Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii din România

Transcription

1 Reconstruind Socialul. Riscuri şi solidarităţi noi Prima Conferinţă Internaţională a Societăţii Sociologilor din România Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca 2-4 Decembrie 2010 Secţiunea tematică: Schimbări în reprezentarea şi practica muncii în România după 1989 Coordonator: Gabriel Troc, Universitatea Babeş-Bolyai Lucrare pentru conferinţă. Nu citaţi fără acordul autorilor Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii din România Autor Chidovăţ Andra Elena Coautor Popovici Irina Elena Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi Facultatea de FIlosofie şi Stiinţe Social-Politice În ţara noastrǎ, femeile participǎ aproape în aceeaşi proporţie cu bǎrbaţii la activitatea productivǎ şi de servicii. Datoritǎ politicii de dinainte de anul 1989, femeile au fost angajate în toate sectoarele activitǎţii sociale şi economice, uneori fǎcându-se abuzuri, neţinându-se seama de posibilitǎţile reale ale femeii de a ocupa anumite locuri de muncǎ. Aceastǎ masivǎ implicare a femeilor în câmpul muncii nu a fost însoţitǎ de mǎsuri sociale adecvate, neţinându-se seama de suprasolicitarea lor, prin munca suplimentară din propria gospodǎrie. Prin apariţia capitalismului industrial, s-a practicat o nouă şi dramatică dihotomie. Acest fenomen este caracteristic celui de-al doilea val al feminismului în care este accentuată opoziţia dintre dependenţa economică, şi independenţa economică sunt opuse una celelaltei. Un culoar esenţial al acestei dihotomii, şi al muncii salarizate în general, au fost supraaprecierea muncii salarizate, diviziunea sexuală a muncii,şi imposibilitatea femeii de a se remarca profesional. În afirmarea inegalitǎţilor între sexe acţioneazǎ intens stereotipiile sexuale, care accentueazǎ pe rolul privilegiat al bǎrbatului.. Statutul femeii derivǎ şi din contexte economice dificile în care funcţioneazǎ societatea româneascǎ. Câştigurile salariale în ramurile in care femeile sunt majoritare sunt sub media pe economie, o premisǎ importantǎ în manifestarea inegalitǎţii dintre sexe. In our country, nearly as many women take part in production and services activities as men. Due to the government policy promoted before 1989, women were employed in all fields of

2 social and economic activities, at times with abuses having been committed and no consideration given to the real potential that women had for certain jobs. Moreover, this massive involvement of women in the work field has not been accompanied by appropriate social measures to absolve women from their additional domestic work. With the emergence of the industrial capitalism, a new and dramatic dichotomy related to childcare started being practiced. This phenomenon was characteristic for the second wave of feminism in which the opposition of economic dependence to economic independence was highlighted. Essential components of this dichotomy, and of paid work in general, were the overappreciation of paid work, the sexual division of work and the impossibility of professional promotion for women. Sexual stereotypes, which emphasize male privilege, strongly support the advocacy of sexual inequality. The female stature is also influenced by the tough economic context in which the Romanian society operates. A significant premise for the practice of sexual inequality is the fact that the wages granted in the fields in which women hold the majority are lower than the average wages. În perioada comunistă egalitatea femeilor şi a bărbaţilor a fost puternic susţinută, cel puţin la nivelul ideologiei oficiale, fiind una dintre ideile importante folosite în procesul de modernizare a societăţii româneşti, în perioada postbelică. Chiar dacă în practică acestă egalitate a dus la apariţia fenomenelor de supra-aglomerare a femeilor-devenite tovarăşe de muncă cu bărbaţii, dar încă responsabile aproape în exclusivitate de treburile casnice, de creşterea şi educarea copiilor, de îngrijirea bătrânilor,- modelul de la care pornea, al egalităţii între sexe, este unul modern şi progresist. Încercarea de a modela societatea în sensul abolirii prejudecăţilor legate de superioritatea unui sex era, de astfel contemporană cu evoluţia lumii civilizate, a mişcărilor de emancipare a femeilor impunând în ţările cu democraţii avansate reconsiderarea rolurilor tradiţionale şi a percepţiilor despre femei şi bărbaţi în societate şi familie. Femeile participau aproape în aceeaşi proporţie cu bǎrbaţii la activitatea poductivǎ şi de servicii. Datoritǎ politicii de dinainte de anul 1989, femeile au fost angajate în toate sectoarele activitǎţii sociale şi economice, uneori fǎcându-se abuzuri, neţinându-se seama de posibilitǎţile reale ale femeii de a ocupa anumite locuri de muncǎ. Aceastǎ masivǎ implicare a femeilor în

