RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE 2009

Transcription

1 Mircea Mitruţiu Radu Nicosevici Corina Dragomirescu Simona Fiţ Adina Nemeşan RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE 2009 Timişoara noiembrie 2009

2

3 RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE 2009 Autor: Mircea Mitruţiu Colaboratori: Radu Nicosevici Corina Dragomirescu Simona Fiţ Adina Nemeşan Acest proiect este pus în practică cu sprijinul nemijlocit şi suportul financiar al Corina Dragomirescu coordonator de proiect Timişoara noiembrie 2009

4 "Raportul de monitorizare a progresului în implementarea politicilor publice 2009" este elaborat de Academia de Advocacy cu asistenţă tehnică şi sprijin financiar din partea Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, în cadrul proiectului "CONSENSUS - Stimularea dezvoltării politicilor publice prin aportul părţilor implicate ale societăţii civile; Un exerciţiu eficient şi responsabil al democraţiei participative în acţiune". Mulţumim pe această cale experţilor Secretariatului General al Guvernului, Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Tineretului şi Sportului, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ministerului Transportului şi Infrastructurii, Ministerului Mediului, Ministerului Turismului şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru sursele de informaţii puse la dispoziţie pentru documentarea lucrării. Monitorizarea progresului în implementarea politicilor publice este un demers necesar de colectare, prelucrare şi analiză a datelor şi informaţiilor pentru evaluarea performanţei reale a instituţiilor publice centrale, pentru măsurarea distanţei de la vorbe şi declaraţii politice la fapte şi rezultate. RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN IMPLEMENTAREA POLITICILOR PUBLICE 2009 Publicat Timişoara, noiembrie 2009 Academia de Advocacy b-dul Republicii nr. 9, et. 2, cam. 212, Timişoara tel: fax: office@advocacy.ro web: Drepturi de autor Toate drepturile sunt rezervate Academiei de Advocacy. Atât publicaţia, cât şi fragmente din ea nu pot fi reproduse fără permisiunea Academiei de Advocacy. Opiniile exprimate în această publicaţie aparţin Academiei de Advocacy şi nu reflectă cu exactitate poziţia oficială a finanţatorului.

5 Misiune Influenţăm politicile publice în favoarea grupurilor de interese Misiunea Asociaţiei Academia de Advocacy este de a crea o instituţie model dedicată: (1)_promovării excelenţei profesionale în aplicarea practicilor avansate de advocacy, (2)_întăririi participării societăţii civile la dezvoltarea politicilor publice şi (3)_dezvoltării continue a politicilor întreprinderilor private. Asociaţia Academia de Advocacy este bazată pe un proiect-pilot implementat de cinci organizaţii neguvernamentale timişorene cu asistenţa financiară a USAID prin Center for International Private Enterprise. Bazele asociaţiei au fost puse în 2002, asociaţia fiind integral operaţională de la începutul anului Valori Academia de Advocacy susţine şi aplică, în toate acţiunile şi iniţiativele sale, valorile spiritului antreprenorial şi ale liberei iniţiative. Orice resursă utilizată în demersurile sale trebuie să genereze valoare adăugată şi impact, să contribuie la progres, evoluţie şi creşterea calităţii vieţii. Academia de Advocacy promovează asistenţa tehnică şi tehnicile profesionale de advocacy pentru orice grup interesat al societăţii civile cu onestitate, demnitate, respect reciproc, transparenţă şi responsabilitate socială, în scopul consolidării sistemului de democraţie participativă la care a aderat. Programe derulate Training în advocacy şi politici publice De la înfiinţare şi până în prezent, Academia de Advocacy a derulat constant instruiri vocaţionale destinate mediului asociativ din România, Bulgaria, Moldova, Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Armenia. Domeniile de instruire sunt legate de întărirea democraţiei participative prin intervenţia societăţii civile în procesul decizional public. Au fost livrate module de instruire în advocacy, analiza părţilor implicate, construirea coaliţiilor, comunicare în advocacy, comunicarea cu mass media, public speaking, formularea documentului de poziţie al organizaţiei, surse şi tehnici de

6 documentare, tehnici de monitorizare, elaborarea şi implementarea campaniilor de advocacy. Au fost inventariaţi peste 600 de participanţi, reprezentanţi de ONG-uri. Academia de Advocacy a semnat în anul 2004 un parteneriat cu Universitatea de Vest din Timişoara, împreună cu care derulează master-ul "Politici publice şi advocacy" cu o durată de studii de doi ani. În prezent, a 4-a generaţie de studenţi deprinde tehnicile de advocacy la acest master. Cercetare / documentare / analize diagnostic pentru influenţarea deciziei publice Academia de Advocacy a livrat şi oferă grupurilor societăţii civile interesate activităţi de cercetare documentare pe tematici de influenţare legislativă, atât în cadrul proiectelor derulate, cât şi prin contracte cu operatori privaţi. A efectuat documente de poziţie a grupurilor interesate pe diverse domenii de interes. Rezultatul obţinut a generat modificări legislative conform aşteptărilor grupurilor interesate. Consultări publice structurate. Audieri publice Academia de Advocacy a fost şi rămâne un promotor al unui cadru riguros de consultări publice ale decidenţilor publici în raport cu beneficiarii (părţile afectate) de actele normative. A promovat sistematic procedurile de audieri publice, începând cu anul 2003, când a organizat prima audiere publică pe tema "Cum reglementăm legea lobby-ului în România", reluată în anul De atunci, din iniţiativă proprie, la cererea organizaţiilor societăţii civile sau a structurilor guvernamentale (Guvernul Tăriceanu - Taxa de poluare), structurilor ministeriale (Ministerul Justiţiei - Legea societăţilor comerciale) sau la cererea Camerei Deputaţilor (legile securităţii naţionale, Legea lustraţiei, Legea patronatelor etc.), a organizat peste 12 audieri publice de impact naţional şi peste 20 de audieri publice cu impact local şi regional. Toate rapoartele rezultate fie au condus la influenţarea deciziei publice în favoarea grupurilor societăţii civile, fie au determinat amânarea unei decizii pentru aprofundarea subiectului. Monitorizarea activităţii parlamentare Academia de Advocacy a elaborat o metodologie şi a efectuat activităţi de monitorizare a activităţii parlamentare începând cu anul Rapoartele sale de monitorizare au fost mediatizate şi au avut ca impact responsabilizarea oficialilor aleşi în Parlament. Toate rapoartele se regăsesc pe website-ul organizaţiei, Campanii de advocacy şi/sau asistenţă tehnică în campanii de advocacy Academia de Advocacy a derulat campanii de advocacy în favoarea grupurilor interesate ale societăţii civile româneşti. Cele mai cunoscute sunt legate de mediul de afaceri pe teme precum Codul muncii, Codul fiscal, Legea leasing-ului, Legea farmaciei etc. În plus, a asistat grupuri interesate să elaboreze propriile campanii de advocacy şi le-a sprijinit în implementare.

