acasă? M. Ba da, cât de cât sunt condiţii, nu e problemă de condiţii, da aşa consider eu că e mai bine aici. Am şi mai multe, bine, nu e vorba de beneficii, da consider că... nu ştiu... pot să-mi fac un drum în viaţă mai bun aici. I. Decât în familie? M. Decât acasă. Da! De exemplu, aici am făcut cursuri de calculator, care poate mama n-avea bani să mi-l facă... Bine, nu e vorba că stau aici pentru beneficii, dar dau aşa un exemplu, mă duc la mare, la munte... Din punct de vedere afectiv, minora este, totuşi, legată încă de familie, amintindu-şi, cu precădere, de bunica care a crescut-o şi de momentele fericite pe care le-a trăit în cadrul familiei. În acelaşi timp, pare suficient de matură încât să-şi recunoască propriile ei greşeli comise înainte de a fi internată în cadrul Centrului, motiv pentru care îşi scuză mama că a bătut-o în două rânduri: I. Care au fost cele mai fericite şi cele mai triste momente din viaţa ta? M. Cele mai fericite... nu ştiu, au fost destule, bine nu foarte, foarte. Legate de familie... n-am avut... nu ştiu ce să zic. Am primit o bicicletă. Au făcut tot posibilul să mi-o facă cadou de ziua mea şi cam atât. Bine, nu aveam eu... i-am înţeles că au avut probleme cu banii şi n-aveam mari pretenţii. I. Şi cel mai trist? M. Cel mai trist? Când a murit bunica. Bine, pe moment, eram mică, a murit acum vreo cinci ani, n-am conştientizat, dar acum... I. Dar te simţeai mai ataşată de bunica decât de mama? M. Da. I. De ce? M. Pentru că ea m-a crescut, ea s-a ocupat mai mult de mine. Bine, ţineam şi la mama, normal, nu puteam să fac diferenţă, da eram mai ataşată de bunica. Ea mă mai şi alinta, dacă făceam ceva, nu că nu mă pedepsea, nu mă certa, zicea: asta e, lasă că vedem noi ce facem... I. Dar cu mama, în afară de cearta asta legată de prietenul tău, au mai existat certuri? M. Cu şcoala se mai supăra când nu mă duceam. I. Mama te-a ajutat ori de câte ori ai avut vreo problemă? M. Nu prea am făcut probleme, v-am spus, am fost o fată cuminte, adică nu plecam noaptea, nu..., dacă ieşeam afară ştia de mine, n-avea de ce să-şi facă griji, n-am avut subiect de ceartă ca să zic aşa. I. Ai dori să schimbi ceva în viaţa ta de până acum? M Nu, nu. Consider că viaţa e făcută şi cu bune şi cu rele, nu poate să fie numai roz, aşa că n-aş avea... I. Cum ai caracteriza-o pe mama? Ce calităţi şi ce defecte are? M. Nu ştiu, nu... Pentru mine e mama şi atât, nu încerc să-i caut nici defecte şi nici... I. Când erai mai mică, te mai bătea mama? M. M-a bătut de două ori. 17 ani cât am acum, m-a bătut de două ori cu cureaua, o dată pentru o minciună, nu suportă minciuna. I. Cu ce-ai minţit-o atuncea? M. M-a trimis la magazin şi am luat o napolitană şi trebuia să o mănânc după masă, după ce mâncam. Eu am desfăcut-o pe drum, am mâncat o bucată şi ea m-a întrebat «de ce e aşa?», «aşa mi-a dat-o de la magazin» şi m-a bătut atuncea. Şi a doua oară pentru ţigară. În balcon, luam chiştoacele, bine, asta nu mi-aduc eu aminte, ce mi-a spus ea, luam chiştoacele din ţigare şi mă duceam în balcon şi le aprindeam. Dar, că eu eram mai mult speriată că în primul rând nu era normal la vârsta mea şi puteam, doamne fereşte, să dau foc, că nu ştiam eu să sting sau să... Da, şi atuncea mi-a zis tot aşa de rău... I. Cei de acasă se interesau de cum îţi petreceai tu timpul liber? M. Păi nu că veneam de la şcoală şi, nu că se interesau, ştiau ce fac, că eu veneam de la şcoală şi poate ieşeam afară, pe stradă. N-aveam unde să mă duc, adică să-şi facă griji că vai, ce am făcut! 25

14 Din declaraţiile minorei rezultă că are relaţii bune atât cu mama, cât şi cu tatăl vitreg, care se arată înţelegători, o vizitează ori se întâlnesc cu ea, interesându-se îndeaproape de ea. Ea subliniază faptul că mamei sale, indiferent de ceea ce a făcut minora sau i s-a întâmplat (subl. ns. - ne referim, în acest sens, la abuzul sexual comis asupra ei de tatăl vitreg), îi pare rău pentru faptul că fiica sa este internată la Centrul de Servicii Sociale Sf. Maria şi doreşte ca ea să se reîntoarcă acasă: I. Acum mama regretă că tu eşti aicea şi nu eşti lângă ea? M. Da, da. I. Ce-ţi spune? M. Că să mă întorc acasă, are momente când îl acceptă pe prietenul meu, are momente când se supără că, vezi doamne, din cauza lui am ajuns aici şi nu-i convine. Da, de multe ori mi-a spus, şi-mi spune şi acum că uşa casei ei întotdeauna va fi deschisă pentru mine, chiar dacă sunt de vină sau nu. Adică practic pot să spun că aş avea o vină că am plecat de acasă eu, că nu m-au dat ei afară din casă şi au spus că chiar dacă am greşit atunci şi am pornit pe drumul ăsta, au trecut peste şi mă aşteaptă acasă, când vreau eu. I. Şi soţul mamei e de aceeaşi părere? M. Da. I. Mama vine să te viziteze aicea? M. Da. I. Cam cât de des vine? M. Nu prea vine încoace, mai mult mă întâlnesc cu ea în oraş sau mă mai duc eu la ea la muncă. Vorbim zi de zi la telefon, ne mai întâlnim când mergem la cimitir la mamaie, dacă eu sunt acolo la prietenul meu şi ea vine, mă duc cu ea. I. Şi cu soţul ei vorbeşti? M. Vorbesc cu amândoi. Mai vine el de exemplu, dacă se întâmplă să-mi fie foame la zece noaptea şi el e la muncă, vine, îmi aduce, eu şi fumez şi dacă n-am ţigări sau astea îi spun şi vine şi-mi aduce. Adică nu-mi poartă pică că am plecat, au considerat că aşa am ales eu şi n-au ce să-mi facă. Nu poate să mă lase de izbelişte, să... se interesează de mine! I. Ţi-a fost greu să te desprinzi de mama? M. Atunci, sincer, nu mi-a fost foarte greu, că eram în valul iubirii, eram captată de alte lucruri, dar acum nu ştiu, să zică că unele regrete poate le-aş avea, nu ştiu, zic aşa... I. Şi cu mama despre ce vorbiţi când vine ea aicea la tine sau când vă întâlniţi? M. Păi ce am făcut eu, ce face ea... (c) Informaţii cu privire la abuzul sexual: Conform afirmaţiilor psihologul centrului, minora fost abuzată sexual de tatăl vitreg. În cadrul interviului însă, nu a recunoscut acest fapt şi a inventat o poveste potrivit căreia a plecat de acasă pentru că nu s-a mai înţeles cu mama din cauza că aceasta se împotrivea relaţiei pe care minora o avea cu prietenul ei şi, de aceea, s-a adresat personal Centrului pentru a fi internată: I. Şi aici la Centru cum ai ajuns? M. Aveam un prieten şi mama nu prea a fost de acord cu el, am avut nişte discuţii cu mama şi am decis că e mai bine să vin aici. I. Păi puteai tu să iei decizia asta? M. Da, am avut nişte discuţii cu ea, ne-am cam certat şi am ajuns la concluzia că e mai bine. Ea a fost de acord şi... I. Păi şi cum ai aflat tu de Centrul ăsta? M. Am vorbit cu o prietenă de-a lu mama şi ne-a dat un număr de telefon de la, nu mai ştiu din ce sector. Tot de la sectorul 1, dar era... se ocupa cu altceva şi de acolo m-au trimis în Direcţie şi din Direcţie am venit aici, m-au adus aici. I. Dar de ce nu-l accepta mama pe prietenul tău? M. Că zicea că sunt prea mică,... de astea. I. De cât timp eşti tu aici, la Centru? M. De trei ani. Este posibil însă ca o parte din declaraţia ei aceea care se referă la prietenul ei -, să fie adevărată, deşi, aşa cum se poate observa din derularea discuţiei dintre investigator şi minoră, aceasta evită, în mod constant, să se refere la abuzarea ei sexuală de către tatăl vitreg. Apare neclar, în acest sens, dacă minora s-a opus sau, dimpotrivă, a acceptat să întreţină raporturi sexuale cu partenerul mamei. Aceasta nu exclude însă situaţia ei de victimă a unui abuz sexual datorită vârstei şi, implicit, a lipsei ei de discernământ: M. - Singura problemă pe care am avut-o cu ei (subl. ns.: cu părinţii), v-am spus deja, a fost, prietenul meu care au considerat ei că nu... I. De cât timp îl ştiai pe prietenul tău? M. Păi îl ştiu de cinci ani şi de patru ani suntem împreună. I. Şi n-ai încercat să-i convingi să îl accepte? M. Ba da, da n-au vrut să înţeleagă. I. Şi le-ai zis că dacă nu-l acceptă pleci? M.. Da, da! I. Şi ei ce-au zis? Pleacă? M. Nu, au considerat, au zis că ei şi-au făcut datoria să-mi spună ce e bine să fac şi ce nu, dacă nu... M-au pedepsit, au încercat să mă oprească, dar eu n-am vrut să ascult şi... I. Cum te pedepseau? M. Să nu ies afară, îmi luase nişte cercei din aur... o pereche de cercei şi un inel. Inelul eu l-am băgat la amanet şi ei când au văzut mi-au luat cerceii. În ultimul timp nu prea mă mai duceam la şcoală, am avut câteva absenţe, ăă, dacă ei nu mă lăsau, eu mă întâlneam pe ascuns cu el şi nu mă duceam la şcoală... şi au zis că decât să te ţin cu forţa lângă mine mai bine... nu pot să te ţin legată... faci cum consideri tu. I. Şi prietenul vine să te vadă aici? M. Nu, venea la început, dar acum mă duc eu în weekend la el acasă. El munceşte de dimineaţa până seara şi n-are timp să... Din păcate ne vedem decât în weekend. I. El cu ce se ocupă? M. Alpinist. I. Şi părinţii lui ştiu de relaţie? M. Da, păi mă duc la el acasă! El stă cu părinţii şi cu sora lui. 26

15 În acelaşi timp, relatările ei despre modul în care s-a adresat instituţiilor abilitate şi despre modul în care s-a desfăşurat ancheta socială în cazul său sunt nu numai credibile, ci prezintă un grad ridicat de veridicitate, în pofida faptului că minora nu spune nimic despre abuzul social căreia i-a căzut victimă: I. Deci cum ai aflat tu de Centru, printr-o prietenă? M. Da. Nu, o prietenă mi-a dat un număr de telefon, tot aşa ceva de asistenţă socială, dar nu era D.G.A.S.-ul, era o altă instituţie, nu mai ştiu şi de acolo m-au trimis în Direcţie şi din Direcţie m-au adus aici. I. Au făcut vreo anchetă socială? M. Au făcut anchetă socială la mama acasă şi anchetă socială au făcut la prietenul meu ca să pot să mă duc în weekend. Să vadă dacă au condiţii, dacă familia lui mă primeşte, adică să nu mă duc şi să stau pe stradă. I. Şi la mama de ce au făcut anchetă socială? M. Să vadă dacă ar fi ei de vină cu plecarea mea, dacă ei m-au dat afară, să vadă condiţiile, adică pentru o viitoare reintegrare în familie să ştie dacă am condiţii acasă sau nu. I. Şi care a fost concluzia? Că aveai condiţii? M. Da, da, păi dacă vreau pot să mă întorc acasă, nu-i nici o problemă. Bine, când s-a făcut ancheta socială n-aveau parchet, n- aveau aer condiţionat, aveau o sobă, aveau lemne, baie în casă cu cadă, cu tot ce e nevoie. Amândoi au loc de muncă, nu se pune problema să mor de foame. El cel puţin, dacă e pe taxi, de mii pe seară tot găseşte să ne pună ceva de mâncare pe masă. (d) Situaţia minorei în cadrul Centrului de Servicii Sociale: Din spusele ei, minora s-a adaptat relativ uşor în cadrul Centrului, având relaţii bune cu toată lumea şi făcându-şi prieteni. Pe de altă parte, urmează cursurile şcolii profesionale unde are note satisfăcătoare şi-şi doreşte să valorifice, la externare, cunoştinţele dobândite: Şi aicea la Centru cum te-ai adaptat? Uşor sau?. Uşor, da. I. Ţi-ai făcut prieteni aicea? M. Da, nu am eu treabă, adică practic mă înţeleg bine cu toată lumea. Bine, mai sunt discuţii, mai sunt... da nu... I. Şi stau psihologii de vorbă cu tine? M. Înainte să vină domnişoara Elena era o doamnă psiholog Roxana, care stătea aici în Centru, venea, cu care n-am, prima oară când am venit am purtat o discuţie şi apoi nu. Bine, ea era şi un fel de, era altfel de persoană adică nu, mie una nu mi-a plăcut şi nu mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu ea. Dar am mers la început în Direcţie, la domnişoara Diana şi făceam acolo..., o dată pe săptămână mergeam. I. Şi în ce constau şedinţele astea? M. Mă întreba de mine, cum sunt, dacă-mi place aici, cum mă înţeleg cu prietenul, cu mama, cu soţul mamei, la şcoală, făceam diferite jocuri. Mai venea pe aicea, mai discutam aşa când nu ne vedea nimeni că eu eram la şcoală. I. Cu şcoala cum merge? M. Bine. I. Ce note ai? Note mari? M. Da. Nu numai nouă şi zece, dar am de la şapte în sus, să zic. I. Ai vreo materie preferată? M. Da, română, da e materia mea preferată din cauza profesoarei, nu că ţin eu neapărat să învăţ româna, să învăţ, să... că mai am vreo trei ani că eu sunt la SAM (subl. ns.: Şcoala de Arte şi Meserii). Eu aş vrea să dau mai departe, să profit de diploma pe care am primit-o de la cursuri. 5. M. R. (internată în Casa de Tip Familial Găvana Piteşti) (a) Date de identificare: În vârstă de 17 ani, minora se află internată în Casa de Tip Familial de circa un an de zile. Iniţial, a fost internată la un Centru de Primire în regim de urgenţă, deoarece părinţii nu au fost în stare să-i asigure un regim de viaţă şi educaţie corespunzător. Este originară din mediul urban, provenind dintr-o familie formată din trei membri: tatăl, minora şi un frate în vârstă de 16 ani. Tatăl, în vârstă de 46 de ani, a fost bucătar şi zidar, apoi a renunţat la serviciu din cauza băuturii. Este alcoolic înveterat, motiv pentru care şi-a maltratat, în mod frecvent, cei doi copii. Mama, fostă croitoreasă, este despărţită de mai mulţi ani de familie, trăind în concubinaj cu diverşi bărbaţi şi ducând o viaţă imorală. În prezent se află în penitenciar, fiind condamnată la doi ani de închisoare pentru abandon familial. Investigatorul - Ce poţi să îmi spui despre tine? Câţi ani ai? Minora - Anul acesta fac 17 ani, în luna noiembrie. I. De când eşti aici în centru? M. - De anul trecut. I. Cum a fost viaţa ta până sa ajungi aici? M. Rea, tata bea, mama se ducea cu alţi bărbaţi, ne-a abandonat pe mine şi fratele meu. Din cauza asta se află la puşcărie. Venea, pleca, iar venea, pleca, nu îi plăcea să stea cu noi. Stăteam mai mult cu tata. I. - De ce crezi că venea şi pleca? Ce o determina să nu stea cu voi? M. - Bărbaţii. I. - Crezi că nu îl iubea pe tata? M. - A, nu! Ce am înţeles eu din relaţia lor e că numai pentru un anumit timp, nu e pentru toată viaţa iubire. Treptat va deveni ură. I. - Nici pentru copii nu s-au gândit să rămână împreună? M. - Nu. I. - Dar s-a vorbit despre aşa ceva? Tu ai auzit discuţii despre aşa ceva? M. - Da, au încercat, dar dacă s-a văzut că nu s-a putut, mama tot venea când nu era tata. Tata lucra până acum 6 ani. Dar acum nu mai lucrează din cauza ei pentru că a început să bea, devenind alcoolic. Are doar 46 de an, dar nu 27

