Universitatea din Bucureşti

Transcription

1 Universitatea din Bucureşti Facultatea de Psihologie şi Știinţele Educaţiei Departamentul de Psihologie Personalitatea copilului supradotat Teza de Licenţă Tudor Gabriela 2014

2 Universitatea din Bucureşti Facultatea de Psihologie şi Știinţele Educaţiei Departamentul de Psihologie Personalitatea copilului supradotat Teza de Licenţă Tudor Gabriela Profesor coordonator: Lect. Dr. Adrian Luca

3 Personalitatea copilului supradotat Rezumat Lucrarea de față studiază problematica personalității copilului supradotat încercând să realizeze un profil al acestuia. Din punct de vedere teoretic lucrarea este structurată în trei părți. Prima parte tratează conceptual supradotării, teoriile formulate în legătură cu supradotarea, dezvoltarea asincronă a copiilor supradotați, inteligența generală și supradotarea, a doua parte vizează aspecte privind personalitatea copilului supradotat iar cea de-a treia parte tratează corelația dintre personalitate și supradotare/inteligență pornind de la cei cinci factori de personalitate Big Five. Obiectivele cercetării vizează: - Studiul privind diferențele dintre trăsăturile de personalitate ale copiilor supradotați comparativ cu copiii fără abilități speciale. - Creionarea profilului de personalitate al copilului supradotat. Un alt obiectiv al acestei lucrări este un studiu exploratoriu privind relaţia dintre inteligență și anumite trăsăturile de personalitate prin identificarea unei posibile corelații între coeficientul general de inteligență (IQ) și anumite trăsături de personalitate la copiii supradotați. Având în vedere obiectivele lucrării, au fost stabilite următoarele ipoteze cercetării: Ipoteza H1: Există diferențe semnificative între copiii supradotați și eșantionul de control/eșantionul normativ în ceea ce privește trăsăturile de personalitate. Ipoteza H2: Există corelații semnificative între IQ și trăsăturile de personalitate. La cercetare au participat copiii cu vârste cuprinse între 7 ani şi 14 ani. Copii supradotați au fost recrutaţi din cadrul Centrului Gifted Education. S-au selectat 34 copii (21 băieți și 13 fete) de 11 și 14 ani 43 copii supradotați (18 băieți și 12 fete) cu vârste între 7 și 10 ani La cercetare au participat și un eșantion de control de 30 copii (26 de băieți și 17 fete), de 7-10 ani. Copii au fost selectați folosind WISC-IV pentru identificarea supradotării și a coeficientului de inteligență, apoi li s-a aplicat chestionarul de personalitate nonverbal NPQ. Pentru a testa Ipoteza cercetării H1, s-au aplicat testul Mann-Whitney U și testul t pentru eșantioane independente pentru 7-10 ani și testul t pentru ani. Pentru copii cu vârste între 7 și 10 ani H1 s-a confirmat doar pentru Extraversie, Deschidere spre experiență, Nevoie_de_ajutorare, Înțelegere și Rezistență. Pentru eșantionul de vârstă ani H1 s-a confirmat pentru aproape toate scalele de personalitate măsurate, excepție făcând doar 3 dintre acestea (Recunoaștere_Socială, Autonomie și Rezistență). Pentru a testa Ipoteza cercetării H2, s-a aplicat testele de corelație Pearson și Spearman. S-a constat că pentru copiilor supradotați cu vârste între 7-10 ani s-au obținut 3

4 corelații semnificative pozitive între Inteligența și Agreabilitate, Conștiinciozitate, Joacă, Reușită, Înțelegere și Impulsivitate și corelație negativă între Inteligență și Rezistență Pentru copiii cu vârste între ani doar Agresivitatea a corelat negativ cu IQ. În concluzie profilul de personalitate al copilului supradotat diferă de la o categorie de vârstă la ala conturându-se profile de personalitate diferite pe cele două clase de vârstă. 4

5 Gifted child's personality Abstract This paper studies the issue of gifted child's personality trying to present his profile. From the theoretical point of view, this paper is structured in three parts. The first part treats the concept of giftedness, the theories that are formulated about giftedness, the asynchronous development of gifted children, general intelligence and giftedness, the second part focused on issues concerning gifted child's personality and the third part treats the relationship between personality and giftedness / intelligence based on the Big Five personality factors. Research objectives aimed at: - Study on the differences between the personality traits of gifted children compared with children without special skills. - Outlining the personality profile of the gifted child. Another objective of this paper is an exploratory study on the relationship between intelligence and certain personality traits by identifying a possible correlation between general intelligence quotient (IQ) and certain personality traits of gifted children. Taking into account the objectives of the work were established following research hypotheses: Hypothesis H1: There are significant differences between gifted children and sample control / normative sample in terms of personality traits. Hypothesis H2: There are significant correlations between IQ and personality traits. At the research participated children with age between 7 years and 14 years. Gifted children were selected from the Gifted Education Centre. There were selected 34 children (21 boys and 13 girls) from 11 to 14 years and 43 gifted children (18 boys and 12 girls) from 7 to 10 years old. At the research participated also a control sample of 30 children (26 boys and 17 girls) aged 7-10 years. Children were selected using the WISC-IV to identify giftedness and Intelligence quotient and then it was applied Nonverbal personality questionnaire - NPQ. To test the hypothesis H1, the Mann-Whitney U test and independent samples t- test have been applied for 7-10 years and t-test for years. For children aged 7 to 10 years old, H1 was confirmed only for Extraversion, Openness to experience, Succorance, Understanding and Endurance. For the sample aged 11 to 14 years old, H1 was confirmed for almost all personality scales measured, except for three of them (Social Recognition, Autonomy and Resistance). To test the hypothesis H2, there were applied Pearson and Spearman correlation. It was found that for gifted children aged 7-10 years were obtained positive correlations between Intelligence and Agreeableness, Conscientiousness, Play, Achievement, Understanding and Impulsivity and a negative correlation between Intelligence and Endurance. For children aged 11 to 14 years only Aggressiveness correlated negatively with IQ. In conclusion, personality profile of gifted children differ from one age group to another outlining the different personality profiles for the two age classes. 5

6 Cuprins 1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ Introducere Supradotarea Teorii despre supradotare Dezvoltările asimetrice (asincrone) ale copiilor supradotați Inteligența generală, IQ-ul și supradotarea Personalitatea Personalitatea şi inteligența Nevrotismul Extraversia Conștiinciozitatea Deschiderea spre experiență Agreabilitate SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII Obiectivele cercetării Ipotezele cercetării și variabilele de lucru Subiecţii Metodele de investigaţie REZULTATELE CERCETĂRII Prezentarea şi analiza datelor Discuţii și concluzii Limite și direcții viitoare BIBLIOGRAFIE ANEXE Anexa 1 Prelucrări statistice 7-10ani Anexa 2 Prelucrări statistice ani Tabele Tabel 1 Scalele NPQ Big Five Tabel 2 - Scala WISC-IV Tabel 3 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Tabel 4 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Tabel 5 - Mann-Whitney U Test 7-10 ani rezultate semnificative Tabel 6 Testul t pentru eșantioane independente 7-10 ani rezultate semnificative 34 Tabel 7 - Testul Pearson 7-10 ani rezultate semnificative Tabel 8 Testul Spearman 7-10 ani rezultate semnificative Tabel 9 - Statistică descriptivă copii ani Tabel 10 - Statistică descriptivă copii ani Tabel 11 - t Test ani rezultate semnificative Tabel 12 - t Test ani rezultate semnificative Tabel 13 Coeficientul Cohen ani rezultate semnificative

7 Figuri Figură 1 Renzulli Modelul celor trei inele Figură 2 Scorul IQ - Curba lui Gauss Figură 3 - Factorii de personalitate Big Five Figură 4 - Distribuția pe gen ani Figură 5 - Distribuția pe vârstă ani Figură 6 - Distribuția pe vârstă 7-10 ani Figură Distribuția pe gen ani Figură 8 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Figură 9 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Figură 10 - Statistică descriptivă copii ani Figură 11 - Statistică descriptivă copii ani

8 1. FUNDAMENTARE TEORETICĂ 1.1 Introducere A avea inteligenţa unui adult şi trăirile unui copil combinate într-un trup de copil înseamnă sa trăieşti anumite dificultăţi. (Hollingworth, 1942). Conform datelor publicate de cercetări recente 5-10% din populaţia lumii o reprezintă supradotaţi (cf. Roberta Braverman, Vicepreşedinte New Jersey Association for Gifted Children), dintre aceştia diferenţiindu-se unii cu capacităţi extrem de mari (doar 2% din populaţia lumii). Conform psihologilor români, procentul celor aflaţi în topul curbei Gauss se apropie de 4% din totalul populaţiei (vs. 2% la nivel mondial). De cele mai multe ori, ne simțim binecuvântați când avem alături de noi sau chiar în familia noastră copii supradotați. În mod ironic, "darurile" cu care aceștia sunt înzestrați nu aduc numai "bucurie și fericire", dar, de asemenea, pot aduce pericol, anxietate și dezamăgire". Copiii supradotați pot fi talentați, dar, de asemenea, se confruntă cu multe probleme și factori de risc care pot interfera cu dezvoltarea lor. Dacă acești factori nu sunt adresați în mod corespunzător există posibilitatea de apariție a două fenomene: Fenomenul nerealizării sau/și Deprivările socio-emoționale Mulți supradotați își inhibă dezvoltarea personală pentru a putea trăi printre ceilalți oameni fără a crea reacții adverse sau ascund supradotarea proprie prin hobbyuri unde pot fi performanți fără a fi în pericol de excluziune din grupul social. În general acești supradotați nu recunosc că au abilități deosebite, considerând că sunt oameni comuni cu o bună formare profesională sau cu hobby-uri personale. În cazul lor atât nature cât și nurture poate funcționa în mod deficient, în primul rând datorită negării naturii proprii și în al doilea rând datorită contextului social nefavorabil. De asemenea un număr imens dintre copiii cu abilităţi înalte sunt gifted underground, ascunzându-şi calităţile pentru a nu fi supuşi pedepselor mediului lor social şi pentru a fi acceptaţi în colectivităţi. Ultimii 25 de ani au demonstrat că dezvoltarea economică, socială şi culturală este într-o directă dependenţă de dezvoltarea educaţiei copiilor cu abilităţi înalte şi de utilizarea capacităţilor acestora pe plan naţional, ca vârf de lance în dezvoltare. Așadar este deosebit de importat ca supradotații să fie recunoscuți și valorificați la adevăratul lor potențial. Pentru a se realiza acest lucru, pentru dezvoltarea psiho-socio-emoțională a copiilor supradotați este important ca profesorii și părinții să reacționeze într-un mod adecvat. În acest sens este necesar ca aceștia să știe cât mai multe lucruri despre personalitatea acestor copii. Măsurarea personalității la copii, de-a lungul timpului a ridicat numeroase probleme, pe de o parte datorită teoriilor referitoare la slaba dezvoltare a personalității la copii, iar pe de altă parte datorită diferenței în dezvoltarea limbajului la copii și adoescenți față de adulți. Odată cu inventarea chestionarelor de personalitate nonverbale, numeroase studii au arătat că acestea pot fi aplicate cu succes pentru măsurarea personalității copilului supradotat. 8

9 Astfel lucrarea de față își propune să măsoare 16 dintre trăsăturile de personalitate în cazul copiilor supradotați: - Reuşită (Achievement); - Afiliere (Affiliation); - Agresivitate (Aggression); - Autonomie (Autonomy); - Dominanţă (Dominance); - Rezistenţă (Endurance); - Exhibiţie (Exhibition); - Căutarea_aventurii (Thrill-Seeking); - Impulsivitate (Impulsivity); - Altruism (Nurturance); - Ordine (Order); - Joacă (Play); - Senzorialitate (Sentience); - Recunoaştere socială (Social Recognition); - Nevoia_de_ajutorare (Succorance); - Înţelegere (Understanding). În plus lucrarea analizează și cei cinci meta-factori de personalitate cunoscuţi sub numele de Big-Five în ceea ce privește copii supradotați: - Extraversie (Extraversion); - Agreabilitate (Agreeableness); - Conştiinciozitate (Conscientiousness); - Nevrotism (Neuroticism); - Deschidere faţă de experienţe (Openness to Experience). Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic al copilului supradotat. Totuși supradotații constituie un grup aparte, care se diferențiază prin caracteristicile de personalitate. Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali. Obiectivele cercetării au fost formulate în acord cu datele literaturii de specialitate precum şi cu o serie de studii existente în domeniu şi vizează: - Studiul privind diferențele dintre trăsăturile de personalitate ale copiilor supradotați comparativ cu copiii fără abilități înalte, - Creionarea profilului de personalitate al copilului supradotat. De asemenea un alt obiectiv al acestei lucrări îl reprezintă un studiu exploratoriu privind relaţia dintre inteligență și anumite trăsăturile de personalitate, prin identificarea unei posibile corelații între coeficientul general de inteligență (IQ) și anumite trăsături de personalitate la copiii supradotați. Studiul își propune atingerea obiectivelor pentru două categorii de vârstă: copii cu vârste între 7-10 ani aflați în ciclu primar de învățământ și copii cu vârste între ani aflați în ciclu gimnazial. 9

