Reglementare Aeronautică Civilă Română RACR HA, Hărţi aeronautice, ediţia 2/2008

Transcription

1 Ministerul Transporturilor Reglementare Aeronautică Civilă Română RACR HA, Hărţi aeronautice, ediţia 2/2008 din 20/05/2008 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 471bis din 26/06/2008 PREAMBUL (1) Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Codul Aerian Civil aprobat prin Ordonanţa Guvernului României nr. 29/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin actele normative interne din domeniu, legislaţia comunitară relevantă, precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, denumită în continuare Convenţia de la Chicago, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte. (2) Reglementările aeronautice civile române sunt elaborate, emise sau adoptate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare, precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago, cu standardele şi practicile recomandate în anexele la aceasta, precum şi cu prevederile convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, astfel încât să se asigure un caracter unitar, coerent şi modern procesului de elaborare şi dezvoltare a sistemului naţional de reglementări aeronautice civile române. (3) În conformitate cu prevederile Codului Aerian Civil şi în scopul reglementării domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor (MT) în calitatea sa de autoritate de stat, asigură direct sau prin delegare de competenţă unor organisme tehnice specializate, instituţii publice sau operatori economici, elaborarea şi punerea în aplicare a reglementărilor aeronautice corespunzătoare, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activităţile aeronautice civile şi conexe. (4) În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 405/1993 şi ale Ordinului Ministrului Transporturilor nr /2006, Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR), în calitatea sa de autoritate naţională de supervizare asigură aplicarea reglementărilor aeronautice naţionale şi supravegherea respectării lor de către persoanele juridice şi fizice, române sau străine, care desfăşoară activităţi aeronautice civile ori proiectează sau execută produse şi servicii pentru aviaţia civilă pe teritoriul României, precum şi execută prevederile înţelegerilor şi acordurilor aeronautice internaţionale la care statul român este parte. (5) Prezenta reglementare aeronautică civilă română reprezintă transpunerea în cadrul reglementat naţional a standardelor prevăzute în Anexa 4 la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională (denumită în cele ce urmează Anexa 4 OACI), 'Aeronautical Charts' - Hărţi Aeronautice, ed. 10, iulie 2001, inclusiv amendamentele ulterioare (amendamentul nr. 54). Anexa 4 OACI, împreună cu cele prevăzute în Documentul OACI 8697, 'Aeronautical Chart Manual' - Manualul de elaborare a hărţilor aeronautice, care reglementează la nivel internaţional serviciul de elaborare a hărţilor aeronautice al statelor membre OACI, în baza Art. 37 al Convenţiei de la Chicago. (6) În temeiul dispoziţiilor art. 1, alin. (3) din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 549/2004, legislaţia Cerului European Unic se aplică fără a aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor statelor membre ale Uniunii Europene stabilite în baza Convenţiei de la Chicago. (7) În sensul precizărilor de mai sus, prevederile RACR-HA au fost elaborate astfel încât: Standardele prevăzute în Anexa 4 OACI sunt transpuse integral în RACR-HA ca reguli, în conformitate cu prevederile OACI, făcându-se totodată, acolo unde a fost cazul, particularizările necesare în scopul de a se facilita înţelegerea şi aplicarea corectă (de ex., acolo unde standardul OACI prevede o responsabilitate a statului, regula corespunzătoare din RACR-HA precizează, în contextul instituţional din aviaţia civilă română, cărei anume funcţii sau instituţii îi revine responsabilitatea respectivă de ex. autorităţii de stat, autorităţii delegate, sau altor organizaţii). Practicile recomandate prevăzute în Anexa 4 OACI sunt transpuse integral în RACRHA ca reguli. Apendicii ('Appendices') la Anexa 4 OACI sunt transpuşi ca Anexe la RACR-HA. Tabelele şi figurile din Anexa 4 OACI, inclusiv din Appendicii Anexei 4 OACI au fost, de asemenea, transpuse în RACR-HA, păstrându-se conformitatea textului şi a numerotării/identificării lor. Elaborarea RACR-HA a păstrat, în măsura posibilului, acelaşi sistem de numărătoare/identificare a capitolelor, secţiunilor, tabelelor şi figurilor faţă de Anexa 4 OACI, cu observaţia că, dacă, în transpunerea unui standard ca regulă, au fost necesare mai multe precizări, ele au fost numerotate ca subsecţiuni în cadrul aceleiaşi secţiuni. (8) Conformarea cu regulile şi cerinţele prevăzute în RACR-HA trebuie realizată şi supravegheată prin aplicarea de proceduri şi instrucţiuni de aeronautică civilă, elaborate şi emise atât de către autoritatea aeronautică de supervizare a siguranţei zborului, la nivel naţional, cât şi, pe linie internă, de către organizaţiile care furnizează hărţi aeronautice 1

2 care fac obiectul prezentei reglementări. Organizaţiile care elaborează acest tip de hărţi aeronautice trebuie să se conformeze cerinţelor respective aplicând acele mijloace de conformare, recomandări sau îndrumări prevăzute în manualele procedurale, circularele, etc. emise de OACI în acest scop. CAPITOLUL 1 DEFINIŢII, APLICABILITATE ŞI DISPONIBILITATE 1.1. Definiţii Acolo unde următorii termeni sunt utilizaţi în Standardele şi Practicile Recomandate pentru Hărţi Aeronautice, aceştia au următoarele semnificaţii: Acostament. Suprafaţă adiacentă marginii pavajului pregătită pentru a asigura tranziţia între pavaj şi suprafeţele alăturate. Adresa de acces. Un cod specificat utilizat pentru conexiunea legăturii de date la o unitate ATS. Aerodrom. O suprafaţă delimitată pe pământ sau pe apă (inclusiv clădiri, instalaţii sau echipamente) concepută pentru a fi utilizată în totalitate sau în parte pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Afişaj electronic al hărţilor aeronautice. Dispozitiv electronic prin care echipajele aeronavelor sunt abilitate să efectueze, în mod practic şi metodic, planificarea, monitorizarea rutelor şi navigarea prin afişarea informaţiilor solicitate. Altitudine. Distanţa pe verticală dintre un nivel, un punct sau a un obiect care poate fi considerat un punct, şi nivelul mediu al mării (MSL). Altitudine/Înălţime a procedurii. O