7 CONSENSUS - Stimularea dezvoltării politicilor publice prin aportul părţilor implicate ale societăţii civile; Un exerciţiu eficient şi responsabil al democraţiei participative în acţiune - pe scurt - Proiectul îşi propune să stimuleze procesul de elaborare al politicilor publice din România prin intervenţia beneficiarilor acestora, în scopul obţinerii consensului introdus de schimbare. Proiectul intenţionează să efectueze un experiment pilot al democraţiei participative în acţiune, în elaborarea politicilor publice, adecvate priorităţilor şi nivelului de asimilare al grupurilor interesate din România. În acest scop, va pune alături reprezentanţi ai Unităţilor de Politici Publice din cadrul ministerelor cu reprezentanţii societăţii civile şi ai mass media din România. Deşi legislaţia prevede posibilitatea de a interveni în procesul de elaborare a politicilor publice, sectorul neguvernamental şi reprezentanţii mass media au rămas încă distanţi faţă de factorii de decizie. Chiar dacă HG 775/2005 (procedura de elaborare a politicilor publice) şi Legea 52/2003 (Legea transparenţei deciziei publice) oferă mijloacele legale de acţiune, demersurile de intervenţie pot depăşi stadiul formal numai dacă societatea civilă structurată adoptă practici riguroase de implicare în elaborarea politicilor publice. Mediul asociativ prezintă încă următoarele neajunsuri: Cunoaşterea limitată a procedurilor de elaborare a politicilor publice; Cunoaşterea precară a modalităţilor de implicare în elaborarea politicilor publice; Cunoaşterea limitată a instrumentelor democratice şi transparente de influenţare; Neîncrederea în demersurile de influenţare, primele bariere întâmpinate fiind generatoare de abandon chiar în timpul procesului. La nivelul instituţiilor care elaborează politici şi reglementări sunt semnalate următoarele deficienţe: Inexistenţa unei practici riguroase de implicare a reprezentanţilor societăţii civile în procesul de consultare publică; Inexistenţa unei practici riguroase de raportare publică; Lipsa de know-how în materie de organizare a consultărilor publice eficiente; Academia de Advocacy a colectat studii de caz, a identificat impedimente, a constatat prejudecăţi, asumându-şi un rol de catalizare a dezbaterilor pe teme de interes pentru comunităţi, intervenind la nivel local şi naţional pentru crearea unei rutine de implicare responsabilă în procesul de transparenţă decizională şi de îmbunătăţire a deciziei publice în România. Prin intermediul acestui proiect, Academia de Advocacy îşi propune: Să elaboreze un ghid practic de elaborare şi monitorizare a politicilor publice, destinat reprezentanţilor societăţii civile şi mass media; Să elaboreze Agenda 2009 a politicilor publice pe care o are în vedere Guvernul României; Să instruiască 50 de reprezentanţi ai societăţii civile şi 15 reprezentanţi mass media cu privire la procesul de elaborare a politicilor publice şi a modului de intervenţie; Să aleagă împreună cu părţile interesate 3 priorităţi de politici publice, asistând părţile interesate în exerciţiul participativ de elaborare al acestora, monitorizând preluarea intervenţiilor din societatea civilă de către decidenţi.

8 Avantajele implicării în proiect: Pentru reprezentanţii Unităţilor de Politici Publice Transparenţa deciziei publice susţine direct programul anticorupţie prin participarea beneficiarilor la elaborarea politicilor publice; Decidenţii politici sunt puşi în contact direct cu segmente de alegători, prin intervenţia acestora la elaborarea politicilor publice care îi afectează; Decidenţii politici beneficiază de expertiză voluntară şi studii de caz provenite din societatea civilă; Decidenţii politici pot evalua direct gradul de asimilare şi de acceptare al societăţii civile cu privire la politicile publice mai puţin prietenoase; Prin implicarea sectoarelor societăţii civile la elaborarea politicilor publice creşte încrederea populaţiei în actul legislativ şi, implicit, se îmbunătăţeşte imaginea structurilor guvernamentale. Cetăţeanul va avea convingerea că participă direct la procesul legislativ, ceea ce va conduce la un capital de imagine pentru decidenţii politici. Pentru reprezentanţii societăţii civile Cunoaşterea mecanismelor de elaborare a politicilor publice le oferă acestora posibilitatea să intervină, să-şi exprime susţinerea, amendamentele şi să-şi argumenteze în mod expert opiniile; Societatea civilă se va simţi parte a procesului legislativ şi va accepta mult mai uşor compromisul; Societatea civilă nu-şi va mai exprima nemulţumirea faţă de o politică publică aprobată, dacă a avut şansa să-şi exprime punctul de vedere; Societatea civilă se va responsabiliza cu privire la procesul legislativ, fără a mai căuta posibilităţi opace de influenţare a proiectelor de legi. Pentru reprezentanţii mass media Cunoaşterea mecanismelor de elaborare a politicilor publice le oferă acestora posibilitatea să prezinte opiniei publice avantaje/ dezavantaje, argumentaţii pro/contra, cu mai multă acurateţe şi cu discernământ; Mobilizarea la dialog, prin talk show-uri, comentarii, poziţii expert ce sprijină decizia publică în identificarea celei mai potrivite soluţii de elaborare şi aplicare a unei politici publice ce afectează un sector al societăţii civile. Pentru aplicarea mecanismului propus de proiect Crearea unei rutine de elaborare de politici publice riguroase prin implicarea în proces a părţilor interesate; Creşterea încrederii părţilor implicate asupra beneficiilor dialogului în faza de iniţiere a unui concept şi/sau proiect de politică publică; Generarea unui proces de implicare riguroasă la nivel de masă critică, prin implicarea şi a altor instituţii publice, think thank-uri sau reprezentanţi ai societăţii civile; Introducerea bunelor practici în elaborarea politicilor publice. La finalizarea proiectului se vor înregistra următoarele rezultate: Agenda 2009 a politicilor publice din România, pe înţelesul tuturor; Ghid de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice, instrument al societăţii civile; 50 de reprezentanţi de ONG-uri pregătiţi să se implice în procesul de elaborare al politicilor publice; 15 reprezentanţi mass media pregătiţi să prezinte cu acurateţe opiniei publice etapele de elaborare a politicilor publice; 3 exerciţii de intervenţie a reprezentanţilor societăţii civile în procesul de elaborare al politicilor publice.