10 1.2 Supradotarea Supradotarea unor indivizi în raport cu media oamenilor este un fenomen observat în toate culturile și epocile istorice. Termenii folosiți pentru supradotare în alte limbi sunt: gifted (pentru limba engleză) și surdoue (pentru limba franceză). În limba română cel mai adesea sunt utilizate expresiile: copii capabili de performanţe superioare, copii cu disponibilităţi (dotări) aptitudinale superioare sau copii supradotați (Carmen Crețu, 1997). Conceptul de supradotat a fost introdus de Terman, care a iniţiat un studiu longitudinal asupra copiilor supradotaţi ( gifted children ). El îi considera ca fiind supradotaţi pe cei care în urma măsurătorilor cu testul de inteligenţa Standford-Binet se plasau în intervalul de 1%. În identificarea supradotării era folosit un singur criteriu şi anume inteligenţa. P. A. Witty este cel care intuieşte că testele de inteligenţă nu pot surprinde potenţialul creativ, el afirmând că supradotat este orice copil care are performanţe remarcabile şi consistente în orice domeniu. (Luca, 2012) C. Creţu (1997) consideră că lui Terman i se atribuie nejustificat de exclusivist asimilarea excelenţei intelectuale cu inteligenţa generală supramedie, deoarece consideră autoarea nu s-au făcut referiri şi la studiile sale de mai târziu, în care susţinea importanţa factorilor de personalitate, în primul rând a motivaţiei, şi în care acesta afirma că: abilitatea intelectuală înaltă este în primul rând o chestiune de grad, de profunzime şi mai puţin de gen şi că individul înalt abilitat este mai senzitiv, mai receptiv şi are trebuinţe cognitive şi socio-afective specifice şi mai intense decât individul obişnuit. (Carmen Creţu, 1997) Y. Benito definește elevul supradotat ca fiind acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei (la nivel psihometric, peste 130), observându-se diferențe cognitive atât la nivel cantitativ cât și calitativ, o maturitate mai mare (percepție și memorie vizuală), dezvoltarea capacității metacognitive la o vârstă timpurie (aproximativ 6 ani) și intuiție în rezolvarea problemelor, talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent (Y. Benito, 2003). Colceag afirmă că supradotarea cuprinde capacități psiho-fizico-intelectuale deosebite, orientate științific sau artistic, spre leadership ori management, spre mediu, sau chinestezice, etc. De asemenea, se mai include creativitatea, ca o altă variabilă independentă față de capacitățile menționate, iar a treia caracteristică de bază inclusă în definiție este dată de aptitudinile academice (Colceag, 2010). La ora actuală nici o definiţie a supradotării nu este unanim acceptată, dar toate semnalează potenţialul aptitudinal, inteligenţa, performanţa şi necesitatea serviciilor educaţionale diferite (Stănescu, 2002). Totuși s-a încercat o clasificare a supradotării după anumite criterii: Criterii de tip biologic - Vizează rezultatele obținute concret de către persoana respectivă. Astfel, copilul al cărui sistem nervos central îl face, prin structura și funcționarea sa, apt pentru o deosebită capacitate de memorare învățare și raționament (Crețu, 1998). 10

11 Criterii de tip comparativ O persoană poate fi supradotată prin comparație cu alte persoane. Astfel, copilul care poate învăța mai repede și mai ușor un volum de cunoștințe propus unui grup de vârstă, din care face el parte ( Crețu, 1998) poate fi considerat un copil supradotat. Criterii de tip psihologic - Este supradotat copilul a cărui vârstă mintală este superioară celei cronologice, adică este precoce - cu toate că a fi precoce nu înseamnă neapărat a fi supradotat, după cum nu toţi supradotaţii sunt şi precoci. Definiția psihologică are la bază aprecierea supradotării în funcție de prezența unui coeficient de inteligență ridicat (peste 130). Conform acestui criteriu, copilul a cărui vârstă mintală este superioară celei cronologice este un copil supradotat. (Crețu, 1998) Criterii de tip pedagogic - Este considerat supradotat copilul care învaţă mai repede şi cu mai multă uşurinţă volumul de cunoştinţe propus unui grup de o anumită vârstă din care şi el face parte. Criteriile de tip componenţial - se referă, în general, la gradul de excepție al rezultatelor obținute. Aici se poate încadra definiția următoare: copilul care în urma unei educații speciale obține rezultate deosebite în planul creativității sau utilității sociale a activității sale (Crețu, 1998) este considerat supradotat. Criterii de tip creativ - Presupun că persoanele supradotate dau dovadă de originalitate foarte mare manifestată chiar și în activitățile banale. Criterii de tip social - Este supradotat (creativ) copilul care (în urma unei educaţii speciale) obţine rezultate deosebite în planul creativităţii sau utilităţii sociale a activităţii sale. Criterii referitoare la dotarea naturală - Supradotarea presupune o înzestrare ereditară deosebită, mai ales în plan intelectual, care este responsabilă de posibilele performanțe viitoare ale individului în condițiile acțiunii favorabile a mediului. Cercetătorii consideră că cea mai completă definiție a supradotării a fost prezentată în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite (la Congresul pe tema educației, 1971). Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstrează achiziții și/sau abilități potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie. ( Wikipedia.org - Educația copiilor supradotați ) ( ) În concluzie, supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun caracterul excepţional și rezultând ca urmare a combinării unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate. 11

12 1.2.1 Teorii despre supradotare Literatura de specialitate reliefează clasifică modele de supradotare în patru mari categorii: 1. Modele de caracteristici orientate Autorii acestor modele consideră că supradotarea nu depinde de perioada istorică, de situația culturală sau de cea socio-economică. Terman afirmă că gândirea logică și judecata constituie esența inteligenței și supradotării, în timp ce Taylor consideră că fiecare individ are talent într-o activitate specifică (este supradotat într-un domeniu concret) astfel încât definirea supradotării trebuie făcută ținând seama de contextul social. Pe de altă parte, Gardner consideră că supradotarea se manifestă printr-o originalitate și un randament excepţional, caracteristici care se dezvoltă încă din copilărie și se reflectă în temperament, personalitate și chiar în stilul lor cognitiv (Benito, 2004). 2. Modele de componente cognitive Reprezentanții acestei orientări pun accentul pe calitatea informației. Astfel Ruppell propune înlocuirea IQ (Intelligence quotient) cu QI (Quality Intelligence) care reprezintă calitatea informației procesate. Una dintre cele mai importante teorii în explicarea supradotării este Teoria Triadică al lui Sternberg care definește inteligența prin intermediul a trei categorii: Individuală sau componențială ce vizează componente cognitive: nevoia de Reușită performantă a sarcinii, dar și utilizarea cunoștințelor achiziționate în mod selectiv și adecvat. Experiențială referitoare la abilitatea de a lucra cu noul și de a procesa informația. Contextuală vizează capacitatea de a se adapta la lume și de a o modela. Pe de altă parte Davidson observă că perspicacitatea este cea mai importantă variabilă a supradotării. (Jigău, 1994). 3. Modele de Reușită orientate Poate cel mai cunoscut model privind supradotarea este modelul lui Renzulli, cunoscut și sub denumirea de Modelul celor trei inele, care presupune trei componente specifice supradotării intelectuale: Aptitudini generale (intelectuale) și talente peste medie și care implică o înaltă capacitate de operare cu informațiile, utilizându-le adaptativ în situații atipice; aceste aptitudini fiind măsurate de testele de inteligență generală cu ajutorul coeficientului de inteligență (IQ). Implicarea automotivată în sarcina de lucru care vizează sfera nonintelectuală a supradotării de natură afectiv-emoțională, a intereselor interne, ca sursă de energie motivațional-intelectuală, orientate spre cunoaștere și rezolvare de probleme. 12

13 Creativitatea ca element definitoriu al modului de utilizare a potențialului intelectual înalt și a motivației puternice și perseverente, orientate spre producerea de nou, de neobișnuit. Figură 1 Renzulli Modelul celor trei inele În 1985 Gagne sugera că supradotarea se asociază de cele mai multe ori cu abilitatea intelectuală generală (factorul g). De asemenea el a afirmat că supradotarea se manifestă în patru mari domenii principale: intelectual, creativ, socio-emoțional și senzorio-motoriu, iar copii evoluează în timp spre talente specifice, factorii de influență fiind familia, educația, personalitatea, mediul social, interesele, atitudinile (Benito, 2004). 4. Modelele socio-culturale/psihosociale orientate Studiile realizate recent în domeniul psihologiei sociale evidențiază rolul învățării creative și a influențelor sociale. Influențele favorabile sau nefavorabile ale socializării evolutive asupra supradotării au fost studiate mai ales în mediul social reprezentat de familie, școală, timp liber și ariile profesionale. Modelul lui Mönks presupune o modificare și o extindere a teoriei celor trei inele" a lui Renzulli. Acest model a încercat să descopere factorii cei mai importanți care pot genera strategii cognitive performante și care au cea mai mare frecvență în ceea ce privește istoricul preadolescentului supradotat, relațiile cu familia și cu prietenii, contextul socio-cultural. Mönks propune o nouă viziune grafică ce sugerează exprimarea aptitudinilor într-o interacțiune dinamică cu mediul. Tannenbaum propune o definiție psihosocială a supradotării în care excelența este considerată produsul suprapunerii a cinci factori: 1. Capacitatea generală factorul g sau inteligența generală. 2. Capacitatea specială aptitudinile și abilitățile speciale. 3. Factori non-intelectuali forță personală, devotament, putere de sacrificiu și alte trăsături ale personalității de succes. 4. Factori ambientali căminul, școala și comunitatea, care stimulează și ajută. 13

14 5. Factori întâmplători circumstanțe neprevăzute în structura oportunităților și în stilul de viață obișnuit, care pot influența declanșarea realizării excepționale. (Benito, 2004) Dezvoltările asimetrice (asincrone) ale copiilor supradotați Dezvoltarea asincronă a personalității se manifestă prin trecerea mult mai rapidă prin unele etape de dezvoltare a abilităților pe anumite direcții de dezvoltare cognitive, artistice. Din acest motiv copii supradotați prezintă abilități neobișnuite în raport cu copii din generația lor, deși nu prezintă și stabilitate pe toate componentele dezvoltării. Ei pot fi fragili pe unele direcții, unde sunt la nivelul vârstei cronologice, și performanți pe alte direcții, unde sunt mult mai dezvoltați decât arată vârsta lor cronologică. Păstrați împreună cu generația lor majoritatea copiilor supradotați suferă traume majore din cauza inter-relaționării cu mediul lor social, deoarece au modele de univers diferite de cei din generația lor, câmpuri de interes ce nu corespund cu ale generației lor și nevoi de informare pe care nu le acoperă sistemul școlar de masă. De asemenea ei interacționează bine cu colegii lor mai mari ca vârstă pentru că au interese și direcții de dezvoltare similare cu ale lor, iar uneori cu adulții. În ceea ce privește relația cu colegii lor, copii supradotați întâmpină mari probleme de adaptare, fiind marginalizați și chiar hărțuiți de aceștia. Asincronia dezvoltării copiilor supradotați și talentați este un fenomen aparent paradoxal și creează nevoile speciale ce-i caracterizează. Multe din caracteristicile psihologice ale acestor copii se datorează acestei asincronii a dezvoltării. În mod paradoxal copiii supradotați sunt deseori caracterizați de către familie sau școală ca obraznici, impertinenți, ciudați, tocilari sau cu alte apelative ce arată gradul redus de comunicare cu mediul lor social. Deși au capacități intelectuale deosebite nu totdeauna au rezultate școlare pe măsură, deoarece câmpul lor de interes este diferit de cel promovat de școală și la școală ei se plictisesc, programa școlară nerăspunzând cu nimic nevoilor și intereselor lor. La copii obișnuiți dezvoltarea inteligenței se face într-o curbă asimptotică. Astfel la 10 ani ei au deja formată aproximativ 95-98% din inteligența lor măsurabilă prin teste IQ. Restul de procente se dezvoltă mai târziu, iar acumularea de experiență și dezvoltarea la un nivel mai înalt a acelorași abilități vizibile la 10 ani formează partea cea mai importantă a dezvoltării lor ulterioare. ( ) Cea mai dificilă problemă a copiilor supradotați este aceea că ei au nevoie să depășească, în cele mai multe cazuri, diferența enormă între nivelurile cognitiv și informațional mult peste vârsta lor biologică și peste imaturitatea emoțională, care corespunde vârstei lor cronologice (Terrassier, 1985). Copiii supradotați fac parte dintr-un grup special, care se diferențiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii, etc. O serie de autori atenţionează asupra riscului, atât în plan psihologic, cât şi social, etichetării copiilor cu termenul de supranormali sau supradotați, deoarece este dificil de evaluat astfel de capacităţi, iar cei ce intră sub această incidenţă pot deveni infatuaţi, egoişti, capricioşi, izolaţi, inadaptabili, ş.a.m.d. Trebuie, desigur, subliniat că există o categorie de copii ce manifestă posibilităţi şi disponibilităţi psihofizice care necesită 14

15 condiţii deosebite pentru valorificarea lor maximală şi care au nevoie de stimulare şi intervenţie calificată pentru a valorifica din plin capacităţile pe care le au. Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, pentru că sunt speciali. Sintagma cerinţelor educative speciale include pe lângă copiii cu diverse dizabilități şi categoria copiilor supradotaţi, fapt menționat în legislaţia din domeniul învăţământului special integrat. Este o presiune a mediului social care poate da naştere unor probleme emoţionale şi de adaptare, manifestate în cazul copiilor supradotați. Copiii supradotaţi, în ciuda dificultăţilor pe care le experimentează, trăiesc într-o oarecare formă, o presiune socială și şcolară permanentă Inteligența generală, IQ-ul și supradotarea În psihologie, inteligența apare atât ca fapt real, cât și ca unul potențial, atât ca proces, cât și ca aptitudine sau capacitate, atât ca formă și atribut al organizării mintale cât și a celei comportamentale (Paul Popescu Neveanu, Dicționar de psihologie). În 1994 un grup de 52 de experți în studiul inteligenței și domeniilor conexe au dat următoarea definiție pentru inteligență (Gottfredson, 1997): Inteligenta este o capacitate mentală foarte generală, care printre altele, presupune capacitatea de a motiva, planifica, a rezolva probleme, a gândi abstract, a înțelege idei complexe, a învăța repede și de a învăța din experiență. Inteligența reflectă o capacitate mai largă și mai profundă pentru înțelegerea lucrurilor din jur. Spearman (1904) considera că inteligența generală, reprezintă și definește cel mai bine structura inteligenței. El estima că în orice test de inteligență există doi factori: un factor general g, asimilat cu inteligența propriu-zisă, deși inteligența variază liber de la un individ la altul, dar rămâne nealterată pentru același individ în ceea ce privește celelalte aptitudini corelate; și alt factor specific s, mai mic decât g și caracteristic testului folosit. Într-un anumit fel, factorul g este implicat în toată activitatea intelectuală și, prin urmare, apare în toate testele intelectuale într-o proporție variabilă. Lucrările ulterioare au luat teoria lui Spearman drept punct de referință, adoptând ideea că inteligența constă într-un factor general g, comun tuturor operațiilor realizate. Inteligența a fost de-a lungul istoriei criteriul cel mai des folosit în definirea și identificarea persoanelor supradotate. Paralelismul dintre dezvoltarea modelelor de inteligență și consecința acestui fapt asupra diverselor concepții în privința supradotării este un fenomen inevitabil. Fără îndoială că inteligența a fost dintotdeauna unul dintre criteriile cele mai folosite pentru definirea supradotării. Deși statistic copii supradotați formează o populație de 2-6% din populația statistică, sistemul ce stimulează atât inteligența cât și creativitatea și auto-motivația se poate aplica cu succes vizibil la o populație statistică de până la 20% dintre copii. Supradotarea însă, multă vreme a fost definită cu referire la un scor ridicat la testele de inteligenţă şi identificată cu un coeficient de inteligență foarte mare. Astfel: - Terman plasa dotarea superioară la un IQ mai mare de