altitudine/înălţime operaţională specificată de zbor egală sau mai mare decât altitudinea/înălţimea minimă, proiectată pentru efectuarea unei coborâri stabilizate cu un gradient sau unghi de coborâre prescris pe segmentul apropierii intermediare sau finale. Altitudine minimă a zonei (AMA). Altitudinea minimă ce urmează a fi utilizată în condiţii meteorologice de zbor instrumental (IMC), care asigură o distanţă minimă faţă de obstacole în interiorul unei zone specificate, formate în mod normal din paralele şi meridiane. Altitudinea de sosire a zonei terminale (TAA). Cea mai coborâtă altitudine care asigură o înălţime minimă de siguranţă de 300 m (1000 ft) deasupra tuturor obstacolelor existente într-o zonă circulară cu raza de 25 NM (46Km) centrată pe reperul apropierii iniţiale (IAF) sau acolo unde acesta nu există pe reperul apropierii intermediare (IF), delimitată de linii drepte care unesc extremităţile zonei circulare cu centrul (IAF sau IF). TAA, asociate unei proceduri, reunite trebuie să acopere o zonă de 360 grade in jurul centrului (IAF, IF). Aplicare. Manipularea şi procesarea datelor în sprijinul cerinţelor pentru utilizator (ISO 19104). Apropiere finală. Acea parte a unei proceduri de apropiere instrumentală care începe de la punctul sau reperul apropierii finale sau, în cazul în care un astfel de punct (reper) nu este specificat, a) la sfârşitul ultimului viraj procedural, viraj de bază, viraj de axare al unei proceduri de inversare, dacă sunt definite astfel de proceduri; sau b) la punctul de interceptare a ultimului traiect specificat în procedura de apropiere; şi se termină în apropierea unui aerodrom de unde: 1) poate fi executată o aterizare; sau 2) este iniţiată o procedură de ratare. Altitudinea minimă de rută (MEA). Altitudinea pentru un segment de rută care asigură recepţionarea adecvată a comunicaţiilor de la ATS şi de la facilităţile de navigaţie relevante care se conformează cu structura spaţiului aerian şi prevede distanţa de siguranţă cerută pentru depăşirea obstacolelor. Altitudinea minimă de sector. Cea mai mică altitudine care poate fi utilizată şi care va asigura o distanţă minimă de 300 m (1000 ft) deasupra tuturor obiectelor localizate într-o arie inclusă într-un sector circular cu raza de 46 km (25 NM) centrat într-un mijloc de radionavigaţie. Altitudinea minimă de siguranţă pentru depăşirea obstacolelor (MOCA). Altitudinea minimă pentru un segment definit al zborului care asigură distanţa de siguranţă cerută pentru depăşirea obstacolelor. Altitudinea de trecere peste obstacole (OCA) sau înălţimea de trecere peste obstacole (OCH). Cea mai mică altitudine sau înălţime deasupra cotei pragului de referinţă sau a cotei aerodromului după caz, utilizată în conformitate cu criteriile de trecere peste obstacole. Nota 1. Altitudinea de trecere peste obstacole are ca referinţă nivelul mediu al mării şi înălţimea de trecere peste obstacole are ca referinţă cota pragului sau, în cazul apropierilor de neprecizie, cota aerodromului sau cota pragului, dacă aceasta se află cu mai mult de 2 m (7 ft) sub cota aerodromului. Înălţimea de trecere peste obstacole în cazul procedurilor de circling are ca referinţă cota aerodromului. Nota 2. Pentru uşurinţă, acolo unde ambele expresii sunt folosite, ele pot fi puse sub forma "Altitudinea/înălţimea de trecere peste obstacole" şi abreviate "OCA/H". Nota 3. A se vedea "Procedures for Air Navigation Services - Aircraft Operations (Doc 8168), Vol. I, Part III, 1.5; Vol. II, Part III, 6.4" pentru aplicaţii specifice ale acestei definiţii. 2

3 Altitudine de tranziţie. Altitudine la care sau sub care poziţia verticală a unei aeronave este controlată prin altitudine. Anexa OACI - Anexa la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie Atributul unei entităţi. Caracteristica unei entităţi (ISO 19101*) Notă. Atributul unei entităţi are asociat un nume, un tip de date şi un domeniu de valori. Banda pistei. Zonă definită care include pista şi suprafaţa de oprire, în cazul în care este prevăzută, cu scopul de: a) a reduce riscul pagubelor produse aeronavelor în situaţia ieşirii din pistă; şi b) a proteja aeronavele care zboară peste această suprafaţă în timpul operaţiunilor de decolare şi aterizare. Calendar. Sistem de referinţă temporală discret care furnizează baza în scopul definirii poziţiei în timp cu rezoluţie de o zi (ISO 19108). Calendar Gregorian. Calendar aflat în uz general; introdus pentru prima oară în anul 1582, Calendarul Gregorian aproximează Anul Tropic mai bine decât Calendarul Iulian (ISO 1908) Notă: În Calendarul gregorian anul este împărţit în 12 luni şi are 365 de zile, cu excepţia anilor bisecţi care au 366 de zile. Cale de rulare aeriană. O traiectorie definită pe suprafaţa pământului pentru circulaţia elicopterelor aflate în rulare aeriană. Cale aeriană. O regiune de control sau o parte a acesteia concepută în sub formă de coridor. Cale de rulare. O cale definită pe suprafaţa unui aerodrom cu scopul rulării aeronavelor şi pentru a asigura legătura dintre două părţi ale unui aerodrom, incluzând: a) Marcajul către poziţiile de parcare ale aeronavelor. Porţiune a unei platforme de parcare proiectată sub forma unei căi de rulare cu scopul de a asigura accesul aeronavelor către poziţiile de parcare. b) Cale de rulare pe platforma de parcare. Porţiune a sistemului de căi de rulare localizate pe o platformă de parcare şi destinată asigurării unei rute de rulare pe suprafaţa platformei. c) Cale de degajare rapidă. Cale de rulare legată de pistă la un unghi ascuţit proiectată pentru a permite aeronavelor care au aterizat degajarea la o viteză superioară vitezelor atinse în cazul altor căi de rulare de degajare, în acest fel minimizând timpul de ocupare a pistei. Calitatea datelor. Un anumit grad sau nivel de încredere că datele furnizate îndeplinesc cerinţele utilizatorului acestora în ceea ce priveşte acurateţea, rezoluţia şi integritatea. Culori hipsometrice. O succesiune de nuanţe sau de tonuri de culori utilizate pentru indicarea intervalelor de înălţimi. Cotă. Distanţa pe verticală dintre un punct sau un nivel, situate pe suprafaţa pământului sau legate de aceasta şi nivelul mediu al mării (MSL). Cota aerodromului. Elevaţia celui mai înalt punct de pe suprafaţa de aterizare. Curbă de nivel. Linie trasată pe o hartă, care uneşte puncte de elevaţie (sau altitudine topografică) de cotă egală. Date geodezice. Un set minim de parametri necesari pentru definirea