9 CUPRINS Tehnici şi instrumente de monitorizare a politicilor publice Delimitări conceptuale între activitatea de monitorizare şi cea de control... 1 Probleme ale administraţiei centrale în monitorizarea politicilor publice... 4 Percepţia beneficiarilor asupra efectelor politicilor publice... 7 Panelul evaluării politicilor publice din România Temele principale propuse. Grupuri-ţintă... 9 Economie... 9 Managementul financiar... 9 Protecţia mediului Administraţia publică Siguranţa publică Infrastructura de transport Turism Construcţia de locuinţe şi calitatea locuirii Agricultură Justiţie Protecţia socială Sănătate publică Educaţie Evaluarea efectelor reale ale politicilor publice Rolul indicatorilor de performanţă în procesul de monitorizare 16 Metode de colectare a datelor şi informaţiilor Practicile administraţiei publice centrale din România în privinţa monitorizării progresului implementării politicilor publice Întrebări Sinteza răspunsurilor primite Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei Ministerul Finanţelor Publice Ministerul Administraţiei şi Internelor Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale...31 Ministerul Mediului...33 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării Ministerul Tineretului şi Sportului Ministerul Turismului...42 Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Creşterea transparenţei politicii fiscal-bugetare Legea responsabilităţii fiscale RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 1

10 2 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

11 Tehnici şi instrumente de monitorizare a politicilor publice Delimitări conceptuale între activitatea de monitorizare şi cea de control Monitorizarea este procesul de măsurare a modificărilor care intervin în valoarea indicatorilor relevanţi pe parcursul implementării politicilor publice. Principalul scop al procesului de monitorizare este analiza fazei de implementare a politicilor publice pentru identificarea posibilelor deviaţii faţă de scopurile şi obiectivele stabilite iniţial. Prin monitorizare şi evaluare: Sunt învăţate lecţii utile pentru designul viitor al unor intervenţii similare şi asigurarea unui comportament responsabil în privinţa cheltuirii banilor publici; Sunt determinate următoarele caracteristici ale politicilor publice: relevanţa politicii publice pentru nevoile beneficiarilor; eficacitatea politicii publice (capacitatea de a atinge obiectivele fixate în orizontul de timp propus); eficienţa politicii publice (obţinerea rezultatelor cu costuri minime); 2009 RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 1

12 performanţa politicii publice (dacă mecanismele şi procedurile de implementare asigură rezultate peste ţintele fixate iniţial); impactul politicii publice (efectele resimţite faţă de efectele aşteptate); sustenabilitatea pe termen lung a politicii publice. Monitorizarea presupune existenţa unor decidenţi politici care s-au gândit la consecinţele acţiunilor politice înainte de a le aproba şi care au formulat o situaţie viitoare ideală la care visează şi pe care doresc să o transforme în realitate. Decizia care poate fi luată în urma monitorizării rezultatelor obţinute este de a continua în acelaşi mod, de a modifica sau a opri implementarea unei politici publice. Evaluarea şi monitorizarea poate apela la tehnici de management de proiect cum ar fi matricea logică a proiectului şi analizele comparative de tip benchmarking. Matricea logică a proiectului poate fi un instrument utilizat pentru identificarea indicatorilor de impact. Procesul de benchmarking presupune compararea performanţelor actuale ale unei politici publice cu cele obţinute în trecut pe parcursul unor intervale similare de timp. Monitorizarea politicilor publice este deseori confundată cu activitatea de audit şi control financiar care se concentrează pe legalitatea alocării şi cheltuirii resurselor, a banului public. Spre deosebire de audit şi control, monitorizarea colectează continuu informaţii despre stadiul implementării unei politici publice, cu scopul de a corecta deficienţele, de a evalua progresele intermediare şi de a măsura gradul de atingere a indicatorilor de performanţă. Monitorizarea este o etapă esenţială în procesul politicilor publice şi presupune culegerea de informaţii privind progresul implementării politicilor publice şi evaluarea performanţei activităţilor desfăşurate de instituţiile publice cu ajutorul unor indicatori relevanţi şi măsurabili. Monitorizarea presupune colectarea continuă de informaţii şi date statistice privind: stadiul implementării unei politici publice; evaluarea progreselor intermediare; constatarea deficienţelor (deviaţii de la scopurile iniţiale) şi a cauzelor acestora; stabilirea de corecţii; evoluţia indicatorilor de performanţă; 2 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