16 - În S.U.A., prin copil supradotat se înțelege copilul care are un IQ mai mare de 130, iar copilul talentat este cel care aptitudini deosebite pentru o anumită disciplină de studiu sau un domeniu al activității umane. - După M. Jigău (1994) sunt copii supradotați (IQ cuprins între ) și copii extrem de supradotați (IQ plasat peste 150). Din curba lui Gauss de mai jos se poate vedea că doar 0,1% din populație are IQ peste 145, în timp ce 2% are IQ peste 130 limită la care un copil poate fi considerat gifted supradotat. Figură 2 Scorul IQ - Curba lui Gauss Instrumentele psihologice cele mai uzuale care permit identificarea copiilor supradotați sunt testele psihologice. Cele mai utilizate sunt Wechsler Intelligence Test for children versiunea III (Wisc-III) și Stanford-Binet versiunea IV (SB-IV). Aceste teste sunt folosite în general pentru copiii obișnuiți, deviațiile de la standard permițând identificarea copiilor supradotați, fără a indica gradul și direcția supradotării. 1.2 Personalitatea Conceptul modern de personalitate și studierea procesului de formare a personalității sunt fenomene relativ recente. Astfel a apărut necesitatea definirii personalității din două ipostaze: - Personalitatea ca realitate, fenomen existențial diferită de la om la om ca structură, alcătuire și mod de manifestare. - Personalitatea ca și concept cel mai complex concept al psihologiei și care înglobează întreaga psihologie umană. Linton susține că problema ridicată în definirea personalității este una de delimitare dar totodată formulează o definiție destul de largă a personalității: organizarea, diferențierea, specializarea persoanei, adică a acelui ansamblu de însușiri psihice care se valorizează diferențiat (Crețu, 2012). De-a lungul timpului au fost date o multitudine de definiții ale personalității însă, întrucât obiectul lucrării de față este de a cerceta personalitatea copilului supradotat, ne 16

17 vom opri asupra definiției operaționale derivată din viziunea pozitivistă care ia în considere diferențele individuale și cele comportamentale. Dimensiunile comportamentale pot fi interpretate ca un continuum de acte comportamentale, iar la capătul acestui continuum stau extremele dimensiunii comportamentale (exp. introversie - extraversie). Aceste dimensiuni reprezintă de fapt trăsăturile de personalitate. Astfel trăsăturile sunt definite ca și caracteristici interne corespunzătoare unei poziții extreme pe scala comportamentelor și cum trăsăturile există în combinații variate/proporții diferite, este posibilă determinarea unor profile de personalitate. Se poate spune deci că profilul de personalitate reprezintă o combinație de trăsături de personalitate. Construcția testelor de personalitate a fost influențată în cea mai mare măsură de teoriile care concep personalitatea ca un sistem de trăsături. Trăsăturile reprezintă moduri specifice, caracteristice și stabile de comportament, cunoaștere și simțire ale personalității. În plan comportamental ele reprezintă predispoziții de a răspunde la fel la o varietate de stimuli/situații. (Nedelcea, 2012; Crețu, 2012). Cattell a încercat să introducă rigoarea ştiințifică în studiul personalității. Personalitatea în viziunea sa este un sistem de trăsături, care sunt clasificate după anumite criterii. Cattell nu credea că trăsăturile au o existență reală în fiecare personalitate, ele fiind niște abstracții rezultate din analiza factorială (Crețu, 2012). Pentru multă vreme în Psihologia personalității a fost acordat credit teoriei lui Cattel conform căreia unele trăsături de personalitate se structurează abia la adolescență sau la ieșirea din adolescență, nefiind prezente la copii. Astfel, Cattell oferă o viziune privind dinamica dezvoltării personalităţii, identificând 6 stadii evolutive dintre care primele două stadii se referă la perioada copilăriei: Stadiul micii copilării, care durează până la 6 ani, este considerat stadiul fundamental al formării personalităţii. În acest stadiu individul îşi structurează atitudinile sociale primare, stabilitatea şi forţa supraeului, sentimentul de securitate sau insecuritate, atitudinea faţă de autoritate şi posibila tendinţă spre nevrotism. Toate acestea se datorează influenţelor din partea părinţilor, a fraţilor, precum şi modului în care i se impun şi îşi formează deprinderile privind toaleta şi evacuarea. Stadiul copilăriei, care durează până spre 14 ani şi reprezintă o perioadă de consolidare a independenței, începutul tendinţei de emancipare şi independenţă faţă de părinţi şi totodată o creştere a tendinţei de identificare cu cei asemenea (grup de egali). Studiul de față are în vedere cercetarea caracteristicilor de personalitate ale copiilor aflați în cel de-al doilea stadiu, cel al copilăriei (7-14 ani) așa cum afirmă și Cattel corespunzătoare unei perioade de consolidare a personalității. De asemenea Cattel afirmă că la copii se poate observa o slabă dezvoltare a unor trăsături de personalitate. În ultimul timp, această ipoteză nu mai este investită în așa înaltă măsură, atenția cercetătorilor îndreptându-se mai degrabă către probleme ce țin de dezvoltarea limbajului și impactul acestora asupra evaluării. Ideea de bază ar fi aceea că se poate vorbi mai degrabă de existența unor modalități diferite de utilizare a limbajului în copilărie și adolescență față de vârsta adultă, mai degrabă decât de inexistența sau nedezvoltarea unor trăsături de personalitate la copii și adolescenți. Această ultimă idee 17

18 a apărut în psihologia personalității după dezvoltarea unor instrumente de evaluare cu itemi nonverbali (NPQ) care pot fi utilizate și la copii. (Nedelcea, 2012). 1.3 Personalitatea şi inteligența Este cunoscut faptul că trataturile de personalitate joaca un rol important în Reușită unui potențial extraordinar. Totuși, este destul de dificil în a identifica, operaționaliza, și studia aceste variabile în contextul supradotării. În timp ce, cea mai mare parte a cercetărilor privind supradotați s-au concentrat pe caracteristicile cognitive și pe realizările elevilor supradotați, câțiva cercetători s-au orientat spre studierea caracteristicilor de personalitate. Astfel, literatura de specialitate relevă un mare număr de cercetări care doresc să determine dacă supradotații au sau nu au trăsături și profile de personalitate unice (Martin, Burn, şi Schonlau, 2010; McCrae et al, 2002). Într-un studiu recent, în urma comparaţiei între profilele de personalitate bazate pe modelul teoretic al celor cinci factori ale elevilor supradotați şi a celor fără abilități înalte, autorii au obținut diferențe semnificative între cele două grupuri. În acest studiu cercetătorii au adaptat inventarul de personalitate NEO-PR. Rezultatele sugerează ca mediile profilelor de personalitate ale grupurilor de elevi gifted şi non-gifted nu sunt paralele. (Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I., 2011) acest lucru fiind ilustrat și cu ajutorul graficul de mai jos. Figură 3 - Factorii de personalitate Big Five De altfel s-au obținut corelații semnificative și în ceea privește trăsăturile de personalitate și inteligența, cercetările fiind structurate în jurul modelului celor 5 factori care furnizează un cadru de lucru teoretic pentru sistematizarea evaluării trăsăturilor (McCrae et al., 2002). 18

19 Cercetarea de față are în vedere studierea caracteristicilor de personalitate ale copiilor supradotați pornind de la cei cinci mari factori de personalitate conform teoriei Big-Five: nevrotism, extraversie, deschidere spre experienţă, agreabilitate şi conştiinciozitate. Cercetări statistice și empirice au arătat că acești supra-factori grupează mai multe caracteristici de personalitate. Astfel Paunonen, Jackson &Ashton (2004) indică faptul că scalele nonverbale NPQ (scale care pot fi aplicate cu ușurință copiilor) se grupează pe cei cinci supra-factori big-five după cum urmează: Big-Five Scalele NPQ 1 Nevrotism Sr Recunoaștere socială Su Nevoia_de_ajutorare 2 Extraversie Af Afiliere Ex Exhibiție Pl Joacă 3 Deschidere_spre_experiență Au Autonomie Ts Căutarea_aventurii Se Senzorialitate Un Înțelegere 4 Agreabilitate Nu Altruism Ag Agresivitate Do Dominanță 5 Conștiinciozitate Ac Reușită En Rezistență Or Ordine Im Impulsivitate Tabel 1 Scalele NPQ Big Five Nevrotismul Nevrotismul include o varietate de trăsături ce reflectă tendința de a experimenta emoții negative, incluzând anxietate, depresie, iritabilitate şi insecuritate. Nevrotismul, considerat a fi domeniul cel mai cercetat al personalităţii, este definit ca stabilitate emoţională sau adaptare versus instabilitate, neadaptare. În ceea ce privește studiul de față sunt reliefate două fațete ale nevrotismului: - Recunoaștere socială caracteristică a persoanelor care doresc să atragă atenția asupra realizărilor și posesiunilor proprii. - Nevoia_de_ajutorare - caracteristică a persoanelor care caută frecvent ajutorul celorlalți, căutând sprijin emoțional din partea celorlalți. Literatura de specialitate a identificat un număr consistent de corelații între inteligență şi nevrotism. Astfel Ackermanși Heggestad (1997) au arătat corelații negative mici dar semnificative între nevrotism și inteligență, r = -0,15, p>0,05. Această corelație arată că este mai probabil ca emoțiile negative să fie mai puțin regăsite la persoane cu inteligență mai mare, dar acest lucru poate arăta de asemenea că în condiții de testare nevroticii pot obține rezultate mai scăzute la testele de inteligență, trăind cu o probabilitate mai mare a unor stări de anxietate. Acesta reiese și din faptul că anxietatea corelează negativ cu inteligența r = -.33 (Ackerman & Heggestad, 1997). 19

20 Alți cercetători au fost observate diferențe semnificative în ce privește nevrotismul F(1,720) = 6,23, p<0,01 la copiii supradotați, eșantionul de elevi supradotați obținând scoruri semnificativ mai mici decât eșantionul de copii fără abilități speciale (Zeidner & Matthews, 2000) Extraversia Extraversia cuprinde un set de trăsături care abordează comportamente și afecte pozitive ca asertivitate, sociabilitate și emoționalitate pozitivă. În studiul de față extraversia este reliefată de următoarele fațete: Afiliere se referă la dorința de a petrece timp împreună cu alți oameni și de a participa la acțiuni și schimburi sociale. Exhibiție caracteristică a persoanelor care au dorința de a se afirma și a sta în centrul atenției. Joacă caracteristică persoanelor cu spirit ludic, căutătoare de plăceri și orientări mai degrabă spre joacă decât spre activități sobre și anoste. Numeroase cercetările au raportat o corelație pozitivă foarte mică, dar semnificativă statistic, între extraversie și inteligență. O meta-analiză (Wolf & Ackerman, 2005), care a inclus 50 de studii, a găsit însă corelații slabe, deși semnificate, dar a observat că extraversia corelează negativ cu inteligența. r = -0,04; p>0,05. În ceea ce privește copiii supradotaţi, C. Crețu (1997) arată că aceștia sunt mai puţin înclinaţi către tulburări nervoase sau dificultăţi de adaptare emoţională decât copiii obişnuiţi. Ei arată un interes viu pentru joacă şi se angajează într-o gamă mai largă de activităţi ludice şi creatoare decât copiii obişnuiţi. Astfel, de-a lungul timpului numeroși cercetătorii au arătat ca mai mult de 50% din populația de copii supradotați este introvertă comparativ cu populația generală în rândul căreia se regăsesc doar 25% dintre copii. Într-o meta-analiză, Sak sintetizează rezultatele studiilor despre tipurile de personalitate ale adolescenţilor (12-22 ani) supradotați. Au fost luate în considerare 14 studii cu un număr total de 5723 de participanți. S-a constatat ca adolescenții supradotați sunt mai introverți (51.3% introverţi şi 48.7% extraverţi) comparativ cu eșantionul de normare % extraverţi şi 35.15% introverți). (Sak, U., 2004) Alți cercetători au arătat însă rezultate contrare în ce privește extraversia și anume, s-au constatat rezultate nesemnificative statistic (r=0.08, p>0,05) conform unor a meta-analize făcute de Ackerman and Heggestad (1997) și Zeidner & Shani-Zinovich, (2011) Conștiinciozitatea Conștiinciozitatea cuprinde un cumul de trăsături ca autodisciplină, ordine, chiar hărnicie, în contrast cu lipsa de conștiinciozitate care include trăsături ca distractibilate, nepăsare, dezordine, impulsivitate. Se pare că acest factor are ca efect tendința de autocontrol, de reținere a impulsivității și de a exercita efort susținut pentru atingerea 20