poziţionării şi orientării sistemului de referinţă local, în raport cu sistemul (cadrul) de referinţă global. Datum. Orice cantitate sau seturi de date care pot servi ca referinţă sau bază de calcul pentru determinarea altei cantităţi de date. Declinaţie magnetică. Diferenţa unghiulară dintre nordul magnetic şi nordul adevărat. Notă. Valoarea dată indică dacă diferenţa este estică sau vestică faţă de nordul adevărat. Descriere grafică. Prezentarea informaţiilor către oameni (ISO 19117). Distanţă geodezică. Cea mai mică distanţă între două puncte de pe suprafaţa unui elipsoid definit matematic. Distanţă vizuală în lungul pistei (RVR). Distanţa până la care pilotul unei aeronave aflate în axul pistei poate vedea marcajele pistei sau luminile marginale sau poate identifica axul pistei. Document OACI - Document emis în conformitate cu Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944; Entitate. Abstractizarea unui fenomen real (ISO 19101). Geoid. Suprafaţă echipotenţială aflată în câmpul gravitaţional al pământului care coincide cu nivelul mediu al mării (MSL) neperturbat, extins în mod continuu peste continente. Notă. Geoidul are o suprafaţă neregulată din cauza perturbărilor locale în câmp gravitaţional (dune datorate vânturilor, salinitate, curenţi, etc.) şi direcţia forţei gravitaţionale este perpendiculară pe suprafaţa geoidului în orice punct al acestuia. Hartă aeronautică. O reprezentare a unei porţiuni a pământului, a planimetriei şi reliefului acestuia, concepută special pentru a îndeplini cerinţele navigaţiei aeriene. Heliport. Un aerodrom sau o zonă definită pe o suprafaţă folosită în întregime sau parţial pentru sosirea, plecarea şi mişcările la sol a elicopterelor. Indicator al direcţiei de aterizare. Dispozitiv de indicare vizuală a direcţiei stabilite pentru aterizare şi decolare. Izogonă. Linie pe o hartă ale cărei puncte au aceeaşi declinaţie magnetică. Izogrivă. Linie reprezentată pe o hartă care uneşte punctele cu declinaţie egală între nordul adevărat şi nordul compas. 3

4 Înălţime. Distanţa pe verticală dintre un nivel, un punct sau un obiect care poate fi considerat un punct, şi un nivel de referinţă specificat. Înălţimea elipsoidică (înălţimea geodezică). Înălţimea relativă la un elipsoid de referinţă, măsurată pe perpendiculara la suprafaţa elipsoidului din punctul în cauză. Înălţime ortometrică Înălţimea unui punct relativă la geoid, de regulă prezentată ca distanţa verticală măsurată faţă de nivelul mediu al mării (MSL). Înveliş. Suprafaţa terestră la care se adaugă înălţimea vegetaţiei. Lumină punctuală. Un semnal luminos care este perceput ca neavând dimensiuni semnificative. Marcaj. Simbol sau grup de simboluri afişate pe suprafaţa de mişcare pentru a oferi informaţii aeronautice. Metadata. Date despre date (ISO 19115). Notă: Date care descriu şi documentează date, sau în sens mai larg informaţie despre o resursă informaţională, set de atribute sau elemente necesare descrierii resursei. De exemplu, un sistem de metadate comun bibliotecilor - catalogul de bibliotecă - conţine un set de înregistrări cu elemente ce descriu o carte sau alte articole de bibliotecă: autor, titlu, data creării sau publicării, subiectul, etc. Minimele de operare de aerodrom. Limitele utilizării unui aerodrom pentru: a) decolare, exprimate în termeni de distanţă vizuală în lungul pistei (RVR) şi, dacă este cazul, în termeni de plafon al norilor; b) aterizare, în condiţiile operaţiunilor de apropiere de precizie şi aterizare, exprimate în termeni de vizibilitate şi/sau distanţă vizuală în lungul pistei şi de altitudine/înălţime de decizie (DA/H) în funcţie de categoria de operare; şi c) aterizare, în condiţiile operaţiunilor de apropiere şi aterizare cu ghidare verticală, exprimate în termeni de vizibilitate şi/sau distanţă vizuală în lungul pistei şi de altitudine/înălţime de decizie (DA/H) în funcţie de categoria de operare; şi d) aterizare, în condiţiile operaţiunilor de apropiere de ne-precizie şi aterizare, exprimate în termeni de vizibilitate şi/sau distanţă vizuală în lungul pistei, altitudinea/înălţimea minimă de coborâre (MDA/H) şi, dacă este cazul, în termeni de plafon al norilor. Model digital al cotelor (DEM). Reprezentarea suprafeţei terenului prin valori continue ale cotelor în toate punctele unei grile (grid), raportate faţă de un sistem de referinţă comun. Notă. Modelul Digital al Terenului (Digital Terrain Model, DTM) este uneori referit ca DEM. Nivel. Termen generic legat de poziţia pe verticală a unei aeronave în zbor şi însemnând, după caz, înălţime, altitudine sau nivel de zbor. Nivel de zbor. Suprafaţă de presiune atmosferică constantă legată de o presiune de referinţă specifică, hpa, separată de alte asemenea suprafeţe prin intervale de presiune specifice. Nota 1. Un baroaltimetru calibrat în conformitate cu Atmosfera Standard va indica: a) altitudinea, fiind setat pe QNH; b) înălţimea peste un nivel QFE de referinţă, fiind setat pe QFE; c) nivelul de zbor, fiind setat pe presiunea standard hpa. Nota 2. Termenii "înălţime" şi "altitudine", folosiţi în Nota 1, indică mai degrabă înălţimi şi altitudini altimetrice decât geometrice. Obstacol. Toate obiectele fixe (temporare sau permanente) sau mobile, sau părţi ale acestora aflate într-o zonă de destinată pentru mişcarea pe suprafaţă a aeronavelor, sau care se extind deasupra unei suprafeţe de protecţie a aeronavei în zbor. Notă. Termenul obstacol este utilizat numai în scopul cartografierii obiectelor care sunt considerate că prezintă un potenţial risc asupra siguranţei aeronavei indiferent de tipul operaţiunii de zbor pentru care a fost proiectată o hartă sau o serie de hărţi. Ondulaţia geoidului. Distanţa geoidului deasupra (pozitivă) sau dedesubtul (negativă) elipsoidului matematic de referinţă. Notă. În privinţa elipsoidului definit - Sistemul Geodezic Global (WGS-84), diferenţa dintre înălţimea elipsoidală WGS-84 şi înălţimea ortometrică reprezintă ondulaţia geoidului WGS-84. Pantă de coborâre. Profil descendent determinat pentru ghidarea verticală în timpul fazei de apropiere finală. Performanţă de navigaţie cerută (RNP). O declaraţie a performanţelor de navigaţie necesare pentru operarea întrun spaţiu aerian definit. Notă. Performanţele de navigaţie şi cerinţele sunt definite pentru o un anume tip de RNP sau aplicaţie. Pistă. Suprafaţă rectangulară definită pe un teren aeronautic pregătită pentru aterizarea şi decolarea aeronavelor. Planimetrie. Ansamblul tuturor elementelor construite de către om, precum oraşe, căi ferate, canale, etc. Platformă (apron). O zonă definită pe suprafaţa unui aerodrom creată pentru a primi aeronave cu scopul îmbarcării sau debarcării pasagerilor, efectuării serviciilor poştale sau de cargo, alimentării cu combustibil, parcării sau întreţinerii. Poziţie intermediară de aşteptare. O poziţie desemnată, preconizată pentru controlul traficului, la care aeronavele aflate în rulaj şi vehiculele trebuie să se oprească şi să aştepte până la obţinerea permisiunii de a continua, când sunt astfel dirijate de către turnul de control al aerodromului. 4