13 schimbările socio-economice rezultate în urma implementării unei politici publice; măsurarea şi raportarea indicatorilor de monitorizare; măsurarea rezultatelor intermediare şi finale. Decidenţii sunt interesaţi dacă resursele alocate şi serviciile publice furnizate şi-au atins ţinta, rezolvând problema de politici publice identificată şi producând schimbările socio-economice dorite. Procesele de monitorizare trebuie internalizate de către ministere şi ceilalţi ordonatori principali de credite pentru a permite o creştere a transparenţei serviciilor publice şi colectarea datelor şi informaţiilor necesare. Procesele de monitorizare şi evaluare a politicilor publice sunt în strânsă corelaţie cu procesul de planificare şi elaborare a politicilor publice. Cu ocazia planificării şi elaborării politicilor publice trebuie stabilite obiective măsurabile, rezultate estimate ale acţiunii şi rezultate estimate ale politicii. Fixarea valorii iniţiale a indicatorilor de control şi a calendarului evaluărilor ulterioare (de follow-up) reprezintă o parte importantă a etapei pregătitoare a politicii publice. Prin monitorizare se măsoară deviaţia de la rezultatele planificate iniţial. Modificarea repetată a indicatorilor de monitorizare şi evaluare - de exemplu prin rectificări bugetare - poate duce la dificultăţi în elaborarea rapoartelor de monitorizare. Trebuie aleşi doar indicatorii cei mai relevanţi pentru obiectivele şi rezultatele urmărite, pentru a nu creşte prea mult costul colectării datelor statistice. Interpretarea rezultatelor măsurătorilor este un proces costisitor, care presupune timp şi efort. De aceea, trebuie limitat numărul indicatorilor de performanţă luaţi în considerare. Ministerele trebuie să decidă care indicatori vor fi utilizaţi în procesul de evaluare a politicilor publice şi ce departamente vor fi implicate în procesul de colectare a datelor. Informaţiile relevante colectate sistematic şi periodic în timpul activităţii de monitorizare sunt utilizate pentru evaluarea impactului politicilor publice RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 3

14 Pentru a funcţiona ca un sistem de avertizare timpurie a decidenţilor asupra ariilor de politici publice unde lucrurile nu funcţionează corespunzător, monitorizarea trebuie să asigure corectitudinea datelor colectate. Tradiţia legalistă a administraţiei publice româneşti - bazată pe legalitate, proceduri şi control administrativ în cheltuirea resurselor - face dificilă acceptarea unei culturi a monitorizării şi evaluării politicilor publice bazate pe performanţă, transparenţă, eficienţă şi eficacitate. Există de asemenea o confuzie între monitorizarea actelor normative şi cea a politicilor publice. Probleme ale administraţiei centrale în monitorizarea politicilor publice Problemele identificate în cadrul administraţiei publice centrale din România sunt de trei tipuri: 1. deficienţe instituţionale; 2. lipsa resurselor; 3. probleme structurale ale proceselor de monitorizare şi evaluare. 1._Deficienţe instituţionale: Informaţia referitoare la acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute este dificil de obţinut şi utilizat. Lipsa unei tradiţii în ceea ce priveşte consultarea şi comunicarea publică generează un monopol asupra informaţiilor deţinute în regim de exclusivitate şi la asimetrie informaţională între instituţii. Distorsionarea informaţiilor poate crea o imagine falsă asupra realităţilor dintr-un anumit domeniu. Activităţile de monitorizare şi evaluare nu sunt percepute ca activităţi curente şi sistematice la nivelul ministerelor. În multe ministere există diferite direcţii şi departamente care întreprind activităţi de monitorizare fără a avea la bază o metodologie unitară de monitorizare. De asemenea, trebuie făcută o delimitare între monitorizarea programelor europene şi monitorizarea politicilor publice naţionale. 4 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

15 La ora actuală, se monitorizează preponderent proiectele cu finanţare europeană, nu activităţile finanţate din bugetul de stat. Nu există planuri sau activităţi comune de monitorizare şi evaluare interinstituţională a programelor sau propunerilor de politici publice. Comunicarea slabă şi ineficientă dintre ministere îngreunează procesul de colectare a informaţiilor pentru politicile publice care presupun intervenţia mai multor actori instituţionali. Lipsa suportului politic şi administrativ pentru activităţile de monitorizare şi evaluare. Crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare bazat pe performanţă, care să aducă mai multă transparenţă, responsabilitate şi vizibilitate asupra politicilor publice implementate este văzută ca o ameninţare a status quo-ului administrativ. Ca atare, la momentul actual există puţin sprijin pentru asemenea activităţi din partea unei administraţii rezistente la schimbare. De asemenea, activităţile de monitorizare a îndeplinirii măsurilor prevăzute în Programul de Guvernare se bucură de puţin sprijin din partea respondenţilor, iar procedurile de raportare ale Comisiei de Prognoză nu sunt respectate. Comisia Naţională de Prognoză participă la monitorizarea modului de realizare a Programului de guvernare, efectuează analize cu privire la stadiul îndeplinirii prevederilor acestuia şi propune măsuri pentru atingerea obiectivelor asumate prin Programul de guvernare, conform art. 3b din OG 22/ _Lipsa resurselor: În majoritatea cazurilor nu există resurse financiare şi umane alocate pentru activităţile de evaluare şi monitorizare. Lipsa resurselor financiare face imposibilă externalizarea serviciilor de evaluare şi monitorizare. Există puţine oportunităţi în ceea ce priveşte programele de asistenţă tehnică şi pregătire profesională pentru desfăşurarea activităţilor de evaluare şi monitorizare RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 5

16 3._Probleme structurale ale proceselor de monitorizare şi evaluare: Nu se face diferenţa între activităţile de monitorizare şi cele de evaluare. Monitorizarea este privită ca o activitate de rutină, de raportare periodică (lunară, trimestrială, anuală) şi nu ca un proces continuu de colectare de informaţii relevante pentru modul de implementare a unei politici publice. Există probleme în ceea ce priveşte folosirea rezultatelor acţiunilor de evaluare şi monitorizare şi în transparenţa publică a rapoartelor rezultate. Nu există transparenţă publică a rapoartelor de monitorizare. Există o problemă a bazelor de date la nivel ministerial. Informaţia este învechită sau dispersată în diversele departamente ale ministerelor. Lipsa unui flux integrat al documentelor de politici publice atât în interiorul ministerelor, cât şi între ministere. Managementul documentelor de politici publice este defectuos. Preponderenţa activităţilor de audit şi control în raport cu cele de monitorizare şi evaluare. Modalitatea tradiţională de elaborare a bugetului pune accentul pe administrarea şi controlul cheltuielilor, nu pe evaluarea rezultatelor derivate din implementarea politicilor publice. Se pune accent pe indicatorii cantitativi / numerici, în detrimentul celor calitativi. În afară de raportul cost-beneficii, ar trebui să se ţină cont şi de percepţia beneficiarilor finali asupra rezultatelor obţinute. Indicatorii nu atestă performanţa politicilor publice. Planurile de acţiune pentru implementarea politicilor publice sunt insuficient detaliate. Rapoartele de evaluare a politicilor publice nu influenţează modul de alocare a resurselor bugetare în anul următor. Monitorizarea nu este internalizată de instituţiile publice, ci este percepută ca fiind impusă forţat din exterior. Măsurile de implementare a politicilor publice sunt insuficient detaliate în planurile de acţiune ale ministerelor. 6 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