16 prea mai poate lucra. El are şi diplomă de bucătar şi diplomă de zidar. Şi mama în timpul când era el la serviciu aducea în casă concubini, nu unul, ci mai mulţi. I. - Voi eraţi acasă atunci? S. - Da, pe noi ne dădea afară din casă. Sau dacă o ameninţam că îi spunem tatălui, ne bătea. I. - Cam cât de des se întâmpla ca mama să îşi aducă concubinii acasă? M. - Ea avea concubini şi când era cu tata, dar nu a aflat mult timp. Şi a fost rău când a aflat pentru că tata se îmbăta din cauza ei. Bea, ne bătea şi pe noi, după ce pleca ea. I. - Mama sau tata vin să te viziteze? M. - Mama e la închisoare,. iar tata este acasă, bea în continuare. I. - Bea zi de zi? M. - Când apucă bani, da. Dar acum s-a schimbat. Îşi dă seama că a greşit. Păi înainte când era tata mort de beat, îl adunam noi, eu cu fratele meu, din şanturi, îi făceam de mâncare, îi dădeam cu mâna noastră să mănânce. Aveam atunci vreo anişori. I. - Mama cu ce se ocupa? M. - Lucra la croitorie. Lucra, la timpul trecut. I. - Dar ea cum a ajuns la puşcărie? M. - Pentru abandon de familie. A dat-o tata în judecată pentru că nu a mai plătit pensia alimentară. Cred că tata a băgat-o la puşcărie că nu a mai plătit pensia de 8 luni de zile. Ştiţi cât era pensia? Un milion o sută pentru doi copii! 550 de mii la fiecare, ca la proşti. Că ea s-a văitat că nu are bani să plătească. Ea s-a dus prin toată ţara, a colindat toată ţara. Nu a avut niciun stres că suntem noi amărâţi, că poate murim de foame şi că nu avem bani. Ea se distra non-stop cu hăndrălăi, cu concubini. Într-un timp auzisem că e la un hotel, cameristă. Şi eu mă gândeam ce curăţenie o face ea! Ea nu era în stare să facă la noi acasă. Eu de la vârsta de la care am început să merg la şcoală, am început să fac mâncare. La 6 ani jumate făceam cartofi prăjiţi. Şi îmi spunea tata «măi Mihaela, nu mai umbla la aragaz». «Şi atunci ce mănânci tată, coji de pâine?» Puneam şi eu acolo în ciorbă ce găseam, pentru mine nu conta. Nu m-a învăţat nimeni. Singură am învăţat şi să spăl, şi să gătesc şi să fac muncă necesară în casă sau în grădină. Nu m-au învăţat pe mine mamaia sau tata. M-au învăţat necesităţile, că dacă nu făceam muream de foame. Dacă nu mă duceam prin sat cu sapa... Şi îmi amintesc că era sapa mai mare decât mine. Era coada atâta! Aveam ambiţie ca să pot să merg mai departe. Îmi era aşa milă de fratele meu când îl vedeam aşa mic. (b) Climatul familial: Aşa cum am subliniat deja, minora face parte dintr-o familie dezorganizată, în care mama şi-a abandonat familia, ca urmare a unei conduite imorale, iar tatăl bolnav de diabet şi părăsit de parteneră, îşi înneacă amarul în băutură, maltratându-şi copiii. Spre deosebire de tată, de care se simte, totuşi, legată afectiv, având numai cuvinte de laudă pentru el, minora îşi detestă mama, condamnând-o pentru faptul că şi-a părăsit familia: I. - Cum ai descrie-o pe mama ta? M. - Nu ştiu, eu nu am mai văzut-o. Calităţi nu prea are, defecte însă o mulţime. Nu era optimistă, nu era genul de om care să facă un anumit lucru în viaţă, era cam după voia lelii. Nu avea un scop în viaţă. Sau poate că avea fericirea ei. Fericirea noastră nu conta. I. - Ştii la ce vârstă v-a făcut? M. - Era tânără. Cred că avea 16 ani. Tata a cunoscut pe câmp, când ea mergea cu vacile şi tata se ducea la coasă. I. Mai ştii acum ceva de ea? M. - Pe mama nu am mai văzut-o de nu ştiu cât timp. Nici nu mai ştiu cum arată. E la penitenciar. I. Dar când era cu voi cu ce se ocupa? M. Cu nimic. A fost cândva croitoreasă. Când tata a vrut să facă casa, ea a vândut tot, adică cimentul, fierul, lemnul pe care trebuia să îl punem la grinzi. A vândut totul. I - Ce făcea cu banii? M. - Nu ştiu. I. - Pe voi vă îmbrăca? M.- Da de unde! De unde atâta îmbrăcăminte? I. - Şi tata după ce nu a mai lucrat, cum făcea rost de bani? M. - Lucra cu ziua. Vara lucra la coasă, la fân, în grădini. Îi dădeau şi lui oamenii bani. I. - Şi tu ce simţi acum pentru mama ta? M. - Ură. Cu toate că aş vrea să o văd, să îi spun în faţă că «din cauza ta mi s-au întâmplat atâtea». I. - Şi faţă de tata ce simţi? M. - Pentru tata am respect pentru că ştiu că este greu să creşti doi copii singur, fără niciun ban. S-a lăsat pe el şi ne-a crescut pe noi aşa cum a putut. I. - El acum s-a lăsat de băutură? M. - Nu mai bea aşa pentru că are probleme cu ficatul. Are şi diabet şi nu prea mai bea. Dar a băut acum de Paşte, ca tot omul, nu aşa ca înainte. Practic mai bea, mai stă, iar mai bea, iar mai stă. I. - Şi cum se purta cu voi după ce bea? M. - De obicei îl lăsam noi în pace, nu îl stresam. Mai bine îl lăsam să se culce şi după aceea vorbeam cu el «ai făcut cutare, ai făcut cutare». Ne bătea în rău din cauza mamei. Se simţea părăsit. La prima vedere, tata pare un tip dur, dar când ajungi să îl cunoşti mai bine, e un om foarte inimos, chiar dacă are şi el punctele lui slabe. De pildă, dacă aş fi fost în locul lui tata, nu aş fi putut să uit niciodată pentru că femeia pe care am iubit-o, m-a înşelat. M-a părăsit şi m-a lăsat cu copiii. Şi credeţi-mă, tata, când am fost acum acasă, că am fost acasă o săptămână de Paşte, să îmi reînnoiesc relaţiile de familie... Nu am ieşit, nu s-a ştiut că sunt în Argeş. I. - Cum a fost reîntâlnirea cu tata? M. - Nu ştiu, a fost... Nu a fost prima dată când am mers acasă. Prima dată când m-am dus după 3-4 luni, s-a uitat aşa la mine şi mi-a zis «ai fugit?» «Nu, tati nu am fugit». «Bine, hai pune-te la masă». «Nu, tati că am mâncat». «Nu, pune-te la masă, pune-te la masă». După aceea, când i-am zis să îmi dea şi mie bani ca să mă întorc, mi-a zis «Nu am măi Mihaela bani, dar uite că mă duc să mă împrumut pentru tine». Şi s-a dus s-a împrumutat de nişte bani şi mi-a adus. Eu sunt genul de persoană... Aici, cu toate că am mai făcut probleme, la început... I-am dat unei fete 100 de mii şi i-am dat unei fete, Georgianei să se ducă să îmi ia o ciocolată că era ziua unei prietene de a mea şi să i-o fac cadou. Ea mi-a pierdut banii şi am bătut-o. Şi după ce că erau singurii mei bani la început şi aici nu prea aveam ajutor financiar, cum ar veni. Că nici dânsul nu poate să ne dea nouă în fiecare zi câte 20 de mii. Nici nu ar trebui dânsul să ne dea, dar la o adică ne mai împrumutăm. 28

17 Din punct de vedere material, deşi au fost perioade când, din cauza părăsirii căminului de către mamă, minora, împreună cu fratele ei, nu au avut ce mânca, totuşi nu se poate spune că familia s-a confruntat cu dificultăţi deosebite, mai ales că tatăl a lucrat în domenii care i-au permis să câştige un venit adecvat. I. - Dar din punct de vedere material, cum vă ajungeaţi cu banii? Vi s-a întâmplat, de pildă, să nu aveţi ce să mâncaţi? M. - Da, după ce a plecat mama. Dar, de bine, de rău, sunt aici, sunt prezentă, sunt mare. Au fost momente când nu aveam ce mânca, au fost momente când mâncam mămăliguţă rece cu magiun sau mămăligă cu usturoi. I. - Sau să nu aveţi lemne iarna? M. - A, nu, de lemne, nu. Tata când lucra venea cu lemnele pe bicicletă, într-o sacoşă cam atâta, dar venea cu cuburi de lemne de la serviciu, pentru noi. I. - Tata ce a muncit înainte? M. - A fost şi bucătar. A fost şi cântăreţ. A cântat la nunţi când a fost tânăr. Şi bucătar, are diplomă de bucătar-ospătar şi cofetar. Şi are şi în construcţii. El mai mult în construcţii lucrează, nu se mai ocupă de bucătărie că nu mai are răbdare să mai facă prăjituri. Referindu-se la climatul familial, minora pune accentul pe conflictele permanente care existau între tatăl şi mama sa, datorită imoralităţii acesteia din urmă, precum şi a cruzimii ei, şi pe faptul că atât ea (minora), cât şi fratele său au fost, de la început copii nedoriţi şi abandonaţi de mama lor. În multe privinţe relatările ei sunt de-a dreptul dramatice şi arată cât de marcată este încă minora de comportamentul mamei sale, denaturată în adevăratul sens al termenului: I. - Dar între mama şi tata existau conflicte? S-au şi bătut sau au existat numai certuri? M.- Da, existau nu numai certuri, ci şi conflicte, nu ca în orice familie. Că de exemplu în familia de vis-a-vis poate că există certuri, dar nu cu pumni sau cu altceva de genul ăsta. Pe tata când se îmbăta, nu când era treaz, îl bătea mama de îi suna apa în cap. Şi pe urmă ne punea pe noi să îi zicem că a căzut pe scări şi şi-a spart nasul, săracul. Îi făcea vânt pe scări, să cadă în cap şi să moară. Sau arunca cu cuţitul după el. Dacă tata nu se ferea după colţul casei, îi intra cuţitul în spate. Da, dar se întorcea roata. Seara tata era beat, ziua era treaz şi o lua la pumni pe ea. Era pe reprize. Bine că fratele meu nu a luat obiceiurile lor. E greu să vezi o familie în care ai trăit...i. Te-ai simţit vreodată nedorită în familia ta? M. Da, că pe mine mama a vrut să mă omoare de mică. Şi aşa ştiu că nu am fost dorită de mama. Nu a vrut să mă aibe pentru că eram fată. Mi-au povestit tata, mamaie, că atunci când aveam 2-3 luni... chiar îi întrebasem pe toţi să văd dacă e adevărat, dacă povestea coincide... ea a plecat la Maramureş, că eu de fel sunt din Maramureş. Sunt jumătate maramureşeancă şi jumate argeşeancă. Şi a plecat la Maramureş şi m-a luat cu ea. Nu, aveam, de fapt, un an. Fratele meu avea câteva luni. Şi era iarnă şi mi-au zis femeile că pe fratele meu l-a lăsat la uşa lui mamaie, în frig, cu o plasă de haine. Şi când a văzut mamaie că l-a lăsat, a strigat după ea, şi mama a fugit repede în maşină şi a plecat cu un vecin şi cu mine. Şi după un timp, după 2-3 luni, că tata tot încerca să dea de ea, că pe fratele meu nu putea el să îl crească, că era sugar. Şi după un timp, a venit mama înapoi şi tata nu a vrut să o mai primească. Dacă înainte tata s-a rugat de ea să vină, acum nu a mai vrut să o primească. Şi mama l-a ameninţat pe tata, i-a zis «dacă nu mă primeşti, eu pe fată o leg de mine şi eu mă leg de picior cu un bolovan şi mă arunc în canal cu tot cu ea». Şi tata, pentru mine, a acceptat-o înapoi. Deci nu eram copilul dorit. Şi când plângeam noaptea, mam a vrut să mă asfixieze cu perna. Eram micuţă, plângem şi ea se enerva pe mine şi mă bătea pe mine. Ce mamă! Să fie un exemplu pentru toţi. Familiile care sunt aşa sfârşesc rău, prin a se ucide, prin despărţire. Eu mă bucur că s-au despărţit şi nu s-au omorât unul pe altul. I. - Dar de ce se certau şi se băteau? M. - Din cauza ei. Numai din cauza ei, că pleca cu alţi bărbaţi. Îi aducea în casă, veneau vecinii. Pe noi nu ne credea tata, că eram mici. Credea că minţim. Dar când a auzit de la vecini că «Da, Marcele aşa e!...». Pe noi mama odată când am vrut să îi spunem lui tata, să o dăm în gât, să o pârâm, cum ar veni, ne-a legat de prun. Era iarnă, ne-a dezbrăcat complet, aveam doar chiloţii pe noi. Ţin minte că pe mine m-a legat cu lanţul de prun, iar pe fratele meu de păr, cu şorţul. Aveam picioarele negre de la zăpadă. Negre-negre. Şi a sărit o vecină «ce ai Mario cu ei, ce ai cu ei? Nu vezi că sunt nişte copii?» I-a zis «Dă-i încolo, că mă pârăsc pe mine lui taică-său?» «Aşa îţi trebuie Mario, dacă tu nu ai grijă de ei. Cum vrei să ţină la tine?». Nici mie nu îmi plăcea când îl vedeam pe tata că suferă. Cu toate că o fi el aşa cum e, dar eu niciodată nu l-am acuzat pe tata. Şi ştiu că nici nu e bine să îţi judeci părinţii. Să fie judecaţi de Dumnezeu. Dar până la urmă, dă-o încolo de treabă, nici aşa să îşi bată joc. Tata îi aducea mâncare, cum ar veni, îi aducea o pâine pe masă să mănânce şi ea şi noi. El făcea eforturi şi pentru ea şi pentru noi să se ducă la muncă, să tragă acolo zi de zi. I. - Dar tata îi zicea vreodată să nu se mai poarte aşa cu copiii? Vă lua apărarea în faţa ei? M. - Ne lua apărarea, dar până la un moment dat când a început ea să bage intrigi. Noi fiind copiii, ce să ştim? Plus că tata nu ştia. Ce îi spunea cineva? 29

18 În schimb, minora are relaţii foarte bune cu fratele ei mai mic, care, la fel ca şi ea, a fost un copil nedorit de mamă, împărtăşind acelaşi destin cu sora lui: I. - Şi fratele tău e mai mare sau mic? M. - E mai mic cu un an. I. Şi cum te înţelegi cu el? M. - Foarte bine. Şi mă bucur că de fiecare dată când mă duc acasă..., el e cam bolnăvior. El a fost mai mic, a fost mai sensibil, mai părăsit de soartă cum ar veni, pentru că eu am crescut, mi-am dat seama, dar el a rămas cu trauma aia, că îmi zicea mie «Aoleu, când o veni mama, să vezi ce o bat, să vezi ce o omor în bătaie». El fiind băiat, poate avea şi el nevoie de o mamă. Toată lumea vrea să aibă o mamă, dar dacă nu e, nu e. Dar mă înţeleg foarte bine cu el cu toate că înainte ne băteam ca chiorii, de ajungeam ori la bal, ori la spital. Era în joacă, dar din joacă dădeam în bătaie. Dar acum, nu ştiu, s-a schimbat, e mai matur, are 16 ani. Îşi dă şi el seama de nişte lucruri. Îl ajută şi pe tata la muncă. Face şi fratele meu rost de bani ca să aibă şi el o pâine. Deci mai mult fratele meu munceşte. El e şi la şcoală, şi munceşte, tot aşa cu ziua. E în clasa a VIII-a, l-a dat mai târziu, nu a rămas repetent. După abandonul căminului familial de către mamă, tatăl minorei împreună cu cei doi copii s-au mutat, întro casă modestă, bătrânească, la bunica (mama tatălui), unde au locuit în aceeaşi curte cu unchiul (fratele mai mic al tatălui) şi mătuşa. Acolo a avut însă parte de rele tratamente din partea bunicii, care, între altele, ascundea mâncarea de minoră şi de fratele ei, motive pentru care minora a fugit de acasă: I. - Tata nu şi-a pus niciodată problema să se recăsătorească? Să îşi ia o soţie mai bună, care să aibă grijă de voi? M. - Nu, pentru că nimeni nu vroia să aibă grijă de doi copii. I. - Deci voi cum locuiaţi? M. - Înainte stăteam cu chirie, dar ne-au spus oamenii că dacă plătim o anumită perioadă de timp în avans ne dădeau casa nouă. Dar cum tata nu a mai fost cu mama şi s-a lăsat şi de serviciu, s-a lăsat de tot şi s-a apucat de băutură, am plecat din casa aia şi neam mutat la mamaie. Unchiul meu, fratele tatălui, are o cameră... deci este o casă bătrânească cum ar veni. Are 2 camere, o bucătărie, o cămară şi un hol şi vis-a-vis este casa noastră... unde am vrut să construim o cameră, dar nu am avut posibilităţi. Dar eu, de când sunt cu tata, am stat într-un fânar. Acolo unde avem noi casa, că bunica mea a băgat fân în casă. Fugisem de acasă şi eram pe drumul acela... şi ziceam «mi se întâmplă ceva, nu mai îmi pasă. Mor, mor. Nu mor, tot aşa». Plecam, nu mâncam. Am stat trei ani de zile acolo în fânar. Ajunsesem slabă băţ. Şi iarna când îmi era frig îmi băgam picioarele în fân să mă încălzească. De unde să mă încălzească? Eu mă mir cum de mai trăiesc în ziua de astăzi. I. - De ce te refugiasei acolo? M. - Pentru că nu mă înţelegeam cu mamaie. Îmi zicea că mănânc mult. Ea ascundea mâncarea în haine pentru fiul-său. Când a găsit tata mâncarea, a dat-o la o mie de draci. De aceea, m-am refugiat acolo pentru că nu mă înţelegeam nici cu tata în momentul acela. Nu mai era de înţeles. Începuse să bea iarăşi, iar mamaie mă tot cicălea la cap. Din relatările minorei, adevărate sau nu, bunica dinspre tată, despre care are o impresie extrem de proastă, are o relaţie incestuoasă cu fiul mai mic (fratele tatălui minorei), din care cauză îl favorizează pe acesta în detrimentul fiului mai mare şi al copiilor: M. - Mama lui nu îl suportă pe tata, că e cel mai mare. Îl suportă pe băiatul cel mai mic pentru că s-a culcat cu el şi a devenit o relaţie pasională, cum ar veni. Îi dădea lui toată mâncarea, de noi o ascundea. Şi pe tata nu îl suportă. Deci bunica mea şi unchiul meu trăiesc împreună, cu toate că stă şi cu nevasta lui în casă. O impresie la fel de proastă o are minora în legătură cu bunica dinspre mamă şi cu alte rude ale acesteia: I. - Despre bunica ta din partea tatălui mi-ai vorbit, dar despre bunica din partea mamei ce poţi să îmi spui? M. - E o beţivă ordinară, mă scuzaţi că folosesc expresia, dar nici mucii nu îi arunci pe ea. E beţivă şi e singură. Nu o stresează nimeni. Fraţii lui mama sunt plecaţi. Mama mai are o soră, care a făcut la fel. Are cinci copii două fete în Turcia şi trei copii aici. Şi aia i-a lăsat tot în voia lelii. Şi aia avea scopuri în viaţă... Ce sprijin să primesc din partea lor? Nici pomeneală. Păi când m-am dus acum, face mamaie la mine «să ieşi afară din curtea mea!» Dar ştiţi cum a ţipat? A zis că eu şi cu mama nu avem ce căuta acolo. Atunci am zis şi eu «gata, e ultima oară când mai vin». Pe frate-meu îl suportă. El e altceva, e bărbat. E cu treaba lui, va avea viitorul lui. (c) Informaţii cu privire la abuzul sexual: La vârsta de 8 ani, minora a fost violată, în casa familiei, de către unchiul ei (fratele tatălui, în prezent decedat), aflat sub influenţa alcoolului, viol care a traumatizat-o psihic. Deşi a povestit mamei ceea ce i s-a întâmplat, aceasta nu a reacţionat în nici un fel pe motiv spune minora că ar fi fost plătită de agresor: 30

