REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Transcription

1 NESECRET Exemplar nr. MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE CAROL I Dragoș Adrian BANTAȘ REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CONTRIBUȚII ALE BUNEI GUVERNĂRI LA NIVEL NAȚIONAL PENTRU CONSOLIDAREA SECURITĂȚII ÎN SPAȚIUL EUROATLANTIC Conducător de doctorat: Col (r) prof.univ.dr. Constantin IORDACHE - Bucureşti, 2018

2 Pagină albă 2 din 48

3 CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT INTRODUCERE... 5 CAPITOLUL 1 SECURITATEA NAȚIONALĂ, EUROPEANĂ ȘI EUROATLANTICĂ. EVOLUȚII ISTORICE ȘI TENDINȚE ABORDĂRI DOCTRINARE ALE CONCEPTULUI DE SECURITATE DIMENSIUNILE SECURITĂȚII DIMENSIUNEA MILITARĂ A SECURITĂȚII DIMENSIUNEA POLITICĂ A SECURITĂŢII DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A SECURITĂȚII DIMENSIUNEA SOCIETALĂ A SECURITĂŢII DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ A SECURITĂŢII SECURITATEA NAȚIONALĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN ȘI EUROATLANTIC SECURITATEA NAŢIONALĂ DELIMITĂRI CONCEPTUALE TRANSFORMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂȚII EUROPENE VALENȚE NOI ALE SECURITĂȚII EUROATLANTICE RISCURI, PERICOLE ȘI AMENINȚĂRI CONTEMPORANE LA ADRESA SECURITĂȚII STATELOR ȘI A ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE DIN SPAȚIUL EUROATLANTIC PERICOLUL REACTIVĂRII CONFLICTELOR ÎNGHEȚATE DIN PROXIMITATEA NATO ȘI UE CONFLICTUL DIN TRANSNISTRIA CONFLICTUL DIN UCRAINA AMENINȚĂRI TERORISTE LA ADRESA SECURITĂȚII STATELOR EUROATLANTICE EFECTELE ACTIVITĂȚII GRUPĂRILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ TRANSFRONTALIERĂ PENTRU SECURITATEA STATELOR DIN REGIUNEA EUROATLANTICĂ IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA SECURITĂȚII STATELOR DIN SPAȚIUL EUROATLANTIC CAPITOLUL 2 BUNA GUVERNARE ABORDĂRI CONCEPTUALE din 48

4 2.1. IMPORTANȚA MARILOR DESCOPERIRI GEOGRAFICE PENTRU DEZVOLTAREA STATELOR EUROPENE COLONIALE ABORDĂRI PRIVIND BUNA GUVERNARE ȘI BUNA ADMINISTRAȚIE LA NIVELUL STATELOR DIN SPAȚIUL EUROATLANTIC ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND BUNA GUVERNARE LA NIVELUL ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE DE SECURITATE PRINCIPALELE COORDONATE ALE UNUI STAT BINE GUVERNAT. CONTROLUL DEMOCRATIC ASUPRA SECTORULUI DE SECURITATE, COMBATEREA CORUPȚIEI ȘI BUNA ADMINISTRAȚIE CONTROLUL DEMOCRATIC ASUPRA SECTORULUI DE SECURITATE COMBATEREA CORUPȚIEI ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PROTECȚIA INFRASTRUCTURII CRITICE, DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ, PROTECȚIA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI PROTEJAREA MEDIULUI NATURAL CAPITOLUL 3 CORELAŢIA DINTRE BUNA GUVERNARE ȘI CONSOLIDAREASECURITĂŢII LA NIVEL NAŢIONAL, EUROPEAN ŞI EUROATLANTIC CORELAȚIA DINTRE BUNA GUVERNARE ȘI SECURITATE. PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA ROMÂNIEI. PRINCIPALELE REFORME POLITICE, JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE EFECTUATE ÎN ROMÂNIA DUPĂ REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE CONTRIBUȚII ALE BUNEI GUVERNĂRI LA NIVEL NAȚIONAL PENTRU CONSOLIDAREA SECURITĂȚII ÎN SPAȚIILE EUROPEAN ȘI EUROATLANTIC CONCLUZII ŞI PROPUNERI LISTA ABREVIERILOR BIBLIOGRAFIE LISTA ANEXELOR din 48

5 INTRODUCERE Ideea centrală a acestei lucrări a fost inspirată chiar de situația particulară a statului ai cărui cetățeni suntem, în care am parcurs procesul de educație și formare, în care ne desfășurăm activitatea profesională sau de cercetare și în care, în general vorbind, existăm. Această țară, România, și cetățenii care o locuiesc și o animă au parcurs și parcurg, dintotdeauna, o istorie dificilă și zbuciumată care se materializează inclusiv în contemporaneitate. Spunem acestea întrucât perioada istorică pe care o traversăm cuprinde, între altele, sfârșitul regimului comunist, tranziția către o societate democratică și o economie de piață, eforturile efectuate pentru accederea la structurile europene și euroatlantice, dobândirea calității de membru al lor și eforturile ulterioare pentru integrarea deplină. Integrarea, de altfel, spre deosebire de dobândirea calității de membru, care se realizează la capătul unui parcurs dificil, dar prin semnarea și ratificarea unui document, ceea ce poate fi localizat precis în timp și spațiu, este un proces continuu, fără limite temporale precise și dificil de caracterizat. Toate etapele menționate, respectiv tranziția economică și politică, eforturile pentru accederea în structurile europene și euro-atlantice și parcursul ulterior al țării au generat și generează atât oportunități și satisfacții, cât și dificultăți și frustrări. Astăzi, deși, în mod obiectiv, față de momentul de referință al anului 1990, pot fi identificate progrese certe în majoritatea aspectelor privind funcționarea societății românești, încă pot fi observate numeroase deficiențe și o parte semnificativă a populației consideră că starea actuală a României, în marea parte a domeniilor analizate, nu corespunde așteptărilor lor. În lumina celor afirmate mai sus, motivația alegerii temei noastre este constituită de aspirația firească de a înțelege factorii care stau la baza decalajului de dezvoltare (și, implicit, a nivelului securității individuale și 5 din 48