17 Percepţia beneficiarilor asupra efectelor politicilor publice Majoritatea proceselor de monitorizare efectuate la nivelul instituţiilor publice se opresc doar la analizarea cantitativă a rezultatelor, fără a lua în calcul şi necesitatea analizelor calitative. În afară de cifrele statistice şi de raportul existent între costurile şi beneficiile intervenţiei guvernamentale, trebuie să se ţină cont şi de percepţiile beneficiarilor asupra rezultatelor obţinute. Agenţia pentru Strategii Guvernamentale în parteneriat cu Direcţia de Politici Publice a Secretariatului General al Guvernului derulează începând din acest an (2009) un sondaj de opinie panel realizat cu scopul de a evalua şi a oferi un feedback fundamentat pe date ştiinţifice asupra impactului şi efectelor politicilor publice iniţiate şi implementate de Guvernul României. Studiul este parte din proiectul-cadru "Evaluarea şi suportul politicilor publice din România prin intermediul unui sondaj de opinie panel" cofinanţat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European. Proiectul constă în realizarea a două sondaje de opinie reprezentative la nivel naţional, realizate anual începând cu 2009, folosind acelaşi eşantion de de persoane Cercetarea sociologică de tip panel va fi externalizată către companii specializate în efectuarea de sondaje de opinie respectând procedurile legale de achiziţie publică. Consorţiul de firme care a câştigat licitaţia pentru contractarea serviciilor de cercetare socială este compus din Metro Media Transilvania, INSOMAR şi IMAS. Cercetarea va avea ca deadline data de 5 decembrie Prin intermediul cercetării se va măsura evoluţia în timp a unor indicatori de interes referitori la activităţi specifice fiecărui minister. Aceşti indicatori vor lua forma unor întrebări (itemi) incluşi în chestionare care vor fi folosite pentru a intervieva persoane în cadrul sondajelor de opinie RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 7

18 Rezultatele cercetării îşi propun să ofere o imagine cu un grad ridicat de acurateţe asupra efectelor politicilor publice la nivelul populaţiei şi să furnizeze un feed-back util ministerelor în evaluarea activităţilor cuprinse în planurile strategice din aria de responsabilitate a acestora. Temele abordate în cadrul cercetării vor fi stabilite prin consultarea stakeholderilor şi specialiştilor implicaţi în elaborarea şi implementarea planurilor strategice de politici publice din cadrul fiecărui minister, în colaborare cu Direcţia de Politici Publice din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Proiectul presupune organizarea unei serii de consultări sistematice cu reprezentanţi ai ministerelor pentru a identifica temele de interes utile acestora în vederea creşterii eficienţei şi eficacităţii politicilor publice subsumate ariei lor de responsabilitate. După ce oportunitatea, relevanţa şi utilitatea temelor şi domeniilor de interes strategic alese vor fi analizate şi evaluate împreună cu organizaţii reprezentative ale societăţii civile, iniţiatorii le vor transpune în indicatori care vor fi monitorizaţi în cadrul cercetării. Rezultatele obţinute în cadrul acestui program de cercetare se doresc o sursă de recomandări şi sugestii pentru iniţierea de noi politici publice şi de ajustare în sens dezirabil a celor deja existente. Agenţia pentru Strategii Guvernamentale intenţionează să continue studiul cu al treilea val de cercetare, activitate ce probabil va fi suportată din bugetul propriu. Dimensiunea mare a eşantionului a fost stabilită pentru a permite extragerea de rezultate cu un nivel de încredere ridicat pentru subcategorii specifice de populaţie vizate de programele de politici publice: tinerii din mediul rural, populaţia de etnie romă, persoanele care sunt părinţi şi au copii de vârstă şcolară, angajaţii din administraţia publică, oamenii de afaceri etc. Faptul că sondajul vizează acelaşi eşantion în trei momente diferite situate la distanţă de aproximativ un an unul de altul permite evaluarea efectelor în timp ale politicilor publice majore derulate de Guvernul Român şi furnizarea unui feedback în vederea ajustării acestora. 8 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

19 Eroarea maximă admisă a şondajului va fi de cel mult 1%, la un nivel de încredere de 95%. "Panelul evaluării politicilor publice din România" se va concentra asupra următoarelor domenii de interes strategic: economie management financiar protecţie socială sănătate publică educaţie protecţia mediului administraţie publică siguranţă publică infrastructura de transport turism construcţia de locuinţe şi calitatea locuirii justiţie agricultură 1. Economie Temele principale propuse: Evaluarea măsurilor de depăşire/preîntâmpinare a efectelor economice provocate de criza financiară; Percepţii asupra politicii publice de gestionare a resurselor energetice ale României; Folosirea resurselor regenerabile şi alternative; Stimularea investiţiilor străine şi dezvoltării mediului de afaceri din România; Reglementări şi politici privind creşterea producţiei industriale; Proiectarea ecologică a produselor consumatoare de energie; Eficienţa şi oportunitatea modului de exploatare a resurselor minerale ale României. Grupuri specifice vizate: populaţia generală oameni de afaceri, întreprinzători particulari 2. Managementul financiar Temele principale propuse: Percepţii privind politicile fiscale şi mediul de afaceri: predictibilitate, stabilitate, oportunităţi; 2009 RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 9