5 Poziţie de aşteptare la pistă. Poziţie proiectată pentru a proteja o pistă, o suprafaţă de limitare a obstacolării sau suprafeţe critice/sensibile ILS/MLS la care aeronavele sau vehiculele ce rulează trebuie să se oprească şi să aştepte, în afara cazurilor în care se primesc alte autorizaţii din partea turnului de control. Notă. În frazeologia domeniului de radiotelefonie, expresia "punct de aşteptare" este utilizată pentru a desemna poziţia de aşteptare pe pistă. Poziţia de parcare a aeronavelor. O zonă delimitată pe un apron, utilizată pentru parcarea aeronavelor. Poziţie de parcare pentru elicoptere. O poziţie de parcare pentru aeronave care asigură parcarea elicopterelor şi, acolo unde sunt luate în considerare operaţiuni de manevre în apropierea solului, punctul de contact şi de desprindere al elicopterelor. Poziţie (geografică). Set de coordonate (latitudine şi longitudine) exprimate faţă de elipsoidul matematic de referinţă care definesc poziţia unui punct pe suprafaţa pământului. Prag. Începutul acelei porţiuni a pistei disponibile pentru aterizare. Prag decalat. Prag care nu este localizat la extremitatea pistei. Prelungire degajată. Zonă rectangulară, definită pe sol sau pe apă, de către autoritatea competentă, aleasă sau amenajată pentru a reprezenta o zonă corespunzătoare peste care o aeronavă să poată să efectueze o parte din urcarea iniţială spre o altitudine specificată. Prelungire de oprire. Suprafaţă rectangulară definită pe pământ, la capătul distanţei de rulare la decolare disponibile, astfel încât o aeronavă să poată fi oprită în cazul întreruperii decolării. Principiile factorilor umani. Principii care se aplică în domeniile proiectărilor aeronautice, certificării, pregătirii profesionale, operaţiunilor şi întreţinerii şi care se referă la interacţiunea sigură între oameni şi alte componente de sistem, prin evaluarea corespunzătoare a performanţelor umane. Procedură de apropiere de precizie. O procedură de apropiere instrumentală utilizând informaţii de azimut şi de pantă provenite de la ILS sau PAR. Procedură de apropiere la vedere. O serie de manevre predeterminate efectuate cu referinţă vizuală, de la reperul apropierii iniţiale, sau acolo unde este cazul de la începutul unei rute de sosire, către punctul la care poate fi efectuată aterizarea sau ratarea (întreruperea apropierii). Procedură de apropiere instrumentală. O serie de manevre predeterminate executate cu ajutorul instrumentelor de bord care asigură protecţia faţă de obstacole de la reperul apropierii iniţiale sau, după caz, de la începutul unei rute de sosire definite, până în punctul de la care aterizarea poate fi finalizată şi mai mult, dacă aterizarea nu poate fi realizată, la o poziţie de la care se aplică criteriile procedurilor de aşteptare sau criteriile de trecere peste obstacole în faza de zbor pe rută. Procedură de aşteptare. O manevră prestabilită care reţine o aeronavă într-o porţiune de spaţiu aerian specificat în aşteptarea autorizărilor ulterioare. Procedură de inversare. Procedură proiectată pentru a permite aeronavei inversarea direcţiei în cadrul segmentului iniţial de apropiere al unei proceduri de apropiere instrumentale. Această secvenţă poate conţine viraje procedurale sau viraje de bază. Procedura de întrerupere a apropierii. Procedură care trebuie urmată în cazul în care apropierea nu poate fi continuată. Punct de apropiere întreruptă (MAPt). Acel punct al unei proceduri de apropiere instrumentală la (înainte de) care procedura de apropiere întreruptă prevăzută trebuie iniţiată pentru a asigura înălţimea minimă de trecere peste obstacole. Punct periculos Zonă care aparţine suprafeţei de mişcare a unui aeroport in care au avut loc deja coliziuni sau incursiuni neautorizate, şi unde este necesară o atenţie sporită din partea piloţilor şi a şoferilor. Punct RNAV. Amplasament geografic specificat utilizat pentru definirea unei rute RNAV sau a traiectoriei unei aeronave angajate în zbor RNAV. Punctele RNAV sunt identificate după caz: - Punct de navigaţie fly-by. Punct RNAV care necesită viraj de prevenire pentru a permite interceptarea tangenţială a următorului segment al rutei sau procedurii, sau - Punct de navigaţie flyover. Punct RNAV la care se iniţiază un viraj pentru interceptarea următorului segment al rutei sau procedurii. Punct de raport. Un amplasament geografic specificat, în raport de care poate fi raportată poziţia unei aeronave. Punctul de referinţă al aerodromului. Punctul care determină amplasamentul geografic al aerodromului. Punct de tranziţie. Punct în care o aeronavă, navigând pe un segment de rută ATS definită prin referinţe luate de la radiofaruri omnidirecţionale (VOR), este aşteptată să-şi transfere referinţa de navigaţie principală de la mijlocul de radionavigaţie aflat în spatele aeronavei către următorul mijloc de radionavigaţie aflat în faţa sa. Notă. Punctele de tranziţie sunt concepute astfel încât să asigure un echilibru optim în ceea ce priveşte puterea şi calitatea semnalului între mijloacele de radionavigaţie la toate nivelele de zbor folosite şi să asigure o sursă comună de ghidare a direcţiei pentru toate aeronavele care operează de-a lungul aceleaşi porţiuni a unui segment de rută. Punct semnificativ. Amplasament geografic specificat utilizat în definirea rutelor ATS sau a traiectoriilor aeronavelor, precum şi pentru alte scopuri de navigaţie aeriană şi servicii de trafic aerian. Regiunea de informare a zborurilor. Un spaţiu aerian de dimensiuni definite în care sunt asigurate servicii de informare a zborurilor şi de alertare. 5