6 colective de care se bucură cetățenii și statul ca întreg) al României și cel al statelor din vestul Europei și America de Nord, la care ne vom raporta în lucrarea noastră; de dorința de a înțelege evoluția istorică recentă a rolului României de consumator sau furnizor de securitate pentru regiunea euroatlantică și, în final, de a afla un posibil răspuns la întrebarea referitoare la direcțiile principale de acțiune care pot face din România un furnizor puternic de securitate la nivel regional și pentru cetățenii săi. În strânsă legătură cu aspectele anterior subliniate, noutatea temei este conferită de dimensiunea relativ redusă a studiilor referitoare la buna guvernare, cel puțin în spațiul științific autohton și, mai ales, a celor care își propun să conexeze noțiunile de bună guvernare și securitate, analizând relația dintre acestea. Abordarea unei astfel de teme, în peisajul universitar românesc este, considerăm noi, de bun augur. Pe de o parte, în ceea ce privește o bună parte din fundamentarea și dezvoltarea teoretică a cercetării noastre, literatura de specialitate română și străină oferă o vastă și valoroasă resursă bibliografică. Lucrările care se vor găsi în bibliografia cercetării noastre vor reflecta, în mare măsură, această realitate. Pe de altă parte, însă, noțiunea de bună guvernare nu beneficiază de o reflectare extinsă în literatura de specialitate autohtonă. Drept urmare, această direcție de cercetare prezintă, pentru noi, numeroase oportunități de valorificare. De asemenea, relația concretă dintre buna guvernare și securitatea spațiilor european și euro-atlantic prezintă oportunități chiar mai mari. Tocmai în valorificarea lor constă și oportunitatea lucrării noastre. De asemenea, sperăm noi, această lucrare poate deschide perspective suplimentare de cercetare, rezultate, mai ales, din ultima parte a sa, întrucât cercetarea evenimentelor recente din istoria României, din perspectiva impactului lor pentru securitatea României și a organizațiilor din care face parte, este, putem spune astfel, la început, așadar orice contribuții suplimentare de valoare pot aduce un beneficiu substanțial acestei nișe a științelor securității. 6 din 48

7 Actualitatea temei alese este conferită de racordarea ei la tendința remarcată în literatura străină de analizare a factorilor care au contribuit și contribuie la dezvoltarea, succesul sau insuccesul statelor și de dezvoltarea unui curent de cercetare în spațiul autohton, referitor la impactul calității guvernării asupra parcursului societății românești. Practic, considerăm că perioada de timp scursă de la Revoluția din Decembrie 1989, aderarea la principalele organizații politice și de securitate euroatlantice și conectarea la fluxurile mondiale de cunoaștere ne permite să evaluăm o parte din consecințele evenimentelor istorice recente din țara noastră, alături de impactul extern al acestora și să efectuăm o serie de prognoze pentru viitor. Oportunitatea cercetării temei alese se află în strânsă legătură cu dezvoltarea studiilor privitoare la buna guvernare, în cadrul instituțiilor de învățământ cu preocupări în domeniul științelor securității (spre exemplu, în cadrul Universității Naționale de Apărare Carol I, disciplina Buna guvernare a fost introdusă în planurile de învățământ pentru anul universitar ) și cu eforturile comunității academice din România, din domeniul științelor securității și nu numai, de a dezvolta (în special prin programe de studii de licență, masterat și doctorat, conferințe de specialitate, publicarea de lucrări și nu numai) o cultură de securitate solidă și adecvată unei societăți căreia i-a sosit timpul să-și asume rolul de furnizor de securitate specific unui membru al NATO și UE. În acest context, considerăm că demersul nostru de a cerceta conexiunea dintre buna guvernare și securitate nu este lipsit de interes, el abordând o nișă care până în momentul de față nu a fost puternic exploatată, de aici rezultând și importanța sa. Având în vedere specificul său, considerăm că tema noastră poate fi plasată aromonios în contextul cercetărilor ştiinţifice în domeniul securității naționale şi în context inter şi transdisciplinar. Pe parcursul lucrării noastre, vom încerca să asigurăm o abordare pe cât posibil interdisciplinară, însă ne vom 7 din 48

8 axa, dată fiind, de altfel, și pregătirea noastră principală, pe aspectele juridice ale domeniului abordat, completându-le cu noțiuni din sfera istoriei, a relațiilor internaționale și a altor discipline relevante. Considerăm important de precizat și că, pentru a evita formulările uneori vagi și cu caracter politic din multe documente contemporane, emanând de la organizații guvernamentale sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, preferăm o abordare istorică, care să sublinieze ceea ce a însemnat bună sau rea guvernare de-a lungul timpului, în cazul celor mai relevante societăți umane. Ipoteza de cercetare principală a lucrării noastre este existența unei relații directe între calitatea guvernării și nivelul de securitate al unui stat. Mai exact, credem noi, o bună guvernare, la nivel național, contribuie la progresul statului spre asigurarea securității sale și a cetățenilor săi și obiectivul principal este acela de a afla dacă existența unei astfel de relații se verifică sau nu. Pornind de la aceasta vom încerca, pe parcursul lucrării noastre, să identificăm contribuțiile principale ale bunei guvernări la nivel național pentru securitatea spațiilor și organizațiilor din care statele fac parte (în cazul nostru, vom restrânge cercetarea la spațiile european și euroatlantic), întrucât considerăm că, într-o lume globalizată, cu un nivel ridicat de interdependență între actorii internaționali, deficiențele în securitatea unui actor pot avea impact asupra celorlalți și, invers, atingerea stării de securitate de către un actor poate influența, în mod pozitiv, securitatea celorlalți. Cu alte cuvinte, credem noi, statele pot deveni furnizori de securitate sau exportatori de tensiune, de insecuritate, și, pe parcursul lucrării noastre, vom explica principalele moduri în care se realizează acest lucru, ceea ce reprezintă un alt obiectiv al cercetării noastre. În ceea ce privește direcțiile de cercetare științifică, prima dintre ele a vizat problematica securității naționale, europene și euroatlantice, în prezent și în perspectivă. În cadrul acesteia am prezentat o serie de abordări doctrinare ale conceptului de securitate, apoi am prezentat problema securității în context 8 din 48