19 M. - Cu toate greutăţile astea am fost mereu sus. I. - Nu ai căzut deloc? M. - Am căzut psihic pentru că la vârsta de 8 ani am fost violată de un bărbat de 24 de ani. Acum a murit, a avut un accident de maşină. I. - Îţi era rudă sau era străin? M. - Era rudă, îmi era unchi. Era vărul tatălui, cum ar veni. I. - Poţi să îmi povesteşti pe scurt cum s-a întîmplat? M. - A intrat în casă, momindu-l pe fratele meu, dându-i de lucru, spunându-i să se ducă la magazin. Eu i- am făcut semn fratelui meu, lui Gabi, să nu plece. Dar omul acela i-a dat şi bani, mai mulţi bani şi s-a întâmplat. A intrat în casă, m-a încuiat şi asta a fost. I. - S-a întâmplat o dată sau de mai multe ori? M. - O dată, dar eu având 8 ani, am rămas traumatizată până la 14 ani când mi-am dat seama că poate a fost destinul, poate aşa mi-a fost scris. I. - Ai povestit părinţilor ce ţi s-a întâmplat? M. - Le-am zis, dar problema a fost că pe mama a plătit-o să nu spună nimic. A acceptat pur şi simplu banii şi a plecat. I. - Şi tata? M. - Mama mi-a zis să nu îi spun tatălui, şi nu i-am spus. Cred că tata îl băga direct la puşcărie. Şi în prieteni nu am avut încredere. Şi nici acum nu mai am încredere în niciun prieten. Poate să îmi arate el că ţine la mine şi că îmi dă case şi vile, că nu am încredere. Că orice prieten în faţă îţi zice una şi în spate, te vorbeşte şi te drăcuieşte. I. - Şi unde s-a petrecut fapta asta? M. - La noi acasă, la Curtea de Argeş. I. - Părinţii erau plecaţi, nu? M. - Tata era la serviciu şi mama nu ştiu pe unde era. Niciodată nu am ştiut pe unde era. I. - Dar tu ai simţit că vroia chestia asta mai demult sau a fost ceva de moment? M. - Nu, el era şi beat şi cred că nu şi-a dat seama. De asemenea, atunci când minora avea 14 ani a fost victima unui viol colectiv. Din spusele ei, rezultă că fost acostată, seara, pe stradă de un grup format din şapte inşi, care au băgat-o într-o maşină, au lovit-o şi violat-o. Deoarece a fost ameninţată de ei, minora a fost nevoit să ţină sub tăcere ceea ce i s-a întâmplat, până ce a intervenit poliţia. Declară însă investigatorului că a fost şi, în continuare, urmărită de agresori: I. - Fratele tău este şi el aici la centru? M. - Nu, este acasă. I - De ce tu ai ajuns aici şi fratele este acasă? M. - Am avut o problemă mai delicată. Au venit cei de la Trafic de Persoane şi m-au luat. Nu numai că am fost violată la 8 ani, dar am fost violată şi la 14 ani, de 7 inşi. Aici în Piteşti. Nu mai ştiu pe unde, că nu mai ţin minte. I. - Undeva pe stradă? M. - Nu, nu pe stradă. M-au luat din staţie. Eu aşteptam autobuzul. Ieşisem seara târziu, pe la 6. Şi iarna, că în ianuarie s-a întâmplat, se întunecă devreme. Şi pe la 6 era întuneric. M-au băgat în maşină. M-au lovit, m-au bătut şi m-au violat. I. - Dar ţi-au dat drumul după evenimentul respectiv? M. - Dimineaţa mi-au dat drumul, dar după aceea m-au tot căutat. M-au căutat acasă, i-au ameninţat pe ai mei să le spună unde sunt. I. - Şi tu ce ai făcut după aceea? Te-ai dus la poliţie? M. - Nu am putut să spun că mă ameninţaseră. Dar au aflat dânşii. Şi bine că au aflat. Nu ştiu cum au aflat că nu mi-au dat prea multe informaţii. Ajunsesem rău de tot. Nu mai puteam, nu mai aveam încredere în mine. Mă lăsam la voia întâmplării. Dacă mi se întâmplă ceva, îmi spuneam, bine că de abia scapă lumea de mine. I. - Nu ai putut să vorbeşti cu nimeni? M. - Nu, pentru că e ceva care nu se poate spune. Mai ales aici. I. - Dar cu cineva din familie? M. - Nu. I. - Dar nu i-a prins poliţia? M. - Nu, sunt daţi în urmărire. I. - Tu ai dat vreo declaraţie? M. - Am dat. Am fost şi la judecător. Dar trebuie să îi prindă pentru că nu sunt numai eu victima, sunt mai multe fete din Argeş. Dar eu am fost mai cu tupeu şi când m-au întrebat agenţii eu am crezut că sunt puşi de ăştia pentru că orice se poate întâmpla, să vină unii sub formă de agenţi. Să spună că sunt agenţi şi să zică «vino cu mine». Şi eu le-am spus «domne, mie îmi arătaţi legitimaţia». Mi-au arătat legitimaţiile şi am zis «bine, în sfârşit am şi eu cu cine vorbi». Prima dată nu am prea vrut să spun pentru că mi-a fost frică, dar după aceea mi-am dat seama că ştiu mai multe treburi. Şi le-am spus încet-încet. A fost totul bine. Dar acum câteva luni, eram la şcoală şi am văzut pe cineva, pe un tip într-un taxi. S-a uitat la mine, am pus capul în pământ şi nu am mai apucat să traversez pe trecerea de pietoni, am traversat direct. Nu conta dacă era vreo maşină, dacă nu era. Am traversat aşa. Şi am mers într-o fugă în clasă şi am stat acolo. Eram gata să plâng. I. - Şi i-ai mai văzut de atunci? M. - Nu, dar m-au urmărit la şcoală. Din cauza asta nu am mai mers la şcoală. Mergeam doar atunci când stiam eu, când sunam lumea şi îmi spunea «Stai liniştită, nu este nimeni prin preajmă. Vino la şcoală». O prietenă de a mea era să îmi facă cheie (subl. ns. să o prindă în capcană sau să-i întindă o cursă), cum se zice. A vrut să mă lase să mă prindă. O ameninţaseră, o violaseră şi pe ea. Şi ea avea 19 ani, deci era deja majoră. Mie mi-au spus poliţiştii de la Omoruri că dacă nu plecam acum eram prin ţările calde. Făceam Spania, Italia, Olanda etc. Consecinţele violului suferit au lăsat urme adânci în viaţa minorei, care a voit chiar să se sinucidă din această cauză, cu atât mai mult cu cât nu a putut spune celor apropiaţi ceea ce i s-a întâmplat: 31

20 I. - Bine că ţi-au dat drumul atunci. M. - Bine că nu au chemat mai mulţi. Au vrut să cheme mai mulţi. Eu am vrut să mă arunc. Scăpasem într-un moment, că ieşiseră la ţigară. Şi am vrut să mă arunc de la etajul 4. Nu mai puteam. Mergeam într-un fel aşa, foarte crăcănat. Când am ajuns în Argeş, când am ajuns acasă, credeţi-mă m-am pus în genunchi şi am pupat pământul. Se uita lumea la mine, dar eu am pupat pământul. Aşa se întâmplă când nu ai mamă lângă tine, când nu ai cu cine să vorbeşti, când te lasă la greu. I. - Părinţii au simţit că e ceva schimbat la tine, că se întâmplă ceva cu tine? M. - Nu, pentru că nu am părinţi care să fie sensibili la aşa ceva. Tata dacă era mereu beat, drogat, pentru că devenise un drog pentru el. Mama, dacă era unde era, şi nu venea cu lunile acasă, poate chiar cu anii. Eu ce să mai fac? Unde să mă duc să caut ajutor? Cu mamaie nu puteam să vorbesc că aia e sărită de pe fix. Ea e cu bătrâneţea. Cu unchiul meu nu puteam să vorbesc pentru că e plecat pe TIR şi nu ai cu cine vorbi. Am ţinut în mine. Ţineam în mine şi îmi făceam rău. Până la o anumită limită când nu am mai putut suporta. I. - Aveai coşmaruri? M. - Aoleu! Visam figurile acelea, nu numai noaptea. Le aveam întipărite în minte, le zăream oricând faţa. I. - Ai fost nevoită să mergi la spital? Ai suferit răni mai grave? M. - Nu. Zic eu că nu, dar în interiorul meu nu mai eu ştiu ce este. I. - Nu ai făcut niciun control de atunci? M. - Nu. Îmi era frică. Dacă cumva se atingea vreun băiat de mine, eu făceam crize din acelea de genul «Lasă-mă în pace! Ce te atingi de mine?» Nici cu un deget nu putea să mă atingă. Acum am trecut un pic peste. I. Aici la Centru ai discutat cu un psiholog? M. - Am discutat cu doamma psiholog, dar ce să îmi facă dânsa dacă eu... ea mă poate ajuta să vorbesc cu ea, să mă descarc, dar dacă eu visez sau dacă am anumite figuri pe care nu le pot uita, ea ce poate să îmi facă? Că este vorba de viaţa mea, nu mi le poate scoate nimeni din minte. Pe mine m-a traumatizat. Când mă duc la şcoală, mă gândesc Doamne, Doamne... mă rog la Dumnezeu înainte până plec, chiar dacă nu mă vede lumea atât de credincioasă. Am şi eu puncte slabe. (d) Alte forme de abuz suferite: Abuzul fizic: Conform relatărilor minorei, ambii părinţi au maltrat-o fizic, la fel ca şi pe fratele ei: mama pentru că avea impresia că-i strică intimitatea din timpul relaţiilor sexuale avute cu alţi bărbaţi aduşi în casă sau pentru că avea convingerea că minora şi fratele ei povestesc tatălui despre aceste relaţii, iar tatăl, adeseori chiar din nevoia de a căuta ţapi ispăşitori pentru necazurile provocate de partenera de cuplu. Iar pedepsele fizice din partea ambilor părinţi erau deosebit de aspre: I. - Mama ta te bătea M. - Da, şi pe mine şi pe frate-meu, mai ales dacă o ameninţam că îi spunem tatălui că-şi aduce concubini în casă, ne bătea. Şi nu bătaie cu palma la fund, cum se zice, bătaie cu cârligul de la sobă, cu catarama de la curea. Iar tata ne bătea şi el. I. De ce? M. - Dădea vina pe noi. Credea că noi suntem vinovaţi, că numai din vina noastră s-au întâmplat toate astea. I. - Alte pedepse din astea v-a mai aplicat mama? M. - Ne punea pe... ştiţi cum este piatra? Are pietricele din alea mici şi colţuroase. Pe noi ne punea cu genunchii pe ele, că făceam prostii, că aşa, că aşa. I. - Ce făceaţi de exemplu? M. - Ne jucam, ne mai băteam. Ei i se părea nu ştiu cum, că nu poate să aibă intimitatea ei cu bărbaţii. I. - Dar în familie părinţii v-au serbat vreodată zilele de naştere? M. - Nu. Poate la început, când eram noi mici şi ei se înţelegeau bine, dar eu nu mi-aduc aminte. Poate că nu ne-au făcut niciodată, nu ştiu. Ştii de ce am eu dintele spart? Datorită mamei. M-a pus să mătur şi nu am putut să mătur. Era o mătură cu o coadă din aceea mare, ca la ţară. Şi eu nu am putut că era mătura mai mare decât mine. Pe mine la 6 ani jumate m- a dat la şcoală. Era mai mare ghiozdanul decât mine. Şi nu am ştiut să dau cu mătura şi mi-a dat cu mătura în faţă. Şi mi s-a spart dintele de jos. Pe mine m-a lăsat marcată, fizic m-a lăsat marcată. M-a lăsat cu un indiciu ca să mă recunoască. I. - Mai ai astfel de amintiri? M. - Mai am una cu fratele meu. Să vedeţi pentru ce motiv am luat noi bătaie. De la nuntă, mama păstrase nişte farfurii. Eu cu fratele meu le-am luat şi ne jucam cu ele ca pe nişte OZNuri. I le aruncam lui frate-meu şi frate-meu le lovea jos de pom. Şi s-au dus toate. Ăsta a fost un motiv pentru care am luat bătaie. Sau la masă, când eram la masă. Şi noi copii, mai râdeam. Când i-a dat lui frate-meu una! Ţin minte că avea castronul în faţă şi când i-a dat mama un capac l-a băgat cu capul în mâncare. I-a intrat şi faţa în castron. I.- El ce face? Vrea să dea la liceu? M. - Da, cu toate că nu prea învaţă. Nu prea îl duce mintea de la atâtea bătăi, numai în cap, numai în cap. A avut şi capul spart, 12 copci. Eu am fost mai rezistentă. Mama dădea în mine dădea şi nu plângeam. Râdeam şi o enervam şi mai rău. Sau din cauza fratelui mă bătea şi pe mine sau din cauza mea, îl bătea şi pe el. Zicea să nu existe diferenţe. I. - Cam cât de des se întâmpla să vă bată? M. - Cam de trei ori la două zile. Existau zile în care mai bine fugeam. Mai bine ne duceam pe câmp decât să mai stăm acasă să ne bată. I. - Deci aţi fugit din cauza bătăilor? M. - Da, şi am stat prin pod şi o dată, mai mult timp, în fânar. De atâtea bătăi de la mama şi tata eu cu fratele meu ajunsesem negri pe spinare. Ştiţi ce înseamnă aia negri de urme de bătaie? Eram negri-negri de nu puteai să pui un deget. Nu aveai unde să vezi o pată de lumină, cum ar veni. Biciuri, aoleu! Nu vreau să îmi mai amintesc. 32

21 Abuzul psihic: Aşa cum rezultă din cea mai mare parte a declaraţiilor, explicite sau implicite, ale minorei, abuzul fizic suferit din partea părinţilor a fost complementar cu cel emoţional. Minora nu a fost nici îngrijită, nici ocrotită de mamă şi s-a simţit abandonată de către aceasta, iar tatăl, faţă de care ea se arată tolerantă, s-a preocupat, doar în mică măsură, de problemele minorei, atât din cauză că a fost abandonat de parteneră, cât şi pentru faptul că a devenit alcoolic. Totuşi, în opinia minorei, tatăl ei s-a implicat în educaţia ei, fiind, spre deosebire de mamă sau bunică, apropiată de minoră: Investigatorul - Şi cum te simţeai după ce mama ta te bătea? Minora - Mama mă bătea de mică. Eram mică, bebeluş, cum ar veni. De ce credeţi că plânge bebeluşul? Că simte el ceva. Poate că s-au certat păriţii şi eu simţeam şi plângeam. Iar mai târziu mama ne-a abandonat. Aşa mamă am avut! Cine nu are nevoie de mamă? Cea care te creşte, te ţine nouă luni în burtă şi după aceea să te arunce la gunoi, cum ar veni. Practic, aşa ne-am simţit eu şi fratele meu, lipsiţi de soartă. Alţi oameni ar trage cu dinţii să aibă copii, dar la noi, în familie..., aşa a fost să fie, fără mamă. I. Dar de tatăl tău ce poţi să-mi spui? M. - Eu nu îl judec pe tata. Tata, mie mi se pare, este un om care a putut să ne crească chiar dacă a fost singur. Nu suntem morţi, nu ne-am omorât între noi, nu ne-a omorât tata. Suntem mari, suntem sănătoşi. El nici nu putea să facă prea mult. Din cauza mamei s-a apucat de băut şi a făcut şi el ce putea pentru noi. I. - Dar aşa stăteaţi de vorbă cu mama, cu tata despre chestiuni legate de viaţă? M. - Nu, nici vorbă. Mie când mi-a venit ciclul, nu mi-a spus mama, că mama nu era lângă mine. Mie mi-a spus tata. Mie parcă mi-a picat castronul în cap. Nu ştiam ce e ăla. Şi mi-a spus tata «Se pune aşa, se ia aşa etc.». Deci nici măcar lucrul ăsta nu mi l-a spus mama. Şi mai ales cum să îi spun eu tatii momentele prin care am trecut acum? Şi acum mă gândesc cum o să trăiesc pe viitor? O să îmi reproşeze bărbatul. Pentru că dacă ţin la el, am să îi spun. De ce să am secrete faţă de el? Dacă vrea să înţeleagă bine, dacă nu, tot aşa. I. - Dar mai ştii şi alte cazuri de abuzuri din astea sexuale petrecute în familie? M. - Nu, sunt cazuri rare. Am încercat să vorbesc şi cu mamaie, dar dacă nu se poate, nu se poate. I. - De ce spui că nu se poate vorbi? M. - Nu sunt interesaţi de mine. (e) Situaţia minorei în prezent: Minora spune că se simte în relativă siguranţă în Casa de Tip Familial, unde nu doreşte să rămână decât până va împlini vârsta de 18 ani. După ce va fi externată, ea îşi doreşte să se întoarcă, acasă, la tatăl ei, propunându-şi să se angajeze undeva, iar cu o parte din banii câştigaţi să poată să poată extinde casa unde locuieşte acesta. În concordanţă cu declaraţiile, preferă să nu meargă la şcoală din cauză că îi este ruşine de colegi în legătură cu violul căreia i-a căzut victimă şi se teme încă de agresori: I. - Şi aici cum te-ai adaptat? M. - Prima dată când am ajuns aici am început să plâng. Înainte am fost la centrul de primire urgenţă, pe Calea Bucureşti. Când m-am văzut acolo prima dată mi-am tăiat venele (subl. ns. - Rezultă de aici că minora a avut două tentative de sinucidere) pentru că nu judecam. Acum regret că îmi va rămâne semn toată viaţa şi poate copiii mei când or să vadă or să mă întrebe «Mamă, ce ai la mână? E, mamă, am fost şi eu prostuţă». Aici m-am adaptat bine pentru că din septembrie anul trecut... nu din septembrie, din noiembrie de când am început să merg la şcoală, că nu au putut să îmi bage dosarul... I. - Vrei să te întorci în familie, alături de tata? M. - Da. Avem şi o casă în construcţie şi nu ştiu cum am să fac eu, că în mine este baza, să am un serviciu şi să îmi fac măcar o cameră a mea. Să am şi eu unde trage, cum ar veni. I. - Şi crezi că poţi tu să faci că eşti micuţă? M. - Am să împlinesc 17 ani. La anul, dacă mă ajută Dumnezeu, pot să am şi eu o diplomă, pot să lucrez şi eu într-un domeniu. Depinde, dacă am face şi nişte cursuri de coafor, dar nu sunt sponsorizări. Ar trebui să se oganizeze astfel de cursuri pentru că cum să iasă un copil la 18 ani? Cu ce să iasă la mână? Cum să se descurce în viaţă? Cu toate că îi dă de aici Ministerul 2-3 milioane, nu îţi ajung nici o lună. I. - Dar aici la Centru ce activităţi desfăşuraţi? M. - Dimineaţa lucrăm cu educatorii. I. - Ce anume lucraţi? M. - Gen cursuri şcolare. Eu nu lucrez, că sunt mare şi ştiu deja. Cei mici lucrează. Mai ieşim tot cu educatorii în parc, că avem un parc aici. I. - Dar la şcoală mergi? M. - Nu prea vreau să mă mai duc pentru că este diferită şcoala, sunt diferiţi colegii. Ei sunt cu bani. Şi mă simt aşa, nu ştiu, ca ultimul om, ca un nimeni. Şi deşi nu ştiu că sunt aici (la centru), că dacă ar şti că sunt aici m-ar trata ca pe ultima cârpă pe care o iei şi o laşi să o sufle vântul. M. - Dar înainte să ajungi aici la centru mergeai la şcoală, nu? M. - Nu mergeam din cauza problemei mele. Şi aici îmi este frică pentru că este Piteşti şi este mai mare. Şi am fost urmărită şi la şcoală. I. - Când poţi pleca de aici? M. - Pot să stau până la 18 ani, adică până devin majoră, sau dacă continui şcoala pot să stau până la 26. Problema este că eu nu vreau să stau aici că nu mă simt ca la casa mea. Aici, cum ar veni, stau să mă relaxez, să îmi limpezesc gândurile, să nu mai am frica aceea în mine că oricând mă pot prinde şi de aceea nu pot să ies nicăieri. Aici cu timpul poate că mă uită. Poate, dar nu ştiu sigur, că orice pradă care nu e găsită sau nu este luată la momentul respectiv devine mai tentantă. 33