3 câmpul muncii nu a fost însoţitǎ de mǎsuri sociale adecvate, de reducerea orelor de muncă suplimentară din propria lor gospodǎrie. Prin apariţia capitalismului industrial, s-a practicat o nouă si dramatică dihotomie. Acest fenomen fiind caracteristic celui de al-doilea val al feminismului în care dependenţa economică şi independenţa economică sunt opuse una celeilalte. Dorinţa totală de ruptură cu trecutul a făcut ca tranziţia postrevoluţionară să renunţe la acel mit considerat,,comunist, fără a exista o altă preocupare pentru afirmarea unui model societal alternativ, bazat pe dezvoltarea şi afirmarea persoanelor, indiferent de sexul acestora. Un culoar esenţial al acestei dihotomii, şi al muncii salarizate în general, au fost ignorarea şi supraaprecierea muncii salarizate, diviziunea sexuală a muncii, şi imposibilitatea femeii de a se remarca profesional. După 1989, rolul mijloacelor de informare în masă a devenit esenţial în formarea imaginii asupra realităţilor sociale şi în popularizarea unor modele contemporane, dar mass-media românească este încă departe de a promova mesaje pozitive în privinţa parteneriatului de gen şi a participării sociale a femeilor. Atât în presa scrisă, cât şi în cea audio-vizuală, se continuă şi uneori se amplifică utilizarea unor clişee discriminatorii, acestea contribuind la perpetuarea în coştiinţa publică a unor modele deformate de prezentare a femeilor şi a bărbaţilor. În afirmarea inegalitǎţilor între sexe acţioneazǎ intens steriotipiile sexuale, care se accentueazǎ pe rolul privilegiat al bǎrbatului. Asistăm la o mentalitate în care bǎrbatul trebuie sǎ aibǎ un venit mai mare pentru a întreţine familia. Apoi, edificatoare rǎmâne tendinţa femeilor de a ocupa funcţii subalterne. Majoritatea profesorilor universitari, a inginerilor, politicienilor, politiştilor, cadrelor ofiţereşti sunt bǎrbaţi, iar alte ocupaţii sunt puternic feminizate, cum sunt cele din învǎţǎmântul

4 preuniversitar, activitatea de secretariat, etc. Societatea românească a fost invadată după 89 de produse şi imagini care transmit şi consolidează cu preponderenţă anumite modele de feminitate la care societăţile occidentale au renunţat în ultimele decenii: femeia ca obiect sexual, ca fiinţă frivolă, preocupată doar de aspectul său estetic, femeia ca fiinţă frumoasă, dar proastă. Cu toate drepturile pe care le au femeile în societatea româneascǎ, ele sunt obligate să îndeplinească 2/3 din timpul total de muncǎ socialǎ, dar veniturile lor sunt cu 10,9% mai mici decât media lucrǎtorilor. Din cauza dezvoltǎrii reduse a serviciilor şi datoritǎ mentalitǎţii despre rolul femeii în gospodaria casnică, femeile presteazǎ o muncǎ în virtutea unui stereotip despre rostul ei în familie. Statutul femeii derivǎ şi din contexte economice dificile în care funcţioneazǎ societatea româneascǎ. Câştigurile salariale în ramurile în care femeile sunt majoritare sunt sub media pe economie, o premisǎ importantǎ în manifestarea inegalitǎţii dintre sexe. Procentul de şomeri este mai ridicat în rândul femeilor, şi trebuie spus cǎ riscul pierderii locului de muncǎ este mai mare la femei. Deşi existǎ prevederi legale clare nu se asigurǎ, cu deosebire in sectorul privat, protecţia socialǎ a femeii pentru perioada de naştere şi pentru îngrijirea copiilor 1. Problematica promovării egalităţii şanselor în viaţa socială pentru ambele sexe, constitue o cerinţă esenţială pentru societatea românească, fiind considerată o componentă esenţială a preocupărilor pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Impactul transformărilor economice, politice şi sociale, care au avut loc în România în anii 90 au afectat în mod diferit situaţia femeilor şi cea a bărbaţilor. Mai persistă încă diferenţieri semnificative în ceea ce priveşte nivelul de participare a femeilor şi bărbaţilor la activităţile 1 Schifirneţ C., Sociologie, Ed.Comunicare Ro, Bucureşti, 2004, p.126;

