În atenția Domnului Secretar de Stat Enache Jiru, Ministerul Finanțelor Publice

Transcription

1 17 februarie 2017 În atenția Domnului Secretar de Stat Enache Jiru, Ministerul Finanțelor Publice Ref. Document de poziție AmCham România privind promovarea mecanismului Parteneriatului Public-Privat (PPP) Stimate Domnule Secretar de Stat, După cum știți, Camera de Comerț Americană în România (AmCham România) a sprijinit în mod activ adoptarea unor reglementări legislative coerente în domeniul PPP-urilor, în scopul de a crea oportunități mai atractive atât pentru investitori, cât și pentru autoritățile publice, permițând în același timp o posibilitate mai mare de selecție a modalității de punere în aplicare a proiectelor. De asemenea, AmCham România pledează pentru o legislație națională unitară și univocă în domeniul PPP-urilor, achizițiilor publice și finanțelor publice. Scopul prezentului document este de a promova utilizarea mecanismului PPP la nivel național, dat fiind rolul său de instrument de finanțare în contextul perioadei de programare financiară a U.E și luând de asemenea în considerare situația economică locală, caracterizată de constrângeri bugetare considerabile în ceea ce privește investițiile semnificative în infrastructură. 1. Mecanismul PPP în strategia U.E. Comisia Europeană și Grupul Băncii Europene de Investiții au lansat Planul de Investiții pentru Europa (PIE) pentru a sprijinii redresarea economică prin stimularea investițiilor suplimentare în economie, preconizând un interes mai concentrat în accelerarea investițiilor în infrastructură, prin mobilizarea resurselor financiare din sectorul public și cel privat, prin intermediul PPP-urilor. Aceasta se explică deoarece, pe baza experienței la nivelul U.E., sunt dovezi considerabile în privința PPP-urilor conform cărora aceste mecanisme pot: a. îmbunătăți livrarea proiectelor (PPP-urile au un istoric de livrare la timp și cu respectarea limitărilor bugetare); b. aduce un raport de calitate-preț mai bun în ceea ce privește infrastructura, prin valorificarea eficacității și potențialului inovativ al sectorului privat; c. distribui costul finanțării infrastructurii pe durata de viață a proiectului, îmbunătățind și împărțirea riscurilor (un management al riscurilor mai eficient poate reduce și costul total al proiectului). Comisia Europeană și Centrul European de Expertiză în domeniul PPP-urilor (CEEP) au întreprins pași semnificativi în vederea pregătirii perioadei bugetare curente, începând cu 2014, cu scopul de a încerca să faciliteze combinarea PPP-urilor cu fondurile structurale și cu alte resurse publice de finanțare relevante. În timp ce, printre condițiile esențiale, în angajarea structurilor PPP, se numără un mai bun raport calitate-preț, alocarea adecvată a riscurilor și eficiența operațională, sarcinile suplimentare administrative și operaționale trebuie depășite, în scopul de a livra o investiție publică solidă și stabilă prin intermediul structurilor PPP. Page 1

2 Regulile Eurostat pentru tratamentul statistic al PPP-urilor s-au dezvoltat mai mult arătând cum PPP-urile pot afecta bilanțul statelor membre U.E. și cum pot afecta criteriile fiscale prevăzute la nivelul Tratatului de la Maastricht. Dezvoltările recente în acest domeniu includ ghiduri comprehensive privind impactul PPP-urile în ceea ce privește bilanțul guvernamental (ex. A Guide to the Statistical Treatment of PPP Septembrie 2016 ). 2. Principalele evoluții în România ale legislației în domeniul PPP În urma examinării și a recomandărilor Comisiei Europene, Legea privind parteneriatul public-privat nr. 178/2010 a fost abrogată. Având în vedere aceste aspecte, în data de 25 noiembrie, 2016, un nou act legislativ privind mecanismul PPP a fost publicat în Monitorul Oficial, respectiv Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat ( Legea PPP ), care a intrat în vigoare în 30 de zile de la publicare. Potrivit noului cadru legal, parteneriatul public-privat poate îmbrăca două forme: (i) (ii) Parteneriat public-privat contractual, fiind fundamentat pe bazele unui contract tripartit încheiat între partenerul public, partenerul privat și compania de proiect cu capital social 100% privat. Parteneriat public-privat instituțional, fiind