6 Relief. Variaţiile punctului de elevaţie (sau altitudine topografică) suprafeţei pământului, reprezentate în hărţile aeronautice sub formă de curbe de nivel, culori hipsometrice, degradee, sau puncte de elevaţie (sau altitudine topografică) punctuale. Reper sau punct de apropiere finală. Acel reper sau punct al unei proceduri de apropiere unde începe segmentul de apropiere finală. Rezoluţie. Un număr de unităţi sau de cifre până la care o valoare calculată sau măsurată este exprimată şi utilizată Rulare. Mişcarea unei aeronave pe suprafaţa unui aerodrom prin mijloace proprii, în afara decolării şi aterizării. Rută ATS. O rută determinată proiectată pentru canalizarea fluxului de trafic cu scopul asigurării serviciilor de trafic aerian. Nota 1. Termenul de rută ATS este utilizat pentru a desemna o cale aeriană, o rută consultativă, o rută controlată sau necontrolată, o rută se sosire sau de plecare, etc. Nota 2. O rută ATS este definită prin caracteristici care includ un nume de rută ATS, traiectul către sau dinspre puncte semnificative (puncte de raport), distanţe între puncte semnificative, cerinţe de raportare şi, în baza stabilirii de către autoritatea ATS competentă, cea mai joasă altitudine de siguranţă. Rute de sosire. Rute identificate în procedurile de apropiere instrumentală care permit trecerea aeronavelor de la zborul pe rută la punctul (reperul) de apropiere iniţială. Rută de tranzit. O traiectorie definită pe suprafaţa pământului pentru tranzitarea elicopterelor. Segmentul apropierii finale. Acel segment al unei proceduri de apropiere în care se realizează axarea şi coborârea în vederea aterizării. Serviciu de trafic aerian (ATS). Termen generic desemnând, după caz, serviciu de informare a zborurilor, serviciu de alertare, serviciu consultativ de trafic aerian, serviciu de control al traficului aerian (serviciu de control regional, serviciu de control al zonei terminale sau serviciu de control de aerodrom). Segmentul apropierii iniţiale. Acel segment al unei proceduri instrumentale de apropiere situat între reperul apropierii iniţiale şi reperul apropierii intermediare sau, acolo unde este cazul, reperul (punctul) apropierii finale. Segmentul apropierii intermediare. Acel segment al unei proceduri de apropiere instrumentală situat între reperul apropierii intermediare şi reperul/punctul apropierii finale sau între sfârşitul unei proceduri de inversare sau de navigaţie estimată şi reperul/punctul apropierii finale. Set de date. O colecţie identificabilă de date (ISO 19101). Serii de seturi de date. O colecţie de seturi de date care au aceleaşi specificaţii de produs (ISO 19115). Sistem de supraveghere ATS. Termen generic referitor la echipamentele ADS-B, PSR, SSR sau orice alt sistem la sol comparabil care permite identificarea aeronavei. Notă. Un sistem comparabil bazat la sol este unul pentru care s-a demonstrat, prin evaluare comparativă sau altă metodologie, că are un nivel al siguranţei şi performanţe egale sau mai bune decât SSR (radarul secundar de supraveghere) monopuls. Specificaţia produsului de date. Descriere detaliată a unui set de date sau a unei serii de seturi de date, împreună cu informaţii suplimentare care vor permite crearea setului sau seriei, furnizarea ei către şi folosirea sa de către o terţă parte (ISO 19131). Notă. O specificaţie a unui produs de date asigură o descriere a universului discursului şi o specificaţie pentru reprezentarea universului discursului într-un set de date. Ea poate fi utilizată pentru producţie, vânzări, utilizare finală sau alt scop. Suprafaţă de aterizare. Acea porţiune a suprafeţelor de mişcare folosită pentru decolarea şi aterizarea aeronavelor. Suprafaţă de manevră. Acea parte a unui aerodrom concepută pentru a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea şi rularea aeronavelor, excluzând platformele de parcare. Suprafaţă de mişcare. Acea parte a unui aerodrom concepută pentru a fi utilizată pentru decolarea, aterizarea şi rularea aeronavelor, constituită din suprafaţa de manevră şi din platformele de parcare. Suprafaţa terestră. Suprafaţă a Pământului care cuprinde ape, gheaţă permanentă şi zăpadă şi care exclude vegetaţia şi obiectele artificiale. Teren. Suprafaţa Pământului care conţine caracteristicile mediului natural cum ar fi munţi, dealuri, ape, etc. şi nu conţine obstacole. Notă: În practică, terenul reprezintă suprafaţa continuă care există între scoarţa terestră şi înveliş, uneori cunoscută ca "prima suprafaţă de reflexie". Traiect. Proiecţia pe suprafaţa pământului a traiectoriei unei aeronave, pe ale cărei puncte direcţia aeronavei este exprimată prin grade faţă de Nord (adevărat, magnetic, compas). Tip RNP. Valoare exprimată sub forma unei distanţe în mile nautice faţă de poziţia proiectată în interiorul căreia aeronavele se vor găsi pentru cel puţin 95% din totalul timpului de zbor. Exemplu. RNP 4 reprezintă acurateţea de navigaţie de plus/minus 7.4 km (4NM), 95% din timp. Vectorizare. Asigurarea ghidării aeronavelor sub forma unor direcţii specifice, bazate pe utilizarea, sistemului de supraveghere ATS. Verificare ciclică redundantă (CRC). Algoritm matematic aplicat datelor aflate în format digital care furnizează un nivel de siguranţă împotriva pierderilor sau alterării acestora. 6

7 Viraj procedural. Manevră executată de o aeronava care zboară pe o rută desemnată, şi care constă din executarea unui viraj într-un sens urmat de un viraj în sens opus, astfel ca aeronava să revină pe ruta desemnată pentru a o parcurge în sens invers. Nota 1. Virajele procedurale sunt proiectate "stânga" sau "dreapta" în conformitate cu direcţia primului viraj. Nota 2. Virajele procedurale pot fi proiectate pentru a fi realizate la un nivel de zbor sau în coborâre, în funcţie de specificul fiecărei proceduri în parte. Zonă de apropiere finală şi decolare (FATO). Zonă definită pe care faza finală a manevrelor de apropiere până la aterizare sau la realizarea punctului fix (în cazul elicopterelor) se termină şi de unde încep manevrele de decolare. Acolo unde este utilizată de elicoptere din Clasa 1 de performanţă, FATO include şi zona prevăzută pentru întrerupere a decolării. Zonă de identificare de apărare antiaerienă (ADIZ). Spaţiu aerian special desemnat, având dimensiuni definite, în interiorul căruia aeronavele trebuie să se conformeze procedurilor de raportare şi/sau identificare suplimentare celor specifice serviciilor de trafic aerian. Suprafaţa prizei de contact şi de desprindere (TLOF). Suprafaţă portantă pe care un elicopter poate realiza priza de contact sau desprinderea. Zonă de contact. Porţiune a unei piste, după prag, unde se aşteaptă primul contact cu pista a aeronavelor care aterizează. Zonă