21 obiectivelor pe termen lung sau pentru conformarea unor reguli. Conștiinciozitatea face referire la autocontrol, ordine, preferința pentru medii de lucru bine structurate. De-a lungul timpului cercetătorii au asociat conștiinciozitatea cu atributele necesare învățării şi preocupări academice, cu ordinea, supunerea, autocontrolul şi eficiența (ChamorroPremuzic & Furnham, 2003; Noftle & Robins, 2007). Fațetele sale la care se face referire în studiul de față sunt: Reușită caracteristica persoanelor care muncesc din greu pentru a avea rezultate deosebite, dispuse să renunțe la plăcere pentru a-și atinge obiectivele academice. Rezistență caracteristica persoanelor care muncesc fără obosire la proiecte dificile, ducându-le la bun sfârșit şi care nu renunță la sarcini dificile. Ordine manifestarea interesului pentru curățenie, ordine și structurare. Impulsivitate (scoruri mici obținute pe această scală) caracteristica persoanelor care planifică îndelung înainte de a acționa și care dau dovadă de multă răbdare în acțiunile lor. Meta-analiza lui Ackerman and Heggestad s (1997) arată că nu s-au găsit corelații semnificative, sau corelațiile au fost semnificative dar slabe, între inteligență și conștiinciozitate. Chamorro-Premuzic și Furnham (2005) au emis ipoteza că o conștiinciozitate mai mare la cei cu inteligență mai mică ar putea fi un mecanism de compensare. Conform teoriei lor oamenii cu inteligență mai mică ar fi mai ordonați cu scopul de a evita complexitatea, pe care ei o găsesc greu de gestionat din cauza inteligenței scăzute. Similar ei au tendința de a lucra mai mult, pentru a putea realiza sarcini care pot fi realizate mai ușor și mai repede de cineva mai inteligent. Conștiinciozitatea și inteligența sunt cei mai buni predictori a performanțelor academice și profesionale (Higgins, Peterson, Pihl, & Lee, 2007). De aceea creșterea uneia dintre cele două ar putea compensa scăderea celeilalte. Deși există pe de o parte ideea că creșterea conștiinciozității ar putea compensa scăderea inteligenței, totuși există un număr de ipoteze conform cărora conștiinciozitatea ar corela pozitiv cu inteligența. Astfel impulsivitatea, descrisă ca fiind polul negativ al conștiinciozității (Markon et al., 2005), corelează negativ cu inteligența (Kuntsi, et al., 2004; Lynam et al., 1993; Vigil- Colet & Morales Vives, 2005). Totuși cercetătorii au constatat corelații semnificative pozitive între inteligență și conștiinciozitate în perioada copilăriei (Costa & McCrae, 1992; DeYoung et al., 2007) însă alte cercetări mai recente au infirmat acest lucru (Ackerman Poropat, 2009). Este paradoxal deoarece conștiinciozitatea, mai mult decât orice alte trăsături de personalitate, a corelat puternic cu reușita academică (Poropat, 2009) iar cercetările au arătat că reușita academică este semnificativ mai mare la elevii gifted, în special în rândul elevilor respectați și care primesc recunoaștere socială (Rin, 2007). Într-un studiu mai recent însă nu s-au constatat diferențe semnificative între elevii supradotați și copiii fără abilități speciale. (Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I., 2011). Așadar rezultatele studiilor sunt contradictorii în ce privește conștiinciozitatea dar nu același lucru putem spune despre fațetele ei. Chiar dacă studiile au arătat rezultate contrarii se cuvine să se acorde atenție faptului că procentul de gifted underachievers (copii care în ciuda abilităților şi calităților lor naturale au rezultate slabe la învățătura) este enorm. Statisticile mondiale arata ca peste 50% dintre copiii supradotați nu au succes social sau profesional la vârsta 21

22 adultă (National Commission for Excellence în Education, US). Un număr imens dintre copiii cu abilități înalte își ascund calităţile pentru a nu fi supuși pedepselor mediului lor social şi pentru a fi acceptaţi în colectivităţi. Deşi copiii supradotați au la fel de multe şanse de reuşită în viaţă precum copiii normali, doar 3% dintre cei supradotaţi reuşesc cu adevărat în viaţă, precizează Freman într-un studiul realizat pe un eşantion de 210 copii supradotaţi. Studiul a arătat că doar 3% dintre aceştia au reuşit să îşi împlinească promisiunile din copilărie. Doar jumătate dintre ei au avut, succes convenţional cum îl descrie autoarea studiului. La vârsta de 6-7 ani, copiii supradotaţi au un potenţial pentru a face lucruri incredibile, dar mulţi dintre ei sunt implicaţi în situaţii în care potenţialul lor nu este exploatat. Autoarea studiului a urmărit evoluţia copiilor supradotaţi în domenii precum matematică, artă sau muzică din 1974 până în prezent. Mulţi dintre cei care nu au reuşit să exceleze fie pentru că au fost privaţi de copilărie, fie au fost supuşi unei presiuni prea mari din partea părinţilor sau au fost despărţiţi de prieteni, ajungând să aibă tot mai puţini apropiaţi Deschiderea spre experiență În ultimul deceniu au fost publicate câteva studii privind corelația dintre inteligență și personalitate, însă a fost realizată o singură meta-analiză care include trei studii privind corelația dintre deschiderea la experiență și inteligență. S-a constatat că deschiderea la experiență arată de departe cea mai puternică asociere cu inteligența, dintre cei cinci factori ai personalității (DeYoung,2012). De asemenea literatura de specialitate a identificat un număr consistent de rezultate semnificate privind deschiderea spre experiență mai mare în rândul copiilor supradotați. Printre aceștia au fost Zeidner şi Matthews (2010) care au observat scoruri semnificativ mai mari F(1, 720) = 51.93, p<.001, la eşantionul de elevi supradotaţi. Studiul lui Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I. (2011) compară caracteristicile de personalitate ale elevilor supradotați cu elevii fără abilități speciale în urma aplicării chestionarului Big-Five pe o populație din Israel (N=374 supradotaţi şi N=428 nonsupradotaţi). Și în acest studiu, conform cu cercetările anterioare pe scala Deschidere_spre_experiență s-au obținut scoruri mai mari la copiii supradotaţi. În opinia Y. Benito (2004) schimbările şi dezvoltarea capacităţilor cognitive vor influenţa modalităţile de interacţiune socială şi emoţională cu ceilalţi. Deschiderea la experiență cuprinde un cumul de trăsături ca imaginație activă, sensibilitate estetică, atenția pentru varietate, curiozitate intelectuală, independență în modul de a gândi lucrurile. Polul lipsei de deschidere duce la un comportament conservator, cu preferință pentru mediul familiar. Fațetele la care se face referire în studiu de față sunt: Senzorialitate Persoane care se angrenează în activități care incită simțurile. Căutarea_aventurii presupune implicarea în activități incitante, riscante. Autonomie preferă activitățile aventuroase, nonconformist și se angajează de cele mai multe ori în aceste activități singur. Înțelegere persoane interesate să acceadă la cunoaștere și înțelegere prin observare, lectură sau experimentare în științe sau artă. 22

23 Copii gifted, mai ales vizual-spaţialii, au deseori o sensibilitate extremă. Ei par sa aibă un sistem nervos supra-sensibil ce le permite asimilarea unei uriașe cantități de informație senzorială. Dabrowski descrie supra-excitabilitatea ca o abundență de trăiri fizice, emoționale, senzuale, creative, intelectuale care se reflectă în dezvoltarea etică şi emoţională a copiilor supradotaţi. Conform teoriei lui Dabrowski exista cinci forme de supraexcitabilitate: Psihomotorie surplus de energie, vorbire rapidă, acțiune rapidă, impulsivitate, nervozitate, competitivitate. Senzualitate plăcere estetică, aprecierea obiectelor frumoase, trăire intensă prin simțuri. Intelectuală lecturi, curiozitate în rezolvarea de probleme, concentrare, gândire analitică, introspecții, gândire morală. Imaginativă imaginație spontană, ușurință în inventarea de situații noi şi fantezii, percepție poetica şi dramatică, visuri elaborate, frică de necunoscut. Emoțională intensitate a trăirilor, emoții şi sentimente complexe, emoții extreme, identificarea cu sentimentele altora, dificultate de adaptare la schimbare (Piechowski 1979) Ayers (1963) a teoretizat că senzorialitatea excesivă poate duce la probleme funcționale incluzând probleme emoționale. Având în vedere ca oamenii cu inteligenţă peste medie au o senzorialitate peste medie, ei pot fi vulnerabili la o varietate de factori psihici, psihologici şi psihosociali. Conform unor studii mai recente, intensitatea emoţională corelează pozitiv cu inteligenţa. Deci cu cât nivelul intelectual este mai ridicat, cu atât mai emoţional va fi copilul. Trăirile intense sunt normale pentru copiii supradotaţi şi apar devreme la ei (Sword, 2001) Agreabilitate Agreabilitatea, ca o dimensiune pregnant interpersonală, cuprinde în nucleul său altruismul, comportamentul cooperant, atitudinea simpatetică, empatie, politețe; iar la polul opus agresivitate, grosolănie. Fațetele sale sunt: Altruismul - manifestarea unui interes activ pentru comportamente altruiste, calde, feminine, grijulii, de ajutorare, caritabile. Agresivitatea (mai precis lipsa ei) lipsa agresivității este caracteristică persoanelor blânde, manierate, care evită confruntările verbale și fizice și se poziționează rareori competitiv față de ceilalți, sunt iertătoare și evită conflictele. Dominanță (mai precis scorurile joase) gestionarea eficientă a frustrărilor și conflictelor, dar și a stresului. Meta-analiza lui Ackerman și Heggestad s (1997) și studiile ulterioare au indicat faptul că agreabilitatea nu corelează semnificativ cu inteligența. S-a constatat totuși că agresivitatea corelează negativ cu inteligența r=0,20; p>0,05 (Ackerman & Heggestad, 1997; DeYoung et al., 2008), și că agresivitatea marchează clar polul negativ al agreabilității (Markon et al., 2005). 23

24 În ceea ce privește agreabilitatea la copiii supradotați, cercetătorii au găsit diferențe semnificative F(1, 720) = 8,43, p<0,05, astfel încât elevii supradotați au obținut scoruri mai mari pe această scală. (Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I., 2011). Alți autori au arătat însă că în ceea ce privește corelația dintre agreabilitate și inteligență nu s-au constatat corelații semnificative statistic (Ackerman & Heggestad, 1997). T. Bogdan (1981) este de părere că în lucrările lui Terman şi ale colaboratorilor săi există suficiente date experimentale care indică faptul că precocitatea intelectuală nu constituie în sine nici un fel de indicaţie a unei personalităţi antisociale, negative sau indezirabile. Istoric vorbind, s-a format o părere oarecum comună că majoritatea geniilor sunt de obicei nişte indivizi ciudaţi şi au un caracter instabil. Studiile menţionate arată foarte clar că orice analiză atentă, sau o evaluare a trăsăturilor caracteristice copiilor supradotaţi, demonstrează că aceşti copii au trăsături de personalitate superioare mediei altor copii de aceeaşi vârstă. Totuși la Congresul internaţional al educaţiei (2005) cercetătorii au afirmat că s-a constatat ca deși supradotaţii reprezintă doar 2% din populația statistică la nivel mondial, reprezintă însă o treime din numărul total al infractorilor, mai ales în ţările în care nu s-a creat o linie de educație a supradotaţilor prin care să li se dezvolte calitățile moral-etice necesare unei bune integrări sociale. Cu alte cuvinte supradotaţii educați sunt cea mai mare şi mai valoroasa resursă umană, în timp ce supradotaţii needucați pot fi un pericol. 24

25 2. SCOPUL, OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII 1.1 Obiectivele cercetării Literatura de specialitate este foarte bogată în ceea ce priveşte oferirea de informaţii despre copiii supradotați, însă sunt relativ puține cercetări privind personalitatea acestora. Acest lucru se explică și prin faptul că teoriile mai vechi susțin că personalitatea la copil este nedezvoltată în copilărie, sau este în continuă schimbare și ar fi inutilă studierea ei. Teoriile mai noi însă, susțin faptul că există modalități diferite de utilizare a limbajului în copilărie și adolescență față de vârsta adultă, mai degrabă decât inexistența sau nedezvoltarea unor trăsături de personalitate la copii și adolescenți. Deși potențialul deosebit al copiilor și al viitorilor adulți supradotaţi le dau acestora posibilitatea de a rezolva problemele deosebite și crizele umanității, ei sunt o populație cu un mare risc social şi nevoi deosebite şi trebuie protejați şi utilizați pentru a putea sa-și realizeze propriul potențial. De aceea pentru evitarea acestor riscuri, se cuvine a fi cunoscut profilul de personalitate a copilului supradotat atât cu scopul oferirii unei educații care să asigure reducerea acestor riscuri dar și cu scopul potențării anumitor caracteristici de personalitate care să-i ajute să-și valorifice potențialul. Preocupările privind supradotarea, personalitatea dar și personalitatea la copii supradotați, au fost abordate într-o manieră sintetică, în prima parte a lucrării, pornind de la abordarea acestor concepte prin prisma numeroaselor experimente efectuate de-a lungul timpului. Obiectivele cercetării au fost formulate în acord cu datele literaturii de specialitate precum şi cu o serie de studii existente în domeniu şi vizează: - Studiul privind diferențele dintre trăsăturile de personalitate ale copiilor supradotați comparativ cu copiii fără abilități speciale. - Creionarea profilului de personalitate al copilului supradotat. De asemenea un alt obiectiv al acestei lucrări este un studiu exploratoriu privind relaţia dintre inteligență și anumite trăsăturile de personalitate prin identificarea unei posibile corelații între coeficientul general de inteligență (IQ) și anumite trăsături de personalitate la copiii supradotați. Studiul își propune atingerea obiectivelor pentru două categorii de vârstă: 7-10 ani și ani. Scopul cercetării propuse este unul atât de ordin teoretic, vizând creionarea teoretică a profilului de personalitate a copilului supradotat, cât și de ordin practic și anume identificarea acelor trăsături de personalitate ale copilului supradotat care pot constitui potențiale riscuri, în scopul cunoașterii și reducerii lor prin educație. Un alt aspect aplicativ al lucrării de față îl reprezintă și identificarea și valorizarea acelor trăsături de personalitate caracteristice copiilor supradotați care pot ajuta în dezvoltarea potențialului lor. 25

26 1.2 Ipotezele cercetării și variabilele de lucru Având în vedere obiectivele lucrării, au fost stabilite următoarele ipoteze cercetării: Ipoteza 1: Există diferențe semnificative între copiii supradotați și eșantionul de control/eșantionul normativ în ceea ce privește trăsăturile de personalitate. Ipoteza 2: Există corelații semnificative între IQ și trăsăturile de personalitate. În vederea îndeplinirii obiectivelor au fost stabilite variabilele de lucru implicate în cercetarea prezentă, după cum urmează: - Variabila independentă supradotarea - Variabilele dependente scorurile la scalele de personalitate - Variabile corelaționale scorurile la scalele de personalitate, scorul IQ. 1.3 Subiecţii La cercetare au participat copiii cu vârste cuprinse între 7 ani şi 14 ani, din București. Toţi respondenţii care au participat la acest studiu şi-au dat consimțământul și li s-a confirmat confidențialitatea datelor oferite. Eșantioanele de copii supradotați au fost recrutaţi în mod voluntar, din cadrul Centrului Gifted Education, organizaţie non-profit care are misiunea de a descoperi şi de a dezvolta potenţialul copiilor cu abilităţi înalte (supradotaţi) printr-o educaţie de excelență. Inițial la testare s-au înscris 127 de subiecți. Doar 66 dintre subiecți au obținut un scor IQ peste 125. S-au selectat: - 34 copii supradotaţi (21 băieți și 13 fete) cu vârste între 11 și 14 ani (m=12,4 ani) și IQ între 125 și 148 (m IQ = 134,7) Figură 4 - Distribuția pe gen ani Figură 5 - Distribuția pe vârstă ani - 43 copii supradotați (18 băieți și 12 fete) cu vârste între 7 și 10 ani (m=8,6 ani) și IQ între 125 și 148 (m IQ = 135,8) 26