fundamentat pe bazele unui contract între partenerul public și partenerul privat, prin care o nouă companie compania de proiect va fi înființată, urmând să devină parte la contractul de parteneriat. Îmbunătățiri legislative și operaționale au fost incluse sub Legea nr. 233/2016 în ceea ce privește mecanismul PPP, astfel fiind posibilă încheierea contractelor de PPP și pentru efectuarea unor activități relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute de Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, precum și în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilități publice prevăzute în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Mai mult, în acord cu noua legislație, proiectele de parteneriat public-privat vor fi atribuite în acord cu prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale sau Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, după caz. 3. Propuneri în legătură cu abordarea legislativă privind implementarea Legii PPP 3.1 Stabilirea mecanismul PPP (articolele 3 și 4 alin. 2 din Legea PPP): Este recomandabil ca în legislația secundară în domeniul PPP să abordeze în continuare principiile generale ale cooperării dintre partenerul public și partenerul privat, în sensul de a încuraja simplificarea (mai ales în ceea ce-l privește pe partenerul public) deciziilor luate în cadrul proiectului și a operațiilor în ansamblu, precum și de a stabili o durată maximă a contractului de PPP. În legătură cu acest aspect, ar trebui să se facă referire la bunurile publice operate în cadrul acordului PPP și potențialul de aplicare a termenului de 49 ani prevăzut în conformitate cu OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri publice. 3.2 Finanțarea și plățile de operare (articolele din Legea PPP): În timp ce un număr tot mai mare de proiecte PPP din regiunea CEE înclină să includă o structură de finanțare bazată pe plăți periodice fixe efectuate de partenerul din sectorul public către partenerul din sectorul privat, legislația secundară în domeniul PPP, precum și legea finanțelor publice ar trebui să determine, pe lângă posibilitatea partenerului public de a aloca fonduri pe durata de utilizare/disponibilitate a proiectului, și posibilitatea (în mod excepțional) de a aloca astfel de plăți în faza de construcție a Page 2

3 proiectului. Mai mult decât atât, în ceea ce privește garanțiile, structurile PPP ar trebui să ofere posibilitatea de a constitui garanții asupra unor active aflate în domeniul privat al statului, luând astfel în considerare modificările legislative relevante care trebuie aduse în acest sens. O astfel de posibilitate ar extinde opțiunile care sunt disponibile pentru a face PPP-urile atractive financiar. Cu toate acestea, o armonizare legislativă ar fi necesară în ceea ce privește legislația relevantă a ajutorului de stat precum și în ceea ce privește tarifele serviciilor reglementate. 3.3 Distribuția și alocarea riscului (articolele 3 și 19 din Legea PPP): Este recomandabil ca la nivelul legislației secundare a PPP-urilor, să fie incluse categoriile specifice de risc care pot afecta un proiect PPP și alocarea acestora, precum și un mecanism comprehensiv de alocare a riscurilor, punând accent în principal pe riscuri comerciale relevante (spre ex: riscul de construcție, ofertă și cerere, etc). În legătură cu acestea, pentru a facilita evaluarea naturii proiectului ca fiind PPP/concesiune, o matrice de distribuire a riscurilor ar trebui să fie prevăzută, cu referire la normele de aplicare ale concesiunii, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 867/ Clasificarea proiectului de PPP bilanțier ori extra-bilanțier (articolele 13.2, 19.2, 22 din Legea PPP): În concordanță cu regulile și procedurile Eurostat, evaluarea ponderii în care partenerul public controlează activitatea economică a unei societăți de proiect, din cadrul unui PPP, este esențială pentru a determina clasificarea unor astfel de structuri. În timp ce din perspectivă contrabilă, tratamentul structurii PPP bilanțier ori extra-bilanțier este ghidat de evoluția construcției, riscul de cerere și riscul de ofertă, dispozițiile relevante din legislația secundară privind PPP, precum și legislația finanțelor publice ar trebuie să reglementeze mai detaliat mecanismul de cooperare și asistență folosit de autoritatea națională de statistică (INS), în vederea obținerii asistenței ex ante pentru un proiect de PPP, din partea Eurostat, pentru a stabili eventualele alocări bugetare ce trebuie avute în vedere, la momentul inițierii proiectului. 