22 CAZURI DE ABUZATORI ADULŢI 1.G.M. (deţinut) (a) Date de identificare: De origine etnică rrom, în vârstă de 25 de ani, absolvent a 2 clase primare şi fără o ocupaţie stabilă, subiectul este deţinut la Închisoarea din Botoşani pentru infracţiunea de viol asupra propriei nepoate. Înainte de a fi condamnat era căsătorit cu copii şi locuia în mediul urban, în casa proprietate personală a soacrei. Din spusele sale, situaţia materială a familiei era îndestulătoare: Investigatorul - Ce vârstă ai? Subiectul Am 25 de ani. I. Ce şcoală ai? şi cu ce te ocupai înainte de a ajunge aici? S. Am numai două clase, pentru că fratele mai mare a făcut accident cu maşina, şi a luat foc. Eram în maşină şi am stat în spital 4 luni şi 2 zile. Mi-am pierdut memoria. Un an şi jumătate, doi ani nu ţineam minte nimic, apoi miam revenit, dar nu m-am mai dus la şcoală, eu sunt rrom şi câte clase am făcut era suficient. Nu prea mergeam la şcoală, n-aveam note prea bune, deşi mi-a plăcut şi mă înţelegeam foarte bine cu colegii. Le luam banii din poşetă de la doamne, dar am dat banii înapoi. M-a bătut mama în faţa colegilor, când am luat banii doamnei, aveam 8 ani. Eram vecinii toţi acolo (colegii) şi ne înţelegeam foarte bine. Nu mă ocupam cu ceva (anume). Strângeam fier şi-l vând pe piaţă şi făceam cam două milioane pe zi. Am mai şi muncit la vii şi prin ferme prin ţară. Mă înţelegeam bine cu colegii. I. Unde locuiai înainte de a ajunge aici? S. - În casa lui soacră-mea, erau 3 camere mari, bucătărie şi baie, stăteam toţi la grămadă, noi şi cumnatele mele şi puneam banii de mâncare împreună, nu duceam lipsuri, ne descurcam noi. Copiii mei nu au suferit niciodată de frig sau de foame. (b) Informaţii cu privire la familia de origine: Subiectul provine dintr-o familie în care mama, în vârstă de 51 de ani, fostă muncitoare, a rămas văduvă, fiind nevoită să se ocupe singur de cei cinci copii subiectul, împreună cu alţi doi fraţi mai mari decât acesta şi două surori mai mici. Tatăl subiectului, de asemenea, muncitor, având probleme psihice, a murit la vârsta de 53 de ani, spânzurându-se. În conformitate cu propriile declaraţii ale subiectului, ambii părinţi, în special tatăl, consumau băuturi alcoolice şi nu se înţelegeau deloc, având, în permanenţă relaţii conflictuale. Din această cauză, tatăl îşi maltrata frecvent copiii, fără să-i supravegheze şi fără să se implice în activităţile lor şcolare. Este de menţionat şi faptul că atât tatăl, cât şi cei doi fraţi au fost condamnaţi şi arestaţi tatăl pentru speculă, fratele cel mai mare pentru înşelătorie, iar celălalt frate pentru delicte comise în cursul minoratului: Investigatorul - Povesteste-mi ceva despre parinţii tăi. Subiectul - Tata era cam nebun la cap, a fost operat la cap, era foarte nervos şi agresiv, nimeni nu se înţelegea cu el, mereu se certa cu mama. Consuma mereu alcool, iar când era beat mai rău făcea, ne înjura, striga la noi, de bătut nu putea că-l băteam noi, dar era spurcat la gură, nu-l suportam. Mama bea şi ea, dar mai puţin. I. - Câţi ani au părinţii tăi şi cu ce se ocupă? S. - Tata are 53 de ani, iar mama a murit la 51 de ani, amândoi aveau 4 clase. Mama era confecţioner, iar tata era şef distribuitor marfă. Tatăl era foarte agresiv, după ce a murit mama nu s-a mai recăsătorit. I. Mai ai fraţi sau surori? S. - Mai am doi fraţi mai mari de 30 şi 34 de ani şi două surori mai mici, de 20 şi 23 de ani. Fraţii au 6 şi 7 clase. Alţi doi fraţi au murit de mici. I. - Părinţii tăi se interesau de ceea ce făceai la şcoală? S. Păi v-am spus: nu am mers la şcoală decât 2 clase şi atunci nu ajungeam la şcoală, mă porneam de acasă şi ajungeam prin oraş, vagabondeam, cerşeam, îmi cupăram dulciuri...i. Ai tăi au fost vreodată arestaţi de poliţie? S. - Tata a fost arestat 2 luni pentru speculă, un frate mai mare a fost arestat la 15 ani pentru înşelătorie şi un frate mai mic pentru furt, a stat la minori un an. I. Cum se purtau părinţii tăi cu tine şi cu fraţii tăi? S. - Mama era bună ne acoperea ne lua partea, lua bătaie în locul nostru, noi fugeam, tata era periculos când era beat, dar ne învăţa şi de bine să nu furăm. I. Cum se înţelegeau într ei ei tata şi mama ta? S. - Nu se înţelegeau de loc, tot timpul se certau şi se băteau, când se întâlneau, când era numai mama acasă era mai linişte... Subiectul declară că a fost, adeseori, maltratat fizic, chiar foarte grav, de către tată, fiind, de asemenea, abuzat emoţional şi neglijat de către părinţi, în cursul copilăriei. Totuşi, nu au fost rare cazurile în care, din cauza instabilităţii sale psihice şi a antipatiei manifestate faţă de tată, a fugit de acasă cu obiecte furate de la tatăl său. A fugit pentru a cerşi sau a fura în diferite oraşe din ţară. În cursul acelor peregrinări, - aşa cum singur recunoaşte a avut, în mod constant, de-a face cu organele de poliţie. Pe de altă parte, împreună cu fraţii săi, G. M. şi-a maltratat, la rândul său, tatăl: 34

23 I. Cât de des te bătea tatăl tău? S. Nu prea des şi numai atunci când stăteam acasă, dar nu prea stăteam acasă. Pe la 10 şi 11 ani am fugit de acasă de nebun, nu că am fost bătut, ci de plictiseala de acasă. Am mers prin toată ţara. La 14 până pe la 18 ani mergeam cu fratele meu prin ţară, cerşeam, furam, am fost la Constanţa, Bucureşti, Timiş, Oradea, Braşov. Aici ne-a găsit poliţia şi ne-a făcut buletin de Braşov. Fugeam când rămâneam cu tata, că era antipatic. Nu puteam să-l suport, ţipa într-una dacă nu-i convenea ceva zbiera, mă enervam şi îi spuneam: «Rămâi cu casa ta» şi plecam, Mă urmărea poliţia, părinţii mă urmăreau, veneau după mine şi mă aduceau acasă, stăteam un an şi apoi când îmi venea toana, iar plecam. I. Totuşi cam de câte ori pe săptămână te bătea? S. - Nu ne bătea prea des, pe mine şi pe fraţii mei, că se temea de noi că şi noi îi dădeam peste cap. Când am fugit pe la 12 ani, i-am luat un cec de 6 milioane şi un casetofon, am vrut să plec din ţară, stăteam ascuns în porumb, când m-am dus să scot banii de pe cec mă aştepta poliţia. M-au dus acasă şi m-au bătut. I. Dar de ce vă bătea şi în ce mod o făcea? S. - Nu ne bătea chiar degeaba, făceam o mulţime de prostii. Atunci ne lega de stâlp, ne ungea cu păcură şi ne bătea câte-o jumătate de oră. Când aveam 21 de ani, m-am bătut cu frati-meu mai mare şi mi-a dat cu securea în cap. Am căzut şi mi-am spart capul. Am dat cu coasa în roată şi am spart-o, de aceea m-a bătut, eu nu vroiam ca să plece şi el de acasă. Ne bătea frecvent din orice, o dată dădeam noi, o dată dădea el. Eram de panaramă prin vecini de scandal ce era pe acolo. I. Te-ai simţit vreodată ocrotit de ai tăi? S. - Nu, noi ne-am purtat de grijă, şi mama numai cât a putut, am fugit mereu de acasă de pe la 9 10 ani, mergeam unde ne venea. La 9 ani am lăsat ghiozdanul în faţa casei şi-am plecat cu colegii la un meci Steaua- Dinamo. La Paşcani am coborât să facem schimb şi când aşteptam trenul ne-a găsit poliţia şi ne-a trimis acasă. (c) Date despre familia personală: G. M. este căsătorit şi are un copil în etate de 4 ani. Anterior a trăit în concubinaj cu altă femeie fără să aibă însă copii. Declară că, mai ales atunci când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, îşi bătea frecvent copilul, în primul rând din cauză că fiul său era învăţat de maică-sa să-l fure: Investigatorul - Spune-mi acum câte ceva despre familia ta personală. Ai soţie, copii? Subiectul Da, sunt căsătorit de 4-5 ani, am un băiat de 4 ani, care ştie că sunt mort aşa i-a spus maică sa şi să ştiţi că am să mă şi omor. Am mai fost căsătorit în concubinaj 3 ani dar fără copii. Nu am avut răbdare să stau cu atâtea femei - soţia, soacra, cumnatele. I. - Ţi-ai bătut vreodată copilul? S. - Da, mă enerva că plângea des, de multe ori l-am bătut, că maică -sa l-a învăţat să fure de la mine, să bage mâna în buzunar. Îl băteam destul de des, avea cam 4 ani băiatul, eram deseori şi eu beat, cu palma l-am bătut. Asta e, copiii se mai bat când fac prostii. Şi băieţelul plângea şi fugea la maică-sa. (d) Schiţă sumară a profilului psihic al subiectului: Din propriile lui spuse, subiectul este instabil din punct de vedere psihic, suferind de depresii nervoase. Ameninţă chiar că va urma destinul tatălui său, spânzurându-se în închisoare. O influenţă deosebită asupra psihicului său l-a avut (şi poate îl are încă, cunoscută fiind amploarea acestei deprinderi în penitenciarele din România) consumul de droguri (datând din perioada în care a fost migrant în Franţa) şi consumul de alcool. La rândul său, anturajul a exercitat şi el un rol important în consumul de droguri şi în vagabondajul care a constituit o constantă a vieţii lui G. M.: Investigatorul - Ce calităţi şi ce defecte crezi că ai? Subiectul - Am şi perioade nervoase dar sufăr după aceea, îmi pare rău...i. - Care au fost cele mai fericite momente din viaţa ta? S. - Nici unul. I. Dar cele mai triste momente? S. - Eu tot timpul sunt trist. I. - Care sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru tine? S. - Nimic nu mai contează, mă spânzur, îmi iau viaţa nu mai rezist în puşcărie. La fel ca taică-meu care s-a spânzurat, la fel mă spânzur şi eu.i. - Ai consumat vreodată alcool sau droguri? S. - Da, în fiecare zi, beam orice, în afară de spirt. Mergeam cu tovarăşii, cu prietenii mei, umblam bezmetic prin oraş, beam orice, furam din buzunare, jucam barbut prin baruri, poker. Am consumat şi droguri: haşiş, cocaină, se vindeau pe stradă (cam 6 luni am consumat) cât am fost în Franţa, apoi m-au prins m-au pus pe avion şi m-am întors ţară. Acolo strângeam cupru şi aluminiu le vindeam la piaţa de vechituri şi făceam bani. I. - Există ceva ce ai dori să se schimbe în viaţa ta? S. - Libertatea, dar nu am cum aici, am să mor la fel ca tata. I. Ce fel de prieteni aveai? S. - Aveam o gaşcă, cam 10 sau12 prieteni şi plecam cu ei cam peste tot. Mi-a plăcut hoinăreala. Erau şi ei ca mine de-o vârstă sau mai mari. Dormeam pe câmp, ne drogam cu bronz, ne injectam cocaină, stăteam prin crâşme toată ziua, pe câmp, la jocurile mecanice, aveam datorii şi mergeam să cer acasă, dar nu-mi dădeau. Şi atunci spărgeam geamuri, făceam panaramă şi plecam. (e) Informaţii despre abuzul sexual comis de subiect: Deşi faptele pentru care a fost acuzat sunt, în mod evident, incriminatoare (fapt care rezultă şi din analiza dosarului său), subiectul refuză să recunoască tentativa de viol comisă asupra nepoatei sale în vârstă de 10 ani, inventând o poveste conform căreia, în cursul unei ieşiri în oraş cu nepoata 35

24 (pentru a-i cumpăra rechizite pentru şcoală), a voit să-şi facă nevoile în spatele unor blocuri, timp în care un cetăţean din apropiere a anunţat poliţia. În mod real, G. M. a premeditat fapta şi a încercat să-şi violeze nepoata, viol rămas doar în stadiul de tentativă datorită faptului că a fost surprins asupra faptului de cetăţeanul respectiv. Oricum subiectul nu regretă fapta comisă, mai ales că şi refuză să o recunoască: Investigatorul Care este motivul principal pentru care te afli aici? Subiectul Sunt aici pentru tentativă de viol. Am luat-o pe nepoată mea de 10 ani de la soră-mea să mă duc să-i cumpăr ce-i trebuia pentru şcoală. Şi aproape de nişte blocuri am vrut să-mi fac şi eu treaba (să-şi facă nevoile subl. ns.)... şi îi spuneam fetiţei să meargă mai încolo şi nu vroia. A început să plângă şi un martor a spus că am vrut să violez fetiţa. Am fost acuzat de tentativă de viol. I. Câţi ani avea nepoata? S. 10 ani. I. Şi când s-a petrecut evenimentul? S. Acum 8 luni. I. Şi cum a reacţionat nepota? S. Pă...i plângea. I. Spune drept, ai încercat sau nu să violezi fetiţa? S. Nu, spun drept, deşi am furat toată viaţa acum sunt pentru prima dată închis şi degeaba, dar eu mă spânzur, până în ziua mea...să n-am parte. I. Te consideri sau nu vinovat de fapta pentru care ai fost condamnat? S. - Nu am ce să regret C. V. (deţinut) (a) Date de identificare: În vârstă de 43 de ani, subiectul are 4 clase primare, fiind, înainte de condamnare, agricultor zilier şi, ocazional, muncitor la oraş. Este căsătorit, având doi copii, locuind, înainte de a fi închis, în mediul rural. În prezent, ispăşeşte o sentinţă de 13 ani închisoare pentru viol exercitat asupra propriei fiice: Investigatorul: Ce vârstă ai? Subiectul - 43 ani. I. - Ce şcoală şi ce ocupaţie ai? Subiectul - Am numai 4 clase. Pentru că în 70, 74 aşa erau timpurile atunci, era dificil să mergi la şcoală, mergeai la muncă...era frumos la şcoală, atunci erau alte condiţii, acum sunt alte condiţii. Părinţii erau de acord să merg la şcoală dar ei erau mai necăjiţi. La mună am fost agricultor, mă ocupam cu munca câmpului, munceam cu ziua la diverse munci, făceam ce era nevoie... la privaţi, coseam, duceam cu căruţa. I. Unde locuiai înainte de a ajunge aici, la sat sau la oraş? I. Locuiam la sat, în comuna Şendriceni. Acolo m-am născut, acolo am crescut, acolo am făcut şcoală. I. Eşti căsătorit? S. Da, sunt căsătorit şi am doi copii. I. Şi de ce te afli aic, poţi să-mi spui? I. Păi se spune că mi-am violat fata dar nu-i adevărat (b) Nivelul de instrucţie şi traseul ocupaţional: Subiectul a absolvit 4 clase, apoi a abandonat şcoala pentru că - aşa cum spune nu-i plăcea. Apoi s-a angajat de tânăr, lucrând, pe rând, ca muncitor zilier la o fabrică de cărămidă, cioban la oi în Rădăuţi şi, din nou, muncitor (necalificat) la Constanţa: Investigatorul Aum spune-mi ceva despre şcoala pe care ai urmat-o şi ce făceai atunci. Subiectul - Am 4 clase, m- am dus la fabrica de cărămidă şi m-am angajat acolo, că nu erau bani acasă şi noi eram mulţi, părinţii lucrau la CAP, luam produse nu se dădeau bani, era mai greu, nu te gândeai la şcoală atunci. Dar eu mai mult nu mergeam la şcoală,decât mergeam, mă porneam şi stăteam la islaz şi când ieşeau copiii de la şcoală îmi luam ghiozdanul şi mă întorceam acasă... nu am fost... mă trecea învăţătorul deşi nici nu ştiam să citesc sau să fac tabla înmulţirii, cu bătaie am învăţat-o când eram mare de acum, de frică am învăţat-o într-o zi...sincer să fiu nu prea îmi plăcea şcoala,nu mă atrăgea, nu ştiu de ce...i. - Cum te înţelegeai cu colegii? Foarte bine, erau vecini cu mine, cu unii din ei stăteam pe islaz, la minge, la joacă...i. Ce munci ai făcut până să ajungi aici? S. - Eu m-am dus la muncă de la ani. Când am renunţat la şcoală stăteam acasă de ceva ani, şi nu aveam bani. M-am decis să mă duc zilier la Fabrica de cărămidă, primăvara, la sezon. După aia am rămas, am avut carte de muncă, am muncit acolo 11 ani, jumătate din ei la grupa 1. După aia m-am căsătorit, am avut probleme cu şomajul, a dat faliment fabrica şi ne-a dat afară pe toţi... mi-au dat ordonanţa (subl. ns. de lichidare). De la primărie ne dădea fond social pe timp de vară şi pe timp de iarnă. Aşa am fost plecat la oi la stână 2 luni de zile în Vicolul de jos, Rădăuţi, după aceea am venit acasă la şfârşitul lunii în 2005, am oit pentru animale şi pe toamnă am plecat la Constanţa, am lucrat acolo 6 luni. Eram mulţumit că aveam un loc de muncă asigurat. Dacă lipseam vreodată era motivat, îmi anunţam colegiii din echipă erau din sat de acolo, un cumnat, naşul de cununie şi un băiat din sat, eram ca să zic aşa în familie, dacă nu puteam veni eu într-o zi că aveam ceva la câmp anunţam şi îmi ţineau ei locul, dacă lipsea altul tot aşa.. Am stat şi la 90 de grade am scos cărămida din cuptor, eram 3 inşi în echipă, era un vagonet şi puneau 4000 de cărămizi în el, în 5 minute trebuia să ieşim de acolo. Condiţii aveam, ne duceau sifon, lapte, erau ventilatoare. La formaţie la sezon, era altfel când lucram, era aer curat, dar n-aveam bani pe la 17 ani aveam nevoie şi eu de bani şi de aceea m-am dus la fabrică, era mare lucru să ai serviciu în oraş... Bani erau destui, ne dădeau suficient, nu am 36

25 avut probleme cu nimeni, cu şeful eram pe bune, ne înţelegea, nu era cum sunt acuma cu gura pe noi sau să nu le convină nimic... colegii mei, v-am spus eram ca în familie, nu au fost discuţii sau ştiu eu ce... (c) Familia de origine: C. V. provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale modeste, părinţii (tata, în prezent decedat, a fost cioban, iar mama agricultoare) muncind la fostul CAP din sat. Exceptând alte rude, subiectul are patru surori, două mai în vârstă, de 46, respectiv 47 de ani, şi două mai tinere decât el (în vârstă de 38, respectiv 42 de ani. Imaginea sa despre copilărie este oarecum idilică, subiectul prezentând, mai degrabă, aspectul ei romantic, decât partea sa mai puţin plăcută: Investigatorul - Ce poţi să-mi spui despre părinţii tăi? Câţi ani au? Subiectul Mama are 69 de ani, iar tata a decedat la 63 de ani. Când eram mici era greu la părinţi, abia se descurcau, munceau la CAP şi aveau te miri ce. Acuma, când am crescut, tata nu prea stătea pe acasă, era cu stâna, eu eram la serviciu, când era zi de salariu mergeam la oraş şi mai luam una alta. Ei, ne mai certam câteodată, din cauza banilor că nu se ajungea. Mama mă certa pe mine mai des că făceam prostiii ca toţi copiii, ştiţi cum sunt, băieţii au idei, fetele sunt mai cuminţi pe lângă casă, dar eu nu... Mă trimitea cu vaca pe islaz, şi scăpa în lanul de porumb, şi se umfla şi trebuia apoi să o alerg ca să nu crape, mergeam cu berbecele şi l-am priponit pe malul râului, şi s-a înecat, am făcut multe, ca copilul...când făceam prostii mai primeam câte o bătaie, na asta e, nu prea avem idei năstruşnice, dar când le făceam se cunoştea... Surorile erau ca fetele, ştiţi, cuminţi. Mă înţelegeam bine cu ele. Mama mă mai certa că ţinea cu fetele şi tata cu mine, că eram singurul băiat. Aveam o poziţie aparte, chiar şi surorile ştiau că pe mine mă iartă mai uşor, le mai băteam, sau dacă ele se supărau pe mine le spuneam că, degeaba, mie tot nu îmi vor face nimic. Conflicte mai speciale nu au fost între noi. I. Mai ai fraţi sau surori? S. Da, mai am patru surori, două mai mari şi două mai mici ca mine. S. - Ca singurul băiat, am fost preferatul părinţilor dar ştiţi, cum dă Dumnezeu, fiecare pământean are umbra lui. I. Familia în care te-ai născut a suferit schimbări în cursul timpului? S. Nu în mod deosebit, tata a decedat acum 6 luni, dar mama nu s-a recăsătorit. I. Surorile tale ce varstă au şi cu ce se ocupă? S. Surorile au fiecare, 47 de ani, 46 de ani, 42 şi 38 de ani. Carte are una, 10 clase, asta e măritată şi are şi ea 3 băieţi şi o fată, a renunţat la serviciu să vadă de copiii. Celelalte surori au una 6 clase, una 7 clase şi una 8 clase. Nu lucrează nici una, au casă la ţară, ţin animale şi se descurcă, că ce-i de făcut altceva... I. - Ce calităţi şi ce defecte consideri că au avut mama şi tatăl tău? S. - Mama a ţinut la noi, a avut grijă de noi, era gospodină, mie mi-a plăcut tot timpul de ea, a făcut diferenţe între copiii, este bună cu noi şi săritoare, rău nu am nimic să-i zic, că şi atunci când necerat sau ne bătea eu eram cel care făcea rele, mama avea dreptate, ce să zic, a făcut şi ea ce a ştiut. Tata era mai arţăgos, mai dădea câte o palmă când ne prindea, te mai certa, tata era cioban şi era mult timp plecat. Când venea acasă stătea puţin şi dacă vedea că am făcut vreo prostie nu stăteam acasă, fugeam pe câmp până îi trecea furia, plecam ca să nu dau ochii cu el... era mai aspru, să nu-l facem de ruşine în sat, avea şi el mândria lui, să nu audă de copiii lui prin vecini vorbe grele...i. - Cum se înţelegeau părinţii tăi între ei? S. Se împăcau, se mai certau ei dar nu îmi spuneau mie de ce, o mai întrebam pe mama dar ea mă trimitea la ale mele că nu e treaba mea ce are ea cu tata şi aşa... Părinţii m-au ajutat tot timpul, n-am suferit de mâncare, de frig de lipsuri, era mai greu, ca la ţară, dar le drămuia mama pe toate... În concordanţă cu sublinierile subiectului, părinţii nu s-au preocupat de situaţia sa şcolară şi nici nu l-au supravegheat, motiv pentru care C. V. fugea sau chiulea, în mod frecvent, de la şcoală, abandonând-o în cele din urmă, pentru a lucra ca muncitor necalificat: I. Părinţii tăi se ocupau de problemele pe care le aveai la şcoală? S. Da, părinţii mă trimiteau numai la şcoală, mama mă îmbraca, mă încălţa, dar eu plecam de acasă cu ghiozdanul şi mergeam pe izlaz sau pierdeam timpul pe la pădure şi când vedeam că ies copiii de la şcoală mergeam şi eu acasă. Plecam o dată cu surorile mele, dar nu spuneam acasă că nu merg la şcoală, că eu spuneam că le bat şi nu mă spuneau la părinţi. Şi aşa după un timp m- am lăsat de şcoală, nu vedem nici un rost atunci, nu aveam stare să stau la şcoală, mă plictiseam, erau puţini copiii în clasă şi avea timp învăţătorul să ne ia pe toţi la rând să vorbească cu noi. Învăţătorul era de la mine din sat. A fost învăţător bun, Dumnezeu să-l ierte că a murit săracul, el dacă ştiai sau nu carte, îţi punea 10, toţi treceau clasa. Când au aflat părinţii era de acuma prea târziu: «Nu-ţi place, măi băiete, de-acuma ai să stai la sapă». Dar m-am dus la cărămidă, când m-am dus prima dată, mama şi tata spuneau: «Tu eşti mic, nu poţi lucra în 3 schimburi», aveam ani, da uite c-am rezistat. I. Cum ţi se par că au fost părinţii tăi în comparaţie cu alţi părinţi? S. - Foarte buni, se ocupau de noi, nu ne-au lăsat la greu, buni ce să zic... 37