9 european și euroatlantic, încercând să prezentăm conceptele menționate și să efectuăm o diferențiere între ele. În continuare, ne-am referit la o serie de riscuri și amenințări provocate de conflictele regionale la adresa securității europene și euroatlantice, precum și la amplificarea pericolului prezentat de actele de terorism și de proliferarea rețelelor de criminalitate organizată transfrontalieră pentru securitatea statelor din spațiile analizate sau la efectele schimbărilor climatice asupra securității ecologice regionale. În cadrul celei de-a doua direcții de cercetare, axată pe studiul bunei guvernări, am abordat aspecte legate de definirea și prezentarea statului și a sistemului politic, definirea și explicarea conceptului de bună guvernare, prezentarea principiilor bunei guvernări, precum și explicarea politicilor și strategiilor naționale pentru o guvernare eficientă, în scopul realizării obiectivelor de securitate, în concordanță cu parametrii bunei guvernări la nivelul U.E. De asemenea, în cadrul acestei direcții de cercetare am abordat și chestiuni legate de vulnerabilități asociate cu guvernarea ineficientă. În continuare, cea de-a treia și ultima direcție de cercetare s-a preocupat de aspecte legate de corelația dintre buna guvernare și realizarea securității la nivel național, european și euroatlantic. În cadrul ei ne-am axat pe prezentarea relației concrete dintre buna guvernare și securitatea națională, influența bunei guvernări naționale asupra securității europene și efectele bunei guvernări asupra securității în spațiul euroatlantic. Din cele expuse mai sus decurge, de asemenea, și alegerea principalei metode de cercetare utilizate, și ne referim aici la cercetarea bibliografică. Am optat pentru metoda specificată întrucât, date fiind specificul temei și limitările menționate, prezintă cel mai ridicat grad de adecvare la cercetarea propusă. În efectuarea demersului nostru am încercat, ori de câte ori este posibil, să acordăm preferință surselor primare și, în măsura în care nu ne-au fost accesibile, celor secundare. De asemenea, pentru completarea lor și pentru 9 din 48

10 înțelegerea aprofundată a acestora, am beneficia de ajutorul oferit de doctrina de specialitate. Ne-am așteptat ca, la sfârșitul cercetării noastre, să constatăm că, între securitatea statelor și cea a complexelor din care fac parte există o relație simbiotică, fiecare influențându-le pe celelalte. În ce mod se realizează acest lucru am fost în măsură să explicăm pe parcursul cercetării. Totuși, având în vedere referirile consistente la noțiunea de bună guvernare, o abordare completă a impactului acesteia ar fi necesitat efectuarea unor cercetări sociologice aprofundate, de teren. În ceea ce ne privește, neavând la dispoziție resursele necesare unor astfel de cercetări, ne-am limitat la studierea aspectelor teoretice ale temei noastre și am recurs, acolo unde a fost posibil, la cercetări deja efectuate. De asemenea, având în vedere apropierea în timp a unor evenimente la care am făcut referire în studiul nostru, detaliile și consecințele lor este posibil să nu fie, încă, pe deplin elucidate. Am considerat cele menționate atât drept limite ale cercetării, cât și drept posibilități de dezvoltare a acesteia, în viitor. De asemenea, un alt aspect pe care îl considerăm o limită a cercetării noastre este reprezentat de limitele de spațiu și de cerințe de formă ale acestui demers, care nu permit abordarea pe larg a variatelor aspecte care țin de tema noastră, o temă foarte vastă, de altfel. Considerăm, din motivul de față, că se impune realizarea, în cel mai scurt timp posibil, a unei versiuni adăugite ale acestei lucrări, eliberate de constrângerile menționate. În ceea ce privește indicatorii utilizați, aceștia sunt explicați, pe larg, în Capitolul final al lucrării noastre, dar îi vom enumera, pe scurt și aici. Astfel, pentru calitatea guvernării, am optat pentru preluarea indicatorilor utilizați de Banca Mondială, în cadrul proiectului Worldwide Governance Indicators (Indicatori Mondiali ai Guvernării, în traducere proprie). În ceea ce privește dimensiunea militară a securității, în acest sens avem la dispoziție datele privind puterea militară a statelor, prezentate de site-ul 10 din 48

11 Pentru dimensiunea politică a securității am utilizat valorile prezentate de site-ul (care, la elaborarea propriului index al stabilității politice a statelor, utilizează valori ale altor indici, extrași din surse multiple, precum Economist Intelligence Unit, World Economic Forum sau Politcal Risk Services).În ceea ce privește următoarea dimensiune a securității, cea economică, pe aceasta o vom analiza utilizând drept indicator Indicele Dezvoltării Umane. În final, pentru dimensiunea ecologică a securității, am optat pentru utilizarea instrumentului Earth Security Index (ESI). Datele rezultate din acestea le-am coroborat cu cele din raportul Global Peace Index aferent anului din 48

12 CAPITOLUL I SECURITATEA NAȚIONALĂ, EUROPEANĂ ȘI EUROATLANTICĂ. EVOLUȚII ISTORICE ȘI TENDINȚE După cum am precizat mai sus, în Capitolul I al lucrării noastre ne-am propus să abordăm diferite aspecte cu privire la securitate, în ansamblul ei, precum și la noțiunile de securitate şi apărare naţională sau securitate şi apărare colectivă, atât din punct de vedere conceptual, cât şi din cel al modului de transpunere în realitate. Ne-am propus să identificăm și riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale şi colective, întrucât lor trebuie să le ofere statele și organizațiile pe care acestea le creează un răspuns, pentru a putea spera să atingă starea de securitate. La combaterea lor, credem noi, servește buna guvernare, la nivel național, și starea de securitate, rezultată din combaterea lor, este exportată de către state la nivelul construcțiilor și arealurilor din care fac parte. Înainte de a proceda, însă, la a analiza corelația menționată, a fost de datoria noastră să prezentăm fundamentarea teoretică a demersului nostru, care constă în prezentarea principalelor concepte utilizate, cu respectarea limitelor spațiale firești ale unei astfel de expuneri. În consecință, prima noțiune al cărei conținut l-am explicat în Capitolul I, este cea de securitate, întrucât aceasta poate fi considerată un element central al lucrării noastre, la care ne-am raportat raporta în repetate rânduri, pe parcursul capitolelor și secțiunilor acesteia. În concluzia acestui demers, fără a încerca să oferim o definiție proprie a securității, întrucât am operat cu mare parte din accepțiunile prezentate în Capitolul I pe parcursul lucrării, putem spune că securitatea reprezintă, într-o abordare simplistă, lipsa relativă a războiului ori capacitatea de a face față unei agresiuni, fie ea externă, internă sau mixtă. Dezvoltând, am ajuns la concluzia că putem înțelege securitatea și drept capacitatea unei națiuni de a-și promova interesele, însă, în acest caz, am avea de înfruntat dificultatea definirii noțiunii 12 din 48