5 productive, veniturile obţinute de cele două categorii din munca prestată, starea de sănătate, modul de participare a acestora la viaţa public şi la luarea deciziilor. Cadrul legislativ în domeniul Egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în România. În domeniul egalitǎţii de tratament, legislaţia naţionalǎ, este armonizatǎ în totalitate prevederilor internaţionale şi comunitare în domeniu. Putem face unele referiri la legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei si bǎrbaţi. Aceastǎ lege urmeazǎ unui şir de reglementǎri, unele dinainte de 1989, cum a fost ratificarea de cǎtre România prin Decretul nr. 284/1973 a Convenţiei Organiaţiei Internaţionale a Muncii nr.111 privind discriminarea în domeniul forţei de muncǎ si exercitǎrii profesiei, care prevedea aplicarea principiului egalitǎţii de remunerare între lucrǎtori indiferent de apartenenţa la sex 2.Conform art.6 alin.(1), legea stabileşte reglementǎri privind egalitatea de şanse şi tratament între bǎrbaţi şi femei în relaţiile de muncǎ. Trebuie subliniat progresul înregistrat de România în ultimii ani prin adoptarea legilaţiei specifice antidiscriminatorii ( Ordonanţa de urgenţǎ nr.137/2000), egalitǎţii de tratament între bărbaţi şi femei (Legea nr.202/2002) şi prin adoptarea Codului Muncii care a inclus ca principiu fundamental al relaţiilor de muncǎ egalitatea de tratament faţa de toţi salariaţii şi angajatorii, interzicând orice fel de discriminare, directǎ sau indirectǎ. 2 Stefǎnescu, T, Consideraţii referitoare la Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanmse între femei şi bǎrbaţi, cu privire specialǎ asupra domeniului muncii, Revista Românǎ de Dreptul muncii, nr.2 aprilie- iunie 2002, pp. 9-14;

6 Cu toate acestea, segregarea profesională a femeilor persistă încă şi este demonstrată prin existenţa modelelor de ocupare diferenţiate pe sexe, ceea ce determină disparităţile între venituri, chiar dacă pricipiul la muncă egală salariu egal este consacrat juridic. În ciuda acestor fapte, şi tendinţe, piaţa producţiei şi a reproducţiei economice şi culturale este cea care reglementează poziţiile sociale ale femeilor, şi starea de inegalitate în care se află ele în raport cu bărbaţii persistă, şi poartă denumirea de ultima inegalitate 3. Această inegalitate este foarte bine conturată într-o carte neagră ce ne prezintă seria inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi în România 4. În lumea profesiilor, femeile sunt evident discriminate, domenii precum.. inginerie, fizică, matematică, dreptul sau chirurgia sunt rezervate bărbaţilor, pe când profesiile didactice, de documentare sau asistenţă socială sunt rezervate femeilor. Chiar şi în profesiile în care deţin supremaţia numerică funcţiile de conducere sau administrare sunt ocupate de bărbaţi. Percepţia asupra egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în România. Studii şi cercetări. Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, în domeniul pieţii muncii a fost abordată în România prin înfiinţarea Agenţei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse în 2004 instituţia responsabilă de acest proiect fiind Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Această abordare constă în elaborarea unor studii privind egalitatea şanselor egale în formarea profesională iniţială prin accesul la programe de pregătire, adecvarea conţinuturilor pregătirii profesionale, 3 Pasti, V, Ultima inegalitate. Relaţii de gen în România, Ed. Polirom, Iaşi, 2003; 4 Bogza, I, Grunberg, L, Cartea neagră a inegalitaţii de şanse între femei şi bărbaţi în România, Ed. AnA, Bucureşti, 2006;