3.5 Documentația de atribuire corespunzătoare unui proiect de tip PPP trebuie să permită un grad crescut de flexibilitate pentru a ajusta structura la evoluția și realitatea piețelor (articolele 31, 32, 35 în conformitate cu Legea PPP): În procedurile de atribuire derulate anterior de către diverse autorități contractante, în ceea ce privește proiectele PPP, autoritățile publice au folosit abordarea de a propune ofertanților modele de contract foarte detaliate și inflexibile, ca parte a documentației de atribuire (care nu erau neapărat fezabile) permițând ofertanților foarte puțin sau deloc posibilitatea de negociere. În acest context, este recomandabil să se includă un model de acord PPP general, anexă la legislația secundară în domeniul PPP, permițând în același timp, în mod expres, partenerilor publici și privați să poarte negocieri comerciale relevante cu privire la un astfel de acord șablon. 3.6 Procedura de inițiere a unui proiect de tip PPP trebuie clarificată pentru a nu limita oportunitățile de dezvoltare a infrastructurii locale. În Legea 233/2016 nu se specifică condițiile în baza cărora se va demara inițierea licitației pentru un proiect de tip PPP de către autoritățile publice. Având în vedere faptul că există un potențial mare pentru a dezvolta infrastructura publică la nivel local și județean prin mecanisme de tip PPP, legislația secundară trebuie să prevadă cu exactitate pașii necesari pe care o autoritate publică trebuie să îi parcurgă pentru a iniția un astfel de proiect. Page 3

4 Nr. Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat. Comentarii 1. Art. 3 Mecanismul parteneriatului public privat este caracterizat de următoarele elemente, care se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi: a) cooperarea dintre partenerul public și privat, în vederea implementării unui proiect public; b) durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, care să permit partenerului privat recuperarea investiției și realizarea unui profit rezonabil; c) finanțarea proiectului, în principal din fonduri private și, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice; d) atingerea scopului urmărit de partenerul public și partenerul privat; e) distribuirea riscurilor între partenerul public și partenerul privat, în funcție de capacitatea fiecărei părți contractante de a evalua, gestiona și controla un anumit risc. a. Ar trebui stabilite liniile directoare ale cooperării, respectiv principiile ce trebuie să guverneze această formă de asociere. Unul dintre principii ar trebui să fie simplificarea luării deciziilor și efectuării operațiilor (plăți, transferul drepturilor, acordarea autorizațiilor, centralizarea informațiilor, etc), mai ales din partea partenerului public, în ceea ce privește implementarea parteneriatului public privat. Totodată, un alt principiu al cooperării ar trebui să fie regăsit în stabilirea obiectului contractului, partenerul public stabilind liniile directoare ale acestuia, lăsând totuși o marjă relativ mare de manevră partenerului privat pentru proiectarea și realizarea lucrării, numai astfel putându-se profita de tehnologia, inovația și managementul sectorului privat. Totuși, nu trebuie să se ajungă la denaturarea competiției prin oferirea unei marje prea mari, în vederea realizării lucrării. Totodată, partenerul privat trebuie să se conformeze specificațiile cerute de partenerul public, astfel că orice amendare a proiectului ar trebuie să fie luată în considerare. b. Ar trebui, în cazul în care, în temeiul art. 13 alin. 1 lit. a, partenerul public acordă un drept de concesiune asupra unui bun proprietate publică) să se aibă în vedere (eventual) o durata maximă de 49 de ani (durată maximă admisă pentru concesiunea unui bun proprietate publică în conformitate cu O.U.G. 54/2006) a contractului de parteneriat public-privat, fără posibilitatea prelungirii contractului, această perioadă cuprinzând și timpul necesar realizării lucrării (altfel, de principiu, nu ar fi posibil un contract de PPP care să fie dus la bun sfârșit fără cel puțin un act adițional, în cazul acesta, al constituirii unor drepturi de concesiune asupra bunurilor proprietate public, la momentul încheierii contractului). De asemenea, orice depășire a termenului contractual prevăzut pentru prima fază a contractului - realizarea lucrării - nu trebuie să ducă la o prelungire a contractului de PPP ci mai mult, ar putea, în anumite cazuri, să atragă penalități de întârziere în sarcina partenerului privat. Totodată, o realizare a bunului și începerea operării acestuia mai devreme decât termenul stabilit, în anumite cazuri, ar trebui să poată fi recompensată. Orice întârziere în realizarea contractului determinată de partenerul public (ex: exproprierea neefectuată în termenul asumat prin contract, întârzieri în obținerea autorizațiilor ce intră în sarcina sa, etc.) atrage răspundere acestuia, dând dreptul la despăgubiri partenerului privat. O prelungire a contractului ar trebui să echivaleze cu o nouă atribuire a contractului, așa cum reiese și din Cartea verde privind Page 4

5 parteneriatul public-privat și dreptul comunitar privind piețele publice și concesiunile a Comisiei Europene. Astfel, o nouă achiziție/concesiune a serviciului ar trebui să se realizeze cu respectarea prevederilor privind legislația achizițiilor, achizițiilor sectoriale sau concesiunilor. Totodată, ar trebui să se prevadă faptul că la stabilirea duratei contractului trebuie să se țină cont de durata de viață economică a bunului care face obiectul contractului, aceasta neputând fi depășită, și, de asemenea, durata contractului nu trebuie să ducă la o distorsionare a concurenței pe piață. c. Ar trebui definită categoria scopului urmărit de partenerul public, printr-o enumerare neexhaustivă care să stabilească limitele de aplicabilitate a parteneriatului public-privat, din perspectiva luării deciziei de a apela la acesta. Ar trebui să se prevadă că scopul urmărit de partenerul public poate consta în: realizarea, reabilitarea sau extinderea unui bun/bunuri, component/e a/ale infrastructurii destinate prestării unui serviciu public precum și în menținerea acestor bunuri în parametrii corespunzători prestării sau/și operării serviciului public; modernizarea serviciului public; eficientizarea serviciului public prin implementarea unor tehnologii noi, axate și pe protecția mediului, altele asemenea. d. Ar trebui detaliate principalele riscuri care pot plana asupra proiectului, și mecanismul concret prin care se stabilește distribuirea riscurilor în funcție de capacitatea părților contractante de a evalua, gestiona și controla riscurile. Astfel, ar trebuie să se prevadă că orice contract de parteneriat publicprivat implică, pe lângă alte riscuri, întotdeauna un risc de construcție/lucrare (o componentă esențială a contractului, așa cum reiese din art. 1 al Legii nr. 233/2016, fiind realizarea unei lucrări, lucrare ce poate consta fie în realizarea unui bun/bunuri, fie într-o lucrare ce are ca obiect reabilitarea sau/și extinderea unui bun sau unor bunuri) și riscul de operare de natură economică (un alt element esențial al contractului, dat fiind faptul că bunul/bunurile ce fac obiectul contractului sunt destinate prestării sau operării unui serviciu public ). Riscul de operare trebuie înțeles într-un context strâns legate de cel prevăzut în art. 6 alin. 3 și 4 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, comportând totuși unele particularități, cum ar fi spre exemplu faptul că în cazul riscului de operare nu este inclus și riscul construcției, acesta fiind prezent întotdeauna în cadrul unui contract de parteneriat public privat, autonomizându-se astfel. Pentru o înțelegere mai clară ar trebui delimitată sfera acestor categorii de riscuri printr-o enumerare neexhaustivă. Astfel, în conformitate cu Manualul Privind Deficitul și Datoria Guvernamentală emis de Eurostat (2016), ar trebuie să se arate că: Page 5