27 La cercetare au participat de asemenea și 30 copii (26 de băieți și 17 fete), cu vârste între 7 și 10 ani (m=8,6 ani), care au reprezentat eșantionul de control pentru categoria de vârstă 7-10 ani. Aceștia au fost selecționați astfel încât proporțiile să fie asemănătoare atât în ceea ce privește genul (40% băieți și 60% fete) cât și în ceea ce privește distribuția pe vârstă. Figură Distribuția pe gen ani Figură 6 - Distribuția pe vârstă 7-10 ani Toți copii au fost testați în cadrul Centrului de Testare din cadrul Centrului Gifted Education, în aceleași condiții de mediu. Fiecare copil a fost testat individual, în conformitate cu precizările prevăzute în manualele de testare ale testelor aplicate. 1.4 Metodele de investigaţie În cadrul acestei cercetări au fost colectate date pentru determinarea caracteristicilor de personalitate ale copiilor supradotați și a diferențelor dintre aceștia și un eșantion normativ. Copii selectați au avut vârste între 7 și 11 ani. Determinarea supradotării Pentru determinarea supradotării copiilor li s-a aplicat Scala de Inteligenţă Wechsler pentru Copii ediţia a patra (Wechsler Intelligence Scale for Children Fourth Edition). WISC-IV este cel mai utilizat test internațional pentru descoperirea abilităților cognitive ale copiilor şi cel mai popular în descoperirea copiilor cu abilități înalte. WISC-IV este un instrument clinic, administrat individual, care evaluează abilitatea cognitivă a copiilor cu vârste cuprinse între 6 ani şi 0 luni şi 16 ani şi 11 luni. Testul este validat pe populația României şi avizat de Colegiul Psihologilor din România. Normarea a fost realizată pe un eşantion de 1101 copii cu vârste cuprinse între 6 ani 0 luni şi 16 ani şi 11 luni. 27

28 În ceea ce privește coeficienţii de fidelitate ai testului WISC-IV în limba română aceștia au valori cuprinse între 0,93 şi 0,98 pentru cele patru indexuri şi pentru CIT (coeficientul de inteligență total). Cât privește validitatea WISC-IV în limba română, a fost testată validitatea exploratorie şi confirmatorie și validitatea de criteriu cu testul Matrici Progresive Raven, respectiv cu performanţa unui grup de copii cu deficienţă mentală.( Scala de Inteligenţă Wechsler pentru Copii ediţia a patra WISC-IV ) ( ). Scala WISC-IV este compusă din 15 sub-teste: Tabel 2 - Scala WISC-IV Cuburi (Block Design) Similarităţi (Similarities) Memorarea numerelor (Digit Span) Concepte grafice (Picture Concepts) Codare (Coding) Vocabular (Vocabulary) Secvenţe de litere şi numere (Letter-Number Sequencing) Matrici (Matrix Reasoning) Înţelegere (Comprehension) Căutare de simboluri (Symbol Search) Completare de imagini (Picture Completion) Cu Si MN CGr Co Voc SLN M Î CS CI În timp ce vede un model construit sau un desen din Cartea cu itemi, copilul utilizează cuburi alb cu roşu pentru a reconstrui modelul, într-un timp limită. Copilului i se prezintă două cuvinte care reprezintă obiecte sau concepte comune şi acesta descrie prin ce sunt similare. Pentru memorarea numerelor în ordinea prezentată, copilul repetă numerele ordinea în care i-au fost prezentate cu voce tare, de către examinator. Pentru memorarea numerelor în ordine inversă, copilul repetă numerele în ordine inversă celei prezentate de către examinator. Copilului i se prezintă două sau trei şiruri de imagini şi alege una din fiecare şir pentru a forma un grup cu caracteristici comune. Copilul copiază simboluri care formează pereche cu forme geometrice simple sau cu numere. Utilizând o cheie, copilul desenează fiecare simbol în forma corespunzătoare, într-un timp limită. Pentru itemii imagistici, copilul numeşte imaginile prezentate în Cartea cu itemi. Pentru itemii verbali, copilul oferă definiţii. Copilului i se citeşte o secvenţă de litere şi numere, iar el va trebui să spună numerele în ordine crescătoare şi literele în ordine alfabetică. Copilul priveşte o matrice incompletă şi selectează partea care lipseşte din 5 opţiuni de răspuns. Copilul răspunde la întrebări, bazându-se pe modalitatea în care el înţelege principiile generale şi situaţiile sociale. Copilul studiază un grup de simboluri şi indică dacă simbolul-ţintă/simbolurile ţintă se potrivesc sau nu cu cele din grupul de simboluri prezentat, într-un timp limită. Copilul vede o imagine, apoi indică sau spune partea importantă care lipseşte, într-un timp limită. 28

29 Barare (Cancellation) Informaţii (Information) Aritmetică (Arithmetic) Raţionament verbal (Word Reasoning) B Inf A RV Copilul studiază un aranjament imagistic structurat, apoi aleator, şi marchează imaginile-ţintă într-un timp limită. Copilul răspunde la întrebări care se adresează unei largi palete de cunoştinţe generale. Copilul rezolvă mental o serie de probleme prezentate oral, într-un timp limită. Copilul identifică conceptul comun descris printr-o serie de indicii. Scala WISC-IV oferă scoruri compozite care reprezintă funcţionarea intelectuală în domenii cognitive specifice: Indexul de Înţelegere Verbală, Indexul Raţionamentului Perceptiv, Indexul Memoriei de Lucru şi Indexul Vitezei de Procesare. Totodată oferă informaţii despre abilitatea intelectuală generală a copilului - Coeficientul de inteligenţă total (CIT). În cercetarea de față, deoarece s-a avut în vedere doar selectarea copiilor supradotați având drept criteriu Inteligența, a fost luat în considerare doar Coeficientul de inteligenţă total obţinut din suma scorurilor standard la Indexul de Înţelegere Verbală, Indexul Raţionamentului Perceptiv, Indexul Memoriei de Lucru şi Indexul Vitezei de Procesare. Coeficientul de inteligenţă total reprezintă scorul pentru factorul g sau funcţionarea intelectuală generală (IQ). Evaluarea personalității Evaluarea personalității s-a făcut cu ajutorul chestionarului nonverbal NPQ. NPQ este un instrument construit pentru a măsura un număr de 16 dintre trăsăturile de personalitate descrise de Murray (1936) în teoria sa sistemică dedicată nevoilor umane. Judecând prin prisma constructelor specifice măsurate, NPQ se înscrie în rândul abordărilor clasice în psihodiagnosticul de personalitate, bazându-se pe constructe, teorii şi modele clasice în personologie. NPQ se înscrie în abordarea personalității ca un sistem de trăsături, abordare care a generat în psihologia aplicată cele mai multe instrumente psihometrice de măsurare şi evaluare a personalității. Un avantaj major al NPQ și motivul principal pentru care a fost ales în această cercetare se leagă de vârsta subiecților examinați. Un chestionar clasic de personalitate nu poate fi administrat copiilor sub ani, nu pentru ca nu ar putea fi principial aplicat lor, ci pentru ca majoritatea itemilor nu au semnificația scontată pentru acești subiecți. De exemplu vârsta minima pentru aplicarea CPI / California Psychological Inventory este de 13 ani, iar pentru aplicarea NEO-PI-R este de 14 ani. Spre deosebire de acestea, NPQ şi FF-NPQ pot fi aplicate şi la vârste mult scăzute, mergând până la 7 ani. În cazul cercetării de față, studiul a fost realizat pe copii cu vârste între 7 și 14 ani. NPQ este un instrument nonverbal, centrat pe măsurarea unor trăsături de personalitate regăsite în 16 scale, la care se adaugă o scală de validitate. Fiecare din cele 17 scale conţine câte 8 itemi, totalizând 136 de itemi. Itemii sunt ilustraţii naive în creion, fiecare având aproximativ mărimea de 6 9 cm. Fiecare ilustraţie surprinde un personaj principal, aflat într-o anumită situaţie sau manifestând un anumit comportament. Răspunsurile sunt evaluate pe o scară în 7 trepte. 29

30 NPQ a fost construit pentru a măsura un număr de 16 dintre trăsăturile de personalitate. Astfel, NPQ se adresează prin itemii săi unor concepte foarte bine delimitate, precum: - Reuşită (Achievement); - Afiliere (Affiliation); - Agresivitate (Aggression); - Autonomie (Autonomy); - Dominanţă (Dominance); - Rezistenţă (Endurance); - Exhibiţie (Exhibition); - Căutarea_aventurii (Thrill-Seeking); - Impulsivitate (Impulsivity); - Altruism (Nurturance); - Ordine (Order); - Joacă (Play); - Senzorialitate (Sentience); - Recunoaştere socială (Social Recognition); - Nevoia_de_ajutorare (Succorance); - Înţelegere (Understanding). De asemenea, NPQ conţine o scală de validitate denumita Deviere (Deviance), care a fost generată special pentru a detecta răspunsurile aleatorii. NPQ scorează în plus şi pe cei cinci meta-factori de personalitate cunoscuți sub numele de Big-Five: - Extraversie (Extraversion); - Agreabilitate (Agreeableness); - Conştiinciozitate (Conscientiousness); - Nevrotism (Neuroticism); - Deschidere faţă de experienţe (Openness to Experience). Specificitatea acestui chestionar este aceea că NPQ este non-verbal, itemii lui nu sunt stimuli verbali, afirmaţii, întrebări sau adjective, caracteristice mai tuturor celorlalte instrumente psihometrice de evaluare a personalității cunoscute în personologie, ci constau din ilustraţii, din stimuli vizuali. Există şi alte instrumente de evaluare a personalității ale căror itemi sunt nonverbali, vizuali, figurali, precum testele proiective, dar NPQ este un instrument psihometric, ceea ce oferă un plus de obiectivitate în evaluare, precum şi posibilitatea de a face raportări la diferite categorii de populaţie. Caracteristicile psihometrice ale NPQ în România au de asemenea valori foarte bune. NPQ a fost etalonat în Romania pe un eşantion normativ de N=1800 subiecţi. Indicele mediu de consistenţă internă pentru întregul test este de 0,64, ceea ce semnifică un indice bun şi în consonanţă cu rezultatele studiilor multiculturale realizate pentru NPQ, dar și aspectelor multifațetare măsurate. De menționat că pentru populația din România normarea s-a făcut de la vârsta de 11 ani și de aceea în studiul de față a fost necesar compararea eșantionului de copii supradotați de 7-10 ani cu un eșantion de control. 30

31 3. REZULTATELE CERCETĂRII 3.1. Prezentarea şi analiza datelor Datele recoltate au fost prelucrate cu ajutorul programului statistic SPPS 18. Rezultatele sunt prezentate mai întâi într-o formă descriptivă. Astfel în analiza descriptivă a datelor s-au luat în calcul mediile și abaterile standard obținute pentru cele trei eșantioane: cele două eșantioane de copiii supradotați (pentru cele două categorii de vârste 7-10 ani și ani) și eşantionul de control (cu copii cu vârste între 7 și 10 ani). Copii cu vârste între 7 și 10 ani În tabelul de mai jos sunt prezentate mediile și abaterile standard obținute la testul NPQ pentru eșantionul de copii supradotați și eșantionul de control, copii cu vârste între 7 și 10 ani pentru cele 5 scale de personalitate Big-Five - Extraversie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrotism și Deschidere la experiență. Tabel 3 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Media Abatere standard Grup de Supradotaţi Grup de Supradotaţi control control E Extraversie 100,50 110,98 19,199 21,195 A Agreabilitate 114,57 109,95 14,630 15,125 C Conștiinciozitate 154,43 160,37 20,495 23,593 N Nevrotism 60,77 65,56 12,216 14,333 O Deschidere la experiență 150,77 164,23 29,446 26,017 Din tabelul de mai sus se observă că doar la scala Agreabilitate mediile obținute de copiii supradotați sunt mai mici decât cele ale eșantionului de control, în timp valorile mediilor obținute de copiii supradotați la toate celelalte scale sunt mai mari. Aceasta se poate observa și în graficul de mai jos. 31

32 Figură 8 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani În tabelul de mai jos sunt prezentate mediile și abaterile standard obținute pentru aceleași eșantioane de mai sus pentru cele 16 scale de personalitate. Tabel 4 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Nr. Media Abatere standard Crt. Scale Grup de control Supradotaţi Grup de control Supradotaţi 1 Af Afiliere 44,40 47,81 6,84 6,45 2 Ex Exhibiţie 23,97 26,95 11,37 12,34 3 Pl Joacă 32,10 36,21 7,16 7,63 4 Al Altruism 47,03 47,18 7,28 6,93 5 Ag Agresivitate 14,73 16,02 6,58 8,13 6 Do Dominanţă 29,73 33,21 8,34 8,36 7 Ac Reușită 41,70 46,26 7,94 7,81 8 En Rezistenţă 36,67 36,30 10,58 8,34 9 Or Ordine 39,80 40,91 7,45 8,10 10 Im Impulsivitate 19,73 19,09 7,81 7,46 11 Sr Recunoaştere_Socială 22,80 21,72 10,03 10,82 12 Su Nevoia_de_ajutorare 38,00 43,84 9,43 9,55 13 Au Autonomie 34,50 37,63 10,21 8,63 14 Ts Căutarea_aventurii 28,86 31,83 10,44 10,49 15 Se Senzorialitate 44,20 47,51 8,99 7,79 16 Un Înţelegere 43,53 47,25 7,65 6,92 Copiii supradotați au obținut scoruri mai mici la Rezistență, Impulsivitate și Recunoaștere socială decât eșantionul de control. 32

33 Figură 9 - Statistică descriptivă copii 7-10 ani Pentru a vedea dacă aceste diferențe sunt semnificative statistic a fost necesară aplicarea statisticii inferențiale. În urma aplicării testului Shapiro-Wilk pentru cei 16 factori de personalitate s-a constatat că doar pentru cinci dintre ei distribuțiile sunt normale și de aceea s-a optat pentru aplicarea testului nonparametric pentru eșantioane independente Mann-Whitney U. S-a constat că doar pentru scalele Reușită, Nevoie de ajutorare și Înțelegere datele sunt semnificative statistic. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabel 5 - Mann-Whitney U Test 7-10 ani rezultate semnificative Z Asymptotic Significance (2-tailed) Reușită 2,414 0,016 Nevoia_de_ajutorare 2,408 0,016 Înțelegere 2,026 0,043 În cazul acestor scale se poate constata că între cele două eșantioane de copii s- au obținut diferențe semnificative statistic. Astfel copiii supradotați au obținut scoruri mai mari la aceste trei scale. În ceea ce privește cei cinci factori de personalitate Big-five, în urma aplicării testului de normalitate Shapiro-Wilk s-a constatat că distribuțiile sunt normale pentru ambele eșantioane în cazul tuturor celor 5 factori. În acest caz s-a aplicat testul t pentru eșantioane independente obținându-se diferențe semnificative statistic în cazul Extraversiei și Deschiderii spre experiență: 33