26 Dintre membrii familiei amintiţi de C. V. tatăl său era singurul care avea probleme cu alcoolul. Pe de altă parte, tatăl său a fost condamnat la 2 ani şi jumătate închisoare, datorită unui conflict avut cu un consătean, conflict în cursul căruia acesta din urmă a fost înjunghiat de către tatăl lui C. V: I. A existat cineva din familia ta care să aibă probleme cu alcoolul sau cu consumul de droguri? Sau a fost vreodată arestat de poliţie? S. - Surorile mele nu au consumat alcool, poate la o nuntă ceva, părinţii, mama nu, dar tata mai consuma, nu era agresiv când era beat, dar a fost arestat o dată pentru bătăi. S-a bătut în sat. Eram mic, cred că aveam 6-7 ani şi a stat atunci închis 2 ani şi jumătate, a fost condamnat că ăla cu care s-a bătut, de la un drum s-au certat şi s-au bătut, nu-l lăsa să treacă. Tata avea berbeci şi strângea oile la berbeci aşa cum se face, vecinul ăla avea şi el berbeci şi se luau care-i avea mai frumoşi, care făceau oile mai bune, şi tata avea cele mai frumoase, şi s- au luat la bătaie. Ăla l-a spart aici pe tata cu furca, la piept şi tata l-a tăiat cu cuţitul în spate. Dacă nu-l tăia, nu făcea puşcărie, aşa au spus, dar dacă l-a tăiat, că s-a apărat, a făcut 2 ani şi jumătate puşcărie. Ăla a juns la spital iar pe tata l-a judecat în public la căminul cultural în sat la noi. Şi celălalt a făcut puşcărie aproape 10 ani. Conform cu declaraţiile lui, C. V. nu a fost vreodată, în cursul copilăriei, neglijat sau abuzat fizic, emoţional ori sexual de către părinţi: I. Te-ai simţit ocrotit de părinţii tăi? Te-ai simţit vreodată neglijat? S. Nu am fost neglijaţi, toţi copiii, am fost ocrotiţi, nu am simţit că face diferenţe între noi, sau că iubeşte pe unul şi pe altul nu, nu se făcea aşa...i. Dar bătut ai fost de părinţi? S. Păi la năzbâtâile pe care le făceam mai meritam o bătaie, nu mă băteau des, atunci cu şcoala de vreo 2 3 ori mama, o dată tata, şi după aia au zis că na, dacă nu vrei, ai să ajungi ca mine să te bată ploile. Se întâmpla des, dacă stăteam să mă bată, dar nu stăteam, fugeam din calea lui, mă ascundeam. După ce pleca ieşeam şi zicea mama «vezi că te-a căutat taică-tău, unde ai fost?» dar eu ziceam că nu am auzit nimic... deşi îl auzeam când striga după mine...i. - S-a întâmplat ca în familia ta, cineva să fie agresat sexual de altă rudă? S. - Nu, nu s-a întâmplat deloc una ca asta. (d) Familia personală: Subiectul este căsătorit, având doi copii, o fată de 17 ani şi un băiat de 18 ani. Subliniază că are relaţii bune cu cei doi copii. Totuşi, se contrazice, declarând că fata, care, în absenţa lui, şi-a făcut de cap prin sat, l-a ameninţat că-l bagă la închisoare (subl. ns. se observă că subiectul caută să-şi justifice violul comis asupra fiicei sale, invocând o aşa-zisă răzbunare a acesteia). Pe de altă parte, C. V. recunoaşte că s-a întâmplat să-şi lovească mai puţin sever copiii, pe fiică datorită aşa-zisului comportament imoral al acesteia, iar pe băiat pentru că nu i-a sesizat faptele ei. Nu consideră că alcoolul i-a influenţat atitudinea faţă de copii: Investigatorul Eşti căsătorit? Copii ai? Subiectul - Sunt căsătorit, e singura parteneră pe care am avut-o, de 18 ani sunt cu ea. Am 2 copii, aveam 26 de ani când s-a născut fata, are acum 17 ani. Iar băiatul are 19 ani. I. Ce relaţie aveai cu copiii? S. - Când erau copiii mici, lucram la fabrică, veneam acasă cu dulciuri, cu bomboane, cu una cu alta, mă jucam cu ei. Ca tată am fost aşa şi aşa, când înţelegător când mai dur cu ei... ca să nu facă familia de râs. Eu zic că m-am înţeles bine cu copiii mei. Dar am avut o problemă cu fata. Da na, am plecat de la Primărie, de la fondul social că nu se ajungeau banii, şi am plecat la muncă pe la Constanţa, şi mamă-sa a rămas singură cu copiii şi fata şi-a făcut de cap prin sat... eu i-am spus că dacă nu se linişteşte o dau la un centru de plansament şi ai să stai singură acolo. Ea s-a lăudat prin sat că face ce face şi mă bagă în puşcărie. I. - Ţi-ai bătut vreodată fata? S. - Am bătut-o când era mare, când am venit de la stână pentru că... făcea prostii prin sat şi se ducea vorba prin sat, şi-mi spuneau, «uite mă ce face fii-ta cu cutare...» şi mă făcea de râs prin sat... nu am învinovăţit-o... i-am spus să nu mai meargă la discotecă. A fugit de acasă cu băieţii... Pe băiat l-am bătut odată că nu-mi spunea ce făcea soră-sa. Acuma de când m-a arestat pe mine a făcut şi el mai multe prostii acasă, urâte lucruri ce să zic... De băut am băut când i-am bătut, vreo grame de rachiu. Dar nu i-am bătut bine,! Nu am bătut-o bine pe fată! În ceea ce priveşte fiica, subiectul accentuează asupra imoralităţii acesteia, manifestate de la o vârstă foarte fragedă, şi pe faptul că nu a supravegheat-o suficient, motiv pentru care aceasta a avut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, dintr-una rezultând chiar un copil: S. - În 2005, eu dacă mă duceam la poliţie când a venit cu un telefon acasă, îl avea de la un băiat şi m-a prostit în faţă...trăia cu el şi eu la 13 ani şi jumate cât avea ea nu am fost de acord cu asta şi m-am dus întâi la mama şi la surori să cer părerea şi mi-a zis că băiatul nu-i de vină, vorba aia «Căţeaua dacă nu ridică coada, câinele nu se ia după ea!» Şi nu m-am dus la post. Poate am greşit şi dacă mergeam o linişteam şi nu se ajungea aici. Am fost şi la 38

27 primărie şi am zis să nu-mi facă familia de râs... Mama ei a ţinut, la momentul ăla, cu ea. Eu nu eram om rău, o lăsam pe fată să facă ce voia, dar ea făcea ce făcea şi pândea momentul şi aşa de sâmbătă la amiază pleca de acasă. Şi nu venea 2-3 zile, o căutam prin sat, şi nu era de găsit, se ascundea pe la unul pa la altul... eu bani îi dădeam dacă stătea acasă, dar odată ce pleca de la mine nu mai vedea nimic. Un rol important în faptul că nu şi-a putut controla şi supraveghea proprii copii consideră C. V. l-a exercitat absenţa sa îndelungată din cămin, datorită muncilor prestate şi care au asigurat familie sale o stare materială satisfăcătoare: I. S-a întâmplat vreodată să-ţi laşi copii singuri acasă? S. - Nu i-am lăsat singuri, stătea soră-mea cu ei. Copiii au fost daţi în «plansament» de când cu povestea asta (subl. ns. violul comis de subiect). Şi fata a fost dusă la Dorohoi, la un centru de «plansament» şi nevastă mea n-a mai vrut să o ia înapoi, şi o dată a fugit cu un ţigan, are deja un copil cu el, la 17 ani, şi mai aşteaptă unul, dacă ea aşa vrut să-şi facă viaţa...n-a mai terminat 8 clase şi a fugit din Centrul de «Plansament», nici acolo nu au putut să o ţină cu forţa...băiatul meu s-a lăsat şi el de şcoală, a făcut doar 7 clase. Dacă eram acasă, că a trebuit mereu să mă duc la muncă, el termina, dar dacă a căzut (subl. ns. fiul a avut un accident grav), el a renunţat la şcoală. A stat un timp în Centrul de «Plansament» apoi l-a luat nevastă-mea acasă dar nu te mai puteai înţelege cu el, făcea ce vroia el... I. - Te-ai interesat vreodată de situaţia şcolară a copiilor? S. - Eu nu mă duceam la şcoală, la copii că eram ocupat cu munca, mamă-sa mergea, mie îmi spunea că vezi că trebuie să dăm la şcoală 20 de mii, 30 de mii, na, am zis dă, nu ziceam să nu dea...nu mă ocupau eu de teme le făceau singuri, nu aveam eu treabă cu şcoala, aveau rechizite, mergeam cu un salariu atunci la începutul şcolii şi le luam de toate... I. Cum era situaţia materială a familie tale? Aveai ce le da copiilor să mănânce? S. Era bună, casa era încăpătoare, venituri aduceam doar eu, ca să zic aşa, făceam faţă... poate copiii voiau mai mult dar dacă nu era de unde... Casa era proprietatea mea, dată de părinţi, m-au lăsat în casa părintească, aşa se face, băiatul rămâne în casă... şi alţii o duceau la fel, acum e şi mai rău, nu găseşti de muncă, nu ai bani, ce mai faci pe la câmp, cu animalele, dar şi acolo e greu, nu se fac bani destui... Nici eu, nici nevasta sau copiii n-am avut de suferit din cauza mâncării sau ştiu eu ce...pentru că eu munceam mult ca să aduc de toate De aia nu prea am avut timp de copii.. (e) Opinii şi atitudini ale subiectului cu privire la sine şi la evenimentele din viaţă: C. V. se caracterizează pe sine un om obişnuit, harnic, obişnuit cu munca, sociabil, în relaţii bune cu toţi colegii (inclusiv cei din închisoare) şi generos. Nu a avut - aşa cum spune prea mulţi prieteni. Cele mai fericite momente din viaţa lui declară el au fost acelea când s-a căsătorit şi când s-a angajat în muncă. Se arată bucuros că soţia-a uitat şi-l vizitează în închisoare şi, aducându-i pachete, dar mai ales este mulţumit de faptul că ea crede în nevinovăţia lui. Cel mai trist moment a fost atunci când a fost arestat şi condamnat. În ceea ce priveşte lucrurile care contează cel mai mult pentru subiect, acesta apreciază că libertatea este cel mai de preţ lucru. În legătură cu consumul de alcool sau de droguri, atunci când se afla în libertate, C. V. declară că, era doar un consumator ocazional de alcool, fără să facă excese. Întrebat fiind de investigator ce ar dori să schimbe în viaţa lui, subliniază, implicit, că ar da timpul înapoi sugerând (fără să afirme însă explicit) că nu ar mai repeta faptele comise. Este de menţionat, de asemenea, că o consideră pe fiica sa vinovată de situaţia lui şi-i reproşează,, între altele, şi faptul că nu l-a vizitat niciodată în închisoare: Investigatorul Cum te-ai caracteriza personal? Subiectul - Sunt şi eu ca şi orişicare, până acum 20 de zile am lucrat 6 luni la atelierul de artizanat. Acasă, prietenii m-au susţinut tot timpul ca să-mi găsesc de lucru dar dacă nu s-a putut..., prieteni, nu ştiţi cum e, 2-3 zile cât ai, după aceia te uită. La angajare, dacă ies azi, nu dă nimeni înapoi pentru mine, ştie că sunt muncitor, orişiunde mă pune, muncesc...defecte nu prea am, sunt sănătos, nu am fost o zi în spital. Ce să-mi reproşeze ceilalţi, nimic, mă am bine cu toată lumea în cameră, nu mă cert, îmi văd de treaba mea...cu colegii mă împac bine, cu ei mă trezesc, cu ei fac ziua, dacă mă întorc în stânga văd un coleg, dacă mă întorc în dreapta văd pe altul, cum ai fi cu o familie acasă, la atâţia ani de zile ca să stăm închişi aşa, în libertate mai faci câte o prostie dar nu aici, închis în 2 metri pe 2. Alţii poate sunt mai impacientaţi, mai nu ştiu ce, ca la fiecare nu-s toate la fel, aşa şi noi suntem. Dacă am o bucată de pâine şi celălalt nu are şi mi-a cerut îi dau şi lui să mănânce. Că poate mâine nu am eu. Dar nu aştept să-mi dea, dacă vrea bine, dacă nu, la fel, că nu-l respect pe el, mă respect pe mine. I. - Care au fost cele mai fericite momente din viaţa ta? S. - Atunci când m-am căsătorit şi perioada când am fost angajat. Dar şi acum că na, vine familia la mine. Vine nevastă-mea, acuma vine din 3 în 3 luni, că cu criza asta n-avem ce cere că nu-i nici acasă. Alţi deţinuţi scriu ce să le aducă de acasă, cutare... eu sunt mulţumit aşa cu ce vine, cu un măr, o sticlă de suc, atunci sunt bucuros când ştii că familia mai corespondează cu mine, mă ajută să ştiu că sunt lângă mine şi mă cred că eu spun adevărul.. I. Ce prieteni ai sau ai avut? S. - 39

28 Prieteni nu prea aveam erau cei cu care lucram, ieşeam cu ei la o bere după lucru...nu prea mult... nu erau aşa de importanţi... că dacă aveai ce da erai prieten cu toată lumea, dacă nu aveai ce...mai beam cu ei când mergeam în echipă la cosit undeva, la privat sau cu o treabă ceva...i. Poţi să-mi spui care au fost cele mai triste momente din viaţa ta? S. - Când m-au arestat. Când un om este chemat la tribunal şi nu te mai întorci acasă şi nu ştii pentru ce şi cât, şi când îţi scoate dosarul penal în faţă, aşa cum s-a întâmplat cu mine. Pur şi simplu fără să ştiu de ce m-au chemat din sat, în comună am fost chemat la Botoşani, am fost dus direct la tribunal şi mi-au dat mandat de arestare 29 de zile...i. Care sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru tine? S. - Libertatea contează cel mai mult în viaţă. Dacă n-ai libertate, restul... Nu mai este puşcăria cum era odată, înainte. Mai vine familia şi în rest, stai aici şi na... Când mai ai un post de lucru undeva şi am ocupaţie, puşcăria trece altfel. În rest exact ca în libertate, uite am lucrat 2 ani de zile la atelierul... trecu altfel timpul. Mă trezeam de dimineaţă, la 5 jumătate exact cum era afară când plecam la serviciu. Veneam înapoi pe la 3-4, trecea altfel timpul...i. Cât de frecvent consumai alcool sau droguri? S. Droguri nu, dar alcool da, frecvent, ca fiecare om, unul mai mult, altul mai puţin. Să zic aşa că consumam o jumătate sau uneori nici nu gustam... Am consumat ca fiecare, la muncă, altfel munceşti când ai băut un pahar, ai mai multă energie, şi voie bună să munceşti la coasă... Cu prietenii beam mai mult. Când lucram, când ieşeam de la serviciu, hai la o bere, la un suc, ajungeam la altele, ştiţi cum e. Bere, ţuică la noi se făcea în casă, la necazuri mai mult... I. - Există ceva ce ai dori să schimbi în viaţa ta? S. - Timpul eu l-aş da înapoi. Atâta doar la familie, cât oi trăi, fata nu am ochi să o văd în faţa mea, nu vreau să o mai văd în faţa ochilor, din cauza ei sunt aicea. Eu am vrut să o trag de...? ea s-a dus la.... În rest încolo n-am nimica cu ea, am vrut să o blestem şi mai bine am zis să o las în plata Domnului... Nu am nimic cu ea, poate să răstoarnă aurul cu maşina în curtea ei că nu vreau să mai dau ochii cu ea... Mă uit că nevastă-mea vine la mine, băiatul vine, mama vine, surorile vin, dar ea nu. Nu! Eu stau aici pentru prostia ei... (f) Informaţii despre abuzul sexual comis de subiect: Fără a se recunoaşte vinovat de faptele comise (incest şi viol comise asupra fiicei sale pe atunci în vârstă de 13 ani), C. V. (care are antecedente penale pentru furt) afirmă că este complet nevinovat şi a fost condamnat în urma unor mărturii false ale fiicei sale şi ale altor trei martori care au avut raporturi sexuale cu ea. Se consideră responsabil doar pentru faptul că nu a anunţat poliţia atunci când fiica sa a venit, pentru prima dată, acasă cu un telefon mobil primit zice el de la un bărbat cu care ea a întreţinut raporturi sexuale: Investigatorul Ai mai fost încarcerat înainte? Subiectul Da, am mai fost închis pentru furt de bere, 1 an şi o lună şi 16 zile. Atunci erau condiţii mai grele de stat aici. I. - Te rog să-mi povesteşti acum cum s-au petrecut faptele pentru care te afli închis aici. Cum ai ajuns să le comiţi? S. - Sunt închis pentru incest şi viol. Dosarul nu ştiu cum s-a constituit. Am cerut să mi se ia probe, mi-am zis că nu se mai poate că fapta e veche. Pe declaraţia lor m-au băgat aici, pe a fetei şi încă 3 martori, 3 băieţi cu care s-a culcat ea... aşa au zis că m-ar fi văzut cu dânsa de mână, că nu ştiu ce făceam cu ea... martorii au zis că deflorat-o eu... nu am avut bani de avocat şi la judecător nu m-au lăsat să vorbesc, că cică eu să tac... oricum dosarul a fost făcut pe mărturia celor 3 care cică m-au văzut, nenorocita de ea... m-a lucrat în faţă. Îmi pare rău că nu m-am dus atunci la poliţie când a venit ea acasă cu un telefon. I. - Te consideri vinovat pentru faptele pentru care ai fostînchis? S. - Partea mea de vină a fost că nu am mers la poliţie când trebuia, când a venit cu telefonul de la ăla cu care s-a culcat, trebuia să merg atunci şi să zic tot ce făcea c..., cu nevastă mea nu m-am certat, nevastă-mea s-a apucat de băut după ce am fost închis, am aflat prin zvonuri că s- a luat de băut, stă la surorile ei. Au spus că de 3 ori am întreţinut relaţii sexuale, aşa a declarat fata...martorii, pe baza a ce a spus fata, că-i băteam, că-i fugăream, că-i nu ştiu ce. După ce m-au arestat, fata a fost la vizită, c-am cerut rejudecarea dosarului, şi am întrebat-o cine te-a... aşa. Şi a zis că nu mi spune mie, dar că spune tot l-a proces, şi n-a mai vrut să vină, când a fost chemată... de atunci nu am mai vorbit cu ea...mi-a mai spus unul de pe aici că a văzut-o cu un ţigan, aşa viaţă şi-a ales, să facă copii cine ştie pe unde, de la vârsta asta... În mod real, aşa cum rezultă din dosarul său, în cursul anului 2005, subiectul a întreţinut de trei ori, prin constrângere, relaţii sexuale cu fiica sa, în vârstă de 13 ani. Astfel, prima dată, rămânând singur acasă cu fiica sa, a urcat-o pe sobă, a îmbrăţişat-o, încercând să o sărute pe gură şi dezbrăcând-o de obiectele de îmbrăcăminte. Dându-şi seama de intenţiile tatălui său, victima a încercat să se opună, să strige, însă acesta i-a pus mâna la gură. În aceste condiţii şi sub ameninţarea tatălui său, acesta a întreţinut cu fiica sa un raport sexual normal, acesta a ajutat-o apoi să se spele de petele de sânge, ameninţând-o cu bătaia dacă v-a povesti cuiva despre cele întâmplate. După aproximativ 2 săptămâni, inculpatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a mai întreţinut un act sexual normal cu fiica sa, profitând de faptul că soţia sa era plecată de la domiciliu. Despre cele întâmplate victima a povestit fratelui său. În perioada septembrie octombrie 2005, inculpatul a fost plecat la lucru în judeţul Constanţa, revenind la domiciliu la 40