interzisă. Un spaţiu aerian de dimensiuni definite, stabilit deasupra zonelor terestre sau a apelor teritoriale ale unui stat, în interiorul/cadrul căruia nu este permis zborul aeronavelor. Zonă liberă de obstacole (OFZ). Spaţiu aerian deasupra suprafeţei de apropiere interioară, suprafeţei de tranziţie interioară, suprafeţei de apropiere întreruptă şi acea porţiune a benzii pistei mărginită de aceste suprafeţe, care nu este penetrat de nici un obstacol fix în afara celor cu masă redusă şi frangibile, necesare pentru navigaţia aeriană. Zonă periculoasă. Un spaţiu aerian de dimensiuni definite în interiorul/cadrul căruia se pot desfăşura într-un timp specificat/precizat activităţi periculoase pentru zborul aeronavelor. Zonă restricţionată. Spaţiu aerian de dimensiuni definite, deasupra zonelor terestre sau a apelor teritoriale ale statului, în cadrul căruia zborul aeronavelor este restricţionat potrivit anumitor condiţii specificate Aplicabilitate Prevederile prezentei reglementări se aplică hărţilor aeronautice aferente spaţiului aerian naţional, elaborate ca urmare a responsabilităţilor ce decurg din statutul României de stat membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, denumită în continuare Convenţia de la Chicago, şi ale anexelor acesteia Prezenta reglementare de aeronautică civilă română a fost elaborată în conformitate cu prevederile Anexei 4 OACI "Hărţi aeronautice", împreună cu cele prevăzute în Documentul OACI 8697 "Aeronautical Chart Manual" - Manualul de elaborare a hărţilor aeronautice Standardele conţinute în prezenta reglementare trebuie aplicate împreună cu abrevierile şi codurile OACI prevăzute în Documentul OACI 8400 "Abrevieri şi Coduri" Disponibilitate Informare. Organizaţia certificată, în conformitate cu reglementările aplicabile, să furnizeze servicii de informare aeronautică, va pune la dispoziţie, la cererea altui stat, toate informaţiile disponibile legate de teritoriul României, necesare pentru conformarea cu standardele Anexei 4 OACI, cu respectarea legislaţiei române aplicabile Hărţi. Organizaţia certificată să furnizeze, pe teritoriul României, servicii de informare aeronautică, va pune la dispoziţie, acolo unde este specificat, hărţile aeronautice în cel mai potrivit format pentru o anumită hartă sau pentru un singur fascicul al unei serii de hărţi, cu respectarea legislaţiei române aplicabile. Notă. Existenţa schemelor include scheme electronice specificate Pentru orice hartă sau fascicul al unei serii de hărţi care se referă în întregime la teritoriul României, autoritatea de stat în domeniul aviaţiei civile din România, prin organizaţia certificată să furnizeze servicii de informare aeronautică pe teritoriul României, trebuie să: 1) producă harta sau fasciculul de hărţi prin mijloace proprii; sau 2) aranjeze producerea hărţii sau a fasciculului de hărţi de către de către o altă organizaţie/agenţie Pentru orice hartă sau fascicul al unei serii de hărţi care conţine pe lângă teritoriul României şi teritoriul altui stat, statele implicate vor determina modalitatea prin care harta sau fasciculul va fi pus la dispoziţia statelor terţe. Această determinare va fi făcută ţinând cont de acordurile regionale de navigaţia aeriană şi de orice program de alocare stabilită de către Consiliul OACI. Notă. Expresia "acordurile regionale de navigaţia aeriană" se referă la acordurile aprobate de Consiliul OACI, în mod normal la recomandarea întrunirilor pe probleme de navigaţie aeriană regionale Autoritatea Aeronautică Civilă Română, în calitate de autoritate desemnată să asigure supervizarea siguranţei zborului în spaţiul aerian naţional, va lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că informaţiile furnizate conform 7

8 paragrafului şi hărţile aeronautice puse la dispoziţie conform paragrafului sunt corespunzătoare, corecte şi ţinute la zi printr-un serviciu de revizuire corespunzător. Notă. Materialul orientativ privind pregătirea hărţilor aeronautice, inclusiv exemple de formate de hărţi, sunt conţinute în Documentul OACI 8697 "Aeronautical Chart Manual" - Manualul Hărţilor Aeronautice. CAPITOLUL 2 SPECIFICAŢII GENERALE 2.1. Cerinţe operaţionale pentru hărţi Notă. În scopul aplicării acestei reglementări, zborul este împărţit în următoarele faze: Faza 1 - Rularea de la poziţiile de parcare la punctul de decolare Faza 2 - Decolarea şi urcarea spre structura de rute ATS Faza 3 - Structura de rute ATS Faza 4 - Coborârea în vederea apropierii Faza 5 - Apropierea în vederea aterizării şi întreruperea apropierii Faza 6 - Aterizarea şi rularea către poziţiile de parcare Fiecare tip de hartă trebuie să furnizeze informaţii relevante funcţiei acesteia, iar proiectarea trebuie să urmărească principiile factorului uman. Notă. Material îndrumător privind aplicarea principiilor factorului uman pot fi găsite în Human Factor Training Manual (Documentul OACI 9683) Fiecare tip de hartă trebuie să furnizeze informaţii necesare pentru faza de zbor la care se referă, astfel încât să asigure siguranţa şi fluenţa operării aeronavelor Prezentarea informaţiilor trebuie efectuată cu acurateţe, fără a fi distorsionată, dezordonată sau ambiguă şi lizibilă în condiţiile unei utilizări normale Culorile sau nuanţele, precum şi tipul de mărime utilizată trebuie alese astfel încât harta să poată fi citită şi interpretată uşor de către pilot, în condiţii variabile de lumină naturală şi artificială Informaţia trebuie prezentată într-o formă care va da posibilitatea pilotului să o asimileze într-o perioadă de timp rezonabilă din punct de vedere al încărcării şi al condiţiilor operaţionale Prezentarea informaţiilor furnizate în fiecare tip de hartă trebuie să permită tranziţia uşoară de la o hartă la alta, potrivit fazei de zbor Hărţile trebuie să fie orientate către Nordul Adevărat Formatul de bază al hârtiei pentru hărţi trebuie să fie 210 x 148 mm (8.27 x 5.82 in) (A5) Titlurile Titlul unei hărţi sau al unei serii de hărţi, concepute în conformitate cu specificaţiile conţinute în această reglementare şi care are menirea de a îndeplini funcţiile unei hărţi, trebuie să fie acela al antetului capitolului relevant, modificat prin aplicarea oricărui standard conţinut în acesta, cu excepţia faptului că un astfel de titlu trebuie să conţină cuvântul "OACI" doar în situaţia în care harta este în conformitate cu toate standardele specificate în acest capitol şi cu orice alt standard specificat pentru acea hartă particulară Informaţii cu caracter divers Formatul notelor marginale trebuie să fie în conformitate cu cel dat în Anexa 1, cu excepţia cazului în care este specificat altceva pentru o hartă anume Următoarele informaţii trebuie tipărite pe faţa oricărei hărţi, cu excepţia cazului în care este declarat altceva pentru o hartă anume: 1) numele sau titlul seriei de hărţi; Notă. Titlul poate fi abreviat. 