13 de interes național, care pune aceleași probleme ca cea de securitate. Din punct de vedere economic și social, securitatea poate fi capacitatea de asigurare a bunăstării viitoare sau salvgardarea stilului de viață acceptabil al cetățenilor, însă, căutând a identifica un numitor comun al definițiilor identificate, este vorba despre capacitatea unui actor de a gestiona amenințările existente în așa fel încât să nu fie nevoie să-și sacrifice valori importante pentru ele, inclusiv identitatea, cultura, religia și alte trăsături definitorii, în condițiile schimbărilor inevitabile survenite în urma evoluției condițiilor istorice. Am mai identificat faptul că statele (actori de bază ai relațiilor internaționale și subiecți primari ai dreptului internațional, constituind nivelul fundamental de analiză din lucrarea noastră) și societățile din care acestea sunt formate și a căror existență o sprijină și-au construit, de-a lungul timpului, un sistem de valori. Desigur, aceste valori variază. Sub influența factorilor interni și externi ele pot evolua în timp. Dar, în oricare moment al existentei societății sau statelor, ele au un set de valori, la care reprezentanții acestora și majoritatea corpului social aderă. În general, statele au tendința de a-și proteja valorile fundamentale. Indiferent că acestea se manifestă sub forma intereselor naționale, a obiectivelor de țară, a programelor de acțiune sau a normelor de drept constituțional, administrativ, civil, penal (și contravențional, asimilat) ș.a.m.d, ele există și societățile le consideră important de aparat. Desigur, diferite părți din aceste societăți pot dori, cum am sugerat deja, schimbarea acelor valori. Atâta timp cât nu reușesc sau ponderea lor este prea redusă, nu sunt reprezentative pentru analiza noastră. Dacă reușesc, valorile lor devin valorile statului. La adresa acestor valori, statele resimt existența unor amenințări sau a unor riscuri de perturbare. Din acest moment, se deschid două posibilități de analiză, una subiectivă și una obiectivă. În cea subiectivă, percepția statelor asupra propriei securități determină existența stării de securitate. Deci, în această accepțiune, securitatea este convingerea statelor ca pot face față încercărilor de lezare a propriilor 13 din 48

14 valori. În cea obiectivă, securitatea desemnează însăși capacitatea statelor de a combate riscurile sau amenințările la adresa valorilor la care am făcut referire. Statele urmăresc securitatea, aceasta este o constantă, dar modul în care o înțeleg poate fi diferit. Ele pot considera că se află în stare de securitate atunci când interesele lor sunt realizate, indiferent cum sunt acestea definite. Sau pot considera că au realizat dezideratul securității prin simplul fapt ca subzistă, că nu dispar din sistem. Ori pot lega securitatea de prosperitatea economică, la fel cum o pot conexa de anumite valori precum democrația. În orice caz, ele vor urmări consolidarea propriei securități, deși înțelegerea acestei noțiuni poate să difere substanțial de la un stat la altul și de la o epocă la alta. Mai departe am prezentat cinci dimensiuni principale ale securității, inspirate din scrierile autorului Barry Buzan și ale Școlii de la Copenhaga, ceea ce ne-a servit pe întreg parcursul lucrării, întrucât acolo unde am utilizat noțiunea de securitate am înțeles-o sub aspectul tuturor dimensiunilor indentificate. Dimensiunile securității pe care le-am prezentat sunt cea militară, politică, economică, societală și de mediu. Am optat pentru viziunea Școlii de la Copenhaga și pentru că aceasta a fost adoptată, în linii generale, și de către Alianța Nord-Atantică. Mai exact, cu ocazia Summit-ului NATO de la Copenhaga, din 1991 a fost adoptat un nou Concept Strategic al Alianței care menționa că a scăzut probabilitatea materializării riscurilor la adresa securității alianței rezultate din agresiuni (militare) împotriva teritoriului statelor membre (dar aceasta, deducem noi, nu elimină dimensiunea militară a securității Alianței, ci doar reduce din preponderența acesteia), în schimb se manifestă riscuri rezultate din dificultățile politice, economice și sociale pe care le traversează anumite state (inclusiv rivalități etnice și dispute teritoriale, ceea ce ne conduce mai degrabă la dimensiunea societală a securității). 1 1 *** The Alliance's New Strategic Concept agreed by the Heads of State and Government participating in the Meeting of the North Atlantic Council, , accesat din 48

15 Ce le este, însă, aproape imposibil statelor, în condițiile unei lumi globalizate, este să-și urmărească securitatea în mod autarhic. Aceasta în ciuda faptului ca unii actori din sistem persista în a încerca asta. De altfel, și aceste încercări nu sunt perfecte. De aceea, ele caută să-și maximizeze securitatea cooperând. în regiunile europeană și euroatlantică, statele au alcătuit un sistem complex de consolidare a securității, compus din cel puțin cinci construcții principale și o varietate de organizații regionale. Cea mai vasta organizație constituită în acest scop este ONU. Înființată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este organizația care oferă cadrul general în care se desfășoară relațiile internaționale în ziua de astăzi, și cuprinde totalitatea statelor lumii. Carta ONU autorizează, însă, și înființarea de organizații regionale, pentru aducerea la îndeplinire a scopurilor ei. Una dintre cele mai vaste, din spațiile analizate, este OSCE. Deși eficiența ei este subminată de regula unanimității, OSCE are meritul de a oferi un cadru general de cooperare în care se pot reuni toate statele din regiune, de la Vancouver la Vladivostok. În continuare, cadrul juridic comun și drepturile ființelor umane componente ale societăților statelor membre sunt aparate de către Consiliul Europei. Practic, aderența la această organizație este premisă caracterizării unui stat european drept democratic. Mai departe, principalul responsabil de apărarea statelor din regiunile analizate este NATO, cea mai puternică și durabilă construcție politico-militară din istoria recentă. Membrii săi se angajează să contribuie la securitatea fiecăruia dintre aceștia prin clauza de apărare colectivă de la articolul 5 din Tratatul NATO, care stipulează ca un atac îndreptat împotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac împotriva tuturor. Ultima dintre organizațiile analizate, in ordinea numărului de membri, dar cea mai concretă în acțiuni este Uniunea Europeană. Aceasta, după ce a oferit cadrul necesar instituirii unei piețe comune în care bunurile, persoanele, 15 din 48