7 individualizarea programelor de pregătire în funcţie de nevoile de dezvoltare personală şi profesională, adecvarea conţinuturilor şi administrării probelor de evaluare în cadrul procesului de certificare a pregătirii profesionale. Pentru a raspunde obiectivului central care stabileşte atingerea de facto a egalităţii între femei şi bărbaţi la toate nivelurile, în cursul anului 2006 ANES a dezvoltat un document strategic în acest sens. Astfel s-a înfiinţat Strategia natională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada şi a Planului general de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada Această strategie a conturat o serie de direcţii de intervenţie, stabilind concomitent şi obiective specifice care să răspundă domeniilor propuse. Printre direcţiile de intervenţie stabilite se numără: cadrul legislativ, capacitatea instituţională, viaţa economică, viaţa socială, participarea la luarea deciziei, roluri şi stereotipuri de gen, monitorizarea şi evaluarea Planului general de acţiuni pentru implementarea Strategiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Acestor direcţii de interventie le corespund o serie de obiective, printre care: armonizarea legislaţiei naţionale cu cea internaţională şi, în special, cu cea europeană în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi; întărirea capacităţii instituţionale a ANES; sprijinirea accesului egal al femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii; concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională; facilitarea insertiei pe piaţa muncii a femeilor aflate în situaţie sau risc de marginalizare; promovarea participării egale a femeilor şi bărbaţilor în comunitate, în familie şi la procesul de luare a decizie; susţinerea măsurilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane, a violenţei de gen, a hărţuirii sexuale; combaterea rolurilor şi stereotipurilor de gen din învăţământ, cultura şi mass-media şi nu în ultimul rând abordarea integratoare a perspectivei de gen în programarea, elaborarea, implementarea şi evaluarea tuturor politicilor publice. În urma acestei campanii se observă o diferenţă între rata de ocupare a femeilor şi cea a

8 bărbaţilor. Această diferenţă se perpetuează în timp; astfel, dacă în anul 2004, rata de ocupare a femeilor cu vârsta cuprinsă între de ani era de 52,1%, mult mai mică decât cea a bărbaţilor cu aceleaşi vârste, care era de 63,6%, pentru anul 2007 se înregistrează tot o diferenţă considerabilă între sexe - rata de ocupare a femeilor (15-64 de ani) este de 51,7%, faţă de cea a bărbaţilor, de 64,1%. În ceea ce priveşte rata somajului, se poate observa menţinerea trendului existent pe piaţa muncii. Astfel, dacă în anul 2004, rata şomajului la femei era mai mică decât cea a bărbaţilor (6,9 la femei, faţă de 7,7%), în trimestrul IV al anului 2007, se înregistra o diferenţă semnificativă între rata de ocupare a femeilor şi cea a bărbaţilor (4,9% la femei, comparativ cu 7,2% la bărbaţi). 5 În domeniul participării femeilor la nivelul decizional, se observă o disproporţie clară între reprezentarea femeilor în structurile parlamentare şi guvernamentale şi cea a bărbaţilor de la aceleaşi niveluri. Deşi, ca urmare a activităţilor şi politicilor derulate în cadrul Strategiei pentru perioada şi a Planului general de acţiuni pentru aceeaşi perioadă, se pot observa progrese în ceea ce priveşte accesul femeilor pe piaţa muncii (cu tot ce implică această problematică), la cultură şi educaţie, totuşi, trebuie subliniat că în anumite domenii persistă discriminările de gen. Pentru a putea combate, preveni sau elimina aceste discriminări din viaţa socială, politică, economică şi culturală este nevoie de acţiuni concentrate care să imbine consolidarea cadrului legislativ cu politicile publice în domeniu şi iniţiativele ce au ca scop modificarea de mentalităţi, opinii şi atitudini. 5 Strategia Naţionalǎ pentru egalitatea de şanse între femei şi bǎrbaţi pentru perioada ;