6 Riscul de construcție se poate referi la posibile dificultăți întâlnite în faza de construcție și la starea bunului/bunurilor la momentul la care începe prestarea/operarea serviciului, cum ar fi: întârzieri în livrare lucrării, nerespectarea unor standarde specifice, costuri adiționale semnificative, dificultăți ce țin de legislație și mediu, deficiențe tehnice și efecte negative externe ce declanșează răspunderea față de terțe persoane. Riscul de ofertă sau disponibilitate este riscul legat de faptul că prestarea/operarea serviciilor nu va fi corespunzătoare cererii, și se poate referi la cazurile în care, pe parcursul operării bunului, este antrenată responsabilitatea operatorului ca urmare a managementului defectuos ce a determinat un volum mai redus al prestațiilor decât cel stabilit prin contract, fie din punct de vedere cantitativ sau calitativ, fie atât cantitativ cât și calitativ. Riscul de cerere sau de utilizare este riscul legat de cererea reală a serviciului sau de utilizarea bunului, această cerere/utilizare putând consta într-un volum mai mare sau mai mic decât cel estimat la momentul încheierii contractului, chiar și independent de performanța operatorului, precum: ciclicitatea afacerii, noi trenduri în piață, învechirea tehnologiei, noi preferințe ale utilizatorului. Acest risc trebuie privit ca parte din riscul economic uzual la care este supusă orice entitate privată care acționează într-o piață economică. 2. Art. 4 (3) Asumarea de către entitatea publică a obligaţiei/obligaţiilor, în conformitate cu prevederile alin. (2), se poate face în condiţiile stabilite prin normele de aplicare, după caz: a) după desemnarea de către partenerul public a câştigătorului procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat, dar mai înainte de semnarea contractului, situaţie în care entitatea publică devine astfel parte a contractului respectiv de Ar trebui stabilit un mecanism pentru fiecare din cele două situații prevăzute la literele a) și b) din cadrul art. 4, alin. 3, ori un mecanism comun, care să permită entității publice asumarea obligației/obligațiilor cu celeritate (acest mecanism ar trebui să privească inclusiv obligativitatea introducerii obligațiilor în bugetul entității, cu respectarea legislației privind finanțele publice). Spre ex: în cazul realizării unui spital în cadrul parteneriatului publicprivat, casele de asigurări de sănătate să poată interveni cu celeritate în realizarea serviciului public. Page 6

7 la momentul încheierii acestuia; sau b) după semnarea contractului de parteneriat public-privat, în timpul executării acestuia, situaţie în care entitatea publică încheie cu părţile contractului respectiv un act adiţional, ce stabileşte drepturile şi obligaţiile reciproce, entitatea publică devenind parte a contractului în cauză de la momentul încheierii actului adiţional respectiv. 3. Art (1) Partenerul public va putea contribui la realizarea proiectului de parteneriat public-privat prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, în condiţiile specificate în normele de aplicare a prezentei legi: a) constituirea anumitor drepturi în favoarea societăţii de proiect sau partenerului privat, în condiţiile legii; b) aporturi în numerar la capitalul social al societăţii de proiect; c) asumarea unor obligaţii de plată faţă de partenerul privat sau societatea de proiect; d) acordarea de garanţii, în condiţiile legii, în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare. (2) Contribuţia partenerului public la proiectul de parteneriat public-privat se va face în condiţiile reglementărilor privind ajutorul de stat, utilizarea fondurilor publice şi, respectiv, încadrarea în limitele prevăzute i. Ar trebui detaliate modalitățile enumerate de art. 13, astfel: a. Ar trebui prevăzută, ca parte inerentă a contractului de parteneriat public privat, constituirea, în favoarea societății de proiect, a dreptului de concesiune asupra terenului pe care urmează să fie realizat bunul ce face obiectul contractului, sau constituirea dreptului de concesiune asupra bunului, ce urmează a fi reabilitat/extins, destinat prestării unui serviciu public sau operării unui serviciu public, pe o durată egală cu cea a contractului de PPP. Totodată, în cazurile în care se impune, trebuie să se prevadă posibilitatea partenerul public de a-și asuma obligația de a expropria, cu respectarea legislației în materia exproprierii, bunul/bunurile (terenul aferent pe care urmează să se construiască bunul ce face obiectul