16 serviciile, capitalurile și plățile circulă liber, a făcut, începând cu Tratatul de la Maastricht, pasul spre oferirea unui caracter politic integrării, care o transformă deja în organizație supranațională. Practic, fiecare organizație analizează este responsabilă, în principal, de anumite dimensiuni ale securității, chiar dacă le abordează parțial pe toate, iar acțiunea lor conjugată oferă caracteristicile mediului de securitate european și euroatlantic din regiunea europeană și euroatlantică. Acest sistem se confruntă cu acțiunea unor factori externi, care generează riscuri și amenințări. Mai exact, înspre limitele sale exterioare acționează un actor care își percepe propria securitate în termeni opuși. Practic, ceea ce majoritatea statelor din regiunile europeană și euroatlantică percep ca benefic pentru propria securitate, Rusia, pentru ca despre ea este vorba, percepe ca fiind un pericol. Din acest motiv, ea încearcă să limiteze dezvoltarea sistemului în apropierea granițelor sale. Pentru aceasta, încearcă (și, de multe ori, reușește) să destabilizeze statele vizate, prin susținerea unor entități separatiste care își instituie controlul asupra unor teritorii, clamează dorința de independență, statele nu le-o acorda, și astfel se creează o situație care face ca membrii unor organizații internaționale, la care ar dori să adere, să nu își asume riscul de a le primi, în cazul în care acest lucru ar putea duce la activarea unor clauze de apărare reciprocă și la conflicte deschise cu Rusia sau forte susținute de aceasta. Desigur, în lume există și alte fricțiuni,dintre care unele generează conflicte. Acestea oferă cadrul de apariție și dezvoltare a unor entități care nu pot combate statele văzute drept inamici în lupta clasică, dar utilizează procedee menite să producă victime în rândurile trupelor acestora sau populației civile, pentru a șoca opinia publică și a o determina să se ralieze cerințelor lor. Aceste organizații, pe care le numim teroriste, se formează în state instabile sau slabe, dar pot lovi adânc în inima statelor puternice, compensând, astfel, faptul că, de aproximativ 2-3 decenii, în aceste state doar ocazional mai apare fenomenul terorismului de proveniența autohtonă. 16 din 48

17 În paralel cu acestea, dar și în lipsa lor, grupuri de membri ai societății nu adera la valorile acesteia și nu se simt constrânși de forța ei, așa că încearcă să obțină, prin orice mijloace, satisfacerea aspirațiilor lor materiale, fără, însă, a avea revendicări politice. Membrii lor își doresc doar profitul, dar pentru acesta vor săvârși tot felul de acțiuni cu grave consecințe sociale, precum traficul de droguri, armament, materiale din industria chimică, bacteriologică, nucleară, trafic de ființe umane, cămătărie, extorcări etc.,prin acestea aducând grave prejudicii ordinii sociale. Acestea sunt grupările de criminalitate organizată. Peste toate acestea, ansamblul activităților umane generează poluare, care, la rândul ei, generează poluare, care, la rândul ei, generează schimbări climatice, care pun în pericol supraviețuirea întregii umanități. Numitorul comun al tuturor acestora este, însă, faptul că acționează profitând de anumite vulnerabilități din structura internă a statelor. Nici curentele separatiste, nici grupările teroriste sau cele de criminalitate organizată nu vor putea acționa acolo unde statul este suficient de puternic pentru a-și exercita suveranitatea, a-și asigura securitatea sau a impune respectarea legilor sale. De aceea există state care și țin sub control curentele separatiste,chiar dacă ele există, cum ar fi Spania, unde nu se dezvoltă grupări teroriste și unde criminalitatea organizată nu depășește, în dezvoltarea ei, proporții rezonabile. Aceste state sunt, credem noi, cele bine guvernate. 17 din 48

18 CAPITOLUL II BUNA GUVERNARE ABORDĂRI CONCEPTUALE În urma celor afirmate pe parcursul celui de-al doilea capitol, am ajuns la concluzia că, grație anumitor trăsături, de-a lungul istoriei, unele societăți au avut mai mult succes în relațiile internaționale, cu alte cuvinte, și-au promovat mai bine propriile interese și și-au întărit poziția absolută și relativă, ceea ce a dus la consolidarea propriei securități, în timp ce alele nu au reușit acest lucru, ceea ce a dus la diminuarea propriei lor poziții absolute sau relative și, în cazuri extreme, chiar la dispariția lor din planul relațiilor internaționale. În ceea ce ne privește suntem de părere că societățile primitive care au beneficiat de succes au fost cele care au introdus o formă de organizare care să permită desfășurarea de activități economice și sociale complexe, dar și apărarea, relaționarea cu alte societăți și perpetuarea ei, în timp. Cu alte cuvinte, dintre societățile primitive, cele mai de succes au fost cele care s-au transformat primele în state. De altfel, ulterior, acestea au fost cele care au reușit să înglobeze sau să elimine din relațiile internaționale societățile care nu beneficiau de organizare statală, practic fără excepție. Conchidem, deci, că aceste societăți au fost mai bine gospodărite decât altele, și că un prim element al acestei bune gospodăriri a fost cel al organizării în structuri de tip statal. Mai departe, urmărind firul istoriei omenirii, am observat că, în unele societăți, proprietatea individuală, privată, a fost încurajată și garantată împotriva intruziunilor terților, în timp ce în alte societăți, proprietatea indivizilor se afla la dispoziția capriciilor puterii absolutiste. De asemenea, în unele societăți, inițiativa individuală era încurajată, astfel că indivizii erau liberi să identifice mijloacele pe care le considerau cele mai adecvate atingerii scopurilor pe care tot ei și le fixau, în timp ce, în alte societăți, inițiativa individuală, văzută ca o amenințare la adresa puterii elitelor, a fost limitată la acel nivel la care aceste elite se simțeau în siguranță. În mod corelativ, în unele 18 din 48