29 începutul lunii noiembrie Ulterior, inculpatul a mai întreţinut din nou un raport sexual normal cu fiica sa, de această dată fiind observaţi de fratele acesteia şi de martorul B.M., un prieten de joacă al minorului. Minora a fost examinată medico legal, concluzia fiind că aceasta prezenta leziuni de deflorare mai vechi de zile, posibil de 6 7 luni. Inculpatul a declarat apel împotriva sentinţei, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol şi incest şi că în perioada respectivă a fost plecat în ţară la muncă, fiica sa având o atitudine necorespunzătoare vârstei, în sensul că pleca de acasă, venind la ore târzii noaptea. Nu a recunoscut fapta comisă. Soţia nu ştie de faptă şi nu ştie ce să comenteze. Directorul şcolii Şendriceni (subl. ns. unde domicilia subiectul) a informat DGASPC Botoşani despre situaţia celor doi copii care erau alungaţi şi agresaţi fizic în mod frecvent de către tatăl lor, motiv pentru care copiii şi-au improvizat un loc de dormit în podul casei, în fân şi un adăpost în curtea şcolii. Se evidenţiază şi faptul că părinţii copiilor erau consumatori învederaţi de alcool şi obişnuiau să nu îşi îndeplinească obligaţiile părinteşti. Minorul (fratele victimei) lipsea de acasă din cauza fricii faţă de comportamentul agresiv al tatălui său. Minora a fost, la rândul ei, forţată de tată să întreţină relaţii sexuale cu el şi cu alte persoane din sat în schimbul obţinerii unor bani necesari pentru procurarea de băuturi alcoolice. Familia locuieşte într-o casă proprietatea familiei, cu 2 camere doar una fiind locuibilă, modest mobilată şi întreţinerea condiţiilor igienicosanitare fiind la limită. Veniturile familiei erau formate din alocaţiile de stat ale copiilor şi alocaţia complementară de la primărie. Copiii au fost plasaţi în regim de urgenţă şi s-a procedat la suspendarea exercitării drepturilor părinteşti ale soţilor în cauză. Investigaţia poliţiei confirmă spusele victimei, astfel copiii furau, adeseori, mâncarea colegilor deoarece acasă nu aveau de mâncare, mama nu prezintă garanţii morale şi materiale necesare creşterii şi educării celor 2 minori. 3. T. D. (deţinut) (a) Date de identificare: În vârstă de 39 de ani, T. D. este absolvent a 10 clase şi al şcolii profesionale, lucrând pe diverse şantiere în calitate de muncitor calificat (specializat în prelucrarea prin aşchiere). Este căsătorit şi are patru copii (doi băieţi şi două fete) având vârsta cuprinsă între 9 şi 15 ani. Se află în arest preventiv, fiind acuzat de viol şi incest, acte comise asupra fiicei sale în vârstă de 11 ani. Înainte de a fi închis domicilia în mediul rural. Consideră că a fost condamnat pe nedrept, acuzaţiile care i s-au adus fiind inventate de soţia sa care voia să găsească motive de divorţ: Investigatorul - Ce vârstă ai? Subiectul Am 39 de ani. I. Ce şcoală ai absolvit? şi cu ce te ocupai înainte de a ajunge aici? S. - Am făcut 10 clase şi şcoala profesională şi m-am calificat în prelucrarea prin aşchiere. Am lucrat o vreme la fabrica de mobilă, dar s-a privatizat şi au mai dat afară din muncitori, şi de atunci sunt privat, merg lucrez în construcţii, pe şantier, câştig bine, nimic de spus...am muncit 12 ani cu carte de muncă, apoi m-au dat afară, că nu mai eram bun, dar pensie nu pot să iau nici acum, că nu am vârsta... am lucrat doar la o fabrică şi apoi pe şantiere fără carte de muncă...mă înţelegeam foarte bine cu şefii şi colegii, când ieşeam ne opream la terasă să servim ceva, le luam apoi dulciuri la copiii şi le aduceam la toţi, fără părtinire, mă iubesc copiii puteţi să-i întrebaţi, asta e numai lucrarea lui maică-sa, că nu m-a mai suportat şi a vrut să divorţeze de mine, şi nu putea să facă asta în faţă... când am fost la Oraviţa şi munceam eu singur şi îi ţineam pe toţi, eram bun, eu aduceam bani în casă şi ea îi dădea lui soră-sa, că nu munceau nicăieri, şi mă supăra asta, adică să-mi spună în faţă să nu mă mintă aşa şi să mă înşele că nu sunt prostul satului... (b) Familia de origine: T. D. s-a născut în mediul rural, într-o familie formată din tată (58 de ani, şcoala profesională, fost tractorist) mamă (58 de ani, 7 clase, fostă agricultoare la CAP şi apoi vânzătoare) şi 6 copii subiectul, împreună cu alţi 3 fraţi şi două surori. Din relatările subiectului rezultă că, în special, mama a fost implicată în educaţia sa, tatăl, care consuma, în mod frecvent, alcool, fiind mai mult plecat. În familie nu au existat conflicte, iar părinţii se înţelegeau bine între ei. În mod complementar, subiectul nu s-a simţit niciodată neglijat de aceştia şi nici nu a fost victimă vreodată a unui act de abuz din partea lor: Investigatorul - Spune-mi acum câte ceva despre familia în care te-ai născut. Subiectul - Mama a fost şef echipă CAP apoi a lucrat la magazin şi acum este pensionară are 58 de ani şi 7 clase. Tata a fost tractorist la SMA are şcoală profesională, are 58 de ani, dar nu mai munceşte şi nici pensie nu ia pentru că nu are vârsta. Am 2 surori şi 3 fraţi. Mihaela 37 de ani 10 clase şi profesionala este casnică. Marcel 34 de ani are 10 clase şi profesionala, este muncitor în construcţii. Dorina 32 de ani are 10 clase şi profesionala este casnică, acxum lucrează în Italia şi ea mia deschis ochii ce făcea nevastă-mea acolo. Gabi are 29 de ani şi l8 clase lucrează în construcţii în Spania. Mă înţelegeam bine cu părinţii şi fraţii, n-am avut probleme cu ei, erau oameni buni, ne ajutam reciproc, se interesau părinţii de noi, mă întrebau una.. alta. I. Părinţii s-au interesat de ceea ce făceai la şcoală? S. - Mama mă ajuta, de 41

30 obicei făceam temele cu ea, apoi ne-am ajutat unul pe altul între fraţi. Dar mama era mai pricepută, ea se ocupa de cărţi caiete sau haine, tata nu stătea pe acasă. I. Părinţii tăi au consumat vreodată alcool sau droguri? S. - Da tata consuma frecvent, la mâncare..alcoolul nu lipsea de acasă..droguri nu. I. - Ce calităţi şi ce defecte consideri că aveau mama ta şi tatăl tău? S. - Mama se ocupa de noi ne purta de grijă, era o vorbăreaţă. Tata era mai dur mai autoritar, nu putei ieşi din cuvântul lui, nu stătea cu noi la discuţii. I. - Cum se înţelegeau părinţii între ei? S. - Foarte bine, nu a fost ceartă scandal, nu a plecat nimeni de acasă, se ocupau de familie amândoi. I. - Ai simţit vreodată că părinţii te-au neglijat sau abandonat? S. Nu, deloc. I. - Te-ai simţit ocrotit de ei? Da, părinţii erau oameni de casă, se ocupau de familie, nu umblau prin sat fără treabă, se ocupau de curtea lor...i. Părinţii tăi te-au lovit vreodată mai puternic? S. Nu. I. - În cursul copilăriei tale ai auzit cumva că o rudă a agresat sexual pe cineva din familie? S. Nu era aşa la noi. (c) Familia proprie: Subiectul este căsătorit şi are 4 copii cu vârste cuprinse între 9 şi 15 ani. Situaţia materială a familie este suficient de bună, mai ales că soţia sa, aflată la muncă în Italia, mai trimitea bani familiei. Declară că a fost mai sever cu copiii (fără săi maltrateze însă fizic) în ceea ce priveşte şcoala şi igiena personală, pentru a-i învăţa să fie disciplinaţi şi politicoşi şi că s-a ocupat numai el (nu şi soţia) de educaţia copiilor. Subliniază, de asemenea, că, în timp ce se afla la serviciu, o parte dintre copii rămâneau în grija fiicei celei mai mari, deoarece mama lor se afla la muncă în Italia. Din spusele lui rezultă că, după condamnarea sa, copii au fost încredinţaţi unei rude mai îndepărtate ( cumnatul cumnatei sale!), iar ulterior au fost internaţi într-un centru de plasament: Investigatorul Spune-mi acum câteva cuvinte despre familia ta proprie. Subiectul Sunt căsătorit de 17 ani, am 4 copiii, un băiat de 15 ani, o fată de 13, un băiat de 11 şi o fată de 9 ani. Sunt copii buni, învaţă bine. I. Copiii tăi au avut ce mânca? Cum apreciezi că era situaţia materială a familiei tale? S. - Aveam condiţii normale la fel ca oriunde, casa era proprietatea mea, aveam cămară, beci, bucătărie, trăiam din salariul meu şi din ce mai trimitea maică-sa, 2,3 sute de euro pe lună, ne descurcam binişor, au avut tot timpul ce să mănânce, să se încălzească să se îmbrace, le-am luat calculator când era maică-sa plecată şi ei nu i-am spus şi când a venit a rămas mască... ce credea ea, că eu nu ştiu să mă descurc?, aveam nevoie de banii ei, că şi îmi trimite mult, ce să spun!!...nu s-a întâmplat ca să moară cineva de foame în familia mea. I. - S-a întâmplat vreodată să îţi loveşti copiii? S. - Am fost mai sever cu ei în ceea ce priveşte şcoala, curăţenia. Au mai luat bătaie, aşa câte-o palmă. I-am învăţat să fie disciplinaţi şi ascultători să nu-mi răspundă nepoliticos. Eu mai consumam alcool după servici, mă opream la o terasă înainte să ajung acasă, dar mă ocupam de copii. Cât a fost nevasta în Italia, eu m-am ocupat de ei, de şcoală, să-şi facă temele, îi controlam la teme. Dacă nu-mi plăcea ceva le dădeam cu linia peste mână sau le rupeam tema şi trebuia să o facă din nou. Nevastă-mea nu s-a ocupat de ei, pot să zic că eu i-am crescut şi m-am îngrijit de ei, ea nu ştie să facă o temă, nimic. I. S-a întâmplat vreodată să-ţi laşi copiii singuri acasă? S. - Când mergeam la seviciu rămâneau cu sora lor mai mare, ea se ocupa de mâncare, să plece pregătiţi la şcoală, se descurcau şi fără mine. I. Am înţeles că acum copiii sunt într-un Centru de Plasament, nu? S. - Acum am auzit şi trebuie să lămuresc asta, că nevastă mea i-a dat în plasament la cumnatul cumnatei mele, nu am înţeles de ce aşa, şi ea a plecat în Italia... şi copiii nu mai învaţă aşa bine ca atunci când erau cu mine, şi nu înţeleg cum înainte erau premianţi şi acum nu mai merg aşa bine. Eu mai vorbesc cu băiatul cel mare l-a telefon şi mi-a promis fetiţa cea mică că va învăţa mai bine. Nu ştiu acum ce au mai făcut că s-a terminat deja şcoala dar mie nu-mi spune nimeni nimic, mi-au spus la tribunal că nu am voie să-mi mai văd copiii, mi-au adus ceva de semnat că sunt de acord să-i dau în plasament şi nu am semnat, pentru că nu sunt de acord să stea copiii mei tocmai la Oraviţa, ce, aici nu era bine, nu s-a mai găsit unde să stea decât acolo?... (d) Opinii şi atitudini despre sine şi despre viaţă: Trăsăturile principale pe care subiectul consideră că-l caracterizează cel mai bine sunt calmul şi hărnicia. Cele mai fericite momente din viaţa lui sunt conform propriilor declaraţii activitatea profesională şi naşterea copiilor, iar cele mai triste sunt cele legate de încredinţarea copiilor, de către soţia sa, unei rude îndepărtate şi spune el comportamentul ei imoral. Din acest motiv, vrea să divorţeze, atunci când va ajunge, din nou, în libertate. Ceea ce contează cel mai mult în viaţa lui în prezent este libertatea care-i va da ocazia să-şi revadă copiii: Investigatorul - Cum te-ai caracteriza pe tine personal? Subiectul - Calm, nu mă enervez, muncitor. I. Spune-mi ce prieteni ai avut? S. - Prieteni nu prea am avut mulţi că şi ăştia ştiu să-ţi facă rău când nici nu te gândeşti, aşa la o ţuică, bere mai ieşeam cu ei dar altfel nu...i. - Care au fost cele mai fericite momente din viaţa ta? S. - La muncă, 42

31 la familie, naşterea copiilor, pentru ei am muncit şi trăit în rest nimic nu contează. I. Dar cele mai triste momente? S. - Triste momente, când am aflat adevărul despre nevastă, cu ce se ocupă ea în Italia, n-am avut puterea să fac nimic, am iertat şi-am tăcut. I. - Care sunt lucrurile care contează acum cel mai mult pentru tine? S. - Să-mi văd copiii, vreau să văd unde au ajuns, că nevasta mea a plecat in Italia şi a lăsat copiii în plasament la o rudă a cumnatei mele în Oraviţa, nu am luat legătura cu ei nu m-au lăsat de când am fost închis. I. Înainte de a ajunge aici beai sau consumai droguri? S. Droguri în nici-un caz. Dar beam, consumam în fiecare zi când ieşeam de la muncă şi acolo îmi dădea şeful ceva, o tărie, sau la terase şi nu contează ce beam..o sticlă două. I. Există ceva ce ai dori să schimbi în viaţa ta? S. - Acum aş divorţa, n-aş mai lăsa-o să facă ce vrea din viaţa mea. (e) Informaţii cu privire la abuzul sexual comis de subiect: Întrebat de investigator asupra motivelor condamnării şi încarcerării sale, subiectul (care nu are antecedente penale) nu recunoaşte faptele comise, incrimind-o, pentru situaţia în care se găseşte în prezent, pe soţie, care a urmărit să se răzbune : Investigatorul - Ai mai fost vreodată la închisoare? Subiectul Nu. I. Poţi să-mi spui motivul pentru care te afli aici? S. - Asta e făcătura lui nevastă-mea, dar ies eu de aici, că nu stau pentru totdeauna...i. Totuşi ai fost condamnat. Pentru ce faptă? S. - Ei spun că am făcut sex cu fetiţa. I. Care din ele? S. - Cea care are acum 13 ani? I. Şi e adevărat asta? S. E o minciună de-a lui nevasta-mea ca să se răzbune pe mine. În mod real aşa cum rezultă din mărturiile depuse la dosar -, în perioada iunie 2006-august 2008, subiectul a întreţinut, în repetate rânduri, raporturi sexuale cu fiica sa (în etate de 11 ani), împotriva voinţei acesteia, profitând de faptul că nu avea posibilitatea să se apere. A menţionat că nu avea discernământ la momentul faptei şi că era sub influenţa băuturilor alcoolice. În perioada săvârşirii faptei soţia era la muncă în Italia. În vara anului 2006, mama victimei a plecat la muncă în Italia, iar partea vătămată, împreună cu cei 3 fraţi ai săi, a rămas în grija tatălui. La scurt timp după plecarea mamei, victima a fost violată de tatăl său, fratele ei a declarat că în vara lui 2006, nu reţine data precisă, în timp ce intra în casă, la-a surprins pe tatăl său încheindu-se la pantaloni, stând la marginea patului. Tot acolo se afla şi victima, care era în chiloţi, pe pat, iar martorul a observat că era roşie la faţă şi plângea motiv pentru care a ieşit repede din casă, fără a fi observat de cei doi. În jurul prânzului, tatăl i-a cerut fetei să intre în casă şi să se dezbrace de pantaloni şi de chiloţi. A refuzat însă el a ameninţat-o că o va bate. I-a spus să se întoarcă cu spatele la el, «a introdus ceva în funduleţul ei» a declarat victima, şi asta s-a întâmplat de mai multe ori. De fiecare dată avea raporturi anale în timp ce îi trimitea de acasă pe cei trei copiii şi rămânea singur cu victima. Ancheta socială a evidenţiat comportamentul agresiv al tatălui faţă de toţi copiii, astfel când era în stare de ebrietate îi bătea, copiii fugind de nenumărate ori la o mătuşă din sat. Victima a manifestat o frică nefirească faţă de tată, anxietate şi un comportament de evitare. Victima i-a spus ceea ce i se întâmplă fratelui mai mare când erau o dată departe de casă, şi acesta a vorbit la telefon cu mama în Italia şi a spus că tatăl lor o violează pe sora lor. La început inculpatul a recunoscut fapta dar după expertiza medico legală nu a arătat leziuni vaginale la victimă, a negat fapta, spunând că nu sunt probe împotriva lui. 4. M. C. (deţinut în Închisoarea din Ploieşti) (a) Date de identificare: Subiectul, de loc din mediul rural, are 52 de ani, având absolvite zece clase de liceu plus două de şcoală profesională şi fiind de meserie dulgher. Este căsătorit şi are doi băieţi, în vârstă de 31, respectiv 25 de ani, şi o fată în vârstă de 19 ani: Investigatorul Ce vârstă ai? Subiectul 52 de ani. I. - Spune-mi ceva despre tine: de unde eşti, câte clase ai absolvit, ce meserie ai? S. Am făcut 12 clase în total, adică 10 clase de liceu şi două am făcut la şcoala profesională. Mi-a plăcut sa fiu dulgher. Asta am făcut. Munceam cu ziua prin sat. I. Şi câţi copii ai? S. Trei copii. La 21 de ani am avut primul copil, după 6 ani altul şi după alţi 6 ani altul, trei copii. Doi băieţi şi o fată. Toţi au făcut 8 clase. Deşi i-a plăcut şcoala şi, precum spune, a avut rezultate bune, bunicul dinspre mamă l-a obligat, în mai multe rânduri, să se ocupe de treburile gospodăriei şi nu de învăţătură. În ceea ce priveşte ocupaţiile pe care le-a avut acestea au fost cele de muncitor calificat (lăcătuş), minier şi, ulterior, tâmplar (dulgher). Declară că a avut relaţii bune cu colegii, însă prieteni nu prea a avut: 43