2) numele sau referinţa paginii; 3) pe fiecare margine o indicare a paginilor adiacente (acolo unde este cazul) Trebuie prevăzută o legendă a semnelor convenţionale şi a abreviaţiilor folosite. Legenda se publică pe faţă sau pe verso, cu excepţia situaţiilor în care, din motive de spaţiu, se publicată separat Numele şi adresa agenţiei/organizaţiei producătoare trebuie tipărite pe marginea hărţii. În cazul în care harta publicată este parte a unui document aeronautic, aceste informaţii sunt plasate în partea din faţă a documentului Semne convenţionale Semnele convenţionale utilizate trebuie să fie conforme cu cele incluse în Anexa 2 - Semnele convenţionale ale hărţilor, cu excepţia cazurilor în care, reprezentarea unor caracteristici speciale sau a unor elemente importante 8

9 pentru aviaţia civilă pentru care nu sunt prevăzute semne convenţionale, se alege orice simbol convenabil, asigurându-se în acelaşi timp că nu va cauza confuzie prin comparaţie cu semnelor convenţionale consacrate sau va pune în pericol lizibilitatea hărţii. Notă. Mărimea şi proeminenţa semnelor convenţionale, precum şi grosimea şi spaţierea liniilor pot varia în funcţie de scala şi destinaţia hărţii, în raport de importanţa informaţiilor exprimate prin intermediul acestora Unităţi de măsură Distanţele trebuie să fie distanţe geodezice Distanţele trebuie să fie exprimate în kilometri, în mile nautice sau în ambele, cu condiţia ca unităţile de măsură să fie clar diferenţiate Altitudinile, cotele şi înălţimile trebuie să fie exprimate fie în metri, fie în picioare sau în ambele, cu condiţia ca unităţile de măsură să fie clar precizate Dimensiunile liniare pe aerodromuri, precum şi distanţele scurte trebuie exprimate în metri Rezoluţia de publicare a distanţelor, dimensiunilor, cotelor şi înălţimilor trebuie specificată pentru un anumit tip de hartă Unităţile de măsură utilizate pentru exprimarea distanţelor, altitudinilor, cotelor şi înălţimilor trebuie indicate vizibil pe faţa fiecărei hărţi Conversiile de scară (kilometrii/mile nautice, metrii/picioare) trebuie reprezentate pe fiecare hartă pe care sunt înscrise distanţe sau altitudini. Conversiile de scară trebuie amplasate pe faţa fiecărei hărţi Scara şi proiecţia Pentru hărţi reprezentând zone întinse, trebuie indicate numele, parametrii de bază şi scara proiecţiei Pentru hărţi reprezentând zone restrânse se reprezintă doar o scară liniară Data de valabilitate a informaţiilor aeronautice Data de valabilitate a informaţiilor aeronautice trebuie să fie clar indicată pe faţa fiecărei hărţi Ortografierea numelor geografice Pentru toate textele trebuie folosite caracterele alfabetului latin Numele de locuri sau numele geografice ale ţărilor care utilizează în mod oficial variante ale alfabetului latin sunt acceptate în forma lor oficială, inclusiv accentele sau semnele diacritice Acolo unde un termen geografic, precum "cap", "punct", "golf", "râu", este abreviat într-o hartă, acel cuvânt trebuie ortografiat în forma sa completă. Nu sunt utilizate semne de punctuaţie în abreviaţiile folosite în cadrul hărţilor aeronautice În cazurile în care transcrierea unui nume nu a fost efectuată oficial cu caractere latine, precum şi în afara teritoriului României, numele trebuie să fie transcrise din alfabetele ne-latine prin intermediul sistemului folosit în cadrul agenţie/organizaţiei producătoare Abrevieri Abrevierile sunt utilizate în hărţile aeronautice ori de câte ori este oportun Atunci când este posibil, abrevierile trebuie să fie selectate din Proceduri pentru Servicii de Navigaţie Aeriană - Coduri şi Abrevieri OACI (Documentul OACI 8400) Frontiere Graniţele de stat trebuie indicate, dar pot fi întrerupte în cazul în care alte informaţii mai importante pentru scopul hărţii sunt obstrucţionate Acolo unde teritoriile mai multor state apar pe o hartă, trebuie publicate numele ţărilor respective. Notă. În cazul teritoriilor neautonome, numele Statului suveran poate fi adăugat între paranteze Culori Culorile utilizate în hărţi trebuie să fie conforme cu Anexa 3 - Ghidul Culorilor Relief 9

10 Relieful, acolo unde apare, trebuie publicat în aşa fel încât să satisfacă cerinţele utilizatorilor hărţii pentru: a) orientare şi identificare; b) trecerea în siguranţă deasupra terenului; c) claritatea informaţiilor aeronautice; d) planificare. Notă. Relieful este de obicei prezentat printr-o combinaţie de contururi (curbe de nivel), culori hipsometrice, înălţimi punctiforme şi degradeuri pentru dealuri, alegerea metodei de reprezentare depinzând de natura hărţii, de scara folosită şi de scopul acesteia Acolo unde relieful este desenat prin culori hipsometrice, culorile utilizate, trebuie să se bazeze pe cele conţinute în Ghidul culorilor hipsometrice din Anexa Acolo unde sunt utilizate înălţimi punctiforme, acestea trebuie să aibă indicate valorile pentru punctele critice alese Valoarea înălţimilor punctiforme având o acurateţe de măsurare nesigură, trebuie urmate de semnul ± Zone interzise, restricţionate şi periculoase Atunci când sunt publicate zone interzise, restricţionate sau periculoase, trebuie inclusă referinţa sau altă formă de identificare, literele de identificator de ţară putând fi omise. Notă. Literele de identificator de ţară sunt cele conţinute în Documentul OACI Indicatori de localitate Spaţii aeriene în care se furnizează servicii de trafic aerian Atunci când un spaţiu ATS este publicat, trebuie indicate clasa spaţiului aerian, tipul, numele sau indicativul, limitele verticale şi frecvenţa (frecvenţele) radio care trebuie folosite, iar limitele orizontale trebuie descrise în conformitate cu Anexa 2 - Semnele convenţionale ale hărţilor Pe hărţile utilizate pentru zborurile la vedere, acele părţi din tabelul de clasificare a spaţiului aerian ATS din RACR-ATS aplicabile spaţiului aerian descris în hartă trebuie să se regăsească pe faţa sau pe verso-ul fiecărei hărţi Declinaţia magnetică Nordul adevărat şi declinaţia magnetică trebuie indicate. Rezoluţia de publicare a declinaţiei magnetice este cea specificată pentru fiecare tip de hartă Atunci