19 societăți, educația și cercetarea au fost încurajate și menținute în afara presiunilor centrale, oamenii fiind, astfel, liberi să-și utilizeze întreaga măsură a talentului și ingeniozității lor, ceea ce a dus la un progres științific și tehnic remarcabil al acestor societăți, în timp ce, în alte societăți, libertatea gândirii ținea până acolo unde nu punea în pericol poziția elitelor absolutiste. Tot lectura istoriei ne-a învățat că, în timp ce anumite societăți au gestionat în mod rațional sporul de resurse oferite de expansiunea colonială (dar nu cauza sporului de resurse ne interesează, putând fi oricare alta, ci utilizarea acestuia), altele au risipit rapid resursele dobândite ușor, ceea ce le-a adus într-o stare asemănătoare celei în care se găseau înaintea sosirii acestuia. În plus, unele state și-au construit, în timp, sisteme administrative, birocratice, performante, corecte și eficiente, în timp ce altele au permis perpetuarea incompetenței și corupției, ceea ce a dus la ineficiență și regres. Dar, mai important decât toate acestea, am spus noi, pentru că fără ceea ce urmează să afirmăm nu există guvernare eficientă, cel puțin în epoca ce a urmat Revoluției Industriale, unele societăți au devenit din ce în ce mai democratice, mai participative, și-au deschis complexul de activități legate de dobândirea și exercitarea puterii de stat către o parte cât mai largă din populație, ajungându-se la universalitatea specifică epocii contemporane, în timp ce alte societăți au rămas sau au devenit absolutiste, dictatoriale. Practic, așa cum am demonstrat în capitolul următor, societățile din primele categorii ale enumerărilor de mai sus sunt cele care, la capătul unui proces îndelungat, este adevărat, au devenit democratice, în timp ce societățile din a doua categorie, în exemplele de mai sus, sunt cele care au devenit absolutiste. Utilizând conceptele cu care operează Acemoglu și Robinson, primele societăți din enumerările noastre au dezvoltat instituții incluzive, în care o parte largă din beneficiile activității membrilor lor se revarsă către acestea, în timp ce societățile din a doua categorie au dezvoltat instituții extractive, în care o elită restrânsă beneficiază de cea mai mare parte a beneficiilor activității membrilor 19 din 48

20 societăților, în timp ce marea masă a acestora rămâne să trăiască în sărăcie și lipsuri. Desigur, aceste două concepte nu se întâlnesc aproape nicăieri în mod absolut, ci, mai degrabă, fiecare societate se află, pe o axă imaginară, mai aproape de una sau alta dintre aceste extreme. Practic, în cadrul unei societăți date, instituțiile extractive și cele incluzive conviețuiesc. Până la un punct, acestea sunt incluzive, permițând accesul unei mari părți a membrilor societății la beneficiile lor potențiale, însă, de la un anumit nivel în sus, ele tind să devină extractive, nemaipermițând acest acces și utilizând resursele create de activitățile sociale în beneficiul unei elite restrânse. Teoretic, cu cât este o societate mai bine guvernată, cu atât limita până la care instituțiile sunt incluzive este mai ridicată, iar acesta este una din premisele întăririi securității acelei societăți, sub toate dimensiunile acesteia. În linii generale, în opinia noastră, prin bună guvernare putem înțelege capacitatea instituțiilor prin intermediul activității cărora se exercită puterea de stat de a asigura buna funcționare a societății și un nivel din ce în ce mai ridicat al eficienței acesteia și al prosperității individuale și colective, pe termen lung, prin utilizarea corectă a resurselor publice, combaterea corupției și asigurarea accesului indivizilor la exercitarea puterii de stat și la beneficiile activității membrilor societății. Am mai afirmat că statele bine guvernate asigură controlul democratic asupra sectorului de securitate, combat în mod eficient corupția, edifică o bună administrație și asigură o protecție adecvată a infrastructurilor critice, un nivel suficient al protecției sociale și al asigurării serviciilor de sănătate pentru populație și asigură progresul propriilor economii, în paralel cu protejarea mediului natural. Desigur, nu pretindem că această enumerare este exhaustivă, însă considerăm că exprimă principalele coordonate ale unui stat bine guvernat. 20 din 48

21 CAPITOLUL III CORELAŢIA DINTRE BUNA GUVERNARE ȘI CONSOLIDAREA SECURITĂŢII LA NIVEL NAŢIONAL, EUROPEAN ŞI EUROATLANTIC Rezumând cele afirmate în partea finală a cercetării noastre, am încercat să analizăm, într-o prezentare care poate fi caracterizată drept stratificată, modul în care buna guvernare la nivel naţional poate avea un impact pozitiv asupra consolidării securității în spațiile și organizațiile din care statele fac parte. Mai exact, am pornit analiza noastră de la situația în care se găsea România și, mai pe larg, Europa în momentul prăbușirii sistemului comunist. Am revăzut, într-o expunere succintă, situația României, de altfel reprezentativă pentru statele din Estul Europei (deși nu toate acestea se prezentau în condiţii identice în 1989). Aceasta se caracteriza, în momentul începerii analizei noastre, printr-o criză acută, prezentând un deficit de putere (chiar dacă nu poate fi considerat vid), un haos administrativ și, în general, o situaţie de căutare de sine în care fostul model, falimentar, fusese abandonat, dar structurile existente atunci nu aveau o idee clară despre noua organizare a societății, care va trebui să îl înlocuiască. În această stare, după cum afirmam pe parcursul subcapitolului respectiv, România nu doar că nu putea deveni un furnizor local sau regional de securitate ci, mai grav, nu îşi putea asigura nici măcar propria securitate, având potențialul de a se transforma într-un izvor de instabilitate, într-o regiune oricum tulburată. Totuși, este de remarcat faptul că în Romania nu s-au manifestat forțele care au dus, în Iugoslavia vecină, la războaiele dezastruoase și catastrofele umanitare care au urmat destrămării Federaţiei. În continuare, am urmărit sau am citat o serie de reforme efectuate de Romania în vederea aderării la UE și NATO și am observat faptul că țara noastră și-a constituit, în primul rând, un nou set de instituții, diferite 21 din 48

22 fundamental față de cele din perioada anterioară. Chiar dacă modurile de lucru specifice epocii trecute și, la rigoare, anumite trăsături umane prezente, în mai mică sau mai mare măsură, în toate spațiile, au făcut ca acest proces să se situeze departe de ideal, nu putem să nu remarcăm faptul că instituţiile au creat un nou mod de funcţionare al statului. În acest proces, un rol foarte important a revenit chiar structurilor internaționale în care România a dorit să se integreze. Acestea au contribuit prin propria expertiză și prin propriile mijloace la implementarea standardelor în legătură cu care condiţionează calitatea de membru. În această idee, remarcăm faptul că perseverența acestora în implementarea reformelor recomandate este un început de dovadă a faptului că, la rândul lor, percepeau integrarea României (și, în mod similar, a celorlalte state din centrul și estul Europei) ca fiind în interesul lor sau ca pe un spor la adresa propriei securităţi, întrucât, în caz contrar, nu ar fi manifestat insistența și răbdarea pe care le-am remarcat. Aceasta mai ales în condițiile în care parcursul României nu a fost întotdeauna unul liniar, ba chiar putem spune că a fost marcat de numeroase sincope. De altfel, pe unele dintre acestea le-am și subliniat în secțiunile dedicate integrării europene și euroatlantice. Ulterior, într-o prezentare întrucâtva în oglindă, am analizat contribuția unora dintre organizațiile menționate pe parcursul lucrării la soluţionarea câtorva crize de guvernare din spațiile lor de interes. Am realizat acest lucru bazându-ne pe raționamentul că, dacă statele, la nivel individual, îmbunătățindu-și propria guvernare, îşi aduc contribuția la succesul organizațiilor din care fac parte, tot acestea sunt instrumentele care, utilizate corect, ar putea să potențeze acţiunea statelor pentru influențarea acelor actori care încă nu au atins nivelul dorit al calităţii guvernării pentru a deveni furnizori de securitate. În concret, am analizat politicile ONU, OSCE, Consiliului Europei, a OSCE, NATO și UE pentruexportarea bunei guvernări, identificând, pentru 22 din 48