contractului, etc) necesare realizării contractului, urmând a fi concesionate partenerului privat. Alte drepturi pe care le poate constitui partenerul public în favoarea societății de proiect sau partenerului privat pot consta în acordarea dreptului de a percepe o taxă de la beneficiarul serviciului public. b. Printre obligațiile de plată asumate de partenerul public se vor regăsi întotdeauna plățile operaționale asumate față de societatea de proiect, în conformitate cu art. 2 din lege, acestea fiind de esența oricărui contract de parteneriat public-privat și trebuind să reprezinte cea mai mare parte din plățile pe care partenerul public le efectuează în baza contractului. Astfel, aceste plăți pot consta fie în: Plățile de disponibilitate, acestea fiind plățile pe care partenerul public și le asumă față de societatea de proiect sau partenerul privat, în contrapartidă pentru asigurarea/punerea la dispoziție, de către partenerul privat, a bunului/serviciului la parametrii cantitativi și Page 7

8 de lege cu privire la deficitul bugetelor publice şi datoria publică. calitativi prevăzuți în contract. Trebuie prevăzută o metodă de calcul pentru acest tip de plată, ținând cont și de A Guide to the Statistical Treatment of PPPs), astfel încât neîndeplinirea parametrilor să poată fi cuantificată într-un mod obiectiv ducând astfel la o reducere corespunzătoare a plăților, eventual automat, putând ajunge chiar până la reducerea în totalitatea a plăților pentru perioadele în care disponibilitatea bunului/serviciului este extrem de limitată sau lipsește cu totul. Astfel, o disponibilitate de 100% determină întreaga plată stabilită prin contract, în timp ce o disponibilitate de 0% trebuie să nu determine angajarea de plăți în sarcina partenerului public. Astfel, plățile trebuie făcute în mod proporțional cu disponibilitatea bunului/serviciului, stabilită pe criterii obiective. Partenerul public trebuie să aibă accesul/posibilitatea de a evalua disponibilitatea bunului/serviciului. Orice neînțelegeri privind parametrii constatați trebuie soluționate cu celeritate de instanța de judecată competentă. Plățile de utilizare, acestea fiind plățile pe care partenerul public și le asumă față de societatea de proiect sau partenerul privat, în contrapartidă pentru utilizarea bunului sau serviciului, aflat în operarea partenerului privat, de către partenerul public, o altă entitate publică sau de public, în general. La fel ca în cazul plăților de disponibilitate, trebuie stabilit un mecanism conform căruia dacă utilizarea este de 100%, se va plăti întreaga suma, iar dacă utilizarea bunului/serviciului este de 0% nu se va angaja vreo plată. Ambele categorii de plăți. ii. În ceea ce privește încadrarea sau neîncadrarea contractului de PPP încă din faza sa incipientă (faza de realizare a lucrării) în deficitul public și datoria publică, trebuie să se țină cont de dispozițiile de la nivel european, și de clarificările emise de EUROSTAT. Astfel, EUROSTAT se pronunță în sensul în care acest contract de parteneriat public privat nu va afecta imediat deficitul public și datoria publică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: Partenerul privat suportă riscul construcției, așa cum a fost definit mai sus Partenerul privat suportă fie riscul disponibilității, fie riscul utilizării, sau, în unele cazuri, ambele riscuri. Această ultimă situație apare ca incidentă dacă cele două categorii de riscuri nu sunt asumate de către partenerul public prin alte Page 8

9 mecanisme contractuale cum ar fi asigurarea de finanțare, garanții, ori includerea unor clauze de răscumpărare. iii. Ar trebui să se prevadă un mecanism de armonizare a obligațiilor pe care și le va asuma partenerul public, cu dispozițiile privitoare la ajutorul de stat, precum și cele referitoare la finanțele publice. Astfel, ar trebui instituit un mecanism pentru prevederea creditelor bugetare și a angajamentelor legale în bugetul partenerului public, cel puțin pentru faza de operare, când majoritatea sau toate plățile către societate vor fi realizate de o entitate publică, indiferent dacă proiectul este introdus încă de la început sau nu în bugetul entității. 