32 I. - Ţi-a plăcut să mergi la şcoală? S. Da. Mergeam zilnic la şcoală, îmi plăcea. Ăl bătrân (subl. ns. - bunicul dinspre mamă) mă mai oprea ca să ajut acasă. Avea grădina mare şi porumb mult. Din clasa a-vi-a nu învăţam prea bine, am mai crescut şi nu avea cine să mă ajute. Până am prins eu firul şi învăţam singur. Nu am rămas repetent niciodată. Mă înţelegeam bine cu colegii, ieşeam pe izlaz împreună..mă mai porecleau din când în când după cel bătrân: Balaboc. I. Ce ocupaţii ai avut atunci când erai în libertate? S. - Când eram la şcoala profesională şi învăţam şi lucram. Apoi am fost militar şi când m-am întors, m-am angajat la uzină la Plopeni ca lăcătuş. Am stat acolo 7 ani. Eu am plecat de acolo la mină la salină, era şi mai bine plătită şi mai aproape. Am stat acolo 6 ani apoi am fost disponibilizat. Am făcut o şcoală de tâmplărie şi aveam o autorizaţie să lucrez privat. Făceam mobile, case, de la temelie la acoperiş. I. - Îţi făcea plăcere munca pe care o aveai? S. - Îmi plăcea ce făceam şi eram priceput. Aveam comenzi. Am lucrat cu un băiat până când s-a speriat şi-a plecat. Eram foarte mulţumit de bani, nu am lipsit de la servici şi mă înţelegeam foarte bine cu colegii. I. - Ce fel de prieteni ai avut? S. - Nu prea am avut prieteni. (b) Familia de origine: M.C. a crescut, până la vârsta de 3 ani, într-o familie în care mama a murit în timpul naşterii lui, iar tatăl (şi el, în prezent decedat), care s-a recăsătorit, şi-a dat copiii (subiectul şi o soră mai mare a acestuia) altei familii, aflate în aceeaşi curte cu bunicii dinspre mamă ai subiectului, aceştia din urmă fiind aceia, care s-au ocupat, în fapt, de îngrijirea celor doi copii. Ulterior tatăl său adoptiv s-a despărţit de soţie, stabilindu-se în altă localitate. Din ceea ce declară subiectul, rezultă că mama sa vitregă, care avea un băiat rezultat din căsătoria cu cel care a părăsit căminul familial, l-a nedreptăţit pe subiect şi pe sora sa, acordând un tratament preferenţial propriului copil. Absolventă a 4 clase, casnică, a cheltuit, în mai multe rânduri, în folos personal, pensia de urmaş a subiectului şi a sorei sale. Tatăl adoptiv, absolvent a 7 clase, a lucrat, mai întâi ca muncitor, apoi a devenit dască de biserică, pensionându-se. Ambii părinţi adoptivi ai subiectului sunt, în prezent, persoane de peste 80 ani: Investigatorul Spune-mi ceva despre familia în care te-ai născut. Cum erau părinţii sau fraţii tăi, cum te înţelegeai cu ei? Subiectul - Mama a murit când m-a născut pe mine şi mai am o soră mai mare, şi tata ne-a dat la alte familii, pe mine la unii şi pe sora mea la alţii. El şi-a luat altă nevastă. Părinţii care m-au luat de suflet, la 3 ani au făcut şi ei un copil, un frate vitreg. Trăiau şi părinţii mamei în aceiaşi curte şi bunicii m-au crescut de fapt. Tatăl vitreg (adoptiv subl. ns.) s-a recăsătorit în altă comună, nu s-a înţeles cu mama (subl. ns. adoptivă), toate erau ale ei, pământul, creşteu animale, aveau afaceri cu animale. Şi tata s-a supărat că nu era trecut pe acte. Nu a vrut să-i dea act de pământ, el venea din altă parte şi se simţea rău că nu avea nici un drept şi a plecat. Şi nu ne dădea nici un ban, nu ne ajuta nici cum. Mama făcea diferenţe între copilul ei şi mine, nu-mi dădea mie ce-i da lui şi am aflat mult mai târziu pe la 11, 12 ani că nu sunt copilul ei, dar nu am dat importanţă şi nu am purtat ură pe ei. Totuşi nu pot spune că nu m-a ajutat, deoarece era obligată de taică-miu să ne îmbrace să ne dea, primea pensie pentru noi şi trebuia să ne cumpere. Bunicii erau buni cu noi, ţineau foarte mult la noi. Eu am fost mai iubit de ei. Eram mai mare şi mai ascultător. Cu fratele m-am înţeles bine, era respect înainte faţă de cel mai mare, îmi zicea nene. După ce s-a căsătorit fratelui meu îi plăcea barbutul şi se certa cu maică-mea din cauza banilor. A păcălit-o pe maică-mea de trei ori să-i dea pământ pe care l-a vândut. S-a despărţit de prima nevastă cu care are 3 copii. Cu a doua nevastă are 4 copii. I. Ce mai poţi să-mi spui despre părinţii care te-au adoptat? S. - Mama are 84 de ani, 4 clase, e casnică, se ocupa cu vitele în gospodărie, vindea viţei, îi plăcea să aibă bani, îi plăcea luxul. Lua pensia noastră şi îşi cumpăra ei. Până a obligat-o taică-miu să ne ia şi nouă. Tata avea 81 de ani, 7 clase şi a lucrat ca muncitor la rafinăria Brazi până s-a îmbolnăvit. A făcut un curs de dascăli şi s-a pensionat ca dascăl în biserică. I. Părinţii aceştia te-au ajutat la şcoală? S. - Nu am avut probleme la şcoală, îmi făceam temele singur, nu stătea nimeni după mine. Tatăl vitreg s-a interesat de noi, a ţinut-o din scurt pe mama şi aşa a început să-mi cumpere pentru şcoală. I. Mai ştii ceva despre tatăl tău bun? S. După moartea mamei s-a recăsătorit şi mai are doi băieţi cu noua soţie. Dar acum şi el a decedat. I. Dar ce face sora ta bună? S. E mai mare ca mine, are 55 de ani şi s-a recăsătorit şi ea. Nu m-am întânit decât de două ori cu ea. După cum subliniază subiectul, nici-un membru al familiei sale adoptive nu a consumat, în mod excesiv, alcool şi nici nu au avut de-a face cu poliţia. În schimb, părinţii adoptivi se certau mereu din cauza banilor, fără să se ajungă însă la lovituri. Referindu-se la ei, M. C. evidenţiază faptul că tatăl a fost mai bun şi mai preocupat de soarta copiilor adoptivi, comparativ cu mama adoptivă, care şi-a ajutat, cu precădere, fiul natural: I. Părinţii sau fraţii tăi au consumat vreodată alcool sau droguri sau au fost vreodată arestaţi de poliţie? S. Uneori consumau, dar nu făceau urât! Nu au fost arestaţi niciodată. Doar bunicul consuma alcool la masă la muncă, dar era raţionat şi numai câteodată «scăpa calul». Nici el nici bunica nu au fost arestaţi de poliţie. I. - Cum se înţelegeau părinţii adoptivi între ei? S. - Se certau mereu de la bani. Mamei nu-i ajungeau niciodată banii, îi plăcea 44

33 luxul, dar de bătut nu s-au bătut. I. - Ce calităţi şi ce defecte consideri acum că aveau mama şi tatăl tău? S. - Mama era bună într-un fel, dar se purta rău cu mine nu-mi îndeplinea şi mie condiţiile, nu m-a ajutat niciodată. Tata a fost bun, se îngrijea de mine. După ce s-au despărţit ei s-a răcit faţă de mine. Acum îi ajută pe băieţii mei, pe ăla micu l- a ajutat să-şi ia maşină. Dar pe mine nu m-a ajutat nimeni. Prin munca mea am făcut totul singur şi casa şi familia. I. - Cum ţi se par părinţii tăii în comparaţie cu alţi părinţi? S. - Buni, răi, au fost acolo, ne-au păzit de foc şi de apă. Deşi recunoaşte că nu a suferit, în cursul copilăriei de foame sau de frig şi nici nu a fost maltratat fizic sau sexual, subiectul declară că fost, totuşi, abuzat din punct de vedere emoţional de către mama adoptivă, în condiţiile în care aceasta i-a reamintit, nu o dată, că este copil înfiat ( de pripas ) şi a făcut diferenţe între copii adoptivi şi cel natural, în favoarea acestuia din urmă: I. Ţi s-a întâmplat vreodată în copilărie să nu ai ce să mănânci sau cu ce să te încălzeşti iarna? Nu! I. Te-au lăsat vreodată singur părinţii tăi adoptivi? S. Rar. Singur am mai stat cu cei bătrâni, mama mă lăsa la ei. Nu. I. - Te-ai simţit ocrotit în familia de adopţie? S. - De cei bătrâni mai mult m-am simţit ocrotit şi de la ea cât de cât. I. - Te-ai simţit vreodată nedorit sau neglijat de părinţi? S. - Mereu mama îmi zicea că sunt copil de pripas şi nu se ferea să arate că m-a luat de suflet. I. Tata sau mama adoptivă te-au bătut vreodată? Nu, am fost un copil liniştit, nu am făcut năzbâtii. I. Ai auzit vreodată cazuri de rude din familia ta care să violeze sau să aibă relaţii sexuale cu fiice, cu nepoţi etc? S. Nu, deloc n-am auzit. (c) Familia personală: M. C. este căstorit de circa 35 de ani, având trei copii (doi băieţi şi o fată). Ambii băieţi au suferit diverse accidente şi se descurcă cum pot, iar fata este căsătorită cu doi copii, având propria gospodărie. De copiii săi s-a ocupat cu precădere, mama adoptivă a subiectului, acesta declarând că el s-a implicat, mai cu seamă, în formarea lor profesională. Din punct de vedere material aşa cum subliniază - familia nu s-a confruntat cu probleme, având, între altele, o casă de locuit corespunzătoare: I. Ce poţi să-mi spui de soţia şi de copiii tăi? S. - Am fost căsătorit cu soţia aceasta 35 de ani. A fost şi bine şi rău. A fost bine până am ajuns la greul ăsta... La 21 de ani am avut primul copil, după 6 ani altul şi după 6 ani altul, trei copii. Doi băieţi şi o fată. Toţi au făcut 8 clase. Primul băiat nu lucrează. În armată a avut un accident l-au bătut unii într-o permisie şi înainte de a se elibera l-au dus la spital şi a pierdut un rinichi. Nu a vrut să-şi facă actele de pensie. Acum lucrează în particular la cărămidă. Fata este măritată şi lucrează de câteva luni..nu se ştie unde în Italia. Al doilea băiat a făcut şi el tot 8 clase, a fost paralizat 6 luni, acum 2 ani, i-a dat cineva în cap. A stat o perioadă cu ajutor de la stat, acum şi-a revenit şi are probleme cu capul, nu rezistă şi cade jos. Este un copil mai tăcut. I. Cine se ocupa de copii? S. - Mama se ocupa de copil. Probleme cu ei nu am avut. Problemele erau numai cu banii. Mama stătea toată ziua cu ei şi era obosită. Când dădea în ei veneau la mine şi eu le luam apărarea. I. - Te ocupai de educaţia copiilor tăi? educaţia copiilor? S. - Şi eu şi maică-sa ne-am implicat, mai mult eu că ea avea numai 4 clase. La şcoală mergea ea, eu nu aveam timp. Am fost să-i ajut să înveţe şi ei meserie. Am avut un acccident la motor şi s-a speriat băiatul. El nu a păţit nimic, doar eu mi-am tăiat două degete. I. Ce fel de situaţia materială aveai? Cum locuiai înainte de a ajunge aici? S. - La început am avut o cameră, după ce s-a născut primul băiat am început să mai fac o cameră. Acum am ajuns să am 4 camere şi o bucătărie. Este proprietatea lui maicămea m-a separat de casa bătrânească, dar nu mi-a făcut act pe ea. Doar eu am muncit şi am avut salariu, soţia a fost casnică. Am lucrat şi în particular acasă şi nu au fost neajunsuri. Ne descurcam destul de bine cu banii. (d) Opinii şi atitudini ale subiectului cu privire la sine şi la viaţa pe care a dus-o în libertate: Aşa cum se caracterizează personal, subiectul este bun la suflet, harnic, consumator numai ocazional de băuturi alcoolice şi, apoi abstinent, până în momentul în care declară el a ajuns să-şi agreseze sexual propria fiică. Momentul în care s-a căsătorit, naşterea copiilor şi obţinerea unui loc de muncă le apreciază că au fost cele mai fericite din viaţa lui. Cele mai triste le consideră a fi divorţul părinţilor adoptivi şi detenţia sa. În final sugerează că s-ar putea despărţi de soţie: Investigatorul - Cum te caracterizezi, ce calităţi şi ce defecte crezi că ai? Subiectul - Bun la suflet îmi place să muncesc, mă asociez cu persoane care cred eu că sunt mai bune, ştiţi cum este aici, dacă ai eşti bun dacă n-ai nu eşti bun. I. Ai consumat vreodată alcool sau droguri? S. - Ţuică consumam cel mai des, dar nu ca să mă îmbăt, ci ocazional dacă lucram în domeniul acesta (construcţii) veneau prietenii să mă cinstească şi patronii. Pe la 27 de ani m-am îmbolnăvit de stomac şi nu am mai băut, după ani şi ani de zile am băut lichior, atunci când am făcut fapta asta (subl. ns.: cea pentru care a fot condamnat şi închis). I. - Care crezi că au fost cele mai fericite din viaţa ta? S. - 45

34 A fost căsătoria, am avut un loc de muncă, copiii. I. - Care şi s-au părut cele mai triste momente din viaţa ta? S. - Faptul că am intrat la puşcărie, am avut părinţi divorţaţi, am fost luat de suflet şi apoi părinţii au divorţat. Nu m-am înţeles bine cu e, mai ales cu mama. I. - Ce contează cel mai mult pentru tine acum? S. - Să mă eliberez, să stau cu familia şi să-mi ajut băieţii. I. - Există ceva ce ai dori să schimbe în viaţa ta? S. - Nu ştiu ce oferă traiul de afară, dar cu femeia nu prea m-am înţeles. (e) Informaţii despre abuzul sexual comis de subiect: Din relatările, destul de sumare, ale subiectului, rezultă că acesta şi-a violat fiica, care, în momentul comiterii faptei, avea vârsta de 16 ani. Violul a avut loc, o singură dată, în absenţa soţiei, care era plecată din localitate pentru nişte analize medicale. Încercând să se dezvinovăţească, M. C. consideră că de vină a fost consumul de alcool excesiv. Declară investigatorului că regretă faptele comise şi că îi este ruşine faţă de fiica sa: Investigatorul - Poţi să-mi spui de ce te afli aici? Subiectul - Sunt condamnat pentru viol cu fata mea. I. - Câţi ani avea fata atunci când s-au întâmplat faptele? S. 16 ani. I. Spune-mi cum s-a întâmplat? S. - Consumasem 2,5 litri de lichior, am fost dimineaţă la coasă cu băiatul mai mare şi cu alt băiat. După coasă băieţii au plecat la gârlă la baie. Eu am venit acasă, soţia era plecată la Ploieşti să facă analize. Fata era acasă şi avea în grijă un copil de 2 ani...în rest nu-mi mai aduc aminte nimic.. Doar că maică-sa dădea în mine şi mă spurca... Eu nu ştiu nimic ce s-a întâmplat. Am mai stat un an acasă până m-a luat poliţia, dar n-am vorbit deloc cu fata. Cu maică-sa, da. La proces nu m-au lăsat să vorbesc. Asta-i tot ce ştiu. Nu mă vizitează nimeni. I. De câte ori s-au întâmplat lucrurile? S. O singura dată. I. - Ai mai făcut vreodată închisoare? S. - Nu. I. - Te consideri vinovat pentru fapta comisă? S. - Nu ştiu...eram beat... Dar am greşit, mi-e ruşine de fata mea. I. - Cunoşti şi alte cazuri de abuz sexual comise de părinţi sau alte rude asupra unor minori din familie? S. - Auzisem de aşa ceva, dar la noi în sat nu s-a mai întâmplat C. B.(deţinut) (a) Date de identificare: În vârstă de 42 de ani, absolvent a zece clase de liceu, şi provenind din mediul urban, subiectul a renunţat să mai meargă la şcoală deoarece acolo a început să se confrunte cu diferite probleme, calificându-se (la locul de muncă) în calitate de lăcătuş. A lucrat, pe rând, ca lăcătuş, mecanic, merceolog, vânzător, lucrător în construcţii. A fost căsătorit, dar în prezent este divorţat, având doi copii un băiat în etate de 21 de ani şi o fată în vârstă de 20 de ani: Investigatorul Spune-mi câte ceva despre tine. Vârsta pe care o ai, despre şcoală, ocupaţie ş.a. Subiectul M-am născut în 1961, am făcut 10 clase şi apoi m-am lăsat de şcoală. I. De ce te-ai lăsat? S. Mie mi-a plăcut la şcoală, mă înţelegeam foarte bine cu colegii, dar am avut probleme. Rămăsesem şi corijent, m-am certat şi cu profesoara, a trebuit să renunţ să mai merg, deşi mi-ar fi plăcut. Aşa a fost să fie, mi-a părut rău. I. Şi ce ai în continuare? S. M-am calificat ca lăcătuş la locul de muncă, mi-a plăcut mult să fac lăcătuşerie, e o meserie pretenţioasă, dar bună. I. Ai mai lucrat şi altceva? S. Da, am lucrat în patrru locuri. Am fost, cum am spus, lăcătuş, apoi am mai fost mecanic, merceolog, vânzător, apoi am fost în construcţii -12 ani am lucrat acolo. Îmi plăcea ce lucram, dar eram plătit prost. De aceea, mai lucram şi în particular şi mă descurcam cu banii binişor. I. Eşti căsătorit? S. Am fost căsătorit timp de 17 ani, acum sunt divorţat. I. De ce aţi divorţat? S. Păi a vrut ea, după ce am făcut ce am făcut cu fata. I. Câţi ani au copiii? S. 21 băiatul şi 20 de ani fata. (b) Familia de origine: C. B. provine dintr-o familie formată din tată (absolvent a zece clase, muncitor pe şantier), care a decedat în cursul copilăriei subiectului, mamă (absolventă a şase clase primare, de asemenea muncitoare) şi un frate mai mic (în etate de 41 de ani, absolvent de liceu) împreună cu două surori (de 44 şi 45 de ani, absolvente a zece clase). După moartea tatălui său, C. B. (şi la fel şi fratele său) a trebuit să muncească, de la o vârstă fragedă, pentru a-şi câştiga mijloacele de subzistenţă. În plus, mama sa s-a îmbolnăvit şi ea, iar toţi copiii au fost daţi în îngrijirea unor rude: Investigatorul Spune-mi câte ceva despre familia unde te-ai născut. Cu ce se ocupau părinţii tăi,? Subiectul Tata avea zece clase şi a muncit mult pe şantier, până s-a îmbolnăvit de prea multă muncă. Era tânăr încă, avea numai 37 de ani, iar eu aveam 13 ani. A fost mare jale în familie atunci, mai ales că el susţinea (material) familia. Moartea lui ne-a dezechilibrat bugetul. De aceea, mama mi-a spus mie şi fratelui meu să ne ducem la muncă să câştigăm şi noi bani, că nu mai are cine să aducă acasă. Am muncit din greu de la 14 la 17 ani. Apoi s-a îmbolnăvit şi mama. O vreme ne-au dat să fim îngrijiţi de rudele noastre. Au fost vremuri foarte grele atunci. I. - Câţi fraţi ai ş.a. S. Un frate mai mic cu un an şi două surori mai mari cu doi şi trei ani decât mine. Fratele mai mic a făcut liceul, iar 46