23 fiecare in parte, atât situații în care intervenția lor a fost încununată de succes, cât și cazuri în care neajunsurile abordării alese au fost mai puternice decât avantajele. În acest sens, am observat faptul că, într-o varietate de condiţii și situații, atât abordările hard, cât și cele soft pot contribui la atingerea obiectivelor propuse, dar, în ambele cazuri, pentru aceasta este nevoie ca abordările alese să fie susținute de voinţa politică puternică a membrilor organizațiilor și a acestora ca întreg. În ultima parte a studiului nostru, am abordat anumite aspecte de ordin general cu privire la buna guvernare și rolul acesteia în consolidarea securității statelor. În acest sens, am analizat, pe scurt, contribuția concretă a statelor din Europa de Est și a României la consolidarea securității spațiilor și structurilor din care fac parte și am observat că, după ani de zile de reforme care au dus la anumite progrese în materie de bună guvernare, astăzi, acestea sunt în măsură să contribuie, chiar dacă în proporții diferite, în mod pozitiv la atingerea stării menționate. În final, am subliniat faptul că și Strategiile de securitate ale României, cele mai importante documente programatice în domeniul securității elaborate la nivel naţional, au acordat și acordă o importanță aparte acestui aspect, ceea ce reprezintă o recunoaștere în plus a rolului calităţii guvernării în consolidarea securității. 23 din 48

24 CONCLUZII ȘI PROPUNERI În continuare, pentru a oferi încă o serie de contribuții concrete ale bunei guvernări, la nivel național, pentru consolidarea securității în spațiile european și euroatlantic, este suficient, credem noi, să amintim că toate cele trei tipuri de amenințări detaliate în cercetarea noastră se dezvoltă în lipsa bunei guvernări și pot fi combătute în prezența acesteia și, mai mult, toate amenințările la care ne referim în capitolul I al lucrării noastre generează efecte care se resimt mult dincolo de frontierele statelor în cadrul cărora se manifestă. Practic, combaterea lor, la nivel statal, contribuie și la securitatea sistemului sau subsistemelor din care statele fac parte, prin reducere intensității lor la sursă. Spre exemplu, conflictele înghețate, am arătat, sunt o sursă de instabilitate la nivel național și regional. Ele creează zone de autoritate confuză, în care corupția, criminalitatea organizată și chiar terorismul se pot dezvolta pentru ca, ulterior, acestea să fie exportate către alți actori. Dar un stat bine guvernat are șanse mai mari decât unul slab guvernat de a evita declanșarea unor conflicte pe teritoriul său, În acest mod, el nu va constitui, pentru regiunea sa, o sursă de amenințări, ceea ce contribuie la securitatea acesteia. Mai mult, el va putea să participe la eforturile organizațiilor internaționale din care face parte de a exporta pacea și buna guvernare, ceea ce, de asemenea, are potențialul de a contribui la securitatea acestora. Nu este lipsit de interes să menționăm că astăzi, pe teritoriul Uniunii Europene și al NATO, printr-o combinație de factori în care se includ buna guvernare la nivel național, sprijinul acordat de organizațiile menționate stabilității statale, garanțiilor de securitate colectivă și, în alt registru, reticența acestor organizații de a accepta dobândirea calității de membru de către statele pe teritoriul cărora se desfășoară astfel de conflicte face ca, exceptând situația Ciprului de Nord, să nu existe conflicte în desfășurare sau situații asemănătoare conflictelor înghețate pe teritoriul acestora. 24 din 48

25 În ceea ce privește amenințarea teroristă și, în acest caz, ea se dezvoltă în condițiile slăbiciunii statale și a lipsei bunei guvernări și, în egală măsură, poate fi combătută de către statele puternice (în sensul dat acestui termen de Barry Buzan) și bine guvernate. În acest sens, considerăm că nu este lipsit de interes să menționăm că, în momentele în care scriem aceste rânduri, pe teritoriul UE și NATO controlul activităților teroriste se realizează la un nivel pe care îl considerăm satisfăcător, dat fiind faptul că, cu excepția Turciei care se confruntă cu activitatea, pe teritoriul său, a grupării PKK, nu există alte organizații teroriste majore care să își găsească adăpost (safe haven) sau să activeze pe teritoriul acestor organizații. În acest sens, amintim că cele mai importante grupări teroriste din Europa, IRA și ETA, au renunțat la lupta armată sau chiar s-au desființat recent (ETA), iar grupările anarhiste sau de extremă stângă au dispărut după destrămarea URSS, din lipsa susținerii acordate de aceasta până atunci. Practic, astăzi, regiunile europeană și euroatlantică au devenit un spațiu pe care îl putem numi, cu destulă încredere în faptul că nu greșim, zonă liberă de terorism. Din păcate, însă, statele din aceste regiuni nu sunt, însă, la adăpost față de activitatea grupărilor teroriste care își au principalele baze în state aflate în afara lor, precum cele din Orientul Mijlociu, ceea ce, de asemenea, dovedește efectele nefaste ale lipsei bunei guvernări asupra securității actorilor internaționali și, per a contrario, beneficiile prezenței acesteia. La fel, criminalitatea organizată este poate cel mai bun exemplu, din lucrarea noastră, referitor la propagarea unei amenințări de proveniență națională la nivel internațional. Am arătat, în partea dedicată acestei amenințări, cum grupările de criminalitate organizată transfrontalieră apar și se dezvoltă pe teritoriul statelor incapabile sau nedoritoare de a reacționa la proliferarea acestora și, ulterior, își desfășoară activitățile pe teritoriul altor state, săvârșind numeroase încălcări ale normelor fundamentale de conviețuire socială ale acestora. Mai mult, am mai arătat și faptul că, pe teritoriul statelor care prezintă 25 din 48