20 Adecvarea instrumentelor fiscale adoptate pentru combaterea crizei economice; Evaluarea măsurilor adoptate pentru stimularea activităţii IMM-urilor (ajutoare de minimis, reducerea poverii fiscale); Încrederea în instituţiile cu rol în managementul financiar; Acordul cu FMI, priorităţi investiţionale pentru România; Programe de stimulare a creditării acordate de bănci (programele "Prima casă", "Rabla", locuinţe ANL); Impactul modificărilor legislaţiei fiscale asupra activităţii contribuabililor în actualul context economic; Percepţia contribuabililor urmare a activităţii de inspecţie fiscală în actualul context economic; Absorbţia fondurilor comunitare în contextul crizei economice; Simplificarea accesului societăţilor comerciale cu capital privat la fondurile externe nerambursabile; Percepţia populaţiei asupra nivelului corupţiei din administraţia fiscală. Grupuri-ţintă: populaţia generală; oameni de afaceri, întreprinzători particulari; persoane angajate. 3. Protecţia mediului Temele principale propuse: Percepţii privind calitatea aerului în localitatea unde cetăţenii trăiesc; Percepţii privind calitatea infrastructurii publice de agrement şi petrecere a timpului liber: parcuri, pieţe publice, monumente, fântâni arteziene; Gradul de interes şi poziţionare vizavi de proiectul exploatării aurifere din Roşia Montană; Percepţii vizavi de problematica caniculei, inundaţiilor, secetei, încălzirii globale, schimbărilor climatice; Sensibilitatea cetăţenilor la problematica surselor alternative de energie; Oportunitatea extinderii programelor de reciclare susţinute de decizii publice. 10 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

21 4. Administraţia publică Temele principale propuse: Gradul de satisfacţie generală a cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor publice din România şi gradul de satisfacţie defalcat pentru diferite tipuri de servicii sociale (administraţie financiară, evidenţa populaţiei, registrul auto, birourile de şomaj); Modul în care cetăţenii îşi autodefinesc relaţia cu reprezentanţii administraţiei publice (egalitate, subordonare) şi imaginea funcţionarului public în percepţia cetăţenilor români; Tipuri de probleme specifice ale calităţii serviciilor publice şi ierarhia acestora în funcţie de amploare şi gravitate în percepţia cetăţenilor (timp de aşteptare la ghişeu, politeţea funcţionarilor de la ghişeu, promptitudinea în rezolvarea solicitărilor, aglomeraţia de la ghişeu); Soluţii la problemele furnizării serviciilor publice în percepţia cetăţenilor români; Disponibilitatea cetăţenilor de a semnala disfuncţionalităţile constate în receptarea serviciilor publice şi de a se manifesta proactiv în vederea rezolvării acestora; Gradul de cunoaştere a prevederilor legale pe baza cărora deficienţele în furnizarea serviciilor publice pot fi semnalate (Legea avertizorului de integritate); Atribuirea responsabilităţii pentru problemele apărute în furnizarea serviciilor publice în percepţia cetăţenilor români (autorităţi publice centrale şi locale - nivel guvernamental, politicieni, Parlament, cauze structurale - corupţie endemică în România, lipsa sancţiunilor şi recompenselor, management greşit); Schiţarea unui profil social al cetăţenilor mulţumiţi şi nemulţumiţi de serviciile publice în funcţie de caracteristicile socio-democrafice sau atitudini valorice; Impactul crizei economice asupra stabilităţii personalului din administraţia publică RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 11

22 5. Siguranţa publică Temele principale propuse: Infracţionalitatea şi siguranţa publică în percepţia românilor; Eficienţa instituţiilor din România în combaterea infracţionalităţii şi criminalităţii stradale; Categorii de persoane predispuse a fi victime ale infracţiunilor în România şi percepţia lor asupra dinamicii infracţionale. 6. Infrastructura de transport Temele principale propuse: Calitatea infrastructurii rutiere din România intraurban şi interjudeţean; Vizibilitatea şi evaluarea programelor iniţiate de Guvernul Român pentru ameliorarea infrastructurii de transport; Calitatea infrastructurii de transport feroviar din România; Oportunitatea măsurilor de eficientizare a companiei CFR; Programul de realizare a autostrăzilor din România - administrare privată sau publică; Infrastructura de transport aeroportuar. 7. Turism Temele principale propuse: Evaluarea campaniei de branding turistic a României, intern şi extern ("Romania, the land of choice"); Efecte şi grad de accesare a programului privind tichetele de vacanţă iniţiat de ministerul de resort; Evaluarea iniţiativelor de prelungire a sezonului estival şi măsurilor pentru un sistem mai riguros de clasificare a unităţilor hoteliere şi de cazare din România; Identificarea motivelor de alegere a destinaţiilor turistice externe în detrimentul celor interne, Caracterizarea calităţii produselor şi serviciilor turistice româneşti; Gradul de satisfacţie faţă de serviciile turistice din ţara noastră; Aspecte care nemulţumesc în privinţa serviciilor turistice din România şi a celor adiacente acestora; Circumstanţe care au favorizat consumul de produse turistice într-o anumită zonă a României şi intenţia de revenire în zona turistică respectivă. 12 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

23 8. Construcţia de locuinţe şi calitatea locuirii Temele principale propuse: Programul de creştere a performanţei energetice a blocurilor de locuinţe; Programul de construcţie de locuinţe pentru tineri; Programul de construcţie de locuinţe sociale şi de necesitate; Dezvoltarea şi extinderea reţelei de alimentare cu apă în mediul rural; Programe privind reducerea riscului seismic. 9. Agricultură Temele principale propuse: Măsurile Guvernului privind susţinerea dezvoltării agriculturii; Pensiile agricultorilor (recorelare, recalculare); Acordarea de subvenţii, cupoane agricole (utilitate, valoare, promptitudine); Situaţia proprietăţii terenurilor agricole şi a pădurilor; Absorbţia fondurilor europene în mediul rural; Infrastructură şi servicii publice în mediul rural; Organizarea producţiei agricole; Rolul organizaţiilor profesionale în susţinerea agriculturii; Redresarea şi dezvoltarea zootehniei şi horticulturii; Protejarea şi dezvoltarea fondului forestier şi fondului cinegetic; Eficienţa unităţilor administrativ-teritoriale menite să deservească interesele cetăţenilor din mediu rural; Consum cultural (canale de informare, nevoi informaţionale, consum media). 10. Justiţie Temele principale propuse: Adoptarea Codului Penal şi Codului Civil, evaluarea prevederilor acestora; Echitatea justiţiei în România, calitatea procesului juridic; Efectele măsurilor de diminuare a corupţiei în România; Funcţionalitatea DNA, ANI şi altor structuri însărcinate cu monitorizarea şi controlul activităţii demnitarilor publici RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 13