când declinaţia magnetică este indicată pe o hartă, valorile acesteia trebuie să corespundă celui mai apropiat an divizibil cu 5 faţă de data publicării, cum ar fi 1980, 1985, etc. În cazuri excepţionale în care valoarea curentă diferă cu mai mult de un grad, după aplicarea variaţiei anuale, se menţionează o dată şi o valoare provizorii. Notă. Pot fi indicate data şi variaţia anuală Tipografie Notă. Exemple de fronturi pentru a fi utilizate în hărţile aeronautice sunt incluse în Manualul Hărţilor Aeronautice (Documentul OACI 8697) Date aeronautice AACR va verifica că organizaţia certificată să furnizeze servicii de informare aeronautică a luat toate măsurile necesare pentru introducerea unui sistem al calităţii, conţinând proceduri, procese şi resurse necesare implementării managementului calităţii la fiecare nivel funcţional, aşa după cum se indică în specificaţiile din reglementările aeronautice în vigoare. Utilizarea unui astfel de management al calităţii trebuie să poată fi demonstrată pentru fiecare nivel funcţional, la cerere. Suplimentar, organizaţia care elaborează hărţi aeronautice trebuie să asigure proceduri corespunzătoare astfel încât să demonstreze trasabilitatea datelor aeronautice în orice moment până la originea lor, în vederea corectării oricăror anomalii sau erori detectate în timpul fazelor de producere, întreţinere sau a utilizării operaţionale Notă. Specificaţii referitoare la sistemul calităţii sunt prevăzute în RACR - AIS, Capitolul AACR va verifica că publicarea în hărţi a datelor aeronautice se face pentru fiecare hartă în parte cu rezoluţia specificată în formatul tabelar din Anexa 6 la prezenta reglementare AACR va verifica că organizaţia certificată să furnizeze servicii de informare aeronautică asigură menţinerea integrităţii datelor aeronautice în timpul procesării acestora, din momentul culegerii informaţiei şi până la distribuţia către următorul utilizator. Cerinţele de integritate a datelor aeronautice trebuie să aibă la bază riscul potenţial rezultat din vicierea datelor, precum şi domeniul de utilizare al acestora. În consecinţă, trebuie să se aplice următoarea clasificare a nivelului de integritate a datelor: 10

11 a) date critice, nivel de integritate 1x10-8 : există o mare probabilitate, atunci când se utilizează date critice viciate, de risc sever asupra siguranţei zborului şi aterizării unei aeronave, cu potenţial catastrofic; b) date esenţiale, nivel de integritate 1x10-5 : există o mică probabilitate, atunci când se utilizează date esenţiale viciate, de risc sever asupra siguranţei zborului şi aterizării unei aeronave, cu potenţial catastrofic; c) date de rutină, nivel de integritate 1x10-3 : există o foarte mică probabilitate, atunci când se utilizează date de rutină viciate, de risc sever asupra siguranţei zborului şi aterizării unei aeronave, cu potenţial catastrofic Cerinţele de calitate a datelor aeronautice legate de integritate şi de clasificarea acestora trebuie să se conformeze cu cele prevăzute în Tabelele 1-5 din Anexa Protecţia datelor aeronautice stocate sau distribuite în format electronic trebuie monitorizată în totalitate prin intermediul verificării ciclice redundante (CRC). Pentru a obţine protecţia nivelului de integritate a datelor aeronautice critice şi esenţiale descrise mai sus în paragraful , se folosesc algoritmi CRC pe 32 de biţi, respectiv pe 24 de biţi Pentru a obţine protecţia nivelului de integritate a datelor aeronautice de rutină clasificate astfel în paragraful , trebuie să se aplice un algoritm CRC pe 16 biţi. Notă. Material cu caracter de ghid în privinţa cerinţelor de calitate a datelor aeronautice (acurateţe, rezoluţie, integritate, protecţie şi trasabilitate) este conţinut în manualul OACI World Geodetic System (WGS-84) (Documentul OACI 9674). Material ajutător în ceea ce priveşte prevederile din Anexa 6 legate de rezoluţia şi integritatea datelor aeronautice este conţinut în Documentul RTCA DO-201A şi Documentul EUROCAE ED-77 - Cerinţe pentru Informarea Aeronautică Sisteme de referinţă comune Sistemul de referinţă orizontal Sistemul geodezic global (WGS-84) trebuie să fie utilizat ca sistem de referinţă (geodezic) orizontal. Coordonatele aeronautice geografice publicate, indicând latitudini şi longitudini, se exprimă în termenii datelor geodezice de referinţă ale Sistemului Geodezic Global (WGS-84). Notă: Date suplimentare referitoare la WGS-84 sunt conţinute în RAC WGS 84 şi în Manualul WGS 84, Documentul OACI Coordonatele geografice care au fost transformate în coordonate WGS-84, dar al căror grad de precizie la momentul măsurărilor în teren nu îndeplineşte cerinţele RACR - ATS, Capitolul 2 şi ale Anexei 14 OACI, Volumele I şi II, Capitolul 2, sunt marcate cu un asterisc Rezoluţia cartografică a coordonatelor geografice este specifică pentru fiecare tip de hartă în parte conform Tabelului 1 din Anexa 6. Notă. Specificaţii legate de determinarea şi raportarea coordonatelor în sistem WGS-84 sunt prevăzute în RACR- ATS (Capitolul 2) şi în Anexa 14 OACI ( Volumele I şi II, Capitolul 2) Sistemul de referinţă vertical Datumul nivelului mediu al mării (MSL), care exprimă relaţia gravitaţie - cotă/înălţime raportată la o suprafaţă cunoscută ca geoid, trebuie utilizat ca sistem de referinţă vertical Nota 1. Geoidul global aproximează convenabil MSL. El este definit ca suprafaţa echipotenţială a câmpului gravimetric al Pământului care coincide cu nivelul mediu al mării neperturbate extins peste continente. Nota 2. Înălţimile raportate la gravitaţie sunt denumite înălţimi ortometrice iar distanţele verticale ale punctelor situate deasupra elipsoidului sunt numite înălţimi elipsoidale Suplimentar faţă de înălţimea ortometrică pe hartă se publică şi ondulaţia geoidului raportată la elipsoidul WGS-84. Nota. Specificaţii referitoare la determinarea şi comunicarea elevaţiei şi ondulaţiei geoidului la poziţiile specificate ale aerodromurilor/heliporturilor se găsesc în Anexa 14 OACI Vol. I şi II, Cap. 2, şi în tabelul 2 al Anexei 5, respectiv Rezoluţia de publicare pe hartă a cotei şi ondulaţiei geoidului sunt specifice pentru fiecare tip de hartă în parte conform Tabelului 2 din Anexa Sistemul de referinţă temporal Calendarul gregorian şi Timpul Universal Coordonat (UTC) trebuie să fie utilizate ca sistemul de referinţă temporal Când se utilizează un alt sistem de referinţă, diferenţa trebuie să fie indicată în Publicaţia de Informare Aeronautică (AIP) în cap. GEN