4. Art (1) Studiul de fundamentare trebuie să evidenţieze următoarele elemente principale, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului: a) gradul de suportabilitate a proiectului şi comparaţia opţiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului; b) structura de distribuire a riscurilor pentru fiecare opţiune alternativă de implementare a proiectului; c) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public şi la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene; d) finanţabilitatea proiectului; e) eficienţa economică a proiectului. (2) Conţinutul şi procedura de realizare şi actualizare a studiului de fundamentare, inclusiv elementele principale prevăzute la alin. (1), se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi. Ar trebui să se prevadă o matrice conținând riscurile pe care le implică acest tip de contract, asemănătoare modului în care sunt prevăzute riscurile aferente unui contract de concesiune (Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 867/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii). Totuși, ar trebui, pentru o calificare a proiectului cât mai conformă (ca fiind introdus încă de la început sau nu în cadrul deficitului bugetar și în cadrul datoriei publice) să se prevadă, mai ales, conținutul riscului de construcție/lucrare, conținutul riscului de cerere/utilizare și conținutul riscului de ofertă/disponibilitate. De asemenea, ar trebui să se aibă în vedere și recomandările emise de Eurostat la elaborarea acestor tipuri de risc. Page 9

10 5. Art Eficienţa economică a proiectului este demonstrată prin întocmirea şi includerea, în cadrul studiului de fundamentare, a unei analize cost-beneficiu, structura şi obiectivele acesteia urmând a fi realizate în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a legii. 6. Art (3) În cazul în care modificarea ori denunţarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, partenerul privat are dreptul la o justă despăgubire, stabilită potrivit prevederilor normelor de aplicare a legii, modalitatea de determinare fiind prevăzută în contractul de parteneriat publicprivat. 7. Art (1) La încetarea contractului de parteneriat public- privat pentru orice motive, altele decât expirarea duratei contractului, partenerul public va putea prelua acţiunile sau părţile sociale ale partenerului privat în societatea de proiect, în schimbul unui preţ stabilit în conformitate cu prevederile contractului de parteneriat public-privat şi ale normelor de aplicare. Dacă încetarea contractului s-a datorat culpei partenerului privat, din valoarea preţului menţionat trebuie deduse orice sume datorate de partenerul privat drept despăgubiri, conform contractului de parteneriat public-privat. 8. Art (1) Entităţile publice care intenţionează să deruleze proiecte de parteneriat public- Prevederile enunțate urmează a fi detaliate la nivelul Normelor de aplicare a Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat. Prevederile enunțate urmează a fi detaliate la nivelul Normelor de aplicare a Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat. Prevederile enunțate urmează a fi detaliate la nivelul Normelor de aplicare a Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat. Prevederile enunțate urmează a fi detaliate la nivelul Normelor de aplicare a Legii nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat. Page 10

11 privat pot organiza şi pune în funcţiune unităţi interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat, în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a prezentei legi. Solicităm pe această cale o întâlnire cu echipa Ministerului Finanțelor Publice care lucrează la elaborarea normelor de aplicare ale Legii 233/2016 pentru a detalia propunerile de mai sus și pentru a identifica modalitățile prin care AmCham România poate contribui prin expertiza membrilor la definitivarea unui cadru legislativ al PPP care sa conducă la creșterea atractivității României, la atingerea obiectivului comun de creștere economică și care să stimuleze implementarea unor proiecte relevante pentru România. Pentru detalii și stabilirea întâlnirii vă stăm la dispoziție prin Letiția Pupazeanu, lpupazeanu@amcham.ro, , Cu apreciere, Madeline Alexander Președinte Comitet Fonduri Structurale, Achiziții Publice, PPP Membru Consiliu Director AmCham România Page 11