24 11. Protecţia socială Temele principale propuse: Măsurile privind combaterea şomajului şi stimularea ocupării; Asigurarea venitului minim garantat; Pensii şi protecţia pensionarilor aflaţi în nevoie; Politici pentru suportul familiilor / indemnizaţia de naştere; Măsuri de asistenţă socială a grupurilor vulnerabile şi de stimulare a incluziunii sociale - bătrâni, copii abandonaţi, persoane fără venit - în contextul acutizării situaţiei acestora datorită crizei economice; Efectele crizei economice asupra nivelului de trai al populaţiei. Grupuri-ţintă: populaţia generală pensionarii şomerii beneficiarii venitului minim garantat mamele beneficiare ale indemnizaţiei de naştere 12. Sănătate publică Temele principale propuse: Principalele puncte tari şi puncte slabe ale sistemului sanitar din România; Calitatea tratamentelor şi serviciilor medicale furnizate în cadrul unităţilor spitaliceşti; Oportunitatea descentralizării unităţilor spitaliceşti de la nivel local; Manifestarea fenomenului corupţiei în sistemul sanitar românesc; Calitatea serviciilor de ambulanţă; Gradul de profesionalism al medicilor şi al cadrelor auxiliare; Uşurinţa achiziţiei de medicamente în general şi a medicamentelor compensate în special; Soluţiile percepute de cetăţenii ca fiind necesare pentru ameliorarea serviciilor medicale româneşti; Condiţiile din spital oferite pacienţilor internaţi; Relaţia pe care o au cetăţenii ca pacienţi cu medicii de familie, cu medicii din spitale, cu personalul auxiliar din spitale (asistente / asistenţi medicali), cu personalul administrativ (şofer de ambulanţe, portar, femei de serviciu); Calitatea serviciilor de asigurare a naşterilor în România. 14 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

25 13. Educaţie Temele principale propuse: Percepţii privind cele mai importante probleme ale educaţiei din România (infrastructură, calitatea profesorilor, siguranţa în şcoli, programa şcolară); Realizarea unei comparaţii între problemele identificate de persoane ai căror copii sau rude apropiate sunt elevi şi cele percepute de persoane care nu au copii sau rude apropiate în şcoală; Responsabilitatea autorităţilor şi instituţiilor publice (centrale şi locale) în percepţia cetăţenilor; Percepţii privind efectele unor elemente structurale specifice României - sărăcia, şomajul, anomie socială, o istorie socială specifică - asupra calităţii educaţiei; Responsabilitatea politicienilor şi a partidelor politice pentru situaţia din învăţământ; Rolul caracteristicilor populaţiei în succesul educaţiei din România (interesul elevilor, al părinţilor); Percepţii asupra responsabilităţii profesorilor, directorilor de şcoli în furnizarea unor servicii educaţionale de calitate. Grupuri-ţintă: populaţia generală; persoane care au copii de vârstă şcolară; studenţi; profesori de gimanziu sau liceu. Evaluarea efectelor reale ale politicilor publice este mai importantă decât raportările unor valori fără semnificaţie pentru public O provocare importantă pentru România după aderarea la Uniunea Europeană constă în evaluarea şi monitorizarea efectelor implementării noilor politici publice adoptate pentru asigurarea convergenţei cu standardele europene şi ajustarea lor în funcţie de rezultatele obţinute. Punctul nevralgic în acest moment este lipsa organizării procesului de monitorizare şi evaluare a efectelor reale ale activităţilor de politici publice, mai ales a efectelor de tip "outcomes" care arată dacă sunt atinse scopurile dezirabile pe termen lung RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 15

26 Cei şase paşi ai evaluării impactului politicilor publice sunt: 1._Identificarea stakeholderilor (beneficiari, decidenţi politici, instituţii publice afectate direct de politica publică implementată); Actorii implicaţi, interesaţi sau afectaţi de o anumită politică publică sunt beneficiarii programelor, utilizatorii serviciilor publice, furnizorii serviciilor publice, decidenţii politici, managerii programelor şi politicilor publice, societatea civilă, mass-media. 2._Definirea întrebărilor la care dorim să aflăm răspunsuri; 3._Planificarea evaluării (resurse, metode); 4._Selectarea metodelor de colectare şi analiză a datelor; 5._Redactarea raportului de monitorizare; 6._Implementarea recomandărilor. Tranziţia de la abordarea tradiţională, bazată pe control şi audit la abordarea bazată pe colectarea de date şi informaţii în scopul măsurării performanţei este unul dintre obiectivele importante ale procesului de monitorizare şi evaluare a politicilor publice. Activităţile tradiţionale de control evaluează numeric modul de alocare şi cheltuire a resurselor. Raportarea care stă la baza monitorizării interpretează rezultatele implementării politicilor publice. Rolul indicatorilor de performanţă în procesul de monitorizare Indicatorii cantitativi sau calitativi oferă mijloacele pentru măsurarea rezultatelor politicilor publice. Ei trebuie să reflecte schimbările survenite în urma implementării politicii şi să evalueze performanţa managementului instituţiei publice responsabile cu implementarea sa. Indicatorii trebuie stabiliţi înainte de a începe implementarea politicii publice pentru a putea colecta pe parcurs datele statistice necesare monitorizării. Indicatorii cantitativi sunt exprimaţi în termeni numerici sau procentuali, în timp ce indicatorii calitativi reflectă percepţia beneficiarilor asupra calităţii produselor şi serviciilor publice ce le sunt destinate. Pentru o analiză completă a unui sector sau domeniu este recomandată utilizarea combinată a cercetării calitative şi cantitative. 16 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