9 În tot acest context, Strategia naţională pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada dezvoltă obiective, activităţi şi măsuri specifice care să raspundă unor domenii de interes care încă se confruntă cu fenomenul discriminării de gen sau, sunt încă afectate de fenomenul discriminării. Aceste priorităţi sunt legate de: promovarea participării active a femeii la luarea deciziei şi în structurile de reprezentare publică, creşterea capacităţii instituţionale pentru implementarea politicilor de gen, crearea sistemului naţional de sprijinire şi promovare a politicilor privind egalitatea de şanse pe piaţa muncii bazate pe fondurile structurale, eliminarea condiţiei discriminatorii a femeii pe piaţa muncii, în viaţa social-economică, culturală şi politică, prin introducerea unei reprezentări minimale a femeilor în Parlament şi în primele doua linii ierarhice ale Guvernului, începând cu următorul ciclu electoral (2012), aplicarea de politici favorabile femeilor, pentru a le asigura condiţii corespunzătoare în vederea adaptării la schimbările imediate şi viitoare de pe piaţa muncii. Problematica inegalităţilor între femei şi bărbaţi, ce transpare în toate ariile vieţii sociale, politice, economice şi culturale, a devenit una dintre preocupările principale pe agenda socială şi politică atât la nivel internaţional, cât şi la nivel comunitar. Datorită faptului că disparităţile de gen se manifestă şi la nivel naţional, Guvernul României şi-a propus să răspundă acestei provocări prin stabilirea unui set de priorităţi care să faciliteze atingerea de facto a egalităţii între femei şi bărbaţi. La o scurtă analiză asupra situaţiei actuale a egalităţii de gen în România, se pot identifica o serie de puncte vulnerabile şi de ameninţări. Astfel, printre punctele slabe se pot menţiona: 6

10 gradul scăzut de conştientizare asupra politicilor pentru egalitate de şanse în administraţia publică şi în mass-media; lipsa unor prevederi coerente referitoare la soluţionarea plângerilor şi reclamaţiilor referitoare la discriminarea de gen. La capitolul ameninţări se pot menţiona: criza economică; dinamica pieţei muncii; promovarea deficitară a campaniilor sociale în mass-media; deficienţe de comunicare între instituţiile publice şi societatea civilă şi partenerii sociali. Obiective specifice: Încurajarea concilierii vieţii de familie cu viaţa profesională. Unul dintre obstacolele cele mai mari ce trebuie depăşite este flexibilitatea timpului de muncă şi dezvoltarea unor metode alternative de muncă (munca la domiciliu, munca on-line etc.). Totodată, trebuie avută în vedere şi legislaţia ce reglementează concediul de creştere şi îngrijire a copilului şi concediul de paternitate în scopul corelării acestora în beneficiul familiei. Dezechilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa de familie afectează angajatul/angajata, organizaţia în care lucrează, precum şi familia. Din punctul de vedere al ANES, chestiunea concilierii vieţii de familie cu viaţa profesională nu este exclusiv în sarcina femeilor, respectiv a mamelor. Bărbaţii, taţii au un rol important şi activ în creşterea şi educarea copiilor. Cât timp între femei şi bărbaţi există un parteneriat pe piaţa forţei de muncă, acesta ar trebui să aibă efecte şi în viaţa privată. Promovarea perspectivei de gen în viaţa socială.