26 valori înalte ale indicatorilor bunei guvernări, grupările de criminalitate organizată autohtone sunt ținute sub control sau nu există. Cu alte cuvinte, contribuția pe care buna guvernare, la nivel național, o poate aduce securității sistemului internațional sau subsistemelor regionale este combaterea eficientă a existenței și activităților grupărilor de criminalitate organizată, pe teritoriul statal, pentru ca acestea să nu își poată exporta activitățile. Astfel, în concluzie, putem observa că acţiunea statelor la nivel intern într-o lume tot mai globalizată, are impact asupra celorlalte state din sistem, iar aceste influenţe pot fi de natură salutară pentru securitatea sistemului/ subsistemelor sub condiţia ca ele să provină din acţiunea unei bune guvernări, fapt valabil în ceea ce priveşte toate dimensiunile securităţii. De altfel, în ultimul capitol al cercetării noastre, am observat faptul că, între indicatorii larg acceptați ai bunei guvernări și cei mai relevanți indicatori ai diferitelor dimensiuni ale securității există o strânsă legătură. De asemenea, tot în finalul lucrării noastre am identificat, dar reiterăm aici, legăturile pe care, în această cercetare, le-am identificat ca existând între buna guvernare și securitatea statelor și sistemului sau subsistemelor din care acestea fac parte. Astfel, rezumând cele afirmate până acum, buna guvernare la nivel național, prin efectele sale, sprijină consolidarea securității statelor sub aspectul dimensiunilor militară, politică, economică, societală și ecologică. Prin urmare, statele bine guvernate dintr-un subsistem dat vor fi tentate, dar și capabile, să creeze organizații de securitate colectivă care să consolideze securitatea fiecăruia dintre ele la un nivel superior celui pe care l-ar putea atinge singure aibă un comportament predictibil și rațional, în relațiile internaționale, și să aibă voința necesară edificării de parteneriate durabile și eficiente edifice zone de liber schimb și uniuni vamale care să reunească economii puternice, în beneficiul membrilor acestora, și să le confere acestora un plus de rezultate care nu ar putea rezulta doar din însumarea capacităților lor separate edifice zone de 26 din 48

27 securitate în care conflictele de natură etnică, religioasă etc. sunt evitate, adevărate comunități de stabilitate își conjuge eforturile pentru protejarea și conservarea mediului înconjurător, în întreaga regiune și, cu timpul, la nivelul întregii planete. Deci, o regiune ale cărei state sunt bine guvernate va fi mai sigură din punct de vedere militar, mai pașnică și mai predictibilă din punct de vedere politic, mai prosperă, mai stabilă și mai puțin poluată. Dar, mai mult decât atât, statele bine guvernate din regiunea dată vor fi capabile, la nivel intern, să asigure un control democratic asupra sectorului de securitate combată corupția asigure o bună și eficientă administrație asigure un nivel ridicat de protecție socială și a sănătății publice implementeze normele privitoare la protecția mediului natural Din toate acestea, realizate la nivelul unui stat, ar profita toate statele cu care statul respectiv are legături și, practic, cetățenii acestora. Practic, în contextul unei lumi globalizate, ceea ce un stat realizează, la nivel intern, exportă, la nivel extern. Deci, un stat cu caracteristicile de mai sus se prezintă ca un stat democratic, stabil, corect, bine administrat, care oferă o calitate ridicată a vieții membrilor societății sale și protejează mediul în care trăiesc nu doar aceștia, ci și membrii societăților din jur. Prezentând toate aceste caracteristici, statele sunt capabile să combată, sau cel puțin să țină sub control, amenințări precum conflictele înghețate, terorismul, criminalitatea organizată. Deci, dacă într-o regiune toate sau cele mai multe state vor fi bine guvernate, ele, pe de o parte, nu vor exporta unele către celelalte amenințările asociate cu fenomenele pe care le-am enumerat mai sus și, pe de altă parte, vor fi capabile, prin eforturi conjugate, să le combată pe cele provenite din afara regiunii lor. Mai mult decât atât, tot prin conjugarea eforturilor lor, statele bine guvernate ar trebui să fie capabile să exporte caracteristicile lor și spre alte 27 din 48

28 societăți și, în timp, să extindă comunitatea statelor bine guvernate până la idealul unei comunități mondiale de state bine guvernate. Desigur, acceptăm faptul că ceea ce am expus în lucrarea noastră este rezultatul istoriei și concepțiilor contemporane ale specialiștilor din țările occidentale. Nu putem să afirmăm, însă, că versiunea lor și a noastră este singura posibilă, însă credem că, actualmente, este modalitatea de înțelegere a lucrurilor care oferă cele mai bune rezultate. Dacă alte culturi sau ale timpuri vor dovedi că noțiunea de bună guvernare poate fi înțeleasă și altfel, cu rezultate mai bune, suntem dispuși să cercetăm ce au de oferit acele culturi sau acele timpuri și, în cazul în care considerăm astfel, să ne însușim noțiunile lor. În ceea ce privește eventualele propuneri aplicabile în cazul României, observăm, din toate exemplele analizate, existența unei constante, și anume importanța educației, a certitudinii juridice și a deschiderii. Dacî în ceea ce le privește pe ultimele două starea actuală de fapt este relativ mulțumitoare, în educație pot fi efectuate îmbunătățiri semnificative. O societate ai cărei membri sunt educați, în toate gradele acestei activități, sunt încurajați să își utilizeze capacitățile și au certitudinea că se vor bucura de rezultatele activității lor va beneficia de resursele unei populații pregătite și motivate, iar asta va constitui premisa esențială a succesului acelei societăți. Deci, în opinia noastră, societatea românească trebuie să accepte educația ca pe o prioritate și să investească in acest domeniu, și rezultatele vor apărea, chiar dacă nu pe termen scurt, întrucât pentru ca rezultatele investițiilor în educație să devină palpabile este nevoie de maturizarea generațiilor care s-au bucurat de ele. Dar acest proces trebuie demarat, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Spunem acestea pentru că, în etapa postindustrială în care au intrat cele mai prospere societăți umane, investițiile masive de capital sub forma banilor sau a factorilor de producție nu mai reprezintă o condiție esențială a succesului. Astăzi, grație noilor tehnologii și a unei economii dominată de servicii, întreprinzătorii înzestrați cu idei, cunoștințe și dispozitivele necesare 28 din 48