27 Datele cantitative sunt numerice, în timp ce datele calitative presupun colectarea de opinii, motivaţii şi motive (justificări). Datele primare sunt colectate de evaluator de la actorii implicaţi în implementarea politicii publice, în timp ce datele secundare sunt colectate de institute specializate de cercetare de la terţe părţi (beneficiarii politicii publice). Datele pot fi colectate longitudinal, de-a lungul timpului, periodic (în general de două ori pe an, dintre care o dată fiind neapărat la începutul implementării politicii publice) sau transversal, la un anumit moment dat în timp, însă de la diferite organizaţii situate în diverse locaţii. În procesul de monitorizare, indicatorii relevanţi măsoară succesul implementării unei politici publice în raport cu obiectivele iniţiale şi rezultatele aşteptate. Eficienţa politicilor publice presupune analizarea raportului dintre rezultate (impact) şi resursele alocate (costuri), în timp ce eficacitatea compară ceea ce s-a realizat efectiv cu ceea ce s-a planificat iniţial. Caracteristicile principale ale indicatorilor de performanţă sunt: măsurabilitatea; validitatea / disponibilitatea; realismul; planificarea în timp; claritatea în indicarea unei evoluţii crescătoare, descrescătoare sau constante; fiabilitatea / precizia. Indicatorii utilizaţi în procesele de monitorizare trebuie să respecte următoarele cerinţe: Să fie relevanţi pentru măsurarea rezultatelor obţinute; Să fie utilizabili la intervale regulate de timp; Să fie durabili pe termen lung; Să fie verificabili; Să fie potriviţi pentru specificul politicii publice; Să fie clari pentru procesul de analiză; Valorile ţintă ale indicatorilor să fie realiste; Datele necesare pentru măsurarea lor să fie accesibile şi disponibile în timp util şi la un cost convenabil / rezonabil RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 17

28 Cele două tipuri principale de indicatori de bază sunt: Indicatorii administrativi - ce reflectă respectarea termenelor de implementare şi încadrarea în bugetele (resursele) alocate; Indicatorii de performanţă - care evaluează impactul real al politicii publice la nivel economic, social, ecologic şi cultural. Ei măsoară raportul dintre obiective, rezultate şi impact (efectele pe termen lung). Indicatorii de performanţă pot fi generali sau specifici. Principalii indicatori generali de performanţă sunt: indicatorii de input - ce se referă la intrările de resurse umane, financiare şi materiale alocate pentru desfăşurarea activităţilor şi atingerea rezultatelor; indicatorii de output - ce se referă la ieşirile din sistem, concretizate în produse şi servicii publice; indicatorii de rezultat (outcome) - legaţi de efectele directe ale politicilor publice asupra comportamentului, capacităţii şi performanţei beneficiarilor direcţi; indicatorii de impact - care măsoară efectele indirecte pe termen lung asupra populaţiei şi societăţii, dincolo de efectele imediate asupra beneficiarilor direcţi ai politicii publice. Indicatorii specifici de performanţă (care diferă de la o politică publică la alta) sunt: indicatorii macroeconomici - care măsoară efectul unei politici asupra ansamblului economiei naţionale; indicatorii analitici - care determină eficacitatea acţiunii guvernamentale, modul în care se obţin cele mai bune rezultate cu cele mai puţine resurse. Principalele categorii de indicatori analitici sunt: indicatorii economici - care măsoară cantitativ utilizarea corectă (legală) şi eficientă a resurselor alocate. Ei îşi propun scăderea costurilor cu păstrarea calităţii serviciilor publice; indicatorii de eficienţă internă - măsoară atât costurile, cât şi productivitatea utilizării resurselor (rezultate/costuri); indicatorii de eficacitate sau eficienţă externă - se referă la măsura în care politica publică a răspuns aşteptărilor societăţii şi nevoilor cetăţenilor; indicatorii de calitate a serviciilor publice - urmăresc satisfacţia cetăţenilor şi atingerea standardelor de calitate. 18 A C A D E M I A D E A D V O C A C Y

29 Metode de colectare a datelor şi informaţiilor Metodele de colectare a datelor şi informaţiilor sunt cantitative şi calitative. Metodele cantitative sunt analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficacitate, metodele experimentale şi cvasi-experimentale. Metodele experimentale compară statistic situaţia a două grupuri aleatorii: un grup de tratament (care beneficiază de rezultatele implementării unei anumite politici publice) şi un grup de control (ai cărui membri nu beneficiază de rezultatele implementării aceleiaşi politici publice). În cazul celor cvasi-experimentale, grupurile nu sunt alese aleatoriu, fiind selectate ulterior implementării unei politici publice pe baza unor criterii de similaritate. Anchetele sociologice de tip sondaj de opinie pot fi realizate prin interviuri faţă în faţă, telefonic sau prin aplicarea de chestionare (prin poştă, sau Internet) auto-administrate şi completate direct de beneficiarii din grupul ţintă, fără asistenţa specialiştilor. Metodele calitative de colectare a datelor sunt studiul de caz, focus - grupul (interviul de grup), interviul aprofundat, observaţia, vizitele pe teren la faţa locului, chestionarul şi analiza documentelor scrise. Ministerele trebuie să elaboreze propriile metodologii sectoriale şi standarde interne de monitorizare pornind de la specificităţile şi particularităţile fiecărui sector. Informaţiile colectate ar trebui introduse într-o bază de date unică comună care să ducă la creşterea gradului de coordonare internă între diferitele departamente şi direcţii ale ministerelor şi a gradului de coordonare externă între ministerele ce implementează politici publice intersectoriale. Interoperabilitatea asigurată de un portal comun de meta-date permite crearea unui sistem de management al sarcinilor şi documentelor integrate. O atenţie specială trebuie asigurată pregătirii profesionale a personalului specializat implicat în activităţile de monitorizare. Suportul politic din partea decidenţilor este, de asemenea, esenţial pentru colectarea şi furnizarea unor informaţii corecte şi relevante. Pentru politicieni, rezultatele monitorizării implementării politicilor publice devin ameninţări personale atunci când evidenţiază nerealizări şi lipsa unor progrese reale RAPORT DE MONITORIZARE A PROGRESULUI ÎN I M P L E M E N T A R E A P O L I T I C I L O R P U B L I C E 19