34 Tabel 6 Testul t pentru eșantioane independente 7-10 ani rezultate semnificative t Sig (2-tailed)... t-test for Equality... Mean Difference 95% Confidence Interval of the Difference Lower Upper Extraversie 2,159 0,034 10,477 20,155 0,799 Deschidere_la_experienţă 2,061 0,043 13,466 26,496 0,436 S-a constatat că deși scorurile copiilor supradotați sunt mai mici decât cele ale eșantionului de control la scala Agreabilitate, aceste diferențe nu sunt semnificative statistic. Se observă că deși la scala extraversie s-au obținut diferențe semnificative statistic între cele două eșantioane, la nici una din cele trei scale care descriu extraversia Afiliere, Exhibiție și Joacă nu s-au obținut rezultate semnificative. De asemenea în cazul scalei Deschidere_spre_experiență s-au obținut rezultate semnificative doar la una din cele patru scale care o descriu la scala Înțelegere. Se observă că deși s-au obținut scoruri semnificative la scala Nevoia_de_ajutorare, acest aspect nu se reflect la nivelul scalei Nevrotism din care aceasta face parte. Nici rezultatele semnificative obținute în cazul Reușită nu se reflectă la nivelul scalei Conștiinciozitate, pentru această scală neobținându-se rezultate semnificative statistic. Pentru scalele pentru care s-au obținut diferențe semnificative statistic s-a calculate mărimea efectului. Astfel s-a obținut: - Nevoia_de_ajutorare: d= Reușită: d= Înțelegere: d= Extraversie: d= Deschidere_spre_experiență: d=0.48 Se observă că pentru toate scalele la care rezultatele sunt semnificative statistic mărimea efectului este medie, ceea ce semnifică faptul că este puțin probabil ca acest efect să fi apărut din întâmplare. În plus efectul este semnificativ statistic și pare a fi destul de important din punct de vedere practic. De asemenea s-a realizat un studiu exploratoriu asupra modului în care inteligența corelează cu factorii de personalitate în cazul copiilor supradotați. Deoarece în cazul celor cinci factori de personalitate s-a obținut o distribuție normală s-a aplicat testul de corelație Pearson. Astfel s-a obținut o corelație semnificativă negativă între inteligență și agreabilitate și între inteligență și conștiinciozitate. Astfel un coeficient de inteligență mai mare corelează cu o agreabilitate mai mică dar și cu o conștiinciozitate mai mare. Rezultatele obținute se pot observa în tabelul de mai jos. 34

35 Tabel 7 - Testul Pearson 7-10 ani rezultate semnificative IQ Agreabilitate Pearson Correlation -,444 ** Significance(2-tailed),003 Conștiinciozitate Pearson Correlation,342 * Significance(2-tailed),025 În cazul celor 16 factori ai NPQ, datorită faptului că nu s-a obținut o distribuție normală s-a aplicat testul Spearman. S-a observat că cinci dintre ei corelează semnificativ cu inteligența, în cazul copiilor supradotați. Astfel scalele de Reușită, Dominanță, Rezistență, Înțelegere și Joacă corelează puternic cu Inteligența (cu cât IQ este mai mare cu atât scorurile pe aceste scale sunt mai mari). Tabel 8 Testul Spearman 7-10 ani rezultate semnificative Spearman's rho IQ Reușită Correlation Coefficient,441 ** Significance (2-tailed),003 Dominanta Correlation Coefficient,477 ** Significance (2-tailed),001 Rezistenta Correlation Coefficient,332 * Significance (2-tailed),030 Joaca Correlation Coefficient,346 * Significance (2-tailed),023 Înțelegere Correlation Coefficient,378 * Significance (2-tailed),012 În cazul scalelor în care s-a obținut o corelație semnificativă între IQ și factorii de personalitate măsurați s-a calculat Coeficientul de determinare (r 2 ), care reprezintă procentul % din variaţia valorilor IQ, care este determinată de variaţia valorilor fiecăreia din scalele de personalitate pentru care s-au obținut corelații semnificative. Pentru toate aceste corelații între factorii de personalitate și IQ s-au obținut efecte medii, cel mai semnificativ efect fiind în cazul Dominanței: - Agreabilitate: r 2 =0,20 - Conştiinciozitate: r 2 = 0,12 - Reușită: r 2 = 0,19 - Dominanta: r 2 = 0,23 - Rezistenta: r 2 = 0,11 - Joaca: r 2 = 0,12 - Intelegere: r 2 = 0,14 În concluzie se poate spune că Ipoteza 1 a cercetării s-a confirmat doar pentru Nevoia_de_ajutorare, Reușită, Înțelegere, Extraversie și Deschidere_spre_experiență pentru toate celelalte trăsături de personalitate infirmându-se. 35

36 În ceea ce privește Ipoteza 2 a cercetării, aceasta s-a confirmat în ceea ce privește Agreabilitatea, Conștiinciozitatea, Reușita, Dominanța, Joaca și Înțelegerea. Copii cu vârste între 11 și 14 ani În tabelul de mai jos este prezentată o comparație între mediile și abaterile standard obținute la testul NPQ pentru eșantionul de copii supradotați și eșantionul normativ pentru copii cu vârste între 11 și 14 ani pentru cele 5 scale de personalitate Big-Five - Extraversie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Nevrotism și Deschidere la experiență. Tabel 9 - Statistică descriptivă copii ani Eșantion Normativ Media Supradotaţi E Extraversie 90,95 109,15 A Agreabilitate 89,85 100,97 C Conștiinciozitate 123,28 142,79 N Nevrotism 55,44 62,06 O Deschidere la experiență 123,7 151,74 Din tabelul de mai sus se observă că la toate scalele copii supradotați au obținut medii mai mari decât eșantionul normative. Figură 10 - Statistică descriptivă copii ani În tabelul de mai jos este prezentată o comparație între mediile și abaterile standard ale copiilor supradotați și eșantionul normativ pentru cele 16 scale de personalitate. 36

37 Tabel 10 - Statistică descriptivă copii ani Nr. Media Crt. Scale Grup de Supradotaţi control 1 Af Afiliere 35,90 43,21 2 Ex Exhibiție 24,69 28,62 3 Pl Joacă 30,36 37,31 4 Nu Altruism 36,09 43,06 5 Ag Agresivitate 24,50 21,09 6 Do Dominanţă 29,26 33,00 7 Ac Reușită 32,04 41,18 8 En Rezistenţă 31,29 33,38 9 Or Ordine 32,53 36,18 10 Im Impulsivitate 27,42 23,94 11 Sr Recunoaștere_Socială 26,88 24,24 12 Su Nevoia_de_ajutorare 28,56 37,85 13 Au Autonomie 31,29 33,91 14 Ts Cautarea_aventuriii 25,82 30,85 15 Se Senzorialitare 35,61 44,29 16 Un Intelegere 31,29 42,68 Se observă că eșantionul de copii supradotați a obținut scoruri mai mici la scala Agresivitate, Impulsivitate și Recunoaștere_Socială în timp valorile mediilor obținute de copiii supradotați la toate celelalte scale sunt mai mari. Acest aspect se poate observa și în graficul de mai jos. Figură 11 - Statistică descriptivă copii ani 37

38 În urma aplicării testului Shapiro-Wilk atât pentru pentru cei 16 factori de personalitate NPQ cât și cei cinci factori Big-Five s-au obținut distribuții normale și s-a aplicat testul t. S-a constat că pentru 13 din cele 16 scale NPQ diferențele sunt semnificative statistic, excepție făcând scalele Autonomie, Rezistență și Recunoaștere_Socială. Rezultatele semnificative sunt prezentate în tabelul de mai jos: One-Sample Test Tabel 11 - t Test ani rezultate semnificative Sig t (2-tailed)... Reușită 6,309,000 Afiliere 6,560,000 Agresivitate -2,307,027 Dominanţă 3,069,004 Exhibiție 2,466,019 Căutarea_aventurii 2,599,014 Impulsivitate -2,338,026 Altruism 4,857,000 Ordine 2,219,034 Joacă 5,619,000 Senzorialitate 6,178,000 Nevoia_de_ajutorare 5,861,000 Înțelegere 8,671,000 În ceea ce privește cei cinci factori de personalitate Big-five, în urma aplicării testului de normalitate Shapiro-Wilk s-a constatat că distribuțiile sunt normale pentru eșantionul de copii supradotați în cazul tuturor celor 5 factori. În acest caz s-a aplicat testul t obținându-se diferențe semnificative statistic pentru toate cele cinci scale Big- Five. Tabel 12 - t Test ani rezultate semnificative One-Sample Test Sig t (2-tailed)... Nevrotism 2,641,013 Extraversie 5,914,000 Deschidere_la_experiență 6,062,000 Agreabilitate 4,051,000 Conștiinciozitate 4,279,000 38

39 Pentru scalele pentru care s-au obținut diferențe semnificative statistic s-a calculate mărimea efectului. Astfel pentru scalele Înțelegere, Reușită, Senzorialitate, Afiliere, Nevoia_de_ajutorare mărimea efectului a fost maxima având valoare unitară, pentru Joacă și altruism mărimea efectului a fost mare iar pentru restul scalelor a fost medie. Valorile coeficientului Cohen se pot vedea mai jos: Tabel 13 Coeficientul Cohen ani rezultate semnificative Scală Coeficientul Cohen Pl Joacă 0,96 Nu Altruism 0,83 Do Dominanţă 0,53 Ts Cautarea_aventuriii 0,45 Ex Exhibiție 0,42 Ag Agresivitate 0,40 Im Impulsivitate 0,40 Or Ordine 0,38 Se observă că pentru 7 din cele 13 scale la care rezultatele sunt semnificative statistic, mărimea efectului este mare sau maxim, ceea ce semnifică faptul că efectul este semnificativ atât statistic cât și din punct de vedere practic. Cât privește scalele Big-Five cea mai mică mărime a efectului este la scala Nevrotism (d=0,45) dar care are o valoare medie, urmată de valori mari la scalele Agreabilitate (d=0,69), Conștiinciozitate (d=0,73) și valori maxime pentru Extraversie și Deschidere_spre_experiență. În ceea ce privește coeficientul de inteligență, s-a realizat un studiul exploratoriu pentru a vedea dacă există corelații între Inteligență și factorii de personalitate în cazul copiilor supradotați. Deoarece în cazul celor cinci factori de personalitate s-a obținut o distribuție normală s-a aplicat testul de corelație Pearson. S-a constat că pentru nici unul din cei 5 factori de personalitate Big-Five nu s-au obținut corelații semnificative cu Inteligența. În ceea ce privește cei 16 factori NPQ s-a constatat o corelație semnificativă pozitivă doar între IQ și Agresivitate (r=0,40; p>0,05). Se poate spune că 16% din variaţia valorilor IQ ar putea fi explicată de variaţia Agresivității Discuţii și concluzii Dacă pentru copii cu vârste între 7 și 10 ani prima ipoteză s-a confirmat doar pentru Extraversie și Deschidere spre experiență în ceea ce privește factorii Big-Five și doar pentru 3 dintre scalele NPQ (Nevoia_de_ajutorare, Înțelegerea și Rezistența), pentru eșantionul de vârstă ani există diferențe semnificative între copiii supradotați și eșantionul normativ pentru toate scalele Big-Five și aproape toate scalele NPQ, excepție făcând doar 3 dintre acestea (Recunoaștere_Socială, Autonomie și Rezistență). 39

40 Nu același lucru se poate spune în cazul rezultatelor studiului exploratoriu privind corelația IQ și factorii de personalitate ai copiilor supradotați. S-a constat că în timp ce în cazul copiilor supradotați cu vârste între 7-10 ani s-au obținut corelații semnificative pozitive în ceea ce privește inteligența și doi dintre factorii Big-Five (Agreabilitate și Conștiinciozitate) și 4 dintre factorii NPQ (Joacă, Reușită, Înțelegere și Impulsivitate) și corelație negativă între IQ și Rezistență, pentru copiii cu vârste între ani doar o singură scală a corelat negativ cu IQ - Agresivitatea. În concluzie a doua ipoteză a cercetării nu se confirmă în cazul copiilor supradotați cu vârste între 11 și 14 ani (excepție făcând factorul Dominanță), în schimb aceasta se confirmă în ceea ce privește copiii supradotați cu vârste între 7 și 10 ani pentru următoarele scale: Agreabilitate, Conștiinciozitate, Joacă, Înțelegere, Reușită, Rezistență și Ordine. În cele ce urmează se vor discuta rezultatele obținute și corelația acestora cu cercetările anterioare. Nevrotismul În cazul nevrotismului pentru ambele categorii de vârstă s-au obținut scoruri mai mari însă doar pentru categoria de vârstă ani rezultate sunt semnificative statistic (t(34)=2,64; p>0,05; 95% CI [1,52; 11,72]) cu o mărime a efectului d=0,45. Acest lucru contrazice cercetarea lui Zeidner și Matthews, 2000 în care s-a constatat că eșantionul de elevi supradotați au obținut scoruri semnificativ mai mici decât eșantionul de copii fără abilități speciale F(1, 720) = 6.23, p<.01. În cazul copiilor supradotați din România, nevrotismul este un factor care trebuie luat în considerare în special pentru copii cu vârste între ani. De aceea este de dorit ca acestor copii să li se ofere o educație care să pună accent pe dezvoltarea inteligenței emoționale și sociale a acestor copiii. Este necesar ca părinții și profesorii să aibă în vedere că acești copii au o nevoie crescută să fie înțeleși și sprijiniți emoțional. Acest lucru se reflectă și prin rezultatele obținute la scala Nevoie de ajutorare atât la copii de 7-10 ani (Z(43)=2,408; P>0,05) cât și în cazul copiilor de ani (t(34)=5,861; p>0,05; 95% CI [6.07; 12,72]). Nu trebuie însă neglijat că de asemenea condițiile de testare pot genera rezultate mai mici pentru acești copii la scala Nevrotism și de aceea este util de luat în calcul în formele de evaluare la care sunt supuși în cadrul sistemului de învățământ. De asemenea nu trebuie neglijat faptul că acești copii au o nevoie de Recunoaștere_Socială mai mică decât ceilalți copiii deși diferențele nu sunt semnificative statistic, ceea ce poate reprezenta că ei nu sunt preocupați să-și demonstreze abilitățile speciale însă trebuie avut în vedere ca acest fapt poate duce la tendința de a-și ascunde aceste abilități de teama de a nu fi respinși. În ceea ce privește corelația dinte IQ și Nevrotism nu s-au obținut rezultate semnificative. Dacă în general cercetările lui Ackerman & Heggestad (1997) au arătat că există o probabilitate mai mare ca emoțiile negative să fie mai puțin regăsite la copiii cu IQ mai mare, în cazul cercetării de față acest lucru nu s-a confirmat. Nici cei doi factori NPQ Recunoașterea socială și Nevoia_de_ajutorare nu corelează semnificativ cu Inteligența pentru nici una din categoriile de vârstă. 40