35 surorile mele au liceul neterminat, au făcut fiecare zece clase. I. Cine lua deciziile în familie? S. Ambii părinţi, dar mai ales tata hotăra ce e bine şi ce e rău, ce trebuie făcut. În acord cu aprecierile subiectului, deşi părinţii se înţelegeau relativ bine, între ei mai apăreau certuri determinate de lipsa banilor, fără ca acestea să degenereze în conflicte agresive. Dintre cei doi părinţi, cel mai bine s- a înţeles cu tatăl său, de care s-a simţit mai apropiat decât de mama sa pe care o caracterizează fiind mai rece şi mai rezervată şi dedicată mai mult surorilor lui. Tot tatăl a fost acela care s-a ocupat, cel mai mult, de educaţia lui. De asemenea, subiectul a avut relaţii bune cu toţi cei trei fraţi ai săi: I. Cum se înţelegeau părinţii între ei? S. Destul de bine, dar aveau de multe ori certuri între ei. Nu ajungeau însă niciodată la bătaie. Cele mai multe certuri plecau de la bani, cum să cheltuie banii mai bine. Dar nu-i lăsau cei batrâni (subl. ns. bunicii dinspre tată) să se certe prea mult. Spuneau că e păcat de copii, că ce spune lumea, nu le ruşine şi teamă de Dumnezeu, de toate astea. Dar părinţilor mei nu le convenea că bătrânii se bagă în casa lor şi, de aceea, au hotărât să se mute în altă localitate. I. Cum te-ai înţeles cu părinţii tăi? S. Bine. Mai ales cu tata mă înţelegeam mai bine. Era un om cald, apropiat, afectuos, ne iubea mult. Mama era mai reţinuă. mai rece decât tata, ea era mai apropiată de surorile mele decât de mine şi de fratele meu. I. Cu fratele şi surorile cum te-ai înţeles? S. Foarte bine. Nu a fost nici-o problemă. Ne-am avut chiar ca fraţii. I. Cine dintre părinţi s-a ocupat cel mai mult de educaţia ta? S. Păi cel mai mult a fost tata, care mă ajuta mult să-mi fac temele la şcoală şi mă controla să vadă ce note am luat. Era foarte apropiat de mine, foarte cald, de aceea l-am respectat şi l-am iubit mult! Mama mai puţin. Nici nu se pricepea ca tata. I. Vreunul dintre părinţii tăi sau din rudele tale au făcut vreodată închisoare? S. Nu, dar un unchi, un frate al tatălui meu a făcut închisoare. Deşi declară că nu s-a fi simţit neglijat de părinţi, subiectul subliniază că, în special, după moartea tatălui său s-a simţit nedorit de mamă, motiv pentru care a şi fugit o dată de acasă. De asemenea, mam a fost aceea care l-a abuzat fizic, de mai multe ori şi chiar destul de grav şi tot ea l-a supus unor forme de abuz emoţional. Investigatorul - Te-ai simţit vreodată neglijat sau nedorit de unul sau de ambii părinşi? Subiectul Nu aş putea să spun asta, dar după ce a murit tata, am dus-o foarte greu când aveam 14, 15, 16 ani. Nu prea am simţit-o pe mama aproape. Mi s-a părut că nu mă mai doreşte ca fiu. Din cauza asta, chiar am fugit o dată de acasă la bunici, dar ea a venit după mine şi m-a adus înapoi. I. Părinţii tăi te-au bătut atunci când nu te purtai cum trebuie? S. Tata nu, era un om tare bun care ne iubea pe toţi. Mama însă da, era mult mai impulsivă şi mă bătea rău. Mă bătea de multe ori, chiar şi când nu greşeam cine ştie ce. Dar aşa era ea, mai să nu zic rea. O dată chiar mi-am pierdut cunoştinţa când m-a lovit în frunte. I. Şi cum te simţeaqi după ce primeai asemenea bătăi? S. - Îmi era ciudă şi îmi era ruşine alteori că nu totdeauna eram vinovat de ce credea ea. O dată, când aveam numai 7 ani, ne-a pedepsit pe mine şi pe fratele meu foarte urât, ne-a scos dezbrăcaţi numai în chiloţi în faţa uşii să râdă lumea de noi. Ne vedeau vecinii, mie îmi era tare ruşine. (c) Familia personală: Aşa cum am menţionat deja, C. B. este divorţat, decizia de divorţ aparţinând soţiei, datorită abuzului sexual comis de el asupra fiicei lor. A fost căsătorit legal, timp de 17 ani şi are doi copii un băiat de 21 de ani şi o fată de 20 de ani. Declară că nu şi-a maltratat fizic copiii, rarele pedepse aplicate exclusiv fiului încadrânduse în limitele prerogativelor în calitate de tată. În acelaşi timp menţionează că s-a implicat în educaţia copiilor, mai ales când aceştia au crescut: Investigatorul Spune-mi acum câte ceva despre propria ta familie, despre soţie, copii. Subiectul Sunt, adică am fost căsătorit 17 ani cu acte în regulă. Dar acum a divorţat soţia de mine, după ce.(subl. ns. după abuzul sexual comis de către subiect). Nu a fost nici rău, dar nici prea bine, dar am dus-o aşa cu ea. Am avut doi copii cu ea, un băiat şi o fată. Pe băiat l-am făcut când aveam 21 de ani, iar pe fată la 22. I. ŞI cum te înţelegeai cu ei? S. Eu zic că m-am înţeles bine. Pe băiat eu nu l-am bătut niciodată, poate numai o palmă la fund câteodată, pentru că aşa trebuie să fie părintele atunci când copilul nu ascultă de el, nu? Dar pe fată nu am bătut-o niciodată. Nu mi-a plăcut să-mi bat copiii. I. Te-ai implicat în educaţia copiilor tăi? S. Până să facă copiii 3 ani nu m-am implicat, de ce să mint. Nu aveam timp deloc, munceam la patron şi era tare greu. Apoi, când au crescut mă duceam la şcoală la şedinţele cu părinţii şi-i ajutam la teme, aşa cum puteam şi eu. 47

36 Din punct de vedere material apreciază subiectul - situaţia familiei a fost satisfăcătoare, fără ca să existe situaţii în care membrii săi să se confrunte cu penuria resurselor. Declară că dacă iniţial a consumat excesiv alcool, ulterior a renunţat, pentru a deveni un băutor moderat: I. Cum vă descurcaţi cu banii în familie? S. Am dus-o destul de bine. Aveam mobilă, televizor, radio, aveam de toate cele de trebuinţă. Nu ca să prisosească, dar aveam destul de bine. Şi nu o duceam rău cu mâncarea, nu am dus-o niciodată, aveam bani să facem faţă. Nici nu împrumutam bani că nu era nevoie, aveam ce aduceam eu mai ales şi era foarte bine aşa. Eu beam un păhărel mai mult înainte, dar după aia m-am lăsat ca să asigur tot ce trebuie familiei. Nu eram prost să dau banii numai pe băutură, cum fac atâţia să râdă copiii de mine. Sigur că nu am renunţat de tot, mai beau aşa un păhăruţ, dar numai la ocazii. (d) Atitudini despre sine şi despre viaţă: Întrebat de investigator asupra calităţilor pe care le are, subiectul se autocaracterizează ca fiind o persoană sufletistă, harnică şi cuminte. În ceea ce priveşte defectele, acestea sunt, în opinia lui, orgoliul şi nestatornicia. Cele mai fericite momente din viaţa lui -declară el căsătoria şi naşterea copiilor, iar cele mai nefericite au fost decesul tatălui său şi atunci când a comis fapta pentru care a fost condamnat şi încarcerat. Munca, dragostea şi bunul simţ sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru el şi ce ar dori să schimbe în viaţa lui este modul în care s-a comportat faţă de fiica lui: Investigatorul Dacă ar fi să te autocaracterizezi, ce ai spune despre tine? Ce calităţi crezi că ai? Subiectul Păi o pot spune destul de uşor, fără să vă mint deloc: sunt sufletist, îmi place munca, nu-mi place lenea şi am fost, adică, de fapt, sunt cuminte, am capu pe umeri. I. Dar ce defecte principale crezi că ai? S. Sunt prea orgolios, de ce să nu recunosc, şi poate nu sunt mereu cum trebuie, adică sunt cam nestatornic, trec de la una la alta, recunosc asta, dar aşa îmi e firea. I. Care au fost cele mai fericite momente din viaţa ta? S. Atunci când m-am căsătorit cu femeia mea şi când mi-a născut copiii. I. - Dar cele mai nefericite momente care au fost? S. Cred că..., da, atunci când am rămas fără tată, când s-a dus tata. Şi atunci când mi-a luat Dumnezeu minţile de am ajuns aici, în puşcărie. I. Ce contează acum pentru tine cel mai mult în viaţă? S. Cred că munca, dragostea şi bunul simţ. I. Aveai mulţi prieteni atunci când erai în libertate? S. Prieteni zic că erau mai mulţi dar doi erau mai aparte pentru mine. Erau de încredere nu ca alţii. I. Ai dori să schimbi ceva în viaţa ta acum? S. Cred că modul de a trăi viaţa. Altfel aş vrea să fie acum. Nu cum am făcut cu fata. (e) Abuzul sexual comis de subiect: Conform cu declaraţiile lui, în urmă cu 5 ani, subiectul şi-a violat fiica (pe atunci în vârstă de 15 ani), în condiţiile în care soţia era plecată la muncă în străinătate şi pe fondul consumului de alcool. La fel ca şi alţi abuzatori, C. B. se disculpă, dând vina pe consumul de alcool, pe sentimentul de singurătate şi-şi motivează fapta invocând tulburăările anxio depresive şi atacurile de panică dobândite ca urmare a faptului că, în urmă cu 11 ani, s-a confruntat cu un accident de maşină. Declară că în familia lui nu au existat cazuri de abuz sexual, dar a auzit din familie că soţia sa şi sora ei ar fi avut relaţii sexuale cu tatăl lor, adică fostul său socru: Investigatorul Acum aş vrea să-mi spui cum ai comis fapta pentru care te afli aici? Subiectul - Soţia a plecat să muncească în străinătate, era foarte geloasă, i se căşuna din orice, era mereu geloasă. Lucram numai noaptea, era foarte greu, trebuia să mă descurc şi cu serviciul şi cu copiii, nu era deloc uşor. I. Povesteşte-mi concret ce s-a întâmpşlat. S. Păi m-am luat de fiica mea, adică am avut o relaţie cu ea. Băusem un pahar mai mult, că eram necăjit, munceam mult şi soţia era plecată din ţară şi nu am mai ştiut ce fac, parca mi-a luat Dumnezeu minţile. Vai de capu meu. I. Câţi ani avea fiica ta atunci când s-a petrecut fapta? S. Avea 15 ani, era destul de măricică. I. Şi când s-a întâmplat? S. Păi acum 5 ani. Nu mai ştiam ce fac. M-am dus peste ea, în pat. I. De câte ori s-a întâmplat? S-a mai întâmplat şi altă dată? S. Nu, a fost numai o singură dată. Simţeam nevoia că nevasta era plecată şi...aşa s-a întâmplat. Şi mai ştiu eu ce a fost de vină în chestia asta. I. Ce? S. - În 1998, am avut un accident de maşină şi de atunci m-am simţit rău. Mi-era frică din orice, mă simţeam mereu trist, nu-mi plăcea să fiu singur, nu mă simţeam bine de loc. I. Unde se află fata în prezent? S. - Păi la soţie, în străinătate, ştiu că este bine acolo. I. Mai spune-mi un lucru: Au mai existat cazuri asemănătoare în familia ta? S. Am auzit din familie că socru meu ar fi avut relaţii cu soţia mea şi cu sora ei, atunci când ele erau mici. Ăsta a fost şi motivul pentru care socrii mei s-au despărţit, au divorţat. 48

37 Câteva concluzii Aşa cum rezultă din studiile de caz pe care le-am efectuat, situaţia materială precară, dezorganizarea familiei, nivelul redus de şcolarizare şi calificare al abuzatorilor, consumul excesiv de alcool (uneori chiar de droguri), diferite tulburări sau boli psihice (traume din cursul copilăriei), anumite mentalităţi preluate din familia de origine etc. se numă ră printre cei mai importanţi factori care determină sau numai favorizează abuzurile sexuale comise împotriva minorilor în familie/. În ceea ce priveşte tră să turile care definesc victimele se pot menţiona urmă toarele ca fiind mai frecvente: vârsta majoritatea victimelor au între 7-17 ani, deşi există cazuri, mai izolate, de victime aflate sub aceste limite de vârstă; mediul de provenienţă - cele mai multe victime se află în mediul rural; forma de organizare a familiei cea mai mare parte dintre victime aparţin unor familii dezorganizate, unde ori mama ori tatăl natural sunt absenţi (prin deces, divorţ, abandon, plecarea temporară la muncă în străinătate sau în altă localitate); caracteristicile mediului familial - acolo unde sunt prezenţi ambii părinţi (sau trăiesc în concubinaj), iar aceştia au, un nivel scăzut de şcolarizare, sunt consumatori, în mod excesiv, de alcool şi între ei există conflicte şi relaţii tensionate, sporeşte riscul ca una dintre fiice să fie victimizată; caracteristicile părinţilor - existenţa în cadrul familiei a unui tată caracterizat printr-un slab nivel educaţional şi de calificare sau care nu are un loc de muncă stabil, munceşte cu ziua, este alcoolic sau bea în exces, are antecedente penale şi se confruntă cu traume psiho-emoţionale, fiind, el însuşi, o victimă abuzului în familia de origine este, de asemenea, un factor de risc pentru fiică (fiice). Existenţa unei mame cu conduite imorale. În ceea ce priveşte caracteristicile aabuzatorilor acestea includ: vârsta - în general, abuzatorii au vârsta cuprinsă între ani; mediul de provenienţă - cei mai mulţi abuzatori se află în mediul rural şi în ariile marginale ale oraşelor; familia personală - cea mai mare parte dintre abuzatori fac parte din familii dezorganizate, monoparentale, unde unul dintre parteneri este absent; nivelul de instrucţie, gradul de calificare şi de educaţie abuzatorii sunt, în genere, persoane cu un nivel scăzut de instrucţie, calificare şi educaţie sau care nu au nici-un fel de ocupaţie, prestând munci ocazionale; alcoolismul sau consumul excesiv de alcool o parte majoritară dintre abuzatori este formată din persoane alcoolice sau care consumă alcool în exces. existenţa unor probleme sau chiar tulburări psihice o parte dintre abuzatori se confruntă cu asemenea tulburări, fiind instabili din punct de vedere psiho-emoţional, între altele şi datorită traumelor din perioada copilăriei; existenţa antecedentelor penale - în unele cazuri, abuzatorii au antecedente penale, fiind familiarizaţi cu abuzurile sexuale care au loc, frecvent, în spaţiul de după gratii ; perpetuarea abuzului numeroşi abuzatori adulţi au fost abuzaţi, ei înşişi, în perioada copilăriei, de către proprii părinţi. 49

38 INTERPOLUL ÎN ACŢIUNE General-maior (r.) lector univ. dr. Ioan HURDUBAIE Cunoscută drept cea mai mare organizaţie poliţienească din lume, cu 187 state membre, între care şi România, O.I.P.C. INTERPOL pune la dispoziţia serviciilor de aplicare a legii de pe întregul mapamond o serie întreagă de servicii şi utilităţi menite să le ajute în prevenirea şi combaterea criminalităţii transnaţionale organizate şi în identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorilor unor fapte de acest gen. Din ultimele realizări ale Interpolului, am selectat două care ni s-au părut concludente pentru activitatea desfăşurată de această organizaţie. 1. Pentru a combate şi reduce comerţul ilicit INTERPOL deschide accesul în linie la baza sa de date mondiale privind operele de artă furate Ţinând cont de progresele şi evoluţiile intervenite în toate sectoarele, lumea în care trăim pare să se micşoreze de la o zi la alta. Mijloacele moderne de transport şi comunicaţie, din ce în ce mai eficace şi mai accesibile, au favorizat aspectul internaţional al activităţilor ilicite. Furtul de bunuri culturale cuprinde atât ţările dezvoltate cât şi pe cele în curs de dezvoltare, cele două ţări afectate în mod deosebit de acest fenomen fiind Franţa şi Italia. Comerţul ilicit de bunuri culturale este favorizat de cererea provenită de pe piaţa artei, de deschiderea frontierelor, ameliorarea mijloacelor de transport şi instabilitatea politică a unor state. Estimarea amplorii acestui comerţ nu este un lucru uşor şi aceasta din două motive: Foarte adesea, furtul nu este descoperit înainte ca obiectele furate să nu apară pe piaţa artei în mod oficial; Ţările comunică Interpolului puţine informaţii, iar multe nu ţin statistici referitoare la această formă de criminalitate. Pentru a lupta contra acestui tip de criminalitate, organizaţiile interesate şi marele public trebuie mai mult sensibilizaţi asupra acestei probleme. Organizaţiile internaţionale trebuie să indice calea de urmat în lupta împotriva furtului de bunuri culturale. Începând din 1947, data publicării primei notiţe internaţionale asupra obiectelor de artă furate, Interpolul a jucat un rol deosebit de activ în lupta dusă împotriva comerţului ilicit de bunuri culturale. Or, de la această epocă, tehnicile au evoluat în mod considerabil, iar Interpolul s-a dotat cu un sistem de informaţii extrem de eficient, compus în special dintr-o bază de date la care în timp real au acces toate statele membre ale organizaţiei. Paginile web ale Interpol cu privire la operele de artă furate cuprind: Operele de artă furate cel mai recent; Icoană furată din Grecia în

39 Operele de artă descoperite de către poliţie în cursul unor anchete şi ai căror proprietari nu au putut fi identificaţi; Icoana descoperită în Germania în 1997 a cărei origine nu se cunoaşte Operele de artă înregistrate în baza de date a Interpolului şi care au fost regăsite; 51

40 Şcolarul încăpăţânat pictură furată din Austria în septembrie 2008 şi descoperită de Poliţia Română, în decembrie 2008, la Braşov. Afrodita pictură furată din Serbia în 2002 şi descoperită în 2004 Ultimele postere privind cele mai căutate opere de artă furate Ultimul poster publicat de Interpol în iunie