11 Integrarea perspectivei de gen în viaţa socială urmăreşte de fapt crearea unei societăţi egale, încurajarea femeilor să se implice în viaţa socială cu toate aspectele care o compun şi, nu în ultimul rând, încurajarea conlucrării femeilor şi bărbaţilor în sensul atingerii egalităţii de şanse, în drepturi şi a împărţirii echitabile între femei şi bărbaţi a responsabilităţilor sociale. Totodată, este importantă responsabilizarea ambelor genuri pentru a crea o societate echilibrată care să corespundă realităţilor sociale existente în momentul de faţă. Sensibilizarea mass-mediei cu privire la principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Este binecunoscut rolul major al mass-mediei în formarea opiniilor societăţii în ansamblu. În aceste condiţii, structura şi conţinutul mesajelor mediatice trebuie să răspundă nevoilor reale de informare şi formare a indivizilor. Din perspectiva de gen este evident că mesajul transmis de mass-media trebuie să raspundă nevoilor individuale şi specifice atât ale femeilor, cât şi ale bărbaţilor. Mai mult decât atât, imaginea femeilor şi a bărbaţilor proiectată prin intermediul mesajelor mass-mediei trebuie să nu aducă atingere demnităţii individuale şi să nu reflecte situarea unora sau altora în ipostaze inferioare şi degradante. În urma unei vizionări a programelor de televiziune pe parcursul unei zile se poate remarca faptul că mesajele transmise promovează cu preponderenţă atitudini stereotipale, în special mesajele publicitare. Există discordanţă între modelele feminine promovate (gospodina, mama, cu activităţi în mediul privat) şi modelele masculine (cu activitate în mediul public, băutori de bere, fanatici după meciurile de fotbal etc.). Promovarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbăţi la nivelul procesului decisional.

12 Încurajarea participării echilibrate a femeilor şi a bărbaţilor la toate nivelurile de luare a deciziei. O analiză de gen asupra actorilor decizionali care influenţează situaţia economică, socială sau culturală a unei comunităţi reflectă, la ora actuală, persistenţa unor inegalităţi,defavorabile femeilor. Factori culturali, religiosi sau biologici au fost deseori invocaţi pentru a permite perpetuarea discriminării de gen la nivel de decizie şi irosirea potenţialului multor femei. Asistăm astăzi la o mimare a libertăţii şi a democraţiei, deoarece nu sunt ale noastre, pentru că nu le-am deprins în organicitatea lor reflexă, cum nici dialogul nu-l putem purta cum se cuvine pentru că nu avem exerciţiul lui. Întrucât s-a trecut abrupt de la monologul regimului totalitar, orientat univoc spre masa de ascultători, la vacarm. Mulţumiri: Acest articol a fost susţinut de către Fondul Social European,sub responsabilitatea Autorităţiide Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane , grant POSDRU/88/1.5/S/47646.

13 Bibliografie Bogza, Ioana, Grunberg, Laura,(2006). Cartea neagră a inegalitaţii de şanse între femei şi bărbaţi în România, Ed. AnA, Bucureşti; Pasti V,(2003).Ultima inegalitate. Relaţii de gen în România, Ed. Polirom, Iaşi; Schifirneţ, C.,(2004). Sociologie, Ed.Comunicare Ro, Bucureşti, p.126; Stefǎnescu,T,(2002).Consideraţii referitoare la Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bǎrbaţi, cu privire specialǎ asupra domeniului muncii, Revista Românǎ de Dreptul muncii, nr.2 aprilie- iunie, pp. 9-14; Tiurliuc,Cătălin,Tiurliuc,Maria,N.,(2004).Condiţia femeii în societatea modernă,ed. Performantica, Iaşi; Vlăsceanu,Lazăr.,(2006). Sociologie şi modernitate. Tradiţii spre modernitatea reflexivă,ed.polirom, Iaşi; *** Strategia Naţionalǎ pentru egalitatea de şanse între femei şi bǎrbaţi pentru perioada ; sanse-intre-femei-barbati-perioada planului-general-actiuni- implementarea-strategiei-nationale-ega-%28mzuwndi1%29.htm.

14