41 Extraversia Referitor la extraversie s-a constatat că există diferențe semnificative în ce privește factorii de personalitate ai copiilor supradotați și grupul de control/eșantionul normativ în cazul ambelor grupe de vârstă astfel copiii supradotați sunt semnificativ statistic mai extraverți decât copiii fără abilități înalte. Acest lucru pare să infirme cercetările lui Sak (2004) care arată că adolescenții supradotați cu vârste între 12 și 22 ani sunt mai introverți comparativ cu grupul de normare, dar și cercetările lui Zeidner & Shani-Zinovich (2011) care au găsit diferențe semnificative între cele două grupuri. Pe de altă parte însă C. Crețu (1997) afirmă că supradotații arată un interes viu pentru joacă şi se angajează într-o gamă mai largă de activităţi ludice şi creatoare decât copiii obişnuiţi, fapt confirmat și prin rezultatele semnificative obținute la scala Joacă (Play) în cazul eșantionului de vârstă ani. De asemenea s-a constat că pentru copiii supradotați mai mici (7-10 ani) există o corelație semnificativă între Inteligență și Joacă, astfel cu cât inteligența acestora este mai mare cu atât ei învață mai bine prin joacă. Această constatare poate constitui un indicator important de care ar trebui să se țină seama în construirea curriculelor alternative dedicate educației copiilor supradotați. Pentru grupa de vârstă ani s-au obținut corelații semnificative și la scalele Exhibiție (t(34)=2,46; p>0,05; 95% CI [0,69; 7,17]) și Afiliere (t(34)=6,56; p>0.05; 95% CI [5,6; 10,63]) ceea ce denotă dorința de a fi acceptați și integrați social, de a fi în compania altor copiii. Deși am văzut mai sus că ei nu vor să-i impresioneze pe ceilalți și nici să obțină Recunoaștere_Socială, totuși acești copii caută compania celorlalți copiii și își doresc să fie remarcați de cei din jur. De aceea este necesar a se pune accentul pe o educație care să stimuleze lucrul în echipă mai degrabă decât lucrul individual. Este necesar, în special pentru acești copiii evitarea unei educații de tip home schooling sau izolarea lor în cadrul clasei de elevi. În ceea ce privește corelația dintre Inteligență și Extraversie, în lucrarea de față s-a constatat că Inteligența nu corelează semnificativ cu Extraversia pentru nici una din categoriile de vârstă ceea ce confirmă cercetările anterioare. Conștiinciozitatea Deși studiile anterioare par a fi contradictorii în ce privește Conștiinciozitatea copiilor supradotați, cercetarea de față arată că aceștia sunt mai conștiincioși decât copiii fără abilități speciale. Astfel, conform cercetării de față, supradotații sunt mai conștiincioși însă doar în cazul copiilor cu vârste între 11 și 14 ani s-au obținut diferențe semnificative (t(34)=4,27; p>0.05; 95% CI [10,24, 28,79]). Astfel conform rezultatelor acestui studiu nu se poate vorbi de un risc de eșec al copiilor supradotați, deși statisticile mondiale arată că peste 50% dintre copiii supradotați nu au succes social sau profesional la vârsta adultă (National Commission for Excellence în Education, US). 41

42 Totuși rezultatele cercetării de față, cu privire la relația dintre Inteligență și Conștiinciozitate în perioada copilăriei (7-10 ani) sunt în concordanță cu cercetările anterioare care au constatat de asemenea corelații semnificative pozitive între Inteligență și Conștiinciozitate în perioada copilăriei (Costa & McCrae, 1992; DeYoung et al., 2007). Acest lucru este confirmat și de corelația dintre IQ și Reușită (r(43)=0,441; p>0,05) pentru această grupă de vârstă 7-10 ani, rezultate care corespund cercetărilor anterioare (Rin, 2007) în special în rândul elevilor respectați și care primesc Recunoaștere_Socială. În acest caz este interesant de studiat în cercetări viitoare dacă există o corelație între Conștiinciozitate, Reușită și Recunoaștere_Socială și în cadrul copiilor supradotați din România. Se pune totuși întrebarea dacă acești copii își ascund își ascund calitățile pentru a pentru a fi acceptați în colectivități, iar acceptarea și recunoașterea socială reprezintă un factor motivațional al creșterii conștiinciozității sau al realizării. De asemenea s-a constat că elevii supradotați sunt mai ordonați și mai puțin impulsivi față de copiii din grupul de control, diferența fiind semnificativă statistic în cazul grupei de vârstă ani. De asemenea în cercetările anterioare se arată că impulsivitatea corelează negativ cu inteligența (Kuntsi, et al., 2004; Lynam et al., 1993; Vigil-Colet & Morales Vives, 2005). Acești copii pot fi deranjați de dezordine și de impulsivitatea celorlați copii mai ales că în ceea ce privește nevrotismul scorurile au fost mai scăzute. Deschiderea spre experiență În ceea ce privește Deschiderea_spre_experiență, s-au obținut diferențe semnificative statistic între copiii supradotați și eșantionul normativ/de control acest lucru fiind confirmat de cercetările anterioare a lui Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I. (2011). Deși studiile anterioare au arătat că Deschiderea_spre_experiență corelează pozitiv cel mai puternic cu Inteligența, dintre cei cinci factori ai personalității (DeYoung,2012), totuși în cazul cercetării de față s-au obținut corelații pozitive dar nesemnificative pentru ambele categorii de vârstă. În cadrul acestei scale a Deschiderii_spre_experiență s-a constatat că elevii supradotați au obținut scoruri semnificativ mai mari la scala Înțelegere, pentru ambele categorii de vârstă. Așadar copiii supradotați sunt mult mai interesați să cunoască, să înțeleagă, să observe și să experimenteze indiferent de vârsta pe care o au. Astfel cu cât nivel de supradotare este mai mare cu atât sunt mai avizi de cunoaștere, aspect confirmat statistic de corelația pozitivă dintre IQ și înțelegere, semnificativă statistic pentru copiii de 7-10 ani. La copiii mai mari (11-14 ani) s-au constatat diferențe semnificative la scala Căutarea_aventurii, în sensul în care supradotații sunt capabili să-și asume riscuri sau să se angreneze în activități riscante mai mult decât alți copii. Rămâne de studiat în 42

43 cercetări viitoare dacă supradotații își asumă aceste riscuri tocmai din dorința de a fi acceptați. Totuși este de luat în calcul că scorul mai mare la această scală în cazul copiilor supradotați care sunt la început de adolescență poate reprezenta un potențial risc. De asemenea nu este de neglijat faptul că elevii supradotați au o senzorialitate mult mai mare decât ceilalți copiii, aspect confirmat și în cercetarea de față. Totuși rezultate semnificative statistic s-au obținut doar în cazul copiilor cu vârste între 11 și 14 ani (t(34)=6,178; p>0,05; 95% CI [5,82; 11,54] ). Având în vedere că senzorialitatea excesiva poate duce la probleme funcționale incluzând probleme emoționale, copiii supradotați de ani pot fi mai vulnerabili la o varietate de factori psihici, psihologici şi psihosociali. Agreabilitate Agreabilitatea este de departe scala la care s-au obținut cele mai interesante rezultate. Astfel copiii supradotați cu vârste între 7 și 10 ani sunt mai puțini agreabili decât cei din grupul normal deși datele nu sunt semnificative statistic. Totuși există corelații negative semnificative între inteligență și agresivitate (r(34)=-0,444; p>0,05), fapt neconfirmat de studiile anterioare. Acest lucru reprezintă un risc major pentru copii supradotați de 7-10 ani și de aceea este absolut necesar ca la această vârstă să se asigure cadru educativ necesar prin care sa li se dezvolte calitățile moral-etice necesare unei bune integrări sociale. În ceea ce privește copiii mai mari de ani rezultatele sunt contradictorii față de grupa de vârstă 7-11 ani, copiii supradotați fiind semnificativ statistic mai agreabili decât copiii din eșantionul normativ. Markon a arătat că agresivitatea marchează polul negativ al Agregabilității (Markon et al., 2005) iar în cazul cercetării de față, una din cele trei scale corespunzătoare Agregabilității este Agresivitatea. Deși pentru copiii de 7-10 ani agresivitatea a fost mai mare în rândul copiilor supradotați totuși rezultatele nu au fost semnificative statistic. În schimb în rândul copiilor de ani, supradotații au obținut scoruri mai mici pe această scală. Interesant este faptul că tot pentru această vârstă de copii s-a obținut o corelație pozitivă între Inteligență și Agresivitate (r(34)=0,404; p>0,05) în rândul copiilor supradotați, ceea ce arată totuși faptul că elevii cu scoruri mai ridicare ale inteligenței au un grad mai mare de agresivitate. De aceea se impune o privire foarte atentă a modului în care copiii supradotați sunt educați și mai ales modul în care această agresivitate este transformată prin educație, astfel încât acești copii să devină cea mai mare şi mai valoroasă resursă umană. Acest lucru este sprijinit și de faptul că supradotații sunt mai altruiști decât copiii fără abilități normale, în special în cazul copiilor de ani unde rezultatele sunt semnificative statistic (t(34)=4,85; p>0,05; 95% CI [4,05;9,89]). De asemenea calitățile de lider ale acestor copii sunt reflectate de scorurile mai mari la scala Dominanță, diferențe semnificative obținându-se totuși doar în rândul copiilor supradotați de ani. 43

44 Profilul de personalitate al copilului supradotat În cercetarea de față s-a constat că profilul de personalitate al copilului supradotat diferă de la o categorie de vârstă la ala, în sensul că pentru copilul supradotat de 7-10 s-au obținut diferențe semnificative doar pentru câteva scale de personalitate, în timp ce pentru 7-11 ani s-au obținut diferențe semnificative pentru majoritatea scalelor de personalitate. Astfel, cercetătorii au găsit necesar să facă o detaliere separată a profilului copilului supradotat pentru cele două categorii de vârstă. Profilul de personalitate al copilul cu vârste între 7 și 10 ani Rezultatele cercetării conduc la concluzia că pentru această categorie de vârstă se desprind doar câteva caracteristici definitorii de personalitate. Astfel copilul supradotat de 7-10 ani: - Este mai sociabil și mai vorbăreț decât ceilalți copii și se simte bine în compania lor, în grup ia inițiativă și îi place să aibă mulți prieteni. De asemenea își face cu ușurință prieteni noi. - Poate fi foarte interesat de descoperiri științifice, sau preocupat de activități artistice, îi place să citească mult, preferă mai mult decât ceilalți copiii contactul cu natura. - Este foarte curios și înclinat spre a pune întrebări dorind să înțeleagă legăturile care există între lucruri, evenimente sau situații. - Are dorința acerbă de a experimenta și de a căuta activ semnificații în mediul înconjurător. - Își fixează obiective înalte dar realiste, preia cu ușurință responsabilitatea personală în rezolvarea problemelor, calculează cu grijă riscurile, are motivații puternice intrinsece. În concluzie acest copiii le este necesară o educație extracurriculară care să le asigure satisfacerea și dezvoltarea potențialului lor într-un mediu care să-i potențeze. Profilul de personalitate al copilul cu vârste între 11 și 14 ani Având în vedere diferențele semnificative între copiii supradotați și cei din eșantionul normativ se poate contura un profil detaliat al copilului supradotat de ani. Interpretarea profilul copilului supradotat se face plecând de la nivelurile dimensiunilor Big-Five, putând fi enunțat astfel: E+, A+, C+, N+, O+. Astfel copilul supradotat: - Este mai extravert decât alți copiii, mai sociabil, are o fluență verbală mai mare, se simte bine în colectivitate, este pozitiv, preferă să lucreze în echipă și are încredere în ceilalți. - Caută să evite conflictele, este mai interesat de nevoile altora și preferă anonimatul, este mult mai puțin competitiv. - Are o nevoie sporită de perfecțiune, este mai ordonat și mai orientat spre atingerea obiectivelor. - Are o emoționalitate accentuată, uneori temătoare. 44

45 - Preferă imaginile de ansamblu și ignoră detaliile, este foarte creativ și îi place schimbarea. Această primă impresie poate fi finisată cu ajutorul rezultatelor obținute punctual pe scale. Astfel în ceea ce privește extraversia, scalele Afiliere, Exhibiție și Joacă arată că copilul supradotat - Este sociabil și comunicativ, - Reacționează cu ușurință din punct de vedere interpersonal și caută afilierea socială mai mult decât alți copii, - Este orientat mult mai mult spre joacă decât spre activități austere și sobre, însă manifestă un control puternic asupra comportamentul care l-ar putea pune în centrul atenției, poziție pe care dorește să o evite (fapt confirmat și de scorul mic la Recunoaștere_Socială). În ceea ce privește dimensiunea Agreabilitate, copilul supradotat: - Este cu adevărat o persoană ne-agresivă, calmă, reținută însă este mai dominant, mai autoritar, mai persuasiv dar și mai asertiv ca alți copii. - Este mai altruist, dorind să ajute alte persoane aflate în nevoie, dar și plantele și animalele. Conștiinciozitatea este dominată de un scor mult mai scăzut la Impulsivitate ceea ce denotă o persoană controlată care nu se înfurie și nu își pierde uşor echilibrul, nu acționează sub impulsul momentului și întotdeauna chibzuiește dacă este bine să facă sau nu un anumit lucru. În plus copilul supradotat: - Încearcă mai mult decât alți copiii să-și depășească limitele și pe de altă parte este dispus să renunțe la plăcere și joacă pentru a-și îndeplini obiectivele. - Este mai ordonat și mai disciplinat decât ceilalți copii. Așadar copilul supradotat are o conștiinciozitate proactivă, bazată pe motivații intrinsece și pe autocontrol și gândire structurată și ordonată. Originalitatea copilului supradotat excelează în mod deosebit prin aceea că este mai curios decât alți copii, având interese științifice și intelectuale (scor semnificativ mai mare pe scala Înțelegere), precum și de interesele artistice și estetice bine conturate (scor semnificativ mai mare pe scala Se). Pe de altă parte copilul supradotat este atras de aventură mai mult decât ceilalți copii, fiind caracterizat de lipsa de griji pentru propria siguranță sau sănătate. Copilului supradotat îi place să interacționeze cu natura, animalele și tot ceea ce îi poate stimula simțurile Limite și direcții viitoare Cercetarea de față are o serie de limite inerente pe care le-am identificat, dar fără ca acestea să aibă efecte semnificative asupra concluziilor obţinute din analizele efectuate. La prima vedere, o limită care reiese din acest studiu este faptul că pentru categoria de vârstă 7-11 ani cercetarea a fost realizată pe un eșantion de control de 30 de copii, spre deosebire de copiii din a doua categorie de vârstă unde studiul a fost realizat pe un eșantion normativ mult mai mare. De aceea o direcție viitoare ar putea fi repetarea studiului pentru un eșantion normativ. 45

46 De asemenea factorii de personalitate pot diferi semnificativ de la un an la altul. În cercetarea de față s-a ținut cont de acest aspect doar din prisma celor două clase de vârstă raportate la ciclul primar (copii cu vârste între 7 și 10 ani) și ciclul gimnazial (copii cu vârste între 11 și 14 ani). O posibilă direcție viitoare ar putea fi studierea personalității copilului supradotat pentru clasele de studiu primare, respectiv gimnaziale. În plus ar putea fi făcut un studiu longitudinal care să arate evoluția profilului de personalitate a copilului supradotat în timp. Personalitatea copilului supradotat poate fi puternic diferită în funcție de gen, ceea ce ar putea constitui o limitare a acestui studiu, cercetarea de față neluând în calcul acest aspect. O cercetare viitoare ar putea trata personalitatea copilului supradotat funcție de gen. 46

47 4. BIBLIOGRAFIE - Ackerman, P. L., & Heggestad, E. D. (1997). Intelligence, personality, and interests: Evidence for overlapping traits.psychological Bulletin, 121, Benito, Y. (2003)., Copiii supradotaţi, Editura. Polirom, București - Bogdan, T., (coord.), (1981), Copiii capabili de performanţe, Caiete de pedagogie modernă, vol. 9, Editura Didactic ă şi Pedagogic ă, Bucure şti - Chamorro-Premuzic, T., & Furnham, A. (2008). Personality, intelligence and approaches to learning as predictors of academic performance. Personality and Individual Differences, 44, Colceag F. (2011) -., Note de curs Școala de Excelență - Creţu, C., 1997, Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom - DeYoung, C. G. (2011). Intelligence and personality. The Cambridge handbook of intelligence, Freeman, J. (2001). Gifted children grown up. Routledge. - Gere, DR., Capps, SC., Mitchell, DW., & Grubbs, E. (2009). Sensory sensitivities of Gifted children. American Journal of Occupational Therapy, 63, Gottfredson, L.S. (1997b). Why g matters: The complexity of everyday life. Intelligence, 24, Higgins, D. M., Peterson, J. B., Pihl, R. O., & Lee, A. G. (2007). Prefrontal cognitive ability, intelligence, Big-Five personality, and the prediction of advanced academic and workplace performance. Journal of personality and social psychology, 93(2), Hollingworth, L. (1942). Children above 180 IQ. The Teachers College Record, 44(1), Jigău, M., 1994, Copiii supradotaţi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi tehnică - Larousse (2006) Marele dicţionar al psihologiei, Editura. Trei, București - Luca A. (2012) - Note de curs Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei - Markon, K. E., Krueger, R. F., & Watson, D. (2005). Delineating the structure of normal and abnormal personality: An integrative hierarchical approach. Journal of Personality and Social Psychology, 88, Martin, L. T., Burns, R. M., & Schonlau, M. (2010). Mental disorders among gifted and nongifted youth: A selected review of the epidemiologic literature. Gifted Child Quarterly, 54(1), McCrae, R. R., Costa-P, T., Jr., Terracciano, A., Parker, W. D., Mills, C. J., De Fruyt, F., et al. (2002). Personality trait development from age 12 to age 18: Longitudinal, cross-sectional, and cross-cultural analyses. Journal of Personality and Social Psychology, 83, Nedelcea C. (2013) -., Note de curs Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei 47

48 - Noftle, E. E., & Robins, R. W. (2007). Personality predictors of academic outcomes: Big-Five correlates of GPA and SAT scores. Journal of personality and social psychology, 93(1), Olszewski-Kubilius, P. M., Kulieke, M. J., & Krasney, N. (1988). Personality dimensions of gifted adolescents: A review of the empirical literature.gifted Child Quarterly, 32(4), Popescu-Neveanu, P. (1978). Dictionar de psihologie. - Rinn, A. N. (2007). Effects of programmatic selectivity on the academic achievement, academic self-concepts, and aspirations of gifted college students. The Gifted Child Quarterly, 51(3), Sak, U. (2004). A synthesis of research on psychological types of gifted adolescents. Prufrock Journal, 15(2), Stănescu, M., L., Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi,ed. Polirom, Sternberg, R. J., & Kaufman, S. B., Eds. (2011). The Cambridge handbook of intelligence (pp. pp ). New York: Cambridge University Press. - Sword, L. (2001). Psycho-social Needs: Understanding The Emotional, Intellectual and Social Uniqueness Of Growing Up Gifted (accesat la data de ) - Sword, L. Gifted children: Emotionally immature or emotionally intense? (accesat la data de ) - Terman, L. M. (1925). Genetic studies of genius. Mental and physical traits of a thousand gifted children. - Terrassier, J. G. (1985). Dyssynchrony uneven development. în J. Freeman (Ed.), The psychology of gifted children (pp ). New York: John Wiley - Vigil-Colet, A., & Morales-Vives, F. (2005). How impulsivity is related to intelligence and academic achievement. The Spanish Journal of Psychology, 8, Wolf, M. B., & Ackerman, P. L. (2005). Extraversion and intelligence: A metaanalytic investigation. Personality and Individual Differences, 39, Zeidner, M., & Matthews, G. (2000). Intelligence and personality. în R. J. Sternberg (Ed.),Handbook of intelligence(pp ). New York: Cambridge University Press - Zeidner, M., & Shani-Zinovich, I. (2011). Do academically gifted and nongifted students differ on the big-five and adaptive status? some recent data and conclusions. Personality and Individual Differences, 51(5), ( 48

49 6. ANEXE Anexa 1 Prelucrări statistice 7-10ani Reușită Afiliere Agresivitate Autonomie Dominanta Rezistenta Exhibitie Cautarea_ aventuriii Impulsivitate Altruism Ordine Joaca Senzorialitare Recunoastere_ Sociala Nevoia_de_ ajutorare Intelegere Supradotati Nu/Da N Mean Std. Deviation Std. Error Mean ,70 7,94 1, ,26 7,81 1, ,40 6,84 1, ,81 6,45, ,73 6,58 1, ,02 8,13 1, ,50 10,21 1, ,63 8,63 1, ,73 8,34 1, ,21 8,36 1, ,67 10,58 1, ,30 8,34 1, ,97 11,37 2, ,95 12,34 1, ,86 10,44 1, ,83 10,49 1, ,73 7,81 1, ,09 7,46 1, ,03 7,28 1, ,18 6,93 1, ,80 7,45 1, ,91 8,10 1, ,10 7,16 1, ,21 7,63 1, ,20 8,99 1, ,51 7,79 1, ,80 10,03 1, ,72 10,82 1, ,00 9,43 1, ,84 9,55 1, ,53 7,65 1, ,25 6,92 1,05 49

50 Nevrotism Extraversie Deschidere_la_ experienta Agreabilitate Constinciozitate Supradotati Nu/Da N Mean Std. Deviation dimension 1 dimension 1 dimension 1 dimension 1 dimension 1 Std. Error Mean ,77 12,21 2, ,56 14,33 2, ,50 19,19 3, ,98 21,19 3, ,77 29,44 5, ,23 26,01 3, ,57 14,63 2, ,95 15,12 2, ,43 20,49 3, ,37 23,59 3,59 Reușită Afiliere Agresivitate Autonomie Dominanta Rezistenta Exhibitie Cautarea_aventuriii Impulsivitate Altruism Ordine Joaca Supradotati Nu/Da Tests of Normality Shapiro-Wilk Statistic df Significance 1,955 30,228 2,935 43,017 1,901 30,009 2,928 43,010 1,878 30,003 2,851 43,000 1,974 30,645 2,981 43,690 1,962 30,347 2,935 43,017 1,981 30,847 2,990 43,965 1,896 30,007 2,939 43,025 1,957 30,263 2,982 43,713 1,931 30,051 2,943 43,034 1,922 30,030 2,937 43,021 1,949 30,160 2,946 43,042 1,958 30,274 2,966 43,224 50

51 Senzorialitare Recunoastere_Sociala Nevoia_de_ajutorare Intelegere Devianta Nevrotism Extraversie Deschidere_la_experienta Agreabilitate Constinciozitate dimension 1 a. Lilliefors Significance Correction *. This is a lower bound... 1,940 30,091 2,899 43,001 1,940 30,090 2,922 43,006 1,948 30,147 2,932 43,013 1,951 30,181 2,932 43,014 1,550 30,000 2,785 43,000 1,979 30,791 2,967 43,250 1,968 30,496 2,967 43,253 1,967 30,469 2,987 43,898 1,977 30,732 2,941 43,029 1,974 30,661 2,965 43,211 51

52 52

53 53

54 54

55 55

56 Reușită Afiliere Agresivit ate Autonomie Dominanta Rezistenta Exhibitie Cautarea_ aventuriii Mann-Whitney U 430, , , , , , , ,500 Wilcoxon W 895, , , , , , , ,500 Z -2,414-1,910 -,523-1,246-1,613 -,107-1,061-1,251 Asymptotic Significance (2-tailed),016,056,601,213,107,915,289,211 Impulsivitate Altruism Ordine Joaca Senzorialitare Recunoastere _Sociala Nevoia_de_ ajutorare Intelegere Mann-Whitney U 620, , , , , , , ,500 Wilcoxon W 1566, , , , , , , ,500 Z -,275 -,028 -,669-1,729-1,615 -,741-2,408-2,026 Asymptotic Significance (2-tailed),783,978,504,084,106,459,016,043 56

57 t df Sig(2-tailed)... Indep Test... t-test for Equality... Mean Differenc e Std. Error Diff... 95% Confidence Interval of the Difference Lower Nevrotism Equal variances... -1,491 71,140-4,791 3,213-11,199 1,616 Not Equal variances -1,534 68,090,130-4,791 3,123-11,023 1, Extraversie Equal variances... -2,159 71,034-10,477 4,854-20,155 -,799 Not Equal variances -2,197 66,223,032-10,477 4,768-19,996 -, Deschidere_l Equal variances... -2,061 71,043-13,466 6,535-26,496 -,436 a_experienta Not Equal variances -2,015 57,429,049-13,466 6,682-26,844 -, Agreabilitate Equal variances... 1,299 71,198 4,613 3,550-2,466 11,692 Not Equal variances... 1,307 63,856,196 4,613 3,529-2,437 11,664 Constinciozi Equal variances... -1,116 71,268-5,939 5,324-16,554 4,676 tate Not Equal variances... -1,144 67,546,257-5,939 5,191-16,298 4,421 Upper 57

58 Correlations IQ Nevrotism Extraversie Deschidere_la_ experienta Agreabilitate Constinciozitate IQ Pearson Correlation 1,239,217,218 -,444 **,342 * Significance(2-tailed),123,162,160,003,025 N **. Correlation at 0.01(2-tailed):... *. Correlation at 0.05(2-tailed):... Spearman's rho IQ Spearman's rho IQ Reușită Correlation Coefficient,441 ** Impulsivitate Correlation Coefficient -,030 Significance (2-tailed),003 Significance (2-tailed),849 N 43 N 43 Afiliere Correlation Coefficient,051 Altruism Correlation Coefficient -,270 Significance (2-tailed),745 Significance (2-tailed),080 58

59 N 43 N 43 Agresivitate Correlation Coefficient,155 Ordine Correlation Coefficient,215 Significance (2-tailed),322 Significance (2-tailed),166 N 43 N 43 Autonomie Correlation Coefficient,187 Joaca Correlation Coefficient,346 * Significance (2-tailed),231 Significance (2-tailed),023 N 43 N 43 Dominanta Correlation Coefficient,477 ** Senzorialitare Correlation Coefficient,095 Significance (2-tailed),001 Significance (2-tailed),544 N 43 N 43 Rezistenta Correlation Coefficient,332 * Recunoastere_Sociala Correlation Coefficient,093 Significance (2-tailed),030 Significance (2-tailed),552 N 43 N 43 Exhibitie Correlation Coefficient,044 Nevoia_de_ajutorare Correlation Coefficient,297 Cautarea_ aventuriii Significance (2-tailed),780 Significance (2-tailed),053 N 43 N 43 Correlation Coefficient,171 Intelegere Correlation Coefficient,378 * Significance (2-tailed),274 Significance (2-tailed),012 N 43 N 43 59

60 Anexa 2 Prelucrări statistice ani Descriptive Statistics N Mean Std. Deviation Extraversie ,15 17,941 Agreabilitate ,97 16,008 Constinciozitate ,79 26,592 Nevrotism 34 62,06 14,616 Deschidere_la_experie ,74 26,967 nta Valid N (listwise) 34 Descriptive Statistics N Mean Std. Deviation Reușită 34 41,18 8,444 Afiliere 34 43,21 7,214 Agresivitate 34 21,09 8,625 Autonomie 34 33,91 9,265 Dominanta 34 33,00 7,105 Rezistenta 34 33,38 7,536 Exhibitie 34 28,62 9,287 Cautarea_aventuriii 34 30,85 11,293 Impulsivitate 34 23,94 8,676 Altruism 34 43,06 8,366 Ordine 34 36,18 9,584 Joaca 34 37,32 7,227 Senzorialitare 34 44,29 8,197 Recunoastere_Sociala 34 24,21 9,828 Nevoia_de_ajutorare 34 37,85 9,245 Intelegere 34 42,68 7,865 Valid N (listwise) 34 60

61 61

62 62

63 63

64 64